Legislație națională
PLAN · 0 · 2019
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE din 25 februarie 2019 pentru ursul brun (Ursus arctos) în zona coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali
Ce s-a schimbat? Citește cele două versiuni, una lângă alta.
Ministerul Mediului · ID sursă 219032
EliminatAdăugatIdentic
Surse, proveniență și limitele comparației
Sunt extrase articolele marcate în HTML-ul oficial, inclusiv notele din interiorul lor. Meniurile și comenzile paginii sunt omise; spațiile sunt normalizate pentru afișare. Preambulul și titlurile din afara articolelor nu sunt incluse. Aliniere după numărul articolului; renumerotările nu sunt interpretate juridic. Diferențele sunt calculate la nivel de cuvânt. Fișierele originale nu sunt modificate.
Textul formei disponibile
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE din 25 februarie 2019
pentru ursul brun (Ursus arctos) în zona coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali
EMITENT MINISTERUL MEDIULUI
Publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 444 bis din 4 iunie 2019
Notă ...
Aprobat prin ORDINUL nr. 177 din 25 februarie 2019 , publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444 din 4 iunie 2019.
LIFE CONNECT CARPATHIANS
Îmbunătăţirea conectivităţii populaţiilor de urs şi lup cu ajutorul unei reţele regionale de situri Natura 2000 în România
Planul regional de acţiune pentru ursul brun ( Ursus arctos ) în zona coridorului ecologic Apuseni-Carpaţii Meridionali
2019
Cuprins
I. Introducere I.1 Date generale I.1.1 Contextul elaborării Planului regional de acţiune I.1.2 Descrierea zonei I.1.3 Zonarea coridorului ecologic I.2 Procesul de elaborare a planului de acţiune I.3 Cadrul legislativ internaţional şi naţional I.3.1 Legislaţia internaţională I.3.2 Legislaţia naţională II. Informaţii generale despre urs III. Ameninţări la adresa conservării speciei IV. Populaţia speciei Ursus arctos şi a speciilor-pradă în zona coridorului ecologic IV.1 Unităţi de management IV.2 Analiza datelor raportate de către fondurile cinegetice IV.3 Analiza datelor obţinute în urma aplicării unor studii genetice IV.4 Analiza datelor colectate prin metoda transectelor IV.5 Analiza datelor obţinute în urma folosirii camerelor de supraveghere V. Habitatul speciei în zona coridorului ecologic V.1 Zone de habitat favorabil şi prezenţa speciei V.2 Conectivitate VI. Starea de conservare a speciei VII. Aspecte socio-culturale cu privire la conservarea carnivorelor mari VII.1 Atitudinea şi toleranţa comunităţilor locale faţă de animalele sălbatice VII.2 Prevenirea pagubelor şi diminuarea conflictelor VII.2.1 Situaţia pagubelor produse de animalele sălbatice VII.2.2 Măsuri de prevenire a atacurilor folosite de fermieri VII.2.3 Studii de caz privind măsurile de prevenire şi reducere a pagubelor, implementate în cadrul proiectului LIFE VIII. Planul de acţiuni
Tabel centralizat al acţiunilor Abrevieri
ANEXE
Anexa 1. Harta fondurilor cinegetice din zona Coridorului ecologic Apuseni – Carpaţii Meridionali
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Anexa 2. Fondurile cinegetice din cadrul Coridorului ecologic Apuseni – Carpaţii Meridionali şi imediata vecinătate a acestuia
Anexa 3. Procedură privind modul de intervenţie a instituţiilor responsabile cu gestionarea situaţiilor generate de animalele (mamifere) periculoase la nivelul judeţului Hunedoara -extras-
Anexa 4. Perimetrele de explorare/exploatare a resurselor minerale
Anexa 5. Permeabilitatea Văii Mureşului pentru fauna sălbatică (sectorul Săvârşin-Sălciva) Anexa 6. Permeabilitatea Văii Mureşului pentru fauna sălbatică (sectorul Ilteu-Săvârşin) Anexa 7. Permeabilitatea Văii Mureşului pentru fauna sălbatică (Ilteu)
Anexa 8. Permeabilitatea DN76 pentru fauna sălbatică (sectorul Lazuri – Criştioru de Jos) Anexa 9. Permeabilitatea DN76 pentru fauna sălbatică (sectorul Şoimuş – Ştei)
Anexa 10. Micro-coridoarele de traversare a Văii Mureşului de către fauna sălbatică Anexa 11. Distribuţia speciei Ursus arctos în zona coridorului ecologic
Bibliografie
I. Introducere Necesitatea elaborării şi implementării unui plan regional de acţiune pentru Coridorul ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali derivă din importanţa acestei zone pentru deplasarea carnivorelor mari şi a altor specii de faună sălbatică între cele două lanţuri muntoase (Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Meridionali). Din punct de vedere tehnic, un coridor ecologic este definit ca reprezentând "zona naturală sau amenajată care asigură cerinţele de deplasare, reproducere şi refugiu pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice şi în care se aplică unele măsuri de protecţie şi conservare" (OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice). Ori, singura rută care asigură deplasarea ursului între ariile muntoase amintite în care specia este permanent prezentă, este reprezentată de reţeaua formată din 17 situri Natura 2000 care leagă Munţii Retezat şi Munţii Ţarcu (la sud), de Munţii Apuseni (la nord). Încă din anul 2008, specialiştii în conservarea carnivorelor mari din Europa au semnalat "tendinţa de izolare în cadrul coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali", menţionând la acea dată că "încă există conectivitate în cadrul populaţiei de urs din Carpaţii României" (Large Carnivore Initiative for Europe - LCIE, Guidelines for Population Level Management Plans for Large Carnivores, 2008). Tocmai pentru păstrarea acestei conectivităţi şi sub presiunea crescândă a unor factori cum ar fi intensificarea agriculturii, dar mai ales dezvoltarea la scară largă a infrastructurii rutiere şi feroviare, Fauna & Flora International alături de Asociaţia Zarand au iniţiat un program mai amplu la nivel de coridor denumit generic „Iniţiativa Zarand". Această iniţiativă are ca scop asigurarea unei conservări integrate a valorilor naturale şi culturale, susţinută şi acceptată de comunitatea locală. Tot în cadrul acestei iniţiative a fost demarat şi procesul de elaborare a unui Plan regional de acţiune pentru urs, care să răspundă nevoilor de conservare a speciei, dar mai ales să conţină acţiuni specifice zonei menite să asigure conectivitatea între Carpaţii Occidentali şi Carpaţii Meridionali şi să prevină izolarea exemplarelor de urs din Apuseni din punct de vedere demografic, ecologic şi genetic. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
I.1 Date generale I.1.1 Contextul elaborării Planului regional de acţiune Planul regional de acţiune pentru specia Ursus arctos a fost elaborat în cadrul proiectului LIFE12 NAT/UK/001068 Enhancing landscape connectivity for brown bear and wolf through a regional network of NATURA 2000 sites in Romania – LIFE Connect Carpathians (Îmbunătăţirea conectivităţii populaţiilor de urs şi lup cu ajutorul unei reţele regionale de situri Natura 2000 în România), implementat în perioada 2013-2019. Proiectul este implementat de organizaţia Fauna & Flora International împreună cu Asociaţia Zarand , Ministerul Mediului şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române . Figura 1. Localizarea coridorului ecologic Apuseni – Carpaţii Meridionali Necesitatea implementării proiectului a rezultat dintr-o evaluare a habitatelor favorabile pentru carnivorele mari la nivelul continentului European (LCIE 2008 - Large Carnivore Initiative for Europe), care a constatat că izolarea Munţilor Apuseni faţă de restul Carpaţilor din România reprezintă o importantă problemă de conectivitate pentru aceste specii. Proiectul vizează direct problema conectivităţii dintre Apuseni şi Carpaţii Meridionali, reţea ecologică formată din 17 situri Natura 2000, cu rol de coridor care să asigure funcţionalitatea întregului peisaj. Siturile care compun reţeaua ecologică sunt descrise în tabelul 1. Tabelul 1. Siturile Natura 2000 care formează coridorul ecologic Apuseni – Carpaţii Meridionali Număr curent Denumirea sitului Natura 2000 1 ROSCI0002 Apuseni 2 ROSCI0042 Codru Moma 3 ROSCI0324 Munţii Bihor 4 ROSCI0291 Coridorul Munţii Bihorului - Codru Moma 5 ROSCI0289 Coridorul Drocea - Codru Moma 6 ROSCI0298 Defileul Crişului Alb 7 ROSCI0407 Zarandul de Vest 8 ROSCI0070 Drocea 9 ROSCI0406 Zarandul de Est 10 ROSCI0325 Munţii Metaliferi 11 ROSCI0064 Defileul Mureşului 12 ROSCI0355 Podişul Lipovei - Poiana Ruscă 13 ROSCI0250 Ţinutul Pădurenilor 14 ROSCI0219 Rusca Montană 15 ROSCI0292 Coridorul Rusca Montană - Ţarcu - Retezat 16 ROSCI0126 Munţii Ţarcu 17 ROSCI0217 Retezat Siturile Natura 2000 care compun coridorul ecologic sunt situate pe raza judeţelor Bihor, Cluj, Alba, Arad, Hunedoara, Timiş, Gorj şi Caraş-Severin (figurile 1 şi 2). Scopul planului de acţiune constă în conservarea pe termen lung a populaţiilor de carnivore mari din zona coridorului ecologic. Obiectivele generale ale planului de acţiune sunt următoarele: 1. Asigurarea conectivităţii funcţionale a coridorului ecologic; 2. Reducerea conflictului om - animale sălbatice şi creşterea gradului de toleranţă cu privire la carnivorele mari; 3. Promovarea conservării integrate pe termen lung şi sprijinirea dezvoltării capacităţii agenţiilor responsabile; armonizarea practicilor din silvicultură şi vânătoare cu obiectivele de conservare; 4. Implicarea factorilor interesaţi în conservarea speciei ţintă prin creşterea gradului de conştientizare şi de susţinere în rândul populaţiei locale şi a altor factori interesaţi. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
I.1.2 Descrierea zonei Din punctul de vedere al folosinţei terenului, în zona coridorului întâlnim păduri de foioase (52,1%), păduri de conifere (15,8%), păduri de amestec (8,8%), fâneţe (6%), păşuni (5,5%), alte terenuri agricole (4%), tufişuri şi stâncării (3%), terenuri acoperite parţial de vegetaţie lemnoasă (2,9%), râuri şi lacuri (1,4%), elemente artificiale - drumuri, construcţii etc (0,5%). Coridorul ecologic are o lungime de 150 km şi leagă Munţii Apuseni de Carpaţii Meridionali. Altitudinea în această zonă variază între 126 m (Defileul Mureşului) şi 2509 m (vârful Peleaga, Munţii Retezat). Regiunea reprezintă un peisaj unic, bogat din punct de vedere Figura 2. Siturile Natura 2000 care compun coridorul ecologic Apuseni – Carpaţii Meridionali cultural şi natural şi care păstrează, încă, o mare parte din biodiversitatea pentru care România este recunoscută la nivel mondial. Astfel, adăposteşte vaste ecosisteme naturale, cu o biodiversitate remarcabilă, fiind identificate aici cel puţin 28 de habitate forestiere de interes comunitar şi 59 de specii protejate de lege. Pădurile sunt formate în general din amestecuri de fag şi carpen, gorun şi cer, dar şi molid şi brad în zonele mai înalte. I.1.3 Zonarea coridorului ecologic Dintre cele 17 situri Natura 2000 care compun coridorul ecologic, 13 au fost desemnate şi pentru specia Ursus arctos , după cum se poate observa în figura 3. Acestea sunt: ROSCI0042 ROSCI0324 Munţii Bihor; ROSCI0291 Coridorul Munţii Bihorului - Codru Moma; ROSCI0289 Coridorul Drocea - Codru Moma; ROSCI0298 Defileul Crişului Alb; ROSCI0407 Zarandul de Vest; ROSCI0406 Zarandul de Est; ROSCI0325 Munţii Metaliferi; ROSCI0064 Defileul Mureşului; ROSCI0355 Podişul Lipovei - Poiana Ruscă; ROSCI0250 Ţinutul Pădurenilor; ROSCI0219 Rusca Montană; ROSCI0292 Coridorul Rusca Montană - Ţarcu - Retezat şi ROSCI0217 Retezat. Deşi nu toate cele 17 situri care compun coridorul ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali (sau mai degrabă Figura 3. Situri desemnate şi pentru urs reţeaua ecologică) au fost desemnate şi pentru specia Ursus arctos , aceasta nu înseamnă că specia respectivă nu poate fi prezentă şi în celelalte situri. Spre exemplu, în situl ROSCI0002 Apuseni, prezenţa ursului a fost confirmată cu certitudine şi habitatul pentru această specie este favorabil pe suprafeţe însemnate din aria protejată, aşa cum se poate observa şi în hărţile capitolului V "Habitatul speciei în zona coridorului ecologic" din prezentul document. De asemenea, specia a fost semnalată şi în siturile ROSCI0042 Codru Moma (la ultima actualizare a formularului standard Natura 2000, a fost inclus şi ursul ca fiind prezent în sit) şi ROSCI0126 Munţii Ţarcu (anexa 11). Oricum, este important de menţionat faptul că procesul de proiectare PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
şi desemnare a reţelei ecologice, s-au avut în vedere toate cele trei specii de carnivore mari prezente în zonă - Ursus arctos , Canis lupus şi Lynx lynx.
Ţinând cont de datele raportate oficial cu privire la abundenţa speciei Ursus arctos , dar luând în considerare şi observaţiile suplimentare legate de prezenţa acesteia şi informaţiile privitoare la zonele de habitat favoravil, realizate mai ales în cadrul proiectului Life Connect Carpathians, coridorul ecologic poate fi împărţit în mai multe zone distincte.
În primul rând, trebuie menţionat faptul că o reţea ecologică este alcatuită din zone centrale ("core-areas"), zone-tampon, coridoare şi, eventual, zone de reconstrucţie ecologică (Maanen et al).
Zonele centrale sunt arii protejate robuste, cu rol de refugiu pentru populaţii viabile de animale şi plante cu cerinţe ecologice specifice. Zonele centrale îndeplinesc rolul de "rezervor", producând indivizi "în surplus" capabili să disperseze cu succes pentru a susţine alte subpopulaţii din
Figura 4. Zonarea coridorului ecologic
cadrul reţelei ecologice. Suprafaţa optimă şi calitatea
habitatelor zonelor centrale depind de cerinţele ecologice ale celei mai "pretenţioase" specii din ecosistem şi de favorabilitatea matricei.
Zonele-tampon au rolul de a proteja zonele centrale de efectele activităţilor antropice şi de posibila atragere a indivizilor în "capcane" ecologice (zonele unde rata mortalităţii indivizilor o depăşeşte pe cea a natalităţii şi este atât de ridicată încât pune în pericol populaţia din zona centrală învecinată). Zona tampon trebuie să îndeplinească rolul de tranziţie de la zonele nefavorabile la cele complet protejate.
Coridoarele ecologice sunt reprezentate de zone mai mult sau mai puţin continue de habitate suboptimale şi favorabile care facilitează dispersia, în siguranţă şi eficientă, a animalelor între zonele centrale.
În cadrul reţelei ecologice Apuseni - Carpaţii Meridionali, zonele centrale sunt formate din situri Natura 2000 amplasate în extremitatea nordică (ROSCI0002 Apuseni şi ROSCI0324 Munţii Bihor) precum şi din situri amplasate în sudul regiunii (ROSCI0355 Podişul Lipovei - Poiana Ruscă, parţial; ROSCI0250 Ţinutul Pădurenilor; ROSCI0219 Rusca Montană; ROSCI0126 Munţii Ţarcu şi ROSCI0217 Retezat).
Coridoarele ecologice care asigură dispersia eficientă şi în siguranţă a animalelor între zonele centrale sunt formate din siturile ROSCI0291 Coridorul Munţii Bihorului - Codru Moma; Coridorul Drocea - Codru Moma; ROSCI0298 Defileul Crişului Alb; ROSCI0407 Zarandul de Vest; ROSCI0070 Drocea; ROSCI0406 Zarandul de Est; ROSCI0325 Munţii Metaliferi; ROSCI0064 Defileul Mureşului; ROSCI0355 Podişul Lipovei - Poiana Ruscă (parţial) şi ROSCI0292 Coridorul Rusca Montană - Ţarcu - Retezat. După cum se poate observa în figura 4, coridoarele ecologice au fost împărţite, la rândul lor, în două subcategorii, respectiv "Coridoare" şi "Habitat şi coridor" pentru a diferenţia zonele care, pe lângă rolul de coridor, reprezintă şi un habitat important pentru urs (culoarea verde pe hartă). Acestea din urmă joacă şi rolul de zone tampon pentru zonele centrale.
"Zona de recolonizare", marcată cu albastru în figura 4, respectiv ROSCI0042 Codru Moma, reprezintă o suprafaţă în care nu a fost raportată oficial prezenţa permanentă a ursului pe fondurile cinegetice, dar habitatul favorabil existent aici şi înregistrarea prezenţei unor exemplare aflate în dispersie fac posibilă în viitor extinderea naturală a arealului tradiţional al speciei.
I.2 Procesul de elaborare a planului de acţiune Planul regional de acţiune a fost elaborat în perioada 2017-2019, pornind de la nevoia primordială de asigurare a conectivităţii habitatelor pentru carnivorele mari în zona coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali. În această zonă, conectivitatea habitatelor se află sub o presiune crescândă în primul rând din cauza dezvoltării mai multor proiecte de infrastructură. Într-o primă etapă au fost centralizate rezultatele mai multe evaluări sau studii ştiinţifice şi de natură socio-culturală derulate în zona coridorului ecologic, unele fiind elaborate în cadrul proiectului LIFE Connect Carpathians, iar altele au fost preluate de la instituţii sau organizaţii care îşi desfăşoară activitatea în zona coridorului ecologic. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Astfel a fost elaborat un prim draft al planului de acţiune, cu ajutorul unui grup de experţi în domeniul carnivorelor mari, din întreaga ţară. În etapa de formulare a acţiunilor de management au fost consultaţi de asemenea experţi internaţionali. În paralel, s-au constituit trei grupuri de factori interesaţi care au fost consultaţi în procesul de elaborare a planului de acţiune:
- grupul custozilor siturilor Natura 2000 şi administratorilor de arii protejate din zona coridorului ecologic; - grupul de lucru naţional , format din reprezentanţi ai unor ministere sau instituţii reprezentative (Ministerul Mediului; Garda Naţională de Mediu; Regia Naţională de Pădurilor ROMSILVA; Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare; Autoritatea Naţională pentru Turism; Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere; Administraţia Naţională "Apele Române"; Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară; Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului; Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale; Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A.; Departamentul pentru IMM-uri, Mediul de Afaceri şi Turism; Jandarmeria Română; Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene; Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea"; Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România); - grupul de lucru regional/local, format în general din reprezentanţi în teritoriu ai instituţiilor menţionate mai sus, precum şi gestionari ai fondurilor cinegetice, reprezentanţi ai administratorilor de păduri şi ai comunităţilor locale.
În urma consultărilor cu factorii interesaţi şi după centralizarea observaţiilor şi sugestiilor acestora, a fost elaborată forma finală a planului de acţiune, care a fost transmisă spre aprobare autorităţii centrale pentru protecţia mediului.
I.3 Cadrul legislativ internaţional şi naţional I.3.1 Legislaţia internaţională Principalele reglementări internaţionale care vizează specia-ţintă sunt: " Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice si a habitatelor naturale din Europa " (Convenţia de la Berna) , adoptată la Berna la 19 septembrie 1979. Documentul are ca obiect asigurarea conservării florei şi faunei sălbatice şi a habitatelor lor naturale, în special a speciilor şi habitatelor a căror conservare necesită cooperarea mai multor state. Ca principiu general, fiecare ţară contractantă se obligă să ia măsurile legislative şi administrative adecvate şi necesare pentru a asigura conservarea speciilor de faună şi flora sălbatică enumerate în anexele I-III din convenţie. Ursidaele sunt listate în anexa II " Specii de faună strict protejate ". Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice si a habitatelor naturale din Europa a fost adoptată de România prin Legea nr. 13 din 11 martie 1993. Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice (Directiva Habitate) , adoptată la 21 mai 1992. Scopul Directivei este de a contribui la asigurarea biodiversităţii prin conservarea habitatelor naturale precum şi a faunei şi florei sălbatice pe teritoriul european al Statelor Membre la care Tratatul se aplică. Măsurile luate în baza Directivei Habitate vizează menţinerea sau restabilirea, într-o stare de conservare favorabilă, a habitatelor naturale şi a speciilor din faună şi floră sălbatică de interes comunitar. Modul concret de punere în practică a obiectivelor acestei Directive a fost înfiinţarea unei reţele ecologice europene coerente de zone speciale de conservare, sub numele de "NATURA 2000". Această reţea, compusă din situri care adăpostesc tipuri de habitate naturale ce figurează în Anexa I şi de habitate ale speciilor ce figurează în Anexa II, asigură menţinerea sau, dacă este cazul, restabilirea tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor într-o stare de conservare favorabilă, pe cuprinsul ariilor lor de răspândire naturală. Ursus arctos figurează în Anexa 2 a Directivei - " Specii de plante şi animale de interes comunitar a căror conservare necesită desemnarea zonelor speciale de habitate” şi în anexa 4 – “Specii de animale şi plante de interes comunitar care necesită o protecţie strictă”. Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES, sau Convenţia de la Washington) , adoptată la Washington la 3 martie 1973. Convenţia subliniază faptul că este esenţială cooperarea internaţională între statele contractante pentru protecţia anumitor specii ale faunei şi florei sălbatice împotriva unei exploatări excesive, ca urmare a comerţului internaţional. Comerţul cu indivizi ai speciilor ameninţate cu dispariţia, între care şi ursul, este supus unei reglementări foarte stricte în scopul de a nu le mai pune în pericol supravieţuirea şi nu PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
trebuie autorizat decât în condiţii excepţionale. România a aderat la CITES prin Legea nr. 69 din 15 iulie 1994.
Convenţia privind diversitatea biologică (CBD ), adoptată la Summit-ul Pământului, de la Rio de Janeiro, în 1992. CBD are trei obiective principale: conservarea diversităţii biologice; utilizarea componentelor sale într-un mod durabil şi partajarea corectă şi echitabilă a beneficiilor care decurg din utilizarea resurselor genetice. Convenţia privind diversitatea biologică identifică obiectivele generale şi a politicilor, iar ţările sunt libere să stabilească modul în care acestea doresc să le pună în aplicare. Una dintre cele mai importante realizări CBD de până acum a fost creşterea interesului privind biodiversitatea, atât în ţările dezvoltate cât şi în ţările în curs de dezvoltare. Biodiversitatea este acum văzută ca un subiect de o importanţă majoră şi în dezvoltare. Convenţia a fost ratificată de România prin Legea nr. 58 din 1994. I.3.2 Legislaţia naţională Cele mai relevante acte normative naţionale care vizează conservarea speciei-ţintă sunt: Legea nr. 13/1993 pentru aderarea României la Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979; Legea Nr. 69 din 15 iulie 1994 pentru aderarea României la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de fauna si flora pe cale de dispariţie, adoptata la Washington la 3 martie 1973; Legea nr. 58 din 13 iulie 1994 pentru ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare; Legea 149/2015 privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006; Hotărârea de guvern nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor. II. Informaţii generale despre urs Ursul brun ( Ursus arctos ) este cea mai răspândită specie de urs din lume, cu o distribuţie holarctică în Europa, Asia şi America de Nord, întinzându-se de la tundra arctică din nord până în zonele deşertice. Ursul brun are un cap masiv, nas scurt, urechi mici şi rotunjite, ochi mici, coadă scurtă şi corp masiv. Cele cinci gheare de la fiecare picior sunt puţin curbate şi sunt mai lungi la picioarele din faţă decât la cele din spate. Simţul olfactiv este foarte bine dezvoltat. Masculii sunt de regulă mai mari decât femelele şi pot ajunge la 140-320 kg, iar femelele la 100-200 kg. În Europa, urşii se găsesc pe continent şi nu ating dimensiunile corporale maxime ale speciei, precum exemplarele care trăiesc în zona de coastă şi care au la dispoziţie hrană bogată în proteine şi lipide provenită de la somoni (Alaska, partea estică a Rusiei) (Swenson et al, 2000). În România populaţia de urs este distribuită de-a lungul întregii suprafeţe împădurite din Carpaţii României, 93 % fiind localizată în zona de munte şi 7 % în zona de deal, ocupând o zonă de aproximativ 69000 Km 2 (Ionescu, 1999). Mărimea populaţiei la nivel naţional este estimată la aproximativ 6000 de exemplare, tendinţa fiind stabilă. După estimările oficiale, cea mai mare densitate se înregistrează în în judeţele Harghita, Covasna, Bistriţa, Braşov, Buzău, Mureş şi Neamţ (Isuf şi Ionescu, 1999). În privinţa hranei, ursul este un animal omnivor, îşi satisface până la 85 % din necesarul de hrană cu materie vegetală. Datorită dietei, ursul brun utilizează diferite tipuri de habitate naturale dar şi antropice, fiind o specie oportunistă din perspectiva obţinerii hranei. Hrănirea în perioada de toamnă, este esenţială pentru supravieţuire, până la sfârşitul toamnei urşii acumulând un strat adipos suficient care să le permită să intre în somnul de iarnă (Zedrosser et al. 2001 în Ionescu et al, 2013). Ursul este o specie poligamă. Împerechere are loc în perioada aprilie-iunie, iar femela dă naştere la 1-3 pui. Puii au la naştere în jur de 350-500g (Ionescu, 1999). Longevitatea ursului poate să depăşească 20 de ani în mediul său natural. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
III. Ameninţări la adresa conservării speciei La nivelul continentului nostru, Comisia Europeană a identificat principalele ameninţări la adresa conservării populaţiilor de urs ca fiind reprezentate de pierderea habitatelor din cauza dezvoltării infrastructurii; deranjul provocat de activităţile umane; gradul redus de acceptanţă din partea comunităţilor locale; capacitate redusă de management din partea instituţiilor; factori intrinseci (de exemplu, populaţii mici); mortalitate prin accidente şi braconaj (Boitani, L. et al, 2015: Key actions for Large Carnivore populations in Europe ). Dacă ne referim strict la zona coridorului ecologic Apuseni-Carpaţii Meridionali, au fost identificate următoarele ameninţări la adresa conservării speciei Ursus arctos : A. Fragmentarea habitatelor O primă ameninţare majoră la adresa populaţiilor de animale sălbatice este reprezentată de fragmentarea habitatelor de către activităţile antropice. Principala barieră în calea deplasării animalelor sălbatice pe direcţia nord-sud în cadrul coridorului ecologic este zona Văii Mureşului, unde sunt sau vor fi amplasate mai multe investiţii de infrastructură liniară (DN 7, Autostrada Lugoj-Deva, calea ferată Arad-Simeria). Acordul de mediu nr. 07/09.09.2010 (revizuit în 2013 şi 2016) emis pentru autostrada Lugoj - Deva impune realizarea a trei ecoducte şi două tuneluri pe sectorul cuprins între km 27+620 - km 56+220, pentru asigurarea şi menţinerea permeabilităţii pentru carnivorele mari. Reabilitarea drumului naţional Oradea - Deva (DN 76) reprezintă de asemenea o ameninţare importantă deoarece nu prevede măsuri sau amenajări care să faciliteze conectivitatea habitatelor pentru carnivorele mari. De asemenea, abandonarea terenurilor şi implicit extinderea alarmantă a speciilor arbustive invazive (în special Amorpha fruticosa ), dar şi deranjul generat, pe de altă parte, de intensificarea activităţilor agricole contribuie la îngreunarea deplasării faunei sălbatice. Din acest punct de vedere, zona cea mai afectată este Valea Mureşului, care traversează coridorul ecologic pe direcţia E-V în apropierea localităţilor Burjuc, Zam, Săvârşin; Vărădia de Mureş, Bârzava şi Conop. În ultima perioadă, aici au fost realizate mai multe observaţii în urma cărora au fost evidenţiate 8 zone-cheie, sau rute, pe care fauna sălbatică le foloseşte pentru traversarea râului Mureş (vezi harta de la figura 14). Menţinerea permeabilităţii în aceste zone-cheie reprezintă o prioritate a planului de acţiune, motiv pentru care sunt prevăzute măsuri specifice de management a acestor suprafeţe (vezi acţiunea A5). B. Politici şi strategii inadecvate Majoritatea dintre cele 17 situri Natura 2000 care compun coridorul ecologic nu deţin un plan de management aprobat, care să includă eventuale măsuri pentru asigurarea conectivităţii habitatelor pentru carnivorele mari. Este important ca, odată cu realizarea acestor planuri de management, să se prevadă măsuri de asigurare a permeabilităţii habitatelor pentru carnivorele mari. În acest sens, Planul Regional de Acţiune pentru Urs oferă informaţii şi măsuri care pot fi adaptate şi preluate în planurile de management Natura 2000. De asemenea, planurile de management din sectorul forestier şi cinegetic nu vizează problematica conectivităţii habitatelor pentru carnivorele mari şi speciile-pradă. Implementarea unor acţiuni specifice sectorului forestier, spre exemplu, poate avea un impact negativ asupra carnivorelor mari şi a speciilor-pradă prin deranjul generat în aria de desfăşurare şi prin degradarea habitatelor. În ceea ce priveşte vânătoarea, aceasta se aplică la speciile-pradă în baza evaluărilor efectuate de fondurile de vânătoare şi aprobarea cotelor de recoltă de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului. Evaluarea efectivelor populaţiilor de faună sălbatică reprezintă un proces controversat, care nu implică de cele mai multe ori metode ştiinţifice recunoscute. În ceea ce priveşte carnivorele mari (lup, urs) vânătoarea este interzisă prin lege, dar anual se aprobă un număr maxim de derogări aplicabile la nivel naţional "în interesul sănătăţii şi securităţii populaţiei şi în scopul prevenirii unor daune importante". Spre exemplu, Ordinul nr. 1169/2017 prevede un nivel maxim al derogărilor pentru urs ( Ursus arctos ) de 140 de exemplare şi pentru lup ( Canis lupus ) de 97 de exemplare, în condiţiile în care ordinul a intrat în vigoare la începutul lunii septembrie 2017. Procedura de stabilire a derogărilor de la măsurile de protecţie a speciilor de faună sălbatică ar putea fi de asemenea îmbunătăţită şi să aibă la bază studii ştiinţifice recunoscute. C. Capacitate redusă de management din partea instituţiilor Ţinând cont de faptul că fragmentarea habitatelor şi managementul conservării la nivel de peisaj reprezintă teme relativ recente pentru ţara noastră, de multe ori autorităţile naţionale şi locale se confruntă cu lipsa de capacitate pentru integrarea acestor probleme noi şi complexe în activitatea lor curentă. În cazul producerii unor pagube de către animalele sălbatice, spre exemplu, lipsa de promtitudine a autorităţilor în vederea despăgubirii proprietarilor sau prevenirii altor atacuri poate conduce la amplificarea conflictelor dintre om şi fauna sălbatică. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
În ultimii ani s-au făcut eforturi deosebite pentru întărirea capacităţii de management a instituţiilor responsabile, fiind implementate mai multe sesiuni de instruire în zona coridorului ecologic, dar aceste eforturi vor trebui să continue şi pe viitor.
D. Conflictul dintre om şi fauna sălbatică Situaţiile care generează conflicte între om şi fauna sălbatică sunt asociate de regulă cu atacurile urşilor asupra animalelor domestice şi producerea unor pagube asupra culturilor, livezilor şi stupinelor. O altă sursă generatoare de conflicte este perceperea carnivorelor mari ca potenţiali competitori ai vânătorilor. În momentul de faţă, majoritatea fermierilor încearcă să prevină şi să reducă pagubele provocate de fauna sălbatică prin păzirea peste noapte a culturilor şi şeptelului cu ajutorul câinilor, ceea ce poate conduce la creşterea deranjului şi scăderea prăzii naturale pentru carnivore. De asemenea, în unele situaţii, proprietarii păgubiţi sunt tentaţi să ucidă ilegal animalele sălbatice sau instalează laţuri pentru mistreţi, care însă reprezintă un pericol şi pentru carnivorele mari. Din aceste motive, măsurile-pilot de prevenire a conflictelor şi reducere a pagubelor, implementate în cadrul proiectului Life Connect Carpathians, vor trebui continuate şi răspândite în toate zonele coridorului ecologic în care există conflicte între om şi fauna sălbatică (vezi capitolul VII.2.3). E. Braconajul la urs şi speciile pradă Braconajul este definit în Legea 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind "tentative sau acţiunea desfăşurată în scopul dobândirii sau capturării vânatului, finalizată cu rezultat sau nu, cu încălcarea prevederilor prezentei legi". Între factorii favorizanţi se numără: - Accesul dificil ca membru într-o asociaţie de vânătoare legal constituită, din cauza locurilor limitate, a taxelor mari pentru autorizare şi a cotizaţiilor anuale ridicate; - Atitudinea negativă sau gradul redus de toleranţă al populaţiei faţă de animalele sălbatice. Aceasta este generată de multe ori şi de pagubele produse culturilor sau şeptelului de către fauna sălbatică şi de procesul greoi de acordare a despăgubirilor; - Interzicerea vânătorii şi scoaterea anumitor specii din cotele de recoltă (speciile protejate); - Numărul prea mare de vânători în anumite organizaţii de vânătoare care dispun de resurse cinegetice reduse; - Obţinerea de venituri materiale din comerţul ilicit al cărnii sau trofeelor de vânat; - Posibilitatea de a procura arme neînregistrate sau artizanale; - Corupţia şi posibilitatea de a influenţa soluţionarea cazurilor de braconaj; - Sistemul de autorizare uşor de evitat; - Neaplicarea legislaţiei de către organele competente. Rezultate încurajatoare în direcţia combaterii braconajului în zona coridorului ecologic au fost obţinute începând cu anul 2014, odată cu înfiinţarea unei unităţi de prevenire şi combatere a braconajului, în cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi (IJJ) Hunedoara. (capitolul VII.2.3.5). Eforturile de prevenire şi combatere a braconajului vor trebui să continue şi pe viitor, motiv pentru care au fost detaliate mai multe măsuri de management în cadrul acţiunii A11 din Planul de acţiuni. F. Atitudinea negativă a factorilor interesaţi faţă de conservarea ursului
Reuşita acţiunilor de conservare a carnivorelor mari depinde în mare măsură de atitudinea comunităţilor locale şi a celorlalţi factori interesaţi faţă de fauna sălbatică. Este esenţial să existe un anumit grad de acceptanţă din partea localnicilor faţă de animalele sălbatice pentru a putea coexista cu acestea. Impactul generat de atitudinea negativă faţă de carnivore se manifestă de multe ori prin intensificarea braconajului şi escaladarea conflictului om-animale sălbatice, cu efect negativ asupra conservării acestora din urmă. Acest conflict însă este amplificat şi de lipsa de reacţie şi de sprijin din partea autorităţilor în cazul producerii unor pagube, dar şi de alţi factori cum ar fi experimentarea unor pagube sau frica faţă de urs şi lup (capitolul VII.1).
Atitudinea negativă a oamenilor faţă de carnivore este cauzată uneori şi de lipsa de cunoaştere a biologiei, ecologiei şi etologiei animalelor sălbatice. Din aceste motive, în zona coridorului ecologic au fost organizate mai multe sesiuni de conştientizare a factorilor interesaţi şi s-au implementat măsuri concrete de diminuare a conflictelor cu animalele sălbatice (capitolul VII.2.3). Acţiunile viitoare de conştientizare, adaptate la diversele grupuri-ţintă (proprietari de culturi şi animale domestice, comunităţi locale, turişti şi organizatori ai unor evenimente sportive), sunt descrise în fişa acţiunii A23 din Planul de acţiuni.
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
IV. Populaţia speciei Ursus arctos şi a speciilor-pradă în zona coridorului ecologic IV.1 Unităţi de management Managementul speciilor de faună sălbatică (inclusiv a carnivorelor mari), precum şi evaluarea şi raportarea efectivelor populaţiilor acestor specii sunt asigurate, în ţara noastră, la nivelul fondurilor cinegetice. În zona coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali există 200 de fonduri cinegetice (inclusiv cele adiacente coridorului), distribuite pe judeţe după cum urmează: Tabelul 2. Distribuţia pe judeţe a fondurilor cinegetice din zona coridorului ecologic Judeţul Numărul de fonduri cinegetice Alba 9 Arad 43 Bihor 19 Cluj 16 Caraş-Severin 31 Gorj 11 Hunedoara 48 Mehedinţi 6 Timiş 17 Aceste fonduri cinegetice sunt administrate fie de către Asociaţiile judeţene de vânătoare şi pescuit (AJVPS), fie de către direcţii silvice, ocoale silvice private, alte asociaţii de vânătoare sau chiar universităţi (Universitatea din Oradea - fondul cinegetic "Pietroasa", judeţul Bihor). Lista completă a fondurilor cinegetice şi a gestionarilor acestora este redată în Anexa 2. IV.2 Analiza datelor raportate de către fondurile cinegetice În momentul de faţă, estimarea abundenţei speciilor de carnivore mari şi a speciilor pradă la nivel naţional se bazează pe datele provenite de la fondurile cinegetice. Pentru aceasta se folosesc metode ce implică observarea urmelor şi observaţii la locurile de hrănire, combinate cu opiniile unor experţi (Popescu et al, 2016). În general, protocoalele de monitorizare a faunei sălbatice folosite de către fondurile cinegetice cuprind următorii paşi: administratorii acestor fonduri urmăresc şi înregistrează PLANUL REGIONAL DE AqlUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI - CARPAŢII MERIDIONALI urmele animalelor pe zăpadă sau noroi, o singură dată pe an, în mod ideal în acelaşi timp pe fondurile alăturate, de regulă în perioada martie-aprilie. Informaţiile colectate în acest mod sunt apoi transformate în cifre referitoare la abundenţa speciei, la nivel de fond cinegetic. Aceste unităţi administrative pot acoperi 100 - 150 km 2 , pot avea o topografie a terenului destul de variată şi nu sunt potrivite pentru inventarierea carnivorelor mari, deoarece la acestea din urmă Leg en d a EFECTI VEURS/FOt.OURI 20 1 6 - > 25 - 15 .25 5-1 4 1-4 o N A PR EZENT A I D ENTIFI CA T A : • U RS • . GORJ □ Llmitajud ete D Are al Proiect / NT 2K SJt e s l O 2      7• m evaluările se efectuează pe suprafeţe mult mai întinse (mii de km 2 ). Datele sunt apoi comparate cu abundenţa optimă, iar cotele de vânătoare sunt stabilite pe baza diferenţei dintre abundenţa estimată şi cea optimă, folosind metode simple care vizează asigurarea unor populaţii stabile şi randamente mari (de exemplu , numărul maxim de indivizi care pot fi extraşi fără a pune în pericol populaţia speciei). În final, autoritatea centrală pentru protecţia mediului centralizează datele la nivel de judeţ şi la nivel naţional, date la care se aplică anumiţi factori de corecţie a abundenţei stabiliţi de instituţiile / organizaţiile care prestează suport tehnic în analiza datelor şi planificarea cotelor de intervenţie. Figura 5. Datele cu privire la abundenţa speciei Ursus arctos raportate oficial in anul 2016 şi prezenţa speciei evidenţiată prin proiectul LCC Figura 6. Fondurile cinegetice în care au fost implementate metode suplimentare de observare ş i inventariere a faunei sălbatice PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Datele centralizate la nivel de judeţ care privesc abundenţa ursului brun, cotele de vânătoare şi numărul de indivizi vânaţi legal, pentru perioada analizată (2005-2012), sunt redate în tabelul 3. De asemenea, în figura 5 sunt evidenţiate datele oficiale, la nivelul fondurilor cinegetice, raportate pentru anul 2016, cu privire la abundenţa speciei Ursus arctos , completate cu observaţiile realizate în cadrul proiectelor LCC şi TRANSGREEN şi care vizează prezenţa speciei - punctele albastre pe hartă. (Aceeaşi hartă este prezentată în anexa 11 la o dimensiune mai mare). Astfel, cea mai mare abundenţă a speciei este raportată în fondurile cinegetice din sudul şi cele din nordul coridorului ecologic. Spre exemplu, la nivelul anului 2016, un număr de 29 de exemplare au fost raportate pe fondurile cinegetice Râul Barbat, Godeanu, Valea Fierului (judeţul Hunedoara), 14 exemplare pe fondul Posaga (judeţul Alba) şi 13 exemplare pe fondul Biharea (judeţul Bihor).
Pentru a evalua acurateţea datelor raportate de către fondurile cinegetice, în zona coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali a fost derulat un studiu ( Analiza datelor raportate oficial, Popescu et al, 2016 ) care a vizat trei specii de carnivore (ursul brun - Ursus arctos , lupul - Canis lupus şi râsul - Lynx lynx ) şi trei specii de ungulate (cerbul carpatin - Cervus elaphus , căpriorul - Capreolus capreolus şi porcul mistreţ - Sus scrofa ). În acest scop, au fost analizate datele raportate la nivel de judeţ (perioada 2005-2012), precum şi la nivel de fond cinegetic (perioada 2005-2010, pentru 145 de fonduri cinegetice), care privesc abundenţa speciilor, cotele de vânătoare şi numărul de indivizi extraşi. Studiul s-a concentrat pe trei zone- ţintă din cadrul coridorului ecologic, dat fiind faptul că aici au fost implementate şi alte metode de observare şi inventariere a faunei sălbatice (camere de supraveghere, observarea urmelor pe zăpadă şi prelevarea unor probe genetice). Este vorba despre coridorul Rusca Montana - Ţarcu
- Retezat (8 fonduri cinegetice), Podişul Lipovei - Poiana Ruscă - Ţinutul Pădurenilor (3 fonduri cinegetice) şi Munţii Bihor (4 fonduri cinegetice), conform figurii 6.
Pentru fiecare specie, la nivel de judeţ, a fost calculată rata de creştere a populaţiei, în baza datelor raportate oficial, ţinând cont de exemplarele extrase prin vânătoare. Aceasta a fost apoi comparată cu rata de creştere a altor populaţii europene, conform informaţiilor din literatura de specialitate. În urma acestei comparaţii a rezultat faptul că, în privinţa ursului brun, rata anuală de creştere a populaţiei depăşeşte semnificativ, pentru unele judeţe, rata maximă de creştere a altor populaţii din Europa (1,102).
În al doilea rând, s-a verificat dacă ratele şi tendinţele de creştere rezultate din datele raportate oficial sunt plauzibile din punct de vedere biologic, ţinând însă cont şi de braconaj sau alte surse de mortalitate (de exemplu, accidentele de pe şosele). În acest sens, au fost
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
realizate 1000 de simulări, folosind în mod randomizat valori diferite ale ratei de creştere a populaţiei, corespunzătoare unei distribuţii uniforme, din literatura de specialitate. Rezultatele sunt redate în figura 7. După cum se poate observa, în judeţele Arad şi Alba ratele de creştere a populaţiei sunt în afara limitelor date de literatura de specialitate, cu o evidentă tendinţă de supraestimare a populaţiei speciei Ursus arctos . În cazul judeţelor Hunedoara şi Gorj, populaţiile raportate sunt aproape de limitele maxime estimate, iar pentru judeţul Cluj cifrele raportate sunt situate sub limitele minime estimate.
Caras-Severin Bihor Arad
Alba Timiş Hunedoara
Gorj Cluj
Figura 7. Ratele de creştere raportate oficial pentru specia Ursus arctos în comparaţie cu simulările bazate pe datele din literatura de specialitate (n=1000) pentru judeţele din cadrul coridorului ecologic. Limitele maxime şi minime ale simulărilor populaţionale corespund limitelor maxime şi minime ale ratelor de creştere preluate din literatură. Linia neagră reprezintă datele raportate oficial. Liniile roşii reprezintă abundenţele simulate
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Rezultatele studiului ne conduc la concluzia că pentru evaluarea abundenţei şi monitorizarea stării de conservare a speciei, actualele metode şi date raportate oficial nu sunt suficiente şi că este nevoie de implementarea unor metode ştiinţifice suplimentare care să fie derulate pe termen lung. Procesul actual de monitorizare şi evaluare a efectivelor populaţionale nu ţine cont de o serie de posibile surse de eroare (eşantionare dezechilibrată, erori ale observatorilor, alte surse de mortalitate a speciilor vizate ş.a.m.d.) şi în acest fel este posibilă propagarea unor informaţii eronate şi estimarea defectuoasă a abundenţei speciilor de faună sălbatică. Atunci când sunt folosite pentru luarea deciziilor de management, estimările eronate ale abundenţei pot conduce la creşterea exagerată a mortalităţii, cu impact asupra viabilităţii populaţiei unei specii (Rechow 1994; Harwood & Stokes 2003; Artelle et al. 2013).
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
26
Tabelul 3. Datele raportate la nivel de judeţ cu privire la abundenţa estimată, cotele de vânătoare şi exemplarele de urs vânate legal
Judeţ Abundenţa Cotele Exemplare extrase
90K 90e 90L 90T 90a 910 911 912 90e 90L 90T 90a 910 911 90K 90e 90L 90T 90a 910 911
Alba 124 125 132 144 159 166 165 200 4 3 3 3 3 3 2 0 1 2 1 1 0 Arad 11 13 13 14 14 15 15 16 1 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 Bihor 22 21 25 26 28 29 22 31 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 Caras-Severin 95 98 86 89 96 102 97 108 4 2 2 2 2 4 0 1 0 0 1 1 1 Cluj 140 150 73 83 77 101 92 97 3 0 0 1 1 3 0 0 0 0 1 0 1 Gorj 154 168 164 179 164 184 187 214 4 4 6 4 3 6 0 2 1 0 1 1 2 Hunedoara 315 303 318 329 311 315 325 386 10 9 9 6 6 12 0 7 5 6 5 5 5 Timiş 10 11 11 10 13 10 7 13 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 TOTAL 26 18 20 16 16 28 2 10 7 8 9 8 9
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
IV.3 Analiza datelor obţinute în urma aplicării unor studii genetice Datele genetice oferă un mijloc eficient de a evalua efectele peisajului asupra conectivităţii funcţionale, deoarece fluxul de gene apare numai atunci când mişcarea exemplarelor se realizează cu succes şi ulterior conduce la reproducere efectivă (Manel et al., 2003). Aceste studii genetice pot răspunde la întrebarea dacă urşii sunt izolaţi regional sau dacă fluxul de gene apare în zone diferite, ceea ce sugerează existenţa unor coridoare de dispersie eficiente, constituind şi o componentă principală în evaluarea statutului de conservare a speciei. Pentru a îndeplini aceste obiective, în perioada 2015-2017 din zona coridorului ecologic au fost prelevate 225 de probe de fecale de urs, în special din regiunile Retezat-Ţarcu şi Apuseni- Bihor. Ulterior s-a dovedit că Figura 8. Locaţiile de prelevare a probelor genetice probele provin de la 34 de urşi, dintre care 20 masculi şi 14 femele. Analizele genetice au fost realizate de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea". Pornind de la extragerea ADN-ului din probele de fecale cu ajutorul kitului Macherey- Nagel, datele obţinute au fost integrate apoi în baza de date naţională, alături de alte 242 de probe, 50 dintre ele fiind recoltate din zone învecinate coridorului ecologic. S-a putut constata astfel că de-a lungul Carpaţilor există o singură populaţie mare de urs brun, fără subdiviziuni, ceea ce înseamnă că nu există întreruperi în ceea ce priveşte schimbul de gene. Indivizii din zona coridorului ecologic sunt parte a populaţiei stabile a Carpaţilor, nefiind separaţi de aceasta, iar exemplarele care se deplasează au participat la procesul de reproducere. Rezultatele au relevat de asemenea un flux intens de gene în două zone de traversare a râului Mureş, respectiv Ilteu-Săvârşin şi Tătărăşti-Tisa (figura 9), care de altfel corespund cu micro-coridoarele de deplasare a faunei sălbatice, detaliate în capitolul V.2. În cadrul siturilor Natura 2000 care compun coridorul ecologic, un flux intens de gene a fost înregistrat în Defileul Mureşului, Munţii Metaliferi, Coridorul Drocea-Codru Moma, Defileul Crişului Alb, Podişul Lipovei-Poiana Ruscă, Ţinutul Pădurenilor, Rusca Montană şi coridorul Rusca Montană- Ţarcu-Retezat. Un flux moderat de gene a fost înregistrat în Munţii Ţarcu, Retezat, Zarandul de Est, Drocea, Coridorul Figura 9. Intensitatea fluxului de gene în zona Mureşului Munţii Bihorului-Codru Moma şi Codru Moma-Apuseni. În concluzie, studiile genetice aplicate în zona coridorului ecologic ne îndreptăţesc să facem următoarele afirmaţii: - Fluxul de gene în cadrul populaţiei de urs a fost favorabil, cel puţin până în momentul realizării studiului genetic, indicând faptul că urşii s-au putut deplasa în trecut în cadrul coridorului ecologic; - Rezultatele studiilor genetice realizate vor reprezenta o bază de comparaţie pentru viitoarele evaluări ale fluxului de gene (la fiecare cinci ani); - Studiile genetice actuale reflectă în realitate nivelul fluxului de gene din trecut, fiind necesare noi evaluări care să urmărească evoluţia acestuia şi posibila influenţă a proiectelor care pun în pericol conectivitatea în cadrul coridorului ecologic; - Evaluarea fluxului de gene reprezintă un element important în procesul de evaluare a statutului de conservare al speciei. Ţinând cont de implementarea în ultima perioadă a unor proiecte care vizează dezvoltarea infrastructurii liniare în zona coridorului ecologic, care afectează în mod direct conectivitatea, se impune analizarea atentă pe viitor a impactului potenţial pe care acestea îl pot avea inclusiv asupra fluxului de gene din cadrul populaţiei speciei. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
IV.4 Analiza datelor colectate prin metoda transectelor În cadrul acestei secţiuni sunt prezentate informaţii legate de distribuţia spaţială şi abundenţa relativă şi a altor specii de mamifere decât ursul deoarece o astfel de analiză complexă oferă informaţii legate de calitatea ecosistemelor, mai ales când este vorba de speciile-pradă. Deşi inventarierea urmelor de-a lungul unor transecte poate reprezenta un slab indicator pentru determinarea abundenţei absolute a speciilor de faună, totuşi această metodă este destul de mult folosită datorită faptului că este relativ uşor de implementat. Metoda se dovedeşte însă eficientă în evaluarea distribuţiei spaţiale a speciilor, precum şi la evaluarea diferenţelor de abundenţă relativă între diferite zone de interes (de exemplu, prin Indicele Kilometric de Abundenţă - Kilometric Abundance Index, KAI). În zona coridorului ecologic au fost derulate acţiuni de inventariere a urmelor, în perioada 03.01.2015-28.03.2015, pentru patru specii de carnivore: lup ( Canis lupus ), râs ( Lynx lynx ), vulpe ( Vulpes vulpes ) şi pisică sălbatică ( Felis sylvestris ) şi patru specii-pradă: cerbul carpatin ( Cervus elaphus ), căpriorul ( Capreolus capreolus ), mistreţul ( Sus scrofa ), şi iepurele ( Lepus europaeus ). Derularea observaţiilor s-a suprapus cu perioada somnului de iarnă a ursului şi ca urmare urmele acestei specii nu au putut fi inventariate, ci au fost observate doar accidental. Rezultatele studiului sunt însă relevante şi pentru managementul ursului deoarece sunt implicate speciile-pradă. Acţiunile s-au concentrat în partea nordică şi centrală a coridorului ecologic, fiind realizate 568 de transecte, cu o lungime totală de 284 km, după cum urmează: Zarandul de Est (78 km), coridorul Drocea-Codru Moma (53,5 km), Codru Moma (60,5 km), Munţii Bihor (50,5 km) şi Parcul Natural Apuseni (45,5 km). În cadrul studiului au fost înregistrate 3482 de urme aparţinând celor 8 specii vizate. Dintre acestea, cel mai frecvent întâlnite au fost urmele căpriorului (1192) şi mistreţului (1085), iar urmele râsului au apărut cel mai rar (16). Rezultatele observaţiilor au relevat faptul că abundenţa relativă a speciilor pradă diferă semnificativ de la o zonă studiată la alta (figura 10): Figura 10. Abundenţa relativă a urmelor pentru cerb, căprior şi mistreţ (KAI, Kilometric Abundance Index) - Cervus elaphus - abundenţa relativă a cerbului carpatin a fost mai mare în Zarand şi în Codru Moma în comparaţie cu celelalte zone; - Capreolus capreolus - abundenţa relativă a fost mai ridicată în Codru Moma şi mai scăzută în Apuseni şi Munţii Bihor; - Sus scrofa - abundenţa relativă a fost mai ridicată în Codru Moma şi Zarand. În ceea ce priveşte distribuţia spaţială a speciilor de faună sălbatică în zonele studiate, analiza Getis-Ord a oferit mai multe informaţii, după cum urmează: - Cervus elaphus - s-a înregistrat o abundenţă relativă sub cea anticipată în partea centrală a coridorului Drocea-Codru Moma; - Capreolus capreolus - s-a înregistrat o abundenţă relativă mai scăzută decât cea anticipată în zona Munţilor Bihor; - Sus scrofa - s-au înregistrat mai puţine urme decât s-a anticipat în nord-vestul Munţilor Bihor şi mai multe decât numărul anticipat în sudul Zarandului şi nordul zonei Codru Moma (figura 11). Principalele concluzii rezultate în urma aplicării studiului bazat pe metoda transectelor sunt următoarele: Figura 11. Abundenţa relativă pentru trei specii de ungulate (cerb, căprior şi mistreţ) PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
- Prezenţa câinilor hoinari, respectiv abundenţa relativă a acestora, are un impact negativ ridicat asupra mai multor specii, între care şi unele specii-pradă pentru carnivorele mari (cerb carpatin, mistreţ); - Prezenţa carnivorelor mari depinde în mare măsură, aşa cum era de aşteptat, de prezenţa speciilor-pradă, respectiv abundenţa relativă a carnivorelor mari este asociată cu abundenţa relativă a speciilor-pradă.
Rezultatele prezentate mai sus au o importanţă ridicată pentru managementul ursului şi a speciilor pradă, subliniind anumite aspecte care trebuie abordate şi rezolvate prin dezvoltarea unor acţiuni de management. O atenţie deosebită va trebui acordată problemei câinilor hoinari, care tinde să aibă un impact negativ din ce în ce mai pronunţat, în special asupra speciilor pradă. Din acest motiv, în planul de acţiuni a fost concepută şi detaliată a acţiune care vizează această problemă (Acţiunea A9). De asemenea, managementul speciilor-pradă în conformitate şi în strânsă legătură cu cerinţele de conservare ale ursului reprezintă o temă abordată în planul de acţiuni (Acţiunea A12).
IV.5 Analiza datelor obţinute în urma folosirii camerelor de supraveghere Urmărirea faunei sălbatice cu ajutorul camerelor de supraveghere reprezintă o metodă des întâlnită în acţiunile de monitorizare care au ca scop determinarea abundenţei relative şi gradului de ocupare a unui habitat de către anumite specii. Această metodă poate fi folosită atât în cazul animalelor marcate (bandă reflectorizantă pe antenele colarelor, sau culori şi modele diferite cu ajutorul cărora indivizii pot fi diferenţiaţi) cât şi în situaţiile în care indivizii nu pot fi identificaţi în baza unor semne distinctive. În prima situaţie (indivizi marcaţi) se pot obţine informaţii relevante cu privire la abundenţa absolută şi densitate, iar în situaţia în care indivizii nu sunt marcaţi metoda poate oferi doar informaţii referitoare la abundenţa relativă. În anul 2015, s-a implementat un studiu cu ajutorul a 82 de camere de supraveghere, amplasate în trei zone-cheie ale coridorului ecologic (figura 12): - SCI Munţii Bihor; - SCI Dealurile Lipovei-Poiana Ruscă şi SCI Ţinutul Pădurenilor; - SCI Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, SCI Munţii Ţarcu şi Parcul Naţional Retezat. Pentru derularea studiului şi optimizarea procesului de amplasare în teren a camerelor, s-a folosit un caroiaj de 3x3 km. Au fost vizate trei specii de ungulate: căpriorul ( Capreolus capreolus ), cerbul carpatin ( Cervus elaphus ) şi mistreţul ( Sus scrofa ), care constituie specii-pradă pentru carnivorele mari. Camerele au fost amplasate în teren timp de 6 săptămâni (cu o relocare după primele 3 săptămâni), începând cu luna iunie 2015. Figura 12. Amplasarea camerelor de supraveghere în zona coridorului ecologic Rezultatele studiului au relevat faptul că abundenţa relativă a celor trei specii vizate variază destul de mult în cele trei zone studiate (tabelul 4). Cea mai mare abundenţă relativă a mistreţului a fost înregistrată în Munţii Bihor (1,178±0,107 indivizi pe fiecare staţie de monitorizare), iar cea mai mică în Retezat (0,774±0,076). Abundenţa relativă a cerbului carpatin a fost ceva mai omogenă în cele trei regiuni, variind între 0,894 şi 1,044 indivizi pe fiecare staţie de monitorizare. În cazul căpriorului, abundenţa relativă a fost mai mare decât a celorlalte două specii şi a fost mai ridicată în Munţii Bihor (3,780±0,516 indivizi pentru fiecare staţie de monitorizare) şi mai scăzută în Retezat (2,108±0,328). PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Tabelul 4. Abundenţa relativă medie (pe staţia de monitorizare) şi probabilitatea de detecţie, estimate cu ajutorul modelului Royle-Nichols
Regiunea Media Eroarea standard Coeficient de variaţie Minim 95% CI Maxim 95% CI Mistreţ ( Sus scrofa ) Abundenţa relativă pe staţia de Bihor 1.178 0.107 0.091 0.968 1.388 monitorizare Retezat 0.744 0.076 0.102 0.595 0.892 Rusca 0.934 0.086 0.092 0.765 1.103 Probabilitatea de detecţie 0.177 0.004 0.021 0.170 0.184 Cerb ( Cervus elaphus ) Abundenţa relativă pe staţia de Bihor 0.894 0.076 0.085 0.745 1.044 monitorizare Retezat 1.044 0.125 0.120 0.800 1.289 Rusca 0.952 0.076 0.080 0.803 1.102 Probabilitatea de detecţie 0.213 0.003 0.016 0.206 0.219 Căprior ( C. capreolus ) Abundenţa relativă pe staţia de Bihor 3.780 0.516 0.137 2.768 4.792 monitorizare Retezat 2.108 0.328 0.156 1.465 2.751 Rusca 3.087 0.346 0.112 2.408 3.765 Probabilitatea de detecţie 0.134 0.003 0.024 0.127 0.140
Sezonul estival a fost considerat cel mai potrivit pentru derularea studiului cu ajutorul camerelor de supraveghere deoarece coincide cu perioada de fătare la căprior şi cerb şi ca urmare animalele se deplasează mai puţin. Luând în considerare acest aspect şi folosind abundenţa relativă (număr de indivizi pe fiecare staţie de monitorizare), precum şi metoda Delta de calcul a erorii standard, a fost posibilă estimarea densităţii populaţiilor pentru speciile vizate (indivizi/100 km 2 ) în fiecare zonă de studiu (tabelul 5). Totuşi, rezultatele privitoare la densitatea celor trei specii studiate cu ajutorul camerelor de supraveghere trebuie interpretate cu o oarecare rezervă deoarece metoda implică o serie de posibile surse de eroare (de exemplu, aprecierea habitatului de hrănire al speciilor).
Pentru o monitorizare eficientă a faunei sălbatice pe termen lung este nevoie de implementarea şi interpretarea integrată a mai multor metode. În cazul ungulatelor, este
recomandată folosirea metodei care implică observarea şi numărarea peletelor (fecalelor), iar în cazul carnivorelor studiile genetice.
Tabelul 5. Densitatea ungulatelor, estimată cu ajutorul camerelor de supraveghere
Densitatea la MISTREŢ (indivizi/100 km2)
Media Eroarea standard Coeficientul de variaţie Bihor 47,12 7,395654 0,1569536 Retezat 29,76 4,873624 0,1637643 Poiana Ruscă 37,36 5,890831 0,1576775 Media totală 38,08 5,304270 0,1392928 Densitatea la CERB (indivizi/100 km2) Media Eroarea standard Coeficientul de variaţie Bihor 20,936 2,752774 0,1314804 Retezat 24,449 3,788554 0,1549533 Poiana Ruscă 22,295 2,824353 0,1266805 Media totală 22,560 2,568888 0,1138666 Densitatea la CĂPRIOR (indivizi/100 km2) Bihor Media 174.193 Eroarea standard 71.49968 Coeficientul de variaţie 0.4104611 Retezat 97.142 40.52785 0.4171985 Poiana Ruscă 142.258 57.32956 0.4029969 Media totală 137.864 54.44721 0.3949319
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
V. Habitatul speciei în zona coridorului ecologic V.1 Zone de habitat favorabil şi prezenţa speciei Un statut de conservare favorabil al unei specii presupune şi existenţa unor habitate suficient de bine conservate care să poată asigura un echilibru ecosistemic favorabil menţinerii unor populaţii minime viabil (Chiriac, S., Gheorghiu, M., Pop, I.M., 2014). Starea (statutul) de conservare a unui habitat natural este definită în Directiva Habitate (Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale si a Figura 13. Zonele de în care există factori limitativi (non-habitat) pentru speciile-cheie Figura 14. Habitatul favorabil şi prezenţa speciei în zona coridorului florei si faunei sălbatice) ca fiind suma influenţelor ce acţionează asupra unui habitat natural şi a speciilor tipice pe care le adăposteşte, care pot afecta pe termen lung repartiţia sa naturală, structura şi funcţiile sale ca şi supravieţuirea pe termen lung a speciilor sale tipice. Starea de conservare a unui habitat natural va fi considerată "favorabilă" atunci când: - aria sa de răspândire naturală, precum şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestei arii, sunt stabile sau în extindere; - există structura şi funcţiile specifice necesare pentru menţinerea pe termen lung; - starea de conservare a speciilor caracteristice este favorabilă. Cunoaştem din literatura de specialitate că habitatul favorabil pentru urs este constituit din pădurile de amestec din zona de deal şi de munte, de întindere mare, puţin deranjate de activitatea antropică, care oferă condiţii de adăpost, linişte şi hrană, acestea fiind indispensabile pentru supravieţuirea speciei. Deplasările sezoniere ale exemplarelor de urs sunt influenţate de resursa trofică existentă. Bârlogul este amenajat în cavităţi naturale, arbori doborâţi, sub stânci, în zone izolate etc (Swenson et al, 1994). Pentru definirea şi evidenţierea habitatului favorabil pentru urs, dar şi a altor specii-cheie (lup, râs, căprior, cerb, mistreţ) în zona coridorului ecologic, s-au folosit cu precădere două metode de modelare, respectiv: - Analiza viabilităţii populaţiei (Population Viability Analysis, PVA) - reprezintă un procedeu care permite simularea pe computer a proceselor de extincţie asupra populaţiilor cu efective mici, pentru a estima viabilitatea lor pe termen lung; - Modelul calităţii habitatului (Habitate Suitability Model, HSM) - foloseşte hărţile de distribuţie ale unor factori de mediu şi ale unor factori consideraţi limitativi pentru speciile vizate (zone împădurite, localităţi, drumuri, cursuri de apă etc) în vederea definirii habitatului favorabil al speciilor respective. Într-o primă etapă de modelare a calităţii habitatelor, au fost evidenţiate zonele care conţin factori limitativi, sau zone de non-habitat, pentru toate speciile-cheie, respectiv localităţi, drumuri, căi ferate, aeroporturi, zone construite, perimetre de exploatare a unor resurse minerale, corpuri şi cursuri de apă, facilităţi turistice (figura 13). Ulterior, s-a realizat modelarea pentru calitatea habitatului fiecărei specii în parte, unde, pe lângă factorii limitativi, s-a ţinut cont şi de alţi factori cum ar fi temperatura şi precipitaţiile (figura 14). După cum se poate observa în figura 14, suprafaţa favorabilă de habitat pentru specia Ursus arctos ocupă 179569 ha, ceea ce reprezintă 53% din suprafaţa întregului habitat. De asemenea, o suprafaţă de 126891 ha (38%) prezintă condiţii medii de favorabilitate, în timp ce doar 9% (30858,9 ha) prezintă condiţii scăzute de favorabilitate. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
V.2 Conectivitate Fragmentarea habitatelor reprezintă o cauză semnificativă pentru pierderea biodiversităţii la nivel mondial. Prin dezvoltarea economică nesustenabilă şi prin folosirea intensivă a terenurilor, habitatul unor specii se reduce sau se pierde, ceea ce conduce în cele din urmă la izolarea populaţiilor unor specii şi la o funcţionalitate ecologică redusă a ecosistemelor. În Europa această problemă este recunoscută şi tratată cu seriozitate, iar evaluarea fragmentării habitatelor este din ce în ce mai necesară în cadrul evaluărilor strategice de mediu, studiilor de evaluare adecvată şi al proceselor şi strategiilor de dezvoltare a infrastructurii. În zona coridorului ecologic Apuseni-Carpaţii Meridionali s-a realizat o analiză a permeabilităţii elementelor de infrastructură liniară în Figura 15. Proiecte de infrastructură din zona coridorului ecologic şi permeabilitatea acestora vederea evaluării conectivităţii habitatului pentru carnivorele mari. Din acest punct de vedere, Valea Mureşului reprezintă o zonă critică în care conectivitatea funcţională a coridorului este pusă în pericol de elementele de infrastructură liniară existente, planificate sau aflate în curs de implementare. Astfel, zona este traversată de la vest la est de drumul naţional Arad - Deva (DN7), iar segmentul de autostradă Lugoj - Deva se află în construcţie. De asemenea, există un proiect de reabilitare a căii ferate Arad - Simeria, care a obţinut deja aprobările necesare punerii în practică. La cele descrise mai sus se adaugă şi cursul râului Mureş care reprezintă o barieră naturală, putând fi traversat de către fauna sălbatică doar în anumite puncte (Anexele 5, 6 şi 7). Până în prezent, studiile de monitorizare şi observaţiile efectuate relevă faptul că animalele sălbatice folosesc în continuare Valea Mureşului ca important coridor de dispersare/migraţie. Un număr mare de ungulate şi carnivore mari au fost înregistrate traversând râul Mureş sau folosind habitatele adiacente. Ţinând însă cont de viitoarele proiecte de infrastructură, dar şi de tendinţele de utilizare intensivă a terenurilor în agricultură, conectivitatea în această zonă ar putea fi pusă în pericol dacă nu se vor implementa măsuri de reducere a fragmentării habitatelor. Trebuie menţionat faptul că Acordul de mediu nr. 07/09.09.2010 (revizuit în 2013 şi 2016) emis pentru autostrada Lugoj - Deva impune realizarea a trei ecoducte şi două tuneluri pe sectorul cuprins între km 27+620 - km 56+220, pentru asigurarea şi menţinerea permeabilităţii pentru carnivorele mari. Pe lângă elementele de infrastructură din Valea Mureşului, reabilitarea drumului naţional Oradea - Deva (DN 76) reprezintă de asemenea o ameninţare importantă pentru conectivitatea habitatelor, mai ales pentru faptul că proiectul tehnic nu prevede măsuri de asigurare a permeabilităţii pentru carnivorele mari (figura 15 şi Anexele 8 şi 9). Permeabilitatea DN76 pentru fauna Figura 16. Zonele sensibile şi importante pentru deplasarea carnivorelor mari sălbatică a fost evaluată în detaliu, rezultând faptul că este semnificativ afectată. Spre exemplu, pe sectorul de drum cuprins între Şoimuş şi Lunca (100,35 km) conectivitatea habitatelor este complet întreruptă pe o lungime de 68,48 km, conform ultimei evaluări din iulie 2017 (Anexa 9). Din acest motiv, acţiunea A2 din planul de acţiuni se adresează strict acestei probleme. Analiza permeabilităţii peisajelor pentru carnivorele mari a implicat studierea hărţilor topografice ale zonei şi a informaţiilor GIS existente, completată de observaţii în teren. Pentru determinarea permeabilităţii şi identificarea potenţialelor puncte de blocaje în PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
calea deplasării carnivorelor mari s-a ţinut cont de starea terenului, amploarea lucrărilor de infrastructură şi utilizarea terenurilor, fiind astfel analizaţi peste 1000 de km de drum.
În cadrul aceleiaşi analize a conectivităţii habitatelor în cadrul coridorului ecologic, au fost identificate mai multe zone sensibile în care conectivitatea este pusă în pericol şi care necesită o atenţie sporită şi un management adecvat. Acestea sunt considerate cele mai importante zone care trebuie protejate pentru a menţine deplasarea carnivorelor (figura 16). Dintre acestea, Valea Mureşului reprezintă o zonă extrem de importantă, fiind în acelaşi timp şi cea mai ameninţată, aşa cum s-a arătat mai sus. Tot în această arie există şi o tendinţă de intensificare a agriculturii prin înfiinţarea unor monoculturi sau împrejmuirea cu gard a proprietăţilor, care ar putea bloca şi ultimele rute de deplasare a carnivorelor mari pe direcţia nord-sud în cadrul coridorului. Luând în considerare permeabilitatea terenului şi a lucrărilor de infrastructură, dar şi categoria de folosinţă a terenului, au fost identificate şi cartografiate opt zone-cheie (micro-coridoare) pentru traversarea Mureşului de către fauna sălbatică (figura 17 şi Anexa 10). Acestea totalizează o suprafaţă de 800 de hectare (cca 100 de hectare pentru fiecare micro-coridor), după cum urmează: zone împădurite (102,4 ha); păşuni (141,6 ha); zone umede (2,4 ha); livezi (5,6 ha); teren cultivat (230,4 ha); teren
Figura 17. Zonele-cheie de traversare a râului Mureş de către fauna sălbatică
abandonat şi acoperit cu specii arbustive invazive (172,8 ha); drumuri, râuri şi altele (144,8 ha). Micro-coridorul 1 (Anexa 10, lit a) este amplasat în vestul zonei de interes din Valea Mureşului. Obiectivul principal în privinţa acestui micro-coridor este legat de facilitarea deplasării animalelor sălbatice dinspre pădurea amplasată în nordul micro-coridorului către râul Mureş şi trupul de pădure amplasat în sud şi vice-versa. Micro-coridorul este traversat de drumul E68. Parcelele de teren agricol din acest micro-coridor sunt orientate nord-sud şi sunt constituite, pe de-o parte, din suprafeţe lucrate iar pe de altă parte din terenuri abandonate. Este esenţială menţinerea unor fâşii de teren, gestionate corespunzător, care să permită deplasarea faunei
sălbatice pe direcţia nord-sud. De asemenea, menţinerea vegetaţiei forestiere de pe malurile râului Mureş, în partea de sud a micro-coridorului, este importantă (Acţiunea A7).
Micro-coridorul 2 (Anexa 10, lit. b) este delimitat la nord de râul Mureş şi terenuri cu vegetaţie forestieră, inclusiv păşuni împădurite la sud şi sud-vest. Zona centrală este constituită în principal din terenuri agricole. Obiectivul principal al acestui micro-coridor este acela de a facilita deplasarea faunei sălbatice din zona Mureşului (nord), folosind în principal vegetaţia forestieră amplasată de-a lungul canalelor şi evitarea satului Căprioara, care este amplasat la mai puţin de un kilometru în partea de sud a micro-coridorului. Este importantă aşadar menţinerea vegetaţiei forestiere din apropierea Mureşului, cea amplasată de-a lungul canalelor şi de pe alte categorii de terenuri. De asemenea, este importantă evitarea exploatării agregatelor minerale din albia minoră a râului Mureş pe acest sector (Acţiunile A5 şi A7).
Zona care constituie micro-coridoarele 3 şi 4 (Anexa 10, lit. c) este alcătuită din terenuri împădurite în partea de est, care sunt extrem de valoroase pentru deplasarea animalelor sălbatice dinspre pădurile din partea de nord a micro-coridoarelor către râul Mureş. Odată ajunse la râul Mureş, animalele sălbatice ar trebui să-l poată traversa prin zonele marcate cu verde pe hartă. Este aşadar importantă menţinerea suprafeţe împădurite menţionate, precum şi a vegetaţiei lemnoase amplasată de-a lungul cursurilor de apă şi a canalelor, dar şi benzile de vegetaţie forestieră care delimitează terenurile agricole sau însoţesc diferite căi de comunicaţie (Acţiunile A5 şi A13). Trebuie menţionat şi faptul că analizele genetice au relevat un flux de gene intens pentru specia urs în această zonă, ceea ce înseamnă că cele două micro-coridoare sunt des folosite de fauna sălbatică.
Micro-coridorul 5 este amplasat la sud de comuna Petriş şi este delimitat la nord de o importantă suprafaţă împădurită. Există mai multe canale şi benzi cu vegetaţie lemnoasă care asigură o bună conectivitate în acest micro-coridor. De asemenea, pot fi observate mai multe parcele abandonate de teren agricol. Obiectivul principal în această zonă este legat de protejarea elementelor naturale, în special a celor care implică vegetaţie lemnoasă, precum şi managementul adecvat al terenurilor agricole, pentru a evita fragmentarea (Acţiunea A5).
În cadrul micro-coridorului 6, un rol important îl are vegetaţia lemnoasă amplasată de-a lungul râului Mureş, care facilitează deplasarea animalelor sălbatice dinspre pădurea amplasată în partea de nord-est a micro-coridorului către partea de sud-vest a acestuia, unde există a reţea de canale şi benzi cu vegetaţie lemnoasă. Ar fi importantă facilitarea deplasării faunei sălbatice dinspre partea central-nordică a micro-coridorului către partea de vest a acestuia pentru a evita
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
suprafeţele agricole deschise, exploatarea de nisip din partea de nord-est şi satul Sălciva, amplasat la sud (Acţiunile A5 şi A7).
Micro-coridorul 7 este amplasat la sud de comuna Zam şi este delimitat de o suprafaţă împădurită în partea de est şi de râul Mureş în partea de sud şi sud-vest. În partea de est a micro- coridorului, distanţa dintre pădure şi râul Mureş este mică, facilitând în acest fel deplasarea animalelor sălbatice. Un important obiectiv al micro-coridorului 7 este legat de evitarea intensificării activităţilor agricole, sau de altă natură, în această zonă pentru a nu întrerupe conectivitatea. De asemenea, cursul de apă încadrat de vegetaţie lemnoasă, care delimitează micro-coridorul în partea de nord reprezintă un element important pentru conectivitate, care trebuie menţinut.
Micro-coridorul 8 este delimitat atât la nord cât şi la sud de pădure masivă. Drumul E68 şi calea ferată traversează zona de-a lungul râului Mureş. În momentul de faţă, aproape toată zona micro-coridorului este permeabilă pentru fauna sălbatică (Anexa 10, lit. g). Este important ca în această zonă să nu fie amplasate perimetre de exploatare a agregatelor minerale şi nici lucrări de consolidare a malurilor râului.
Pentru a se putea asigura funcţionalitatea acestor suprafeţe-cheie, s-au achiziţionat mai multe parcele de teren care vor fi întreţinute de o organizaţie locală într-o manieră care să asigure conectivitatea pe termen lung. Achiziţionarea unor noi suprafeţe de teren şi întreţinerea acestora pentru asigurarea conectivităţii ar fi oportună, dat fiind faptul că proprietarii de terenuri sunt de multe ori greu de convins de necesitatea unor astfel de acţiuni.
VI. Starea de conservare a speciei Specia urs ( Ursus arctos ) este inclusă în Anexa II a Directivei Habitate, respectiv Anexa 3 a OUG nr. 57/2007, care include specii de faună şi floră sălbatică de interes comunitar, a căror conservare necesită declararea de Arii Speciale de Conservare (SAC), formând Reţeaua Natura 2000. Specia este listată în Anexa IV a Directivei Habitate, respectiv Anexa 4A a OUG nr. 57/2007, ca specie de interes comunitar care necesită protecţie strictă. Printre obligaţiile ce decurg din Directiva Habitate se numără: menţinerea stării de conservare favorabilă a populaţiei de urs brun, monitorizarea şi raportarea periodică către Comisia Europeană a stării de conservare a speciei. În conformitate cu Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice adoptată la 21 mai 1992, starea de conservare a unei specii se referă la suma influenţelor care, acţionând asupra speciei, pot afecta pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor sale pe un anumit teritoriu vizat de evaluare. "Starea de conservare" va fi considerată "favorabilă" când: - datele relative la dinamica populaţiei speciei în cauză arată că această specie continuă şi este susceptibilă să continue, pe termen lung, să fie o componentă viabilă a habitatului său natural; - arealul natural al speciei nu se reduce şi nu riscă să se reducă într-un viitor previzibil; - există şi probabil va exista un habitat destul de întins pentru ca populaţiile sale să se menţină pe termen lung. Analizarea stării de conservare din punctul de vedere al populaţiei În momentul de faţă, principala sursă de date pentru estimarea populaţiei speciei în zona coridorului ecologic şi dinamica acesteia, este reprezentată de cifrele oficiale raportate de către fondurile cinegetice. Astfel, la nivelul anului 2016, din centralizarea informaţiilor oferite de către fondurile cinegetice care se suprapun peste suprafaţa coridorului ecologic, a rezultat că au fost raportate 708 exemplare de urs. Prin comparaţie, în anul 2013 au fost raportaţi în total 515 urşi pe aceeaşi suprafaţă. Trebuie menţionat faptul că aceste cifre sunt cele brute, la care nu au fost aplicaţi factorii de corecţie a abundenţei conform procedurii descrise în capitolul IV.2 Analiza datelor raportate de către fondurile cinegetice. După cum s-a arătat şi în secţiunile anterioare ale Planului regional de acţiune, pentru evaluarea eficientă a abundenţei şi monitorizarea stării de conservare a speciei, actualele metode şi date raportate oficial nu sunt suficiente şi este nevoie, cu siguranţă, de implementarea unor PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
metode ştiinţifice suplimentare care să fie derulate pe termen lung. Informaţiile obţinute în perioada de implementare a proiectului LCC prin prelevarea şi analizarea unor probe genetice, observaţii efectuate cu ajutorul metodei transectelor sau montarea unor camere de supraveghere, reprezintă un început în această direcţie. Până în prezent, analizele genetice ale fecalelor prelevate din zona coridorului ecologic, au confirmat existenţa a 34 de indivizi (20 de masculi şi 14 femele), care însă nu reprezintă, în mod evident, întreaga populaţie de urs a zonei. Prelevarea de probe şi analizarea genetică a acestora va trebui să continue până la determinarea cu acurateţe a întregii populaţii. Pe de altă parte, anumite date obţinute în cadrul proiectului mai sus amintit sunt în măsură să completeze eficient informaţiile raportate oficial de către fondurile cinegetice, cum ar fi, spre exemplu, confirmarea prezenţei ursului în zona Codru Moma (anexa 11).
În ceea ce priveşte dinamica populaţiei, s-a arătat anterior că asupra datelor raportate oficial şi analizate în ultimii ani planează unele suspiciuni privind acurateţea acestora (figura 7). Cu toate acestea, studiile suplimentare atestă prezenţa speciei în zona coridorului ecologic, iar fluxul de gene în cadrul populaţiei de urs a fost favorabil, cel puţin până în momentul realizării studiului genetic. De asemenea, habitatul speciei este unul favorabil, sau prezintă condiţii medii de favorabilitate, pe suprafeţe întinse, aşa cum s-a detaliat în capitolul V. Habitatul speciei în zona coridorului ecologic.
Toate acestea ne îndreptăţesc să afirmăm că specia Ursus arctos continuă şi este susceptibilă să continue, pe termen lung, să fie o componentă viabilă a habitatului său natural, cu menţiunea că există o suspiciune importantă cu privire la fluxul de gene al populaţiei care ar putea fi afectat în viitor de construirea sau modernizarea recentă a unor elemente de infrastructură liniară.
Analizarea stării de conservare din punctul de vedere al arealului speciei
Coridorul ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali este format dintr-o reţea de 17 situri Natura 2000, desemnate ca situri de importanţă comunitară (SCI) constituite în conformitate cu Directiva Habitate nr. 92/43 din 1992. Suprafaţa acestor situri reprezintă arealul natural compact al speciei în zona coridorului ecologic şi însumează o suprafaţă de 434747 ha. Deşi cele 17 situri Natura 2000 vor exista şi în continuare şi suprafaţa însumată a acestora nu se va diminua, modernizarea şi construirea recentă a unor elemente de infrastructură liniară (în special în zona Văii Mureşului, poate conduce la izolarea subpopulaţiei din Apuseni şi imposibilitatea folosirii de către aceasta a întregului areal natural din zona coridorului ecologic.
Analizarea stării de conservare din punctul de vedere al habitatului speciei
Suprafaţa favorabilă de habitat pentru specia Ursus arctos în zona coridorului ecologic ocupă 179569 ha, ceea ce reprezintă 53% din suprafaţa întregului habitat. De asemenea, o suprafaţă de 126891 ha (38%) prezintă condiţii medii de favorabilitate, în timp ce doar 9% (30858,9 ha) prezintă condiţii scăzute de favorabilitate. În momentul de faţă, suprafeţele de habitat favorabil sau care prezintă condiţii medii de favorabilitate reprezintă peste 90% din suprafaţa totală a habitatului speciei, ceea ce ne îndreptăţeşte să apreciem starea de conservare a speciei din punctul de vedere al habitatului acesteia ca fiind favorabilă, dar cu perspectivă inadecvată din cauza proiectelor de infrastructură descrise mai sus.
În tabelul 6 sunt prezentate în mod centralizat rezultatele analizelor care privesc starea de conservare a speciei Ursus arctos în zona coridorului ecologic. Rezultatele evaluărilor efectuate au fost prezentate folosind „metoda semaforului", prin indicarea unuia dintre cele patru coduri de culoare: verde ("FV - favorabil"), galben („U1 - nefavorabil/inadecvat"), roşu (U2 -
„nefavorabil/rău") şi gri („XX - necunoscut").
Tabelul 6. Starea de conservare a speciei Ursus arctos în zona coridorului ecologic
Parametrul Starea de conservare Populaţia FV Arealul U1 Habitatul speciei FV Perspective U1
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
VII. Aspecte socio-culturale cu privire la conservarea carnivorelor mari VII.1 Atitudinea şi toleranţa comunităţilor locale faţă de animalele sălbatice Implementarea şi succesul unor acţiuni care vizează conservarea speciilor de carnivore depind în mare măsură de atitudinea şi toleranţa comunităţilor locale faţă de aceste specii. Pentru a analiza percepţia şi atitudinea comunităţilor locale faţă de carnivorele mari şi speciile-pradă, în anul 2015 s-au aplicat chestionare în 602 gospodării din 100 de sate în zona coridorului ecologic. Numărul de interviuri aplicate în fiecare localitate a fost corelat cu mărimea acesteia şi a variat de la 0,5% din populaţie în satele mai mari până la 3% din populaţie în satele mai mici. Subiectele abordate de chestionare au fost: tendinţele percepute sau dorite în privinţa populaţiilor animalelor sălbatice; interacţiunea cu fauna sălbatică; experienţe legate de pagubele provocate de animalele sălbatice; reacţia oamenilor la atacurile şi pagubele provocate de fauna sălbatică; atitudinea faţă de animalele sălbatice şi cunoaşterea acestora. Din totalul persoanelor intervievate, 60% au fost bărbaţi, iar vârsta medie a repondenţilor a fost 50. În ceea ce priveşte educaţia, 50% dintre aceştia au terminat cel puţin liceul. Proporţia participanţilor la studiu care depind în întregime de veniturile obţinute din agricultură este de doar 5%, în timp ce pentru 81% dintre participanţi agricultura asigură cel mult un sfert din veniturile familiei. În privinţa ocupaţiei, 26% dintre repondenţi au fost pensionari, 19% femei casnice, proprietari de Figura 18. Răspunsul persoanelor intervievate cu privire la pagubele provocate de animalelor sălbatice animale (8,6%) şi alte categorii (23%). Patruzeci şi trei la sută dintre participanţi au avut vârste cuprinse între 28 şi 51 de ani, iar 32% dintre ei au avut vârste cuprinse între 52 şi 71 de ani. Participanţii au fost selectaţi atât din interiorul siturilor Natura 2000 cât şi din afara acestora, în proporţii egale. Mărimea satelor în care s-au aplicat interviurile a variat între 10 şi 2000 de persoane, 36% dintre sate având o populaţie cuprinsă între 200-499 persoane. Din analiza chestionarelor a rezultat că, în cea mai mare parte, participanţii la studiu au cea a mai pozitivă atitudine faţă de căprior şi cea mai puţin pozitivă faţă de lup. Atunci când au fost întrebaţi cu privire la scăderea sau creşterea numărului de animale sălbatice, 65% dintre femei şi 75% dintre bărbaţi au răspuns că şi-ar dori ca numărul exemplarelor de căprior să crească. S-a constatat de asemenea că există o corelaţie strânsă între sexul participanţilor şi atitudinea acestora faţă de animalele sălbatice. În acelaşi timp, nivelul de educaţie al repondenţilor şi experimentarea directă, sau nu, a unor pagube provocate de animalele sălbatice au avut o influenţă semnificativă în răspunsurile date. Astfel, s-a înregistrat o atitudine negativă mai ridicată în rândul femeilor şi şi al persoanelor care au fost afectate de pagube provocate de fauna sălbatică. Repondenţii cu un grad mai ridicat de educaţie au manifestat o atitudine mai favorabilă. Şi ocupaţia persoanelor intervievate s-a dovedit a avea o influenţă importantă în răspunsurile date, silvicii, vânătorii, angajaţii ariilor protejate, poliţiştii şi şoferii dovedindu-se a avea o atitudine pozitivă faţă de animalele sălbatice în comparaţie cu femeile casnice, pensionarii sau persoanele care lucrează în agricultură, a căror atitudine a fost mai negativă. S-a putut evidenţia şi o corelaţie strânsă între sexul participanţilor şi frica faţă de animalele sălbatice, femeile indicând un nivel mai ridicat al fricii faţă de urs, mistreţ şi lup decât bărbaţii. Aceasta ar putea explica parţial atitudinea negativă manifestată faţă de aceste specii. Dintre speciile de animale sălbatice avute în vedere, atitudinea cea mai negativă a fost îndreptată către lup (67% în rândul femeilor şi 56% în cazul bărbaţilor), urmat de mistreţ (49% dintre femei şi 41% dintre bărbaţi) şi urs (45% la femei şi 36% la bărbaţi). Este însă interesant de observat că persoanele care au răspuns la chestionar şi-ar dori ca doar populaţia de lup să scadă (63% dintre femei şi 51% dintre bărbaţi), în timp ce populaţia de urs şi mistreţ ar vrea să crească sau să se menţină la nivelul actual. În ceea ce priveşte pagubele provocate de animalele sălbatice, 63% dintre repondenţi au indicat pagube provocate de mistreţ, 33% pagube provocate de lup şi 21% au indicat pagube provocate de urs (figura 18). Rezultatele referitoare la toleranţa comunităţilor locale faţă de animalele sălbatice sunt de asemenea interesante (tabelul 7). Astfel, participanţii la studiu s-au dovedit a fi mai toleranţi faţă de căprior, 71,1% dintre ei afirmând că ar lăsa în pace acest animal dacă le-ar provoca pagube. Nu acelaşi lucru se poate spune despre lup şi mistreţ; 34,2%, respectiv 31,2%, dintre repondenţi ar împuşca lupul sau mistreţul dacă le-ar provoca pagube. În privinţa ursului, cele mai multe răspunsuri au fost în favoarea capturării şi relocării animalului într-o altă zonă (29,4%) şi doar un procent relativ mic (13,1%) ar apela la împuşcarea animalului. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Studiul a putut evidenţia de asemenea că atitudinea negativă a populaţiei este mai ridicată în zonele în care animalele sălbatice au produs mai multe pagube (Carpaţii Occidentali). În partea sudică a coridorului ecologic (Carpaţii Meridionali), atitudinea populaţiei faţă de urs este mai pozitivă decât în nord, cu toate că numărul de urşi este mai ridicat în sud.
Chiar dacă atitudinea şi toleranţa comunităţilor locale faţă de carnivorele mari depinde de mai mulţi factori, aşa cum s-a arătat mai sus, (educaţie, sex, pagube etc), din studiul realizat se pot trage câteva concluzii generale. În primul rând, s-a putut constata că atitudinea este mult mai negativă faţă de lup (60%) decât faţă de urs (40%). Cea mai plauzibilă explicaţie pentru
Tabelul 7. Toleranţa comunităţilor locale faţă de animalele sălbatice. Răspunsuri date de persoanele intervievate, în ipoteza producerii unor pagube
Urs Căprior Mistreţ Lup Răspuns % % % % Informarea şi educarea cu privire la măsurile de prevenţie 12.8 6.8 7.6 8.5 Animalul să fie lăsat în pace 17.3 71.1 20.3 14.5 Alungarea animalului 23.3 11.6 25.6 22.8 Capturarea şi relocarea animalului 29.4 5.5 13.1 16.5 Împuşcarea animalului 13.1 1.5 31.2 34.2 Niciun răspuns 4.2 3.5 2.2 3.7
această situaţie este aceea că lupul provoacă mai multe pagube decât ursul, chiar dacă oamenii se tem mai mult de acesta din urmă în sensul siguranţei personale. Mistreţul provoacă însă mai multe pagube decât lupul şi ursul, dar în mod surprinzător atitudinea faţă de această specie este mai pozitivă şi toleranţa mai ridicată decât în cazul carnivorelor mari. Explicaţia ar putea fi legată de frica mai mare pentru siguranţa personală şi a familiei pe care oamenii o manifestă faţă de lup şi urs, în comparaţie cu mistreţul. În acelaşi timp, acesta din urmă ar putea fi privit şi ca o potenţială sursă de carne. În orice caz, riscul de pagube perceput de populaţie pentru siguranţa personală, a familiei şi a proprietăţii depăşeşte cu mult riscul real, dar în mod evident această percepţie are un impact negativ asupra atitudinii şi toleranţei faţă de carnivorele mari. Dacă riscul perceput de populaţie este mai mare decât riscul real, această situaţie poate reprezenta o
oportunitate de educare a comunităţilor locale cu privire la importanţa ecologică a carnivorelor mari, precum şi cu privire la modalităţile de reducere a pagubelor.
VII.2 Prevenirea pagubelor şi diminuarea conflictelor VII.2.1 Situaţia pagubelor produse de animalele sălbatice În anul 2015 a fost derulat un prim studiu cu scopul de a evalua nivelul pagubelor şi intensitatea conflictelor dintre comunităţile locale şi animalele sălbatice. Astfel, s-au aplicat chestionare în 44 de sate din trei zone-cheie ale coridorului ecologic: coridorul Rusca Montană- Ţarcu-Retezat (1); coridorul Drocea-Codru Moma (2) şi zona Apuseni-Munţii Bihor (3). În perioada octombrie 2016 - februarie 2017, s-a revenit cu un al doilea studiu, în aceleaşi gospodării în care s-au aplicat chestionare în anul 2015, la care s-au adăugat 20 de gospodării din situl Natura 2000 Zarandul de Est. În total au fost aplicate chestionare în 98 de gospodării. Analiza iniţială a locaţiilor cuprinse în studii a evidenţiat faptul că, în proporţie de 95% veniturile persoanelor intervievate provin din agricultură. Creşterea animalelor a fost indicată activitatea de bază de către repondenţi, urmată de cultivarea pământului şi întreţinerea livezilor. Dintre animalele pe care le cresc fermierii, oile sunt întâlnite cel mai des (77% din ferme, cu o medie de 279 de oi/fermă), urmate de capre şi vite. Tabelul 8. Numărul de animale din fermele cuprinse în studiu Nr de ferme Nr mediu de animale Total Oi 65 279 18,153 Capre 26 48 1,242 Vite 57 10 593 Cai 28 3 76 Măgari 8 2 12 Porci 46 8 345 În privinţa culturilor agricole, cele mai mari suprafeţe sunt acoperite cu fân, urmate de porumb, lucernă şi cereale. Pomii fructiferi întâlniţi cel mai adesea sunt prunii, urmaţi de meri şi nuci. Atunci când au fost întrebaţi care consideră că sunt principalele probleme cu care se confruntă agricultorii din România, 58% dintre repondenţi au afirmat că animalele sălbatice ar reprezenta problema principală, după care au fost menţionate bolile (21%) şi vremea (15%). PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Dintre animalele sălbatice care cauzează cele mai multe pagube, persoanele intervievate au indicat în primul rând lupul (49%) şi apoi mistreţul (48%).
În conformitate cu răspunsurile date de persoanele intervievate, cele mai multe pagube sunt produse de către animalele sălbatice în perioada mai-septembrie (cu amplitudinea maximă în luna septembrie), care coincide de altfel cu lunile în care animalele sunt deplasate şi păstrate la păşunile de vară. Dintre participanţii la studiu, 11% au raportat atacuri doar asupra animalelor domestice, 45% doar asupra culturilor (inclusiv livezi), iar 44% au raportat atacuri atât asupra culturilor cât şi a animalelor domestice. Dintre animalele domestice existente la ferme, oile au fost cel mai adesea atacate, 86% dintre ele fiind omorâte în timpul atacului.
În ceea ce priveşte culturile agricole (inclusiv livezile), 62% dintre repondenţi au susţinut că au suferit pagube cauzate de animalele domestice. Dintre acestea, cele mai frecvente au fost pagubele produse fâneţelor (77%), urmate de porumb (55%) şi cartofi (43%).
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Cu ocazia studiului aplicat în anul 2015, persoanele intervievate au fost întrebate dacă nivelul pagubelor a fost mai ridicat, similar, sau mai mic în anul 2014 comparativ cu anii precedenţi, 48% dintre
Procentul repondenţilor, %
participanţii la studiu au susţinut că nivelul pagubelor a fost mai mare, 33% au răspuns că a fost similar, iar 21% au considerat că a fost mai scăzut decât de obicei.
În ceea ce priveşte studiul derulat în perioada octombrie 2016 - februarie
2017, prin comparaţie cu cel derulat în anul 2015, s-
Figura 19. Principalele metode de prevenţie folosite de comunităţi
a putut constata o diminuare semnificativă a conflictelor în rândul gospodăriilor intervievate. Acest aspect se datorează în primul rând faptului că, din totalul de 98 de gospodării cuprinse în studiu, 42 au fost protejate cu ajutorul gardurilor electrice. În rândul acestora din urmă, nu s-a înregistrat nici măcar o pagubă, pe timpul nopţii, din momentul instalării gardurilor electrice (în zonele protejate).
Deşi situaţia pagubelor produse de animalele sălbatice este evaluată în continuare prin aplicarea unor chestionare în zonele de studiu, rezultatul şi succesul prezentat mai sus este extrem de elocvent şi încurajator şi a condus la conturarea unei acţiuni de management care să continue munca de prevenire a conflictelor şi reducere a pagubelor (Acţiunea A17).
VII.2.2 Măsuri de prevenire a atacurilor folosite de fermieri În urma centralizării datelor studiului prezentat mai sus, a rezultat că 89% dintre persoanele chestionate folosesc câinii ca principală măsură de prevenire a atacurilor animalelor sălbatice. De asemenea, 88% dintre repondenţi folosesc gardurile simple, iar 78% dintre ei au răspuns că îşi păzesc şi noaptea culturile sau şeptelul (figura 19). Nicio persoană nu a răspuns, sau nu a recunoscut că împuşcă animalele sălbatice şi doar 2,4% au afirmat că folosesc gardurile electrice. Cei mai mulţi oameni folosesc cel puţin patru metode diferite de prevenire a atacurilor, cu precădere câinii de pază, folosirea gardurilor obişnuite, paza pe timp de noapte şi evitarea zonelor cu risc ridicat. Majoritatea persoanelor chestionate (68%) consideră că metodele pe care le folosesc sunt eficiente, în timp de 29% consideră că aceste metode sunt doar parţial eficiente şi doar 2,4% au răspuns că metodele preventive folosite nu dau randament. Dintre cei care folosesc câinii ca metodă preventivă, aproximativ jumătate (53%) deţin şi pui pe lângă adulţi. În medie sunt cinci câini adulţi şi doi pui pentru fiecare stână din zonele studiate. În ceea ce priveşte rasa câinilor, în cele mai multe ferme se folosesc metişi (63%), rasa Mioritic (39%), Bucovina (33%), Carpatin (12%) şi rasa Caucazian (7%). Întrebaţi dacă sunt eficienţi câinii pe care îi au la ferme, 88% dintre fermieri au răspuns „da", 4% au răspuns "nu" şi 8% au spus că sunt "relativ eficienţi". Dintre cei care au răspuns pozitiv, 23% consideră că lipsa sau nivelul scăzut al pagubelor suferite demonstrează eficienţa câinilor pe care îi au, 19% apreciază că au câini cu simţuri ascuţite şi 8% au răspuns că deţin câini care sunt atenţi la şeptel. Motivele invocate de cei care au răspuns "nu" sau "relativ" variază de la lipsa de experienţă a câinilor şi reacţii nepotrivite faţă de animalele sălbatice până la faptul că sperie şi împrăştie şeptelul. Câinii sunt procuraţi de cele mai multe ori de la alţi ciobani/fermieri (41%) ori sunt crescuţi în propria fermă (41%). Doar 15% dintre fermieri cumpără câini de pe piaţa locală. Persoanele implicate în studiu au fost de asemenea întrebate de ce consideră că animalele sălbatice le atacă recoltele sau şeptelul. Marea majoritate (72%) a răspuns că nu există suficientă hrană naturală şi doar 19% consideră că sunt prea multe animale sălbatice. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Provocaţi să sugereze ce consideră ei că ar trebui făcut pentru reducerea pagubelor, 32% dintre repondenţi apreciază că animalele sălbatice ar trebui împuşcate şi că această sarcină revine fondurilor cinegetice (56%), iar 19% dintre ei consideră că ar trebui suplimentată hrana pentru animalele sălbatice.
VII.2.3 Studii de caz privind măsurile de prevenire şi reducere a pagubelor, implementate în cadrul proiectului LIFE În cadrul proiectului Life Connect Carpathians au fost implementate cu caracter demonstrativ trei metode de prevenire a pagubelor provocate de animalele sălbatice. Acestea sunt: amplasarea unor garduri electrice de protejare a culturilor sau a şeptelului; achiziţionarea şi distribuirea unor câini de pază din rasa Ciobănesc Românesc Carpatin şi amplasarea unor substanţe repelente (Hukinol ) pentru protejarea culturilor. Gospodăriile în care s-au implementat aceste metode au fost alese în urma studiului descris la subcapitolul anterior ( VII.2.2 Măsuri folosite de fermieri pentru prevenirea pagubelor ), în baza rapoartelor de pagube întocmite de autorităţile locale sau în baza informaţiilor obţinute de la gestionarii fondurilor cinegetice, fiind amplasate în următoarele zone: Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat; Coridorul Drocea-Codru Moma; Zona Apuseni-Munţii Bihor; Zarandul de Est; Munţii Metaliferi Codru Moma Retezat Podişul Lipovei-Poiana Ruscă. VII.2.3.1 Studiu de caz. Amplasarea unor garduri electrice de protejare a culturilor sau a şeptelului Gardul electric reprezintă probabil cel mai eficient mod de împrejmuire a culturilor sau a şeptelului şi foloseşte o combinaţie de 5 sau 6 fire, unele electrificate şi unele neelectrificate (alternativ), prinse de regulă pe stâlpi de lemn. Pentru a reprezenta o barieră utilă, gardul ar trebui să aibă o înălţime minimă de 1m, iar firul de jos să nu fie amplasat la o distanţă mai mare de 15 cm de sol. Trebuie însă evitat contactul ierbii cu firul electric pentru a nu reduce din eficienţa acestuia. Tabelul 9. Distribuţia gardurilor electrice în funcţie de obiectivul protejat Anul instalării gardurilor electrice Garduri la stâne Garduri pentru culturi/livezi Garduri pentru stupine 2016 20 24 0 2017 3 13 13 2018 6 9 0 TOTAL 29 46 13 Total general 88 În zona coridorului ecologic au fost amplasate 88 de garduri electrice (tabelul 8), începând cu luna septembrie 2016. Dintre acestea, 29 au fost instalate pentru protejarea stânelor, iar 46 au fost destinate protejării culturilor vulnerabile (cartofi sau porumb) sau a livezilor. Eficienţa şi funcţionalitatea gardurilor electrice a fost evaluată de mai multe ori, iar proprietarii stânelor şi a culturilor protejate de gardurile electrice s-au declarat mulţumiţi şi plăcut surprinşi de eficienţa acestora şi au susţinut că atacurile animalelor sălbatice s-au oprit de tot la cca o săptămână de la instalare. VII.2.3.2 Studiu de caz. Achiziţionarea şi distribuirea unor câini de pază din rasa Ciobănesc Românesc Carpatin Folosirea câinilor de pază s-a dovedit peste tot în lume a fi una dintre cele mai bune metode de limitare a pagubelor produse şeptelului de către diferite animale de pradă. Pentru a fi eficient, un câine de pază necesită atât un bagaj genetic superior cât şi dobândirea unui anumit comportament. Aşadar, când vorbim de câinii de pază, este importantă atât alegerea puilor potriviţi cât şi creşterea şi instruirea corectă a acestora. Un câine potrivit pentru paza şeptelului trebuie să fie demn de încredere, atent şi protector. În zona coridorului ecologic a fost promovată rasa Ciobănesc Carpatin, o rasă tradiţională românească, crescută de proprietarii de animale domestice încă din anii 1900. Acest câine şi-a dovedit de-a lungul timpului calităţile de a fi agil, dar în acelaşi timp suficient de puternic pentru a împiedica atacurile animalelor de pradă, cum ar fi lupul şi ursul. În perioada 2016 - 2017, şase ferme din zona coridorului ecologic au primit 12 căţei din rasa Ciobănesc Carpatin proveniţi de la Asociaţia "Carpatin Club România", care se ocupă de selecţia, ameliorarea, conservarea, creşterea numerică şi valorică a acestei rase. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Beneficiarii au fost instruiţi cu privire la metodele eficiente de creştere a câinilor de pază şi au primit literatură de specialitate în cadrul unui atelier organizat de Asociaţia "Carpatin Club România" în cadrul proiectului Life Connect Carpathians. La acest atelier au participat şi alţi proprietari de animale domestice interesaţi de creşterea eficientă a câinilor de pază.
Din primele evaluări efectuate la câteva luni de la distribuirea căţeilor şi după chestionarea beneficiarilor, aceştia din urmă s-au arătat mulţumiţi de evoluţia comportamentului câinilor, susţinând că manifestă curaj şi conlucrează bine cu ceilalţi câini.
VII.2.3.3 Studiu de caz. Amplasarea unor substanţe repelente pentru protejarea culturilor Cele mai multe pagube pentru culturile agricole sunt provocate de mistreţi. Împotriva atacului acestora au fost dezvoltate anumite substanţe repelente care acţionează asupra simţurilor animalului (văz, gust, miros). Cu toate că studiile efectuate până în prezent nu au evidenţiat în mod foarte clar eficacitatea acestei metode de prevenire a pagubelor, în cadrul proiectului a fost folosită experimental o substanţă repelentă existentă pe piaţă - Hukinol. Principalele date colectate până în prezent provin dintr-o zonă amplasată între două situri Natura 2000 (Zarandul de Est şi Defileul Mureşului), unde au fost semnalate pagube la culturile de cartofi provocate de mistreţi. În jurul unei suprafeţe de 7 ha de culturi, echipa proiectului a amplasat stâlpi de lemn pe care au fost puse cârpe îmbibate în Hukinol. După două săptămâni echipa s-a întors în locaţia respectivă şi a concluzionat că metoda de prevenire a pagubelor prin folosirea substanţei repelente a funcţionat. După acel moment, substanţa a fost distribuită la mai mulţi proprietari de culturi din Zarandul de Est şi Coridorul Rusca Montană-Ţarcu-Retezat, dar până în prezent nu s-a făcut o evaluare a eficienţei metodei în zonele respective. În concluzie, folosirea substanţelor repelente poate constitui o metodă de prevenire a pagubelor produse culturilor agricole de către mistreţi, dar până în prezent există prea puţine date care să confirme cu certitudine eficienţa acesteia. În mod clar, metoda prezintă un dezavantaj important prin faptul că substanţa repelentă trebuie reamplasată în teren după fiecare ploaie. VII.2.3.4 Studiu de caz. Înfiinţarea unei echipe de intervenţie rapidă specializată (EIRS) Înainte de anul 2015, majoritatea fermierilor nu obişnuiau să raporteze daunele cauzate de atacul animalelor sălbatice, din cauza formalităţilor birocratice, inclusiv de condiţiile impuse pentru plăţile compensatorii, în special cerinţa pentru existenţa gardurilor permanente. În vederea reducerii pagubelor, fermierii au apelat la intensificarea pazei şi creşterea numărului de câini, această din urmă măsură putând avea un efect negativ asupra faunei sălbatice. De asemenea, s-a putut constata o creştere a nivelului braconajului, cu efecte negative semnificative pentru urs şi lup. Astfel, s-a evidenţiat necesitatea înfiinţării unei echipe de intervenţie rapidă specializată care să acţioneze în cazul conflictelor om-faună sălbatică. Acţiunile acestei echipe au ca scop creşterea toleranţei comunităţilor locale faţă de carnivorele mari şi încurajarea convieţuirii cu acestea, reducerea conflictelor om-animale sălbatice şi promovarea unui mod eficient de acţiune şi comportament în cazul unor situaţii de urgenţă cauzate de urs, lup sau mistreţ. În mod concret, echipa de intervenţie are următoarele responsabilităţi: Colectarea de date cu privire la incidentele provocate de fauna sălbatică; Demonstrarea în teren pentru agricultori, vânători, silvicultori şi alţi factori interesaţi a metodelor de reducere şi soluţionare a incidentelor cu fauna sălbatică; Acordarea de sprijin pentru membrii comunităţilor locale care au suferit pagube cauzate de fauna sălbatică, prin aplicarea unor metode eficiente de protecţie; Sprijinirea şi consilierea persoanelor implicate în incidente cu fauna sălbatică, în vederea îmbunătăţirii gradului de conştientizare şi a toleranţei faţă de carnivorele mari; Eliberarea animalelor sălbatice prinse în laţuri; Descurajarea atacurilor provocate de animalele-problemă. Echipa de intervenţie rapidă a fost constituită din patru persoane din cadrul proiectului (rangeri) care cunosc biologia, ecologia şi etologia animalelor sălbatice şi un medic veterinar. Eficienţa acestei măsuri este incontestabilă şi este accentuată şi prin numărul din ce în ce mai mare de situaţii la care este solicitată prezenţa echipei de intervenţie. Spre exemplu, în anul 2016 s-a intervenit în 13 cazuri în care au fost implicate într-un fel sau altul animalele sălbatice, iar intervenţia a variat de la constatarea unor pagube şi consilierea fermierilor (Apuseni, Zarandul de Est, Munţii Metaliferi) până la relocarea unei capre negre (Aninoasa) sau eliberarea din laţ a unor urşi (Retezat, Ţarcu). În plus, la nivelul judeţului Hunedoara s-a elaborat şi o Procedură privind modul de intervenţie a instituţiilor responsabile cu gestionarea situaţiilor generate de animalele (mamifere) periculoase, aprobată de Prefectura judeţului (Anexa 3) . Aceasta prevede paşii care trebuie urmaţi şi responsabilităţile fiecărei instituţii semnatare, în cazul producerii unor incidente în care sunt implicate animalele sălbatice, în funcţie de mai multe grade de risc (minim, redus, mediu, ridicat şi extrem). Documentul a fost elaborat şi semnat de către următoarele instituţii sau organizaţii: Inspectoratul de Jandarmi Judeţean "Decebal" Hunedoara; PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara; Garda Forestieră Timişoara - Garda Forestieră Hunedoara; Direcţia pentru Agricultură Hunedoara; Direcţia Silvică Hunedoara; Comisariatul Judeţean Hunedoara al Gărzii de Mediu; Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Hunedoara; Fauna & Flora International. Modul de operare dezvoltat la nivelul judeţului Hunedoara reprezintă un exemplu de bune practici pentru zonele din ţară care se pot confrunta cu situaţii similare. VII.2.3.5 Studiu de caz. Înfiinţarea unei unităţi de prevenire şi combatere a braconajului După cum s-a arătat în partea introductivă, Inspectoratul General al Jandarmeriei a fost partener în cadrul proiectului Life Connect Carpathians. Rolul principal al acestei instituţii a fost acela de a contribui la prevenirea şi combaterea braconajului în zona coridorului ecologic. De asemenea, jandarmii însoţesc în teren Echipa de intervenţie rapidă specializată (EIRS) în vederea diminuării conflictelor şi contribuie la conştientizarea populaţiei cu privire la implementarea măsurilor de diminuare a pagubelor. Pentru a pune în practică aceste obiective, în anul 2014, în cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi (IJJ) Hunedoara a fost înfiinţat Postul de Jandarmi Montan (PJM) Vaţa de Jos, cu atribuţii teritoriale extinse peste 8 judeţe: Alba, Arad, Bihor, Caraş-Severin, Cluj, Gorj, Hunedoara şi Timiş. Noul post de jandarmi dispune de două locaţii în zona coridorului ecologic (Vaţa de Jos şi Zam, judeţul Hunedoara) la care au fost transferaţi 9 subofiţeri din cadrul IJJ Hunedoara. Pentru buna desfăşurare a activităţii, unitatea a fost dotată prin proiect cu baze modulare, autovehicule 4x4, snowmobil şi alte echipamente de teren, iar subofiţerii au participat la mai multe cursuri de instruire. Unitatea de prevenire şi combatere a braconajului şi-a dovedit eficienţa imediat după instalare. Astfel, în anul 2015 au fost întreprinse 276 de acţiuni de patrulare, executate fie doar de către jandarmi, fie împreună cu alte instituţii partenere (Garda Forestieră, Ocoale Silvice, administraţii de arii protejate etc). În cadrul acestor acţiuni au fost aplicate 34 de sancţiuni contravenţionale, s-au întocmit documentele pentru 6 infracţiuni (cu 9 autori) şi au fost dezafectate şi confiscate 24 de laţuri. De asemenea, au fost identificate 13 animale moarte, intrate în putrefacţie, dintre care 4 căpriori (unul prins în laţ) şi 6 mistreţi (6 prinşi în laţ). În anul 2016 au fost întreprinse 326 misiuni de patrulare, fiind aplicate 125 de sancţiuni contravenţionale. De asemenea, 23 de persoane au fost predate organelor de poliţie, fiindu-le întocmite acte de sesizare pentru comiterea a 26 infracţiuni silvice sau legate de braconaj. Toate aceste date indică faptul că în zona coridorului ecologic este absolut necesară prezenţa permanentă a unei unităţi de prevenire şi combatere a braconajului. Deşi sancţiunile menţionate mai sus nu fac referire în totalitate la fapte legate de braconaj, nivelul acestui fenomen s-a dovedit a fi îngrijorător, cu toate că înainte de înfiinţarea PJM Vaţa de Jos, practic nu existau raportări oficiale cu privire la astfel de fapte. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
VIII. Planul de acţiuni
Tabel centralizat al acţiunilor
Tema/Domeniul de management
Perioada de implementare
Acţiunea
Primul an de
Prioritatea, 1-5 (1-
maximă; 5- minimă)
A1. Asigurarea conectivităţii prin menţinerea şi refacerea permeabilităţii
A2. Analizarea impactului asupra conectivităţii generat de proiectul de reabilitare a DN76
A3. Evaluarea periodică a conectivităţii ecologice structurale şi funcţionale a
implementare (ghidul)
şi implicare 1
permanentă pentru celelalte măsuri
1
Primul an de implementare
Conectivitate
coridorului Apuseni - Carpaţii Meridionali
A4. Includerea măsurilor tehnice pentru asigurarea conectivităţii în planurile de management ale siturilor Natura 2000
A5. Managementul adecvat al terenurilor în zonele importante pentru carnivorele mari
A6. Crearea unui sistem de plăţi care să motiveze proprietarii de terenuri în vederea creării unor zone de habitat favorabil pentru carnivorele mari şi speciile pradă
menţinerea permeabilităţii cursurilor Permanent 2 A8. Implementarea unui sistem unitar a ursului brun Permanent speciilor 1 A9. Controlul câinilor hoinari Permanent 2
A7. Managementul adecvat al bazinelor hidrografice pentru
de apă
Permanent 1
Permanent 1
Permanent 2
Permanent 2
de monitorizare a stării de conservare
Managementul
A10. Crearea şi folosirea ogoarelor
pentru hrana faunei Permanent 2
A11. Menţinerea şi intensificarea patrulărilor cu scopul prevenirii şi
Braconajul
Management cinegetic
Silvicultura
combaterii braconajului în zona coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali
A12. Sprijinirea gestionarilor de fonduri cinegetice în vederea menţinerii şi îmbunătăţirii stării de conservare a ursului
A13. Sprijinirea administratorilor şi proprietarilor de păduri în vederea menţinerii în îmbunătăţirii stării de conservare a ursului
A14. Crearea unei baze de date a
Permanent 2
Permanent 2
Permanent 2
Primul an de
pagubelor provocate de animalele sălbatice în zona coridorului ecologic
A15. Generarea unor hărţi cu
implementare şi 3
actualizare anuală
Primul an de
potenţiale zone de risc
A16. Distribuirea şi popularizarea unor ghiduri de bune practici privind
implementare 3
Primul an de
Prevenirea pagubelor şi
paza culturilor agricole şi a efectivelor de animale domestice
A17. Sprijinirea proprietarilor de culturi şi animale domestice cu privire
implementare si 2
distribuire permanentă
diminuarea conflictelor
la aplicarea unor metode tradiţionale şi moderne de prevenire a pagubelor şi diminuare a conflictelor
A18. Sprijinirea fermierilor în vederea accesării plăţilor compensatorii în cazul producerii unor pagube de către animalele sălbatice
2
A19. Crearea unor structuri regionale
Permanent 2
Permanent 2
Exploatarea
de intervenţie în cazul producerii unor incidente care implică animalele sălbatice
A20. Evaluarea proiectelor de exploatare a resurselor minerale şi din
Primii doi ani de implementare
resurselor minerale
punctul de vedere al impactului potenţial asupra carnivorelor mari şi a speciilor pradă
Permanent 3
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Turism
A21. Evitarea / reducerea impactului asupra speciilor cauzat de infrastructură şi activităţile turistice
A22. Promovarea ursului brun prin
Permanent 2
ecoturism în zona coridorului ecologic Permanent 3
A23. Conceperea şi derularea unei campanii de informare şi conştientizare a factorilor interesaţi cu
Conştientizare
privire la importanţa coridorului ecologic şi necesitatea conservării ursului
A24. Crearea unui grup de lucru care
Permanent 2
1
Primul an de implementare
Monitorizare management
să monitorizeze implementarea planului de acţiune
A25. Evaluarea şi adaptarea măsurilor de management
(constituirea grupului) şi funcţionare permanentă
La fiecare 5 ani (sau în
funcţie de specificul 1
fiecărei acţiuni)
Tema de management: CONECTIVITATE
Obiectivul: Menţinerea şi îmbunătăţirea conectivităţii habitatelor pentru carnivorele mari Ameninţarea: Fragmentarea habitatelor
Titlul acţiunii A.1 Asigurarea conectivităţii prin menţinerea şi refacerea permeabilităţii Motivaţia acţiunii Conectivitatea habitatelor în zona coridorului ecologic Apuseni-Carpaţii Meridionali este ameninţată de existenţa unor proiecte de infrastructură liniară. Astfel, zona cea mai sensibilă din acest punct de vedere este Valea Mureşului, unde există un drum naţional intens circulat (DN 7), un segment de autostradă aflat în construcţie (Lugoj-Deva) şi un proiect de reabilitare a căii ferate Arad-Simeria. În cazul autostrăzii, au fost proiectate elemente care să asigure permeabilitatea pentru animalele sălbatice, respectiv 3 ecoducte şi două tuneluri, a căror eficienţă va trebui permanent monitorizată. În plus, se efectuează reabilitarea DN 76, care traversează coridorul pe direcţia NV-SE şi pentru care nu au fost prevăzute măsuri de asigurare a permeabilităţii. Există de asemenea zone sensibile care necesită o atenţie deosebită, deşi nu au fost prevăzute până în prezent lucrări de modernizare a infrastructurii (DN 68). Toate aceste elemente de infrastructură pot conduce la întreruperea conectivităţii habitatelor pentru carnivorele mari, dacă nu se iau măsuri de reducere a impactului şi asigurare a permeabilităţii. Descrierea activităţii - Elaborarea unui ghid care să cuprindă măsurile ce trebuie luate pentru asigurarea şi menţinerea conectivităţii habitatelor speciilor de carnivore mari, ţinând cont de cerinţele speciei şi stadiul actual al dezvoltării infrastructurii de transport; - Evaluarea de mediu să ţină cont de permeabilitate; - Instruirea autorităţilor responsabile care analizează studiile de impact şi evaluare adecvată pentru proiectele de infrastructură în vederea păstrării conectivităţii; - Facilitarea menţinerii permeabilităţii prin punerea la dispoziţia autorităţilor responsabile şi a factorilor interesaţi a datelor, hărţilor, metodologiilor şi a altor informaţii relevante. O atenţie deosebită se va acorda zonelor sensibile (DN 68 Zeicani-Bucova, DN 68A Marginea - Ohaba şi Valea Mureşului DN7 + calea ferată de mare viteză); - Colaborarea şi lucrul în teren, punctual, cu constructorul şi CFR, respectiv CNAIR pentru proiectele de reabilitare a căii ferate Simeria- Arad, precum şi reabilitarea DN 76;
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
- Elaborarea unui raport anual privind eficienţa măsurilor de reducere a impactului prevăzute pentru autostrada Lugoj- Deva şi reabilitarea căii ferate Simeria - Arad; - Promovarea măsurilor tehnice elaborate, atât pentru conservarea faunei sălbatice cât şi pentru siguranţa în trafic; Rezultate aşteptate - Ghid care să cuprindă măsurile ce trebuie luate pentru asigurarea şi menţinerea conectivităţii habitatelor speciilor de carnivore mari, ţinând cont de cerinţele speciei şi stadiul actual al dezvoltării infrastructurii de transport; - Conştientizarea administratorilor de infrastructură şi implicarea lor în conservarea carnivorelor mari; - Menţinerea/îmbunătăţirea conectivităţii habitatelor pentru carnivorele mari; Responsabili şi parteneri pentru implementare Ministerul Mediului, Ministerul Transporturilor, CNAIR, CFR, ANANP/administratori arii protejate, APM, autorităţi locale şi regionale, ONG-uri Perioada de realizare Primul an de implementare (ghidul) şi implicare permanentă pentru celelalte măsuri
Titlul acţiunii A2. Analizarea impactului asupra conectivităţii generat de proiectul de reabilitare a DN76 Motivaţia acţiunii Reabilitarea drumului naţional Oradea - Deva (DN 76) reprezintă o ameninţare importantă pentru conectivitatea habitatelor, mai ales pentru faptul că proiectul tehnic nu prevede măsuri de asigurare a permeabilităţii pentru carnivorele mari. Descrierea activităţii - Sectoarele care mai sunt încă permeabile să devină prioritate pentru analiza de conectivitate a autorităţilor responsabile (Garda de Mediu, APM) - Identificarea specialiştilor în domeniul conservării carnivorelor mari care să facă parte din grupul de lucru; - Iniţierea grupului de lucru şi invitarea administratorului de drum şi a altor autorităţi responsabile (CNAIR, APM); - Stabilirea unei metodologii de lucru; - Găsirea unor soluţii viabile pentru asigurarea permeabilităţii pentru carnivorele mari a DN76; - Implementarea măsurilor tehnice de refacere a permeabilităţii; - Monitorizarea permeabilităţii pentru urs pe DN76. Rezultate aşteptate - Grup de lucru pentru identificarea soluţiilor de asigurare a permeabilităţii în cazul DN76, format; - Set de soluţii viabile pentru asigurarea permeabilităţii pentru carnivorele mari a DN76; - Permeabilitatea pentru urs pe DN76 refăcută.
Responsabili şi parteneri pentru implementare Ministerul Mediului, CNAIR, ANANP/administratori arii protejate, ONG-uri Perioada de realizare Primul an de implementare (grupul de lucru)
Titlul acţiunii A3. Evaluarea periodică a conectivităţii ecologice structurale şi funcţionale a coridorului Apuseni - Carpaţii Meridionali Motivaţia acţiunii Conectivitatea ecologică se schimbă în timp şi este influenţată de o serie de factori, cum ar fi dezvoltarea infrastructurii sau schimbarea destinaţiei terenurilor. Cum astfel de factori sunt supuşi unui proces permanent de schimbare, evaluarea periodică a conectivităţii ecologice este absolut necesară. Descrierea activităţii - Deplasări pentru evaluarea în teren a eficienţei măsurilor de reducere a impactului (transecte anuale pentru verificarea urmelor animalelor sălbatice în zonele de traversare a infrastructurii liniare); - Sprijinirea autorităţilor responsabile pentru verificarea eficienţei măsurilor de reducere a impactului, în special în cazul autostrăzii Lugoj-Deva. - Monitorizarea video a punctelor de traversare a autostrăzii (ecoducte şi tuneluri) în vederea evaluării eficienţei acestora; - Raportarea cu privire la conectivitatea coridorului. - Evaluarea permeabilităţii structurale a elementelor de infrastructură liniară din toată zona coridorului ecologic o dată la 5 ani Rezultate aşteptate - Raport cu privire la permeabilitatea coridorului; - Harta permeabilităţii infrastructurii liniare. Responsabili şi parteneri pentru implementare Ministerul Mediului, CNAIR, CFR, ANANP/administratori arii protejate , ONG-uri Perioada de realizare Permanent
Titlul acţiunii A4. Includerea măsurilor tehnice pentru asigurarea conectivităţii în planurile de management ale siturilor Natura 2000 Motivaţia acţiunii Coridorul ecologic Apuseni-Carpaţii Meridionali este format din 17 situri Natura 2000, situate pe raza judeţelor Bihor, Cluj, Alba, Arad, Hunedoara, Timiş şi Caraş-Severin. Una dintre modalităţile cele mai eficiente de implementare a măsurilor de conservare şi asigurare a conectivităţii habitatelor pentru carnivorele mari este includerea acestor măsuri în planurile de management ale siturilor N2000. Doar câteva dintre aceste situri au planuri de management aprobate (ROSCI0289 Coridorul Drocea - Codru Moma; ROSCI0298 Defileul Crişului Alb şi
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
ROSCI0064 Defileul Mureşului), altele sunt în curs de evaluare/aprobare (ROSCI0002 Apuseni; ROSCI0406 Zarandul de Est şi ROSCI0217 Retezat), iar pentru ROSCI0325 Munţii Metaliferi s-au demarat studiile care vor sta la baza elaborării planului de management. Cele mai multe însă dintre siturile Natura 2000 care compun coridorul ecologic nu deţin un plan de management. Descrierea activităţii - Urmărirea stadiului de elaborare şi aprobare a planurilor de management al siturilor Natura 2000 care formează coridorul ecologic; - Urmărirea procesului de revizuire a planurilor de management Natura 2000; - Întâlniri cu reprezentanţii siturilor Natura 2000 şi promovarea măsurilor de asigurare a conectivităţii habitatelor pentru carnivorele mari; - Participarea la sesiunile de consultare publică pentru planurile de management Natura 2000 şi susţinerea introducerii măsurilor de management privind conectivitatea - Includerea măsurilor privind conectivitatea în planurile de management Natura 2000 Rezultate aşteptate - Măsuri privind asigurarea conectivităţii habitatelor pentru carnivorele mari incluse în planurile de management ale siturilor Natura 2000 din coridorul ecologic; - Păstrarea/îmbunătăţirea conectivităţii habitatelor pentru carnivorele mari Responsabili şi parteneri pentru implementare Ministerul Mediului, ANANP/administratori arii protejate, ONG-uri Perioada de realizare Permanent
Titlul acţiunii A5. Managementul adecvat al terenurilor în zonele importante pentru carnivorele mari Motivaţia acţiunii În anumite sectoare din zona coridorului ecologic se poate constata o tendinţă de intensificare a agriculturii, care se manifestă prin înfiinţarea de monoculturi pe suprafeţe mari, mecanizarea lucrărilor iar în unele situaţii împrejmuirea proprietăţii. La cealaltă extremă, pot fi întâlnite terenuri abandonate şi care sunt ocupate de specii arbustive invazive, cum ar fi Amorpha fruticosa, în special în apropierea râului Mureş. Niciuna dintre aceste situaţii, sau extreme, nu este benefică pentru fauna sălbatică din zona coridorului ecologic, contribuind la degradarea habitatelor şi întreruperea conectivităţii. Descrierea activităţii - Achiziţia de terenuri şi managementul adecvat al acestora în zonele cheie
- Promovarea măsurilor de bune practici în managementul terenurilor agricole şi diseminarea atât în rândul proprietarilor cât şi a administratorilor UAT; - Menţinerea şi îmbunătăţirea funcţionalităţii coridoarelor de deplasare a carnivorelor mari prin managementul adecvat al terenurilor, în vederea reducerii impactului generat de intensificarea agriculturii sau de abandonarea terenurilor; - Managementul terenurilor ocupate de specii de plante invazive - Menţinerea vegetaţiei lemnoase de-a lungul canalelor de irigaţie sau de desecare şi a căilor de comunicaţie, precum şi benzile de vegetaţie care delimitează terenurile agricole deoarece acestea reprezintă rute de deplasare pentru fauna sălbatică (mai puţin cele care ar putea conduce animalele sălbatice spre localităţi şi care în acest fel ar putea creşte numărul de conflicte); - Includerea în amenajamentele pastorale de prevederi care să asigure conectivitatea habitatelor pentru carnivorele mari; - Armonizarea planurilor de urbanism în sensul limitării extinderii intravilanului în zonele critice pentru conectivitate; - Terenul achiziţionat prin proiectul LCC în vederea creării unor micro- coridoare pentru carnivorele mari în zona Defileului Mureşului va fi întreţinut şi folosit ca exemplu de bune practici pentru conectivitate Rezultate aşteptate - Ghid de bune practici în managementul terenurilor agricole; - Amenajamente pastorale şi silvice care conţin măsuri pentru asigurarea conectivităţii; - Zone permeabile pentru deplasarea carnivorelor mari Responsabili şi parteneri pentru implementare Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii, autorităţi locale, proprietari de terenuri, ANANP/administratori arii protejate, ONG-uri Perioada de realizare Permanent
Titlul acţiunii A6. Crearea unui sistem de plăţi care să motiveze proprietarii de terenuri în vederea creării unor zone de habitat favorabil pentru carnivorele mari şi speciile pradă Întreruperea conectivităţii habitatelor reprezintă în momentul de faţă una dintre cele mai mari ameninţări la adresa conservării carnivorelor mari în zona coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali. Pe lângă Motivaţia proiectele de dezvoltare a infrastructurii liniare, intensificarea agriculturii, sau din contră - abandonul terenurilor, reprezintă factori care acţiunii cresc riscul întreruperii conectivităţii habitatelor. Proprietarii de terenuri nu sunt motivaţi în prezent să administreze terenurile într-un mod care să asigure zone de habitat favorabil pentru fauna sălbatică, dar ar putea fi stimulaţi în această direcţie de un sistem de compensaţii.
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Descrierea activităţii - Includerea în PNDR a unor măsuri ţintite pentru conectivitate; - Definirea şi localizarea zonelor prioritare pentru conectivitate (studii de caz Transgreen, LCC, CoreHubs)Studierea diferitelor programe şi modalităţi de acordare a compensaţiilor; - Demersuri pe lângă APIA pentru includerea în schemele de compensare a unei măsuri care să vizeze păstrarea sau crearea unor habitate favorabile pentru carnivorele mari Rezultate aşteptate - Harta zonelor în care se impune crearea unor habitate favorabile sau un anumit tip de management pentru carnivorele mari; - Schemă de compensaţii pentru proprietarii de terenuri care sunt dispuşi să creeze zone de habitat favorabil pentru carnivorele mari sau să administreze terenul într-un mod care să asigure permeabilitatea pentru carnivore Responsabili şi parteneri pentru implementare Ministerul Mediului, APIA, ANANP/administratori arii protejate Perioada de realizare Permanent
Titlul acţiunii A7. Managementul adecvat al bazinelor hidrografice pentru menţinerea permeabilităţii cursurilor de apă Motivaţia acţiunii Din punctul de vedere al managementului apelor, coridorul ecologic se suprapune parţial peste cinci bazine hidrografice, gestionate de către Administraţia Naţională Apele Române (ANAR), prin structurile din subordine. Acestea sunt: Bazinul hidrografic Someş; Bazinul hidrografic Crişuri; Bazinul hidrografic Mureş; Bazinul hidrografic Bega şi Bazinul hidrografic Timiş. Zona cea mai sensibilă pentru conectivitatea habitatelor carnivorelor mari este Valea Mureşului, dat fiind faptul că în această zonă există, sau sunt planificate, şi mai multe lucrări de infrastructură liniară. Râul Mureş poate fi traversat în prezent de către carnivorele mari în anumite puncte în care taluzul sau vegetaţia ripariană permit acest lucru. Este important ca în aceste puncte de trecere să nu fie amplasate lucrări sau proiecte care ar putea bloca permeabilitatea. Descrierea activităţii - Informarea ANAR cu privire la existenţa şi importanţa punctelor de traversare a râului Mureş (în special a celor 8 micro-coridoare descrise în capitolul V. 2), şi eventual a altor cursuri de apă, de către animalele sălbatice; - Interzicerea amplasării sau derulării unor proiecte sau activităţi care ar putea afecta permeabilitatea râurilor din zona coridorului (Mureş, Crişuri, Arieş) în zonele sensibile pentru conectivitate (balastiere, regularizarea malurilor); - Menţinerea permeabilităţii tuturor cursurilor de apă din zona coridorului ecologic;
- Menţinerea vegetaţiei lemnoase de pe malurile cursurilor de apă din zona coridorului ecologic; - Evitarea amplasării unor obstacole pe terenurile situate de o parte şi cealaltă a râului Mureş, precum şi a celorlalte cursuri de apă, în zonele de traversare de către animalele sălbatice; Rezultate aşteptate - Menţinerea permeabilităţii cursurilor de apă pentru deplasarea animalelor sălbatice Responsabili şi parteneri pentru implementare Ministerul Mediului, ANAR, ANANP/administratori arii protejate Perioada de realizare Permanent
Tema de management: MANAGEMENTUL SPECIILOR Obiectivul 1: Îmbunătăţirea metodelor de colectare a datelor Ameninţarea: Managementul diferenţiat şi deficitar al carnivorelor
Titlul acţiunii A8. Implementarea unui sistem unitar de monitorizare a stării de conservare a ursului brun Motivaţia acţiunii Monitorizarea stării de conservare a ursului brun permite elaborarea şi adaptarea măsurilor de management în vederea menţinerii şi îmbunătăţirii conectivităţii ecologice în cadrul coridorului. Prin alte două proiecte finanţate de Uniunea Europeană şi Guvernul României (WOLFLIFE (LIFE13NAT/RO/000205 - „Implementarea celor mai bune practici pentru conservarea in-situ a speciei Canis lupus la nivelul Carpaţilor Orientali" şi LIFE 13 NAT/ RO / 001154 FOR BEAR Conservarea populaţiei de urs brun - Ursus arctos- din România") au fost realizate Planurile naţionale de acţiune pentru cele două specii. Prin cele două planuri naţionale se propune un sistem naţional de monitorizare a ursului şi lupului, care trebuie adoptat şi la nivelul coridorului ecologic. Descrierea activităţii - Analizarea datelor oficiale; - Instituirea şi implementarea unui sistem de colectare a probelor biologice pentru analize genetice. Folosirea analizelor genetice, în corelaţie cu celelalte metode consacrate, va spori eficienţa şi precizia inventarierilor. - Cartografierea şi monitorizarea anuală a zonelor în care speciile de carnivore mari au o prezenţă confirmată pe perioade mai lungi de timp; - Înregistrarea datelor care atestă prezenţa speciei în anumite zone specifice
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Rezultate aşteptate - Metode şi protocoale de monitorizare îmbunătăţite pentru populaţiile de carnivore din coridorul ecologic; - Implementarea sistemului de monitorizare (în special de către administratorii fondurilor cinegetice şi administratorii Natura 2 000); - Date anuale privitoare la distribuţia, abundenţa şi starea genetică a ursului brun în zona coridorului; - Stabilirea efectivului real al speciei în zona coridorului ecologic; - Evaluarea stării de conservare a ursului brun în zona coridorului ecologic, inclusiv prin realizarea unor studii genetice Responsabili şi parteneri pentru implementare ANANP/administratori arii protejate, administratori ai fondurilor cinegetice, ONG-uri, Ministerul Mediului Perioada de realizare Permanent
Obiectivul 2: Limitarea impactului generat de câinii fără stăpân
Ameninţarea : Impactul generat de câinii fără stăpân asupra carnivorelor şi speciilor- pradă
Titlul acţiunii A9. Controlul câinilor hoinari Motivaţia acţiunii Prezenţa câinilor hoinari în ecosistemele naturale nu este binevenită din mai multe motive. În primul rând aceştia atacă şi ucid exemplare din speciile-pradă (căprior, mistreţ, cerb etc), concurând astfel carnivorele şi reducând baza trofică pentru acestea. În al doilea rând, câinii răspândesc o serie de boli în rândul animalelor sălbatice. Deoarece în momentul de faţă nu există un inventar exact al câinilor hoinari în zona coridorului ecologic şi nici o situaţie a impactului generat de aceştia asupra faunei sălbatice, într-o primă etapă vor trebui abordate şi rezolvate aceste două aspecte. Descrierea activităţii - Informarea factorilor interesaţi (vânători, reprezentanţi Natura 2000, ciobani) cu privire la impactul câinilor hoinari asupra faunei sălbatice şi a şeptelului; - Evaluarea impactului generat de câinii hoinari, dar şi a celor nesupravegheaţi sau nehrăniţi, asupra faunei sălbatice; Rezultate aşteptate - Reducerea impactului generat de câinii hoinari asupra faunei sălbatice Responsabili şi parteneri pentru implementare Ministerul Mediului, Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, ANANP/administratori arii protejate, ONG-uri, administratori ai fondurilor cinegetice
Perioada de realizare Permanent
Obiectivul 3: Îmbunătăţirea managementului surselor de hrană Presiunea: Insuficienţa hranei naturale pentru fauna sălbatică
Titlul acţiunii A10. Crearea şi folosirea ogoarelor pentru hrana faunei Motivaţia acţiunii Unul dintre motivele producerii unor pagube şi apariţiei conflictelor dintre om şi animalele sălbatice este reprezentat şi de insuficienţa hranei naturale în anumite perioade ale anului. Înfiinţarea unor ogoare pentru vânat şi promovarea şi plantarea anumitor specii arborescente cu fructe preferate de animalele sălbatice reprezintă o soluţie viabilă pentru prevenirea pagubelor şi diminuarea conflictelor. Descrierea activităţii - Conştientizarea şi sprijinirea administratorilor fondurilor de vânătoarea, unde prezenţa ursului este permanent înregistrată, pentru înfiinţarea unor ogoare pentru hrana faunei formate din specii precum ovăz, porumb etc.; - Identificarea unor terenuri care se pretează la astfel de culturi; Rezultate aşteptate - Suplimentarea suprafeţelor ocupate de ogoare pentru vânat; - Prevenirea pagubelor şi diminuarea conflictelor dintre om şi animalele sălbatice Responsabili şi parteneri pentru implementare Gestionarii fondurilor cinegetice, Direcţiile Silvice, administratori privaţi de fond forestier, Ministerul Mediului, ANANP/administratori arii protejate, ONG-uri Perioada de realizare Permanent
Tema: BRACONAJUL
Obiectivul 1: Reducerea braconajului
Presiunea: Existenţa braconajului, atât la carnivore cât şi la speciile-pradă
Titlul acţiunii A11. Menţinerea şi intensificarea patrulărilor cu scopul prevenirii şi combaterii braconajului în zona coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali Motivaţia acţiunii Odată cu înfiinţarea unităţii de prevenire şi combatere a braconajului (PJM Vaţa de Jos) şi implicit intensificarea patrulărilor, s-a putut dovedi faptul că braconajul este prezent la un nivel destul de ridicat în zona coridorului ecologic. Spre exemplu, doar în anul 2015 au fost dezactivate 24 de laţuri şi au fost găsite 8 animale în laţ, dintre care şi un urs. În anul 2016, subofiţerii din cadrul PJM Vaţa de Jos au aplicat 125 de contravenţii silvice şi cinegetice şi 23 de persoane au fost predate organelor de poliţie, fiindu-le întocmite acte de sesizare pentru comiterea
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
a 26 infracţiuni silvice sau legate de braconaj. Aceste date indică faptul că patrulările trebuie menţinute şi intensificate în zona coridorului ecologic şi după încheierea proiectului LCC. Descrierea activităţii - Menţinerea şi intensificarea acţiunilor de patrulare în zona coridorului ecologic, în aria de competenţă a PJM Vaţa de Jos, la nivelul judeţului Hunedoara; - Continuarea acţiunilor de prevenire şi combatere a braconajului şi după încheierea proiectului LCC şi implicarea şi altor posturi de jandarmi montani din zona coridorului ecologic din judeţele Hunedoara, Caraş-Severin, Gorj, Alba, Timiş, Bihor, Cluj şi Arad; - Dezvoltarea şi implementarea unui sistem de centralizare a datelor cu privire la actele de braconaj din zona coridorului ecologic; - Instruirea/sprijinirea autorităţilor responsabile cu privire la raportarea şi rezolvarea cazurilor de braconaj; - Prezentarea imediată în mass-media a cazurilor de braconaj Rezultate aşteptate - Unitatea de prevenire şi combatere a braconajului constituită la nivelul fiecărui judeţ, la nivelul coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali, activă şi după încheierea proiectului LCC, în funcţie de competenţele, asigurarea dotării necesare continuării activităţii şi finanţarea efectivă a activităţii; - Acţiuni comune de patrulare realizate; - Prevenirea şi reducerea braconajului în zona coridorului ecologic, în zona de competenţă a fiecărui judeţ Responsabili şi parteneri pentru implementare Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, Garda Forestieră, Gestionarii fondurilor cinegetice, ANANP/administratori arii protejate, Ministerul Mediului, Ministerul Apelor şi Pădurilor, Poliţia - Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase Perioada de realizare Permanent
Tema: MANAGEMENTUL CINEGETIC
Obiectivul 1: Asigurarea unui managementul cinegetic adecvat
Ameninţarea: Afectarea directă, indirectă (a speciilor-pradă) şi perturbarea cauzată de managementul cinegetic neadaptat
Titlul acţiunii A12. Sprijinirea gestionarilor de fonduri cinegetice în vederea menţinerii şi îmbunătăţirii stării de conservare a ursului În zona coridorului ecologic există 200 de fonduri cinegetice, administrate fie de către Asociaţiile judeţene de vânătoare şi pescuit (AJVPS), fie de către direcţii silvice, ocoale silvice private, alte asociaţii Motivaţia acţiunii de vânătoare sau chiar universităţi (Universitatea din Oradea - fondul cinegetic "Pietroasa", judeţul Bihor). Aceste fonduri cinegetice au existat şi au funcţionat şi înainte de înfiinţarea, relativ recentă, a siturilor Natura 2000, motiv pentru care principiile dezvoltării durabile şi de conservare specifică a unor specii de faună sălbatică nu sunt încă suficient asimilate de către toţi factorii interesaţi. În prezent nu există un set de norme,
ghiduri de bune practici sau seturi de măsuri de conservare susţinute de un sistem de plăţi Natura 2000 sau similar, iar în cazul carnivorelor este nevoie de un management cinegetic adecvat, adaptat cerinţelor acestora ca specii-umbrelă. Descrierea activităţii - Gestionarea urşilor problemă, în funcţie de specificul fiecărei situaţii (cazuistică) -relocare, eliminare; - Gestionarea speciilor pradă în conformitate cu cerinţele de conservare ale ursului; - Reglementarea hrănirii vânatului prin includerea în contractele de gestiune a posibilităţii ca fiecare gestionar de fond cinegetic să decidă dacă este nevoie, sau nu, de aplicarea de hrană suplimentară şi în ce cantitate; - Includerea reprezentanţilor gestionarilor fondurilor cinegetice în comisiile de evaluare a pagubelor produse de animalele sălbatice; - Stabilirea unei proceduri clare care să vizeze cazurile de ucidere accidentală a animalelor sălbatice şi în care să fie menţionat clar rolul tuturor instituţiilor abilitate; - Înfiinţarea şi autorizarea unui incinerator, gestionat de DSVSA, în zona coridorului ecologic, care să poată fi folosit în cazurile de ucidere accidentală a animalelor sălbatice; - Identificarea şi implementarea unui sistem de plaţi / facilităţi corelat unui management adecvat; - Instruirea personalului factorilor interesaţi; - Monitorizarea implementării şi a efectelor; - Evaluarea periodică a managementului cinegetic şi adaptarea măsurilor de conservare specifice Rezultate aşteptate - Set de norme / ghiduri / măsuri; - Sistem de plăţi compensatorii; - Personal instruit; - Implementarea managementului adecvat; - Evaluări şi adaptări periodice ale managementului cinegetic Responsabili şi parteneri pentru implementare Ministerul Mediului, administratorii fondurilor cinegetice, DSVSA, ANANP/administratori arii protejate Perioada de realizare Permanent
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Tema de management: SILVICULTURA
Obiectivul 1: Asigurarea unui management adecvat al vegetaţiei forestiere Presiunea: Afectarea favorabilităţii habitatelor şi a permeabilităţii peisajului prin management silvic neadaptat
Titlul acţiunii A13. Sprijinirea administratorilor şi proprietarilor de păduri în vederea menţinerii în îmbunătăţirii stării de conservare a ursului Motivaţia acţiunii În prezent nu există un set de norme, ghiduri de bune practici, seturi de măsuri de conservare susţinute de un sistem de plăţi Natura 2000 sau similar. Este nevoie de un management adecvat al pădurii / vegetaţiei forestiere, adaptat cerinţelor speciilor de carnivore ca specii-umbrela. Descrierea activităţii - Prezentarea în grupurile de lucru a unor studii de caz pentru evidenţierea şi cimentarea principiilor de conservare a carnivorelor mari; - Elaborarea unui set de norme, ghiduri de bune practici, seturi de măsuri de conservare; - Includerea în amenajamentele silvice (odată cu reamenajarea) de prevederi care să asigure conectivitatea habitatelor pentru carnivorele mari; - Consultarea tuturor factorilor interesaţi şi oficializarea reglementărilor specifice; - Identificarea şi implementarea unui sistem de plăţi / facilităţi corelat unui management adecvat; - Instruirea personalului factorilor interesaţi; - Monitorizarea implementării managementului forestier şi a efectelor acestuia asupra conservării carnivorelor mari; - Evaluarea zonelor utilizate de către urşi pentru somnul de iarnă şi includerea protecţiei acelor zone în amenajamentele silvice; - Evaluarea periodică a managementului forestier şi adaptarea măsurilor de conservare specifice - Conştientizarea şi sprijinirea administratorilor de fond forestier pentru plantarea unor specii arborescente a căror fructe sunt preferate de urs (măr pădureţ, păr pădureţ) Rezultate aşteptate - Set de norme / ghiduri / măsuri; - Sistem de plăţi compensatorii; - Personal instruit; - Implementarea managementului adecvat; - Evaluări şi adaptări periodice ale managementului forestier Responsabili şi parteneri pentru implementare Ministerul Apelor şi Pădurilor, Direcţiile Silvice, Ministerul Mediului, ANANP/administratori arii protejate Perioada de realizare Permanent
Tema de management : PREVENIREA PAGUBELOR ŞI DIMINUAREA CONFLICTELOR
Obiectivul 1: Reducerea numărului de conflicte Presiunea: Existenţa conflictelor om-animale sălbatice
Titlul acţiunii A14. Crearea unei baze de date a pagubelor provocate de animalele sălbatice în zona coridorului ecologic Motivaţia acţiunii Existenţa unei baze de date care să cuprindă situaţia reală a pagubelor provocate de animale sălbatice este necesară în primul rând pentru a putea elabora şi adapta măsurile de management din planul de acţiuni. De asemenea, în funcţie de intensitatea şi distribuţia zonelor de conflicte se vor putea implementa măsurile de prevenire a pagubelor şi diminuare a conflictelor şi se vor putea stabili tipurile de măsuri necesare. Descrierea activităţii Un formular electronic cu detalii despre fiecare pagubă va fi elaborat şi distribuit la toate primăriile din zona coridorului. Primăriile vor transmite aceste formulare la APM/Garda Forestieră, care vor centraliza toate datele. Rezultate aşteptate - Bază de date digitală care să cuprindă situaţia reală a pagubelor provocate de animale sălbatice; - Evaluarea şi stabilirea unui nivel de referinţă al situaţiei pagubelor şi conflictelor cu animalele sălbatice, nivel la care se vor putea raporta evaluările ulterioare; Responsabili şi parteneri pentru implementare APM, Garda Forestieră, ANANP/administratori arii protejate, Ministerul Mediului, gestionari ai fondurilor cinegetice Perioada de realizare Primul an de implementare şi actualizare anuală
Titlul acţiunii A15. Generarea unor hărţi cu potenţiale zone de risc Motivaţia acţiunii Fiecare comunitate din zona coridorului ecologic ar trebui să aibă acces la o hartă a zonelor de risc care să fie analizată în cazul amplasării unor investiţii, facilităţi sau bunuri (livezi, stupine, stâne, trasee turistice, pensiuni etc). Riscul se referă la posibilele daune pe care le-ar putea suferi proprietarii dacă amplasează în anumite zone investiţiile respective. De asemenea, pentru îmbunătăţirea managementului speciei şi distribuirea eficientă a resurselor de management, generarea unor hărţi de risc cu privire la braconaj ar fi extrem de utile. Descrierea activităţii Pentru realizarea hărţilor este necesară cartografierea rutelor de traversare a carnivorelor mari şi a bârlogurilor de urs. De asemenea, este nevoie de istoricul atacurilor asupra culturilor sau a şeptelului (loc, tip de cultură, tip de atac, perioada atacului etc), precum şi o situaţie a amplasării stânelor (inclusiv distanţa de amplasare a acestora faţă de zonele de habitat al carnivorelor mari). În funcţie de aceste informaţii se vor realiza hărţi cu zone împărţite pe grade risc. În ceea ce priveşte hărţile de risc cu
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
privire la braconaj, este nevoie de centralizarea datelor deţinute de administratorii fondurilor cinegetice şi Inspectoratele de Jandarmi Judeţene Rezultate aşteptate - Hărţi cu potenţiale zone de risc care sa fie distribuite la consiliile locale şi la alte instituţii; - Hărţi cu zonele de risc pentru braconaj; - Diminuarea pagubelor şi reducerea numărului de conflicte Responsabili şi parteneri pentru implementare Garda Forestieră, APM, fondurile cinegetice, ANANP/administratori arii protejate Perioada de realizare Primul an de implementare
Titlul acţiunii A16. Distribuirea şi popularizarea unor ghiduri de bune practici privind paza culturilor agricole şi a efectivelor de animale domestice Motivaţia acţiunii În urma aplicării unor chestionare în cadrul proiectului LCC, s-a constatat că fermierii folosesc în măsură mult prea mică metodele moderne de prevenire a pagubelor provocate de animalele sălbatice. Amplasarea demonstrativă, în cadrul proiectului, a unor garduri electrice a dat posibilitatea proprietarilor să testeze şi să se convingă de eficienţa unor astfel de metode, iar rezultatele trebuie să fie diseminate. Elaborarea şi distribuirea unor ghiduri de bune practici reprezintă o bună modalitate de conştientizare a fermierilor cu privire la riscurile la care se expun dacă nu implementează măsuri de prevenire a pagubelor, în paralel cu prezentarea celor mai eficiente metode de protejare a culturilor sau şeptelului. În cadrul proiectului LCC au fost elaborate astfel de materiale de informare, care trebuie permanent adaptate şi distribuite în toată aria coridorului ecologic Descrierea activităţii Conceperea, editarea, tipărirea şi distribuirea unor broşuri în care să fie prezentate riscurile la care se expun fermierii care nu îşi protejează eficient culturile sau şeptelul şi în care să fie descrise cele mai eficiente măsuri de prevenire a pagubelor Rezultate aşteptate - Ghiduri/broşuri adaptate şi îmbunătăţite cu cele mai eficiente metode de prevenire şi cu exemple noi de bune practici; - Reducerea pagubele şi diminuarea conflictelor Responsabili şi parteneri pentru implementare ANANP/administratori arii protejate, ONG-uri Perioada de realizare Primul an de implementare si distribuire permanentă
Titlul acţiunii A17. Sprijinirea proprietarilor de culturi şi animale domestice cu privire la aplicarea unor metode tradiţionale şi moderne de prevenire a pagubelor şi diminuare a conflictelor Motivaţia acţiunii Legislaţia actuală impune anumite obligaţii proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor provocate de animalele sălbatice. De multe ori însă aceste obligaţii nu sunt respectate de către fermieri, motivele putând varia de la lipsa de informare până la starea materială precară. Descrierea activităţii - Conştientizarea proprietarilor de culturi şi animale domestice cu privire la obligaţiile ce le revin pentru prevenirea pagubelor provocate de animalele sălbatice; - Aplicarea unor măsuri demonstrative moderne de prevenire a pagubelor; - Informarea şi sprijinirea fermierilor în vederea achiziţionării unor echipamente destinate protejării culturilor sau şeptelului (garduri electrice, substanţe repelente etc); - Asigurarea instructajului de folosire a echipamentelor destinate protejării culturilor sau şeptelului Rezultate aşteptate - Reducerea pagubelor asupra culturilor sau şeptelului provocate de animalele sălbatice; - -Creşterea gradului de folosire a măsurilor de prevenţie de către fermieri Responsabili şi parteneri pentru implementare ANANP/administratori arii protejate, ONG-uri Perioada de realizare Permanent
Obiectivul 2: Creşterea gradului de acceptanţă a comunităţilor locale faţă de fauna sălbatică
Presiunea: Existenţa conflictelor om-animale sălbatice
Titlul acţiunii A18. Sprijinirea fermierilor în vederea accesării plăţilor compensatorii în cazul producerii unor pagube de către animalele sălbatice În cazul producerii unor pagube de către animalele sălbatice, mulţi proprietari nu ajung să beneficieze de despăgubiri şi din cauza procedurii destul de greoaie pe care trebuie să o urmeze. Această situaţie creşte Motivaţia acţiunii frustrarea proprietarilor păgubiţi, ceea ce conduce implicit la intensificarea atitudinii negative faţă de fauna sălbatică şi a braconajului. De asemenea, s-a putut constata că, în cazul producerii unor pagube de către animalele sălbatice, proprietarii păgubiţi nu cunosc procedura şi paşii pe care trebuie să-i urmeze pentru a beneficia de despăgubiri. Această lipsă de informare îngreunează procesul de constatare şi evaluare
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
a pagubelor de către comisiile special constituite, iar în unele cazuri conduce la imposibilitatea de acordare a compensaţiilor băneşti. Descrierea activităţii - Discuţii cu proprietarii care au suferit o pagubă; - Acţiuni de informare cu privire la procedura de acordare a despăgubirilor; - Prezentarea actelor necesare pentru acordarea despăgubirilor; - Sprijin în completarea actelor Rezultate aşteptate - Mai mulţi proprietari despăgubiţi; - Diminuarea conflictelor om-animale sălbatice; - Creşterea gradului de acceptanţă; - O mai bună cunoaştere a procesului de despăgubire; - Mai mulţi proprietari care să beneficieze de despăgubiri Responsabili şi parteneri pentru implementare ANANP/administratori arii protejate, Reprezentanţii comisiilor de constatare şi evaluare a pagubelor, Autorităţi locale, Ministerul Mediului, APM-uri, ONG-uri Perioada de realizare Permanent
Obiectivul 3: Rezolvarea eficientă a incidentelor dintre om şi animale sălbatice Presiunea: Lipsa capacităţii autorităţilor naţionale şi locale
Titlul acţiunii A19. Crearea unor structuri regionale de intervenţie în cazul producerii unor incidente care implică animalele sălbatice Motivaţia acţiunii În cadrul proiectului LCC s-a înfiinţat o echipă de intervenţie rapidă care să acţioneze în cazul conflictelor om-faună sălbatică, cu următoarele obiective principale: colectarea de date cu privire la incidentele provocate de fauna sălbatică; demonstrarea în teren pentru agricultori, vânători, silvicultori şi alţi factori interesaţi a metodelor de reducere şi soluţionare a incidentelor cu fauna sălbatică şi acordarea de sprijin pentru membrii comunităţilor locale care au suferit pagube cauzate de fauna sălbatică, prin consiliere şi aplicarea unor metode eficiente de protecţie. Necesitatea unei astfel de echipe a fost demonstrată şi prin numărul de intervenţii în teren. Spre exemplu, doar în anul 2016 s-a intervenit în 13 cazuri în care au fost implicate într-un fel sau altul animalele sălbatice. După finalizarea proiectului însă este necesară înfiinţarea unor structuri regionale de intervenţie în care să fie implicate mai multe instituţii responsabile, activitate care trebuie finanţată corespunzător. Procedura de intervenţie elaborată şi aprobată la nivelul judeţului Hunedoara (Anexa 3) poate fi implementată şi în alte judeţe sau la nivel de regiune. Descrierea activităţii - Contactarea instituţiilor responsabile în vederea înfiinţării unor structuri de intervenţie în cazul producerii unor incidente în care sunt implicate animalele sălbatice şi asigurarea finanţării activităţii;
- Stabilirea procedurilor de lucru în cazul unor intervenţii (analizarea şi adaptarea procedurii elaborată deja pentru judeţul Hunedoara) Rezultate aşteptate - Structuri de intervenţie stabilite şi funcţionale; - Proceduri de lucru adoptate; - Reducerea conflictelor om-animale sălbatice Responsabili şi parteneri pentru implementare Inspectoratele de Jandarmi Judeţene, Agenţiile pentru Protecţia Mediului, Garda Forestieră, Direcţiile pentru Agricultură, Direcţiile Silvice, Garda de Mediu, Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, Ministerul Mediului, ANANP/administratori arii protejate, ONG-uri Perioada de realizare Primii doi ani de implementare
Tema: EXPLOATAREA RESURSELOR MINERALE
Obiectivul 1: Menţinerea calităţii habitatelor favorabile carnivorelor mari Ameninţarea: Degradarea habitatelor
Titlul acţiunii A20. Evaluarea proiectelor de exploatare a resurselor minerale şi din punctul de vedere al impactului potenţial asupra carnivorelor mari şi a speciilor pradă Motivaţia acţiunii În zona coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali există mai multe perimetre de exploatare a resurselor minerale (cariere, mine, balastiere) (Anexa 4). În momentul de faţă nu există o evaluare clară a impactului generat de aceste activităţi asupra carnivorelor mari. Este însă important ca, la înfiinţarea unor noi astfel de perimetre, să se evalueze şi impactul potenţial asupra conectivităţii şi calităţii habitatelor pentru carnivorele mari precum şi posibilul deranj provocat în anumite zone sensibile. Spre exemplu, amplasarea unor perimetre de exploatare a agregatelor minerale în albia minoră a râului Mureş, în zonele de traversare a animalelor sălbatice, ar putea bloca permeabilitatea râului pentru fauna sălbatică. Descrierea activităţii - În cadrul procedurilor de evaluare adecvată pentru proiecte care vizează deschiderea unor perimetre de exploatare a resurselor minerale, se va solicita şi evaluarea impactului asupra conectivităţii habitatelor pentru carnivorele mari şi a posibilului deranj provocat în zonele sensibile pentru aceste specii; - Evaluarea impactului generat de perimetrele de exploatare a resurselor minerale, existente în momentul de faţă, asupra carnivorelor mari şi habitatelor acestora; Rezultate aşteptate - Evitarea şi reducerea impactului generat de perimetrele de exploatare a resurselor minerale asupra carnivorelor mari şi habitatelor acestora
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Responsabili şi parteneri pentru implementare Agenţiile pentru Protecţia Mediului, ANRM, ANANP/administratori arii protejate Perioada de realizare Permanent
Tema: TURISM
Obiectivul 1: Limitarea impactului generat de activităţile turistice asupra carnivorelor mari
Ameninţarea: Deranj provocat de activităţile turistice
Titlul acţiunii A21. Evitarea / reducerea impactului asupra speciilor cauzat de infrastructură şi activităţile turistice Motivaţia acţiunii Analizând Strategiile de dezvoltare ale judeţelor din raza coridorului ecologic pentru următorii ani, se poate observa accentul tot mai mare pus pe dezvoltarea turismului prin construcţia unor pârtii de schi (spre exemplu, extinderea pârtiei de schi de pe raza UAT Nucet, amenajarea unei pârtii de schi la Râuşor, pe raza UAT Rîu de Mori şi UAT Sarmisegetusa) realizarea de noi structuri de cazare (hoteluri, pensiuni, cabane), reabilitarea, modernizarea, extinderea structurilor de cazare şi a utilităţilor conexe în zonă, precum şi reabilitarea, modernizarea, extinderea infrastructurii turistice ce leagă aceste obiective/structuri de cazare. Tot în scop turistic, dar şi comercial, există intenţia de a transforma râul Mureş într-un curs navigabil. În cadrul procedurilor de obţinere a actelor de reglementare din partea autorităţilor de mediu, este important să se evalueze şi impactul potenţial asupra conectivităţii şi calităţii habitatelor pentru carnivorele mari precum şi posibilul deranj provocat în anumite zone sensibile. În acelaşi timp, este cunoscut faptul că activităţile de tip off-road, motocross, snowmobiles şi altele sunt practicate din ce în ce mai mult în ţara noastră, de multe ori pe rute neaprobate. Un exemplu în acest sens din zona coridorului ecologic este „Cupa Sebiş Enduro Challenge", desfăşurată în apropierea oraşului Sebiş, judeţul Arad. Aceste activităţi pot afecta în mod negativ carnivorele mari prin deranjul generat în zonele sensibile pentru acestea. Descrierea activităţii - Solicitarea evaluării impactului potenţial asupra carnivorelor mari şi habitatelor acestora în cazul proiectelor care vizează înfiinţarea, reabilitarea, modernizarea sau extinderea infrastructurii turistice sau a altor proiecte turistice sau comerciale (transformarea Mureşului în râu navigabil); - Patrulări în teren pentru evitarea practicării sporturilor de tip off-road, motocross, snowmobiles în afara rutelor aprobate în acest sens; - Monitorizarea respectării condiţiilor impuse prin actele de reglementare în cazul unor proiecte de infrastructură turistică
Rezultate aşteptate - Studii de evaluare adecvată care să analizeze şi impactul potenţial asupra carnivorelor mari şi habitatelor acestora; - Reducerea impactului generat practicarea sporturilor de tip off- road, motocross, snowmobiles Responsabili şi parteneri pentru implementare Agenţiile pentru Protecţia Mediului, Garda de Mediu, ANANP/administratori arii protejate Perioada de realizare Permanent
Obiectivul 2: Creşterea gradului de acceptanţă
Ameninţarea: Atitudinea negativă a comunităţilor faţă de carnivorele mari
Titlul acţiunii A22. Promovarea ursului brun prin ecoturism în zona coridorului ecologic Motivaţia acţiunii În cadrul proiectului LCC s-a derulat un studiu prin care s-a analizat atitudinea comunităţilor locale şi a diferitelor grupuri de factori interesaţi faţă fauna sălbatică. Atunci când au fost întrebaţi care consideră că sunt principalele probleme cu care se confruntă agricultorii din România, 58% dintre repondenţi au afirmat că animalele sălbatice ar reprezenta problema principală. Pe de altă parte însă, conform unui alt studiu implementat în cadrul proiectului LCC care a vizat analizarea valorilor culturale şi mijloacelor de trai în zona coridorului ecologic, s-a evidenţiat potenţialul şi dorinţa comunităţilor locale pentru dezvoltarea turismului. În acest context, promovarea ecoturismului care să aibă la bază urmărirea în libertate a faunei sălbatice (asociată cu vizitarea unor obiective cultural-istorice, degustarea de produse tradiţionale etc) reprezintă o soluţiei viabilă atât pentru schimbarea atitudinii populaţiei faţă de animalele sălbatice cât şi pentru dezvoltarea comunităţilor locale din zona coridorului ecologic. Majoritatea comunităţilor locale percep turismul ca fiind o sursă generatoare de venit, ca urmare ursul brun poate fi promovat ca reprezentând o resursă importantă pentru dezvoltarea turismului. Descrierea activităţii - Inventarierea zonelor în care s-ar putea organiza acţiuni de urmărire a faunei sălbatice în libertate şi amenajarea unor trasee sau construirea unor observatoare în aceste zone; - Asocierea activităţii de urmărire a faunei sălbatice cu unele obiceiuri, festivaluri sau tradiţii din zona coridorului ecologic (meşteşuguri tradiţionale: olărit, împletituri nuiele, pictură; mori de apă; sărbători tradiţionale; târguri; nedei; obiceiuri de vară: "Praznicul de pită nouă"; obiceiuri de toamnă: „La cules de vie în Podgorie", „Balul strugurilor"; obiceiuri de iarnă: colindatul în Ajunul Crăciunului; festivaluri de diverse tipuri: „Festivalul cântecului şi jocului din Ţara Zărandului", festivalul folcloric „La izvor de cânt şi dor", „Parada fanfarelor"; gastronomie locală: specialităţi culinare - brânzeturi din lapte de vacă,
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
oaie sau bivoliţă; preparate din carne: cârnaţi, maioş, caltaboş, slănină afumată; degustări de vinuri, etc). - Inventarierea tuturor obiectivelor turistice, zonelor cu produse şi obiceiuri tradiţionale; - Încurajarea proprietarilor/administratorilor de hoteluri, pensiuni, cabane, cu privire la angajarea ghizilor locali, care deţin cunoştinţe despre biodiversitate, obiectivele turistice şi produsele tradiţionale locale; Rezultate aşteptate - Harta ecoturistică a zonelor de interes; - Întâlniri cu proprietari/administratori de hoteluri, pensiuni, cabane; - Aport mai mare a turiştilor în zonă şi sprijinirea comunităţilor locale; - Creşterea gradului de acceptare a speciilor de carnivore mari de către populaţia locală; - Creşterea interesului turiştilor pentru speciile de carnivore mari şi pentru speciile-pradă ale acestora, precum şi evidenţierea importanţei conservării sau a importanţei susţinerii conservării acestor specii - Standard pentru practicarea ecoturismului Responsabili şi parteneri pentru implementare ANANP/administratori arii protejate, ONG-uri, Administratori ai fondurilor cinegetice Perioada de realizare Permanent
Tema: CONŞTIENTIZARE
Obiectivul 1: Creşterea gradului de acceptanţă
Ameninţarea: Atitudinea negativă a comunităţilor faţă de carnivorele mari
Titlul acţiunii A23. Conceperea şi derularea unei campanii de informare şi conştientizare a factorilor interesaţi cu privire la importanţa coridorului ecologic şi necesitatea conservării ursului Motivaţia acţiunii În urma aplicării unor chestionare în zona coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali, a rezultat faptul că majoritatea membrilor comunităţilor, care au fost chestionaţi, consideră că animalele sălbatice reprezintă principala problemă cu care se confruntă atunci când vine vorba de creşterea animalelor domestice şi/sau cultivarea unor plante. De asemenea, se dovedeşte faptul că există destul de puţine cunoştinţe cu privire la biologia, ecologia şi etologia carnivorelor mari, precum şi cu privire la metodele moderne de protejare a culturilor şi de accesare a compensaţiilor. Se impune astfel conceperea şi implementarea unor acţiuni şi campanii de conştientizare în rândul comunităţilor locale, care să atingă toate aceste subiecte.
Descrierea activităţii - Organizarea şi derularea unor întâlniri de informare şi conştientizare cu reprezentanţi ai comunităţilor locale şi proprietari de culturi şi animale domestice, cu atenţie deosebită acordată crescătorilor de animale şi gestionarilor fondurilor cinegetice; - Întâlniri de conştientizare cu practicanţii/organizatorii sporturilor de tip off-road, motocross, snowmobiles, cu persoanele care avizează acest tip de activităţi, precum şi cu persoanele care închiriază vehicule motorizate pentru turişti; - Conceperea şi tipărirea unor materiale de informare; Rezultate aşteptate - Întâlniri de informare şi conştientizare cu reprezentanţi ai comunităţilor locale şi proprietari de culturi şi animale domestice; - Materiale de promovare tipărite (pliante, broşuri, postere); - Grad îmbunătăţit de acceptanţă şi conştientizare în rândul comunităţilor locale cu privire la carnivorele mari; - Reducerea impactului generat de practicarea sporturilor de tip off- road, motocross, snowmobiles Responsabili şi parteneri pentru implementare ANANP/administratori arii protejate, Ministerul Mediului, ONG-uri Perioada de realizare Permanent
Tema: MONITORIZARE MANAGEMENT
Obiectiv: Îmbunătăţirea măsurilor de management
Titlul acţiunii A24. Crearea unui grup de lucru care să monitorizeze implementarea planului de acţiune Motivaţia acţiunii Actualul plan de acţiune este primul de acest fel în zona coridorului ecologic Apuseni-Carpaţii Meridionali. Implementarea efectivă a acţiunilor nu va reprezenta o sarcină uşoară, care să cadă în sarcina unei singure instituţii sau organizaţii. Din acest motiv este necesară formarea unui grup de lucru care să cuprindă reprezentanţi ai mai multor categorii de factori interesaţi, cu scopul de a monitoriza şi sprijini implementarea acţiunilor. Cu cât sunt mai mulţi factori interesaţi implicaţi în procesul de monitorizare a implementării planului de acţiune, cu atât şansele unei implementări eficiente vor fi mai mari. Descrierea activităţii Dat fiind faptul că o bună parte dintre acţiunile Planului Regional sunt implementate în Valea Mureşului şi ţinând cont şi de implicarea anterioară a instituţiilor din această zonă în implementarea proiectului Life Connect Carpathians, grupul de lucru se va întruni la Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara. Grupul va cuprinde instituţii şi organizaţii relevante din zona coridorului ecologic, APM, GNM, GF, reprezentanţi
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
ai fondurilor cinegetice, administratori de fond forestier, administratori de arii protejate şi organizaţii ne-guvernamentale. Rezultate aşteptate - Grup de lucru funcţional pentru monitorizarea implementării Planului Regional de Acţiune Responsabili şi parteneri pentru implementare APM, GNM, GF, reprezentanţi ai fondurilor cinegetice, administratori de fond forestier, ANANP/administratori arii protejate şi organizaţii ne- guvernamentale Perioada de realizare Primul an de implementare (constituirea grupului) şi funcţionare permanentă
Titlul acţiunii A25. Evaluarea şi adaptarea măsurilor de management Motivaţia acţiunii În zona Coridorului ecologic Apuseni-Carpaţii Meridionali este pentru prima oară când se realizează un plan de acţiune pentru carnivorele mari. Deşi măsurile cuprinse în acest document au fost elaborate cu ajutorul unor specialişti în domeniu şi au avut loc consultări cu factorii interesaţi, eficienţa acestor măsuri se va dovedi în timp. Drept urmare, rezultatul implementării fiecărei măsuri va trebui evaluat, iar planul de acţiune va trebui adaptat în funcţie de rezultatele acestor evaluări. Descrierea activităţii - Evaluarea periodică a atitudinii/percepţiei comunităţilor locale cu privire la carnivorele mari (la fiecare 5 ani); - Evaluarea periodică a conectivităţii ecologice structurale şi funcţionale a coridorului ecologic (la fiecare 2-3 ani); - Monitorizarea eficienţei măsurilor de reducere a impactului implementate pentru proiectele de infrastructură liniară; - Evaluarea eficienţei şi adaptarea tuturor măsurilor de management din planul de acţiuni (la fiecare 5 ani) Rezultate aşteptate - Plan de acţiune regional adaptat şi îmbunătăţit Responsabili şi parteneri pentru implementare Ministerul Mediului Perioada de realizare La fiecare 5 ani (sau în funcţie de specificul fiecărei acţiuni)
Abrevieri
- AAP - Administrator Arie Protejată - AJVPS - Asociaţia Judeţeană de Vânătoare şi Pescuit - APIA - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - ANANP - Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate - ANAR - Administraţia Naţională Apele Române - ANRM - Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale - APM - Agenţia pentru Protecţia Mediului - CJSU - Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă - CNAIR - Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - DN - Drum Naţional - DSVSA - Direcţia Sanitară Veterniară şi pentru Siguranţa Alimentelor - EIRS - Echipa de Intervenţie Rapidă Specializată - GF - Garda Forestieră - GFC - Gestionar Fond Cinegetic - IJJ - Inspectoratul de Jandarmi Judeţean - LCC - Life Connect Carpathians - MAI - Ministerul Afacerilor Interne - PJM - Postul de Jandarmi Montan - PNDR - Programul Naţional de Dezvoltare Rurală - PO - Procedură Operaţională - UAT - Unitate Administrativ - Teritorială
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
ANEXE
Anexa 1. Harta fondurilor cinegetice din zona Coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Anexa 2. Fondurile cinegetice din cadrul Coridorului ecologic Apuseni - Carpaţii Meridionali şi imediata vecinătate a acestuia
Nr. crt JUD FONDUL CINEGETIC GESTIONAR Nr. Denumire 1 AB 4 VALEA BISTREI Asociaţia "Căpriorul" Certege 2 AB 3 HOREA SC OS Horea Apuseni 3 AB 2 ARIESUL MIJLOCIU AVPS Bendis 4 AB 1 ARIESUL SUPERIOR DS ALBA IULIA 5 AB 9 LUPSA AJVPS ALBA 6 AB 6 VIDRA AJVPS ALBA 7 AB 5 AVRAM IANCU AV AVRAM IANCU 8 AB 10 POSAGA SC OS MUNTELE MARE 9 AB 11 OCOLIS AVPS Ocolis Hunter 1 10 AR 69 RECEA DS ARAD 11 AR 37 BATUTA 12 AR 65 SLATINA 13 AR 73 NEUDORF 14 AR 55 MONEASA 15 AR 59 MADRIGESTI 16 AR 60 DUMBRAVA 17 AR 67 SAVARSIN 18 AR 66 TROAS 19 AR 74 ZABRANI 20 AR 31 COVASANT AVPS Şoimul Lipova 21 AR 68 PETRIS Asociatia Vanatorilor Sportivi Ghioroc- Păuliş 22 AR 34 MILOVA AJVPS ARAD 23 AR 41 TARNOVA 24 AR 47 ROVINA 25 AR 49 MINERAU 26 AR 56 ROSIA 27 AR 36 MONOROSTIA 28 AR 61 CROCNA ZIMBRU 29 AR 70 FIAC 30 AR 71 ZABALT 31 AR 72 LIPOVA 32 AR 43 SELEUS 33 AR 48 MINIS Asoc. Lazăr Hunting 34 AR 57 CHISINDIA 35 AR 38 NADAS SC OS P Nădaş SRL 36 AR 53 HASMAS Asoc. Vânătorii Codrilor Urviş 37 AR 30 SIRIA AVP Cetatea Siria 38 AR 35 CONOP AVP Crişana
39 AR 39 TAUT AV Lunca Tauţ 40 AR 40 ARANEAG AVP Arsilva 41 AR 50 ARCHIS Asociaţia Agro-Silvo-Cinegetică Ineu 42 AR 52 BOTFEI 43 AR 46 BALTA 44 AR 51 SUSAG AVPS Cervus Elafus 45 AR 54 PRUNISOR AV Petrişana 46 AR 58 RADESTI AVPS CRISIUS SOCODOR 47 AR 62 A. IANCU MAGULICEA 48 AR 63 LEUCA GAINA AVPS BREAZA 49 AR 64 TISA LUNCSOARA AVPS Grizzly 50 AR 33 CLADOVA AVPS Hubertus Lipova 51 AR 32 GHIOROC 52 AR 42 PANCOTA AVPS Bizon Bonasus 53 BH 66 BIHAREA AVPS Diana Hunting BH 54 BH 64 DUMBRAVANI DS ORADEA 55 BH 67 REMETI 56 BH 68 VALEA IADULUI 57 BH 63 PIETROASA Universitatea din Oradea 58 BH 69 VALEA DRAGANULUI Asoc. Cinegetica Apuseni 59 BH 58 SOHODOL 60 BH 57 ROSIA AJVPS BIHOR 61 BH 46 LUNCA SPRIE 62 BH 62 CUSUIUS 63 BH 41 HODISEL 64 BH 61 FERICE 65 BH 56 CURATELE 66 BH 59 FINIS 67 BH 47 CRANCESTI 68 BH 65 VARATEC AV Varatec Codru Moma 69 BH 55 FORĂU FC ASOCIAŢIA GLIGANU 70 BH 60 DUMBRĂVIŢA 71 BH 52 BĂLNACA AV SELINA 72 CJ 47 GILAU AJVPS CLUJ 73 CJ 49 VALEA BELISULUI 74 CJ 41 VALEA IERII 75 CJ 22 STOLNA 76 CJ 53 CALATA Asociaţia Vânătorească Regal 77 CJ 54 HUEDIN 78 CJ 55 VALEA DRAGANULUI 79 CJ 52 CALATELE 80 CJ 51 RACHITELE AV CORNUL DE AUR 81 CJ 50 GIURGUTA Asoc. Vânătorul Alpin 82 CJ 44 VALEA RACATAULUI S.C OCOLUL SILVIC HOREA APUSENI
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
83 CJ 43 SOMESUL RECE AV SAMUS SYLVESTRIS 84 CJ 42 CAPRITA DS CLUJ NAPOCA 85 CJ 40 BAISOARA 86 CJ 46 DUMBRAVA AM VP Pro Mediu 87 CJ 45 SOMESUL CALD USAMV Cluj-Napoca 88 CS 16 RUSCA DS CARAS-S 89 CS 20 HIGEG 90 CS 15 POIANA MARULUI 91 CS 63 VALIUG 92 CS 30 VALEA CERNEI 93 CS 31 PECINISCA 94 CS 5 ILOVA AVPS PRO Natura Cuntu 95 CS 14 MARU A Diana 2011 96 CS 27 POLOM A Hunting Semenic 97 CS 56 PATAS A Hunters 2013 98 CS 12 OTELU AJVPS CARAŞ-SEVERIN 99 CS 22 TEREGOVA 100 CS 24 BELENTIN 101 CS 57 BORLOVENI 102 CS 29 CRAIOVA 103 CS 2 TURNU RUIENI 104 CS 7 POIANA 105 CS 10 MITNICU PRISACA 106 CS 25 DOMASNEA 107 CS 4 VARCIOROVA 108 CS 13 MAGURA 109 CS 19 ARMENIS 110 CS 18 MARGA 111 CS 6 GOLET PETROSNITA AVPS Codrenii Văii Caraşului 112 CS 26 CORNEREVA AVPS Argeselul 2014 113 CS 21 HIGIGEL AVP Haiducii în Rotunda 114 CS 1 TINCOVA MACIOVA INCDS Marin Dracea 115 CS 3 BORLOVA 116 CS 62 VALIUGEL AVPS Arthemis Otelec 117 CS 23 SLATINA AVPS Jneapănu Banatului 118 CS 17 BAUTAR BUCOVA ACV Iezerul Bucovii 119 GJ 8 SUSITA ASOC. CERBUL CARPATIN 120 GJ 3 PADES AJVPS GORJ 121 GJ 17 BRADICENI 122 GJ 1 MOTRU SEC DS Gorj 123 GJ 2 MOTRU MARE 124 GJ 5 TISMANA 125 GJ 4 DUMBRAVA 126 GJ 7 RUNCU 127 GJ 6 BISTRITA AVPS Ursul Carpatin Gorj
128 GJ 28 BOBOIESTI Asociaţia Diana Gorj 129 GJ 27 MOTRU AVPS EGRETA GORJ 130 HD 7 BLAJENI AJVPS HUNEDOARA 131 HD 39 DEALU GROSI 132 HD 2 BULZESTI 133 HD 11 MICANESTI 134 HD 12 GURA SADA 135 HD 47 HATEG 136 HD 26 LAPUSNIC 137 HD 57 FEDERI 138 HD 70 GANTAGA 139 HD 61 BANITA 140 HD 10 RUDA BRAD AVPS DEER HUNTER 141 HD 27 VETEL AVPS Pestisu 142 HD 52 ZEICANI AVPS Cinegetica Hunedoara 143 HD 43 LUNCA CERNII AC Valea Cernii 144 HD 25 BATRANA DS HUNEDOARA 145 HD 54 BORASCU GODEANU 146 HD 59 RAUL BARBAT 147 HD 4 BIRTIN 148 HD 23 TISA 149 HD 60 VALEA STREIULUI 150 HD 34 GODEANU 151 HD 55 RETEZAT 152 HD 62 CAMPUSEL 153 HD 13 VORTA 154 HD 42 BALEA RPL Ocolul Silvic Ţinutul Pădurenilor 155 HD 38 VALEA ROATEI AVS DIANA HUNEDOARA 156 HD 40 RUNCU MARE AVPS Corviniana HD 157 HD 41 GHELARI 158 HD 63 DEALU MARE 159 HD 64 ŞIGLĂU AVPS Băniceana 160 HD 65 VULCAN 161 HD 24 LAPUGIU AVPS Şoimul Românesc 162 HD 5 VALEA LUNGA AVPS Valea Lunga 163 HD 1 TOMESTI AV Cota Zero 164 HD 56 RAUL ALB AVPS Ursul Brun Retezat 165 HD 58 MARGINEA 166 HD 48 SILVAS 167 HD 44 HUNEDOARA 168 HD 51 CARNESTI AV Vodas Reghin 169 HD 14 BRANISCA AVPS Acvila Chiscadaga 170 HD 15 VALISOARA AV Rex Băiţa 171 HD 46 CIULA MICA AVPS Lopătarul 2011 172 HD 50 URSICI AVPS Căpăţâna
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
173 HD 49 BRETEA 174 HD 6 RIBITA 175 HD 53 RAUL MARE OS Retezatul Clopotiva - Rau de Mori srl 176 HD 3 CIUNGANI AVPS Cerbul Carpatin Deva 177 HD 45 VALEA FIERULUI AVPS VIDRA Buc. 178 MH 6 PODENI AVPS BAHNA 179 MH 7 ISVERNA AJVPS MEHEDINŢI 180 MH 11 BALA 181 MH 8 OLANUL DS Mehedinţi 182 MH 9 CERNISOARA 183 MH 10 BAIA DE ARAMA 184 TM 20 BARA Asociaţia Cacit Venatum 185 TM 22 BETHAUSEN AVP Artemis Mănăştiur 186 TM 25 CURTEA 187 TM 34 NEVRINCEA 188 TM 23 FAGET AJVPS TIMIS 189 TM 27 LUNCANI 190 TM 30 TRAIAN VUIA 191 TM 19 PANIOVA 192 TM 28 NADRAG AV Căpriorul Nădrag 193 TM 21 OHABA Asociaţia de Vânătoare Valea lui Liman - Făget 194 TM 15 ALIOS 195 TM 26 POIENI Asoc. Banat Jagd 196 TM 29 SURDUC DS TIMIS 197 TM 31 DRANOVA 198 TM 32 TAPIA 199 TM 33 VALEA LUNGA 200 TM 24 MARGINEA
Anexa 3. Procedură privind modul de intervenţie a instituţiilor responsabile cu gestionarea situaţiilor generate de animalele (mamifere) periculoase la nivelul judeţului Hunedoara -extras-
EMITENŢI:
Data intrării în vigoare 2017
INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN ,, Decebal" HUNEDOARA INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI HUNEDOARA INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ HUNEDOARA AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI HUNEDOARA GARDA FORESTIERĂ TIMIŞOARA - GARDA FORESTIERĂ HUNEDOARA DIRECŢIA PENTRU AGRICULTURĂ HUNEDOARA DIRECŢIA SILVICĂ HUNEDOARA COMISARIATUL JUDEŢEAN HUNEDOARA AL GĂRZII DE MEDIU DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR HUNEDOARA FAUNA & FLORA INTERNATIONAL
PROCEDURĂ
privind modul de acţiune a instituţiilor responsabile cu gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de animalele (mamifere) sălbatice periculoase, la nivelul judeţului Hunedoara
APROBAT: PREFECTUL JUDEŢULUI HUNEDOARA
CONŢINUTUL PROCEDURII
1. SCOP: Stabilirea unui set unitar de reguli privind planificarea, organizarea şi executarea activităţilor specifice pe linia gestionării situaţiilor de urgenţă generate de animalele (mamifere) sălbatice periculoase, la nivelul judeţului Hunedoara. 2. DOMENIU: Procedura se aplică de instituţiile responsabile cu gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de animalele (mamifere) sălbatice periculoase, la nivelul judeţului Hunedoara, inclusiv de gestionarii fondurilor de vânătoare. 3. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ: - Legea nr. 550 din 29.11.2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române , cu modificările şi completările ulterioare; - Legea 295 / 2004 privind regimul armelor şi muniţiilor; PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
- Legea 180 / 2016 privind modificarea şi completarea Legii nr. 17 / 1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor - Legea 46/2008 R - Codul silvic , cu modificările şi completările ulterioare; - Legea 407/2007 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic , cu modificările şi completările ulterioare; - Legea 205/2004 R privind protecţia animalelor; - Hotărârea Guvernului nr. 1.118 din 22 septembrie 2005 privind desemnarea structurilor specializate ale Jandarmeriei Române şi a unităţii specializate din cadrul Serviciului Român de Informaţii ca servicii specializate de intervenţie; - Hotărârea Guvernului nr. 196/2005, privind aprobarea Strategiei M.A.I. de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale ; - O.U.G. 195/2005 privind protecţia mediului , cu modificările şi completările ulterioare; - O.U.G. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice , cu modificările şi completările ulterioare; - Ordonanţa Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I , cu modificările şi completările ulterioare; - Metodologia privind cooperarea agenţiilor specializate de intervenţie în cazul urgenţelor primite prin Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă -ediţia 2014 - Dispoziţia secretarului de stat a MAI nr. I / 4810 din 04.03.2015 pentru managementul informaţiilor şi coordonarea resurselor în cazul intervenţiilor în zona montană 4. DESCRIEREA PROCEDURII: Nr. Crt. ACTIVITATEA CINE EXECUTĂ TERMEN I. ACTIVITĂŢI COMUNE 1. Primirea apelului 112, completarea fişei de caz şi transmiterea acesteia către structura responsabilă conform indexului de incidente Operator STS În momentul efectuării acestuia 2. Primire fişa de caz Operator agenţie specializată (conform INDEX) După completare şi transmitere de către operatorul STS 3. Apelarea dispeceratului unităţii şi transmiterea fişei de caz către dispecer jandarmi Operator agenţie specializată Jandarmi După primirea fişei de caz 4. Primirea fişei de caz şi raportarea inspectorului şef despre situaţia creată Dispecer de serviciu 112 După transmiterea de către operator agenţie specializată a fişei de caz 5. Completarea Fişei 1A Dispecer de serviciu 112 După primirea fişei de caz 6. Informarea telefonică a eşalonului superior Dispecer de serviciu 112 După informarea inspectorului şef 7. Trimiterea subunităţii de intervenţie sau a altor efective la faţa locului pentru confirmarea informaţiilor din teren si pentru asigurarea zonei Dispecer de serviciu 112 După informarea inspectorului şef şi evaluarea preliminară a gradului de risc 8. In funcţie de rezultatul evaluări de risc făcute pe baza informaţiilor primite de la apelant, atunci când este necesar, va solicita sprijinul CJSU 1 si a EIRS 2 pentru luarea deciziilor si gestionarea adecvata a situaţiei, Dispecer de serviciu 112 După evaluarea preliminară a gradului de risc 9. Informarea preşedintelui comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă despre situaţia apărută cu propunere de activare sau nu a CJSU 1 Reprezentantul unităţii din care face parte agenţia specializată care a preluat apelul După evaluarea preliminară a gradului de risc 10. Informarea structurilor cu atribuţii despre situaţia creată şi măsurile dispuse Dispecer de serviciu 112 După informarea preşedintelui comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă II. ACTIVITĂŢI ÎN CAZUL URGENŢELOR CU GRAD DE RISC „NECONFIRMAT" 11. Verificarea informaţiei la locul indicat şi documentarea situaţiei reclamate Echipaj IJJ În cel mai scurt timp după primirea solicitării din partea dispeceratului 12. Transmiterea informaţiei către dispecerat pentru completarea FIŞEI 1A Echipaj IJJ După ajungerea la fata locului III. ACTIVITĂŢI ÎN CAZUL URGENŢELOR CU GRAD DE RISC „MINIM" 13. Verificarea informaţiei la locul indicat şi documentarea situaţiei reclamate Echipaj IJJ În cel mai scurt timp după primirea solicitării din partea dispeceratului 14. Transmiterea informaţiei către dispecerat pentru completarea FIŞEI 1A Echipaj IJJ După ajungerea la fata locului 15. Evaluarea riscului conform grilei Echipaj IJJ După ajungerea la fata locului 16. Transmiterea informaţiei către dispecerat pentru completarea FIŞEI 1B Echipaj IJJ După culegerea tuturor informaţiilor 17. Informează publicul si factorii responsabili locali Echipaj IJJ 18. Înlătură factorii favorizanţi (atractanţi) Echipaj IJJ + GFC IV. ACTIVITĂŢI ÎN CAZUL URGENŢELOR CU GRAD DE RISC „REDUS" 19. Verificarea informaţiei la locul indicat şi documentarea situaţiei reclamate Echipaj IJJ În cel mai scurt timp după primirea PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
solicitării din partea dispeceratului 20. Transmiterea informaţiei către dispecerat pentru completarea FIŞEI 1A Echipaj IJJ După ajungerea la fata locului 21. Evaluarea riscului conform grilei Echipaj IJJ După ajungerea la fata locului 22. Transmiterea informaţiei către dispecerat pentru completarea FIŞEI 1B Echipaj IJJ După culegerea tuturor informaţiilor 23. Informează publicul si factorii responsabili locali Echipaj IJJ După evaluarea gradului de risc 24. Prezentarea la faţa locului a gestionarului fondului de vânătoare Gestionar Fond Vânătoare După anunţare de către Dispecerul IJJ Hunedoara 25. Solicita intervenţia EIRS pentru o evaluare suplimentara Dispecer După completarea FIŞEI 1B 26. Documentare la fata locului şi transmiterea informaţiilor pentru completarea FIŞEI 1C EIRS După ajungerea la fata locului 27. Informează structurile cu atribuţii ( semnatarii procedurii ) Dispecer IJJ Hunedoara După primirea informaţiilor de la faţa locului 28. Transmitere sms către structurile cu atribuţii ( semnatarii procedurii ) Subofiţer Jandarm Staţia de Comunicaţii La ordinul Dispecerului IJJ Hunedoara 29. Informează publicul si factorii responsabili locali Echipaj IJJ După evaluarea suplimentară a EIRS 30. Propune implementarea de masuri de prevenire specializate pasive EIRS După evaluarea situaţiei 31. Înlătură factorii favorizanţi (atractanţi) Echipaj IJJ + GFC + Administraţia locală După evaluarea situaţiei 32. Stabilirea celor mai eficiente soluţii de prevenire specializate pasive EIRS După evaluarea situaţiei 33. Implementarea de masuri de prevenire specializate pasive EIRS + Echipaj IJJ GFC + AAP După evaluarea situaţiei si stabilirea celei mai eficiente soluţii 34. Monitorizare generală Echipaj I.J.J. După amplasarea masurilor de prevenţie specializate pasive, pana la înlăturarea situaţiei V. ACTIVITĂŢI ÎN CAZUL URGENŢELOR CU GRAD DE RISC „MEDIU" 35. Verificarea informaţiei la locul indicat şi documentarea situaţiei reclamate Echipaj I.J.J. În cel mai scurt timp după primirea
solicitării din partea dispeceratului 36. Transmiterea informaţiei către dispecerat pentru completarea FIŞEI 1A Echipaj I.J.J. După ajungerea la fata locului 37. Evaluarea riscului conform grilei Echipaj I.J.J. După ajungerea la fata locului 38. Transmiterea informaţiei către dispecerat pentru completarea FIŞEI 1B Echipaj I.J.J. După culegerea tuturor informaţiilor 39. Informează publicul si factorii responsabili locali Echipaj I.J.J. După evaluarea gradului de risc 40. Prezentarea la faţa locului a gestionarului fondului de vânătoare Gestionar Fond Vânătoare După anunţare de către Dispecerul IJJ Hunedoara 41. Solicita intervenţia EIRS pentru o evaluare suplimentara Dispecer După completarea FIŞEI 1B 42. Informează structurile cu atribuţii ( semnatarii procedurii ) Dispecer IJJ Hunedoara După primirea informaţiilor de la faţa locului 43. Transmitere sms către structurile cu atribuţii ( semnatarii procedurii ) Subofiţer Jandarm Staţia de Comunicaţii La ordinul Dispecerului IJJ Hunedoara 44. Informare CJSU Dispecer IJJ După solicitarea intervenţiei EIRS 45. Informează publicul si factorii responsabili locali Echipaj I.J.J. După evaluarea suplimentară a EIRS 46. Propune implementarea de masuri de prevenire specializate active EIRS După evaluarea situaţiei 47. Înlătură factorii favorizanţi (atractanţi) Echipaj IJJ + GFC + Administraţia locală După evaluarea situaţiei 48. Stabilirea celor mai eficiente soluţii de prevenire specializate active EIRS După evaluarea situaţiei 49. Implementarea de masuri de prevenire specializate active EIRS + Echipaj IJJ GFC + AAP După evaluarea situaţiei si stabilirea celei mai eficiente soluţii 50. Monitorizare generală Echipaj IJJ După amplasarea masurilor de prevenţie specializate pasive, pana la înlăturarea situaţiei 51. Daca rezultatele monitorizării arata ca masurile implementate nu au fost eficiente se va propune capturarea, marcarea şi relocarea exemplarului EIRS După monitorizarea rezultatelor masurilor active
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
52. Obţinerea acordului MMAP pt relocare APM Hunedoara După primirea recomandării din partea EIRS 53. Solicitarea de recoltare în situaţia în care acest lucru este imperios necesar Gestionar Fond Vânătoare Garda Forestieră APM Hunedoara După analiza la faţa locului 54. Capturare, marcare, relocare EIRS După primirea acordului din partea preşedintelui CJSU 55. Monitorizare generală Echipaj IJJ După relocare VI. ACTIVITĂŢI ÎN CAZUL URGENŢELOR CU GRAD DE RISC „RIDICAT" 56. Verificarea informaţiei la locul indicat şi documentarea situaţiei reclamate Echipaj IJJ În cel mai scurt timp după primirea solicitării din partea dispeceratului 57. Transmiterea informaţiei către dispecerat pentru completarea FIŞEI 1A Echipaj IJJ După ajungerea la fata locului 58. Solicita intervenţia EIRS pentru o evaluare suplimentara Dispecer După completarea FIŞEI 1B 59. Informare ISU Hunedoara pentru activarea CJSU Dispecer După aprobarea verbală primită de la Preşedintele CJSU 60. Informare CJSU Dispecer IJJ După solicitarea intervenţiei EIRS 61. Informează structurile cu atribuţii ( semnatarii procedurii ) Dispecer IJJ Hunedoara După primirea informaţiilor de la faţă locului 62. Transmitere sms către structurile cu atribuţii ( semnatarii procedurii ) Subofiţer Jandarm Staţia de Comunicaţii La ordinul Dispecerului IJJ Hunedoara 63. Evaluarea riscului conform grilei EIRS După ajungerea la fata locului 64. Documentare la fata locului şi transmiterea informaţiilor pentru completarea FIŞEI EIRS După ajungerea la fata locului 65. Transmiterea informaţiei către dispecerat pentru completarea FIŞEI 1B şi 1C EIRS După culegerea tuturor informaţiilor 66. Transmiterea Fişei 1 C la CJSU Dispecer IJJ Hunedoara După completarea acesteia 67. Informează publicul si factorii responsabili locali Echipaj IJJ După evaluarea gradului de risc 68. Prezentarea la faţa locului a gestionarului fondului de vânătoare Gestionar Fond Vânătoare După anunţare de către Dispecerul IJJ Hunedoara
69. Înlătură factorii favorizanţi (atractanţi) Echipaj IJJ + GFC + Administraţia locală După evaluarea situaţiei 70. Stabilirea celor mai eficiente soluţii de prevenire specializate active, inclusiv capturarea, marcarea şi relocarea exemplarului sau chiar eutanasierea, daca este cazul. EIRS După evaluarea situaţiei 71. Propune spre aprobare Preşedintelui CJSU, masurile stabilite EIRS După evaluarea situaţiei 72. Dezbate şi aproba propunerea EIRS Preşedintele CJSU În cel mai scurt timp după primirea recomandărilor 73. Implementează masurile stabilite şi aprobate de Preşedintele EIRS EIRS După primirea aprobării din partea 74. Solicitarea de recoltare în situaţia în care acest lucru este imperios necesar Gestionar Fond Vânătoare Garda Forestieră După analiza la faţa locului 75. Întocmeşte raportul acţiunii şi îl înaintează către Preşedintele CJSU EIRS După încheierea acţiunii 76. Monitorizare generală Echipaj IJJ După amplasarea masurilor de prevenţie specializate pasive, pana la înlăturarea situaţiei 77. Transmite către MMAP documentele rezultate în urma intervenţiei în vederea înregistrării cazului. Preşedintele CJSU După primirea recomandării din partea EIRS VII. ACTIVITĂŢI ÎN CAZUL URGENŢELOR CU GRAD DE RISC „EXTREM" 78. Informarea preşedintelui CJSU Dispecer Imediat 79. Eliminare prin împuşcare cu respectarea prevederilor legale PAZNICUL DE VÂNĂTOARE Imediat
5. RESPONSABILITĂŢI: Şefii instituţiilor emitente: - dispun măsurile necesare pentru diseminarea, însuşirea şi aplicarea procedurii; - urmăresc revizuirea în timp a procedurii, în funcţie de schimbările reglementărilor utilizate; - verifică respectarea acestei proceduri şi a variantei / variantelor revizuite în cadrul structurii pe care o conduce / coordonează. Şefii instituţiilor implicate, vor răspunde de organizarea şi executarea conform procedurii a activităţilor; Persoanele care utilizează această procedură aplică ediţia în vigoare a procedurii. - Pe timpul aplicării procedurii, utilizează toate reglementările aflate în vigoare. PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
6. DISPOZIŢII FINALE:
a) Procedura va fi difuzată în sistem controlat prin intermediul listei de difuzare (Anexa 1) la persoanele implicate în procesul activităţii procedurate. Aceasta se păstrează la emitent şi se poate actualiza independent de procesul de revizuire a procedurii; b) Procedura va fi revizuită ori de câte ori se consideră necesar (când apar modificări organizatorice sau ale reglementărilor legale cu caracter general şi intern pe baza cărora se desfăşoară activităţile care fac obiectul acestei proceduri, etc.). Lista modificărilor (Anexa 2) va însoţi procedura iniţială în procesul de avizare / aprobare, respectiv ediţia nouă în procesul de difuzare; c) Pe perioada absenţei de la serviciu a persoanelor care utilizează prezenta procedură în vigoare, aplicarea acesteia se va realiza de înlocuitorii de drept ai acestor persoane; d) Anexele 1 şi 2 se păstrează la emitent; e) Procedura se aplică începând cu data de . f) Prezenta procedură va fi revizuită după primele şase luni de la aplicare.
GRILĂ DE EVALUARE A RISCULUI
I. RISC NECONFIRMAT 1. Incident/situaţie neconfirmat/ă II. RISC MINIM (SITUAŢII DE INTERACŢIUNE NORMALĂ) 1. Ursul se retrage imediat după întâlnirea cu omul - comportament normal, al oricărui animal sălbatic. Conform studiilor efectuate distanţa iniţială de reacţie este de cca. 500 m, iar distanta de toleranta este de cca 120m. 2. Ursul are un comportament normal de apărare, apoi se retrage - in apropierea unei surse de hrana, a bârlogului sau in prezenta puilor, ursul poate avea un comportament de autoapărare. In astfel de situaţii retragerea se face pe distante relativ scurte, de doar câteva sute de metri. 3. Ursul provoacă ocazional pagube în afara zonelor locuite (nu sunt indicii ale unui exemplar-problemă) - din aceasta categorie fac parte pagubele provocate in livezi, culturi agricole in apropierea pădurii, neprotejate corespunzător, stâne, la "odăi" sau "târle". Trebuie avut in vedere ca acest comportament (ocazional)considerat cu un risc minim pentru vata omului, reprezintă primii paşi in modificarea comportamentului ursului. III. RISC REDUS 1. Ursul a fost observat ocazional în aproprierea zonelor locuite 2. Ursul nu se retrage la observarea oamenilor (50 - 100m) 3. Ursul surprins sau provocat lansează un atac fals (în zone locuite) IV. RISC MEDIU / ACŢIUNI 1. Ursul a fost observat repetat în zone locuite 2. Ursul provoacă pagube repetate în aproprierea zonelor locuite 3. Ursul nu este oprit de măsuri de protecţie existente (garduri electrice, câini, substanţe repelente, condiţionare adversivă) + comp de hrănire / apărare a hranei V. RISC MARE 1. Ursul intră în gospodării şi nu se retrage în prezenţa omului 2. Ursul se hrăneşte cu gunoaie în prezenţa omului 3. Ursul nu se retrage când este gonit 4. Urs prins în laţ/capcană VI. RISC EXTREM 1. Ursul atacă animale în prezenţa omului, în zone locuite 2. Ursul atacă omul fără a fi provocat sau surprins (în zone locuite)
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Anexa 4. Perimetrele de explorare/exploatare a resurselor minerale
Anexa 5. Permeabilitatea Văii Mureşului pentru fauna sălbatică (sectorul Săvârşin-Sălciva) ; B=barieră structurală absolută; R=barieră structurală semnificativă; F=sector permeabil
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Anexa 6. Permeabilitatea Văii Mureşului pentru fauna sălbatică (sectorul Ilteu- Săvârşin) ; B=barieră structurală absolută; R=barieră structurală semnificativă; F=sector permeabil
Anexa 7. Permeabilitatea Văii Mureşului pentru fauna sălbatică (Ilteu) ;
B=barieră structurală absolută; R=barieră structurală semnificativă; F=sector permeabil
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Anexa 8. Permeabilitatea DN76 pentru fauna sălbatică (sectorul Lazuri - Criştioru de Jos) ; B=barieră structurală absolută; R=barieră structurală semnificativă; F=sector permeabil
Anexa 9. Permeabilitatea DN76 pentru fauna sălbatică (sectorul Şoimuş - Ştei) ;
B=barieră structurală absolută; R=barieră structurală semnificativă; F=sector permeabil
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Anexa 10. Micro-coridoarele de traversare a Văii Mureşului de către fauna sălbatică
a. Micro-coridorul 1 b. Micro-coridorul 2
c. Micro-coridoarele 3 şi 4 d. Micro-coridorul 5
e. Micro-coridorul 6 f. Micro-coridorul 7
g. Micro-coridorul 8
Anexa 11. Distribuţia speciei Ursus arctos în zona coridorului ecologic
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
Bibliografie
Acevedo, P., Ruiz - Fons, F., Vicente, J., Reyes - Garcia, A.R., Alzaga, V. & Gortazar, C. (2008) Estimating red deer abundance in a wide range of management situations in Mediterranean habitats. Journal of Zoology , 276 , 37-47.
Boitani, L. et al, 2015: Key actions for Large Carnivore populations in Europe
Boitani, L., P. Ciucci, and E. Raganella-Pelliccioni, 2010, Ex-post compensation payments for wolf predation on livestock in Italy: A tool for conservation. Wildlife Research 37:722- 730.
Bruskotter J.T. & Wilson R.S. (2013): Determining Where the Wild Things will be: Using Psychological Theory to Find Tolerance for Large Carnivores. Conservation Letters. 7(3), 158-165.
Cazacu, C., Adamescu, M., Ionescu, O., Ionescu, G., Jurj, R., Popa, M., Cazacu, R., & Cotovelea,
A. (2014). Mapping trends of large and medium size carnivores of conservation interest in Romania . Annals of Forest Research, 57(1), 97-107. doi:10.15287/afr.2014.170
Chiriac, S., Gheorghiu, M., Pop, I.M., (2014) Cele mai bune practice si acţiuni demonstrative pentru conservarea . Raport privind monitorizarea succesului proiectului LIFE08NAT/RO/000500
speciei Ursus arctos in zona central estica a Carpatilor Orientali
Cotovelea Ancuta, Sofletea N.,Ionescu G., Ionescu O., 2013. Genetic approaches for Romanian brown bear (Ursus arctos) conservation . Bulletin of the Transilvania University of Braşov, Series II: •Vol.6 (55) No.1: 19-26.
Gopalaswamy, A.M., Karanth, K.U., Kumar, N.S. & Macdonald, D.W. (2012) Estimating tropical forest ungulate densities from sign surveys using abundance models of occupancy. Animal Conservation , 15 , 669-679.
Hines, J.E., Nichols, J.D., Royle, J.A., MacKenzie, D.I., Gopalaswamy, A.M., Kumar, N.S. & Karanth, K.U. (2010) Tigers on trails: occupancy modeling for cluster sampling. Ecological Applications , 20 , 1456-1466.
Ionescu, O. 1996. Managementul cinegetic în pădurile României . VPR, 1:15 -18.
Ionescu, O. et al, 2013: Ghid sintetic de monitorizare pentru speciile de mamifere de interes comunitar din România. Editura Silvică
Karanth, K.U., Gopalaswamy, A.M., Kumar, N.S., Vaidyanathan, S., Nichols, J.D. & MacKenzie, D.I. (2011) Monitoring carnivore populations at the landscape scale:
occupancy modelling of tigers from sign surveys. Journal of Applied Ecology , 48 , 1048- 1056.
Kery, M., Gardner, B., Stoeckle, T., Weber, D. & Royle, J.A. (2010) Use of spatial capture- recapture modeling and DNA data to estimate densities of elusive animals. Conservation Biology , 25 , 356-364.
Lele, S.R., Moreno, M. & Bayne, E. (2012) Dealing with detection error in site occupancy surveys: what can we do with a single survey? Journal of Plant Ecology , 5 , 22-31.
Linnell, J., Salvatori, V., Boitani, L. (2008), GUIDELINES FOR POPULATION LEVEL
MANAGEMENT PLANS FOR LARGE CARNIVORES. A Large Carnivore Initiative for Europe
Maanen et al., 2006, SAFEGUARDING THE ROMANIAN CARPATHIAN ECOLOGICAL NETWORK. A VISION FOR LARGE CARNIVORES AND BIODIVERSITY IN EASTERN EUROPE.
Mertens A., Ionescu O. 2001 U rsul – ecologie, etologie, management . Haco International MacKenzie, D.I., Nichols, J.D., Lachman, G.B., Droege, S., Andrew Royle, J. & Langtimm, C.A.
(2002) Estimating site occupancy rates when detection probabilities are less than one.
Ecology , 83 , 2248-2255.
MacKenzie, D.I. & Royle, J.A. (2005) Designing occupancy studies: general advice and allocating survey effort. Journal of Applied Ecology , 42 , 1105-1114.
Maanen et al., Safeguarding the Romanian Carpathian Ecological Network. A vision for large carnivores and biodiversity in Eastern Europe , 2006
Mot, R., Popa, M., Nechifor-Morar, P., Jurj, R., Indreica, V.A. (2010) - Raport de cercetare privind desemnarea de situri Natura 2000 pentru constituirea unei reţele ecologice funcţionale între Munţii Apuseni şi Carpaţii Meridionali
Ord, J.K. & Getis, A. (1995) Local spatial autocorrelation statistics - distributional issues and an application. Geographical Analysis , 286-306.
Pinheiro, J.C. & Bates, D.M. (2000) Mixed Effects Models in S and S-Plus . Springer-Verlag, New York.
Pop, I.M. (2011) Ursul brun - de la conflict la conservare . Sfântu Gheorghe
Pop, M., Popescu, V.D., Chiriac, S. & Sandu, R. (2013) Ghid Pentru Estimarea Populatiei de Urs Brun . Green Steps, Brasov.
Royle, J.A., Chandler, R.B., Gazenski, K.D. & Graves, T.A. (2013) Spatial capture-recapture models for jointly estimating population density and landscape connectivity. Ecology , 94 , 287-294.
PLANUL REGIONAL DE ACŢIUNE PENTRU URS (URSUS ARCTOS) ÎN ZONA CORIDORULUI ECOLOGIC APUSENI-CARPAŢII MERIDIONALI
S6lymos, P., Lele, S. & Bayne, E. (2012) Conditional likelihood approach for analyzing single visit abundance survey data in the presence of zero inflation and detection error. Environmetrics , n/a-n/a.
Swenson J., Gerstl N., Dahle B., Zedrosser A. 2000. Action plan for the conservation of the brown bear in Europe (Ursus arctos). Council of Europe, Strasbourg, France.
Tyre, A.J., Tenhumberg, B., Field, S.A., Niejalke, D., Parris, K. & Possingham, H.P. (2003) Improving precision and reducing bias in biological surveys: Estimating false-negative erpror rates. Ecological Applications , 13 , 1790-1801. Preluat: 2026-09-24T12:02:15.015286+00:00 · SHA256: 21dcda6b8c61eb1121eaf1ccc2ab9ccad7969dbd468312680fdcc454731d9e36