GHID din 20 februarie 2020 privind instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor şi scroafelor

Sunt extrase articolele marcate în HTML-ul oficial, inclusiv notele din interiorul lor. Meniurile și comenzile paginii sunt omise; spațiile sunt normalizate pentru afișare. Preambulul și titlurile din afara articolelor nu sunt incluse. Aliniere după numărul articolului; renumerotările nu sunt interpretate juridic. Diferențele sunt calculate la nivel de cuvânt. Fișierele originale nu sunt modificate.

 GHID din 20 februarie 2020 
 privind instalaţii pentru creşterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor şi scroafelor 
    EMITENT     MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR     
  Publicată în 
			  MONITORUL OFICIAL nr. 211 bis din 16 martie 2020  
   
  
						Notă   ...
			        Aprobat prin  ORDINUL nr. 269 din 20 februarie 2020 , publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 211 din 16 martie 2020.   
 ORDIN  
 privind aprobarea ghidului general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, a ghidului pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră 
 și a altor ghiduri specifice pentru diferite domenii și categorii de proiecte*) 
 Având în vedere Referatul de aprobare nr. 100.953/DM din 6.12.2019 al Direcției evaluare impact și controlul poluării, 
 în baza art. 33 alin. (1) coroborat cu art. 12 alin. (10) din Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului, 
 luând în considerare art. 75 lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările ulterioare, 
 în temeiul: 
   art. 57 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu completările ulterioare;    art. 1 alin. (5) și al art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor,   
 ministrul mediului, apelor și pădurilor  emite următorul ordin:  
 Art. 1. — (1) Se aprobă ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, ghidul pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră și alte ghiduri specifice pentru diferite domenii și categorii de proiecte, denumite în continuare  ghiduri.  
   Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului este prevăzut în anexa nr. 1.    Ghidul referitor la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, care reprezintă adaptarea la cerințele legislației naționale a ghidului pentru implementarea art. 7 din Directiva EIA elaborat de JASPERS în 2013, este prevăzut în anexa nr. 2.    Adaptarea ghidului sectorial pentru incinerarea deșeurilor municipale elaborat de JASPERS (2013) la cerințele legislației naționale și armonizarea ghidului sectorial pentru incinerarea deșeurilor municipale cu legislația UE în domeniu este prevăzută în anexa nr. 3.    Ghidul privind cariere, exploatații miniere de suprafață, inclusiv instalații industriale de suprafață pentru extracție, este prevăzut în anexa nr. 4.    Ghidul  privind  instalații  pentru  creșterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor și scroafelor, este prevăzut în anexa nr. 5.    Ghidul privind proiectele de realizare a instalațiilor pentru producerea energiei hidroelectrice este prevăzut în anexa nr. 6.    Ghidul privind împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră sau defrișare în scopul schimbării destinației terenului este prevăzut în anexa nr. 7.  Art. 2. — Anexele nr. 1—7 fac parte integrantă din prezentul ordin.  Art. 3. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă  Ordinul  ministrului  apelor  și  protecției  mediului nr. 863/2002  privind  aprobarea  ghidurilor  metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 30 ianuarie 2003.  Art. 4. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.     Ministrul mediului, apelor și pădurilor,  Costel Alexe     București, 20 februarie 2020.  Nr. 269.          *) Ordinul nr. 269/2020 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 16 martie 2020 și este reprodus și în acest număr bis.     Anexa 1 la  O rdinul  MMAP nr. 269/20.02.2020   GHID GENERAL APLICABIL ETAPELOR PROCEDURII DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI     CUPRINS    Introducere    Procesul de evaluare a impactului asupra mediului în context european    EIM: concept și etape    Principalele modificări aduse Directivei EIM      Ghid metodologic privind etapa de încadrare aferentă procesului de evaluare a impactului asupra mediului       Etapa de Evaluare inițială    Etapa de încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra mediului    Derularea etapei de încadrare    Luarea deciziei etapei de încadrare    Liste de control pentru etapa de încadrare    Alte considerente privind etapa de încadrare        Ghid metodologic pentru Etapa de definire a domeniului evaluării și de realizare a raportului prvind impactul asupra mediului    Definirea domeniului evaluării    Inițierea etapei de definire a domeniului evaluării    Definirea “experților competenți”    Derularea etapei de definire a domeniului evaluării    Aspecte practice privind întocmirea îndrumarului    Liste de control pentru stabilirea semnificației efectelor în etapa de definire a domeniului evaluării      Etapa de Întocmire a Raportului privind impactul asupra mediului (RIM)    Cerințe legislative pentru întocmirea RIM    Cerințe privind conținutul RIM        Ghid metodologic pentru Etapa de analiză a calității raportului privind impactul asupra mediului    Aspecte procedurale    Analiza efectivă a calității RIM    Competențe în analiza calității RIM    Liste de control pentru verificarea calității RIM    Liste de control pentru verificarea calității studiului EA        Anexe     
   
 Lista tabelelor 
   
 Tabelul 1. Principalele modificări aduse Directivei EIM prin amendamentele din 2014 
 Tabelul 2 Interpretarea criteriilor de selecție din Anexa 3 pentru stabilirea necesității efectuării evaluării impactului asupra mediului 
 Tabelul 3 Listă de control în vederea încadrării proiectelor la evaluare adecvată Tabelul 4 Lista de control pentru etapa de încadrare 
 Tabelul 5 Lista de control pentru evaluarea semnificației impactului asupra mediului Tabelul 6 Lista de control pentru etapa de încadrare – exemplu proiect de parc eolian 
 Tabelul 7 Listă de control în vederea încadrării proiectelor la evaluare adecvată – exemplu de completare Tabelul 8 Exemplu de alegere a echipei de experți pentru realizarea unui RIM 
 Tabelul 9 Caracterizarea magnitudinii unui impact Tabelul 10 Stabilirea senzitivității receptorului 
 Tabelul 11 Stabilirea semnificației impactului în funcție de magnitudine și senzitivitatea receptorului Tabelul 12 Descrierea impactelor în funcție de semnificația acestora 
 Tabelul 13 Lista de control pentru etapa de definire a domeniului evaluării - Întrebări privind caracteristicile proiectului 
 Tabelul 14 Lista de control pentru etapa de definire a domeniului – caracteristicile mediului Tabelul 15 Tipuri de măsuri de atenuare 
 Tabelul 16 Liste de control pentru verificarea calității RIM 
 Tabelul 17 Listă de control pentru verificarea calității studiului de evaluare adecvată 
   
 Lista figurilor 
 Figura 1 Etape și pași în procesul de evaluare a impactului asupra mediului Figura 2 Schema etapei de evaluare inițială 
 Figura 3 Schema etapei de incadrare 
 Figura 4 Schema logică a etapei de evaluare inițială 
 Figura 5 Schema logică privind încadrarea proiectelor cu sau fără evaluare adecvată Figura 6 Schema logică a etapei de încadrare 
 Figura 7 Schema etapei de definire a domeniului evaluării Figura 8 Schema logică a etapei de analiză a calității RIM 
   
 GLOSAR DE TERMENI 
   
    Termen    Definiție      Acord de mediu    Actul administrativ emis de către autoritatea competentă de protecția mediului prin care sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate in cazul realizării unui  proiect      Adaptare    Procesul de ajustare a priectului prin prevederi de masuri specific de adaptare la conditiile actuale si viitoare ale schimbrilor climatice si efectelor acestora. Masurile de adaptare prevazute incearca sa  minimizeze sau sa evite posibille prejudicii provocate de fenomenele externe.      Aprobare de dezvoltare    Decizia autoritatii sau autoritatilor competente , care da dreptul titularului proiectului sa realizeze proiectul. In conformitate cu prevederile Legii 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului, aceasta se concretizeaza prin:    Autorizatia de construire pentru proiectele prevazute in anexa nr.1 si cele prevazute in anexa nr. 2, pct.1, lit.a),c),e),f),g) si pct.2-13    Acord privind utilizarea terenului in scop agricol intensiv, pentru proiectele prevazute in anexa 2, pct.1, lit. b)    Acord al conducatorului structurii teritoriale de specialitate a autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura pentru proiectele privind impadurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetatie forestiera, prevazute in anexa nr.2 pct. 1 lit.d)    Actul emis de autoritatea competenta in domeniul silviculturii conform prevederilor art. 40*) din Legea nr.46/2008 Codul silvic, republicata in onitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.611 din 12 august 2015, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru realizarile obiectivelor care implica    defrisarea in scopul schimbarii destinatiei terenurilor, prevazute la anexa nr.2 pct.1 lit.d)      Arie naturala protejata    Zona terestra si/sau acvatica in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare  ecologica, științifică ori culturala deosebita,      Arie speciala de conservare    Situl de importanță comunitara desemnat printr-un act statutar, administrativ si/sau contractual in care sunt aplicate masurile de conservare necesare mentinerii sau de refacere la o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale si/sau a populatiilor speciilor de interes comunitar pentru care situl  este desemnat      Autoritate competenta    Autoritatea care emite aprobarea de dezvoltare, sau, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi Administraţia Naţională „Apele Române” şi unităţile aflate  în subordinea acesteia      BAT - Cele mai bune tehnici disponibile    Stadiul de dezvoltare cel mai eficient si avansat inregistrat in dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care demonstreaza posibilitatea practica a tehnicilor specifice de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor- limita de emisie si a altor conditii de autorizare, in scopul prevenirii poluarii, iar, in cazul in care nu este posibil, pentru a reduce, in ansamblu, emisiile si impactul asupra mediului in  intregul sau      BATAELs – niveluri de emisie asociate celor mai bune  tehnici disponibile    Nivelurile de emisie obtinute in conditii normale de functionare cu ajutorul uneia dintre cele mai bune tehnici disponibile sau al unei asocieri de astfel de tehnici, astfel cum sunt descrise in concluziile BAT, si exprimate ca o medie pentru o anumita perioada de timp, in conditii de referinta prestabilite      Biodiversitate    Variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale și complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică, interspecifică și diversitatea  ecosistemelor;      BREF – document de referinta BAT    Un document rezultat in urma schimbului de informatii organizat de Comisia Europeana, elaborat pentru anumite activitati, care descrie, in special, tehnicile aplicate, nivelurile actuale ale emisiilor si consumului, tehnicile luate in considerare pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile, precum si concluziile BAT si orice tehnici emergente, acordand o atentie speciala criteriilor prevazute in  anexa nr. 3 la Legea nr.278/2013 privind emisiile industriale      Bun al patrimoniului  natural    Componenta patrimoniului natural care necesita un regim special de protectie, conservare si utilizare  durabila in vederea mentinerii in beneficiul generatiilor prezente si viitoare      Comunitati locale    Comunitatile umane situate in interiorul sau in vecinatatea ariei naturale protejate si/sau care detin  proprietati ori desfasoara diverse activitati pe teritoriul sau in vecinatatea ariei naturale protejate      Concluzii BAT    Un document care contine parti al unui document de referinta BAT, prin care se stabilesc concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, descrierea acestora, informatii pentru evaluarea aplicabilitatii lor, nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, monitorizarea asociata, nivelurile de  consum asociate si, dupa caz, masurile relevante de remediere a amplasamentului      Coridor ecologic    Zona naturala sau amenajata care asigura cerintele de deplasare, reproducere si refugiu pentru speciile  salbatice terestre si acvatice si in care se aplica unele masuri de protectie si conservare    
   
    Termen    Definiție      Deșeu    Orice substanță, amestec sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul  deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca;      Deteriorarea mediului    Alterarea caracteristicilor fizico-chimice și structurale ale componentelor naturale și antropice ale mediului, reducerea diversității sau productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calității vieții, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei și solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea și valorificarea lor deficitară, ca și prin  amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;      Dezvoltare durabilă    Dezvoltarea care corespunde necesităților prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor  viitoare de a-și satisface propriile necesități;      Echilibru ecologic    Ansamblul stărilor și interrelațiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură  menținerea structurii, funcționarea și dinamica ideală a acestuia;      Ecosistem    Complex dinamic de comunități de plante, animale și microorganisme și mediul abiotic, care interacționează într-o unitate funcțională;      Efluent    Orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecție,  inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;      Emisie    Evacuarea directa sau indirecta de substante, vibratii, caldura sau zgomot in aer, apa ori sol, provenite  de la surse punctiforme sau difuze ale instalatiei      Evaluarea impactului asupra mediului    Un proces care consta in:    Pregatirea raportului privind impactul asupra mediului de catre titularul proiectului, astfel cum se prevede la articolul 5 aliniatele (1) si (2) din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 10 si 11 din Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului)    Desfasurarea consultarilor astfel cum se prevede la articolul 6 si, dupa caz, la articolul 7 din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 6, art. 15, art. 16 si, dupa caz, la art. 17 din Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului)    Examinarea de catre autoritatea competenta a informatiilor prezentate in raportul privind impactul asupra mediului si a oricaror informatii suplimentare furnizate, dupa caz, de catre titularul proiectului in conformitate cu art.5 al. (3) si a oricaror informatii relevante obtinute in urma consultarilor in temeiul art. 6 si 7 din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 12 din Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului si pct.ii)    Prezentarea unei concluzii motivate de catre autoritatea competenta cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, tinand seama de rezultatele examinarii mentionate la punctul (iii) si, dupa caz, de propria examinare suplimentara    Includerea concluziei motivate a autoritatii competente in oricare dintre deciziile mentionate la art. 8 a* din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 18 al. (8) si (9) din Legea 292/2018privind    evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului si pct.ii)      Experti competenti    Persoane fizice si juridice care au dreptul de a elabora, potrivit legii, rapoartele din cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si care se inscriu in Registrul national al elaboratorilor de studii pentru protectia mediului (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si  private asupra mediului )      Expunere    Expunerea este definită ca totalitatea elementelor (oameni, proprietăți, sisteme de infrastructură) prezente în regiunile în care acționează hazardul analizat care pot suferi consecințe ale acestuia  (pierderi).      Instalatie    O unitate tehnica stationara, in care se desfasoara una sau mai multe activitati prevazute in anexa nr.1 sau in anexa nr.7 partea 1 din Legea nr.278/2013 privind emisiile industriale, precum si orice alte activitati direct asociate desfasurate pe acelasi amplasament, care au o conexiune tehnica cu activitatile  prevazute in anexele respective si care pot genera emisii si poluare      Modalitate de administrare a ariei  naturale protejate    Felul in care se asigura managementul unei arii naturale protejate, respectiv prin structuri de administrare special constituite sau prin custozi, dupa caz      Patrimoniu natural    Ansamblul componentelor si structurilor fizico – geografice, floristice, faunistice si biocenotice ale mediului natural, ale caror importanta si valoare ecologica, economica, stiintifica,biogena, sanogena, peisagistica si recreativa au o semnificatie relevanta sub aspectul conservarii diversitatii biologice floristice si faunistice, al integritatii functionale a ecosistemelor, conservarii patrimoniului genetic, vegetal si animal, precum si pentru satisfacerea cerintelor de viata, bunastare, cultura si civilizatie ale  generatiilor prezente si viitoare      Plan de management al ariei  naturale protejate    Documentul care descrie si evalueaza situatia prezenta a a riei naturale protejate , defineste obiectivele, precizeaza actiunile de conservare necesare si reglementeaza activitatile care se pot  desfasura pe teritoriul ariilor, in conformitate cu obiectivele de management      Plan de management al    Reprezinta instrumentul de implementare in cadrul activitatilor de gospodarire a apelor la nivel de bazin hidrografic, avand in vedere obiectivul principal, respectiv atingerea „starii bune ” pentru toate    
   
    Termen    Definiție      bazinului hidrografic    apele. Acest plan este un document detaliat care include, in principal, rezultate privind: caracteristicile bazinului hidrografic, presiunile si impactul activitatilor umane asupra apelor din bazinul hidrografic,  precum si seturile de masuri necesare pentru atingerea obiectivelor de mediu      Poluare    Introducerea directa sau indirecta, ca rezultat al activitatii umane, de substante, vibratii, caldura sau zgomot in aer, apa ori sol, susceptibile sa aduca prejudicii sanatatii umane sau calitatii mediului, sa determine deteriorarea bunurilor materiale sau sa afecteze ori sa impiedice utilizarea in scop recreativ a  mediului si/sau alte utilizari legitime ale acestuia      Proiect    Executarea lucrarilor de constructii sau a altor instalatii ori lucrari, alte interventii asupra cadrului  natural si peisajului, inclusiv cele care implica exploatarea resurselor minerale      Public    Una sau mai multe persoane fizice sau juridice si, in conformitate cu legislatia ori cu practica nationala,  asociatiile, organizatiile sau grupurile constituite de acestea      Public interesat    Publicul afectat sau care ar putea fi afectat de, sau care are un interes in procedura prevazuta la art. 4 din Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului; in sensul acestei definitii, organizatiile neguvernamentale care promoveaza protectia mediului si care  indeplinesc conditiile legale sunt considerate ca avand un interes      Raport privind impactul asupra  mediului    Documentul care contine informatiile furnizate de titularul proiectului potrivit prevederilor art. 11 si art.  13 alin. (2)-(3) din Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului      Reconstructie  ecologica    Refacerea ecosistemelor naturale fundamentale si mentinerea sau refacerea ecosistemelor conform  obiectivelor ariei naturale protejate      Regulament al ariei  naturale protejate    Documentul in care se includ toate prevederile legate de activitatile umane permise si modul lor de  aprobare, precum si activitatile restrictionate sau interzise pe teritoriul ariei naturale protejate      Risc    Riscul asociază probabilitatea de apariție a evenimentelor sautendințelor periculoase (hazardul) cu impactul acestora. Exprimatmatematic, riscul este o funcție ce depinde atât de probabilitatea deapariție cât și de impactul hazardului analizat. Impactul, la rândullui, rezultă din expunere și vulnerabilitate.xpunerea lucrarilor proiecate la pericolele date schimbarilor climatice si hazardelor  associate acestora.      Schimbari climatice    Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC), adoptată cu ocazia Summit-ului desfășurat la Rio de Janeiro în 1992 (The Earth Summit), defineste schimbarile climatice ca fiind un proces complex de modificare pe termen lung a elementelor climatice (temperatură, precipitații, creșterea frecvenței și intensității unor fenomene meteo extreme, etc.), datorate in principal emisiilor de gaze cu efect de sera rezultate din activități antropice, directe sau indirecte, care au determinat dezechilibre în atmosferă și au favorizat declanșarea efectului de seră. UNFCCC face o distincție între schimbările climatice determinate de activitățile umane care au condus in timp la modificarea  compoziției atmosferice și variabilitatea climatică datorata cauzelor natural.      Senzitivitatea    Reprezinta gradul in care transformari ale parametrilor externi induc schimbari in atributele interne ale  unui sistem fiind, in cazul de fata, expresia rezistentei pe care lucrarile proiectate o opun la schimbare.      Sit de importanta comunitara    Situl/aria care, in regiunea sau in regiunile biogeografice in care exista, contribuie semnificativ la mentinerea ori restaurarea la o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale prevazute in anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar prevazute in anexa nr. 3 la OUG 57/2007 cu modificarile si completarile ulterioare, si care contribuie semnificativ la mentinerea diversitatii biologice in regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de raspandire, siturile de importanta comunitara trebuie sa corespunda zonelor din areal in care sunt prezenti factori abiotici si  biotici esentiali pentru existenta si reproducerea acestor specii      Sit/arie    Zona definita geografic ,exact delimitata      Surse regenerabile de energie    Sursele de enrgie nefosile, cum sunt:eoliana, solara, geotermala si gazele combustibile asociate apelor geotermale , a valurilor, a mareelor, energie hidro, biomasa, gaz de fermentare a deseurilor, denumit si  gaz de depozit, sau gaz de fermentare a namolurilor din instalatiile de epurare a apelor uzate si biogaz      Titularul proiectului    Solicitantul aprobarii de dezvoltare pentru un proiect privat sau autoritate publica care initiaza un proiect      Vulnerabilitatea    Vulnerabilitatea reprezintă măsura în care un sistem (natural sau antropic), expus unui anumit tip de hazard, poate fi afectat. Vulnerabilitatea presupune disfuncționalități potențiale interne, ca urmare a efortului de adaptare al sistemului la transformări de mediu. Mai exact, vulnerabilitatea este definită ca un ansamblu de caracteristici care predispun comunitățile umane și sistemele de infrastructură la  efectele dăunătoare ale hazardului analizat.    
 ABREVIERI 
    ACGA    Autoritatea competentă pentru gospodărirea apelor      ACPM    Autoritatea competentă pentru protecția mediului      ANPIC    Arie naturală protejată de interes comunitar    
   
    BAT    Cele mai bune tehnici disponibile ( Best available Techniques)       BREF    Document de referință BAT      CAT    Comisie de analiză tehnică      CITON    Sucursala de Inginerie Tehnologică pentru Obiective Nucleare      DCA    Directiva cadru privind apa      DCSMM    Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin      DEI    Directiva privind emisiile industriale (IED – Industrial Emissions Directive)      EA    Evaluare adecvată      ECJ    Curtea de Justiție Europeană ( European Court of Justice )      EIM    Evaluarea impactului asupra mediului      GES    Gaze cu efect de seră      GMEP    Inițiativa privind protecția mediului marin global      LCA    Evaluarea ciclului de viață ( Life cycle assessment)       OUG    Ordonanță de urgență a Guvernului      PPAM    Politica de prevenire a accidentelor majore      RIM    Raport privind impactul asupra mediului      RS    Raport de securitate      SCI    Sit de importanță comunitară      SEA    Evaluare strategică de mediu ( Strategic Environemntal Assessment)       SEICA    Studiu privind impactul asupra corpurilor de apă      SPA    Sit de protecție avifaunistică      UE    Uniunea Europeană    
   
    	    
 Context 
 Evaluarea impactului asupra mediului în România este reglementată prin OUG 195/2005 privind protecția mediului, aprobată prin Legea 265/2006, cu modificările și completările ulterioare. Legislația subsecventă privind evaluarea impactului asupra mediului a fost reprezentată până în prezent de: 
   Hotărârea nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului;    Ordinul nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private;    Ordinul nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului.  Prin amendarea Directivei 2011/92/EU privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, prin Directiva 2014/52/EU, s-au introdus mai multe completări și modificări care au fost transpuse în legislația națională prin  Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului  (denumită în continuare Legea EIM). La intrarea în vigoare a Legii EIM, HG nr. 445/2009 și Ordinul nr. 135/2010 au fost abrogate.  În anul 2001, Comisia Europeană a publicat trei ghiduri corespunzătoare celor trei etape principale ale procesului de evaluare a impactului asupra mediului: încadrare, definirea domeniului și analiza calității raportului privind impactul asupra mediului. Aceste documente au fost adaptate și în legislația din România, fiind transpuse prin  Ordinul nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului.  După actualizările din 2014, la nivelul UE s-au realizat noi ghiduri, care au fost publicate în anul 2017. Pentru a fi în acord cu legislația europeană, este necesar să se înlocuiască ghidurile existente în România, astfel încât acestea să reflecte conceptul actual de evaluare a impactului la nivel european, transpus în România prin Legea EIM.  În acest context se impune realizarea unui ghid general privind evaluarea impactului asupra mediului, în care să se evidențieze modificările aduse procesului de evaluare a impactului prin noua legislație și să se detalieze etapele procedurilor de evaluare a impactului.     Conținut  Ghidul general conține instrucțiuni pentru toate cele 3 etape ale procesului de evaluare a impactului asupra mediului, astfel:    Ghidul metodologic privind etapa de încadrare, care conține și aspecte practice privind etapa de evaluare inițială;    Ghidul metodologic privind etapa de definire a domeniului evaluării și de realizare a raportului privind impactul asupra mediului;    Ghidul metodologic privind etapa de analiză a calității raportului privind impactul asupra mediului, care conține și etapa de luare a deciziei.  Care este scopul acestor ghiduri?  Scopul acestor ghiduri este de a furniza aspecte practice celor care sunt implicați în cele 3 etape ale procesului EIM, pe baza experienței similare din UE, precum și pe baza lecțiilor învățate în perioada anterioară în România și UE:    Ghidul privind etapa de încadrare conține informații referitoare la analiza inițială a unui proiect și luarea deciziei dacă acest proiect se supune sau nu evaluării impactului asupra mediului, cu sau fără întocmirea raportului privind impactul asupra mediului (RIM) și / sau a evaluării adecvate (EA) și / sau a studiului privind impactul asupra corpurilor de apă (SEICA).       Ghidul privind etapa de definire a domeniului și de întocmire a RIM conține informații cu privire la modul de realizare a îndrumarului pentru RIM prin care se stabilesc aspectele relevante care trebuie detaliate în RIM, precum și gradul de detaliere a acestora. Ghidul conține și aspecte practice privind întocmirea efectivă a RIM, astfel încât acesta să satisfacă criteriile de calitate impuse de Directiva EIM și, implicit, de Legea EIM.    Ghidul privind etapa de analiză a calității RIM oferă informații practice despre modul în care trebuie analizat un RIM, astfel încât să se ia o decizie cât mai justificată.  Cui se adresează aceste ghiduri?  Ghidurile metodologice sunt destinate în principal autorității competente pentru protecția mediului (ACPM), dar poate fi folosit și de către:    membrii comisiei de analiză tehnică (CAT) și publicul interesat;    titularii de proiecte;    experți competenți care întocmesc RIM;    cadre didactice, în procesul de instruire cu privire la procesul EIM.   
 Așteptări 
 Chiar dacă procesul EIM și luarea deciziilor în cadrul acestui proces sunt aspecte deosebit de complexe, prezentul ghid încearcă să structureze și să simplifice informațiile relevante, astfel încât utilizatorii (în special ACPM, titularii și experții) să parcurgă procesul EIM în cunoștință de cauză și să ia decizii corecte. 
   
    	    
   
     
   
     
    EIM: CONCEPT ȘI ETAPE  Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) a proiectelor este un instrument cheie al politicii de mediu a Uniunii Europene. EIM este legiferat la nivel european prin Directiva 2011/92/EU amendată prin Directiva 2014/52/EU privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (Directiva EIM).     De la adoptarea primei Directive EIM din 1985 (Directiva 85/337 / CEE), atât legislația, cât și practicile EIM au evoluat. Directiva EIM a fost modificată prin Directivele 97/11 / CE, 2003/35 / CE și 2009/31 / CE. Directiva și cele trei amendamente au fost unificate în 2011 prin Directiva 2011/92/UE care la rândul ei a fost modificată ulterior prin Directiva 2014/52/UE.  Directiva EIM prevede ca proiectele publice și private care pot avea efecte semnificative asupra mediului, să facă obiectul unei evaluări înainte de acordarea aprobării de dezvoltare. Aprobarea de dezvoltare înseamnă decizia autorității competente sau a autorităților care dă dreptul titularului să continue proiectul. Înainte de acordarea aprobării pentru dezvoltare, se impune o evaluare a impactului asupra mediului dacă un proiect poate avea un impact semnificativ asupra mediului. Articolul 2 alineatul (1) din Directiva EIM stabilește cerința generală a directivei:     Directiva 2011/92/EU amendată prin Directiva 2014/52/EU:  Art. 2(1)  Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura că, înaintea acordării aprobării de dezvoltare, proiectele care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului, în temeiul, între altele, al naturii, al dimensiunii și al localizării lor, fac obiectul unei cereri de aprobare de dezvoltare și al unei evaluări a efectelor lor asupra mediului.      Fiecare stat membru a adoptat un cadru legislativ adaptat condițiilor naționale, care să satisfacă prevederile Directivei EIM.  Procesul EIM se desfășoară în mai multe etape, astfel:    În  Etapa de încadrare  se decide dacă efectele proiectului asupra mediului sunt de așteptat să fie semnificative, adică proiectul este "încadrat" pentru a determina dacă este necesară EIM. Proiectele enumerate în anexa I la Directivă sunt supuse în mod automat unei EIM, deoarece se consideră că efectele lor asupra mediului sunt semnificative. Proiectele enumerate în anexa II la Directivă necesită o analiză cu privire la posibilele efecte semnificative ale acestora asupra mediului. Autoritatea competentă face această analiză fie prin (i) examinarea de la caz la caz, fie (ii) pe bază de praguri sau criterii (fiecare stat membru poate avea un sistem de analiză propriu);    În  Etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului se analizează  efectele proiectului asupra mediului și se stabilesc care dintre acestea pot fi semnificative. Totodată se realizează un îndrumar pentru întocmirea raportului privind impactul asupra mediului și se stabilește cantitatea de informații și analize de care autoritățile vor avea nevoie pentru luarea deciziei. În baza îndrumarului primit, titularul proiectului înaintează autorităţii competente pentru protecţia mediului, raportul privind impactul asupra mediului, şi, după caz, studiul de evaluare adecvată, politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate şi studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă.    În etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului  se analizează raportul privind impactul asupra mediului, şi, după caz, studiul de evaluare adecvată, politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate şi studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, atât de autoritățile competente, cât și de către public.     Aceste trei etape sunt completate de pași specifici în procesul EIM. Acest lucru este definit la articolul 1 alineatul (2) litera (g), prezentat mai jos, care oferă o definiție a evaluării impactului asupra mediului prin descrierea procesului EIM.     Directiva 2011/92/EU amendată prin Directiva 2014/52/EU:  Art. 1, alin. (2), litera (g)  «evaluarea impactului asupra mediului» înseamnă un proces care constă în:     pregătirea unui raport de evaluare a impactului asupra mediului de către inițiatorul proiectului, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatele (1) și (2);    desfășurarea unor consultări astfel cum se prevede la articolul 6 și, după caz, la articolul 7;    examinarea de către autoritatea competentă a informațiilor prezentate în raportul de evaluare a impactului asupra mediului și a oricăror informații suplimentare furnizate, după caz, de către inițiatorul proiectului în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și a oricăror informații relevante obținute în urma consultărilor în temeiul articolelor 6 și 7;    prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competentă cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, ținând seama de rezultatele examinării menționate la punctul  (iii) și, după caz, de propria examinare suplimentară; și    includerea concluziei motivate a autorității competente în oricare dintre deciziile menționate la articolul 8a.”;       Figura de mai jos prezintă o trecere în revistă a etapelor și a pașilor urmați în mod obișnuit la realizarea unei EIM, așa cum sunt stabiliți în Directiva EIM. Etapele definite la articolul 1 alineatul (2) litera (g) sunt obligatorii atunci când se efectuează o evaluare a impactului asupra mediului.     Statele membre adaptează schema de mai jos în funcție de specificul local, însă respectă „spiritul” directivei EIM.          Incadrare  (dupa caz)     Definirea domeniului evaluarii  (dupa caz)     Intocmire RIM si evaluarea calitatii acestuia     Informare si consultare     Luarea deciziei si Aprobarea de dezvoltare     Informarea publicului cu privire la decizia finala     Monitorizarea  (dupa caz)     Autoritatea competenta ia decizia daca este sau nu necesara EIM. La sfarsitul acestei etape se ia Decizia etapei de incadrare care trebuie facuta publica.     Pentru proiectele care necesita efectuarea evaluarii impactului asupra mediului, Autoritatea competenta pregateste si transmite titularului de proiect un indrumar in care se stabileste domeniul de evaluare si nivelul de detaliere al informatiilor care trebuie incluse in RIM     Titularul de proiect prin expertii competenti care au dreptul de a intocmi RIM, furnizeaza RIM care contine informatiile minime solicitate in Directiva - Anexa IV     Autoritatea competenta prezinta RIM tuturor autoritatilor relevante, precum si publicului interesat in vederea revizuirii. Astfel, toti cei interesati au ocazia de a transmite comentarii in ce priveste proiectul si efectele acestuia asupra mediului.  Autoritatea competenta examineaza RIM si analizeaza comentariile primite in etapa precedenta de la cei interesati si emite o decizie justificata care va fi parte a aprobarii de dezvoltare     Publicul este informat cu privire la decizia finala in procesul EIM     In toate etapele proiectului (constructie, operare, dezafectare), titularul de proiect trebuie sa monitorizeze efectele negative semnificative asupra mediului, identificate in procesul EIM, precum si masurile luate pentru minimizarea acestora.  Figura 1 Etape și pași în procesul de evaluare a impactului asupra mediului            PRINCIPALELE MODIFICĂRI ADUSE DIRECTIVEI EIM    
 Amendamentele aduse Directivei EIM în anul 2014 au produs modificări importante în procesul EIM; aceste modificări au fost transpuse în statele membre, inclusiv în România, prin Legea EIM. Una dintre cele mai importante modificări este introducerea conceptului “one-step-shop” sau aplicarea de proceduri coordonate / comune, acolo unde este cazul, pentru evaluări în temeiul directivelor EIM și / sau al directivelor privind habitatele / păsările, directiva SEA, Directiva Cadru privind apa (DCA), Directiva privind emisiile industriale (DEI), Directiva cadru privind deșeurile, Directiva SEVESO. 
 De asemenea, etapele procedurale EIM au suferit modificări majore, care sunt sintetizate în tabelul de mai jos: 
   
 Tabelul 1. Principalele modificări aduse Directivei EIM prin amendamentele din 2014 
    Prevederi ale Directivei EIM care  au suferit modificări    Modificări aduse Directivei EIM prin amendamentele din 2014      Etapa de încadrare – principii generale și Anexa II.A și III din Directiva consolidată      Statele membre pot stabili  praguri  pentru a decide când proiectele fac/nu fac obiectul unei etape de încadrare sau a unei evaluări a impactului asupra mediului, ținând seama de criteriile de selecție relevante din anexa III (articolul 4 alineatul (3)).    Lista informațiilor care trebuie furnizate  de titular  (articolul 4 alineatul (4) și anexa II.A).    Conținutul  deciziei etapei de încadrare (articolul 4 alineatul (5)):     pe baza informațiilor furnizate de titular.    se iau în considerare, după caz, rezultatele verificărilor / evaluărilor preliminare [ SEA,    directive Habitate, DCA ].    utilizarea criteriilor din anexa III pentru fiecare decizie de încadrare (pozitivă sau negativă).      Termene  pentru decizia etapei de încadrare (articolul 4 alineatul (6)):     este de 90 de zile (de la data la care titularul a prezentat  toate  informațiile necesare).    Posibilitatea de extindere în cazuri excepționale (titularul este informat în scris cu privire la motivele prelungirii și la noua dată preconizată).        NOU  :  Anexa II.A (informații privind proiectele enumerate în anexa II)     Descrierea întregului proiect.    Descrierea factorilor de mediu care ar putea fi afectați  în mod semnificativ .    Descrierea impactului potențial semnificativ al proiectului.      ANEXA III: criterii actualizate / noi    Utilizarea resurselor naturale.    Riscuri pentru sănătatea umană.    Riscul accidentelor / dezastrelor majore, inclusiv al celor cauzate de schimbările climatice.    Întregul proiect trebuie luat în considerare (inclusiv suprateran/ subteran) la TOATE etapele (construcție, exploatare, demolare).    Impactul cumulat cu proiectele existente / aprobate.    Peisajul și elemente de patrimoniu cultural.    Tipul impactului (magnitudinea, intensitatea / complexitatea, debutul, cumularea,      posibilitatea de a reduce impactul).      Etapa de definire a domeniului evaluării – Articolul 5(2) din Directiva consolidată    Foarte puține schimbări:    Informațiile furnizate de titular trebuie să fie luate în considerare (inclusiv locația și capacitatea tehnică și impactul probabil al proiectului).    Documentul final al etapei trebuie să conțină domeniul de aplicare și nivelul de detaliere a informațiilor din RIM;    Consultarea autorităților de mediu  și  a autorităților locale / regionale relevante        Etapa de întocmire a RIM și de analiză a acestuia – Art. 5(1) și elemente noi, Anexa IV    Informații privind RIM - Art.5 (1)    Oglindirea modificărilor din articolul 3 (domeniul de aplicare al EIM).    Pentru a evita duplicarea, titularul ia în considerare rezultatele altor evaluări relevante ( SEA,    Directiva Habitate, DCA)     Informații specifice care trebuie furnizate de titular:    descrierea proiectului (amplasamentul, designul, mărimea și alte caracteristici relevante);    descrierea efectelor semnificative  probabile     descrierea caracteristicilor și / sau a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative;    descrierea alternativelor  rezonabile  studiate de titular relevante pentru proiect și caracteristicile sale specifice, precum și o indicație a principalelor motive ale opțiunii alese    rezumat non-tehnic    informațiile suplimentare menționate în anexa IV (informații pentru RIM).   NOU:  Calitatea raportului privind impactul asupra mediului - articolul 5 alineatul (3)      Obiectiv: garantarea completitudinii și calității RIM;    Cum?: responsabilitatea împărțită titularului și autorității competente.    Concret, două condiții cumulative:    Titularul trebuie să se asigure că RIM este întocmit de experți competenți        
   
    Prevederi ale Directivei EIM care  au suferit modificări    Modificări aduse Directivei EIM prin amendamentele din 2014             Autoritatea competentă se asigură că are sau are acces, după cum este necesar, la o experiență suficientă pentru a examina RIM.      Dacă este necesar, autoritatea competentă va solicita titularului informații suplimentare,  relevante  în mod direct pentru a putea emite o  concluzie motivată  privind efectele semnificative ale proiectului.        Consultări – articolele 6 și 7      Domeniul extins:  autoritățile locale și regionale  sunt clar definite ca organisme de consultare.    Modalități de consultare:    publicul să fie informat pe cale electronică și prin anunțuri publice (articolul 6 alineatul (5)).    Informații relevante  accesibile publicului în format electronic , prin cel puțin un  portal    central sau puncte de acces ușor accesibile , la nivelul administrativ adecvat [articolul 6 alineatul (5)).     Termene rezonabile  pentru diferitele etape de luare a deciziilor (articolul 6 alineatul (6)).     Termenul limită pentru consultarea publicului interesat cu privire la raportul EIM -    cel puțin 30 de zile (articolul 6 alineatul (7)).       Consultări transfrontaliere:    Consultările pot fi efectuate printr-un organism comun adecvat (articolul 7 alineatul (4)).    Termenele-limită pentru consultarea publică care urmează a fi stabilite de statele      membre în cauză (articolul 7 alineatul (5)).      Decizia finală – articolul 8 și 8a, Articolul 9a    Articolul 8    Rezultatele consultărilor și informațiile colectate în temeiul articolelor 5-7 , inclusiv de la posibilele state membre afectate vor fi luate în considerare  în mod corespunzător  în procedura de aprobare a dezvoltării.  NOU: articolul 8a    Conținutul deciziei de  acordare a aprobării de dezvoltare :     concluzia motivată a autorității competente  privind efectele semnificative ale proiectului (C-50/09);    orice condiții de mediu aferente deciziei, o descriere a oricăror caracteristici ale proiectului și / sau a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor adverse semnificative asupra mediului, precum și, după caz, a măsurilor de monitorizare a acestor efecte    Decizia de  neacordare  a aprobării de dezvoltare ar trebui să includă principalele motive pentru aceasta.    Procesul de luare a deciziilor reflectă diferite sisteme de evaluare a impactului asupra mediului în UE (articolul 8a alineatul (3) și considerentul 21): necesitatea unei decizii obligatorii în materie de evaluare a impactului asupra mediului în cazul în care statele membre utilizează alte proceduri decât procedurile de acordare a aprobării de dezvoltare sau o parte a unei proceduri integrate de evaluare a impactului asupra mediului .    Art. 8a (5) – Autoritatea competentă va lua decizia de aprobare a dezvoltării sau alte decizii într-o " perioadă rezonabilă de timp ".    Art. 8a alineatul (6) - Statele membre pot stabili termene pentru validitatea concluziei motivate pentru aprobarea dezvoltării sau a altor decizii.  Nou: Conflictul de interese - Articolul 9a      Obligația ca statele membre să evite acest lucru.    Asigurarea că autoritatea competentă îndeplineste sarcinile într-o  manieră obiectivă  și nu se află într-o situație care generează un conflict de interese.    În cazul în care autoritatea competentă este în același timp și titularul:    Separarea atribuțiilor autorităților.    Obligația minimă: statele membre trebuie să pună în aplicare, în cadrul organizării competențelor administrative, o separare corespunzătoare între funcțiile aflate în      conflict de interese      Informarea emiterii deciziei finale – articolul 9    Nicio modificare semnificativă:    Obligația de a informa prompt autoritățile publice și cele relevante (de mediu și locale / regionale);    Obligația de a pune la dispoziția publicului și a autorităților relevante (de mediu și locale / regionale) informații specifice:      
   
    Prevederi ale Directivei EIM care  au suferit modificări    Modificări aduse Directivei EIM prin amendamentele din 2014             Conținutul deciziei finale (fără nicio modificare).    Principalele motive (fără schimbare).     NOU:   Rezumatul rezultatelor consultărilor și al informațiilor colectate și modul în care aceste rezultate au fost încorporate sau tratate în alt mod, în special comentariile     primite de la statul membru sau statele membre afectate.      Monitorizarea – articolul 8(a) și Recital 35    NOU: Monitorizare - articolul 8a alineatul (4) și considerentul 35    Cerință NUMAI pentru proiectele cu efecte semnificative + negative asupra mediului.    Domeniul de aplicare al obligațiilor de monitorizare:    Măsurile / condițiile pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau compensarea efectelor trebuie să fie implementate de către titular.      Statele membre stabilesc procedurile adecvate pentru monitorizarea acestor efecte:    tipul de parametri care trebuie monitorizați / durata monitorizării: proporțional cu natura, localizarea și dimensiunea proiectului și semnificația efectelor sale asupra mediului;    utilizarea măsurilor de monitorizare aplicate prin alte măsuri legislative UE / naționale (pentru a evita suprapunerea).        
   
 Modificările descrise mai sus sunt adoptate în fiecare stat membru, după caz. În România, aceste modificări au fost incluse în Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului. 
   
    	    
   
     
   
     
   
     
    ETAPA DE EVALUARE INIȚIALĂ  Titularul unui proiect solicită emiterea acordului de mediu la autoritatea competentă pentru protecția mediului (ACPM), prin depunerea unei  Notificări  a intenției de realizare a proiectului (conform Anexei 5.A la Legea EIM), însoțită de certificatul de urbanism și planurile anexă. Pentru proiectele de împăduriri sau defrișări (proiecte încadrare în Anexa 2 pct. 1 lit. d), este necesar și avizul favorabil al autorității responsabile de silvicultură).  În termen de  15 zile  de la depunerea Notificării, ACPM trebuie să finalizeze etapa de evaluare inițială. Se analizează documentele depuse și, dacă este cazul, se fac vizite pe teren. În această etapă se face o selecție  „grosieră” a proiectelor, astfel:    Proiectul este sau nu inclus în una dintre anexele I sau II la Lege ;        Proiectul intră sau nu sub incidența art. 28 din OUG nr. 57/2007  (cu modificările și completările ulterioare). Aici se încadrează orice proiect care   „nu are o legătură directă ori nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinație cu alte planuri ori proiecte […]”.   În etapa de evaluare inițială nu se intră în detalii tehnice; acestea vor fi analizate pe larg în etapa de încadrare. Dacă un proiect este situat într-o arie protejată sau în vecinătatea relevantă a acesteia și dacă proiectul implică modificări fizice în mediu, care pot duce la afectarea semnificativă a ariei, atunci acesta se încadrează la art. 28. Dacă ulterior, în etapa de încadrare, se va stabili că modificările fizice nu sunt de natură să afecteze semnificativ aria, atunci decizia etapei de încadrare va specifica acest lucru.  Conceptul de  vecinătate relevantă  înseamnă zona din jurul ariei protejate în care o anumită modificare fizică adusă mediului (printr-un proiect)  poate influența în mod cuantificabil  obiectivele de conservare ale acesteia. De exemplu, un drum al cărui traseu este proiectat în afara unei arii protejate al cărei obiectiv de conservare este menținerea populației de lupi la un anumit nivel, la distanță de cel puțin 1 km față de limita acesteia, poate influența cuantificabil populația de lupi din sit printr-un efect de barieră / fragmentare a habitatului. Astfel, proiectul de drum intră sub incidența art. 28. În schimb, un proiect de rețea electrică aeriană amplasată chiar la limita sitului nu influențează cuantificabil populația de lupi din sit și nu intră sub incidența art. 28.     În unele cazuri, prin planurile de management ale ariei protejate s-a definit conceptul de vecinătate în funcție de tipul de proiect. Este important faptul că nu se poate stabili o mărime general valabilă a vecinătății față de o arie protejată. Aceasta este stabilită de la caz la caz în funcție de tipul proiectului și de obiectivele de conservare ale sitului.     În general, în faza de evaluare inițială se recomandă aplicarea  principiului precauției în luarea deciziei . Astfel, dacă există suspiciuni sau cele mai mici semnale că proiectul ar putea influența semnificativ aria protejată, atunci se ia decizia inițială de demarare a procedurii de evaluare a impactului asupra     mediului.    Proiectul intră sau nu sub incidența art. 48 și art. 54 din Legea apelor nr. 107/1996  (cu modificările și completările ulterioare). Aici sunt incluse următoarele proiecte:   Extras din Legea Apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare:  Art. 48, aliniatul (1): Lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele sunt:    lucrări, construcții și instalații care asigură gospodărirea complexă a apelor, inclusiv atenuarea apelor mari, prin modificarea regimului natural de curgere, cum sunt: baraje, acumulări permanente sau nepermanente, derivații hidrotehnice;    lucrări de folosire a apelor, cu construcțiile și instalațiile aferente: alimentări cu apă potabilă, industrială și pentru irigații, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice, folosințe hidromecanice, amenajări pentru navigație, plutărit și flotaj, poduri plutitoare, amenajări balneare, turistice sau pentru agrement, alte lucrări de acest fel;    lucrări, construcții și instalații pentru protecția calității apelor sau care influențează calitatea apelor: lucrări de canalizare și evacuare a apelor uzate, stații și instalații de prelucrare a calității apelor, injecții de ape în subteran, alte asemenea lucrări;    construcții de apărare împotriva acțiunii distructive a apei: îndiguiri, apărări și consolidări de maluri și albii, rectificări și reprofilări de albii, lucrări de dirijare a apei, combaterea eroziunii solului, regularizarea scurgerii pe versanți, corectări de torenți, desecări și asanări, alte lucrări de apărare;    traversări de cursuri de apă cu lucrările aferente: poduri, conducte, linii electrice etc.;    amenajări și instalații de extragere a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, lacurilor și din terase: balastiere, cariere etc.;    depozite de deșeuri menajere și industriale: iazuri de decantare, halde de steril, zguri și cenuși, șlamuri, nămoluri și altele asemenea;    plantări și defrișări de vegetație lemnoasă, perdele antierozionale și filtrante în zonele de protecție sau în albiile majore, care nu fac parte din fondul forestier;    lucrări, construcții și instalații care se execută pe malul mării, pe fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale, pe platoul continental, inclusiv lucrări pentru consolidarea falezelor, protecția și reabilitarea plajelor;    lucrări de prospecțiuni, de explorare/exploatare prin foraje terestre sau maritime, instalații hidrometrice, borne topohidrografice și alte lucrări de studii de teren în legătură cu apele;    lucrări și instalații pentru urmărirea parametrilor hidrologici sau urmărirea automată a calității apei.    lucrări de închidere a minelor și carierelor, a depozitelor menajere și industriale și de reconstrucție ecologică a zonelor afectate;    injectarea în structurile din care au provenit sau în formațiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent improprii pentru alte scopuri a apelor de zăcământ de la schelele de extracție, fără a produce poluarea straturilor de ape subterane traversate;    planuri de amenajare a teritoriului, planuri de urbanism general, zonal și de detaliu.    lucrări de decontaminare a resursei de apă subterană pentru siturile declarate ca fiind contaminate.    Art. 54, aliniatul (1) […] proiecte de dezvoltare, modernizare, retehnologizare […]:    lucrări de dezvoltare, modernizare sau retehnologizare a unor procese tehnologice sau a unor instalații existente, chiar dacă prin realizarea acestora nu se modifică parametrii cantitativi și calitativi finali ai folosinței de apă, înscrişi în autorizaţia de gospodărire a apelor, pe baza căreia utilizatorul respectiv a funcţionat înainte de începerea execuţiei unor astfel de lucrări,    c) instalațiile de alimentare cu apă, canalizare și evacuare cu caracter provizoriu;    reparații de drumuri și poduri.     În urma etapei de evaluare inițială, ACPM informează titularul în termen de maxim 15 zile de la depunerea notificării, cu privire la:         Clasarea notificării –  în cazul în care proiectul nu poate fi inclus în niciuna din cele 3 situații;        Decizia de respingere justificată a solicitării de Acord de mediu  – în cazul în care proiectul este amplasat în zone cu restricții de construire stabilite prin legislația specifică;     Decizia privind necesitatea demarării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului  – în cazul în care proiectul poate fi inclus într-una sau mai multe din cele 3 situații de mai sus. Pentru aceste proiecte se declanșează procedura de evaluare a impactului asupra mediului, fiind supuse etapei de încadrare. Decizia de evaluare inițială (ANEXA 5.D) informează titularul cu privire la obligativitatea acestuia de a face următoarele acțiuni:       
    Să depună memoriul de prezentare (Anexa 5.E).    Dacă proiectul intră sub incidența legii 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase, memoriul de prezentare se completează cu Notificarea aferentă, conform art. 7 al acesteia.    Dacă proiectul intră sub incidența art. 28 din OUG 57/2007, memoriul de prezentare este completat cu capitolul XIII conform Anexei 5.E.    Dacă proiectul se realizează pe ape sau are legătură cu apele, memoriul va fi completat cu capitolul XIV - informații preluate din Planurile de management bazinale actualizate.      Să solicite Avizul de gospodărire a apelor pentru proiectele incluse în art. 48 și 54 din Legea apelor;    
   
 Schematic, etapa de evaluare inițială se prezintă astfel: 
   
 Clasarea notificarii 
  
     
 Solicitare de acord de mediu Notificarea  intentiei de realizare a proiectului  
 (Anexa 5.A) 
 + 
 Certificat de urbanism Planuri relevante 
  
 Spre etapa de incadrare 
  
 Depunere  Memoriu de prezentare  (cf. Anexa 5.D) Dupa caz: Notificare cf. art. 7 din Legea 59/2016; 
 capitolul XIII completat petnru proiecte incluse la art. 28 din OUG 57/2007 
 Solicitare Aviz gospodarire ape pentru proiectele incluse in art. 48 si 54 din Legea 107/1996 
  
 Decizia etapei de evaluare 
 initiala 
 (demararea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului) 
  
  ACPM  Viziteaza amplasamentul dupa caz; Verifica incadrarea proiectului la:  - Art. 28 din OUG 57/2007  - Art. 48 si 54 din Legea 107/1996  
  
  Titular  al unui proiect   
  
 Decizia de respingere a solicitarii de Acord de mediu 
  
 Etapa de evaluare initiala 
  
 15 zile 
   
 Figura 2 Schema etapei de evaluare inițială 
   
     
 3.2 ETAPA DE ÎNCADRARE A PROIECTULUI ÎN PROCEDURA DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI 
  
     Derularea etapei de încadrare  În cazul în care în etapa de evaluare inițială s-a luat decizia că proiectul necesită declanșarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, titularul depune memoriul de prezentare în format electronic și pe hârtie, moment în care începe efectiv  etapa de încadrare .     În etapa de încadrare se decide dacă un proiect inclus în Anexa II la Lege trebuie sau nu să fie supus evaluării impactului asupra mediului. Proiectele din Anexa I la Lege sunt supuse implicit evaluării impactului asupra mediului. Aceste proiecte fac obiectul etapei de încadrare numai din punct de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată și al impactului asupra corpurilor de apă.  După depunerea memoriului de prezentare și / sau a completărilor / informațiilor solicitate, ACPM desfășoară, printre altele, următoarele activități:       Organizează comisia de analiză tehnică (CAT) . În funcție de specificul proiectului, în CAT pot fi cooptate diverse autorități sau entități relevante, astfel:     Autorități publice centrale și / sau locale, inclusiv reprezentanți ai departamentelor de urbanism și amenajare a teritoriului;    Autoritatea de sănătate publică;    Autorități competente de gospodărire a apelor,    Autorități competente pentru protejarea patrimoniului cultural,    Inspectoratul pentru situații de urgență,    Autorități publice teritoriale de inspecție și control în domeniul protecției mediului,    Reprezentanți ai structurilor responsabile pentru inspectoratele teritoriale silvice,    Direcții județene pentru agricultură;    Administratori / custozi ai ariilor naturale protejate sau autoritatea responsabilă cu administrarea ariilor naturale protejate, după caz;    În funcție de specificul proiectului, CAT poate include reprezentanți ai autorităților publice de reglementare sau control/instituții publice/foruri naționale de știință și cultură/institute de cercetare, proiectare sau consultanță precum: Agenția Națională pentru Resurse Minerale, Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, Institutul Geologic al României, Agenția Nucleară pentru Deșeuri Radioactive, Academia Română, Institutul de Economie Națională, Sucursala de Inginerie Tehnologică pentru Obiective Nucleare (CITON) etc.    Membrii CAT pot propune participarea în cadrul ședințelor,  cu rol consultativ,  a unor specialiști, cercetători și/sau cadre didactice universitare cu activitate recunoscută în domeniul respectiv.     Prezența în CAT a reprezentanților autorităților de mai sus este obligatorie la solicitarea ACPM.     De asemenea, se stabilesc și departamentele relevante din cadrul ACPM care trebuie să-și exprime punctul de vedere cu privire la proiect în cadrul CAT, de exemplu:    Direcția deșeuri și substanțe chimice periculoase;    Direcția conservarea naturii și biodiversitate;    Direcția monitorizare și calitatea factorilor de mediu;    Etc.       Documentația depusă de titular este transmisă membrilor CAT în format electronic pentru ca aceștia să poată emite opinii documentate. Membrii CAT, în scopul exprimării opiniei în cadrul ședinței CAT,  formulează în scris solicitări de completări / informații suplimentare sau, după caz, puncte de vedere cu privire la potențialul impact al proiectului  în termen de 20 zile de la data primirii memoriului de prezentare.  Dacă proiectul este inclus în art. 48 și 54 din Legea apelor, atunci titularul este obligat prin Decizia etapei de evaluare inițială să solicite avizul de gospodărire a apelor. Autoritatea pentru gospodărirea apelor  informează ACPM  asupra depunerii solicitării de aviz din partea titularului, în termen de 5 zile de la depunere și emite, după caz, o  decizie privind necesitatea elaborării studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă.  Această decizie se emite la maxim 20 zile de la data solicitării avizului de gospodărire a apelor.  Titularul este invitat să participe în CAT.         Dacă proiectul poate avea impact semnificativ transfrontier, atunci ACPM demarează procedura specifică în acest caz.       Informarea publicului.  Solicitarea de acord de mediu este făcută publică de către ACPM și de către titularul de proiect. ACPM publică pe site-ul propriu memoriul de prezentare și anunțul conform anexei 5.H iar titularul, la cererea ACPM, publică un anunț conform anexei 5G în presa relevantă și pe site-ul propriu și la sediul propriu și la sediul autorității publice locale relevante.       Luarea deciziei etapei de încadrare  ACPM ia  decizia etapei de încadrare , în baza următoarelor informații:    Memoriu de prezentare și analiza proiectului în baza criteriilor din Anexa 3;    Încadrarea în art. 48 sau 54 din Legea Apelor nr. 107/1996; Necesitatea elaborării studiului de evaluare a impactului asupra copurilor de apă;    Încadrarea în art. 28 din OUG 57/2005; Necesitatea efectuării evaluării adecvate;    Punctele de vedere justificate (în scris) ale membrilor CAT;    În continuare sunt detaliate criteriile de mai sus, în baza cărora se ia decizia de încadrare.        Memoriu de prezentare și analiza proiectului în baza criteriilor din Anexa 3;  Memoriul de prezentare  se întocmește de către titular conform Anexei 5.E la Lege. Memoriul este structurat pe 3 mari secțiuni:         Prezentarea caracteristicilor proiectului propus  (capitolul III și IV). Cu ajutorul acestor informații, ACPM poate determina amploarea proiectului și aspectele relevante ale acestuia și poate stabili dacă proiectul poate genera efecte semnificative asupra mediului; altfel spus, se determină  MAGNITUDINEA impactului.      Prezentarea mediului în care este amplasat proiectul  (capitolul V). Memoriul trebuie să conțină și informații detaliate privind amplasarea proiectului, astfel:    distanța față de granițe pentru proiectele care cad sub incidența Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991, ratificată prin Legea nr. 22/2001 cu modificările si completările ulterioare;    localizarea amplasamentului in raport cu patrimoniul cultural potrivit Listei Monumentelor Istorice (OG nr.43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, republicată, cu modificările și completările ulterioare)    hărți, fotografii ale amplasamentului care pot oferi informații privind caracteristicile fizice ale mediului, atât naturale, cât și artificiale și alte informații privind: folosințele actuale și     planificate ale terenului atât pe amplasament, cât și pe zone adiacente acestuia; politici de zonare și de folosire a terenului; arealele sensibile    coordonatele geografice ale amplasamentului proiectului, care vor fi prezentate sub formă de vector în format digital cu referință geografică, în sistem de proiecție națională Stereo 1970.  Cu ajutorul acestor informații, ACPM poate determina dacă amplasamentul proiectului este unul sensibil din punct de vedere al mediului; altfel spus, se determină  SENZITIVITATEA receptorului.        Prezentarea efectelor semnificative posibile ale proiectului  (capitolul VI, VII și VIII). Cu informațiile din această secțiune, ACPM poate identifica  SEMNIFICAȚIA impactului.  Se menționează că în această etapă a evaluării impactului, titularul nu poate să dețină informații detaliate cu privire la semnificația impactului, fapt consemnat și în anexa 5E prin fraza  „[…] în limita informațiilor disponibile”.        Memoriul de prezentare nu reprezintă o evaluare a impactului asupra mediului, în sensul Legii EIM. ACPM nu trebuie să solicite informații care în mod evident nu pot fi disponibile în această etapă.  De exemplu, în cazul unui proiect care utilizează apă din subteran și deversează ape epurate în emisar natural, nu se poate cunoaște în această fază în ce măsură este afectat freaticul prin extragerea de apă din subteran și nici dacă deversările de apă modifică starea de calitate a emisarului natural. Datele furnizate de titular trebuie să conțină informații cu privire la debitul de prelevare a apei din subteran, adâncimea de prelevare și modalitatea tehnică în care se face prelevarea. Pentru evacuarea apelor în emisar se furnizează informații privind debitul de evaluare, calitatea apelor evacuate, punctul de evacuare și alte informații tehnice relevante.  Deoarece proiectul  „are legătură cu apele”  – informație stabilită în cadrul Deciziei de evaluare inițială, titularul este obligat să completeze memoriul de prezentare cu capitolul XIV care conține informații din Planul de management bazinal actualizat:    Localizarea proiectului: bazinul hidrografic; cursul de apă: denumire și codul cadastral; corpul de apă (de suprafață și/sau subteran): denumire și cod    Indicarea stării ecologice/potențialului ecologic și starea chimică a corpului de apă de suprafață; pentru corpul de apă subteran se vor indica starea cantitativă și starea chimică a corpului de apă.    Indicarea obiectivului/obiectivelor de mediu pentru fiecare corp de apă identificat, cu precizarea excepțiilor aplicate și a termenelor aferente, după caz.    Titularul solicită Avizul de gospodărire a apelor la autoritatea competentă pentru gospodărirea apelor (ACGA). Aceasta emite în termen de 20 zile de la solicitarea avizului, o decizie privind necesitatea elaborării SEICA. Dacă ACGA consideră, pe baza procedurilor proprii, că proiectul nu are impact asupra corpurilor de apă, atunci ACPM preia această decizie la încadrarea proiectului.     Informațiile transmise de titular prin memoriul de prezentare se analizează în raport cu criteriile din Anexa 3, în scopul încadrării proiectului. Aspecte privind interpretarea criteriilor de selecție din Anexa 3 sunt prezentate în tabelul de mai jos.     Tabelul 2 Interpretarea criteriilor de selecție din Anexa 3 pentru stabilirea necesității efectuării evaluării impactului asupra mediului     Criteriu conform Anexei 3    Descriere      1. Caracteristicile proiectelor  Caracteristicile proiectelor trebuie examinate, în special în ceea ce privește:      a) dimensiunea și concepția întregului proiect    Dimensiunea unui proiect trebuie analizată în contextul de mediu existent și luând în considerare potențialele efecte semnificative ale acestuia asupra mediului  De exemplu: un proiect de irigații poate avea o dimensiune spațială mare, însă efectele acestuia asupra mediului pot fi moderate, spre deosebire de un proiect de desecare a cărui extindere spațială este redusă, însă efectele  asupra biodiversității pot fi semnificative.      b)  cumularea cu alte proiecte existente și  /sau aprobate    De exemplu: emisiile unei ferme de păsări propuse prin proiect se cumulează cu emisiile altei ferme de păsări existente;  Se are în vedere faptul că efectele unui proiect asupra mediului, luate individual, pot să nu fie semnificative însă, dacă se cumulează cu aceleași efecte generate de proiecte similare, atunci efectul cumulat rezultat poate fi semnificativ.  Se analizează efectele cumulate cu alte proiecte existente și /sau aprobate,  inclusiv cu proiecte implementate, funcționale.      c) utilizarea resurselor naturale, în special a solului, a terenurilor, a apei și a biodiversității    Practic toate proiectele din Anexa II pot utiliza resurse naturale (sol, teren, apă, biodiversitate). ACPM trebuie să decidă dacă amploarea utilizării acestora este semnificativă în contextul considerat (dacă resursele sunt limitate sau cu disponibilitate redusă, atunci chiar și o amploare redusă a utilizării acestora poate genera un impact semnificativ)  De exemplu: o exploatare de agregate minerale în albia majoră a unui râu ocupă o suprafață relativ redusă (1-2 ha). Totuși, dacă terenul ocupat reprezintă un habitat prioritar sau important pentru anumite specii, atunci  impactul proiectului poate fi semnificativ      d) cantitatea și tipurile de deșeuri generate gestionate;    Practic toate proiectele din Anexa II generează deșeuri. ACPM trebuie să decidă dacă deșeurile generate sunt dificil de gestionat din cauza proprietății lor și / sau a cantității acestora.  De exemplu: o fermă de porci încadrată în Anexa II, generează cantități importante de dejecții. Acestea pot fi utilizate pe terenuri agricole, însă dacă disponibilitatea terenurilor agricole este limitată, gestiunea dejecțiilor poate  deveni o problemă care să genereze un impact asupra mediului.      e)  poluarea și alte efecte negative;    Acest criteriu este foarte amplu și, practic, lasă la latitudinea ACPM să decidă dacă un efect negativ este sau nu semnificativ.  Evacuarea de ape uzate, emisii în atmosferă din surse fixe sau mobile, difuze, generarea de deșeuri, ocuparea de teren etc. - toate acestea pot fi considerate efecte negative, însă trebuie avută în vedere amploarea acestora în contextul de mediu existent. Sunt sau nu aceste efecte semnificative? De exemplu, emisia unei centrale termice murale cu capacitatea de 25 kW este un efect negativ, însă acesta nu este semnificativ deoarece debitul poluantului este mic și nu cauzează modificări cuantificabile în calitatea aerului înconjurător.  Un alt exemplu este evacuarea de ape epurate într-un receptor natural: debitul de evacuare a poluanților și tipul acestora pot cauza modificarea stării de calitate a receptorului natural? Dacă da, atunci efectul poate fi  semnificativ.      f) riscurile de accidente majore și sau dezastre relevante pentru proiectul in cauză, inclusiv cele cauzate de schimbările climatice, conform informațiilor științifice;    Riscul de accident major când sunt implicate substanțe periculoase este stabilit în etapa de evaluare inițială prin analiza încadrării în prevederile Legii 59/2016.  Se analizează proiectul în contextul schimbărilor climatice, din ambele sensuri: proiectul poate fi afectat în mod semnificativ de schimbările climatice? (de exemplu reziliența la dezastre). Proiectul generează efecte semnificative care  să contribuie la schimbările climatice? (de exemplu emisii de GES).      g) riscurile pentru sănătatea umană - de exemplu, din cauza contaminării apei  sau a poluării atmosferice.    Proiectul poate contamina apa (accidental) sau poate genera (accidental) emisii în atmosferă care să afecteze sănătatea umană? De exemplu, un centru  de colectare și stocare deșeuri reciclabile (plastic, hârtie) în mod normal nu                generează emisii relevante în mediu. În cazul unui incendiu însă, efectele  asupra sănătății populației pot fi semnificative.      2. Amplasarea proiectelor  Sensibilitatea ecologică a zonelor geografice susceptibile de a fi afectate de proiecte trebuie luată în considerare, în special  în ceea ce privește:      a) utilizarea actuală și aprobată a terenurilor;    În funcție de utilizarea actuală sau prevăzută a terenului pe care se amplasează un proiect, se decide dacă acesta poate afecta sau nu în mod semnificativ mediul.  De exemplu, dacă amplasamentul unui proiect este la distanță legală față de intravilanul locuibil al unei localități, trebuie avut în vedere planul de urbanism al localității respective pentru a vedea dacă pe viitor nu sunt prevăzute locuințe înspre proiect și astfel, distanța legală să nu mai fie  respectată.      b) bogăția, disponibilitatea, calitatea și capacitatea de regenerare relative ale resurselor naturale, inclusiv solul, terenurile, apa și biodiversitatea, din zonă și din subteranul acesteia;    De exemplu, un proiect de alimentare cu apă a unei aglomerări propune utilizarea apei din freatic în scop potabil. Totuși, dacă disponibilitatea apei în freaticul de adâncime este redusă, se pot genera efecte negative în aval prin privarea celorlalți utilizatori de apă. În acest caz, încadrarea proiectului se face pe baza informațiilor primite de la autoritatea de gospodărire a apelor, prin Avizul de gospodărire a apelor și / sau prin comentariile acesteia în cadrul  comisiei de analiză tehnică.      c) capacitatea de absorbție a mediului natural, acordându-se o atenție specială următoarelor zone:    Acest criteriu este unul foarte vast și foarte dificil de luat în considerare la etapa de încadrare deoarece în această fază nu sunt disponibile informații detaliate despre starea mediului actual și despre efectele semnificative ale  proiectului.      a. zone umede, zone riverane, guri ale râurilor;    Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ zonele umede, zonele riverane sau gurile râurilor?  Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a  suferi modificări majore / semnificative?      b. zone costiere si mediul marin;    Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ zonele costiere și mediul marin?  Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a  suferi modificări majore / semnificative?      c. zonele montane și forestiere;    Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ zonele montane și forestiere?  Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative?  Influența proiectului asupra zonelor forestiere poate fi estimată în etapa de  încadrare prin intervenția autorităților relevante (direcții silvice)      d. arii naturale protejate de interes național, comunitar, internațional;    Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ ariile naturale protejate?  Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative?  Încadrarea în raport cu siturile comunitare începe încă din etapa de evaluare inițială, când se stabilește dacă proiectul intră sub incidența art. 28 din OUG 57/2007. În această fază se face încadrarea în raport cu celelalte categorii de  arii naturale protejate (naționale, internaționale)      e.  zone clasificate sau protejate conform legislației in vigoare: situri Natura 2000; zonele prevăzute de legislația privind aprobarea PATN - Secțiunea a III-a - zone protejate; zonele de protecție instituite conform prevederilor legislației din domeniul apelor, precum și a celei privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și  hidrogeologică;    Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ zonele clasificate sau protejate?  Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative?  Încadrarea în raport cu siturile comunitare începe încă din etapa de evaluare inițială, când se stabilește dacă proiectul intră sub incidența art. 28 din OUG 57/2007. În această fază se face încadrarea în raport cu celelalte categorii de arii naturale protejate (naționale, internaționale) sau zone clasificate sau protejate.      f.  zonele in care au existat deja cazuri de nerespectare  a standardelor de calitate a    Dacă un proiect se implementează pe un amplasament cunoscut sau înregistrat la autoritățile competente ca având probleme de nerespectare a  standardelor de mediu, atunci se analizează posibilitatea ca proiectul să           mediului prevăzute de legislația națională și la nivelul Uniunii Europene și relevante pentru proiect sau în care se consideră că  există astfel de cazuri;    agraveze efectele negative deja existente;  Astfel de cazuri sunt: situri contaminate, terenuri degradate prin fenomene naturale sau artificiale, zone adiacente unei activități poluatoare etc.      g. zonele cu o densitate mare a populației;    Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ populația și sănătatea acesteia?  Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative?  Influența proiectului asupra sănătății populației poate fi estimată în etapa de  încadrare prin intervenția autorităților relevante (direcții de sănătate publică)      h. peisaje și situri importante din punct de vedere istoric, cultural sau arheologic.    Proiectul poate fi implementat fără a afecta în mod semnificativ peisajele sau siturile importante din punct de vedere istoric, cultural sau arheologic?  Aceste elemente de mediu pot absorbi efectele negative ale proiectului fără a suferi modificări majore / semnificative?  Influența proiectului asupra patrimoniului poate fi estimată în etapa de  încadrare prin intervenția autorităților relevante (direcții de cultură)      3. Tipurile și caracteristicile impactului potențial  Efectele semnificative pe care le pot avea proiectele asupra mediului trebuie analizate în raport cu criteriile stabilite la pct. 1  și 2, având în vedere impactul proiectului asupra factorilor prevăzuți la art. 7 alin. (2) din prezenta lege, și ținând seama de:      Se analizează dacă  proiectul propus , prin caracteristicile acestuia:  poate avea efecte semnificative  asupra următorilor factori de mediu (art. 7, alin. (2)):   ținând seama de:      a) importanța și extinderea spațială a impactului - de exemplu, zona geografică și dimensiunea populației care poate fi afectată;    Importanța impactului sau semnificația generală a acestuia este rezultatul înmulțirii amplitudinii impactului (mică, medie, mare) cu senzitivitatea receptorului (mică, medie, mare). Semnificația / importanța impactului poate fi minoră (nesemnificativ), moderată și majoră (semnificativ).  Extinderea spațială a impactului poate fi locală, regională, națională sau transfrontieră.  Aceste caracteristici ale impactului potențial vor fi detaliate în etapele următoarele ale evaluării de impact. În etapa de încadrare se stabilesc doar  ORIENTATIV acești parametri, pe baza informațiilor disponibile în această fază.      b) natura impactului;    Natura impactului poate fi:      c) natura transfrontieră a impactului;    Proiectul poate avea efecte transfrontalieră? De exemplu emisii în atmosferă care să influențeze calitatea aerului înconjurător al altei țări, sau emisii în ape care să genereze efecte în aval, pe teritoriul altui stat sau intervenții asupra culuarelor de migrație a păsărilor care să cauzeze declin în populațiile speciilor  pe teritoriul altor state etc.      d) intensitatea și complexitatea impactului;    Intensitatea impactului poate fi:  refacerea receptorului.       natura, dimensiunea (punctul 1)    localizarea acestuia (punctul 2)    populație și sănătate umană,    biodiversitate;    terenuri, sol, apă, aer, climă;    bunuri materiale, patrimoniu cultural și peisaj;    interacțiunea dintre factorii de mai sus;    Criteriile de mai jos:      Negativ  – un impact care implică o modificarea negativă (adversă) a condițiilor inițiale sau introduce un factor nou, indezirabil.     Pozitiv  – un impact care implică o îmbunătățire a condițiilor inițiale sau introduce un factor nou, dezirabil.     Ambele  – un impact care implică o modificare negativă (adversă) dar în același timp și una pozitivă a condițiilor inițiale       Mică  – atunci când factorul de mediu are o valoare sau /și o sensibilitate redusă. Impactul poate fi prevăzut dar este de obicei la limita detecției și nu conduce la modificări permanente în structurile și funcțiunile receptorului. Altfel spus, efectele manifestării impactului se încadrează în limitele naturale de variabilitate ale receptorului, fără a fi necesară                lungi de timp (>2 ani).      e) probabilitatea impactului;    Un impact se manifestă în anumite condiții. Se analizează posibilitatea ca  acest impact să apară      f) debutul, durata, frecvența și reversibilitatea preconizate ale impactului;    Debutul unui impact este foarte important. De exemplu, dacă lucrările de construire ale unui proiect încep după finalizarea perioadei de cuibărit a păsărilor, atunci efectele negative asupra păsărilor sunt mai mici. Dimpotrivă, dacă lucrările se desfășoară în intervalul de cuibărit, atunci există riscul afectării populației speciilor.  Durata și frecvența impactului pot fi:  Reversibilitatea impactului:      g) cumularea impactului cu impactul altor proiecte existente și/sau aprobate;    Un impact este cumulat  dacă acționează împreună cu alt impact (incluzând   impactele altor planuri / proiecte), afectând același factor de mediu sau receptor (ex. efectul combinat al altor proiecte similare în aria de influență)      h) posibilitatea de reducere efectivă a  impactului.    Se pot implementa măsuri de evirare, reducere, reparare sau compensare a  impactului?      În general, în etapa de încadrare, semnificația impactului se determină  calitativ , fără detalii de ordin cantitativ. Este necesară doar stabilirea semnificației generale a impactului unui proiect, pentru a decide dacă se spune sau nu evaluării impactului asupra mediului. Mai jos se prezintă o serie de întrebări simple pentru stabilirea semnificației impactului:       Medie  – atunci când factorul de mediu are o valoare și / sau o sensibilitate medie. Structurile și funcțiunile receptorului sunt afectate dar structura / funcțiunea de bază nu este afectată. Altfel spus, efectele manifestării impactului depășesc limitele naturale de variabilitate ale receptorului, iar timpul de refacere este mediu (<2 ani)     Mare  – atunci când factorul de mediu are o valoare sau/și o sensibilitate mare (de ex. situri Natura 2000). Structurile și funcțiunile receptorului sunt afectate complet. Pierderea structurilor / funcțiunilor este vizibilă. Altfel spus, efectele manifestării impactului depășesc limitele naturale de variabilitate, cauzând perturbări ireversibile sau reversibile în perioade       Temporar –  impactul se manifestă pe o durată scurtă de timp și eventual intermitent / ocazional (de ex. depozite temporare de pământ pe durata execuției lucrărilor)     Termen scurt  – impactul se preconizează că va fi activ pentru o perioadă limitată, scurtă de timp și va înceta în totalitate la finalizarea activității care-l provoacă (de ex. zgomot și vibrații generate în timpul construcției). De asemenea, impactul are o durată scurtă dacă este eliminat prin măsuri adecvate sau factorul de mediu este restaurat (de ex. oprirea unei instalații dacă zgomotul produs de aceasta afectează receptorii)     Termen lung  – impactul se manifestă pe o perioadă lungă de timp (pe toată perioada de operare – estimată la mai mult de 25 ani), dar încetează odată cu închiderea proiectului (de ex. zgomotul produs de instalații, emisii etc.). De asemenea, impactul are o durată lungă chiar dacă este intermitent, dar se manifestă pe toată durata de viață a proiectului (de ex. perturbarea biodiversității în timpul operațiilor de întreținere a instalației).     Permanent  – impactul se manifestă în toate fazele proiectului și rămâne activ și după închiderea proiectului. Altfel spus, cauzează schimbări permanente asupra resurselor biotice și abiotice sau asupra receptorilor (de ex. distrugerea unui habitat prioritar).     Reversibil  – un impact este reversibil când factorul de mediu afectat (receptorul) poate reveni la starea inițială (dinaintea acțiunii impactului), de ex. turbiditatea apei poate reveni la inițial după încetarea cauzei turbidității – activitățile de construire);     Ireversibil  – un impact este ireversibil dacă factorul de mediu nu mai poate reveni la starea inițială (de ex. ocuparea permanentă a terenului)       Va fi o schimbare majoră a condițiilor de mediu?    Noile caracteristici vor fi disproporționate față de caracteristicile mediului existent?    Impactul va fi neobișnuit în zonă sau deosebit de complex?    Impactul se va extinde pe o arie largă?    Va exista un potențial de impact transfrontalier?    Vor fi afectați mulți oameni?    Vor fi afectați mulți receptori de alte tipuri (faună și floră, întreprinderi, facilități)?          Vor fi afectate caracteristicile sau resursele valoroase sau limitate?    Există riscul ca standardele de mediu să fie încălcate?    Există riscul ca siturile, zonele, caracteristicile protejate să fie afectate?    Există o probabilitate mare de apariție a efectului?    Impactul se va manifesta pentru o perioadă lungă de timp?    Efectul va fi permanent, mai degrabă decât temporar?    Impactul va fi continuu sau intermitent?    Dacă impactul este intermitent, acesta va fi frecvent sau rar?    Impactul va fi ireversibil?    Va fi dificil să se evite, reducă, repare sau să se compenseze efectul?       Dacă se răspunde afirmativ la una dintre întrebările de mai sus, există posibilitatea ca semnificația impactului să fie mare sau medie și, implicit, proiectul să fie supus evaluării impactului asupra mediului.        
  
     Încadrarea în art. 48 sau 54 din Legea Apelor nr. 107/1996; Necesitatea elaborării studiului de   evaluare a impactului asupra copurilor de apă   Încadrarea în art. 48 sau 54 din Legea Apelor nr. 107/1996 se face încă din faza de evaluare inițială. Se verifică efectiv dacă proiectul propune lucrări sau activități care fac parte din una din categoriile incluse în art. 48 sau 54 din legea apelor. În caz afirmativ, titularul este obligat prin Decizia etapei de evaluare inițială, să solicite Aviz de gospodărire a apelor la autoritatea de gospodărire a apelor responsabilă. Dacă punctul de vedere al acesteia din urmă este că proiectul necesită SEICA, atunci decizia ACPM este corespunzătoare.  Se face precizarea că nu toate proiectele care se realizează pe ape sau au legătură cu apele necesită SEICA. Autoritățile de gospodărire a apelor vor decide necesitatea SEICA pe baza unei metodologii specifice. Pentru proiectele care se realizează pe ape sau au legătură cu apele (inclusiv cele pentru care nu este necesar SEICA), memoriul de prezentare conține informațiile din capitolul XIV al Anexei 5.E., preluate din Planurile de management bazinal actualizate.        Încadrarea în art. 28 din OUG 57/2005; Necesitatea efectuării evaluării adecvate  Încadrarea în art. 28 din OUG 57/2005 se face încă de la etapa de evaluare inițială. Se verifică dacă proiectul  „nu are o legătură directă ori nu este necesar pentru managementul ariei naturale protejate de interes comunitar, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, singur sau în combinație cu alte planuri ori proiecte […]”.  În caz afirmativ, titularul trebuie să completeze memoriul de prezentare cu informațiile solicitate în capitolul XIII:    descrierea succintă a proiectului și distanța față de aria naturală protejată de interes comunitar, precum și coordonatele geografice (Stereo 70) ale amplasamentului proiectului.    numele și codul ariei naturale protejate de interes comunitar;    prezența și efectivele/suprafețele acoperite de specii și habitate de interes comunitar în zona proiectului;    se va preciza dacă proiectul propus nu are legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul conservării ariei naturale protejate de interes comunitar;    se va estima impactul potențial al proiectului asupra speciilor și habitatelor din aria naturală protejată de interes comunitar;    alte informații prevăzute în legislație in vigoare.     Informațiile de mai sus se completează conform Planurilor de management ale ariilor protejate, dacă există, sau conform informațiilor furnizate de autoritatea cu atribuții în domeniul ariilor protejate.     Necesitatea evaluării adecvate se determină prin aplicarea prevederilor  Ordinului nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.  Conform acestuia, încadrarea se face astfel:       ACPM stabilește și decide dacă proiectul, singur sau în combinație cu alte proiecte, este susceptibil a avea un impact negativ semnificativ asupra sitului și dacă proiectul va face obiectul unei evaluări adecvate.    Noțiunea de "impact negativ semnificativ" trebuie determinată în relație cu trăsăturile specifice ale sitului. Un proiect care are impact negativ semnificativ asupra unui sit poate să nu aibă același impact asupra altui sit. De aceea, fiecare evaluare este un caz individual, care trebuie tratat în funcție de obiectivele de conservare ale sitului și de caracteristicile proiectului.    Probabilitatea unui impact semnificativ poate rezulta nu numai din proiectele localizate în interiorul unui sit, dar și din proiectele localizate în afara acestuia.    În cazul în care informațiile furnizate de către titularul proiectului în cadrul memoriului de prezentare (capitolul XIII) sunt neconcludente/incomplete, ACPM solicită titularului informații suplimentare. Acestea trebuie să fie pe cât posibil colectate prin observații în teren.    Pe baza datelor furnizate de titular rezultate din observații în teren, a informațiilor bibliografice, a informațiilor puse la dispoziție de către titularul proiectului și în urma completării listei de control specifică, ACPM decide efectuarea sau nu a evaluării adecvate.     Tabelul 3 Listă de control în vederea încadrării proiectelor la evaluare adecvată (conform Ord. 19/2010, în vigoare la data întocmirii prezentului ghid, Anexa 1)     Nr. crt.    Întrebări pentru etapa de încadrare    A. Da/Nu/Nu se poate identifica în acest stadiu.    B. Este posibil ca impactul să fie semnificativ? Da/Nu/ Nu se poate identifica în  acest stadiu-justificare.      1.    Proiectul se va implementa în sit?                2.    Distanța dintre amplasamentul proiectului și sit?                3.    Proiectul va include acțiuni de construcție, funcționare și dezafectare care să ducă la modificări fizice în sit (topografie,  utilizarea terenului, modificări ale cursurilor de râuri etc.)?                4.    Proiectul implică utilizarea, stocarea, transportul, manipularea sau producerea de substanțe sau materiale care ar putea afecta speciile și/sau habitatele de interes  comunitar pentru care situl a fost desemnat?                5.    Se vor produce deșeuri solide în timpul construcției, funcționării sau dezafectării care ar putea afecta speciile și/sau habitatele de interes comunitar pentru care situl a  fost desemnat?                6.    Există alți factori care ar trebui luați în considerare, ca de exemplu dezvoltările conexe, care ar putea duce la afectarea sitului sau există un impact cumulativ cu alte proiecte  existente sau propuse?                7.    Există pe amplasamentul proiectului și în imediata apropiere a acestuia habitate naturale și/sau specii sălbatice de interes  comunitar ce pot fi afectate de implementarea proiectului?                8.    Proiectul afectează direct sau indirect zonele de  hrănire/reproducere/migrație?                9.    Proiectul are influență directă asupra ariilor/ariei naturale protejate de interes comunitar, prin emisii în aer, devierea cursului unei ape care traversează zona, extragerea de ape subterane dintr-un acvifer compartimentat, perturbarea prin  zgomot sau lumină, poluare atmosferică etc.?                10.    Proiectul propus provoacă o deteriorare semnificativă sau o pierdere totală a unui (unor) habitat(e) natural(e) de interes  comunitar?                11.    Proiectul va duce la o izolare reproductivă a unei specii de interes comunitar sau a speciilor tipice care intră în  compoziția unui habitat de interes comunitar?                12.    Proiectul implică utilizarea resurselor de care depinde  diversitatea biologică (exploatarea apelor de suprafață și                          subterane, activitățile extractive de suprafață de sol, argilă, nisip, pietriș, defrișarea, inundarea terenurilor, pescuit,  vânătoare, colectarea plantelor)?                13.    Alte întrebări relevante               Cu cât există mai multe răspunsuri afirmative în coloana B, cu atât este mai justificată necesitatea realizării evaluării adecvate, neexistând totuși o regulă general aplicabilă în acest sens. ACPM poate decide realizarea studiului de evaluare adecvată dacă există incertitudinea cu privire la existența unui efect semnificativ sau în cazul existenței unui singur răspuns afirmativ în coloana B.          Punctele de vedere justificate ale membrilor CAT;   
 Membrii CAT pot influența decisiv procedura de evaluare a impactului asupra mediului. Aceștia au posibilitatea de a solicita informați suplimentare sau de a emite puncte de vedere justificate. 
   
 *** 
 ACPM ia decizia etapei de încadrare  cât mai rapid posibil  și în termen de  cel mult 90 zile  de la primirea tuturor informațiilor necesare din partea titularului. Decizia etapei de încadrare poate fi următoarea: 
   Efectuarea evaluării impactului asupra mediului, a evaluării adecvate și a evaluării impactului asupra corpurilor de apă;    Efectuarea evaluării impactului asupra mediului și a evaluării adecvate, fără evaluarea impactului asupra corpurilor de apă;    Efectuarea evaluării impactului asupra mediului și a evaluării impactului asupra corpurilor de apă, fără evaluare adecvată;    Efectuarea evaluării impactului asupra mediului fără evaluarea impactului asupra corpurilor de apă și fără evaluare adecvată;    Continuarea procedurii de emitere a aprobării de dezvoltare a proiectului pentru proiectele care nu necesită niciuna din cele 3 tipuri de evaluări.   
 În general, proiectele care se supun etapei de încadrare pot fi cele din Anexa I și Anexa II la Lege. Totuși, dacă un proiect nu este inclus în niciuna din cele 2 anexe, dar se stabilește că poate avea impact semnificativ asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar și/sau asupra corpurilor de apă, efectuarea evaluării impactului asupra mediului este obligatorie. 
 Decizia etapei de încadrare se recomandă să fie motivată în detaliu deoarece aceasta poate fi atacată din punct de vedere procedural sau substanțial conform art. 21 și 22 din Lege. 
   
 Informarea publicului asupra deciziei etapei de încadrare 
 Titularul, la cererea ACPM, publică un anunț conform anexei 5J în presa relevantă și pe site-ul propriu, la sediul propriu sau la sediul autorității publice locale. După dovada publicării anunțului de către titular, ACPM publică la rândul ei pe pagina de internet anunțul deciziei conform Anexei 5K și proiectul deciziei de încadrare. Publicul poate emite comentarii / observații la proiectul deciziei de încadrare în termen de 10 zile de la publicarea anunțului pe site-ul ACPM. Decizia finală este adoptată în CAT, la 10 zile de la primirea comentariilor / observațiilor justificate ale publicului interesat. Dacă este necesară reconsiderarea deciziei în urma intervenției publicului, aceasta se supune din nou informării publice. Dacă decizia nu se modifică în urma intervenției publicului, atunci aceasta devine finală. 
 Pentru proiectele cu finanțare din fonduri europene care nu afectează în mod semnificativ ariile naturale protejate de interes comunitar, ACPM emite o  declarație  conform Apendice 1 din cadrul Regulamentului UE 2015/207, însoțită de o hartă indicând amplasarea proiectului și a siturilor Natura 2000. Declarația trebuie să includă: 
   numele sitului /siturilor în cauză,    numărul de referință,       distanta la care este situat proiectul fată de cel mai /cele mai apropiate situri Natura 2000,    obiectivele de conservare și justificarea faptului că proiectul, fie individual, fie în combinație cu alte proiecte, nu este de natură să aibă efecte negative semnificative asupra sitului/siturilor Natura 2000 incluse sau care urmează a fi incluse în rețeaua Natura 2000 și,    dacă este cazul, o decizie administrativă.   
     
 ACPM 
  
 Max. 20 zile 
  
 AGA 
  
 Max. 20 zile 
  
 10 zile 
 Se organizeaza un nou CAT 
  
 Necesita EIM, EA, EICA 
  
 Decizia etapei de incadrare 
  
 Nu necesita EIM, EA, EICA 
  
 10 zile 
  
 Necesita EIM, EA 
  
 Necesita EIM 
  
 Anunt public  Decizia etapei de incadrare  
  
 Efectuarea EIM, EA si EICA 
  
 Efectuarea EIM si EA 
  
 Efectuarea EIM si EICA 
  
 Efectuarea EIM 
  
 Continuarea procedurii de emitere a aprobarii de dezvoltare 
  
 Spre etapa de definire a domeniului evaluarii si de realizare a RIM 
  
  CAT  Proiectul este analizat in functie de:  Memoriu de prezentare și analiza proiectului în baza criteriilor din Anexa 3; Încadrarea în art. 48 sau 54 din Legea Apelor nr. 107/1996;  Necesitatea elaborării studiului de evaluare a impactului asupra copurilor de apă; Încadrarea în art. 28 din OUG 57/2007  Necesitatea efectuării evaluării adecvate; Punctele de vedere In scris ale membrilor CAT  
  
     Solicitare Aviz de gospodarire ape  pentru proiectele incluse in art. 48 si 54 din Legea 107/1996   
  
 Memoriu de prezentare  (cf. Anexa 5.D) Dupa caz: Notificare cf. art. 7 din Legea 59/2016;  
 capitolul XIII completat pentru proiecte incluse la art. 28 din OUG 57/2007 
 Solicitare Aviz gospodarire ape pentru proiectele incluse in art. 48 si 54 din Legea 107/1996 
  
  Comentarii justificate din partea publicului  
  
  Decizie privind necesitatea elaborarii studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apa  
  
     Membrii CAT  transmit in scris puncte de vedere sau solicitari de informatii suplimentare   
  
     Anunt public  Depunerea solicitarii de emitere a Acordului de mediu   
  
     
 Schematic, etapa de încadrare se desfășoară astfel: 
   
 Etapa de incadrare 
  
 Cat mai rapid posibil 
   
 Maxim 90 zile  de la primirea tuturor informatiilor solicitate  
   
 Figura 3 Schema etapei de incadrare 
     Liste de control pentru etapa de încadrare  Etapa de încadrare include un singur aspect subiectiv, care ține de experiența și competența ACPM. Acesta este stabilirea semnificației generale a impactului potențial: poate fi acesta semnificativ sau nu? Pentru a ușura această decizie, se propune o listă de control cu întrebări specifice. Lista de control este concepută în concordanță cu criteriile prevăzute în Anexa 3, față de care se stabilește necesitatea evaluării impactului asupra mediului.  La fiecare întrebare se răspunde în coloana 2 cu „da” sau „nu” sau „?” în caz că nu se poate da un alt răspuns (sau este incertă posibilitatea unui efect). Pentru fiecare răspuns „Da”, se aplică criteriile de evaluare a semnificației impactului din tabelul următor. După aplicarea acestor criterii, se completează coloana 3 cu răspunsurile:    Da - este posibil ca efectul să fie semnificativ; de ce?    Nu - nu este de așteptat ca efectul să fie semnificativ; de ce?    ? – nu se poate estima dacă efectul este semnificativ sau nu; de ce?;    În general, dacă în coloana 3 este chiar și un singur răspuns „DA”, atunci proiectul poate fi încadrat la evaluarea impactului asupra mediului.  Tabelul 4 Lista de control pentru etapa de încadrare        Nr. crt.    Întrebare    Da / Nu / ? Descriere sumară    Este posibil ca efectul să fie semnificativ?  Da / Nu / ? – de ce?           1    2    3           Caracteristici ale proiectului                1.    Lucrările de construcție, exploatare, dezafectare sau demolare ale Proiectului vor implica acțiuni care vor provoca schimbări fizice locale (topografie, utilizare a terenurilor, schimbări în cursurile de  apă, etc.)?                2.    Construcția sau funcționarea Proiectul va utiliza resurse naturale cum ar fi teren, apă, materiale sau energie, sau oricare alte resurse  care nu sunt regenerabile sau nu există în cantități mici?                3.    Proiectul presupune folosirea, depozitarea, transportul, manevrarea sau producerea de substanțe sau materiale care pot fi dăunătoare sănătății populației sau mediului, sau care pot spori temerile ca  proiectul ar avea un risc pentru sănătatea populației?                4.    Proiectul va produce deșeuri solide in timpul construirii, funcționarii  sau încetării activității?                5.    Proiectul va avea ca efect emiterea in aer de poluanți sau orice alte substanțe periculoase, toxice sau nocive, care să conducă la depășirea limitelor stabilite în Directiva 2008/50/EC și 2004/107/EC  – Calitatea aerului înconjurător?                6.    Proiectul va genera zgomot și vibrații sau emisii de lumină, energie termică sau radiație electromagnetică?                7.    Proiectul va genera gaze cu efect de sera si care este amploarea  acestora                8.    Proiectul va conduce la riscul de contaminare a solului sau apei prin emisiile de poluanți pe terenuri sau in ape de suprafață, ape  subterane, ape de coasta sau ape marine?                9.    Vor exista riscuri de accidente în timpul construcției sau operării  care să poată afecta sănătatea populației sau mediul?                10.    Proiectul va avea ca rezultat schimbări sociale legate relevante în contextul mediului înconjurător, de exemplu, în demografie, stilul de  viață tradițional, ocuparea forței de muncă?                11.    Există alți factori care ar trebui luați în considerare, cum ar fi dezvoltări viitoare generate de proiect care ar putea duce la impact asupra mediului înconjurător sau potențialul de impact cumulativ cu  alte activități existente sau planificate în localitate?                     Caracteristicile mediului posibil a fi afectat de proiect                12.    Proiectul se află în interiorul sau în apropierea unor zone protejate la nivel internațional, european, sau prin legislația națională sau locală pentru valoarea lor ecologică, peisagistică, culturală sau de  altă natură, care ar putea fi afectate de Proiect?                13.    Există alte zone pe sau în jurul locației care sunt importante sau sensibile din motive de ecologie, de ex. zonele umede, cursurile de apă sau alte corpuri de apă, zona de coastă, munți, păduri sau  terenuri împădurite, care ar putea fi afectate de Proiect?                14.    Există zone pe sau în jurul locației care sunt folosite de specii de faună sau floră protejate, importante sau sensibile, de ex. pentru reproducere, cuibărit, hrănire, odihnă, iernare, migrație, care ar  putea fi afectate de Proiect?                15.    Există ape interioare, de coastă, marine sau subterane (sau alte caracteristici ale mediului marin) pe sau în jurul locației care ar  putea fi afectate de Proiect?                16.    Există zone sau caracteristici importante de peisaj sau decorative pe  sau în vecinătatea locației care ar putea fi afectate de Proiect?                17.    Există rute sau facilități pe sau în apropierea locației care sunt utilizate de public pentru accesul la activități de recreere sau alte  facilități care ar putea fi afectate de Proiect?                18.    Există rute de transport pe sau în jurul locației susceptibile la congestionare sau care cauzează probleme de mediu care ar putea fi  afectate de Proiect?                     19.    Este amplasat proiectul într-o locație în care este foarte probabil să  fie vizibil pentru mulți oameni?                20.    Există zone sau caracteristici de importanță istorică sau culturală pe  sau în jurul locației care ar putea fi afectate de Proiect?                21.    Proiectul este amplasat într-o zonă nedezvoltată anterior, unde va duce la pierderea terenurilor verzi?                22.    Utilizări existente ale terenului în sau în jurul locației, de ex. locuințe, grădini, alte proprietăți private, industrie, comerț, recreere, spațiu public deschis, facilități comunitare, agricultură, silvicultură, turism, exploatări miniere sau cariere, care ar putea fi  afectate de Proiect?                23.    Există planuri de utilizare a terenului pe sau în jurul locației care ar  putea fi afectate de Proiect?                24.    Există zone în interiorul sau în jurul locației care sunt dens populate  sau construite, care ar putea fi afectate de Proiect?                25.    Există zone în interiorul sau în jurul locației, ocupate de utilizatori sensibili, de ex. spitale, școli, locuri de cult, facilități comunitare,  care ar putea fi afectate de Proiect?                26.    Există zone în interiorul sau în jurul locației care conțin resurse importante, de înaltă calitate sau limitate, de ex. apele de suprafață, silvicultură, agricultură, pescuit, turism, minerale, care ar putea fi  afectate de Proiect?                27.    Există zone în interiorul sau în jurul locației care sunt deja supuse poluării sau altor perturbații din punct de vedere al calității factorilor de mediu, de ex acolo unde sunt depășite standardele de mediu sau unde solul și/sau subsolul sunt contaminate, care ar putea fi  afectate de Proiect?                28.    Locația Proiectului este susceptibilă la cutremure, prăbușiri/alunecări de teren, eroziune sau condiții climatice extreme sau adverse, de ex. inversiuni de temperatură, ceață, vânt puternic, etc., care pot afecta proiectul și determina astfel efecte asupra  mediului?                     Rezumatul caracteristicilor Proiectului și ale localizării sale care  indică necesitatea evaluării impactului asupra mediului:                              Tabelul 5 Lista de control pentru evaluarea semnificației impactului asupra mediului     Nr.  crt.    Întrebare      1.    Va fi o schimbare majoră a condițiilor de mediu?      2.    Noile caracteristici vor fi disproporționate față de caracteristicile mediului existent?      3.    Impactul va fi neobișnuit în zonă sau deosebit de complex?      4.    Impactul se va extinde pe o arie largă?      5.    Va exista un potențial de impact transfrontalier?      6.    Vor fi afectați mulți oameni?      7.    Vor fi afectați mulți receptori de alte tipuri (faună și floră, întreprinderi, facilități)?      8.    Vor fi afectate caracteristicile sau resursele valoroase sau limitate?      9.    Există riscul ca standardele de mediu să fie încălcate?      10.    Există riscul ca siturile, zonele, caracteristicile protejate să fie afectate?      11.    Există o probabilitate mare de apariție a efectului?      12.    Impactul se va manifesta pentru o perioadă lungă de timp?      13.    Efectul va fi permanent, mai degrabă decât temporar?      14.    Impactul va fi continuu sau intermitent?      15.    Dacă impactul este intermitent, acesta va fi frecvent sau rar?      16.    Impactul va fi ireversibil?      17.    Va fi dificil să se evite, reducă, repare sau să se compenseze efectul?        Exemplu de aplicare a listei de control pentru încadrare  În continuare se prezintă un exemplu de aplicare a listei de control pentru un proiect (fictiv) de parc eolian care prevede amplasarea a 20 turbine eoliene de 2 MW fiecare. Suprafața de teren alocată parcului este de 20 ha iar suprafața ocupată permanent de platforme și drumuri este de 4 ha. Cea mai apropiată locuință este situată la 800 m de turbină iar la 1200 m se găsește un sit de protecție avifaunistică.     Tabelul 6 Lista de control pentru etapa de încadrare – exemplu proiect de parc eolian     Nr. crt.    Întrebare    Da / Nu / ? Descriere sumară    Este posibil ca efectul să fie semnificativ?  Da / Nu / ? – de ce?           1    2    3      1.    Lucrările de construcție, exploatare, dezafectare sau demolare ale Proiectului vor implica acțiuni care vor provoca schimbări fizice locale (topografie, utilizare a terenurilor, schimbări în  cursurile de apă, etc.)?    DA  Decopertări, săpături, modificare topografie, modificarea utilizării terenului    DA  Săpături de amploare mare care pot cauza modificări majore în  starea actuală a mediului      2.    Construcția sau funcționarea Proiectul va utiliza resurse naturale cum ar fi teren, apă, materiale sau energie, sau oricare alte resurse care nu sunt regenerabile sau nu există în cantități mici?    DA  Suprafețe mari de teren vor fi utilizate pentru drumuri, platforme    NU  Disponibilitatea terenului în zonă este bună și ocuparea a 4 ha de teren nu reprezintă un impact  semnificativ      3.    Proiectul presupune folosirea, depozitarea, transportul, manevrarea sau producerea de substanțe sau materiale care pot fi dăunătoare sănătății populației sau mediului, sau care pot spori temerile ca proiectul ar avea un risc pentru sănătatea populației?    DA  Ulei în perioada de operare – aprox. 5 tone/turbină    NU  Se poate aplica un plan de gestiune a substanțelor și materialelor care să minimizeze un eventual  impact      4.    Proiectul va produce deșeuri solide in timpul construirii, funcționarii sau încetării activității?    DA  Deșeuri din săpături în timpul construcției  Deșeuri de ulei uzat și piese de schimb în timpul funcționării Deșeuri din dezafectări (corpul  turbinei) la încetarea proiectului    NU  În baza unui plan de gestiune a deșeurilor, se poate asigura minimizarea unui eventual impact      5.    Proiectul va avea ca efect emiterea in aer de poluanți sau orice alte substanțe periculoase, toxice sau nocive, care să conducă la depășirea limitelor stabilite în Directiva 2008/50/EC și  2004/107/EC – Calitatea aerului înconjurător?    NU    -      6.    Proiectul va genera zgomot și vibrații sau emisii de lumină, energie termică sau radiație electromagnetică?    DA  Zgomot, umbrire, radiație electromagnetică    DA  Din studii de caz rezultă că formele de impact fizic (zgomot, umbrire, radiație) pot fi  importante      7.    Proiectul va genera gaze cu efect de sera si care este amploarea acestora    NU    -      8.    Proiectul va conduce la riscul de contaminare a solului sau apei prin emisiile de poluanți pe terenuri sau in ape de suprafață, ape subterane, ape de coasta sau ape marine?    DA  Risc mediu în perioada de execuție (scurgeri accidentale) Risc scăzut în perioada de  funcționare (scurgeri de ulei)    NU  Prin implementarea de proceduri specifice de control, se pot limita  scurgerile în mediu      9.    Vor exista riscuri de accidente în timpul construcției sau operării care să poată afecta sănătatea populației sau mediul?    DA  La operare: aruncări de gheață, ruperi de elice sau incendiu    DA  Probabilitatea unui accident este scăzută însă expunerea acestuia este mare. Riscul de căderi de gheață sau de prăbușire a  turbinei / incendiu este                          mare      10.    Proiectul va avea ca rezultat schimbări sociale relevante în contextul mediului înconjurător, de exemplu, în demografie, stilul de viață tradițional,  ocuparea forței de muncă?    NU    -      11.    Există alți factori care ar trebui luați în considerare, cum ar fi dezvoltări viitoare generate de proiect care ar putea duce la impact asupra mediului înconjurător sau potențialul de impact cumulativ cu alte activități existente sau planificate în localitate?    DA  Potențial impact cumulativ cu alte proiecte similare asupra păsărilor    DA  În vecinătatea relevantă (pe o rază de 10 km) se găsește un alt parc eolian a cărui impact se poate cumula cu cel generat de  proiectul propus      12.    Proiectul se află în interiorul sau în apropierea unor zone protejate la nivel internațional, european, sau prin legislația națională sau locală pentru valoarea lor ecologică, peisagistică, culturală sau de altă natură, care ar putea fi afectate de Proiect?    DA  La 1200 m se găsește un sit Natura 2000 SPA    DA  Turbinele pot cauza perturbări în migrația păsărilor sau în activitatea de hrănire. De asemenea pot cauza  mortalități prin coliziune.      13.    Există alte zone pe sau în jurul locației care sunt importante sau sensibile din motive de ecologie, de ex. zonele umede, cursurile de apă sau alte corpuri de apă, zona de coastă, munți, păduri sau terenuri împădurite, care ar putea fi afectate de  Proiect?    DA  Curs de apă    NU  În timpul execuției se pot preveni efectele asupra cursului de apă      14.    Există zone pe sau în jurul locației care sunt folosite de specii de faună sau floră protejate, importante sau sensibile, de ex. pentru reproducere, cuibărit, hrănire, odihnă, iernare,  migrație, care ar putea fi afectate de Proiect?    DA  Teren agricol folosit de păsări de pradă pentru hrănire și de alte păsări pentru reproducere    NU      15.    Există ape interioare, de coastă, marine sau subterane (sau alte caracteristici ale mediului marin) pe sau în jurul locației care ar putea fi  afectate de Proiect?    NU    -      16.    Există zone sau caracteristici importante de peisaj sau decorative pe sau în vecinătatea locației care  ar putea fi afectate de Proiect?    NU    -      17.    Există rute sau facilități pe sau în apropierea locației care sunt utilizate de public pentru accesul la activități de recreere sau alte facilități care ar  putea fi afectate de Proiect?    NU    -      18.    Există rute de transport pe sau în jurul locației susceptibile la congestionare sau care cauzează probleme de mediu care ar putea fi afectate de Proiect?    DA  În timpul execuției – transporturi agabaritice care pot cauza blocaje în trafic    DA  În timpul execuției – drumurile de acces sunt de categorie inferioară și nu permit transporturi agabaritice. Sunt probabile efecte asupra  locuințelor      19.    Este amplasat proiectul într-o locație în care este foarte probabil să fie vizibil pentru mulți oameni?    DA  Turbinele sunt vizibile pe timp de zi și pe timp de noapte (semnalizare luminoasă), de la cel puțin 10 km    DA  Impactul vizual poate fi semnificativ deoarece se adaugă elemente artificiale de peisaj într-o  zonă preponderent rurală      20.    Există zone sau caracteristici de importanță istorică sau culturală pe sau în jurul locației care ar putea fi  afectate de Proiect?    NU    -      21.    Proiectul este amplasat într-o zonă nedezvoltată anterior, unde va duce la pierderea terenurilor  verzi?    DA  Proiectul ocupă 4 ha teren agricol    NU      22.    Utilizări existente ale terenului în sau în jurul  locației, de ex. locuințe, grădini, alte proprietăți    DA  Locuințe la minim 800 m distanță    DA  Percepția locuitorilor                private, industrie, comerț, recreere, spațiu public deschis, facilități comunitare, agricultură, silvicultură, turism, exploatări miniere sau cariere,  care ar putea fi afectate de Proiect?    – pot exista efecte de umbrire, zgomot    poate fi negativă      23.    Există planuri de utilizare a terenului pe sau în jurul locației care ar putea fi afectate de Proiect?    DA  În jurul turbinelor se trasează o zonă de protecție care restricționează dezvoltările viitoare    DA  Restricțiile cauzate de turbine pot limita activitățile obișnuite și / sau dezvoltările viitoare într-o manieră semnificativă pentru  populație      24.    Există zone în interiorul sau în jurul locației care sunt dens populate sau construite, care ar putea fi  afectate de Proiect?    DA  Intravilan la cca. 800 m    NU  Distanța este relativ mare      25.    Există zone în interiorul sau în jurul locației, ocupate de utilizatori sensibili, de ex. spitale, școli, locuri de cult, facilități comunitare, care ar putea fi  afectate de Proiect?    NU    -      26.    Există zone în interiorul sau în jurul locației care conțin resurse importante, de înaltă calitate sau limitate, de ex. apele de suprafață, silvicultură, agricultură, pescuit, turism, minerale, care ar putea  fi afectate de Proiect?    NU    -      27.    Există zone în interiorul sau în jurul locației care sunt deja supuse poluării sau altor perturbații din punct de vedere al calității factorilor de mediu, de ex acolo unde sunt depășite standardele de mediu sau unde solul și/sau subsolul sunt contaminate,  care ar putea fi afectate de Proiect?    NU    -      28.    Locația Proiectului este susceptibilă la cutremure, prăbușiri/alunecări de teren, eroziune sau condiții climatice extreme sau adverse, de ex. inversiuni de temperatură, ceață, vânt puternic, etc., care pot afecta proiectul și determina astfel efecte asupra  mediului?    NU    -           Rezumatul caracteristicilor Proiectului și ale localizării sale care indică necesitatea evaluării  impactului asupra mediului:                     Săpături de amploare mare care pot cauza modificări majore în starea actuală a mediului    Din studii de caz rezultă că formele de impact fizic (zgomot, umbrire, radiație) pot fi importante    Probabilitatea unui accident este scăzută însă expunerea acestuia este mare. Riscul de căderi de gheață sau de prăbușire a turbinei / incendiu este mare    În vecinătatea relevantă (pe o rază de 10 km) se găsește un alt parc eolian a cărui impact se poate cumula cu cel generat de proiectul propus    Turbinele pot cauza perturbări în migrația păsărilor sau în activitatea de hrănire. De asemenea pot cauza mortalități prin coliziune.    În timpul execuției – drumurile de acces sunt de categorie inferioară și nu permit transporturi agabaritice. Sunt probabile efecte asupra locuințelor    Impactul vizual poate fi semnificativ deoarece se adaugă elemente artificiale de peisaj într-o zonă preponderent rurală    Percepția locutorilor poate fi negativă    Restricțiile cauzate de turbine pot limita activitățile obișnuite și / sau dezvoltările viitoare într-o manieră semnificativă pentru populație       În acest fel s-a evidențiat foarte clar că proiectul necesită evaluarea impactului asupra mediului. S-a identificat un potențial impact semnificativ asupra sitului Natura 2000 din vecinătate. Pentru a stabili dacă este necesar ca proiectul să fie supus evaluării adecvate, se va derula și etapa de încadrare conform Ord. 19/2010. În acest sens, se completează lista de control corespunzătoare, astfel:     Tabelul 7 Listă de control în vederea încadrării proiectelor la evaluare adecvată – exemplu de completare (conform Ord. 19/2010, Anexa 1)        Nr. crt.    Întrebări pentru etapa de încadrare    A. Da/Nu/Nu se poate identifica în acest stadiu.    B. Este posibil ca impactul să fie semnificativ? Da/Nu/ Nu se poate identifica în  acest stadiu-justificare.      1.    Proiectul se va implementa în sit?    NU    -      2.    Distanța dintre amplasamentul proiectului și sit?    1200 m    -      3.    Proiectul va include acțiuni de construcție, funcționare și dezafectare care să ducă la modificări fizice în sit (topografie,  utilizarea terenului, modificări ale cursurilor de râuri etc.)?    NU    -      4.    Proiectul implică utilizarea, stocarea, transportul, manipularea sau producerea de substanțe sau materiale care ar putea afecta speciile și/sau habitatele de interes  comunitar pentru care situl a fost desemnat?    NU    -      5.    Se vor produce deșeuri solide în timpul construcției, funcționării sau dezafectării care ar putea afecta speciile și/sau habitatele de interes comunitar pentru care situl a  fost desemnat?    NU    -      6.    Există alți factori care ar trebui luați în considerare, ca de exemplu dezvoltările conexe, care ar putea duce la afectarea sitului sau există un impact cumulativ cu alte proiecte existente sau propuse?    DA  Potențial impact cumulat cu alte proiecte similare de pe sau din  vecinătatea sitului    DA  Poate fi afectată prin mortalitate / coliziune, populația de șoim dunărean; specia are o senzitivitate  foarte mare      7.    Există pe amplasamentul proiectului și în imediata apropiere a acestuia habitate naturale și/sau specii sălbatice de interes comunitar ce pot fi afectate de implementarea proiectului?    DA  În sit se găsesc cuiburi de șoim dunărean și alte păsări răpitoare mari    DA  Zona proiectului constituie areal de hrănire pentru speciile de răpitoare mari; acestea pot fi afectate de proiect prin mortalități  cauzate de coliziuni.      8.    Proiectul afectează direct sau indirect zonele de hrănire/reproducere/migrație?    DA  Zonă de hrănire pentru răpitoare mari    DA  Zona proiectului constituie areal de hrănire pentru speciile de răpitoare mari; acestea pot fi afectate de proiect prin mortalități  cauzate de coliziuni.      9.    Proiectul are influență directă asupra ariilor/ariei naturale protejate de interes comunitar, prin emisii în aer, devierea cursului unei ape care traversează zona, extragerea de ape subterane dintr-un acvifer compartimentat, perturbarea prin  zgomot sau lumină, poluare atmosferică etc.?    NU    -      10.    Proiectul propus provoacă o deteriorare semnificativă sau o pierdere totală a unui (unor) habitat(e) natural(e) de interes  comunitar?    NU    -      11.    Proiectul va duce la o izolare reproductivă a unei specii de interes comunitar sau a speciilor tipice care intră în  compoziția unui habitat de interes comunitar?    NU    -      12.    Proiectul implică utilizarea resurselor de care depinde diversitatea biologică (exploatarea apelor de suprafață și subterane, activitățile extractive de suprafață de sol, argilă, nisip, pietriș, defrișarea, inundarea terenurilor, pescuit,  vânătoare, colectarea plantelor)?    NU    -      13.    Alte întrebări relevante                     Rezumatul potențialelor efecte semnificative care indică necesitatea evaluării adecvate:                Poate fi afectată prin mortalitate / coliziune, populația de șoim dunărean; specia are o senzitivitate foarte mare    Zona proiectului constituie areal de hrănire pentru speciile de răpitoare mari; acestea pot fi afectate de proiect prin mortalități cauzate de coliziuni.       În urma completării listei de control, s-a concluzionat că proiectul necesită și evaluare adecvată deoarece impactul asupra păsărilor poate fi semnificativ iar în vecinătatea relevantă (la 1200 m) se găsește un sit     SPA a cărui obiective de conservare pot fi afectate de proiect. Decizia etapei de încadrare pentru proiectul de mai sus va fi:    Efectuarea evaluării impactului asupra mediului și a evaluării adecvate, fără evaluarea impactului asupra corpurilor de apă.       Se precizează faptul că în etapa de încadrare s-au utilizat doar unelte calitative (nu și cantitative) de apreciere a necesității evaluării impactului. În cazul de față s-a considerat că proiectul este situat în  vecinătatea relevantă  a sitului SPA deoarece speciile de păsări pentru care a fost desemnat situl ESTE POSIBIL să fie afectate de proiect, prin natura proiectului. În etapele următoare ale evaluării, în faza de stabilire a domeniului evaluării, se aprofundează aceste efecte potențiale identificate în etapa de încadrare.  Lista de control este un instrument simplu și eficient de stabilire a necesității evaluării de impact. Totuși, subiectivitatea este mare și din acest motiv trebuie să SE EVITE ca decizia să fie luată de o singură persoană (sau un grup restrâns). În cadrul ședinței CAT a etapei de încadrare se recomandă ca fiecare din potențialele efecte semnificative identificate de ACPM să fie discutate și dezbătute. Astfel, un reprezentant al unei instituții relevante poate să modifice semnificația potențială a unui impact, cu o justificare adecvată.     În exemplul de mai sus, administratorul sitului SPA poate interveni în ședința CAT și să precizeze că rutele de migrație a păsărilor nu se suprapun cu amplasamentul proiectului și că zonele de hrănire sunt altele; astfel consideră că potențialul impact asupra păsărilor nu este semnificativ. De asemenea, reprezentantul administrației publice locale (primarul localității din vecinătatea proiectului) poate interveni cu precizarea că populația este receptivă la proiect iar impactul potențial asupra percepției locuitorilor nu este semnificativ.  Astfel, prin discuții în cadrul ședinței CAT și pa baza punctelor de vedere în scris ale membrilor CAT, se pot elimina sau adăuga potențiale efecte semnificative. Un proiect poate fi scos de la evaluarea impactului chiar dacă în urma completării listei de control a rezultat că proiectul poate avea efecte semnificative asupra mediului. Raționamentul este valabil și în sens invers: un proiect poate fi supus evaluării de impact chiar dacă în urma completării listelor de control a rezultat că nu se preconizează efecte semnificative.  Proiectele pentru care s-a luat decizia de întocmire a evaluării de impact asupra mediului sunt supuse etapei de definire a domeniului evaluării. Proiectele incluse în Anexa I, pentru care evaluarea de impact este implicită, trec direct la etapa de definire a domeniului evaluării. Acestea sunt supuse încadrării doar pentru stabilirea necesității evaluării adecvate sau a impactului asupra corpurilor de apă.    Alte considerente privind etapa de încadrare    Directiva EIM revizuită în 2014 a prevede o serie de completări și modificări pentru etapa de încadrare, care au fost preluate și în legislația națională. Principalele modificări sunt:    Informațiile pe care titularul trebuie să le furnizeze în etapa de încadrare pentru proiectele cuprinse în Anexa II au fost completate. Conținutul memoriului de prezentare (Anexa 5.E la Lege) a fost completat, de exemplu cu informații privind alternativele, legătura cu alte acte normative; lucrări de demolare etc.    Se solicită titularului de proiect să țină seama de rezultatele disponibile ale altor evaluări relevante ale efectelor asupra mediului realizate în temeiul altor prevederi legale naționale, decât cele din Lege.    Oferă în mod expres posibilitatea pentru titularul de proiect de a furniza o descriere a oricăror caracteristici ale Proiectul și / sau măsurile preconizate, pentru a evita sau a preveni ceea ce altfel ar fi putut fi efecte negative semnificative asupra mediului.       Introducerea unui termen limită de 90 zile pentru emiterea deciziei de încadrare. De asemenea,  „ACPM ia decizia […] cât mai repede posibil” .      Este foarte important ca informațiile furnizate în cadrul memoriului de prezentare să fie bine structurate și prezentate și să fie suficiente pentru ca ACPM să ia decizia de încadrare în mod justificat. Se recomandă ca acest memoriu să fie întocmit de persoane competente, cu experiență în domeniu.       
 Schemele logice ale etapelor de evaluare inițială, de încadrare cu privire la necesitatea EIM și de încadrare cu privire la necesitatea EA, sunt prezentate mai jos. 
   
     
 NU 
  
 DA 
  
 DA 
  
 NU 
  
 Decizia de respingere a Acordului de mediu 
  
 Decizia privind necesitatea demarării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului 
  
 Clasarea notificării 
  
  Proiectul este supus unor restrictii  legale prin care se interzice implementarea  
  
  Proiectul se incadreaza la: Anexa I, II din Lege  Art. 28 din OUG 57/2007  Art. 48 sau 54 din Legea 107/1996  
  
 Figura 4 Schema logică a etapei de evaluare inițială 
   
     
 NU 
  
 DA 
  
 DA 
  
 NU 
  
 Se evaluează impactul proiectului asupra obiectivelor de conservare ale ANPIC 
  
 NU 
  
 DA 
  
 DA 
  
 Exista soluții alternative? 
  
 Completarea studiului EA cu soluții alternative 
  
 NU 
  
 NU 
  
 DA 
  
 Există motive imperative de interes public major? 
  
 Există motive privind sănătatea umană, securitatea publicului sau beneficii asupra mediului? 
  
 NU 
  
 DA 
  
 NU 
  
 DA 
  
 Actul de reglementare nu se emite 
  
 Actul de reglementare se emite  numai după obținerea opiniei CE, în cazul existenței măsurilor compensatorii și a motivelor de interes public major, altele decât cele referitoare la sănătatea publicaă sau beneficii pentru mediu  
  
 Actul de reglementare se emite  (se informează CE asupra măsurilor compensatorii luate)  
  
 Actul de reglementare se emite 
  
  ANPIC găzduiește o specie sau un habitat prioritar?  
  
  Proiectul va afecta negativ integritatea ANPIC?  
  
  Proiectul are impact posibil asupra ANPIC?  
  
  Proiectul are legătură diectă cu sau este necesar pentru managementul ANPIC?  
  
 Figura 5 Schema logică privind încadrarea proiectelor cu sau fără evaluare adecvată 
   
     
 NU 
  
 NU 
  
 NU 
  
 Proiectul are legătură cu apele sau este realizat pe ape? 
  
 Proiectul poate afecta semnificativ ariile protejate? 
  
 Proiectul poate avea efecte semnificaitive asupra mediului? 
  
 DA 
  
 DA 
  
 DA 
  
 Efectuarea RIM, EA și SEICA 
  
 Efectuarea RIM și SEICA 
  
 Efectuarea RIM, EA 
  
 Efectuarea RIM 
  
 Continuarea procedurii de emitere a aprobării de dezvoltare 
  
 Figura 6 Schema logică a etapei de încadrare 
   
    	    
   
     
   
     
   
     
 4.1 DEFINIREA DOMENIULUI EVALUĂRII 
  
     Inițierea etapei de definire a domeniului evaluării  Proiectele pentru care s-a luat decizia de întocmire a evaluării de impact asupra mediului sunt supuse etapei de definire a domeniului evaluării, conform Art. 10 din Lege. În această etapă, ACPM emite un  îndrumar  în care stabilește domeniul de evaluare și nivelul de detaliu al informațiilor care trebuie incluse în raportul privind impactul asupra mediului (RIM). Îndrumarul se elaborează pe baza informațiilor furnizate de titular în memoriul de prezentare și în propunerea privind aspectele relevante pentru protecția mediului, și ținând cont de consultarea cu celelalte autorități implicate, precum și de propunerile justificate ale publicului interesat.  După ce este informat cu privire la necesitatea evaluării impactului asupra mediului, titularul de proiect își stabilește echipa de experți cu ajutorul căreia va realiza o  propunere privind aspectele relevante  pentru protecția mediului care trebuie dezvoltate în raportul privind impactul asupra mediului (RIM), studiul de evaluare adecvata (EA) și studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă (SEICA). Aceste aspect este unul nou introdus odată cu noua legislație în domeniu.  Propunerea pornește de la efectele potențial semnificative identificate în etapa de încadrare. Pentru proiectele incluse în Anexa I, pentru care nu se face o etapă propriu zisă de încadrare, propunerea va conține efectele semnificative specifice proiectului în cauză. Bineînțeles că va exista o tendință din partea titularului de a micșora numărul aspectelor care să fie detaliate în RIM (sau în celelalte rapoarte). Totuși, acest aspect nu reprezintă bună practică deoarece în timpul consultărilor, aspectele omise intenționat vor fi evidențiate de membrii comisiei.    Definirea “experților competenți”  Experții care pot fi cooptați în echipă sunt definiți la art. 12 din Lege. Competența acestora trebuie să fie recunoscută conform legislației specifice în vigoare. În România se aplică sistemul de atestare a experților și de înscriere a acestora într-un registru național. Totuși, dacă un expert este înscris în registru nu înseamnă obligatoriu că el are competențele necesare pentru realizarea evaluării impactului.     Titularii de proiecte  este important să conștientizeze faptul că experții trebuie selectați cu grijă, inclusiv pe baza competențelor dovedite ale acestora și că nu trebuie să se bazeze doar pe siguranța (falsă) că expertul respectiv este înscris într-o listă. O echipă de experți competenți poate ușura cu mult procesul EIM și poate reduce consumul de resurse (financiare și de timp) pentru implementarea proiectului. Alegerea experților trebuie să fie în concordanță cu specificul și amploarea proiectului.   Studiile conexe necesare elaborării RIM, respectiv cele privind impactul asupra sănătății umane, asupra patrimoniului cultural, asupra corpurilor de apă etc., se întocmesc de către experți competenți conform criteriilor specifice autorităților cu responsabilități în domeniul respectiv.     În practică, lista de experți necesari se stabilește imediat după etapa de încadrare, când se cunosc principalele efecte potențial semnificative ale proiectului. Astfel, dacă se continuă exemplul cu proiectul de parc eolian din capitolul precedent, este evident faptul că echipa de experți trebuie să cuprindă experți care să răspundă punctual de fiecare impact potențial.     Tabelul 8 Exemplu de alegere a echipei de experți pentru realizarea unui RIM     Impact potențial semnificativ identificat în etapa de încadrare    Arie de competență experți        La lista de competențe de mai sus se adaugă competențele specifice pentru realizarea studiilor de teren (topografic, hidrologic, hidrogeologic etc.), precum și experți pentru întocmirea planurilor specifice (pentru gestiunea deșeurilor, pentru managementul de mediu, controlul scurgerilor, managementul mirosurilor etc.)  Pe parcursul procedurilor de mediu poate apărea necesitatea cooptării altor experți cu diferite arii de competență. ACPM sau membrii CAT pot propune justificat și alte arii de  competență ale experților       Săpături de amploare mare care pot cauza modificări majore în starea actuală a mediului    Din studii de caz rezultă că formele de impact fizic (zgomot, umbrire, radiație) pot fi importante    Probabilitatea unui accident este scăzută însă expunerea acestuia este mare. Riscul de căderi de gheață sau de prăbușire a turbinei / incendiu este mare    În vecinătatea relevantă (pe o rază de 10 km) se găsește un alt parc eolian al cărui impact se poate cumula cu cel generat de proiectul propus    Turbinele pot cauza perturbări în migrația păsărilor sau în activitatea de hrănire. De asemenea pot cauza mortalități prin coliziune.    În timpul execuției – drumurile de acces sunt de categorie inferioară și nu permit transporturi agabaritice. Sunt probabile efecte asupra locuințelor    Impactul vizual poate fi semnificativ deoarece se adaugă elemente artificiale de peisaj într-o zonă preponderent rurală    Percepția locuitorilor poate fi negativă    Restricțiile cauzate de turbine pot limita activitățile obișnuite și / sau dezvoltările viitoare într-o manieră semnificativă pentru populație      Competențe în evaluarea impactului asupra mediului pentru proiecte mari de infrastructură;    Competențe în evaluarea impactului fizic (zgomot, umbrire, radiație, căderi de gheață); expert în modelarea emisiilor de zgomot și a radiațiilor electromagnetice; expert în modelarea umbririi;    Competențe în evaluarea impactului asupra sănătății populației    Competențe în evaluarea riscului de accidente;    Competențe în evaluarea impactului asupra biodiversității în general – evaluare adecvată; expert ornitolog, expert habitate, expert faună;       Așa cum se deduce de mai sus, în general un RIM nu poate fi efectuat doar de un expert, chiar dacă acesta este inclus în registrul național. Doar în puține cazuri, când s-a solicitat RIM pentru evaluarea unui singur efect potențial semnificativ, sau pentru proiecte de amploare scăzută, este posibil ca RIM să poată fi dus la bun sfârșit de un singur expert. În rest, RIM este întocmit de o echipă multidisciplinară de experți.  Odată cu amendamentele din 2014, Directiva EIM a introdus elemente noi în ceea ce privește analiza calității RIM. ACPM  trebuie să se asigure  că dispune de cunoștințe suficiente sau că are acces la acestea, pentru examinarea RIM (sau a celorlalte rapoarte solicitate). Nu este suficient ca titularul să coopteze experți competenți care să întocmească un RIM valoros. Trebuie ca acest RIM să poată fi analizat corespunzător astfel încât să rezulte o concluzie justificată. ACPM, dacă nu dispune intern de competențe necesare pentru analiza RIM, apelează la expertiză externă, pe cheltuială proprie.     De exemplu, în cazul unui proiect de pod peste Dunăre, impactul asupra mediului poate fi unul deosebit de complex. RIM întocmit pentru acest proiect de către o echipă multidisciplinară, are o complexitate pe măsură și cuprinde detalii tehnice care depășesc aria de competență a ACPM. În această situație ACPM angajează expertiză externă, cum ar fi institute de cercetare, organizații științifice, experți internaționali etc., pentru analiza RIM.    Derularea etapei de definire a domeniului evaluării  După ce titularul depune la ACPM propunerea privind aspectele relevante, începe efectiv etapa de definire a domeniului evaluării.     ACPM derulează etapa de definire a domeniului astfel:    Transmite membrilor CAT în format electronic,  propunerea privind aspectele relevante , precum și celelalte documente depuse de titular. Membrii CAT au la dispoziție  10 zile  pentru a transmite eventuale observații;       Redactează  Îndrumarul privind problemele de mediu  care trebuie analizate în RIM, EA, SEICA, după caz, ținând cont de:    Propunerea privind aspectele relevante, depusă de titular, precum și toate documentele depuse de acesta de la inițierea procedurii până în acel moment;    Propunerile publicului interesat care au fost primite în termen de 20 zile de la publicarea pe internet a memoriului de prezentare (la începutul etapei de încadrare);    Propunerile justificate ale membrilor CAT primite în termen de 10 zile de la transmiterea informațiilor relevante;    Propunerile publicului interesat primite în urma publicării deciziei etapei de încadrare;    Aspectele relevante pentru protecția mediului, identificate în raport cu Anexa 4 la Lege    Încadrarea proiectului în incidența altor legi relevante, cum ar fi: Legea 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificările și completările ulterioare; Legea 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase;  Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea EA, îndrumarul conține necesitatea prezentării studiului EA, precum și alte aspecte relevante stabilite de către ACPM.  Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea SEICA în conformitate cu legislația specifică din domeniu, îndrumarul conține această solicitare, precum și alte aspecte relevante stabilite de către autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor.      Îndrumarul este transmis titularului și este publicat pe pagina de internet a ACPM. Pe parcursul procedurii EIM se pot solicita (în mod justificat) și alte informații în afara celor din îndrumar.  Titularul, împreună cu echipa de experți, întocmește studiile solicitate în îndrumar, după caz, astfel:    RIM  – pentru proiectele pentru care s-a stabilit necesitatea efectuării RIM; RIM + EA; RIM + EA + SEICA; RIM + SEICA, precum și pentru proiectele neincluse în Anexa I și II, dar pentru care s-a stabilit că au impact semnificativ asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar și/sau asupra corpurilor de apă.     După caz, RIM conține rezumatul celorlalte studii solicitate și este însoțit de acestea:  EA; SEICA ; politica de prevenire a accidentelor majore ( PPAM ) sau raportul de securitate ( RS ).            10 zile pentru a emite opinii    Transmite propunerea in format electronic    Se publica pe site-ul ACPM Se transmite titularului     Indrumarul privind probeleme de mediu  Care trebuie analizate in RIM, EA, SEICA      
  
 Propunere privind aspectele relevante  Intocmita de titular Dupa aflarea deciziei de incadrare  
  
 Titular 
 Ajutat de echipa de experti 
  
   
 Membrii CAT 
  
     ACPM  
  
  Publicul interesat  (comentarii la memoriul de prezentare in etapa de incadrare)  
  
 Figura 7 Schema etapei de definire a domeniului evaluării 
   
     Aspecte practice privind întocmirea îndrumarului  Îndrumarul nu reprezintă doar o simplă expunere a unor aspecte care trebuie detaliate în RIM. Există tendința de a include în îndrumar toate (sau o parte) din aspectele solicitate în Anexa 4 la Lege. Este o     abordare greșită, care nu ajută nici titularul și nici ACPM-ul care ia decizia finală. Titularul este obligat prin lege să prezinte informațiile din Anexa 4, deci este redundant ca acestea să fie solicitate și prin îndrumar.  Definirea domeniului înseamnă în primul rând  identificarea efectelor potențial semnificative , care urmează a fi evaluate în detaliu în RIM și stabilirea  gradului de detaliu  al informațiilor care trebuie furnizate în RIM. În continuare se prezintă toate aspectele care ar trebui luate în considerare în etapa de definire a domeniului evaluării.    Necesarul de studii pentru stabilirea stării actuale a mediului în zona de influență a proiectului ; de exemplu dacă este necesar să se facă observații în teren pentru stabilirea stării florei / faunei, dacă este necesar să se aplice chestionare pentru intervievarea populației; dacă este necesar să se determine calitatea fizico-chimică a solului sau a apelor din zona propusă etc.     Orice cerințe speciale pentru studiile pentru stabilirea stării actuale a mediului, privind amploarea geografică sau calendarul, de ex. din cauza schimbărilor sezoniere ale faunei și flore i; de exemplu, pentru observațiile în teren privind biodiversitatea, se stabilesc speciile care sunt importante, perioadele în care se fac observații pentru a capta cele mai bune informații, se delimitează aria pe care se fac observații.     Tipurile de alternative care ar trebui luate în considerare ; se stabilesc concret amplasamentele alternative pentru proiect (precizarea locației alternative); se stabilesc alternativele tehnologice care să fie analizate în RIM, de exemplu utilizarea energiei solare pentru producerea apei calde ca alternativă la utilizarea gazului metan într-o centrală termică etc.     Nivelul de detaliere al investigațiilor solicitate ; de exemplu se stabilește numărul minim de puncte de prelevare, indicatorii minimi ce trebuie analizați etc.     Metodele care trebuie utilizate pentru a prezice amploarea efectelor asupra mediului ; de exemplu se stabilesc metodele de observație a biodiversității (transecte, observații din punct fix etc.); modelele utilizate pentru modelarea emisiilor în mediu;     Criteriile pe baza cărora trebuie evaluată semnificația efectelor ;     Tipurile de măsuri de atenuare care trebuie luate în considerare ;     Organizațiile care trebuie să fie consultate atunci când se evaluează impactul asupra mediului ;     Componența echipei de experți care va pregăti RIM, EA, SEICA și celelalte studii necesare  (de exemplu pentru EA la un sit Natura 2000 de tip SPA se solicită experți ornitologi iar la un sit SCI se solicită experți specializați pe habitate, mamifere, herpetofauna etc., după caz);     Planul de lucru și resursele pentru evaluarea impactului asupra mediului ; se stabilește un plan de lucru; de exemplu 2 luni pentru observații în teren; 2 luni pentru stabilirea scenariului de bază și 2 luni pentru întocmirea efectivă a RIM.   Se recomandă ca structura îndrumarului să urmărească structura RIM, dar cu un conținut evident mult mai redus. Conținutul acestuia se referă la cum se colectează, cum se evaluează impactul și cât de detaliat este fiecare impact semnificativ. Îndrumarul va putea fi folosit și în etapa de revizuire / analiză a calității RIM pentru a verifica dacă aspectele considerate semnificative la începutul procesului EIM au fost abordate.  Titularul, după ce primește decizia etapei de încadrare prin care s-a stabilit că proiectul necesită RIM (și după caz EA), își formează echipa de experți consultând registrul național și / sau făcând o selecție a acestora conform legislației în vigoare. Se recomandă ca selecția experților să fie făcută cu atenție, nu doar pe baza dovezii că este înscris într-un registru, ci și pe baza experienței efective în domeniul respectiv. Lista de experți rezultă din analiza deciziei etapei de încadrare, în care sunt evidențiate potențialele efecte semnificative ale proiectului asupra mediului (vezi tabelul anterior). După selecția experților, titularul întocmește  propunerea privind aspectele relevante  pentru protecția mediului care trebuie dezvoltate în raportul privind impactul asupra mediului (RIM) și în studiul de evaluare adecvata (EA).  Propunerea titularului trebuie să fie suficient de detaliată și documentată pentru a permite ACPM să     întocmească un îndrumar de calitate.     În continuare se propune o  metodologie în 4 pași  pentru realizarea propunerii de către titular și a îndrumarului de către ACPM:    Pasul 1: Identificare efectelor semnificative.    Ce efecte ar putea avea proiectul asupra mediului? Care factori de mediu sunt afectați?    Care dintre aceste efecte sunt susceptibile de a fi semnificative și, prin urmare, necesită o atenție deosebită în RIM?      Pasul 2: Identificarea alternativelor și a măsurilor de atenuare a impactului    Ce alternative și măsuri de atenuare pot fi aplicate pentru ca efectele identificate ca fiind semnificative să fie minimizate?    După aplicarea alternativelor și a măsurilor de atenuare, rămâne vre-un impact semnificativ? Dacă da, care sunt acestea (care este impactul rezidual?)      Pasul 3: Disponibilitatea datelor    Ce surse de date sunt disponibile pentru a evalua efectele asupra mediului? Există date suficiente pentru a se putea face o evaluare corectă? Sunt disponibile metode / tehnici de evaluare care să poată fi aplicate în mod fezabil?      Pasul 4: Monitorizarea efectelor    Care măsuri de monitorizare ar trebui avute în vedere pentru a urmări evoluția impactului semnificativ identificat și evaluat?         Fiecare din cei 4 pași se detaliază în continuare.    Pasul 1: Identificarea efectelor semnificative  Pentru identificarea efectelor semnificative, se utilizează pe scară largă  analiza multicriterială.  Sunt stabilite criterii comune pentru evaluarea semnificației unui impact, care se cuantifică pentru fiecare proiect în parte.     Semnificația unui impact  poate fi majoră (semnificativă), moderată, minoră, neglijabilă, fără valoare sau pozitivă. Semnificația unui impact este dată de 2 componente:     Magnitudinea impactului  care este dată de caracteristicile proiectului și ale efectelor generate de acesta, cum ar fi:     Natura efectului: negativ, pozitiv sau ambele;    Tipul efectului: direct, indirect, secundar, cumulativ;    Reversibilitatea efectului: reversibil, ireversibil;    Extinderea efectului: locală, regională, națională, transfrontieră;    Durata efectului: temporar, termen scurt, termen lung;    Intensitatea efectului: mică, medie, mare.  Magnitudinea impactului poate fi mică, medie sau mare, în funcție de caracteristicile de mai sus.      Senzitivitatea receptorului  este înțeleasă ca fiind sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot aduce. Senzitivitatea poate fi mică, medie sau mare.   Efectele POTENȚIAL semnificative identificate în etapa de încadrare, se supun analizei multicriteriale pentru a se determina care dintre acestea ESTE întra-adevăr semnificativ în contextul analizat. Analiza multicriterială este efectuată de titular, prin experții competenți cooptați, iar rezultatele analizei sunt trecute în propunerea transmisă către ACPM. Aceasta analizează corectitudinea aplicării analizei multicriteriale (dacă este necesar solicită informații suplimentare sau solicită expertiză externă). Odată ce titularul și ACPM ajung la un consens cu privire la stabilirea efectelor care sunt într-adevăr semnificative, se emite îndrumarul.     Semnificația unui impact poate fi schimbată în urma analizei de detaliu efectuată în RIM. La etapa de stabilire a domeniului evaluării se face o analiză sumară a semnificației impactului, pe baza informațiilor disponibile imediat, fără eforturi majore. Și aici se recomandă aplicarea principiului de precauție în luarea deciziei. Astfel, dacă un impact nu poate fi evaluat satisfăcător astfel încât să se stabilească dacă este semnificativ sau nu, atunci acest impact se consideră semnificativ și va fi inclus în RIM. Mai târziu, în RIM, se colectează mai multe date și evaluarea se poate face în detaliu. În RIM se poate concluziona că impactul are o semnificație minoră sau neglijabilă.  Descrierea   metodei de analiză multicriterială     se face în continuare.     Magnitudinea impactului     Componentele magnitudinii impactului  sunt:   Natura impactului    Negativ  – un impact care implică o modificarea negativă (adversă) a condițiilor inițiale sau introduce un factor nou, indezirabil.     Pozitiv  – un impact care implică o îmbunătățire a condițiilor inițiale sau introduce un factor nou, dezirabil.     Ambele  – un impact care implică o modificare negativă (adversă) dar în același timp și una pozitivă a condițiilor inițiale   Tipul impactului    Direct  – impacte ce rezultă din interacțiunea directă dintre o activitate a planului și un factor de mediu (ex. ocuparea unui habitat în timpul construcției)     Indirect  – impacte ce rezultă din alte activități sau ca o consecință sau circumstanță a proiectului (de ex. intensificarea traficului rutier în zona proiectului)     Secundar  – impact direct sau indirect ca rezultat al interacțiunii repetate dintre componentele proiectului și factorii de mediu (de ex. impact secundar direct – un impact asupra faunei datorită coliziunilor; impact secundar indirect – impact asupra faunei datorită pierderii de habitat)     Cumulat  - impact care acționează împreună cu alt impact (incluzând impactele altor planuri / proiecte / activități), afectând același factor de mediu sau receptor (ex. efectul combinat al altor proiecte similare în aria de influență)   Reversibilitatea impactului    Reversibil  – un impact este reversibil când factorul de mediu afectat (receptorul) poate reveni la starea inițială (dinaintea acțiunii impactului), de ex. turbiditatea apei poate reveni la inițial după încetarea cauzei turbidității – activitățile de construire);     Ireversibil  – un impact este ireversibil dacă factorul de mediu nu mai poate reveni la starea inițială (de ex. ocuparea permanentă a terenului)   Extinderea impactului    Locală  – impactele care afectează receptori locali în vecinătatea componentelor planului / proiectului. Un impact local apare de obicei pe o rază de până la 5 km de sursă (de ex. suspensii și sedimente în apă); Trebuie definită aria de influență     Regională  – impactele care afectează receptorii (factorii de mediu) pe o rază de aprox. 5 – 40 km de sursă și au o extindere regională (termen ce trebuie definit în fiecare evaluare);     Națională  – impactele ce afectează factorii de mediu la nivel național (de ex. impacte sociale cu extindere națională).     Transfrontieră  – impacte ce afectează factori de mediu la nivel internațional   Durata impactului       Temporar –  impactul se manifestă pe o durată scurtă de timp și eventual intermitent / ocazional (de ex. depozite temporare de pământ pe durata execuției lucrărilor)     Termen scurt  – impactul se preconizează că va fi activ pentru o perioadă limitată, scurtă de timp și va înceta în totalitate la finalizarea activității care-l provoacă (de ex. zgomot și vibrații generate în timpul construcției). De asemenea, impactul are o durată scurtă dacă este eliminat prin măsuri adecvate sau factorul de mediu este restaurat (de ex. oprirea unei instalații dacă zgomotul produs de aceasta afectează receptorii)     Termen lung  – impactul se manifestă pe o perioadă lungă de timp (pe toată perioada de operare – estimată la mai mult de 25 ani), dar încetează odată cu închiderea proiectului (de ex. zgomotul produs de instalații, emisii etc.). De asemenea, impactul are o durată lungă chiar dacă este intermitent, dar se manifestă pe toată durata de viață a proiectului (de ex. perturbarea biodiversității în timpul operațiilor de întreținere a instalației).     Permanent  – impactul se manifestă în toate fazele proiectului și rămâne activ și după închiderea proiectului. Altfel spus, cauzează schimbări permanente asupra resurselor biotice și abiotice sau asupra receptorilor (de ex. distrugerea unui habitat prioritar).   Intensitatea impactului    Mică  – atunci când factorul de mediu are o valoare sau /și o sensibilitate redusă. Impactul poate fi prevăzut dar este de obicei la limita detecției și nu conduce la modificări permanente în structurile și funcțiunile receptorului. Altfel spus, efectele manifestării impactului se încadrează în limitele naturale de variabilitate ale receptorului, fără a fi necesară refacerea receptorului.     Medie  – atunci când factorul de mediu are o valoare și / sau o sensibilitate medie. Structurile și funcțiunile receptorului sunt afectate dar structura / funcțiunea de bază nu este afectată. Altfel spus, efectele manifestării impactului depășesc limitele naturale de variabilitate ale receptorului, iar timpul de refacere este mediu (<2 ani)     Mare  – atunci când factorul de mediu are o valoare sau/și o sensibilitate mare (de ex. situri Natura 2000). Structurile și funcțiunile receptorului sunt afectate complet. Pierderea structurilor / funcțiunilor este vizibilă. Altfel spus, efectele manifestării impactului depășesc limitele naturale de variabilitate, cauzând perturbări ireversibile sau reversibile în perioade lungi de timp (>2 ani).     Magnitudinea impactului  este o combinație a tuturor elementelor de caracterizare a unui impact (natura, tipul, reversibilitatea, extinderea, durata, intensitatea) făcută pe baza experienței evaluatorului. Criteriile de determinare a magnitudinii impactului diferă pentru factorii de mediu fizici, biologici și sociali.      Tabelul 9 Caracterizarea magnitudinii unui impact     Magnitudinea  impactului    Factori de mediu fizici    Factori de mediu biologici    Factori de mediu sociali         MICĂ    Impact temporar sau pe termen scurt asupra receptorilor (resurselor) fizici, localizabil și detectabil, care cauzează modificări peste variabilitatea  naturală, fără a modifica    Impact asupra unei specii care se manifestă doar la nivelul unui grup de indivizi pe o perioadă scurtă de timp (o generație sau mai puțin), dar nu afectează alte niveluri  trofice sau populația speciei    Impact asupra unui grup specific  /comunitate sau asupra bunurilor materiale (culturale, turism etc.) pe o perioadă scurtă de timp, care însă nu se extinde și nu  generează perturbări ale                funcționalitatea sau calitatea receptorului (resursei). Mediul revine la starea dinaintea impactului după încetarea  activității care cauzează impactul.    respective.    populației sau resurselor.         MEDIE    Impact temporar sau pe termen scurt asupra receptorilor (resurselor) fizici care se poate extinde peste scara locală și poate produce modificarea calității sau funcționalității receptorului (resursei). Totuși, nu este afectată integritatea pe termen lung a receptorului (resursei) sau a oricărui receptor dependent. Dacă extinderea impactului este mare, atunci și magnitudinea poate fi  mare.    Impact asupra unei specii care se manifestă la nivelul unei părți din populație și poate cauza modificări în abundență și / sau o reducere a distribuției de-a lungul uneia sau mai multor generații, dar nu afectează integritatea pe termen lung a populației speciei sau a altor specii dependente. Caracterul cumulativ și mărimea consecințelor sunt importante. Dacă extinderea impactului este mare, atunci și  magnitudinea poate fi mare.       Impact asupra unui grup specific  / comunitate sau asupra bunurilor materiale care poate genera schimbări pe termen lung dar nu afectează stabilitatea generală a grupurilor, comunităților sau a bunurilor materiale. Dacă extinderea impactului este mare, atunci și magnitudinea poate fi mare.         MARE    Impact asupra receptorilor (resurselor) care poate provoca modificări ireversibile și peste limitele admise, la scară locală sau mai mare. Modificările pot altera caracterul pe termen lung al receptorului (resursei) și al altor receptori dependenți. Un impact care persistă după încetarea activității care-l produce are o  magnitudine mare.       Impact asupra unei specii care se manifestă asupra întregii populații și cauzează declin în abundență și  /sau schimbări în distribuție peste limita de variație naturală, fără posibilitate de recuperare sau revenire sau care se manifestă de-a lungul mai multor generații.       Impact asupra unui grup specific  / comunitate sau asupra unuia sau mai multor bunuri materiale care cauzează modificări pe termen lung sau permanent și afectează stabilitatea generală și starea acestora.        Senzitivitatea receptorului     Semnificația generală a unui impact depinde în egală măsură și de valoarea / senzitivitatea receptorului. Chiar dacă un impact are o magnitudine mare, semnificația generală a impactului poate fi medie dacă valoarea / senzitivitatea receptorului este mică. De exemplu, în cazul unui parc eolian, impactul de coliziune a paseridelor de palele turbinelor are o magnitudine medie, însă valoarea / senzitivitatea speciei este mică. În consecință, semnificația generală a impactului coliziunii paseridelor de palele turbinei este redusă.     Tabelul 10 Stabilirea senzitivității receptorului     Valoarea / senzitivitatea  receptorului       Factori de mediu (receptori) fizici    Factori de mediu (receptori) biologici    Factori de mediu (receptori) sociali         MICĂ    Un receptori / resursă care nu este important pentru funcționarea ecosistemelor sau serviciilor, sau care este important dar rezistent la schimbări (în contextul activităților propuse) și își va reveni rapid pe  cale naturală la starea dinaintea    O specie sau un habitat care nu este protejată sau listată. Este comună sau abundentă; nu este critică pentru funcțiunile ecosistemului sau a altor ecosisteme (de ex. pradă pentru  alte specii sau prădător al speciilor    Bunurile materiale și elementele socio – economice afectate nu sunt considerate semnificative din punct de vedere al resurselor, și nu au o valoare mare economică, culturală sau socială.                impactului odată ce activitatea generatoare de impact se oprește.    de rozătoare); nu reprezintă elemente cheie pentru stabilitatea  ecosistemului.              MEDIE    Un receptor / resursă care este important pentru funcționarea ecosistemelor / serviciilor. Poate fi mai puțin rezistent la schimbări dar poate fi readus la starea inițială prin acțiuni specifice, sau se poate reface pe cale naturală în timp.    O specie sau un habitat care nu este protejat sau listat; este răspândită global dar este rară în zona planului / proiectului. Este importantă pentru funcționarea și stabilitatea ecosistemului și este amenințată sau populația este în  declin.       Elementele socio – economice afectate nu sunt semnificative în contextul general al zonei analizate însă au o semnificație locală mare.         MARE       Un receptor / resursă care este critic pentru ecosisteme / servicii, nu este rezistent la schimbări și nu poate fi readus la starea inițială.    O specie sau un habitat care este protejată prin directivele relevante sau convenții internaționale. Este listată ca fiind rară, amenințată sau vulnerabilă (IUCN); este critică pentru stabilitatea și  funcționalitatea ecosistemului.    Elementele socio – economice afectate sunt protejate în mod specific prin legislația națională sau internațională și sunt semnificative pentru comunitățile din zona proiectului sau la nivel  regional / național.        Semnificația generală a impactului     Pentru determinarea semnificației generale a impactului se au în vedere următoarele elemente cheie:    Magnitudinea impactului (scară, durată, intensitate etc.)    Valoarea / senzitivitatea receptorului.  Tabelul 11 Stabilirea semnificației impactului în funcție de magnitudine și senzitivitatea receptorului          Magnitudine mică    Magnitudine medie    Magnitudine mare      Valoare / senzitivitate mică    Minor    Minor    Moderat      Valoare /  senzitivitate medie    Minor    Moderat    Major      Valoare /  senzitivitate mare    Moderat    Moderat    Major      Semnificația impactului      Fără impact sau  nesemnificativ    Impactul nu generează efecte cuantificabile (vizibile sau măsurabile) în starea naturală a mediului.      Semnificație minoră    Impactul are magnitudine mică, se încadrează în standarde și / sau este asociat cu receptori cu valoare / senzitivitate mică sau medie. Impact cu magnitudine medie care afectează receptori cu  valoare mică      Semnificație moderată    Impact care se încadrează în limite, cu magnitudine mică afectând receptori cu valoare mare, sau magnitudine medie afectând receptori cu valoare medie sau magnitudine mare afectând receptori cu  valoare medie.      Semnificație  majoră    Impact care depășește limitele și standardele și are o magnitudine mare afectând receptori cu valoare  medie sau magnitudine medie afectând receptori cu valoare mare.        Tabelul 12 Descrierea impactelor în funcție de semnificația acestora     Semnificația  impactului    Efecte asupra componentei  biotice (biodiversitate)    Efecte asupra componentei  abiotice (socio – economic)    Aria de îngrijorare    Consecințe pentru  titularul proiectului           Degradarea calității sau    Schimbări în activitatea         Adoptă măsuri pentru evitarea acestor impacte acolo unde e posibil și monitorizează îndeaproape aria afectată de impactul rezidual.           disponibilității habitatelor și    comercială care duc la              Major  - - -    / sau a vieții sălbatice, cu recuperare mai mare de 2 ani  Exemplu: alterarea sau  pierderea unor suprafețe    pierderea veniturilor sau a oportunităților peste limita normală de variație  Efecte potențiale pe  termen scurt asupra    Îngrijorare mare care generează campanii la nivel mare (regional, național)           mari de habitate prioritare,    sănătății / calității vieții; risc                modificări majore în starea    real de accidentare                     de conservare a speciilor protejate, fragmentări majore de habitat    Exemplu: pierderi importante de teren agricol, relocări de locuințe, pericole iminente de  accidentare                   Moderat  - -       Schimbări în habitate sau specii peste variabilitatea naturală, cu un potențial de recuperare de până la 2 ani.  Exemplu: perturbări ale habitatelor și speciilor     Schimbări în activitatea comercială care duc la pierderi de venituri sau oportunități în intervalul de variabilitate / risc normal. Efect posibil însă puțin probabil de afectare a sănătății / calității vieții.  Risc redus de accidente  Exemplu: ocupare de suprafețe reduse de teren   valoros       Îngrijorare extinsă, articole de presă, fără campanii susținute       Măsuri de minimizare a extinderii impactelor         Minor  -    Schimbări în habitate sau specii care pot fi observate și măsurate, dar sunt la aceeași scară cu variabilitatea naturală  Exemplu: zgomot produs de utilaje     Perturbare posibilă a altor activități și influență minoră asupra veniturilor și oportunităților. Disconfort în limite acceptabile. Nu sunt efecte asupra sănătății  / calității vieții populației  Exemplu: blocaje în trafic       Îngrijorare temporară locală a unor persoane sau grup care resimt disconfortul    Conștientizează impactul potențial și manageriază activitatea și operațiile în vederea minimizării interacțiunilor         Neglijabil  ~    Schimbări în habitate și specii în limitele variabilității naturale – dificil de măsurat sau observat.  Exemplu: evitarea structurilor de către păsări .     Efecte vizibile însă acceptabile asupra altor activități comerciale (nu creează perturbare). Efect notabil, însă fără consecințe asupra sănătății și a calității vieții populației  Exemplu: creșterea  intensității traficului       Efect conștientizat la nivel local, însă fără motive de îngrijorare       Nu se impun intervenții, însă titularul trebuie să se asigure că aceste efecte nu cresc în importanță         Fără interacțiuni 0       Fără efecte       Fără efecte       Nu sunt îngrijorări    Asigurarea că eventualele modificări ale activității nu schimbă  încadrarea de impact         Pozitiv  +++    Îmbunătățirea ecosistemelor prin crearea de habitat propice, crearea de condiții pentru mărirea populațiilor și a distribuției acestora – îmbunătățirea stării de conservare a habitatelor și speciilor  Exemplu: Crearea de habitate noi, reducerea emisiilor de gaze cu efect de   seră       Beneficii asupra comunității locale, îmbunătățirea stării de sănătate și a calității vieții  Exemplu: venituri, locuri de muncă, solicitare și asigurarea de servicii etc.       Nu sunt îngrijorări       Eforturi pentru maximizarea beneficiilor        Așa cum s-a precizat mai sus, aplicarea analizei multi-criteriale se face de către titular prin experții cooptați. Rezultatul analizei multicriteriale este un set de impacturi care pot fi semnificative și care sunt propuse de titular pentru detalierea în cadrul RIM.     ACPM, la rândul ei intră în mai multe detalii față de etapa de încadrare și analizează proiectul mai atent, încercând să evidențieze efectele care pot fi semnificative. Pentru a ușura această etapă, se propun liste de control care sunt structurate astfel:    Lista de control privind caracteristicile proiectului – de unde rezultă aspectele care pot cauza efecte asupra unor factori de mediu, precum și factorii de mediu potențial afectați.       Lista de control privind receptorii – de unde rezultă senzitivitatea receptorilor asupra cărora acționează efectele identificate în prima listă.    Astfel, dacă în prima listă se identifică un efect asupra unui factor de mediu, atunci factorul de mediu este analizat în a doua listă. Dacă efectul este semnificativ și valoarea receptorului este mare, atunci semnificația generală a efectului poate fi majoră.  Propunerea înaintată de titular împreună cu rezultatul aplicării listelor de control, sunt cumulate de ACPM în vederea identificării efectelor semnificative care să fie detaliate în RIM. Identificarea efectelor semnificative rămâne și în această etapă, elementul subiectiv al evaluării.  Este o procedură aparent dificilă, însă se reiterează faptul că la această etapă se utilizează doar informațiile disponibile imediat, fără eforturi mari. În multe cazuri titularul are acces la expertiză suficientă pentru a furniza o propunere care să sufere foarte puține modificări în urma consultărilor din CAT. Se recomandă ca etapa de definire a domeniului evaluării să fie făcută în principal de titular iar propunerea transmisă de acesta să fie doar ajustată în baza consultărilor cu publicul interesat și cu membrii CAT.      Pasul 2: Identificarea alternativelor și a măsurilor de atenuare a impactului  În pasul 1 s-a efectuat identificarea grosieră a efectelor semnificative asupra mediului. Este un moment oportun să se analizeze diverse alternative la proiect, astfel încât efectele semnificative să dispară sau să fie diminuate. De asemenea, încă din această fază se caută măsuri specifice care să fie aplicate proiectului, astfel încât efectele semnificative să se reducă ca număr sau ca semnificație.     De exemplu s-a identificat în urma analizei multicriteriale că efectul emisiilor în apă generate de un proiect este semnificativ și poate cauza impact asupra receptorului natural (schimbarea stării de calitate a acestuia). Este indicat ca încă din această fază să se caute alternative sau măsuri de atenuare, înainte de analiza detaliată a impactului în RIM. Această anticipare este riscantă, însă în multe cazuri se dovedește că aduce beneficii substanțiale proiectului. Astfel, în etapa de stabilire a domeniului evaluării, se introduce alternativa de recirculare internă a apelor uzate sau se aplică măsura de introducere a unei noi etape de epurare în stația de epurare din proiect. Efectul asupra receptorului poate să scadă în intensitate și să nu mai fie semnificativ prin aplicarea alternativei sau a măsurii și să nu mai fie necesar ca efectul (încadrat inițial ca semnificativ) să fie evaluat în cadrul RIM.  Unul dintre conceptele de bază ale Directivei EIM este analiza alternativelor. Pentru orice efect potențial semnificativ, trebuie concepute și analizate alternative. Îndrumarul va conține sugestii de alternative care să fie analizate în cadrul RIM, precum și sugestii de măsuri de atenuare care să fie detaliate în RIM.     Chiar dacă analiza alternativelor se face în detaliu în cadrul RIM, identificarea preliminară a alternativelor în timpul etapei de definire a domeniului evaluării, este considerată o bună practică. În mod ideal, alternativele trebuie identificate încă din primele stadii de dezvoltare ale proiectului, atunci când încă se mai pot face modificări în proiect. Identificarea timpurile a alternativelor permite de asemenea colectarea mai eficientă a datelor necesare.  Diferitele tipuri de alternative care pot fi luate în considerare se evidențiază:    Strategii alternative, de ex. pentru a gestiona cererea sau a reduce pierderile, în loc să se dezvolte o nouă resursă;    Amplasamente sau rute alternative pentru întregul proiect sau pentru o parte a acestuia;    Tehnologii alternative și materii prime, de ex. construirea unei centrale electrice cu turbină cu ciclu combinat, mai degrabă decât o centrală electrică pe bază de cărbune;    Plan de situație sau arhitectură alternative, de ex. localizarea activităților zgomotoase în afara receptorilor sensibili sau înlocuirea coș de evacuare de mari dimensiuni cu două coșuri mai mici;       Măsuri alternative de mediu, de ex. construirea unui ecoduct (ecoductul este o amenajare prin care animalele pot traversa în siguranță construcțiile și barierele umane) pentru a asigura trecerea în condiții de siguranță a vieții sălbatice pe o autostradă, mai degrabă decât crearea unui habitat compensatoriu.  Mai jos este redată listă utilă care trebuie avută în vedere atunci când se proiectează diferite tipuri de alternative și măsuri de atenuare. Acestea trebuie luate în considerare încă din faza de stabilire a domeniului evaluării.    Măsuri de gestionare a cererii de bunuri sau servicii.    Măsuri de conservare sau reducere a pierderii de resurse.    Diferite abordări pentru a satisface cererea.    Locații sau rute.    Procese sau tehnologii.    Metode de lucru.    Planuri de amplasament și arhitectură.    Proiectarea structurilor.    Tipuri și surse de materiale.    Specificațiile produsului.    Calendarul de construcție, exploatare și dezafectare, inclusiv orice etapă a proiectului.    Datele de început și de terminare.    Dimensiunea locației sau a unității.    Nivelul producției.    Responsabilități pentru implementare.    Controlul poluării    Gestiunea deșeurilor, inclusiv reciclarea, recuperarea, reutilizarea și eliminarea finală.    Moduri de acces și rute pentru trafic către și de pe site.    Facilități auxiliare.    Metode și sisteme de gestionare.    Responsabilități și proceduri de gestionare a mediului.    Angajarea și formarea personalului    Planuri de monitorizare și de urgență.    Lucrări de dezafectare, restaurarea siturilor și utilizarea ulterioară.    Scenariu „Do-nothing” (alternativa 0) sau alternativa minimă.      Pasul 3. Colectarea datelor  La realizarea propunerii și a îndrumarului, titularul, experții și ACPM trebuie să fie conștienți de ce date pot fi colectate în mod practic în timpul pregătirii RIM. Datele ar trebui colectate și interpretate de către experții relevanți și, în cazul în care se folosesc date cu caracter tehnic, acestea ar trebui verificate pentru a asigura corectitudinea interpretării și a relevanței. În cazul în care nu există astfel de experți la nivel intern, ar trebui utilizați experți externi. Experții pot fi găsiți și la nivel local deoarece aceștia uneori pot accesa mai ușor informații locale.     În general, datele solicitate pentru pregătirea RIM trebuie să poată fi colectate fără eforturi financiare care să depășească beneficiul de mediu. De exemplu pentru evaluarea impactului emisiilor unui proiect rezidențial asupra aerului înconjurător este necesar să se cunoască calitatea aerului înconjurător înainte de realizarea proiectului. Aceasta se poate alfa prin sesiuni de măsurători ale concentrației diverșilor poluanți în aer. Costurile pentru astfel de măsurători pot fi mari iar rezultatul măsurătorilor nu este cu mult mai precis decât rezultatele monitorizării calității aerului prin stațiile de monitorizare existente. Astfel nu se justifică o solicitare de măsurători speciale pentru proiectul respectiv, atât timp cât există date de monitorizare a calității aerului, care pot fi extrapolate la amplasamentul proiectului.     Uneori informațiile necesare pot fi greu de găsit; în unele cazuri, pot fi utilizați indicatori indirecți care pot furniza informații de mediu în mod indirect. De exemplu, lipsa datelor de monitorizare a calității aerului dintr-o zonă urbană ar putea fi rezolvată dacă există date care evidențiază tendințele fluxurilor / volumelor de trafic în timp sau tendințele emisiilor din surse staționare. Ipotezele privind mediul pot fi generate și alte date disponibile și pot fi utile în determinarea relevanței impactului. Datele pot fi, de asemenea, colectate din surse disponibile în temeiul altor reglementări europene - de exemplu, Directiva privind habitatele, Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin sau Directiva-cadru privind apa.  Experții ar trebui să fie conștienți de faptul că sursele de date pot diferi de la caz la caz, iar cea mai avansată metodă de colectare a datelor poate să nu fie cea mai bună întotdeauna. În unele cazuri, cercetarea de birou poate fi mai eficientă decât sondajele pe teren, iar Google Earth poate fi la fel de util ca imaginile din satelit achiziționate special.  Unele surse tipice de informații utilizate pentru colectarea datelor în etapa de definire a domeniului evaluării sunt enumerate mai jos.    Baze de date naționale / regionale ale evaluărilor impactului asupra mediului anterioare;    Datele colectate în temeiul altei legislații UE (în special Directiva SEA și Directiva INSPIRE);    Baze de date la nivel european și alte baze de date internaționale;    Experți la nivel local; și    Investigații primare efectuate de experți competenți.     Exemple de baze de date de mediu sunt:    Date generale    Comisia Europeană - baza de date Eurostat;    Agenția Europeană de Mediu (inclusiv emisiile naționale, apa, acoperirea terenurilor etc.);    Rețeaua europeană de informare și observare a mediului (EIONET);    Copernicus (anterior, Global Monitoring for Environment and Security);    Infrastructura pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE);    Organizația Națiunilor Unite pentru protecția mediului.      Date privind biodiversitatea și schimbările climatice    Sistemul de informare a biodiversității pentru Europa (BISE);    Unitatea globală de informare în materie de biodiversitate (GBIF);    Natura 2000 Network Viewer;    Raportarea în temeiul Directivei privind habitatele și a Directivei privind păsările    Baza de date comună privind zonele desemnate la nivel național (CDDA) gestionată de Agenția Europeană de Mediu    Evaluările ecosistemelor (MAES)    Grupul pentru Observarea Pământului - Rețeaua de observare a biodiversității (GEO BON);    EuMon (specii și habitate de interes comunitar);    Centrul de distribuire a datelor IPCC.      Date privind apele și mediul marin    Sistemul european de informații privind apa (WISE);    Rețeaua europeană de observare a mediului marin (EMODNET);    Sistemul de informații privind mediul marin (EMIS);    Atlasul european al mărilor.      Date privind chimicalele și industria    Înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH);    Sistemul de raportare a accidentelor majore (MARS);    Centrul comunitar de documentare privind riscurile industriale (CDCIR);    Registrul european / național al Poluanţilor Emişi şi Transferaţi (PRTR).           Pasul 4 – Măsuri de monitorizare  Mai jos sunt câteva sugestii practice pe care titularii și experții le pot lua în considerare la proiectarea măsurilor de monitorizare și care pot fi deja luate în considerare în timpul stabilirii domeniului evaluării:    Măsurile de monitorizare trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite implementarea corectă  - parametrii, frecvența, metodele, responsabilitățile și resursele trebuie identificate în avans.    ACPM trebuie să se asigure că rezultatele monitorizării vor fi evaluate de autoritățile competente, denumind această autoritate dacă este relevant (acest lucru se poate face prin inspecție aleatorie). În loc să efectueze monitorizarea individuală a fiecărui proiect, măsurile ar putea fi coordonate la un nivel mai înalt (depinzând de Proiectele care pot avea loc într-o varietate de foruri diferite, cum ar fi planurile municipale, printr-o SEA sau mai informal). Aceasta ar putea implica dezvoltarea unei baze de date care să reducă timpul petrecut în sondajele de teren extinse și să faciliteze evaluările de mediu viitoare pentru proiectele similare. O astfel de bază de date ar fi, de asemenea, strâns legată de monitorizarea rezultatelor proiectelor în derulare.    În măsura în care este rezonabil, măsurile de monitorizare ar trebui să aibă capacitatea de a identifica orice efecte adverse neprevăzute, ceea ce înseamnă că trebuie să ia în considerare starea mediului afectat, precum și impacturile specifice (de exemplu emisiile, utilizarea resurselor) generate de proiect. Rezultatele monitorizării sunt puse la dispoziția autorităților competente și a publicului.        Liste de control pentru stabilirea semnificației efectelor în etapa de definire a domeniului evaluării     
 ACPM intră în mai multe detalii față de etapa de încadrare și analizează proiectul mai atent, încercând să evidențieze efectele care pot fi semnificative. Pentru a ușura această etapă, se propun liste de control care sunt structurate astfel: 
   Lista de control privind caracteristicile proiectului – de unde rezultă aspectele care pot cauza efecte asupra unor factori de mediu, precum și factorii de mediu potențial afectați.    Lista de control privind receptorii – de unde rezultă senzitivitatea receptorilor asupra cărora acționează efectele identificate în prima listă.   
 Astfel, dacă în prima listă se identifică un efect asupra unui factor de mediu, atunci factorul de mediu este analizat în a doua listă. Dacă efectul este semnificativ și valoarea receptorului este mare, atunci semnificația generală a efectului poate fi majoră. 
 Propunerea înaintată de titular împreună cu rezultatul aplicării listelor de control, sunt cumulate de ACPM în vederea identificării efectelor semnificative care să fie detaliate în RIM. Identificarea efectelor semnificative rămâne și în această etapă, elementul subiectiv al evaluării. 
 Tabelul 13  Lista de control pentru etapa de definire a domeniului evaluării - Întrebări privind caracteristicile proiectului  
    Întrebări ce vor fi considerate în etapa de stabilire a domeniului evaluării    DA/Nu/ ?    Care componente de mediu pot fi afectate?    Este posibil ca efectul asupra componentei sa  fie semnificativ? De ce?      1. Construcția, operarea sau dezafectarea Proiectului vor implica acțiuni care vor provoca schimbări fizice ale  amplasamentului (topografie, utilizare a terenurilor, schimbări în corpurile apă, etc.)?      1.    Schimbarea permanenta sau temporara a folosinței terenului, modului de acoperire sau topografiei, inclusiv  creșterea gradului de folosire a terenului? Efecte vizuale?                     2.    Eliberarea terenului existent de vegetație si clădiri?                     3.    Creare de noi folosințe a terenului?                     4.    Investigații preliminare fazei de construcție (ex. Teste de sol, foraje)?                     5.    Lucrări de construcții?                     6.    Lucrări de demolare?                     7.    Amplasamente temporare folosite pentru lucrările de  construcții sau locuințe pentru constructori?                   
   
    8.    Construcții supraterane, structuri sau lucrări de  terasament, inclusive excavații?                     9.    Lucrări subterane inclusive mine sau tunele?                     10.    Lucrări de îmbunătățiri funciare?                     11.    Dragare?                     12.    Structuri costiere (ex. diguri maritime)                     13.    Structuri marine?                     14.    Procese de producție si fabricație?                     15.    Construcții pentru depozitarea mărfurilor si materialelor?                     16.    Instalații pentru tratarea sau eliminarea deșeurilor solide  sau a efluenților lichizi?                     17.    Construcții pentru adăpostirea muncitorilor pe durate  mari de timp?                     18.    Intensificarea traficului de orice fel in timpul etapei de  construcție sau funcționare?                     19.    Rute noi sau modificate de drumuri, cai ferate, aeriene, cai de transport pe apa sau alte infrastructuri, inclusiv  stații, porturi, aeroporturi etc. ?                     20.    Închiderea sau devierea rutelor existente de transport sau infrastructura conducând la modificări de trafic ?                     21.    Linii de transport electric sau conducte, noi sau  modificate?                     22.    Îndiguire, barare, desecare, regularizare sau alte schimbări in hidrologia cursurilor de apa sau a  acviferelor?                     23.    Traversări de râuri?                     24.    Prelevarea sau transferul apei din subteran sau din ape de suprafață?                     25.    Modificări de cursuri de apa sau de teren afectând  drenarea sau scurgerea apei?                     26.    Transport de persoane sau materiale necesare in timpul  fazelor de construcție, funcționare sau dezafectare?                     27.    Demontarea sau scoaterea din funcțiune pe perioade mari de timp, sau lucrări de restaurare?                     28.    Activități care continua pe parcursul scoaterii din  funcțiune si care pot avea un impact asupra mediului?                     29.    Aflux permanent sau temporar de populație?                     30.    Introducerea de specii neautohtone?                     31.    Pierderea unor specii native sau a diversității genetice?                     32.    Pierderea ariilor protejate / cu biodiversitate bogată?                     33.    Orice alte acțiuni?                     2. Proiectul, în etapa de construcție sau de operare, va folosi resurse naturale ca teren, apă, materiale sau energie, sau orice alte resurse care sunt neregenerabile sau există in cantitate mică?      1.    Terenuri, in special terenuri aflate in stare naturala  (virgine) sau terenuri agricole?                     2.    Apa ?                     3.    Minerale?                     4.    Agregate/compuși?                     5.    Păduri si material lemnos?                     6.    Energie, inclusiv electricitate si combustibili?                     7.    Orice alte resurse?                     3. Proiectul presupune folosirea, depozitarea, transportul, manevrarea sau producerea de substanțe sau materiale care pot fi dăunătoare sănătății populației sau mediului, sau care pot spori temerile ca proiectul ar avea un risc pentru  sănătatea populației?      1.    Proiectul implica folosirea de substanțe sau materiale care sunt riscante sau toxice pentru sănătatea populației  sau pentru mediu (flora, fauna, alimentare cu apă)?                     2.    Proiectul va modifica incidenta bolilor sau va afecta vectorii de boala (ex. boli generate de insecte sau de ape  contaminate sau poluate)?                   
   
    3.    Proiectul va afecta bunăstarea populației (ex. prin  schimbarea condițiilor de viață)?                     4.    Exista grupuri de populație vulnerabile in mod special, care pot fi afectate de proiect (ex. pacienți spitalizați,  bătrâni)?                     5.    Orice alte cauze?                     4. Proiectul va produce deșeuri solide in timpul construirii, funcționarii sau încetării activității?      1.    Materiale excavate, steril sau deșeuri de mina?                     2.    Deșeuri orășenești (menajere si/sau comerciale)?                     3.    Deșeuri periculoase sau toxice (inclusiv deșeuri  radioactive)?                     4.    Alte deșeuri din procese industriale?                     5.    Surplus de produse?                     6.    Nămol de canalizare sau din stația de epurare?                     7.    Deșeuri provenite din construcții sau demolări?                     8.    Mașini sau echipamente care nu mai sunt utilizate?                     9.    Soluri sau alte materiale contaminate?                     10.    Deșeuri din agricultura?                     11.    Orice alte deșeuri solide?                     5. Proiectul va avea ca efect emiterea in aer de poluanți sau orice alte substanțe periculoase, toxice sau nocive?      1.    Emisii la arderea combustibililor fosili, din surse  staționare sau mobile?                     2.    Emisii din procesele de producție?                     3.    Emisii de la manevrarea materialelor, inclusiv  depozitarea sau transportul acestora?                     4.    Emisii de activități de construcție, inclusiv din instalații  tehnice si echipamente aferente                     5.    Praf sau mirosuri din manevrarea materialelor, inclusiv  materiale de construcție, ape uzate si deșeuri?                     6.    Emisii de la incinerarea deșeurilor?                     7.    Emisii din arderea deșeurilor in aer liber (ex. resturi de la  operațiunile de taiere sau din activitatea de construcții)?                     8.    Emisii din orice alte surse?                     6. Proiectul va cauza zgomote si vibrații sau va avea ca efect radiație luminoasa, termica sau alte forme de radiații  electromagnetice?      1.    Din exploatarea echipamentelor ca de ex. motoare, instalații tehnice de ventilare, concasoare?                     2.    Din procese industriale sau similare acestora?                     3.    Din construcții sau demolări?                     4.    Din explozii sau din săpături?                     5.    Din traficul generat de lucrările de construcție?                     6.    Din sisteme de iluminare sau răcire?                     7.    Din surse de radiații electromagnetica (considerând efectele asupra populației sau asupra eventualelor  echipamente sensibile aflate in apropiere)                     8.    Din orice alte surse?                     7. Proiectul va conduce la riscul de contaminare a solului sau apei prin emisiile de poluanți pe terenuri sau in ape de  suprafață, ape subterane, ape de coasta sau ape marine?      1.    Din manevrarea, depozitarea sau deversarea de  materiale periculoase sau toxice?                     2.    De la descărcarea de ape de canalizare sau a altor efluenți (indiferent daca aceștia sunt sau nu epurați) in  ape sau sol?                     3.    Prin depunerea in ape sau pe sol a poluanților emiși in  aer?                     4.    Din oricare alte surse?                     5.    Exista riscul ca, pe termen lung, poluanții care provin din  aceste surse sa se acumuleze in mediu?                     8. Exista riscul ca, in timpul construirii sau funcționarii proiectului sa se producă accidente care pot afecta sănătatea  populației sau mediului?      1.    Din explozii, deversări, incendii, etc., depozitarea,                   
   
         manipularea, folosirea sau producerea de substanțe  periculoase sau toxice?                     2.    Din evenimente care se situează in afara condițiilor normale ale protecției mediului (ex. avarierea sistemelor  pentru controlul poluării)?                     3.    Din orice alte cauze?                     4.    Proiectul poate fi afectat de dezastre naturale care conduc la pagube pentru mediu (ex. inundații,  cutremure, alunecări de teren etc.)?                     9. Proiectul va conduce la schimbări sociale / impact asupra populației, de exemplu în demografie, stil de viață tradițional, ocuparea forței de muncă ?      1.    Schimbări in structura populației: număr, vârsta,  ocupație, grupuri sociale, etc.?                     2.    Prin strămutarea populației sau demolarea de locuințe, localități sau facilități ale localităților? (ex. școli, spitale,  instituții sociale)                     3.    Prin migrarea unor locuitori veniți din alte localități sau  prin crearea de comunități noi?                     4.    Prin suprasolicitarea utilităților sau serviciilor locale, ca  de ex. cele pentru locuire, educație, sănătate?                     5.    Prin crearea de locuri de munca in timpul fazei de construcție sau funcționare sau, invers, prin reducerea locurilor de munca disponibile cu efecte asupra  șomajului si a economiei?                     6.    Orice alte cauze?                     10 Exista alți factori care pot fi luați in considerare cum ar fi dezvoltarea consecventă care ar putea conduce la efecte asupra mediului sau la potențialul de impact cumulat cu alte activități existente sau planificate în localitate?      1.    Ca urmare a proiectului, vor fi imperios necesare dezvoltări ulterioare care ar putea avea un impact semnificativ asupra mediului, ca de ex. mai multe  locuințe, drumuri noi, unități industriale suport sau utilități noi, etc.)?                     2.    Proiectul va conduce la dezvoltarea facilităților suport, dezvoltarea industriilor auxiliare sau alte dezvoltări care ar putea avea un impact asupra mediului ex. :    Infrastructura suport (drumuri, alimentare cu energie, tratarea deșeurilor sau apei uzate etc.)?    Dezvoltarea locuințelor?    Industria extractive?    Industria alimentară    Altele?                       3.    Proiectul ar putea limita modul de folosire ulterioara a amplasamentului astfel încât sa existe un impact  semnificativ asupra mediului?                     4.    Proiectul va constitui un precedent pentru o dezvoltare  viitoare?                     5.    Proiectul va avea efecte cumulative datorita vecinătății cu alte proiecte existente sau planificate si care au efecte  similare?                     6.    Proiectul se referă la sistarea definitivă/ dezafectarea unor activități? În acest caz, poate exista impact  postînchidere?                   
 Caracteristicile mediului posibil a fi afectat de proiect 
 Pentru fiecare caracteristică a proiectului identificată în partea 1, se analizează dacă poate fi afectată una sau mai multe componente de mediu din lista de mai jos. 
   
 Tabelul 14 Lista de control pentru etapa de definire a domeniului – caracteristicile mediului 
    Întrebare - Există caracteristici ale mediului local pe sau în jurul locației proiectului care ar putea fi afectate de proiect?    
   
      Zone protejate de legislația internațională sau UE, națională sau locală pentru protecția lor ecologică, peisagistică, culturală sau de altă natură, care ar putea fi afectată de Proiect?          Alte zone care sunt importante sau sensibile din motive de ecologie, de ex.          Zonele umede,          cursuri de apă sau alte corpuri apă,          zona de coastă,          munți,          păduri sau terenuri împădurite          Areale folosite de specii de faună sau floră protejate, importante sau sensibile, de ex. pentru reproducere, cuibărit, hrănire, odihna, iernare, migrație, care ar putea fi afectate de Proiect?          Apele interioare, de coastă, marine sau subterane?          Areale de înaltă calitate peisagistică sau decorative?          Areale importante pentru turism și recreere sau la care publicul are acces larg?          Căi de transport susceptibile de congestionare sau care cauzează probleme de mediu?          Domenii sau caracteristici de importanță istorică sau culturală?        Întrebare - Proiectul este într-o locație unde este foarte probabil să fie vizibilă pentru mulți oameni?      Întrebare - Proiectul este amplasat într-o zonă nedezvoltată anterior, unde va cauza pierderea terenurilor verzi?      Întrebare - Utilizările terenurilor existente pe sau în jurul amplasamentului proiectului ar putea fi afectate de Proiect?  De exemplu:        Case, grădini, alte proprietăți private,          Industrie,          Comerț,          Recreere,          Spații publice deschise,          Obiective sociale          agricultura,          silvicultură,          turism,          exploatări miniere sau cariere        Întrebare - Există planuri pentru utilizarea ulterioară a terenurilor pe sau în jurul locației care ar putea fi afectată de  Proiect?      Întrebare - Există zone pe sau în jurul locației care sunt dens populate sau construite, care ar putea să fiți afectați de Proiect?      Întrebare - Există zone pe sau în jurul locației care sunt ocupate de utilizări sensibile ale terenurilor care ar putea fi  afectate de Proiect?        spitale,          școli,          obiective de cult,          Obiective sociale        Întrebare - Există zone pe sau în jurul locației care conțin resurse importante, de înaltă calitate sau cu disponibilitate  scăzută care ar putea fi afectate de Proiect? De exemplu:        resursele de apă subterană,          apele de suprafață,          silvicultură,          agricultura,          pescuit,          turism,          minerale.        Întrebare - Există zone pe sau în jurul locației Proiectului care sunt deja poluate, de ex. acelea în care standardele de calitatea mediului sunt depășite sau acelea în care solul sau/și apele subterane sunt contaminate, care ar putea fi  afectate de proiect?      Întrebare - Localizarea proiectului este susceptibilă la cutremure, prăbușiri/alunecări de teren, eroziune sau condiții climatice extreme sau adverse, de ex. inversiuni de temperatură, ceață, vânt puternic, etc., care pot afecta proiectul și  determina astfel efecte asupra mediului?      Întrebare - Este probabil ca proiectul să afecteze starea fizică a factorilor de mediu?        Mediul atmosferic, inclusiv microclimatul și condițiile climatice locale și la scară mai largă?          Apă - de ex. cantități, debite sau niveluri ale râurilor, lacurilor, apelor subterane, estuare, ape costiere sau marine?          Solurile - de ex. cantități, adâncimi, umiditate, stabilitate sau erodabilitate a solurilor?          Condiții geologice?        Întrebare - S-ar putea ca emisiile Proiectului să aibă efecte asupra calității factorilor de mediu?    
   
      Calitatea aerului?          Schimbările climatice și distrugerea stratului de ozon?          Calitatea apei - râuri, lacuri, ape subterane, estuare, ape costiere sau marine?          Starea nutrițională și eutrofizarea apei?          Acidifierea solurilor sau a apei?          Solurile?          Peisaj?          Zgomotul?          Temperatura, radiația luminoasă sau electromagnetică, inclusiv interferențele electrice?          Productivitatea sistemelor naturale sau agricole?        Întrebare - Este probabil ca proiectul să afecteze disponibilitatea sau deficitul de resurse la nivel local sau global?        Combustibili fosili?          Apa?          Minerale și agregate?          Cherestea?          Alte resurse neregenerabile?          Capacitatea infrastructurii în localitate - apă, canalizare, generare și transmisie de energie electrică, telecomunicații, cai rutiere de transport a deșeurilor, căi feroviare?        Întrebare - Este probabil ca proiectul să afecteze sănătatea umană sau comunitatea sau bunăstarea comunității?        Calitatea sau toxicitatea aerului, apei, alimentelor și a altor produse consumate de oameni?          Morbiditatea sau mortalitatea persoanelor, comunităților sau populațiilor prin expunerea la poluare?          Apariția sau distribuția vectorilor bolii, inclusiv a insectelor?          Vulnerabilitatea persoanelor, a comunităților sau a populațiilor la boli?          Sentimentul individual al securității personale?          Coeziune și identitate comunitară?          Identitatea și asociațiile culturale?          Drepturile minorităților?          Condiții de locuire?          Ocuparea forței de muncă și calitatea locurilor de muncă?          Condiții economice?          Instituții sociale?      
   
     
 4.2 ETAPA DE ÎNTOCMIRE A RAPORTULUI PRIVIND IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI (RIM) 
  
     Cerințe legislative pentru întocmirea RIM  După ce titularul primește îndrumarul rezultat în urma derulării etapei de definire a domeniului, pregătește și transmite raportul privind impactul asupra mediului (RIM), conform Art. 11 – 14 și Anexa 4 din Lege.     Conform Art. 11, alin. (2) din Lege, RIM trebuie să includă cel puțin:    o descriere a proiectului, cuprinzând informații referitoare la amplasarea, concepția, dimensiunea și alte caracteristici relevante ale acestuia;    o descriere a eventualelor efecte semnificative ale proiectului asupra mediului;    o descriere a caracteristicilor proiectului și/sau a măsurilor vizate pentru evitarea, prevenirea ori reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului;    o descriere a alternativelor rezonabile examinate de titularul proiectului, care sunt relevante pentru proiect și caracteristicile sale specifice precum și o expunere a principalelor motive care stau la baza alegerii sale, ținând seama de efectele proiectului asupra mediului;    un rezumat netehnic al informațiilor prevăzute la lit. a) – d);    orice alte informații suplimentare relevante specificate în anexa nr. 4 în funcție de caracteristicile specifice ale unui anumit proiect sau tip de proiect și de aspectele de mediu care ar putea fi afectate.        La Art. 11, alineatul (5) din Lege se precizează că RIM se bazează pe îndrumar și include informațiile care pot fi solicitate în scopul stabilirii unei concluzii motivate privind efectele semnificative ale proiectului asupra mediului, luând în considerare actualele cunoștințe și metode de evaluare. Conform Art. 5 din Directiva EIM,  „[…] raportul de evaluare a impactului asupra mediului […] include informații care pot fi solicitate  în mod rezonabil  […]”.  Astfel, chiar dacă Legea nu precizează acest lucru, se subînțelege că informațiile care trebuie incluse în RIM se solicită  în mod rezonabil.  Nu trebuie solicitate informații care se colectează foarte greu, necesită investigații foarte complexe sau care sunt disponibile doar la anumiți experți, atât timp cât aceste informații nu ajută în mod determinant procesul de evaluare.   Articolul 11 din Lege mai prevede că autoritățile publice care dețin informații relevante pentru evaluarea efectelor proiectului, sunt obligate să pună aceste informații la dispoziția titularului de proiect. De asemenea, la întocmirea RIM trebuie să se țină seama de rezultatele evaluărilor relevante efectuate în temeiul altor prevederi legale, pentru a se evita suprapunerea evaluărilor.  Articolul 12 din Lege conține prevederi pentru  asigurarea calității RIM , astfel:    Titularul de proiect trebuie să se asigure că RIM și celelalte studii solicitate în procedura EIM (EA, SEICA, RS, PPAM) sunt întocmite de  experți a căror competență este recunoscută conform legislației specifice în vigoare . Studiile privind impactul asupra sănătății umane, asupra patrimoniului cultural și asupra corpurilor de apă se realizează de experți atestați de către autoritățile cu responsabilități în domeniul respectiv.    ACPM se asigură că  dispune de expertiza necesară sau are acces la aceasta  pentru examinarea RIM sau a celorlalte studii (EA, SEICA, RS, PPAM). Dacă este necesar, ACPM angajează expertiză externă. Dacă este necesar, ACPM solicită titularului informații suplimentare RELEVANTE pentru stabilirea concluziei motivate.    Legea prevede la art. 13 că RIM se realizează pe baza informațiilor și concluziilor rezultate din studiile conexe relevante și este însoțit de acestea, precum și de un rezumat netehnic:    studiul EA întocmit conform conținutului cadru prevăzut în ghidul metodologic privind EA;    SEICA cu conținutul prevăzut de legislația specifică;    PPAM sau RS, pentru acele proiecte care se supun prevederilor Legii nr. 59/2016, cu conținutul prevăzut de legislația specifică;    rezumatul netehnic al informațiilor furnizate în cadrul raportului privind impactul asupra mediului.    RIM se supune comentariilor și observațiilor publicului, a cărui propuneri / recomandări JUSTIFICATE sunt luate în considerare în etapa de analiză a calității RIM. De asemenea, RIM este pus la dispoziția membrilor CAT care, împreună cu ACPM analizează calitatea acestuia. ACPM decide, ținând cont de observațiile justificate ale publicului și ale membrilor CAT, acceptarea, completarea sau respingerea motivată a RIM.     Directiva EIM prevede că RIM servește la:    comunicarea rezultatelor evaluării efectelor semnificative ale unui proiect propus asupra mediului;    să permită ACPM să ajungă la o concluzie rezonabilă cu privire la impactul proiectului propus asupra mediului înconjurător și dacă și cum ar trebui acordată aprobarea de dezvoltare care permite proiectului să fie implementat. Aceste dispoziții sunt prevăzute la articolele 5, 6, 7 și 8 din Directiva EIM.  Modificări legislative cu referire la întocmirea RIM  Un obiectiv-cheie al amendamentelor la Directiva EIM din 2014 a fost îmbunătățirea calității EIM inclusiv cu privire la colectarea și evaluarea informațiilor de mediu și la conținutul RIM. Pe scurt, modificările cheie includ:    Acoperirea aspectelor de mediu solicitate în RIM se extinde odată cu introducerea noilor cerințe legate de schimbările climatice, biodiversitatea, riscul de accidente majore și de dezastre (articolul 3.1     și anexa IV.4, IV.5 și IV.6). Mai mult, RIM va trebui să acopere efectele transfrontiere, iar cerințele pentru evaluarea efectelor cumulate vor fi furnizate în detaliu.    Evaluarea alternativelor rezonabile se extinde: Alternativele studiate de titular, de ex. alternative de design, tehnologice, amplasament, dimensiune, scară trebuie să fie descrise în RIM și trebuie să se indice principalele motive ale alegerii uneia dintre opțiuni (articolul 5.1 litera (d) și anexa IV punctul 2);    Au fost introduse dispoziții referitoare la exhaustivitatea și calitatea RIM (articolul 5.3);    Cerințe de monitorizare pentru Proiectele cu efecte negative semnificative (articolul 8a alineatul (4);    Decizia ACPM privind emiterea acordului de mediu trebuie să fie justificată (articolul 8a alineatul (1)) și trebuie să fie eliberată într-un termen rezonabil (articolul 8a alineatul 5). În plus, această decizie trebuie să includă o serie de elemente, cum ar fi justificarea deciziei și orice condiții de mediu asociate deciziei, cum ar fi măsurile de atenuare, compensare și monitorizare (articolul 8a).      Aceste modificări și alte modificări aduse directivei și modul în care acestea ar trebui puse în aplicare în practică sunt prezentate mai detaliat în continuare.    Cerințe privind conținutul RIM  În Anexa 4 a Legii se furnizează un conținut detaliat al raportului EIM, care respectă cerințele directivei EIM. Principalele capitole sunt:    Descrierea proiectului ;     Descriere a alternativelor rezonabile;    Descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului  (scenariul de bază) și o descriere scurtă a evoluției sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat,     Descriere a factorilor de mediu relevanți  susceptibili de a fi afectați de proiect     Descriere a efectelor semnificative  pe care proiectul le poate avea asupra mediului     Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza  utilizate pentru identificarea și evaluarea efectelor semnificative asupra mediului,     Descriere a măsurilor  avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse     Descriere a efectelor negative semnificative  preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în fața riscurilor de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză.     Un rezumat netehnic  al informațiilor furnizate la punctele precedente.     Listă de referință  care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile și evaluările incluse în raport.     În continuare este detaliat fiecare capitol al RIM.    Descrierea proiectului  Conform Anexei 4 la Lege, descrierea proiectului trebuie să cuprindă în special:    amplasamentul proiectului ;     caracteristicile fizice ale întregului proiect , inclusiv, dacă este cazul, lucrările de demolare necesare, precum și cerințele privind utilizarea terenurilor în cursul fazelor de construire și funcționare;     principalele caracteristici ale etapei de funcționare a proiectului  – în special, orice proces de producție – de exemplu, necesarul de energie și energia utilizată, natura și cantitatea materialelor și resursele naturale utilizate, inclusiv apa, terenurile, solul și biodiversitatea;     o estimare, în funcție de tip și cantitate, a deșeurilor și emisiilor preconizate  - de exemplu, poluarea apei, aerului, solului și subsolului, zgomot, vibrații, lumină, căldură, radiații si altele, precum și cantitățile și tipurile de reziduuri produse pe parcursul etapelor de construire și funcționare.     Informațiile care trebuie incluse în capitolul de descriere a proiectului sunt suficient de detaliate în cadrul     Anexei 4. Principala diferență adusă prin noua Lege EIM este  includerea lucrărilor de demolare  necesare în timpul etapelor de construcție și de exploatare. În plus, RIM trebuie să conțină:    o estimare a deșeurilor și a emisiilor în timpul fazei de construcție, spre deosebire de vechea legislație prin care se solicitau date privind emisiile doar pentru faza de exploatare. Această modificare lărgește sfera de cuprindere a descrierii proiectului și urmărește identificarea mai multor potențiale efecte asupra mediului.    Necesarul de energie și energia utilizată trebuie descrise în contextul fazei de operare;    Resursele naturale trebuie descrise în contextul fazei de operare;    Lista cu reziduurile și emisiile preconizate a fi generate nu mai este exhaustivă, iar factorul de mediu subsol a fost adăugat ca factor de mediu;  Acest capitol nu ar trebui să pună probleme experților. Majoritatea informațiilor sunt disponibile în această fază a proiectului. Totuși, există riscul de a furniza prea multe informații irelevante în contextul RIM. Informația trebuie structurată în mod logic și ușor de urmărit și să fie adaptată tipului de proiect și extinderii acestuia.     În funcție de specificul proiectului și respectând cerințele Anexei 4, informațiile care pot fi incluse în acest capitol sunt:     Amplasamentul proiectului    Localizarea fiecărei părți din proiect folosind hărți, planuri și diagrame;    Descrierea amplasamentul proiectului (inclusiv cota terenului, clădiri, structuri, lucrări subterane, lucrări de coastă, instalații de depozitare, ape, spatii verzi, coridoare de acces, granițe etc.);     Caracteristicile fizice ale întregului proiect  Obiectivele și caracteristicile fizice ale proiectului:    Necesitatea proiectului;    Programul pentru implementarea proiectului, detaliind durata estimativă, datele de început și de sfârșit ale construcției, funcționării și dezafectării (aceasta trebuie să includă fazele diferitelor activități din cadrul fazelor principale ale proiectului)    Descrierea componentelor importante ale proiectului    Pentru lucrările de tip liniar, se descriu traseul, aliniamentele orizontale si verticale, excavațiile si lucrările de terasament;    Se descriu toate activitățile implicate in construcția proiectului (incluzând cerințele de utilizare a terenului, organizare de șantier)    Se descriu toate activitățile implicate in funcționarea proiectului (incluzând cerințele de utilizare a terenului și lucrările de demolare)    Se descriu toate activitățile implicate in dezafectarea proiectului (ex. includerea, demontarea, demolarea, degajarea, refacerea terenului, refolosirea amplasamentului etc.)    Sunt descrise orice alte servicii adiționale necesare proiectului (ex. căi de acces, canalizare, depozitarea deșeurilor, electricitate, telecomunicații) sau dezvoltări (ex. drumuri, porturi, linii de înalta tensiune, conducte)    Sunt descrise orice alte dezvoltări ulterioare posibil sa apară ca urmare a proiectului (ex. noi locuințe, drumuri, alimentare cu apa sau canalizare, extragerea agregatelor, alte lucrări de infrastructura)    Sunt identificate orice alte activități existente care vor fi modificate sau schimbate ca o consecința a proiectului;    Sunt identificate orice alte dezvoltări existente sau planificate cu care proiectul poate avea efecte cumulative;    Se descrie întreg proiectul, de ex. inclusiv toate lucrările asociate / auxiliare;       Se descriu lucrările asociate / auxiliare care sunt excluse de la evaluare și se justifică aceste excluderi;  Mărimea proiectului    Suprafața de teren ocupata de fiecare dintre componentele permanente ale proiectului este cuantificata si indicate pe o harta (inclusiv căile de acces asociate, amenajarea teritoriului și facilitățile auxiliare)    Suprafața de teren ceruta temporar pentru construcție este cuantificata si indicate pe o harta    Sunt descrise refacerea stării inițiale si folosințele ulterioare ale terenului ocupat temporar cu activitățile implicate de proiect (de exemplu utilizarea terenului pentru minerit sau exploatare)    Este identificata mărimea oricăror structuri sau altor lucrări de dezvoltate ca parte a proiectului (ex. suprafață si înălțimea construcțiilor, mărimea excavațiilor, suprafața sau înălțimea instalațiilor tehnice, înălțimea unor structuri cum ar fi taluzul, podurile, coșurile de fum, debitul si adâncimea apei)    Sunt descrise forma și aspectul oricăror structuri sau altor lucrări dezvoltate ca parte a proiectului (ex. tipul, finisajul și culoarea materialelor, arhitectura clădirilor și structurilor, speciile de plante, suprafețele de teren etc.)    Pentru proiectele de dezvoltare urbană sau altele similare, sunt descrise numărul precum și alte caracteristici ale noii populații sau mediului de afaceri    Pentru proiectele ce presupun strămutarea populației sau afacerilor acesteia, este descris numărul sau alte caracteristici ale populație strămutate;    Pentru noile infrastructuri de transport sau proiecte generatoare de trafic intens, sunt descrise tipul, volumul, distribuția temporală și geografică a traficului generat sau diversificat ca o consecință a proiectului     Principalele caracteristici ale etapei de funcționare a proiectului    Sunt descrise toate procesele implicate în funcționarea proiectului (ex. procese de fabricație, producerea de materii prime de bază, practici agricole și silvice, procese de extracție)    Sunt descrise tipul si cantitatea de produse finite rezultate din proiect (acestea pot fi produse primare sau fabricate, bunuri cum ar fi energia sau apa, sau servicii cum ar fi locuințe, transport, comerț, recreere, educație, servicii ale municipalității (apa, gunoi etc.)    Sunt discutate tipurile si cantitățile de materii prime si de energie necesare pentru construcție si funcționare (incluzând apă, sol, teren, biodiversitate)    Sunt discutate implicațiile extracției de materii prime asupra mediului (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea)    Este discutata eficienta și sustenabilitatea folosirii energiei si materiilor prime (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea)    Este identificat și cuantificat orice material periculos folosit, stocat, manevrat sau produs in cadrul proiectului in timpul construcției, funcționării și a dezafectării    Se prezintă transportul de materii prime, inclusiv resurse naturale (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea) si creșterea traficului implicat (inclusiv transportul auto, feroviar si naval) in timpul construcției, funcționării și a dezafectării    	Sunt prezentate implicațiile sociale și socio-economice relevante din punct de vedere al mediului (de ex. dacă va fi creat sau pierdut un loc de muncă ca rezultat al Proiectului) in timpul construcției, funcționării și a dezafectării    Sunt estimate planurile de acces si creșterea traficului pentru transportul muncitorilor si vizitatorilor in timpul construcției, funcționării și a dezafectării    Este discutata cazarea si furnizarea de servicii pentru angajații temporari sau permanenți ai proiectului (relevant pentru proiectele care necesita migrarea unei substanțiale forte de munca in zona in perioada construcției sau pe termen lung).     O estimare, în funcție de tip și cantitate, a deșeurilor și emisiilor preconizate    Sunt identificate tipurile si cantitățile de deșeuri solide generate de proiect (inclusiv deșeuri provenite din construcții si demolare, pierderi suplimentare, deșeuri din procese tehnologice, produse secundare, plus producție sau rebuturi, deșeuri periculoase, deșeuri menajere sau comerciale, deșeuri provenite din curățarea amplasamentului, deșeuri agricole sau forestiere, deșeuri miniere, deșeuri din dezafectare) în timpul construcției, funcționării și a dezafectării    Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea deșeurilor solide produse de proiect    Sunt descrise metodele pentru colectarea, depozitarea, tratarea, transportul si depozitarea finala a acestor deșeuri    Sunt prezentate locațiile pentru eliminarea finală a tuturor deșeurilor solide, luând în considerare Planul (planurile) de gestionare a deșeurilor în cauză;    Sunt identificate tipurile si cantitățile de efluenți lichizi generate de proiect (inclusiv scurgerea și descărcarea, deșeuri din procese tehnologice, ape de răcire, ape uzate, ape uzate epurate), in timpul construcției, funcționării și a dezafectării    Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea tuturor efluenților lichizi produși de proiect    Sunt descrise metodele pentru colectarea, depozitarea, tratarea, transportul si depozitarea finala a acestor efluenți lichizi    Este discutat amplasamentul depozitarii finale a tuturor efluenților lichizi    Sunt identificate tipul si cantitățile de emisii de poluanți gazoși si de pulberi generate de proiect (inclusiv emisii din proces, emisii spontane, emisii din arderea combustibililor fosili din surse staționare si mobile, emisii din trafic, praf din materialele manevrate, mirosuri), in timpul construcției, funcționării și a dezafectării    Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea tuturor emisiilor in atmosfera produse de proiect    Sunt descrise metodele de colectare, tratare si eliminarea finala a acestor emisii    Sunt identificate caracteristicile surselor de emisii in atmosfera precum si caracteristicile acestor eliminări (ex. localizarea, înălțimea coșului de evacuare, viteza si temperatura emisiei etc.)    Sunt descrise metodele de captare, tratare și stocare a acestor emisii    Sunt identificate locațiile pentru stocarea tuturor emisiilor și sunt identificate caracteristicile unității de stocare (de exemplu, tipul de unitate de stocare, capacitatea de stocare, metodele utilizate)    Este discutat potențialul de recuperare a resurselor din deșeuri si reziduuri (inclusiv refolosirea, reciclarea sau recuperarea energiei din deșeuri solide sau efluenți lichizi)    Sunt identificate si cuantificate toate sursele de zgomot, căldura, lumina sau alta forma de radiație electromagnetica provenite din proiect (inclusive echipamente, procese, lucrări de construcții, trafic etc.)    	Sunt discutate metodele de estimare a cantităților și compoziției tuturor reziduurilor și emisiilor identificate (precum și eventualele dificultăți)    Este discutată incertitudinea legată de estimările reziduurilor și emisiilor      Descrierea alternativelor rezonabile  Conform Anexei 4 la Lege, descrierea alternativelor rezonabile cuprinde, de exemplu:    Alternativele de concepție, tehnologie, amplasare, dimensiune și anvergură a proiectului, analizate de către titularul proiectului, relevante pentru proiectul propus,    Caracteristicile specifice ale proiectului și indicarea principalelor motive care stau la baza alegerii uneia dintre alternative;    Compararea efectelor alternativelor asupra mediului.     Conform Directivei EIM, în contextul procesului EIM, alternativele sunt modalități diferite de a realiza Proiectul pentru a îndeplini obiectivul convenit. Alternativele pot lua diverse forme și pot varia de la ajustări minore ale Proiectului, la o reimaginare completă a Proiectului.     Noțiunea de alternativă  Identificarea Alternativelor la Proiect reprezintă dintotdeauna o cerință a Directivei EIM, dar este adesea menționată de către experți ca fiind un element dificil al procesului EIM. Considerarea Alternativelor este un pas important al procesului EIM, care ar trebui să se reflecte în efortul și resursele alocate întocmirii RIM.  Identificarea și luarea în considerare a alternativelor poate oferi o oportunitate concretă de a adapta designul proiectului în vederea minimizării impactului asupra mediului și, astfel, a minimizării efectelor semnificative ale proiectului asupra mediului. În plus, identificarea și analizarea adecvată a Alternativelor de la bun început pot reduce întârzierile inutile în procesul EIM, în adoptarea deciziei de emitere a acordului de mediu sau în implementarea Proiectului.     Numărul de alternative la un proiect propus este, în teorie, infinit, având în vedere că directiva nu precizează câte alternative trebuie luate în considerare. Numărul de alternative care trebuie evaluate trebuie să fie luat în considerare împreună cu tipul de alternative, adică "alternative rezonabile" la care se face referire în directivă. "Alternative rezonabile" trebuie să fie relevante pentru Proiectul propus și caracteristicile sale specifice, iar resursele ar trebui să fie cheltuite numai pentru evaluarea acestor alternative. În plus, selecția alternativelor este limitată în termeni de fezabilitate. Pe de o parte, nu ar trebui exclusă o alternativă pur și simplu pentru că ar cauza costuri inconveniente pentru titular. În același timp, dacă o alternativă este foarte costisitoare sau dificilă din punct de vedere tehnic sau juridic, ar fi nerezonabil să considerăm că este o alternativă fezabilă.  La analiza alternativelor trebuie avute în vedere inclusiv costurile măsurilor de monitorizare propuse pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau eliminarea efectelor adverse semnificative, având în vedere că acestea pot face proiectul nefezabil din punct de vedere economic.     În cele din urmă, alternativele trebuie să fie capabile să asigure îndeplinirea obiectivelor Proiectului într- o manieră satisfăcătoare și ar trebui, de asemenea, să fie fezabile în ceea ce privește criteriile tehnice, economice, politice și de altă natură, relevante în contextul proiectului. O alternativă poate fi considerată nerezonabilă / nefezabilă dacă:    Există obstacole tehnologice: costurile ridicate ale unei tehnologii impuse pot face ca această alternativă să nu fie o opțiune viabilă sau lipsa cunoștințelor tehnologice poate împiedica analiza anumitor opțiuni;    Există obstacole bugetare: sunt necesare resurse financiare prea mari pentru a pune în aplicare alternativele de proiect;    Există opoziție clară din partea anumitor părți interesate pentru anumite alternative;    Există obstacole juridice sau de reglementare: pot exista instrumente de reglementare care limitează  / interzic dezvoltarea unei alternative specifice.  Fezabilitatea alternativelor propuse poate fi determinată de la caz la caz. Setul final de alternative rezonabile identificate va fi apoi supus unei descrieri și evaluări detaliate în RIM. Acest set de alternative poate fi stabilit încă de la faza de definire a domeniului evaluării.     Principalele modificări ale Directivei EIM în ceea ce privește alternativele, sunt:    În articolul 5, "prezentarea principalelor alternative" a fost înlocuită cu o "descriere a alternativelor rezonabile" studiate de inițiatorul proiectului.    Anexa IV oferă exemple de tipuri de alternative rezonabile (proiectare, tehnologie, locație, dimensiune și scară). Anexa IV prevede, de asemenea, o comparație a efectelor asupra mediului a alternativelor ca justificare pentru selectarea opțiunii alese, în timp ce în vechiul text al directivei era suficient ca aceste efecte să fie "luate în considerare".     Identificarea alternativelor  În această secțiune se detaliază tipurile de Alternative care ar trebui identificate și evaluate în RIM. Trebuie remarcat faptul că fiecare proiect și fiecare EIM este diferit și nu poate fi prevăzută o listă cu modurile de identificare și evaluare a alternativelor. În unele cazuri, Alternative vor fi dezvoltate în etapa de planificare (de exemplu un plan pentru sectorul de transport, un plan de dezvoltare regională sau un plan de urbanism) sau de către titular în timpul designului inițial al proiectului. În astfel de cazuri, acele Alternative care au fost deja analizate și excluse, nu vor mai fi luate în considerare. În alte cazuri, experții competenți trebuie să identifice / elaboreze Alternative sau variante ale componentelor Proiectului pentru a atenua impacturile semnificative asupra mediului care sunt identificate în timpul evaluării. Procesul este iterativ și necesită o anumită flexibilitate și o bună comunicare între toate părțile.  În funcție de proiectul în cauză, Alternativele care ar trebui luate în considerare se referă la designul fundamental al Proiectului în sine sau se pot referi la detalii mai mici, cum ar fi specificațiile tehnice ale Proiectului. În unele cazuri, trebuie luate în considerare și alternative la tipul de proiect. Ar putea fi chiar cazul în care Alternativele importante nu se încadrează în expertiza sau competența inițiatorului de proiect (adică nu pot fi implementate de către titular). Dacă este cazul, acestea nu trebuie să fie respinse ca fiind nerezonabile de la bun început.  Identificarea alternativelor poate fi ușurată de informațiile disponibile la faza de planificare sau a informațiilor primite în urma consultării publice. Dacă au fost explorate alternative de proiect într-un plan sau program, evaluatorii trebuie să le ia în considerare. Consultările publice pot contribui, de asemenea, la identificarea alternativelor rezonabile. Nu numai că publicul în cauză are cunoștințe locale, care ar trebui să fie utilizate, dar pot da și o indicație a rezonabilității unei alternative. Mutarea unui pod cu 15 km în aval poate crește beneficiile pentru mediul înconjurător, dar dacă titularii trebuie să compenseze sau să lupte cu navetiștii deranjați de creșterea distanței până la locul de muncă, atunci Alternativa poate fi considerată nerezonabilă.  Cu toate acestea, alternativele trebuie identificate și evaluate atât de către titular, cât și de ACPM și este foarte important ca identificarea și examinarea alternativelor să nu fie tratate ca o simplă formalitate.     Tipuri de alternative care pot fi luate în considerare  Anexa IV la directivă (și la Lege) oferă câteva exemple de tipuri de alternative care trebuie luate în considerare:    Concepție (design);    Tehnologie;    Locație;    Mărimea;    Scară.     Această listă servește ca sursă de inspirație pentru o multitudine de alte alternative. Exemple de astfel de alternative sunt enumerate mai jos:    natura proiectului:    termenele pentru construcție sau durata de viață a Proiectului;    procesul prin care Proiectul este construit;    echipamente utilizate fie în construcția, fie în derularea Proiectului;    planul de amplasament (de exemplu locația clădirilor, eliminarea deșeurilor, drumurile de acces);    condițiile de funcționare (de exemplu, programul de lucru, calendarul emisiilor);    aspectul fizic și proiectarea clădirilor, inclusiv materialele utilizate;    mijloace de acces, inclusiv modul principal de transport care va fi utilizat pentru a avea acces la Proiect.     În general în etapa de definire a domeniului evaluării, ACPM deja identifică principalele alternative care să fie luate în considerare în RIM.  Evaluarea alternativelor  Metode de evaluare a alternativelor  Directiva EIM prevede ca titularii de proiecte să furnizeze principalele motive pentru selectarea alternativei alese. Aceasta înseamnă că nu trebuie să se furnizeze explicații complicate, care să consume resurse importante; totuși, motivele ar trebui să fie transparente.     Metoda de evaluare a alternativelor depinde de tipul alternativelor; singura cerință din Directiva EIM este o comparație a efectelor asupra mediului (anexa IV la Directiva EIM). Cu toate acestea, titularii trebuie să fie flexibili în timpul evaluării alternativelor. În timpul evaluării, o alternativă preferată poate să fie "nerezonabilă"; în alte cazuri, o alternativă poate inspira alte alternative. Nivelul de detaliere privind descrierea efectelor asupra mediului ale alternativelor poate fi mai mic decât pentru opțiunea aleasă. Cu toate acestea, scopul exercițiului este de a oferi o comparație transparentă și bine justificată.  Cunoștințele și interesele locale sunt, de asemenea, foarte importante în timpul evaluării alternativelor și, prin urmare, dialogurile cu publicul interesat sunt încurajate acolo unde este cazul. În anumite situații, acest lucru poate fi deja impus de alte procese de autorizare paralele cu EIM (de exemplu, atunci când se decide traseul unei linii de electricitate, legea națională poate impune un dialog cu proprietarii de terenuri, pe lângă organizarea consultărilor publice ca parte a EIM) . În plus, după elaborarea RIM, în timpul consultărilor publice, crește transparența proiectului dacă publicul este conștient de faptul că au fost luate în considerare alternative și că au fost furnizate motive clare pentru alegerea finală. Asigurarea participării publicului în analiza alternativelor reprezintă o bună practică prin care nu numai că se pot economisi resurse, ci se pot reduce întârzierile ca urmare a opoziție publicului sau a altor organizații / autorități.  Evaluarea scenariului „do-nothing” sau alternativa 0  Scenariul "Do-nothing" sau "fără proiect" descrie ce s-ar întâmpla dacă proiectul nu va fi implementat deloc. Scenariul „fără proiect” nu este cerut în mod concret în Lege, însă reprezintă o bună practică în EIM. În unele cazuri, scenariul "do-nothing" nu poate fi considerat o opțiune politică fezabilă, deoarece unele proiecte sunt foarte clar necesare, fiind impuse prin politici la nivel național, regional sau local: de exemplu, dacă o politică dictează o acțiune, cum ar fi un plan de gestionare a deșeurilor, atunci trebuie construită o nouă instalație de tratare a deșeurilor, așa cum este prevăzut în planul respectiv.  Scenariul "do-nothing" se bazează puternic pe scenariul de bază.     Evaluarea obligatorie a alternativelor - rezumat    Directiva EIM cere inițiatorilor de proiecte să descrie alternativele rezonabile care au fost identificate și studiate și să compare impactul lor asupra mediului cu cel al opțiunii alese. Acesta este un aspect important al RIM și unul care adesea provoacă evaluatorii și titularii. Alternativele trebuie să fie "rezonabile", ceea ce înseamnă că opțiunile de proiect fezabile duc la îndeplinirea obiectivelor proiectului.    Amendamentele aduse directivei în 2014 prevăd acum ca RIM să includă o descriere a alternativelor rezonabile (spre deosebire de o "prezentare") studiate de titular. De asemenea, sunt sugerate tipuri de Alternative, cum ar fi conceptul, tehnologia, locația, dimensiunea și scara.    Abordarea pentru identificarea alternativelor este foarte specifică pentru fiecare proiect în parte. Unele alternative sunt importante și pot fi identificate în planuri și programe (de exemplu, planuri de transport sau programe de dezvoltare regională) sau de către autoritatea competentă în etapa de definire a domeniului evaluării. Altele s-ar putea referi la designul tehnic și sunt identificate de titular. În unele cazuri, evaluatorii pot identifica alternative și le pot propune titularului. Procesul de identificare și evaluare a Alternativelor este iterativ și necesită o anumită flexibilitate și o bună comunicare între toate părțile.       Consultarea cu publicul este, de obicei, foarte importantă atât pentru identificarea cât și pentru evaluarea alternativelor. O prezentare clară a alternativelor și a modului în care au fost evaluate oferă, de asemenea, transparență procesului și poate îmbunătăți acceptarea și sprijinul public pentru proiecte.    Evaluarea de mediu a Alternativelor trebuie să fie orientată și concentrată asupra comparării impactului dintre mai multe opțiuni și prezentate ca atare în RIM.      Descrierea aspectelor relevante ale stării actuale a mediului – scenariul de bază  Conform Anexei 4 la Lege, în cadrul acestui capitol trebuie furnizate următoarele informații: „ O descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului – scenariul de bază – și o descriere scurtă a evoluției sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat, în măsura în care schimbările naturale față de scenariul de bază pot fi evaluate prin depunerea de eforturi acceptabile, pe baza informațiilor privind mediul și a cunoștințelor științifice disponibile”.   Această secțiune prezintă scenariul de bază, care este de obicei punctul de plecare al procesului de evaluare. Sunt evidențiate cerințele legale privind scenariul de bază, inclusiv modificările aduse directivei în 2014, precum și unele măsuri practice privind colectarea datelor și aspectele de luat în considerare atunci când se realizează un scenariu de bază.     Noțiunea de scenariu de bază  Definirea scenariului de bază: o descriere a stării actuale a mediului  Scenariul de bază este o descriere a stării actuale a mediului în și în jurul zonei în care va fi localizat proiectul. Această descriere reprezintă fundamentul pe care se va realiza EIM.  În mod specific, descrierea scenariului de bază pentru EIM are ca scop două obiective-cheie:    oferă o descriere a stării și tendințelor factorilor de mediu față de care se pot compara și evalua efectele semnificative;    aceasta constituie starea de referință la care se raportează monitorizarea ex-post pentru măsurarea schimbărilor odată ce Proiectul a fost inițiat.  Cerințele legale referitoare la scenariul de bază în Directiva EIM  Evaluarea situației de mediu existente și viitoare a fost întotdeauna punctul de plecare al procedurii EIM. Cu toate acestea, după revizuirea din 2014 a directivei, descrierea scenariului de bază și a evoluțiilor viitoare probabile este acum cerută în mod special ca parte a RIM.  Referințele exacte sunt prezentate în caseta de mai jos.     Este important de reținut faptul că Directiva EIM (și Legea) impune includerea ambelor aspecte:    o descriere a stării actuale a mediului în RIM și    o estimare a evoluției stării mediului în cazul în care proiectul nu va fi implementat – așa numitul scenariu „do-nothing” sau alternativa „0”, în măsura în care schimbările naturale față de scenariul de bază pot fi evaluate prin depunerea de eforturi acceptabile, pe baza informațiilor privind mediul și a cunoștințelor științifice disponibile”.  Evoluția stării mediului în cazul alternativei „0” este dificil de realizat. Totuși, Legea prevede că această analiză se face doar în măsura în care efortul necesar este unul acceptabil iar informațiile și cunoștințele științifice sunt disponibile.  Starea mediului și natura impactului, cum ar fi cantitățile de poluanți sau limitele de emisie, se modifică în timp și acest lucru trebuie luat în considerare în evaluarea scenariului de bază. În plus, scenariul de bază trebuie să ia în considerare proiectele din vecinătate care există și / sau care au fost aprobate. Prin urmare,     scenariul de bază trebuie să fie dinamic, depășind o evaluare statică a situației actuale. Acest lucru este important în special în cazul problemelor în care există o mare incertitudine, cum ar fi schimbările climatice sau proiectele de dezvoltare pe termen lung, cum ar fi proiectele de infrastructură de dimensiuni mari. Predicția elementelor incerte poate fi dificilă, în special în ceea ce privește disponibilitatea informațiilor, precum și asigurarea faptului că evaluarea este realizată cu un efort rezonabil.  Sfaturi pentru înțelegerea modului de efectuare a evaluării scenariului de bază sunt furnizate în secțiunile următoare. Mai jos rezumă modificările care decurg din amendamentele aduse în 2014 la Directiva EIM:    Cerința specifică de includere a scenariului de bază în RIM este o nouă prevedere a Directivei EIM din 2014. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, modificările nu vor avea un efect prea mare asupra celor care efectuează EIM:    EIM realizate înainte de modificarea directivei conțineau un așa zis scenariu de bază ca referință față de care se realiza evaluarea proiectului    Directiva revizuită formalizează acest pas în procesul EIM și urmărește să asigure o anumită coerență între EIM-uri, între practicile din statele membre și dispozițiile privind principiul de bază al Directivei SEA;      Noile dispoziții ale directivei revizuite necesită luarea în considerare a:    Scenariului "Do-nothing": evoluția scenariului de bază, adică modul în care se așteaptă ca situația să se dezvolte în timp (mai degrabă decât o descriere statică a stării mediului în momentul evaluării);    Proporționalitatea eforturilor care urmează a fi depuse, asigurându-se că resursele nu sunt cheltuite inutil pentru colectarea datelor dacă costul depășește beneficiile.  Efectuarea scenariului de bază  Scenariul de bază reprezintă referința față de care se evaluează alternativele și proiectul în sine. Astfel, descrierea stării actuale a mediului trebuie să fie suficient de detaliată și exactă pentru a se asigura că efectele, care apar atât pe parcursul dezvoltării proiectului, cât și pe viitor, pot fi evaluate în mod adecvat. În același timp, colectarea de date și evaluarea scenariului de bază trebuie să facă cu eforturi rezonabile. De asemenea, titularii și experții trebuie să determine care sunt aspectele importante și ușor de înțeles și unde pot fi făcute presupuneri sau estimări calificate pentru a asigura finalizarea în timp util a EIM.  În esență, realizarea evaluării scenariului de bază implică determinarea a ceea ce este relevant și găsirea datelor și informațiilor necesare stabilirii stării de referință față de care se va efectua evaluarea impactului asupra mediului.     Colectarea informațiilor relevante  Dezvoltarea scenariului de bază poate cuprinde adesea cea mai mare parte a procesului EIM și poate ocupa o parte semnificativă din RIM. Cu toate acestea, trebuie să se țină seama de faptul că eforturile de colectare a datelor se concentrează asupra acelor aspecte ale mediului care sunt cel mai probabil afectate în mod semnificativ și că datele privind mediul și cunoștințele științifice sunt disponibile în mod rezonabil. Directiva EIM cere ca doar "aspectele relevante" să fie investigate, iar colectarea excesivă a datelor poate duce la costuri inutile. O analiză detaliată în cadrul etapei de definire a domeniului evaluării, efectuată la începutul Proiectului, va contribui în mare măsură la evitarea acestei probleme. În unele cazuri, comunicarea cu autoritatea competentă cu privire la amploarea impacturilor semnificative și ceea ce poate fi considerat rezonabil din punctul de vedere al disponibilității datelor este de asemenea foarte utilă.  În general, prin stabilirea domeniului de evaluare al Proiectului se va determina ce nivel de detaliere este necesar și cât de departe ar trebui să se extindă scenariul de bază. Un proiect mic va impune probabil doar o acoperire mică, dar natura Proiectului poate însemna că este necesar un nivel înalt de detaliu. Un proiect mare poate necesita o suprafață mai mare, dar efectele asupra mediului pot fi mici și este posibil să fie necesar un nivel de detaliu mai puțin detaliat. O altă problemă se referă la graficul de timp. Experții vor     trebui să decidă cât de departe în viitor se va întinde scenariul de bază. Aceasta se va decide de la caz la caz, dar ar trebui să se facă o proiecție în viitor suficientă pentru a acoperi dezvoltarea Proiectului. Cu toate acestea, un scenariu de bază proiectat pentru 100 de ani în viitor va fi mai puțin exact decât unul cu o proiecție mai scurtă. Utilizarea planurilor și programelor existente, cum ar fi planurile urbanistice și rezultatele evaluărilor strategice de mediu ale acestora poate fi, de asemenea, o modalitate bună de a determina intervalul de timp, având în vedere că proiecțiile în timp pot fi similare, iar datele adecvate ar putea fi deja disponibile.  În funcție de tipul proiectului sau de aspectele specifice ale mediului, experții vor trebui să evalueze doar ceea ce este relevant atunci când se elaborează un scenariu de bază. Ținând cont de acest lucru, mai jos sunt prezentate tipurile de date utilizate în mod obișnuit în dezvoltarea unui scenariu de bază.      Fizice:  topografie, geologie, tipuri de sol și calitatea acestora, calitatea apei de suprafață, subterană și de coastă, nivelurile de poluare, condițiile meteorologice, tendințele climatice etc.     Biologice:  ecosisteme (atât terestre cât și acvatice), floră și faună specifică, habitate, zone protejate (situri Natura 2000), calitatea terenurilor agricole etc.     Socio-economice:  demografie, infrastructură, activități economice (de exemplu pescuitul), utilizatori de agrement din zonă etc.     Culturale:  locația și starea siturilor arheologice, istorice, religioase etc.   Accesarea datelor pentru evaluarea scenariului de bază  Dacă etapa de definire a domeniului evaluării s-a efectuat, este posibil ca datele inițiale să fi fost deja colectate și acestea pot fi utilizate pentru dezvoltarea scenariului de bază. În astfel de cazuri, datele ar trebui să fie verificate în ceea ce privește relevanța și precizia și, dacă este necesar, să fie extinse / completate.     Datele trebuie colectate și interpretate de către experții competenți (a se vedea secțiunea privind competențele experților). Dacă se utilizează date cu caracter tehnic, datele trebuie verificate pentru corectitudinea interpretării și relevanța acestora. În cazul în care nu sunt disponibili astfel de experți, se recomandă apelarea la experți externi sau la experții locali, având în vedere că aceștia pot avea informații locale care sunt foarte relevante pentru înțelegerea scenariului de bază.  Uneori informațiile necesare pot fi greu de găsit; în unele cazuri, pot fi utilizați indicatori indirecți care pot furniza informații de mediu în mod indirect. De exemplu, lipsa datelor de monitorizare a calității aerului dintr-o zonă urbană ar putea fi rezolvată dacă există date care evidențiază tendințele fluxurilor / volumelor de trafic în timp sau tendințele emisiilor din surse staționare. Ipotezele privind mediul pot fi generate și alte date disponibile și pot fi utile în determinarea relevanței impactului.  Experții trebuie să fie conștienți de faptul că sursele de date pot diferi de la caz la caz, iar cea mai avansată metodă de colectare a datelor poate să nu fie cea mai bună. În unele cazuri, cercetarea de birou poate fi mai eficientă decât sondajele pe teren, iar Google Earth poate fi la fel de util ca imaginile din satelit achiziționate special.     Articolul 5 alineatul (4) din Directiva EIM impune statelor membre, dacă este necesar, să se asigure că orice autoritate care deține informații relevante pune aceste informații la dispoziția titularului. Aceasta înseamnă că titularul ar trebui să poată obține cu ușurință informații relevante de la diferitele autorități și să obțină îndrumări în acest sens din partea autorității competente.  Unele surse tipice de informații utilizate pentru colectarea datelor în etapa de definire a domeniului evaluării și pentru scenariul de bază sunt enumerate mai jos.    Baze de date naționale / regionale ale evaluărilor impactului asupra mediului anterioare;    Datele colectate în temeiul altei legislații UE (în special Directiva SEA și Directiva INSPIRE);       Baze de date la nivel european și alte baze de date internaționale;    Experți la nivel local; și    Investigații primare efectuate de experți competenți.     Schimbul de informații în realizarea scenariului de bază  Schimbul de rezultate din alte tipuri de proceduri de evaluare a mediului sau din EIM-uri ale proiectelor similare este, de asemenea, important pentru evaluarea scenariului de bază. De exemplu, dacă pentru scenariul de bază al unui parc eolian s-au colectat date timp de un an, aceste date pot fi utilizate în mare parte pentru un proiect similar amplasat într-o locație similară sau vecină. Astfel se evită consumuri însemnate de resurse (financiare și de timp) prin utilizarea de date relevante deja colectate.  Directiva SEA, DCA, DEI și Habitate au ca cerințe elaborarea unei forme de scenariu bază: de exemplu, în temeiul Directivei Habitate, scenariul de bază reprezintă obiectivele de conservare ale sitului Natura 2000. Dar foarte puține state membre au dispoziții clare despre cum trebuie făcută evaluarea scenariului de bază. În orice caz, experții ar trebui să verifice scenariile de bază, precum și rapoartele de mediu sau alte evaluări relevante privind starea mediului, care au fost întocmite în conformitate cu directivele relevante, dacă acestea sunt în vecinătatea proiectului supus EIM. Trebuie făcută o verificare dacă datele sunt încă actualizate și relevante, ținând seama de diferențele dintre domeniile de aplicare ale diferitelor instrumente.  Informațiile colectate în cadrul celorlalte evaluări de mediu pot reprezenta un punct de plecare pentru o EIM dat fiind faptul că titularii trebuie să furnizeze periodic autorităților, date și informații în diferite aspecte de mediu. Inițiativele la nivelul UE, cum ar fi INSPIRE, oferă colectarea standardizată de date, făcând mai ușoară compararea diferitelor evaluări de mediu. DEI, de exemplu, cere ca titularii să furnizeze informații anuale cu privire la emisiile lor în apă, aer, sol, volumul și cantitatea de materiale gestionate pe amplasament (stocate, depozitate, etc.). Aceste informații, colectate exclusiv în scopurile DEI, este posibil să nu poată fi transferate direct în RIM, având în vedere că domeniul de aplicare și scopul acestor baze de date pot fi diferite față de cerințele EIM. Cu toate acestea, informațiile raportate anterior se pot dovedi inestimabile pentru stabilirea scenariu de bază și pentru proiectarea unor evoluții în timp.  Scenariul de bază - rezumat    Scenariul de bază este punctul de plecare al evaluării impactului asupra mediului. Scenariul de bază și evaluarea acestuia furnizează o descriere a mediului afectat, așa cum este în prezent, și cum ar fi de așteptat să se dezvolte dacă proiectul nu s-ar realiza;    În mod obișnuit, un scenariu de bază a fost întotdeauna inclus în EIM, însă modificările din 2014 ale Directivei EIM specifică oficial faptul că scenariul de bază trebuie inclus în RIM și că acesta trebuie să includă situația actuală a mediului, precum și evoluțiile viitoare (scenariul „do-nothing”);    Evaluarea scenariului de bază trebuie să fie suficient de detaliată și de cuprinzătoare pentru a permite înțelegerea gradului de extindere a impactului asupra mediului, dar trebuie să se realizeze într-un interval rezonabil de timp și cu depunerea unui efort rezonabil din partea titularului. Etapa de definire a domeniului evaluării contribuie la stabilirea extinderii investigațiilor și a gradului de detaliu necesar    Colectarea datelor relevante este esențială pentru o evaluare robustă a scenariului de bază. Datele trebuie identificate și evaluate de experți calificați;    Se recomandă colectarea datelor din bazele de date existente, surse gratuite de date și alte evaluări de mediu relevante.  Ținând cont de prevederile Anexei 4 a Legii, de prevederile Directivei EIM, precum și de aspectele prezentate mai sus, prezentarea scenariului de bază trebuie să includă următoarele aspecte, în funcție de specificul proiectului:     Aspecte ale stării actuale a mediului       Sunt descrise folosințele existente și împrejurimile terenului ce va fi ocupat de proiect și este identificată populația ce locuiește sau folosește terenul (inclusiv folosirea ca reședințe, spații comerciale, industriale, de recreere și agrement, clădiri structuri sau alte întrebuințări)    Sunt descrise topografia, geologia, solul și împrejurimile terenului ce va fi ocupat de proiect    Sunt descrise trăsăturile semnificative ale topografiei și geologiei arealului și sunt descrise starea și folosința terenului (inclusiv calitatea solului, stabilitatea și eroziunea, folosința agricolă și calitatea suprafeței agricole)    Biodiversitatea terenului / mării potențial afectată precum și habitatele de pe terenurile ce urmează a fi ocupate de proiect și împrejurimile acestuia, sunt descrise și ilustrate pe o hartă corespunzătoare    Sunt descrise populațiile speciilor și caracteristicile habitatelor care pot afectate de proiect și sunt definite orice specii protejate sau desemnate a fi protejate    Este descris factorul de mediu apa (inclusiv apele de suprafață curgătoare și stătătoare, apele subterane, delta, ape de coastă și marine), inclusiv scurgerea și drenajul (întrebarea nu este relevantă dacă factorul de mediu apa nu este afectat de proiect)    Sunt descrise hidrologia, calitatea apei și folosința oricărei surse de apă care poate fi afectată de proiect (inclusiv folosința pentru alimentarea cu apă, piscicultură, pescuit, îmbăiere, agrement, navigație, evacuarea efluentului)    Sunt descrise condițiile climatice și meteorologice locale precum și calitatea aerului în arealul respectiv (întrebarea nu este relevantă dacă atmosfera nu va fi afectată de proiect)    Este descrisă situația existentă privind zgomotul (întrebarea nu este relevantă dacă mediul acustic nu va fi afectat de proiect)    Este descrisă situația existentă privind radiațiile de lumină, căldură și alte forme de radiație electromagnetică (întrebarea nu este relevantă dacă aceste caracteristici ale mediului nu vor fi afectate de proiect)    Sunt descrise bunurile materiale din arealul respectiv care pot fi afectate de proiect (inclusiv clădiri, alte structuri, resurse minerale, resurse de apă)    Sunt descrise toate amplasamentele sau caracteristicile siturilor arheologice, istorice, arhitecturale sau cele de importantă culturală din zonele care pot fi afectate de proiect, inclusiv orice alt sit protejat    Este descris peisajul natural sau urban al arealului ce va fi afectat de proiect, inclusiv orice peisaj protejat    Sunt descrise condițiile demografice, sociale și socio-economice din arealul respectiv (ex. gradul de ocupare a forței de muncă)    Sunt descrise toate modificările ulterioare sub toate aspectele referitoare la mediu, care pot apare în absența proiectului  Colectarea datelor și metodele de efectuare a investigărilor    Mărimea zonei investigată prin studiu este definită suficient de cuprinzător, astfel încât să includă toate suprafețele posibil a fi afectate semnificativ de proiect    	Sunt contactate toate agențiile/autoritățile/ instituțiile locale și naționale relevante pentru culegerea datelor de bază privind mediul    Sursele datelor și informațiilor asupra mediului existent sunt indicate corect în referirile bibliografice    Sunt descrise metodele folosite, dificultățile întâmpinate și incertitudinile cu privire la date, atunci când s-au întreprins studii/cercetări pentru caracterizarea stării mediului în situația fără proiect    Metodele folosite sunt corespunzătoare scopului urmărit    Existența lipsurilor importante cu privire la datele care descriu starea existentă a mediului; sunt explicate mijloacele folosite în timpul evaluării pentru a suplini aceste lipsuri    Dacă au fost necesare investigații pentru a descrie starea existentă a mediului, dar ele nu s-au putut efectua, sunt explicate motivele și sunt indicate propunerile pentru a întreprinde aceste anchete la o etapă ulterioară.         Descrierea factorilor de mediu relevanți susceptibili de a fi afectați de proiect  Conform Anexei 4 a Legii, acest capitol include o descriere a factorilor prevăzuți la art. 7 alin. (2) susceptibili de a fi afectați de proiect:    populația,    sănătatea umană,    biodiversitatea – de exemplu, fauna și flora,    terenurile – de exemplu, ocuparea terenurilor,    solul – de exemplu, materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea,    apa – de exemplu, schimbările hidromorfologice, cantitatea și calitatea,    aerul,    clima – de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare,    bunurile materiale,    patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale și cele arheologice,    peisajul,    interacțiunea dintre aceștia.     Printre efectele asupra factorilor de mai sus se numără cele preconizate ca urmare a vulnerabilității proiectelor față de riscul de accidente majore și/sau dezastre, respectiv schimbări climatice, relevante pentru proiectul în cauză.  Sănătatea umană este un factor foarte cuprinzător care depinde foarte mult de proiect. Noțiunea de sănătate umană trebuie luată în considerare în contextul celorlalți factori de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva EIM și, prin urmare, în materie de sănătate legate de mediu (cum ar fi efectele asupra sănătății provocate de eliberarea de substanțe toxice în mediul înconjurător, de la pericolele majore asociate cu Proiectul, efectele cauzate de schimbările cauzate de proiect, modificările condițiilor de viață, efectele asupra grupurilor vulnerabile, expunerea la zgomotul traficului sau la poluanții atmosferici) sunt aspecte evidente ale studiului. În plus, acestea vor viza punerea în funcțiune, operarea și dezafectarea unui proiect în raport cu lucrătorii din Proiect și cu populația învecinată.  Prin amendarea Directivei EIM s-au adăugat elemente noi ca răspuns la evoluția înțelegerii interacțiunii dintre proiecte și mediu și la alte acțiuni politice adoptate în lumina acestei evoluții. Aceste elemente sunt:    Schimbările climatice - atât atenuarea, cât și adaptarea;    Riscuri de accidente majore și dezastre;    biodiversitatea;    Utilizarea resurselor naturale.     În continuare sunt detaliați acești factori de mediu.     Impactul asociat cu schimbările climatice  Cerințe legislative și aspecte cheie  Anexa IV la Directiva EIM include trimiterea directă la climă și schimbările climatice în două dispoziții. Accentul se pune pe două aspecte distincte ale problematicii schimbărilor climatice:    Atenuarea schimbărilor climatice:  aceasta ia în considerare impactul pe care proiectul îl va avea asupra schimbărilor climatice, în principal prin emisiile de gaze cu efect de seră;     Adaptarea la schimbările climatice : aceasta ține seama de vulnerabilitatea proiectului la schimbările viitoare ale climei și la capacitatea sa de adaptare la impactul schimbărilor climatice, care poate fi incertă.      În 2013, Comisia Europeană a emis un ghid privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în evaluarea impactului asupra mediului. Acest ghid oferă informații despre aspectele legale ale înțelegerii acestor aspecte în evaluarea impactului asupra mediului, beneficiile și provocările legate de integrarea     acestora în procedurile de evaluare și abordările metodologice detaliate pentru efectuarea evaluărilor privind aceste aspecte.  Atenuarea schimbărilor climatice. Impactul proiectului asupra schimbărilor climatice  Majoritatea proiectelor vor avea un impact negativ asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu scenariul de bază, prin construirea și funcționarea acestora și prin activitățile indirecte care apar din cauza proiectului. RIM trebuie să includă o evaluare a emisiilor directe și indirecte de gaze cu efect de seră ale proiectului, în cazul în care aceste impacturi sunt considerate semnificative:    emisiile directe de gaze cu efect de seră generate de construirea proiectului și de funcționarea acestuia pe durata sa de viață (de exemplu, de la arderea combustibililor fosili pe amplasament sau de la utilizarea de energie)    emisiile de gaze cu efect de seră generate sau evitate ca urmare a altor activități încurajate de proiect (impact indirect), de exemplu:    Infrastructura de transport: creșterea sau evitarea emisiilor de carbon ca urmare a utilizării energiei pentru funcționarea Proiectului    Dezvoltarea comercială: emisiile de carbon datorate transportului consumatorilor în zona comercială unde se află Proiectul.     Evaluarea trebuie să țină seama de obiectivele relevante de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel național, regional și local, acolo unde acestea sunt disponibile. EIM poate, de asemenea, să evalueze măsura în care Proiectele contribuie la aceste obiective prin reducerea emisiilor de GES, precum și să identifice oportunități de reducere a emisiilor de GES prin măsuri alternative.  Adaptarea la schimbările climatice: vulnerabilitatea proiectului la schimbări climatice  Directiva impune, de asemenea, ca evaluările impactului asupra mediului să ia în considerare impactul pe care schimbările climatice îl pot avea asupra proiectului în sine și măsura în care proiectul se va putea adapta eventualelor schimbări climatice pe parcursul vieții sale. Acest aspect al problemei schimbărilor climatice poate fi deosebit de provocator deoarece    solicită celor care efectuează evaluarea să ia în considerare impactul mediului înconjurător (climatul în acest caz) asupra proiectului, mai degrabă decât invers și    implică adesea un grad considerabil de incertitudine, având în vedere că prezicerea efectelor schimbărilor climatice reale, în special la nivel local, reprezintă o provocare. În acest scop, analiza EIM ar trebui să ia în considerare tendințele și evaluarea riscurilor.    În aprilie 2013, Comisia Europeană a adoptat Strategia UE de adaptare la schimbările climatice (COM (2013) 216 final), care stabilește un cadru pentru pregătirea UE la impactul schimbărilor climatice acum și în viitor. Unul dintre obiectivele sale principale este legat de promovarea unui proces decizional bazat pe informații relevante – scop în care a fost lansată Platforma europeană de adaptare la climă (CLIMATE- ADAPT), care a fost concepută ca o platformă web pentru a sprijini factorii politici de decizie la nivel european, național, regional și local, la dezvoltarea măsurilor și politicilor de adaptare la schimbările climatice. Strategia cuprinde un set de documente care sunt utile pentru o gamă largă de părți interesate. În vederea includerii măsurilor de adaptare la schimbările climatice în cadrul RIM-urilor, sunt foarte utile o serie de documente disponibile la nivel de UE, cum ar fi: "Adaptarea infrastructurii la schimbările climatice" (SWD (2013) 137 final), Ghidul pentru managerii de proiect: Importanța deosebită a investițiilor vulnerabile la schimbările climatice (DG Climate Action).  Integrarea considerentelor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în EIM  Evaluarea efectivă a măsurilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în cadrul RIM este puternic dependentă de metodologia utilizată și există deja o serie de metodologii standardizate pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Metodologia utilizată în cazului specific în cauză precum și aspecte legate de colectarea datelor, sunt importante. Calculul impactului direct este mai simplu decât calculul impactului indirect - iar evaluările se vor baza pe estimări în unele cazuri.     Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în EIM identifică principalele surse europene de date, inclusiv arhive de date și baze de date disponibile online, considerate utile atunci când se integrează schimbările climatice în EIM. Acest ghiduri furnizează, de asemenea, link- uri către softuri de calcul a emisiilor de carbon și către alte metodologii, inclusiv metodologia de calcul a emisiilor absolute și relative de GES promovată de Banca Europeană de Investiții (BEI) (BEI - Metodologie pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră și a variațiilor emisiilor).  La nivel global, în 2011, Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice a emis un document intitulat "Evaluarea impactului și vulnerabilității schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoștință de cauză" (CCONUSC, Repere ale contribuției programului de lucru Nairobi. Evaluarea impactului și a vulnerabilității schimbărilor efectelor schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoștință de cauză) care conține secțiunile despre, inter alia, dezvoltarea și diseminarea metodelor și a instrumentelor, furnizarea de date și informații și evaluarea impactului și a vulnerabilității la scări diferite și în diferite sectoare.  Evaluarea ciclului de viață (LCA) poate fi utilizată pentru a lua în considerare echilibrul global al emisiilor de gaze cu efect de seră directe și indirecte ale unui proiect.     Integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM  După cum sa discutat mai sus, integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM este o provocare: necesită o schimbare în gândirea evaluărilor și luarea în considerare a eventualelor riscuri și incertitudini pe termen lung. Îmbunătățirile recente ale bazelor de date pentru a înțelege impactul schimbărilor climatice si riscurile pentru o varietate de sectoare si locații au făcut această provocare mai puțin descurajatoare, însă baza de informații si dobândirea de experiență pe acest subiect este in creștere rapida. Platforma europeană de adaptare la schimbările climatice, cunoscută sub numele de Climate- ADAPT, este un loc bun pentru a găsi instrumente de sprijin și legături către cele mai recente cunoștințe de adaptare, incluzând studii detaliate privind vulnerabilitățile și riscurile.  Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în EIM reprezintă o altă sursă importantă de informații și idei privind modul de efectuare a evaluării. Acesta oferă exemple de întrebări-cheie pentru a identifica preocupările legate de adaptarea la schimbările climatice: acestea iau în considerare impactul major, cum ar fi valurile de căldură, secetele, precipitațiile extreme, furtunile și vânturile, alunecările de teren, creșterea nivelului mării și altele. De asemenea, ghidul explică modul în care trebuie luate în considerare tendințele, factorii de influență ai schimbării și abordările de gestionare a riscurilor în EIM. Acesta sugerează abordări pentru construirea capacității de adaptare în Proiecte prin măsuri alternative, cum ar fi schimbarea utilizării materialelor sau a proiectelor de construcție pentru fi mai rezistente la riscurile așteptate. Acesta arată, de asemenea, modul în care EIM pot facilita capacitatea de adaptare și gestionarea proiectelor prin recunoașterea clară a ipotezelor și a incertitudinii lor în ceea ce privește impactul asupra climei și prin propunerea unor măsuri practice de monitorizare pentru a verifica valabilitatea predicțiilor și a răspunsurilor în timp.  Impact asociat cu riscul de accidente majore și dezastre  Cerințe legislative și aspecte cheie legate de accidente și risc de dezastre  Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede următoarele:    Anexa IV, punctul 5 (d)    descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului și care rezultă, inter alia, din:  (d) riscurile pentru sănătatea umană, pentru patrimoniul cultural sau pentru mediu (de exemplu, din cauza unor accidente sau dezastre);      Anexa IV, punctul 8       (8) O descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în fața riscurilor de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză. […] Dacă este cazul, această descriere ar trebui să includă […] detalii privind gradul de pregătire și reacția propusă în astfel de situații de urgență.     Anexa IV conține referințe directe la riscurile de accidente și dezastre în două secțiuni. Directiva utilizează termenii "accidente majore" și "dezastre", care sunt legate de noțiunea de efecte semnificative: directiva pune accent pe riscul semnificativ și / sau un risc care ar putea provoca efecte semnificative asupra mediului.     Două aspecte-cheie rezultă din cele de mai sus, și anume:      Potențialul Proiectului de a provoca accidente și dezastre  În acest caz, directiva menționează în mod explicit considerații privind sănătatea umană, patrimoniul cultural și mediul.       Vulnerabilitatea Proiectului la un eventual accident sau dezastru  În acest caz, cerința acoperă atât dezastre naturale (de exemplu cutremure), cât și dezastre provocate de om (de exemplu, riscuri tehnologice) care ar putea împiedica în mod semnificativ activitățile și obiectivele proiectului și care ar putea avea efecte adverse. În Comunicarea din 2009 privind prevenirea, Comisia s-a angajat să integreze preocupările în materie de prevenire a dezastrelor în legislația UE și, în special, în Directiva EIM. Necesitatea de a construi "reziliența la dezastrele naturale și provocate de om" și de a investi în prevenirea riscurilor, este prevăzută în mai multe strategii și propuneri ale UE (de exemplu Strategia de securitate internă a UE COM (2010) 673; Propunerea Comisiei privind Fondul de coeziune pentru perioada 2014-2020 COM (2011) 612; Comunicarea Comisiei privind prevenirea dezastrelor naturale și provocate de om COM (2009) 82). Unele informații relevante pentru aceste subiecte sunt disponibile și pot fi obținute prin evaluări ale riscurilor în conformitate cu alte acte legislative ale UE, cum ar fi Directiva Seveso III privind controlul pericolelor accidentelor majore care implică substanțe periculoase sau Directiva privind stabilirea unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare. Alte evaluări relevante, obținute în conformitate cu legislația națională, pot fi, de asemenea, utilizate în acest scop, cu condiția îndeplinirii cerințelor acestor directive.  Un exemplu din Irlanda prezentat mai jos, ilustrează necesitatea de a lua în considerare impactul negativ al riscurilor dezastrelor naturale atunci când se implementează un proiect.     Evaluarea riscului de dezastre naturale în cadrul unei evaluări a impactului asupra mediului în Irlanda - CJEU, C-215/06, Comisia v. Irlanda  În 2008, ECJ a decis că Irlanda nu și-a îndeplinit obligațiile în temeiul mai multor articole din Directiva EIM. Acest caz a vizat construirea celui mai mare parc eolian terestru planificat vreodată în Irlanda și unul dintre cele mai mari din Europa.  Atunci când fazele inițiale pentru acordarea aprobării de dezvoltare au fost acordate în 1998, parcurile eoliene nu au fost incluse în anexa I sau II la directivă și, prin urmare, nu au făcut obiectul unei EIM. Cu toate acestea, construcția parcului eolian a necesitat o serie de lucrări, inclusiv extracția turbei și a mineralelor, altele decât mineralele metalifere și mineralele producătoare de energie, precum și construcția de drumuri, care au fost incluse în anexa II la Directiva EIM și care au necesitat declanșarea etapei de încadrare. Autoritatea competentă din Irlanda a concluzionat că nu este necesar să se realizeze un studiu de impact asupra mediului pentru aceste lucrări suplimentare, dat fiind că impactul acestora nu ar avea un impact semnificativ asupra mediului.  Mai târziu, în octombrie 2003, pe amplasamentul parcului eolian a avut loc o alunecare de teren majoră,     despre care Comisia a susținut că a condus la un dezastru ecologic la scară mare, când masa de turbă care a fost dislocată dintr-o zonă în curs de dezvoltare pentru parcul eolian a poluat râul Owendalulleegh, cauzând atât moartea 50.000 de pești și deteriorarea iremediabilă a paturilor de reproducere a peștelui. Irlanda a susținut că alunecările de teren au fost cauzate de metodele de construcție utilizate și că acestea nu s-ar fi produs dacă erau anticipate printr-un studiu de evaluare a impactului asupra mediului, chiar și în conformitate cu cerințele comunitare.  ECJ a declarat că proiectele vizate de extracție de turbă și minerale și de construcții rutiere nu au fost nesemnificative și că EIM ar fi trebuit să fie efectuată. Deoarece EIM nu a fost efectuată, nu s-au ridicat întrebări privind stabilitatea solului și astfel nu s-au putut anticipa problemele de stabilitate.     Integrarea aspectelor privind riscurile de accidente / dezastre în EIM  Includerea evaluării riscului de dezastru / accident în EIM trebuie să abordeze aspecte precum:    Ce poate merge prost cu un proiect?    Ce consecințe negative ar putea să apară asupra sănătății umane și asupra mediului?    Care este amplitudinea consecințelor negative?    Cât de importante sunt aceste consecințe?    Care este nivelul de pregătire al proiectului în caz de accident / dezastru?    Există un plan pentru situații de urgență?     Evaluarea vulnerabilității proiectului la riscurile de dezastru  O evaluare integrată a vulnerabilității la riscurile și pericolele dezastrelor urmărește să determine dacă Proiectul este într-adevăr vulnerabil la astfel de evenimente și, dacă da, oferă recomandări pentru a evita  / reduce aceste riscuri. Dacă este cazul, se aplică o abordare de tip „multi-risc” prin care se evaluează în același și timp pericolele legate de schimbările climatice, discutate anterior în secțiunea referitoare la schimbările climatice.  Studiul EIM și evaluarea riscurilor efectuate în cadrul celui de-al șaselea program-cadru (al șaselea program-cadru acoperă activitățile UE în domeniul cercetării, dezvoltării tehnologice și demonstrației) conține informații utile privind evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor, enumeră ghidurile existente în acest domeniu și rezultatele aplicării EIM în ceea ce privește evaluarea riscurilor în mai multe state membre. Sunt evaluate modurile în care și în ce măsură pericolele și riscurile extraordinare sunt tratate în EIM în statele membre ale UE, atât în cadrul specific de reglementare, cât și în practica EIM. De asemenea, studiul enumeră metode calitative, semi-cantitative și cantitative prin care să se evalueze riscul producerii dezastrelor / accidentelor.  Instrumente: prevenirea, monitorizarea și avertizarea timpurie  După identificarea și evaluarea riscurilor majore naturale și a celor provocate de om, ar trebui luate măsuri de control și de gestionare a impactului lor semnificativ, de exemplu pentru a asigura respectarea standardelor minime de prevenire existente, a cerințelor de siguranță, a codurilor clădirilor, a planificării îmbunătățite a utilizării terenurilor etc. Acestea ar putea fi integrate într-un plan coerent de gestionare a riscurilor, care include, de asemenea, măsuri suficiente de pregătire și planificare de urgență pentru a asigura un răspuns eficient la dezastre sau la riscurile de accidente (vezi Studiul IA din 2012, pagina 140).     Impact asociat cu biodiversitatea  Cerințe legislative și aspecte cheie privind biodiversitatea  Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede următoarele:    Articolul 3    Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie și evaluează într-o manieră corespunzătoare, în funcție de fiecare caz, efectele semnificative directe și indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori:       (b) biodiversitatea, acordând o atenție specială speciilor și habitatelor protejate în temeiul Directivei 92/43/CEE și al Directivei 2009/147/CE;      Anexa IV, punctul 4:    descriere a factorilor prevăzuți la articolul 3 alineatul (1) susceptibili de a fi afectați de proiect: […] biodiversitatea (de exemplu, fauna și flora) […].     Anexa IV (4) se referă la biodiversitate și include, printre altele, fauna și flora. Referința la evaluarea impactului asupra "biodiversității" a fost adăugată la directivă prin amendamentele din 2014. Înainte, referințele se limitau la "faună și floră". Acest lucru este important: fauna și flora luate individual se referă la viața animalelor și a plantelor într-o anumită zonă sau timp, implică o perspectivă oarecum individuală, în timp ce biodiversitatea se referă la interacțiunile și varietatea acestora și variabilitatea între specii și între ecosisteme: acesta este, prin urmare, un concept mult mai larg decât analiza individuală a impactului asupra faunei și florei. Această schimbare este în conformitate cu unele dintre acțiunile din cadrul Planului de acțiune al UE din 2006 privind biodiversitatea care impune ca "toate EIM să țină pe deplin seama de preocupările legate de biodiversitate" (Halting the loss of biodiversity by 2010 - and beyond - Sustaining ecosystem services for human well-being. SEC(2006)621). Acest aspect este foarte important, având în vedere faptul că UE a ratat obiectivul pentru anul 2010 de stopare a pierderii biodiversității, iar noua Strategie a UE pentru biodiversitate din 2011 reiterează faptul că acest obiectiv trebuie atins până în 2020 (Our life insurance, our natural capital: an EU biodiversity strategy to 2020. COM (2011) 244 final).  În plus, Articolul 3 alineatul (1) prevede, de asemenea, necesitatea de a evalua atât efectele semnificative directe, cât și indirecte ale Proiectului asupra biodiversității, acordând o atenție deosebită speciilor și habitatelor protejate în temeiul Directivei privind habitatele și al Directivei privind păsările. Trimiterile la aceste directive au fost adăugate și prin amendamentele din 2014.  Integrarea aspectelor de biodiversitate în EIM  O serie de aspecte-cheie trebuie abordate de titulari în legătură cu preocupările legate de biodiversitate. Acestea includ, de exemplu, degradarea serviciilor de ecosistem 1 , pierderea și degradarea habitatelor, pierderea diversității speciilor și pierderea diversității genetice.     Comisia Europeană a publicat un ghid privind integrarea biodiversității în EIM în 2013 în cadrul căruia se enumeră preocupările principale și sunt incluse exemple de întrebări cheie care ar trebui adresate, pentru a evalua în mod eficient impactul asupra biodiversității. Există, de asemenea, și alte documente / ghiduri care sunt utile pentru integrarea aspectelor de biodiversitate în EIM. Unele dintre aceste documente sunt enumerate în mai jos.      CE,  Evaluarea planurilor și a proiectelor care afectează în mod semnificativ siturile Natura 2000. Ghiduri metodologice privind dispozițiile articolului 6 alineatele (3) și (4) din Directiva 92/43 / CEE privind habitatele .    Comisia olandeză pentru evaluarea de mediu și CBD-Ramsar-CMS,  Ghidul voluntar privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, inclusiv biodiversitate.     Slootweg, Roel; Kolhoff, Arend,  Abordare generică de integrare a considerațiilor privind biodiversitatea în etapele de încadrare și de definire a domeniului evaluării în cadrul EIM.     Chartered Institute of Ecology and Environmental Management,  Ghiduri pentru evaluarea impactului ecologic terestru, de apă dulce și de coastă în Marea Britanie și Irlanda, Ianuarie 2016.   În cazurile în care proiectele pot avea efecte semnificative asupra unui sit protejat în temeiul directivelor          1  Serviciile de ecosistem reprezintă capacitatea ecosistemului de (i) provizionare, (ii) reglementare, (iii) susținere și (iv) furnizare de beneficii culturale. Aceasta înseamnă, de exemplu, că, dacă se produce o poluare a unui curs de apă, aceasta ar putea duce la degradarea capacității cursului de a (i) furniza apă curată, asigurând astfel că peștii și plantele acvatice sunt (ii) sănătoși și ) înfloritoare, ducând la (iv) deprecierea valorii site-ului pentru pescarii locali.      privind habitatele și păsările, evaluarea efectelor biodiversității proiectelor va fi făcută în cadrul unei evaluări adecvate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate. Conform modificărilor din 2014 ale Directivei EIA, această evaluare trebuie să fie efectuată în coordonare cu EIM, în conformitate cu procedurile specificate în Ghidurile Comisiei Europene privind raționalizarea evaluărilor de mediu în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Directiva EIM. Este important să se înțeleagă că EIM trebuie să evalueze impactul asupra biodiversității chiar și în acele cazuri în care proiectele nu influențează în nici un fel siturile Natura 2000.  Integrarea biodiversității marine în EIM  În urma adoptării Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin (DCSMM), în 2008, impactul asupra mediului marin trebuie luat în considerare în evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din zonele marine. Acestea pot fi proiectele din anexa I, cum ar fi porturile comerciale sau proiectele din anexa II, cum ar fi extracția mineralelor prin dragare, fermele eoliene, șantierele navale, lucrările de coastă pentru combaterea eroziunii, de exemplu, digurile și iazurile.  Biodiversitatea terestră a fost acoperită de legislația EU începând cu anii 1980, însă o analiză aprofundată a biodiversității marine a devenit necesară numai odată cu adoptarea DCSMM. Procesul de culegere a datelor și problemele legate de lipsa de date pot fi, prin urmare, mai dificile decât în cazul altor proiecte. Cu toate acestea, sunt disponibile acum o serie de instrumente, baze de date și sisteme de informare ce urmăresc conservarea resurselor naturale și a biodiversității, menținând viabilitatea sectoarelor economice marine.  Acestea includ:    Mai multe instrumente dezvoltate pentru a sprijini evaluarea mediului marin în cadrul DCSMM. Statele membre sunt obligate, în temeiul articolului 8 din DCSMM, să efectueze o evaluare a apelor lor marine la fiecare 6 ani. Aceasta poate fi considerată o formă de scenariu bază. În plus, în conformitate cu articolul 11 din DCSMM, Statele membre trebuie să elaboreze un program de monitorizare, revizuit la fiecare 6 ani, care ar trebui, de asemenea, să conțină date de caracterizare a stării mediului marin.    Există, de asemenea, convenții maritime regionale care conțin informații relevante privind biodiversitatea marină și apa de mare, cum ar fi Helcom 2  în regiunea baltică, OSPAR pentru Atlanticul de Nord-Est, Convenția de la Barcelona pentru Mediterana și Convenția de la București pentru Marea Neagră;    Sistemul Global de Informații Marine a fost dezvoltat de JRC pentru a oferi părților interesate un set adecvat de informații biofizice (funcționalități GIS), care sunt importante în efectuarea evaluărilor calității apei și monitorizarea resurselor în apele costiere și marine;    Inițiativa privind protecția mediului marin global (GMEP) este un mecanism de partajare a celor mai bune practici, care a fost determinat de mai multe accidente de foraj în largul mării. GMEP a fost conceput de liderii G20 la Summit-ul de la Toronto din 2010 pentru a proteja mediul marin.  În 2014, Comisia a adoptat, de asemenea, o directivă care stabilește un cadru pentru planificarea spațială maritimă 3 , care impune statelor membre să înființeze așa-numitele planuri spațiale maritime cu obiectivul general de utilizare durabilă a resurselor marine. Această directivă impune statelor membre să stabilească planurile spațiale maritime cât mai curând posibil și cel mai târziu până la 31 martie 2021. Câteva tipuri de proiecte din cadrul planurilor maritime spațiale, cum ar fi cele privind dezvoltarea energiei regenerabile, explorarea și exploatarea de petrol și gaze, transportul maritim și activitățile de pescuit, conservarea ecosistemului și biodiversității, fac obiectul EIM, iar titularul va trebui să se asigure că acestea sunt în conformitate cu obiectivele planului maritim spațial aplicabil.           2   http://www.helcom.fi/baltic-sea-trends/data-maps/  .   3  Directive 2014/89/EU of the European Parliament and of the Council of 23 July 2014 establishing a framework for maritime spatial planning.      Au fost elaborate mai multe ghiduri în legătură cu evaluarea impactului de mediu al proiectelor în mediul marin, atât la nivelul UE, cât și la nivel național. Unele dintre acestea sunt enumerate mai jos și fac parte din lista furnizată în conformitate cu anexa la ghidurile referitoare la alte instrucțiuni și instrumente relevante.    Ghiduri relevante la nivel de UE:    Ghidurile Comisiei privind dezvoltarea energiei eoliene în conformitate cu Natura 2000      Alte ghiduri:    OSPAR, Evaluarea impactului asupra mediului al parcurilor eoliene offshore    RPS, Ghid practic pentru evaluarea impactului asupra mediului pentru piscicultură marină    EMEC, Ghidul de evaluare a impactului asupra mediului (EIM) pentru titularii de la Centrul European pentru Energie Marină     Un exemplu de bună practică din Italia și Malta, care implică evaluarea impactului asupra biodiversității marine în cadrul EIM, este descris mai jos.     Minimizarea impactului cablului asupra ecosistemelor marine de către Terna  Terna, operatorul rețelei italiene de electricitate, a dezvoltat o metodologie inovatoare pentru instalarea de cabluri marine care minimizează impactul asupra mediului al interconexiunilor de rețea submarină între Malta și Sicilia și protejează pajiștile de pe fundul mării cu specia "Posidonia oceanica".  Coridorul prevăzut pentru acest cablu a traversat o zonă care găzduiește specia "Posidonia oceanica", o algă care este în declin (în conformitate cu RedList) și oferă un habitat pentru multe specii. Pentru a proteja "Posidonia oceanica", precum și alte specii marine, Terna a renunțat la tehnica de foraj cel uzuală pentru instalarea cablului marin. Această tehnică implică  utilizarea bentonitei pentru lubrifierea și consolidarea nisipul din jurul capului de foraj, care poate sufoca specia "Posidonia oceanica" din cauza resturilor de bentonită. Soluția inovatoare aplicată a folosit guma Xanthan, o polizaharidă folosită uneori ca aditiv alimentar care poate fi biodegradată cu ușurință.      Good Practice of the Year 2016 award,  http://renewablesgrid.eu/fileadmin/user_upload/Files_RGI/RGI_Publications/Good_Practice_of_the_Ye ar_Award_brochure_2016.pdf  Impact asociat cu utilizarea resurselor naturale (risc de epuizare, considerații privind utilizarea de resurse)  Cerințe legislative și aspecte cheie privind utilizarea resurselor naturale  Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede:      Anexa IV, punctul 1(c)    Descrierea proiectului, care să cuprindă, în special:    (c) o descriere a principalelor caracteristici ale etapei de funcționare a proiectului (în special, orice proces de producție), de exemplu, necesarul de energie și energia utilizată, natura și cantitatea materialelor și resursele naturale utilizate (inclusiv apa, terenurile, solul și biodiversitatea);      Anexa IV, punctul 5 (b)    descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului și care rezultă, inter alia, din:    (b) utilizarea resurselor naturale, în special a terenurilor, a solului, a apei și a biodiversității, având în vedere, pe cât posibil, disponibilitatea durabilă a acestor resurse;  Anexa IV (1) și (5) solicită titularului să evalueze utilizarea resurselor naturale și impactul proiectului în urma utilizării / epuizării lor. În acest context, directiva impune ca evaluarea să ia în considerare, pe cât posibil, sustenabilitatea resurselor, în special terenurile, solul, apa și biodiversitatea, precum și energia.     Cerința pentru evaluarea impactului unui proiect asupra disponibilității resurselor naturale este suplimentară față de cerința de evaluare a impactului asupra resurselor - și un accent ușor diferit trebuie luat în considerare de titulari și experți. Acest accent reflectă o schimbare de orientare a politicii de mediu dintr-una de protecție a resurselor naturale - prin evaluarea și atenuarea impacturilor – către una de prezervare a disponibilității resurselor naturale pentru activitatea umană. În acest sens, evaluările ar trebui să se concentreze, de asemenea, asupra eficienței utilizării resurselor; pot Proiectele să facă mai mult cu mai puțin în ceea ce privește utilizarea energiei, aportul de apă, terenului și a utilizării solului etc?  Integrarea aspectelor privind utilizarea resurselor naturale în EIM  Strategia tematică a Comisiei Europene pentru Utilizarea durabilă a resurselor naturale (COM (2005) 670) a definit tipurile de indicatori necesari pentru măsurarea eficienței resurselor:      Indicatori de utilizare a resurselor -  trebuie să definească nu numai cantitatea de resurse extrase, ci și calitatea, abundența (de ex. resurse regenerabile, neregenerabile, epuizabile, ne-epuizabile), disponibilitatea și localizarea acestora.     Indicatori de impact asupra mediului . Utilizarea resurselor afectează, de asemenea, mediul și sănătatea umană printr-o succesiune de schimbări ale mediului natural. Evaluarea ciclului de viață (LCA) oferă un cadru pentru descrierea impactului asupra mediului. LCA cuantifică toate schimburile fizice cu mediul, indiferent dacă acestea sunt inputuri (materiale, apă, utilizare terenuri și energie) sau ieșiri (deșeuri și emisii în apă și sol). Aceste intrări și ieșiri sunt apoi evaluate în raport cu potențialele specifice de impact asupra mediului (de exemplu schimbările climatice, eutrofizarea, ecotoxicitatea). Aceste așa-numite impacturi parțiale pot fi, încă o dată, legate de impactul final, cum ar fi sănătatea umană, mediul natural și resursele naturale.     Indicatori socio-economici.  Indicatorii beneficiilor socio-economice nu se limitează numai la valoarea de piață a resurselor, ci și la acele aspecte ale utilizării resurselor legate de bunăstarea și calitatea vieții, care nu sunt măsurate în cadrul economiei.   Metodologiile pentru evaluarea utilizării și eficienței resurselor sunt destul de recente și sunt disponibile în prezent doar câteva documente care furnizează detalii despre acestea. Acestea sunt enumerate mai jos.    Comisia Europeană, 2012. Cadrul indicatorilor ciclului de viață: dezvoltarea indicatorilor de monitorizare la nivel macro pe bază de ciclu de viață pentru resurse, produse și deșeuri pentru UE-  27. Comisia Europeană. Centrul Comun de Cercetare. Institutul pentru Mediu și Sustenabilitate    Evaluarea indicatorilor și țintelor privind eficiența resurselor, Raport final, Comisia Europeană, DG Mediu 19 iunie 2012    Contabilitatea terenurilor și a ecosistemelor (LEAC), Centrul european pentru mediu terestru, Ghid metodologic LEAC, iulie 2005     Factori de mediu - rezumat    Articolul 3 din Directiva EIM prevede domeniul de aplicare a factorilor de mediu care ar trebui evaluați prin EIM. Această listă de aspecte de mediu a fost extinsă prin modificările aduse directivei din 2014, adăugând în special următorii factori: schimbările climatice - atât atenuarea, cât și adaptarea; riscurile de accidente majore și dezastre; biodiversitate; și utilizarea resurselor naturale;    În consecință este necesar ca experții EIM să acorde mai multă atenție aspectelor legate de risc, incertitudine și utilizarea resurselor la evaluarea unui proiect, utilizând metode sau tehnici noi de evaluare.    În plus față de ghidurile furnizate în această secțiune, se face referire la un număr mare de inițiative, în special la nivelul UE, pentru a sprijini în continuare experții în evaluările de impact asupra mediului.  Acest capitol cuprinde o descriere a fiecărui factor de mediu posibil a fi afectat de proiect. Descrierea este proporțională și în legătură cu magnitudinea efectului preconizat. Se descriu de asemenea și modalitățile de colectare a datelor și sursele de date. În general, la descrierea factorilor de mediu trebuie să se țină     cont de:    Definirea mărimii zonei investigată prin studiu, astfel încât să includă toate suprafețele posibil a fi afectate semnificativ de proiect;    Contactarea tuturor agențiilor /autorităților/ instituțiilor locale și naționale relevante pentru culegerea datelor de bază privind mediul;    Indicarea sursele datelor și informațiilor asupra mediului existent;    Descrierea metodelor folosite, dificultățile întâmpinate și incertitudinile cu privire la date, atunci când s-au întreprins studii/cercetări pentru caracterizarea stării mediului în situația fără proiect;    Metodele folosite trebuie să fie corespunzătoare scopului urmărit;    Evidențierea lipsurilor importante cu privire la datele care descriu starea existentă a mediului; sunt explicate mijloacele folosite în timpul evaluării pentru a suplini aceste lipsuri;          Descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului  Conform Anexei 4 din Lege, în acest capitol se descriu efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului și care rezultă, printre altele, din:    construirea și existența proiectului, inclusiv, dacă este cazul, lucrările de demolare;    utilizarea resurselor naturale, în special a terenurilor, a solului, a apei și a biodiversității, având în vedere, pe cât posibil, disponibilitatea durabilă a acestor resurse;    emisia de poluanți, zgomot, vibrații, lumină, căldură și radiații, crearea de efecte negative și eliminarea și valorificarea deșeurilor; descrierea efectelor posibile ca urmare a dezvoltării/implementării proiectului ținând cont de hârțile de zgomot și de planurile de acțiune aferente acestora 4  elaborate, după caz, pentru arealul din zona de influență a proiectului;    riscurile pentru sănătatea umană, pentru patrimoniul cultural sau pentru mediu – de exemplu, din cauza unor accidente sau dezastre;    cumularea efectelor cu cele ale altor proiecte existente și/sau aprobate, ținând seama de orice probleme de mediu existente legate de zone cu o importanță deosebită din punctul de vedere al mediului, care ar putea fi afectate, sau de utilizarea resurselor naturale;    impactul proiectului asupra climei – de exemplu, natura și amploarea emisiilor de gaze cu efect de seră – și vulnerabilitatea proiectului la schimbările climatice – tipurile de vulnerabilități identificate, cuantificarea tendințelor de amplificare a vulnerabilităților existente in contextual schimbărilor climatice;    tehnologiile și substanțele folosite.    Descrierea efectelor negative semnificative probabile asupra factorilor specificați la art. 7 alin. (2) din prezenta lege ar trebui să cuprindă efectele directe și eventualele efecte indirecte, secundare, cumulative, transfrontiere, pe termen scurt, mediu și lung, permanente și temporare, pozitive și negative ale proiectului. Descrierea trebuie să țină seama de obiectivele de protecția mediului, stabilite la nivel național și la nivelul Uniunii Europene, care sunt relevante pentru proiect.  Cadru legal privind efectele semnificative  Articolul 3 al Directivei EIM prevede ca RIM să identifice, să descrie și să evalueze efectele semnificative. Secțiunea de mai sus vizează identificarea factorilor de mediu care ar putea fi afectați de Proiect. Această secțiune se concentrează pe expresia "efecte semnificative"; adică identificarea efectelor care trebuie luate în considerare și a celor care au doar un efect neglijabil asupra mediului. Conceptul de efecte cumulative a fost, de asemenea, inclus în această secțiune, având în vedere că efectele considerate a fi nesemnificative atunci când sunt luate individual, pot avea un impact semnificativ asupra mediului atunci când interacționează cu alte efecte.  Directiva EIM prevede că trebuie luate în considerare efectele "semnificative" atunci când este vorba          4  Hotărârea Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.      despre evaluarea efectelor (sau a impactului) asupra mediului. Conceptul de semnificație reliefează dacă impactul unui proiect poate fi considerat inacceptabil în contextul de mediu și social al acestuia. Evaluarea semnificației se bazează pe o opinie științifică informată despre ceea ce este important, de dorit sau acceptabil în ceea ce privește schimbările declanșate de Proiectul în cauză.  Acest lucru limitează evaluarea la acele efecte care ar putea avea un impact semnificativ sau suficient de important asupra mediului pentru a merita costurile de evaluare, de revizuire și de luare a deciziilor. În timp ce conceptul de efecte semnificative este menționat de mai multe ori în cadrul Directivei EIM, nu este prevăzută o definiție clară a acestuia și semnificația trebuie evaluată în lumina circumstanțelor specifice ale proiectului. În cazul în care a fost efectuată evaluarea, semnificația efectelor poate fi indicată sau, în unele cazuri, deja determinată în etapa de definire a domeniului evaluării și, prin urmare, în acele cazuri se aplică ghidul privind etapa de definire a domeniului evaluării.  Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede următoarele:  Expresia "efect semnificativ" este utilizată în întreaga directivă, în diverse contexte. Următoarele extrase le evidențiază numai pe cele relevante pentru înțelegerea frazelor în contextul Raportului EIM. Referințele la efectele cumulative au fost de asemenea evidențiate.    Articolul 1 alineatul (1) din directivă prevede că:  "Prezenta directivă se aplică evaluării efectelor acestor proiecte publice și private asupra mediului care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului."     Articolul 3 alineatul (1) din directivă prevede că:  "Evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie și evaluează într-o manieră adecvată, în funcție de fiecare caz, efectele semnificative directe și indirecte ale unui proiect asupra următorilor factori ...".     Articolul 5 alineatul (1) din directivă prevede că:  "În cazul în care este necesară o evaluare a impactului asupra mediului, titularul trebuie să pregătească și să prezinte un raport de evaluare a impactului asupra mediului. Informațiile care trebuie furnizate de titular trebuie să includă cel puțin:     „(...)    (b) o descriere a efectelor potențiale semnificative ale proiectului asupra mediului    (c) o descriere a caracteristicilor proiectului și / sau a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea acestuia și, dacă este posibil, compensarea efectelor adverse semnificative asupra mediului;    (...)“      Anexa IV punctul 5 la directivă prevede că:  5. O descriere a efectelor probabile semnificative ale proiectului asupra mediului care rezultă, printre altele, din: (...)     (e) cumularea efectelor cu cele ale altor proiecte existente și/sau aprobate, ținând seama de orice probleme ecologice existente legate de zone cu o importanță deosebită din punctul de vedere al mediului, care ar putea fi afectate, sau de utilizarea resurselor naturale;    Descrierea efectelor negative semnificative probabile asupra factorilor specificați la articolul 3 alineatul (1) ar trebui să cuprindă efectele directe și eventualele efecte indirecte, secundare, cumulative, transfrontiere, pe termen scurt, mediu și lung, permanente și temporare, pozitive și negative ale proiectului. Descrierea ar trebui să țină seama de obiectivele în materie de protecție a mediului, stabilite la nivelul Uniunii sau al statelor membre, care sunt relevante pentru proiect."  După cum se vede mai sus, conceptul de semnificație este un concept de bază pentru Directiva EIM; este unul care, în esență, ghidează procesul EIM. În plus față de prezenta secțiune, mai multe informații despre acest concept pot fi obținute din ghidurile privind etapa de încadrare și etapa de definire a domeniului evaluării.  Semnificația impactului în contextul întocmirii RIM  Cei care pregătesc RIM trebuie să determine semnificația efectelor proiectului asupra mediului, dacă acest     lucru nu s-a făcut deja în etapele anterioare ale procesului EIM sau dacă au apărut elemente noi de-a lungul procesului. În aceste cazuri, evaluarea semnificației trebuie să se bazeze pe criterii clare și lipsite de ambiguitate:      Criteriile de stabilire a semnificației iau în considerare atât caracteristicile impactului, cât și valorile asociate cu factorii de mediu afectați;    Semnificația este întotdeauna contextual-specifică și trebuie, prin urmare, să fie dezvoltate criterii adaptate pentru fiecare proiect în parte.  În plus, Directiva EIM impune ca efectele semnificative să fie descrise în RIM într-o „manieră corespunzătoare” (articolul 3 din directivă), astfel încât să permită, în cele din urmă, luarea deciziilor. Din acest motiv, determinările semnificației trebuie să fie justificate: este important ca evaluatorii să stabilească o metodologie transparentă care să explice modul în care abordează evaluarea și apoi să aplice în mod demonstrabil această metodologie în evaluarea lor. Metodologia ar trebui să explice modul în care evaluatorul consideră că un efect este semnificativ sau nu, permițând altora să vadă bonitatea diferiților factori și să înțeleagă rațiunea evaluării.  În același timp, determinările de semnificație nu ar trebui să fie prerogativa exclusivă a "experților" sau a "specialiștilor": semnificația ar trebui definită într-un mod care să reflecte ceea ce este considerat valoros în mediu de către autoritățile de reglementare și de părțile interesate publice și private. O abordare comună utilizată în EIM este aplicarea unei analize multi-criteriale. Criteriile comune utilizate pentru a evalua semnificația includ magnitudinea efectului previzibil și sensibilitatea mediului receptor:    Magnitudinea  ia în considerare caracteristicile schimbării (calendarul, scara, dimensiunea și durata impactului) care ar afecta probabil receptorul țintă ca urmare a Proiectului propus;     Sensibilitatea  este înțeleasă ca fiind sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot aduce.   (A se vedea descrierea detaliată a analizei multi-criteriale în ghidul privind etapa de definire a domeniului evaluării).  Efecte cumulate  Este important ca efectele să nu fie considerate izolate ci împreună cu altele, ceea ce înseamnă efect cumulat. Datele colectate în această etapă pot într-adevăr să demonstreze că impacturile analizate devin semnificative atunci când sunt analizate împreună sau cu alte efecte. În timp ce conceptul de efecte cumulate se leagă îndeaproape de efectele semnificative. Anexa IV, punctul 5 litera (e) din Directiva EIM prevede ca analiza efectelor cumulate cu alte proiecte / activități existente și / sau aprobate să fie descrisă în RIM. Efectele cumulate sunt modificările aduse mediului cauzate de o acțiune în combinație cu alte acțiuni. Ele pot apărea din:    interacțiunea dintre toate proiectele diferite din aceeași zonă;    interacțiunea dintre diferitele impacturi dintr-un singur proiect (deși nu este cerută în mod expres de Directiva EIM, acest lucru a fost clarificat de către ECJ).     Coexistența impacturilor poate crește sau reduce impactul cumulat. Impacturile care sunt considerate nesemnificative, atunci când sunt evaluate individual, pot deveni semnificative atunci când sunt combinate cu alte impacturi.     Efectele cumulate pot apărea la diferite scări temporale și spațiale. Scara spațială poate fi locală, regională sau globală, în timp ce frecvența sau scara temporală include impactul trecut, prezent și viitor asupra unui anumit mediu sau regiune.  Datorită naturii lor complexe, pragurile de semnificație și criteriile de evaluare a efectelor cumulate ar trebui definite printr-o abordare colaborativă, implicând toate părțile interesate și afectate în procesul de colectare și analiză a datelor. De asemenea, este posibil ca acestea să utilizeze mai mult perspectivele și     metodele interdisciplinare: de ex. diagrame de rețea și modele care identifică relațiile cauză-efect care au ca rezultat efecte cumulate, analize ale tendințelor care identifică tendințele istorice, curente și viitoare pentru o anumită resursă și matrice interactive care iau în considerare interacțiunile de amploare ale impactului evaluate individual  (Lawrence D. (2005), Criterii pentru determinarea semnificației în evaluarea impactului asupra mediului bazate pe durabilitate).   Modificările din 2014 ale Directivei EIM cu privire la efectele semnificative sunt:    Noțiunea de semnificație nu este o noțiune nouă pentru Directiva EIM; cu toate acestea, utilizarea cuvântului este mai evidentă în urma schimbărilor din 2014. În multe cazuri, adăugarea cuvântului nu are o importanță mare pentru evaluatori, deoarece efectele identificate și studiate sunt adesea semnificative. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că:    Amendamentele din 2014 aliniază Directiva EIA la Directiva SEA (anexa I litera (f) la Directiva SEA);    Evaluatorii sunt descurajați să utilizeze resurse pentru a investiga efectele nesemnificative;    Evaluatorii trebuie să se asigură că au motive pentru a determina semnificația; ei trebuie să poată justifica necesitatea determinării semnificației;    Cumularea efectelor este menționată în mod specific într-un paragraf de sine-stătător, în conformitate cu anexa IV punctul 5 litera (e), pe lângă faptul că este repetat în lista din anexa IV punctul 5 ultimul paragraf.  Evaluarea efectelor asupra mediului – rezumat:      Efectele care sunt evaluate în EIM ar trebui să fie doar cele semnificative. Acest lucru asigură faptul că efortul nu este risipit pentru analiza efectelor nesemnificative.    Semnificația este detaliată în ghidul privind definirea domeniului evaluării; acest ghid trebuie citit de oricine pregătește un raport de evaluare a impactului asupra mediului în care trebuie să determine importanța efectelor asupra mediului.    Evaluatorii trebuie să determine semnificația pe baza propriei judecăți și să precizeze în mod clar metodologia utilizată și motivarea concluziei. În același timp, există diverse criterii disponibile pentru a fi utilizate, inclusiv o analiză decizională multi-criterială.    Atunci când se analizează semnificația, trebuie luate în considerare efectele cumulate ale tuturor Proiectelor din zonă, atât în plan spațial cât și temporal.  Ținând cont de prevederile Anexei 4 a Legii, de prevederile Directivei EIM, precum și de aspectele de mai sus, prezentarea evaluării efectelor asupra mediului să includă următoarele aspecte, în funcție de specificul proiectului:  Domeniul efectelor    Este descris procesul prin care s-a definit domeniul studiului de impact (vezi Ghidul pentru definirea domeniului)    Este descris modul în care domeniul de evaluare a fost abordat în mod sistematic    Este descris procesul de consultare la definirea domeniului    Sunt prezentate comentariile și punctele de vedere ale consultanților     Prognoza efectelor directe    Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra:    folosințelor, populației și proprietății;    aspectelor geologice și caracteristicilor solului;    biodiversității (inclusiv florei și faunei precum și habitatelor)    hidrologiei și calității apei;    folosirii mediului acvatic;       calității aerului;    climei;    mediului acustic (zgomot și vibrații);    radiației termice, luminoase, și ale altor forme de radiație electromagnetică;    bunurilor materiale și epuizarea resurselor naturale neregenerabile (combustibili fosili, minereuri);    așezărilor sau peisajelor de importanță culturală;    calității peisajului natural și asupra punctelor cu priveliște deosebită;    demografiei, condițiilor socio-economice din zonă;      Sunt prognozate efectele secundare, temporare, pe termen scurt, permanente, pe termen lung, accidentale, indirecte și cumulative    Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele secundare cauzate de efectele primare asupra oricăror aspecte ale mediului (ex. efecte asupra faunei, florei sau habitatelor cauzate de poluarea solului, aerului sau apei și de zgomot, efecte asupra folosințelor de apă cauzate de modificările în hidrologia sau calitatea apei, efecte asupra vestigiilor arheologice cauzate de desecarea solului)    Sunt descrise efectele temporare/pe termen scurt produse în timpul construcției sau în timpul unor faze limitate ale funcționării proiectului sau în timpul dezafectării;    Sunt descrise efectele permanente asupra mediului cauzate de construcția, funcționarea sau dezafectarea proiectului;    Sunt descrise efectele pe termen lung asupra mediului provocate de funcționarea proiectului pe durata de viață sau provocate de creșterea gradului de poluare, inclusiv GES, asupra mediului în zona studiată;    Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele care pot apărea din accidente, evenimente neobișnuite sau expunerea proiectului la dezastre naturale sau antropice;    Sunt descrise efectele asupra mediului provocate de activitățile auxiliare (activitățile auxiliare fac parte din proiect dar în mod obișnuit sunt localizate la distanță față de proiectul principal; ex. construcția rutelor de acces și infrastructurii, traficul, extragerea agregatelor sau materiei prime, generarea și alimentarea cu energie electrică, depozitarea efluenților și deșeurilor)    Sunt descrise efectele indirecte asupra mediului provocate de dezvoltarea firească a zonei (dezvoltare firească înseamnă proiecte suplimentare, care nu fac parte din proiectul principal, stimulate să apară prin implementarea proiectului; ex. pentru furnizarea de mărfuri noi sau servicii necesare proiectului, găzduirea noii populații sau afaceri stimulate de proiect)    Sunt descrise efectele asupra mediului produse de proiect care se cumulează cu cele ale altor proiecte existente sau planificate în zonă;    	sunt identificate în mod corespunzător extinderea geografică, durata, frecvența, reversibilitatea și probabilitatea apariției fiecărui efect;     Prognozarea efectelor asupra sănătății populației și aspecte ale dezvoltării durabile    Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele primare și secundare asupra sănătății și bunăstării populației (ex. efecte asupra sănătății provocate de emiterea de substanțe toxice în mediu, riscuri asupra sănătății provenind din pericole majore asociate cu proiectul, efecte cauzate prin schimbarea vectorilor boală, schimbări în condițiile de viață, efecte asupra grupurilor vulnerabile)    Este discutat, după caz, impactul asupra problemelor cum ar fi biodiversitatea, schimbări climatice globale și dezvoltarea durabilă;  Evaluarea importanței efectelor    Semnificația sau importanta fiecăruia dintre efectele prognozate este discutată în raport cu conformarea la cerințele legale și cu numărul, importanta și sensibilitatea populației, resurselor sau altor receptori afectați    Descrierea metodologiei de evaluare a efectelor (prin compararea cu cerințele standardelor și normativelor naționale sau/și ale recomandărilor internaționale)       Descrierea inclusiv a efectelor pozitive asupra mediului    Explicarea clară a importanței fiecărui efect.      Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza utilizate pentru identificarea și evaluarea efectelor semnificative asupra mediului  Conform Anexei 4 la Lege, acest capitol trebuie să cuprindă o descriere sau dovezi ale metodelor de prognoză utilizate pentru identificarea și evaluarea efectelor semnificative asupra mediului, inclusiv detalii privind dificultățile – de exemplu, dificultățile de natură tehnică sau determinate de lipsa de cunoștințe – întâmpinate cu privire la colectarea informațiilor solicitate, precum și o prezentare a principalelor incertitudini existente.     În acest capitol trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:    Descrierea metodelor folosite pentru prevederea efectelor și justificarea utilizării acestora, dificultățile întâmpinate și incertitudinile asupra rezultatelor obținute;    Dacă există incertitudine în ce privește detaliile precise ale proiectului și impactul său asupra mediului, sunt descrise prognozele pentru cea mai nefavorabilă situație;    Dacă au fost dificultăți în prelucrarea datelor necesare în prognozarea și evaluarea efectelor, sunt discutate aceste dificultăți și implicațiile lor asupra rezultatelor;    Descrierea clară a bazei de evaluare a semnificației și importanței impactului;    Descrierea impactului rezidual (rămas după ce s-au întreprins toate măsurile de limitare a efectelor);    Nivelul de tratare al fiecărui efect este corespunzător importanței sale. Comentariile din studiu sunt focalizate pe problemele cheie și sunt evitate informațiile irelevante sau inutile;    Se acordă o atenție corespunzătoare celor mai severe efecte negative ale proiectului și mai puțină atenție efectelor mai puțin importante.      Descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate  Prevederi legislative  Conform Anexei 4 din Lege, acest capitol trebuie să includă:    descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul,    o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse – de exemplu, pregătirea unei analize post proiect, program de monitorizare.     Programul de monitorizare trebuie să conțină tipurile de parametri monitorizați și durata monitorizării proporționale cu natura, amplasarea și dimensiunea proiectului, precum și cu gravitatea efectelor sale asupra mediului. Descrierea respectivă trebuie să explice în ce măsură sunt evitate, prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative asupra mediului și trebuie să se refere atât la etapa de construire, cât și la cea de funcționare.  Măsurile avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte adverse semnificative identificate asupra mediului sunt descrise în RIM. Aceste măsuri sunt denumite în mod obișnuit "măsuri de atenuare", cu excepția ultimei acțiuni, care este o măsură de compensare.     Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede următoarele:    Articolul 5 (1) al Directive prevede:    „[…] inițiatorul de proiect trebuie să includă cel puțin:       (c) o descriere a caracteristicilor proiectului și/sau a măsurilor vizate pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului”      Anexa IV, punctul 7 prevede:    „O descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse (de exemplu, pregătirea unei analize postproiect). Descrierea respectivă ar trebui să explice în ce măsură sunt evitate, prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative asupra mediului și ar trebui să se refere atât la etapa de construire, cât și la cea de funcționare”  Amendamentele din 2014 cu referire la măsurile de atenuare și compensare includ:      La articolul 5, au fost adăugate acțiunile "prevenire" și "compensare".    Anexa IV punctul 7 include acum "evitarea" (deși "prevenirea" nu este nouă în anexa IV).    Anexa IV include, de asemenea, noua dispoziție care prevede Măsuri de monitorizare și o descriere care explică măsura în care sunt evitate, prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative asupra mediului, menționând în special că acestea se aplică atât fazelor de construcție, cât și fazelor operaționale.  Atunci când se analizează alternative, astfel de măsuri de atenuare ar putea influența modul în care sunt evaluate alternativele. De exemplu, o alternativă ar putea fi considerată nefezabilă până când un titular va aplica măsuri de atenuare sau compensare care reduc impactul Alternativei, aceasta devenind astfel fezabilă.     Diferitele tipuri de măsuri de atenuare acționează în moduri diferite pentru a reduce impactul negativ sunt prezentate în tabelul de mai jos:     Tabelul 15 Tipuri de măsuri de atenuare     Tipuri de măsuri    Cum funcționează      Măsuri de prevenire    Evitarea impactului prin:      Măsuri de reducere    Reducerea impactului prin:      Măsuri de compensare    Compensarea impacturilor adverse reziduale care nu pot fi evitate sau reduse:       Schimbarea metodelor / mijloacelor sau a tehnicilor anumitor proiecte sau componente care ar putea avea efecte negative.    Schimbarea amplasamentului, evitând zone sensibile de mediu.    Punerea în aplicare a unor măsuri preventive pentru a opri producerea de efecte adverse.      Micșorarea sau relocarea Proiectului.    Reproiectarea elementelor proiectului.    Folosirea unor tehnologii diferite.    Luarea de măsuri suplimentare pentru reducerea impactului fie la sursă, fie la receptor (cum ar fi barierele de zgomot, tratarea gazelor reziduale, tipul suprafeței drumului).      Reabilitarea / remedierea / restaurarea unor situri similare cu cele afectate inevitabil de proiect;    Strămutare    Despăgubire materială.       În sensul directivei, în conformitate cu principiul precauției și acțiunii preventive, ar trebui promovată o abordare pe termen lung și ar trebui să se acorde prioritate evitării efectelor (măsuri de prevenire), în timp ce remedierea și măsurile compensatorii ar trebui considerate doar ca ultimă instanță.     Măsurile de atenuare și compensare sunt evaluate în funcție de eficiența acestora în reducerea potențialelor efecte negative asupra mediului. În unele cazuri, legislația existentă (de exemplu, DEI), se referă la utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt stabilite în documentele de     referință, pentru a se asigura că operatorii utilizează tehnologia cea mai eficientă și cea mai justificată din punct de vedere economic pentru a proteja mediul. Din această perspectivă, cele mai bune tehnici disponibile pot reprezenta un punct de pornire foarte solid pentru inițiatorii de proiecte, în vederea identificării abordărilor și tehnologiilor de gestionare a riscurilor, care pot fi, la rândul lor, sugerate ca măsuri de atenuare într-un RIM. RIM trebuie să descrie în mod clar impactul negativ al fiecărei măsuri de evitare, reducere sau compensare, atunci când este implementată. De asemenea, ar trebui să descrie eficacitatea acestor măsuri, fezabilitatea și certitudinea acestora, precum și angajamentul de a asigura punerea lor în practică și monitorizarea rezultatelor.  Măsuri de minimizare și compensare - rezumat    Măsurile de atenuare și compensare ar trebui luate în considerare la evaluarea alternativelor, atât în vederea consolidării fezabilității proiectelor, cât și a îmbunătățirii designului proiectului.    Măsurile de atenuare și compensare pot fi costisitoare și pot influența alegerea alternativelor    Măsurile de atenuare și compensare se pot aplica atât fazelor de construcție, cât și etapelor operaționale ale Proiectului.    Descrierea măsurilor de atenuare și compensare pentru efectele negative semnificative trebuie inclusă în decizia de acordare a aprobării de dezvoltare a unui proiect.      Descrierea oricăror măsuri de monitorizare propuse  Conform Anexei 4 din Lege, acest capitol trebuie să includă:    o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse – de exemplu, pregătirea unei analize post proiect, program de monitorizare.  Programul de monitorizare trebuie să conțină tipurile de parametri monitorizați și durata monitorizării proporționale cu natura, amplasarea și dimensiunea proiectului, precum și cu gravitatea efectelor sale asupra mediului. Descrierea respectivă trebuie să explice în ce măsură sunt evitate, prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative asupra mediului și trebuie să se refere atât la etapa de construire, cât și la cea de funcționare și dezafectare.  Cerințe legislative privind monitorizarea  Măsurile de monitorizare trebuie să fie incluse în aprobarea de dezvoltare a unui proiect în cazul în care este probabil ca proiectul să aibă efecte adverse semnificative. Măsurile de monitorizare sunt, prin urmare, menționate la articolul 8a din Directiva EIM, care prezintă informațiile ce trebuie incluse în aprobarea de dezvoltare. Descrierea măsurilor de monitorizare este legată de descrierea măsurilor propuse pentru atenuarea efectelor negative semnificative asupra mediului și ar trebui să fie direct legată de asigurarea implementării cu succes a acestor măsuri.     Măsurile de monitorizare pot fi dezvoltate direct pentru proiectul analizat sau pot rezulta din alte cerințe  - legislația UE sau națională care reglementează funcționarea unui proiect, cerințele de finanțare sau alte surse. Este important - și o cerință a directivei – să nu existe suprapuneri sau inconsecvențe în monitorizare. Pentru a evita suprapunerea, dacă măsurile de monitorizare provin din alte legislații ale UE sau naționale, atunci acest lucru ar trebui să se reflecte în RIM, pentru a informa autoritatea competentă. În acest caz, autoritatea competentă poate decide să utilizeze aceste măsuri existente (articolul 8a alineatul (4) al treilea paragraf). Într-adevăr, în evaluarea impactului revizuirii Directivei EIM din 2012, s-a estimat că 50% din proiectele elaborate în fiecare an intră sub incidența altor acte legislative ale UE care necesită monitorizare, astfel încât monitorizarea este oricum efectuată indiferent de cerințele EIM.     Directiva 2011/92/EU amendată de Directiva 2014/52/EU prevede următoarele:    Anexa IV punctul 7 privind informațiile menționate la articolul 5 alineatul (1) stabilește informațiile pentru raportul EIM și include:       (7) O descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse (de exemplu, pregătirea unei analize postproiect). Descrierea respectivă ar trebui să explice în ce măsură sunt evitate, prevenite, reduse sau compensate efectele negative semnificative asupra mediului și ar trebui să se refere atât la etapa de construire, cât și la cea de funcționare.      Având în vedere că măsurile de monitorizare menționate mai sus sunt utilizate pentru elaborarea măsurilor finale incluse în aprobarea de dezvoltare, articolul 8a este, de asemenea, relevant. Acest articol prevede:    (1) Decizia de acordare a aprobării de dezvoltare include cel puțin următoarele informații: […]  b) toate condițiile de mediu anexate deciziei, o descriere a tuturor caracteristicilor proiectului și/sau a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului, precum și, după caz, a măsurilor de monitorizare.      În plus, articolul 8a aliniatul 4 prevede următoarele:    (4) În conformitate cu cerințele menționate la alineatul (1) litera (b), statele membre se asigură că inițiatorul proiectului implementează caracteristicile proiectului și/sau măsurile vizate pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului și stabilesc procedurile referitoare la monitorizarea efectelor negative semnificative asupra mediului.    Tipul de parametri care trebuie monitorizați și durata monitorizării sunt proporționale cu natura, amplasarea și dimensiunea proiectului, precum și cu gravitatea efectelor sale asupra mediului.    Dacă este cazul, pot fi utilizate măsurile de monitorizare necesare în temeiul altor dispoziții juridice din dreptul Uniunii decât cele din prezenta directivă și al dispozițiilor juridice din dreptul național, pentru a evita duplicarea monitorizării.     Obiective ale măsurilor de monitorizare  Cerințele de monitorizare pot ajuta la:      Impacturile negative semnificative generate de construirea și funcționarea proiectelor nu depășesc efectele preconizate în RIM și că măsurile luate pentru a compensa astfel de impacturi se realizează conform planificării;    Consolidarea metodelor de evaluare a efectelor adverse semnificative. Acest lucru poate ajuta la îmbunătățirea identificării și evaluării impactelor în viitoarele RIM;    EIM este în conformitate cu alte acte legislative ale UE, în special cu Directiva SEA. Aceste trei puncte sunt examinate în cele ce urmează.  Monitorizarea asigură că proiectul respectă impactul prevăzut  Directiva EIM urmărește reducerea cât mai mult posibil a efectelor adverse semnificative ale Proiectelor asupra mediului, însă unele proiecte nu pot fi implementate fără impact semnificativ asupra mediului. În timpul procesului de evaluare a impactului asupra mediului, aceste efecte nu sunt doar identificate, ci se prognozează și evoluția lor. Monitorizarea sistematică ex-post a impactului efectelor adverse semnificative rezultate în urma Proiectului oferă o oportunitate de a identifica dacă impactul prognozat nu se dezvoltă așa cum a fost prevăzut, astfel încât să se poată lua măsuri pentru rectificare. Această monitorizare  urmărește,  de  asemenea,  eficacitatea  măsurilor  instituite pentru  atenuarea  sau compensarea efectelor semnificative. De asemenea, monitorizarea permite luarea în considerare a unor informații relevante suplimentare sau neprevăzute, schimbările climatice sau impactul cumulativ, de exemplu, care să implice din nou măsuri de remediere.  Evaluare pentru viitoarele EIM     În plus față de evaluarea impactului unui proiect, monitorizarea ex-post a Proiectului poate, de asemenea, să ușureze eficacitatea procesului EIM, în ceea ce privește calitatea datelor utilizate și acuratețea abordărilor și a metodelor. Acest lucru poate îmbunătăți transparența, legitimitatea și eficiența procesului de evaluare a impactului asupra mediului, în special dacă dovezile documentate privind impactul real al unui proiect asupra mediului sunt disponibile în mod public.  Legislație europeană conexă  Directiva SEA, DEI și Directiva-cadru privind apa (DCA) necesită monitorizare ex-post. Directiva privind habitatele recomandă monitorizarea, după o evaluare adecvată. De asemenea, DCSMM impune statelor membre să elaboreze și să pună în aplicare programe coordonate de monitorizare pentru evaluarea permanentă a stării ecologice a apelor lor marine.  Trebuie avut în vedere să nu se propună pentru un proiect măsuri de monitorizare care să se suprapună cu cele impuse prin alte prevederi legislative sub incidența cărora intră proiectul. În termeni mai practici, monitorizarea nu ar trebui să suprapună cu monitorizarea efectuată în cadrul altor evaluări.  Conceperea de măsuri de monitorizare  Dezvoltarea indicatorilor de monitorizare reprezintă un prim pas esențial pentru orice activitate de monitorizare. Acești indicatori sunt în mare măsură dependenți de tipul de proiect în cauză: cu toate acestea, consultarea scenariului de bază poate ghida inițiatorii de proiecte în identificarea indicatorilor potriviți. În plus, anumiți indicatori, de exemplu apa și aerul, pot proveni din legislația UE, cum ar fi DCA și DEI.  Luând în considerare cerințele legislative enunțate în această secțiune, măsurile de monitorizare contribuie la:    Asigurarea că efectele semnificative identificate evoluează așa cum a fost prevăzut;    Asigurarea că sunt îndeplinite măsurile de atenuare și compensare a efectelor adverse semnificative;    Identificarea efectelor adverse semnificative neprevăzute.  Tipurile și numărul parametrilor de mediu monitorizați și frecvența de monitorizare sunt foarte specifice pentru fiecare proiect în parte și trebuie să fie proporționale cu parametrii relevanți ai proiectului. Directiva oferă o serie de sugestii cu privire la acestea în articolul 4 alineatul (4): "natura, localizarea și mărimea Proiectului și semnificația efectelor sale asupra mediului". În esență, aceasta înseamnă că timpul, efortul și costurile puse în aplicare în cadrul măsurilor de monitorizare ar trebui să fie justificate de importanța potențială a impactului asupra mediului, precum și de complexitatea oricăror măsuri de atenuare și de compensare recomandate în RIM pentru evitarea, prevenire, reducerea sau compensarea efectelor. Costul monitorizării poate fi, într-adevăr, un factor decisiv atunci când se analizează nu numai Alternativele (așa cum sa menționat mai sus), ci și în momentul elaborării măsurilor de monitorizare. Au fost luați în considerare și alți parametri, cum ar fi sensibilitatea mediului local, numărul și tipul părților interesate afectate, precum și nivelul de incertitudine în ceea ce privește ipotezele și previziunile făcute.  Monitorizarea activităților de colectare a datelor și evaluare ar trebui să fie suficient de frecventă, astfel încât informațiile generate să fie relevante, dar nu atât de frecvente încât să fie o povară pentru cei care pun în aplicare procesul. Monitorizarea nu trebuie să fie dificilă sau prea tehnică și ar putea fi la fel de simplă ca o fotografie preluată din același punct în timp, dacă o astfel de fotografie documentează clar indicatorul relevant.  Directiva EIM nu specifică modul de monitorizare, cine ar trebui să o facă sau cum ar trebui analizate și utilizate rezultatele monitorizării. Mai jos sunt câteva sugestii mai practice pe care titularii și experții le pot lua în considerare la proiectarea măsurilor de monitorizare ca parte a RIM:       Măsurile de monitorizare trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite implementarea corectă  - parametrii, frecvența, metodele, responsabilitățile și resursele ar trebui identificate în avans.    Autoritățile care emit aprobarea de dezvoltare ar trebui să se asigure că rezultatele monitorizării vor fi evaluate de autoritățile competente, denumind astfel de autorități, dacă este cazul (aceasta se poate face prin inspecție aleatorie). În loc să efectueze monitorizarea individuală pentru fiecare proiect, măsurile ar putea fi coordonate la un nivel mai înalt (în funcție de situația în care pot avea loc diferite tipuri de foruri, cum ar fi planurile municipale, prin SEA sau mai puțin formal). Se recomandă crearea unei baze de date pentru a reduce timpul consumat cu observații în teren extinse și pentru a facilita evaluările viitoare de mediu pentru proiectele similare. O astfel de bază de date ar fi, de asemenea, legată de monitorizarea rezultatelor proiectelor în derulare.    Discuțiile cu autoritățile și comunitățile locale în timpul etapei de definire a domeniului evaluării ar ajuta la identificarea problemelor care necesită monitorizare. Aceasta poate, de asemenea, spori încrederea și genera parteneriate care pot deveni valoroase în momentul colectării datelor pentru monitorizare.    În măsura în care este rezonabil, Măsurile de monitorizare ar trebui să aibă capacitatea de a identifica orice efecte adverse neprevăzute, ceea ce înseamnă că acestea trebuie să ia în considerare starea mediului afectat, precum și impacturile specifice (de exemplu emisiile, utilizarea resurselor) generate de proiect.    Rezultatele monitorizării ar trebui să fie puse la dispoziția autorităților competente și a publicului.  Măsuri de monitorizare - rezumat    Măsurile de monitorizare pentru proiectele cu efecte negative semnificative trebuie incluse în decizia de acordare a aprobării de dezvoltare pentru un proiect și, trebuie, în general, să fie incluse în RIM. Măsurile de monitorizare pot fi impuse de alte cerințe legale, cum ar fi cele care decurg din DEI, DCA sau Directiva Habitate. Trebuie să se țină seama de evitarea suprapunerii măsurilor de monitorizare în acest sens. Cerințele privind Măsurile de monitorizare au fost adăugate la Directiva EIM prin amendamentele din 2014 (articolul 8a și anexa IV).    În general, Măsurile de monitorizare pot contribui la asigurarea faptului că proiectele îndeplinesc toate cerințele legale de mediu existente și că impacturile sunt conforme cu proiecțiile din RIM. De asemenea, acestea ar trebui să se asigure că orice măsuri de atenuare sau compensare pentru efectele semnificative așteptate sunt implementate conform planificării.    Măsurile de monitorizare pot oferi, de asemenea, o imagine asupra calității procedurii EIM realizate și pot constitui lecții învățate sau bune practici pentru viitoarele EIM.    Evaluatorii ar trebui să verifice mai întâi ce măsuri de monitorizare sunt impuse de alte prevederi legislative. Dacă acestea nu sunt suficiente sau adecvate pentru monitorizarea impactului de mediu preconizat sau a măsurilor de atenuare propuse, pot fi propuse măsuri suplimentare în cadrul RIM. Măsurile de monitorizare trebuie întotdeauna să fie proporționale cu natura impactului asupra mediului în ceea ce privește timpul, costurile și alte resurse implicate.    Măsurile de monitorizare ar trebui să fie suficient de precise și detaliate pentru a asigura implementarea acestora, inclusiv definirea rolurilor, responsabilităților și resurselor. În unele cazuri, pot fi realizate economii importante prin monitorizarea în comun a proiectelor similare. Măsurile ar trebui, de asemenea, să poată identifica efecte neprevăzute importante.      Descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în fața riscurilor de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză.  Conform Anexei 4, în cadrul acestui capitol trebuie furnizate informații pertinente disponibile, obținute ca urmare a evaluărilor de risc efectuate conform legislației privind controlul activităților care prezintă     pericole de accidente majore în care sunt implicate substanțe periculoase 5  precum și legislației privind controlul activităților nucleare 6  sau ca urmare a evaluărilor relevante efectuate în conformitate cu legislația națională în vigoare. Dacă este cazul, această descriere ar trebui să includă măsurile avute în vedere pentru prevenirea sau atenuarea efectelor negative semnificative asupra mediului ale acestor evenimente, precum și detalii privind gradul de pregătire și reacția propusă în astfel de situații de urgență.     Modalitatea de integrare a aspectelor de riscuri de accidente majore și / sau dezastre în cadrul RIM a fost descris în capitolul 4.2.2.4. La întocmirea acestui capitol, trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:    Prezentarea oricărui risc asociat cu proiectul:    din manevrarea materialelor periculoase    datorită focului, exploziilor    datorită accidentelor de trafic    avarii    expunerea proiectului la dezastre naturale (cutremure, inundații, alunecări de teren etc.)      Descrierea măsurilor de prevenire și modul de răspuns la accidente și evenimente nedorite (măsuri de prevenire, pregătire, planuri pentru orice incidente, planuri de urgență etc.)    Necesitatea unui plan în care se detaliază pregătirea pentru o situație de urgență;      Un rezumat netehnic al informațiilor furnizate la punctele precedente  Rezumatul netehnic al informațiilor furnizate în cadrul raportului privind impactul asupra mediului include și concluziile studiului de evaluare adecvată, ale studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă și ale politicii de prevenire a accidentelor majore sau ale raportului de securitate, după caz.  Rezumatul netehnic trebuie să țină cont de următoarele aspecte:    Rezumatul furnizează o descriere concisă dar comprehensivă a proiectului, a mediului, a efectelor proiectului asupra mediului și a propunerilor de reducere ale acestora;    Rezumatul subliniază orice incertitudini semnificative despre proiect și efectele sale asupra mediului;    Rezumatul se referă la procesul de reglementare pentru proiect și la rolul evaluării impactului în acest proces;    Rezumatul include prezentarea generală a modului de abordare în evaluarea impactului;    Rezumatul este scris într-un limbaj fără caracter tehnic, evitându-se termenii tehnici, datele detaliate și prezentările cu caracter științific;    Poate fi ușor de înțeles pentru public;    Rezumatul include și concluziile studiului de evaluare adecvată, ale studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă și ale politicii de prevenire a accidentelor majore sau ale raportului de securitate, după caz.  Rezumatul este, prin urmare, foarte cuprinzător, deoarece trebuie să includă descrierea proiectului, efectele semnificative, măsuri de atenuare, măsuri de monitorizare, scenariul de bază și alternative rezonabile, precum și metodele utilizate pentru evaluare, inclusiv explicații privind orice obstacole întâmpinate în timpul analizei. Acest lucru indică faptul că rezumatul non-tehnic ar trebui să fie mai mare decât câteva pagini. Cu toate acestea, trebuie reținut faptul că este un rezumat și trebuie să fie suficient de concis și de captivant pentru a permite părților interesate și publicului să obțină o imagine de ansamblu și clară a aspectelor cheie abordate în raport și modul de evoluție a proiectului. În funcție de Proiect și          5  Legea nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase care transpune în legislaţia naţională prevederile(*)Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p.1).   6  Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată,   cu modificările şi completările ulterioare, care transpune în legislaţia naţională Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalaţiilor nucleare (JO L 172, 2.7.2009, p. 18).     gradul de complexitate a problemelor de mediu implicate, un rezumat non-tehnic de 10 – 30 pagini este considerat în general o bună practică.  Mai mult, termenul "non-tehnic" indică faptul că acest rezumat nu ar trebui să includă jargonul tehnic. Ar trebui să fie ușor de înțeles pentru cineva care nu are cunoștințe despre mediul înconjurător sau despre tehnicile propuse în proiect și ar trebui să fie ușor de identificat în cadrul RIM – să fie amplasat la începutul fie la sfârșitul documentului.      Listă de referință       
 În lista de referință se detaliază sursele utilizate pentru descrierile și evaluările incluse în raport. 
   
    	    
   
     
   
     
   
     
 5.1 ASPECTE PROCEDURALE 
 Etapa de analiză a calității raportului privind impactul asupra mediului se desfășoară conform secțiunii a- 3-a din Lege, articolele 16 – 27 și Anexa 5. 
 Depunerea RIM și a studiilor anexă și primele consultări 
 Titularul, după ce întocmește RIM și studiile anexă, după caz (EA, SEICA, RS), le depune la ACPM pe suport hârtie și în format electronic, cu dovada plății tarifului aferent acestei etape. ACPM derulează următoarele activități: 
   Transmite autorității competente de gospodărire a apelor (ACGA), pe suport hârtie și / sau în format electronic, RIM, EA, SEICA, RS, după caz.    Afișează pe pagina proprie de internet toate documentele de mai sus, astfel încât acestea să poată fi descărcate și consultate de către membrii CAT și publicul interesat;    Stabilește împreună cu titularul de proiect, locul și data dezbaterii publice, publică anunțul conform Anexei 5M și transmite titularului modelul de anunț public conform anexei 5L.     Oportunitățile de participare a publicului la luarea deciziei legate de proiect se comunică și de către ACPM și de către titularul de proiect, cu  30 zile înainte de data prevăzută pentru ședința de dezbatere publică , astfel:    ACPM publică anunțul conform anexei 5M din Lege:    Pe pagina proprie de internet    Pe pagina de internet a autorității publice emitente a aprobării de dezvoltare;    La sediul ACPM și a autorității publice emitente a aprobării de dezvoltare;      Titularul publică anunțul primit de la ACPM conform anexei 5L:    În presa națională sau locală;    La sediul propriu, la sediul autorității publice locale și / sau pe panoul de informare la amplasament (una sau mai multe variante din cele 3);     Publicul interesat poate transmite nominal la ACPM comentarii / opinii / observații la documentele proiectului, până la data dezbaterii publice. ACPM le centralizează într-un formular conform Anexei 5N din Lege.  În intervalul de timp de la anunțare până la dezbaterea publică, ACPM și ACGA analizează documentele depuse de titular și stabilesc, după caz:      ACPM stabilește necesitatea trecerii la etapa măsurilor compensatorii, dacă soluțiile alternative identificate nu reduc semnificativ impactul negativ, dar proiectul trebuie să fie realizat din motive imperative de interes public major referitoare la sănătatea umană, securitatea publică sau beneficii pentru mediu  ,   inclusiv de natură socială sau economică;    ACGA stabilește:    Necesitatea prezentării de către titularul proiectului a îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 2^7 din Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare.    Emiterea / respingerea avizului de gospodărire a apelor      Condițiile prevăzute la art. 2^7 din Legea apelor, se referă la excepțiile de neîndeplinire a obiectivelor de mediu stabilite la art. 2^1 pentru corpurile de apă de suprafață și subterane. Aceste excepții sunt (art. 2^7, aliniatul (1)):       nerealizarea unei stări bune a apelor subterane, a unei stări ecologice bune sau, acolo unde este cazul, a unui potențial ecologic bun ori nerealizarea prevenirii deteriorării stării corpului de apă de suprafață sau subterană este rezultatul unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafață sau al modificării nivelului corpurilor de apă subterane;    nerealizarea prevenirii deteriorării de la starea foarte bună la starea bună a corpurilor de apă este rezultatul unor noi activități umane, în scopul dezvoltării durabile.     
 Excepțiile sunt valabile doar când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții (art. 2^7, aliniatul (2)): 
   sunt luate toate măsurile pentru reducerea impactului negativ asupra stării corpurilor de apă;    motivele acestor modificări sau alterări sunt stabilite și explicate în mod specific în planul de management, iar obiectivele sunt revizuite la fiecare 6 ani;    motivele acestor modificări sau alterări sunt de interes public deosebit și/sau beneficiile aduse mediului ori societății de realizarea obiectivelor prevăzute la art. 2^1 sunt depășite de beneficiile noilor modificări sau alterări aduse sănătății umane, menținerii siguranței populației ori dezvoltării durabile;    deservirea folosințelor beneficiare, care a condus la acele modificări sau alterări ale corpurilor de apă, nu poate fi realizată, din motive de fezabilitate tehnică sau din cauza costurilor disproporționate, prin alte mijloace care sunt o opțiune semnificativ mai bună din punctul de vedere al protecției mediului.   
   
 Dezbaterea publică 
 Titularul proiectului organizează dezbaterea publică în modul cel mai convenabil pentru public, sub îndrumarea ACPM, suportând costurile acesteia. La dezbaterea publică participă ACPM, care moderează ședința, și ACGA. Dacă în 60 minute de la ora anunțată nu se prezintă nici un reprezentant al publicului interesat, ședința se declară închisă, consemnându-se acest lucru într-un proces verbal. Titularul prezintă documentele proiectului (RIM, EA. SEICA, RA, după caz) și răspunde la comentariile / opiniile / observațiile publicului interesat participant. Acestea sunt consemnate de către ACPM în procesul verbal al ședinței, de unde apoi sunt trecute în formularul conform Anexei 5N, alături de celelalte comentarii primite anterior. 
 Luarea deciziei de emitere a acordului de mediu sau de respingere a solicitării 
 După desfășurarea dezbaterii publice, ACPM derulează următoarele activități: 
   Analizează comentariile / opiniile / observațiile publicului interesat;    Transmite titularului proiectului formularul prevăzut în anexa 5O și îi solicită completarea acestuia cu soluții de rezolvare a problemelor semnalate; formularul completat se depune la ACPM și constituie anexă la RIM.    Transmite ACGA, membrilor CAT și pune la dispoziția publicului prin afișare pe site-ul propriu, formularul 5O completat.    Convoacă membrii CAT și organizează o ședință în care:    Se analizează informațiile cuprinse în formularul 5O;    Se analizează punctele de vedere transmise în scris de către membrii CAT privind calitatea rapoartelor depuse (RIM, EA, SEICA, RA). Punctul de vedere al ACGA se concretizează în decizia privind necesitatea prezentării de către titular a îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 2^7 din Legea apelor, sau emiterea / respingerea avizului de gospodărire a apelor.    Se analizează alegerea alternativei pentru realizarea proiectului; se stabilește necesitatea unor eventuale completări / modificări ale rapoartelor depuse sau respingerea acestora.      Comunică în scris titularului necesitatea completării / modificării rapoartelor depuse sau respingerea motivată a acestora. În cazul respingerii, ACPM notifică autoritatea centrală pentru protecția mediului.    În lipsa comentariilor / opiniilor / observațiilor justificate ale publicului sau a necesității completării / modificării rapoartelor, ACPM ia decizia emiterii acordului de mediu, cu luarea în considerare a avizului de gospodărire a apelor.  În cazul în care este necesară completarea / modificarea rapoartelor depuse, titularul efectuează aceste modificări la cererea scrisă a ACPM și le depune la ACPM. Aceasta le transmite ACGA și membrilor CAT și le publică pe site-ul propriu pentru a putea fi consultate de către publicul interesat. Publicul are la dispoziție 10 zile pentru a consulta documentele, după care ACPM convoacă o nouă ședință a membrilor     CAT în care analizează completările și punctele de vedere primite în scris de la membrii CAT și decide emiterea acordului de mediu sau respingerea solicitării acestuia, ținând cont, după caz, de:    Opiniile exprimate de către public    Punctele de vedere ale membrilor CAT. Punctul de vedere al ACGA se concretizează în decizia privind emiterea / respingerea avizului de gospodărire a apelor, în funcție de îndeplinirea de către titular a condițiilor prevăzute la art. 2^7 din legea apelor.    Punctul de vedere al Comisiei Europene în cazul măsurilor compensatorii.     Decizia de emitere sau respingere a acordului de mediu este comunicată titularului împreună cu modelul de anunț conform anexei 5.P, pe care titularul trebuie să-l publice în presa națională sau locală și să-l afișeze la sediul propriu și pe pagina de internet, precum și la sediul autorității administrației publice locale relevantă pentru proiect. După dovada publicării de către titular a anunțului asupra deciziei, ACPM publică la rândul ei pe pagina de internet proprie, anunțul de emitere / respingere a acordului de mediu și proiectul de acord de mediu conform modelului din anexa 5R. Observațiile publicului se primesc în termen de 10 zile de la afișarea anunțului pe pagina de internet a ACPM.  În toate situațiile în care observațiile primite din partea publicului interesat justifică aprofundarea evaluării și solicitarea de noi informații sau investigații suplimentare, ACPM decide reluarea procedurii de la etapa solicitării acestor informații, cu plata tarifelor aferente etapelor corespunzătoare reevaluării.  În situația în care comentariile/observațiile justificate ale publicului interesat nu conduc la reconsiderarea deciziei de emitere a acordului de mediu/respingerea solicitării sau în lipsa acestora, proiectul acordului de mediu, sau, după caz, proiectului deciziei de respingere a solicitării devine final, iar ACPM emite acordul de mediu sau, după caz, înștiințează titularul proiectului despre respingerea solicitării acestuia.     Dacă decizia privind realizarea proiectului nu s-a concluzionat în timpul ședinței CAT întrunită în acest scop, autoritățile participante la ședința respectivă transmit în scris către ACPM punctul de vedere privind etapa de analiză a calității RIM în termen de 10 zile de la data ședinței de analiză. Dacă nu se primește un punct de vedere în acest termen înseamnă că nu sunt obiecții legate de realizarea proiectului.  În cazul în care concluziile autorităților implicate în CAT privind posibilitatea desfășurării proiectului sunt discordante, ACPM, înainte de emiterea deciziei finale, invită părțile interesate la o ședință de reconsiderare a opiniei lor.     Emiterea acordului de mediu  La emiterea acordului de mediu, ACPM ia în considerare:    rezultatele analizei RIM, EA, RA, după caz, precum și opiniile membrilor CAT și comentariile/ opiniile/observațiile justificate ale publicului interesat;    măsurile și condițiile prevăzute în avizul de gospodărire a apelor emis de ACGA.     
   
 Acordul de mediu are conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 5.S și cuprinde capitolele: 
   Descrierea proiectului  și a tuturor caracteristicilor lucrărilor prevăzute de proiect, inclusiv instalațiile, echipamentele și resursele naturale utilizate;     Motivele și considerentele  care au stat la baza emiterii acordului de mediu;     Concluziile RIM  (inclusiv ale studiului EA, SEICA și RS, după caz) și măsurile pentru prevenirea, reducerea și, unde este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului;     Condiții  care trebuie respectate     În timpul realizării proiectului    În timpul exploatării    În timpul închiderii, demolării, dezafectării, refacerii mediului și postînchidere;         Informații cu privire la  procesul de consultare  a autorităților cu responsabilități în domeniul protecției mediului (membrii CAT)    Informații cu privire la  procesul de participare a publicului  în procedura derulată;    Concluziile consultărilor  transfrontiere , după caz;    Planul de monitorizare  a mediului, cu indicarea componentelor de mediu care urmează a fi monitorizate, a periodicității, a parametrilor și a amplasamentului ales pentru monitorizarea fiecărui factor;      Acordul de mediu pentru proiectele pentru care s-a luat decizia că pot avea impact semnificativ asupra integrității ariilor naturale protejate de interes comunitar include, după caz, următoarele:    măsurile de reducere sau eliminare a impactului asupra ariei naturale protejate de interes comunitar, condițiile și modul/calendarul de implementare a acestora;    măsurile compensatorii aprobate/acceptate de autoritatea competentă pentru protecția mediului, condițiile și modul/calendarul de implementare a acestora;    considerentele privind sănătatea sau siguranța publică ori consecințele benefice de importanță majoră pentru mediu, care justifică necesitatea realizării proiectului propus, pentru ariile naturale protejate de interes comunitar ce adăpostesc un tip de habitat natural prioritar și/sau o specie sălbatică prioritară de interes comunitar;    alte motive imperative de interes public major asupra cărora s-a obținut punctul de vedere al Comisiei Europene, care justifică necesitatea realizării proiectului propus.     
   
 Acordul de mediu pentru proiectele pentru care s-a parcurs procedura de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă include măsurile și condițiile prevăzute de avizul de gospodărire a apelor. 
   
 Acordul de mediu pentru instalațiile care intră sub incidența legislației privind emisiile industriale se emite luându-se în considerare următoarele: 
   nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile aplicabile, pentru poluanții care pot fi emiși în cantități semnificative, sau, după caz, parametrii sau măsuri tehnice echivalente;    prevederi pentru limitarea efectelor poluării la distanță mare sau transfrontieră, după caz.   
   
 Acordul de mediu pentru proiectele pentru care s-a parcurs procedura de evaluare a impactului în context transfrontieră, conține informații referitoare la procedura derulată și concluziile acesteia. 
 Schema logică a etapei de analiză a calității RIM este prezentată în figura de mai jos. 
   
     
  TITULAR  Depune RIM + EA, SEICA, RS, după caz Pe hartie si electronic + tarif  
  
     
 Publicare anunt dezbatere 
  
  ACPM  Transmite RIM + EA, SEICA, RS Publica documentatia pe site  Stabileste data si locul dezbaterii publice Transmite modelul de anunt 5L  
  
 ACPM 
 Publica anuntul 5L pe site-ul propriu si al autoritatii care emite aprobarea de dezvoltare si la sediul acestora 
  
  TITULAR  Publica anuntul 5L in presa si  La sediu, la autoritatea locala sau la amplasament  
  
 Depunere RIM 
   
 Figura 8 Schema logică a etapei de analiză a calității RIM 
 30 zile minim 
     
 Puncte de 
 vedere in scris  Minuta  
 comentarii 
  
 Dezbatere publica 
  
 Punct de vedere emitere Respingere Aviz GA 
  
 Comentarii / observatii 
  
 Sedinta CAT 
 Se analizeaza informatiile din formularul 5O 
 Se analizeaza punctele de vedere transmise in scris de membrii CAT Se analizeaza necesitatea modificarii / completarii RIM 
  
 Decizia de emitere a Acordului de mediu Sau de respingere 
  
 TITULAR 
 Publica anuntul 5P in presa si La sediu, la autritatea locala sau la 
 amplasament 
  
 Daca sunt observatii justificate, procedura se reia de unde este necesar 
  
 Daca nu sunt observatii se emite actul final 
  
 Emitere Acord de mediu 
  
 Public interesat 
 Poate trimite observatii la proiectul de acord de mediu 
  
     Public interesat  Analizeaza RIM + EA, SEICA, RS, după caz  
  
     Membrii CAT  Analizeaza RIM + EA, SEICA, RS, după caz  
  
     ACGA  Analizeaza RIM + EA, SEICA, RS, după caz  
  
  ACPM  Publica anuntul 5R pe site-ul propriu si al autoritatii care emite aprobarea de dezvoltare si la sediul acestora  PUBLICA PE SITE PROIECTUL DE ACORD DE  MEDIU sau decizia de respingere  
  
  ACPM  Centralizeaza observatiile in formularul 5N Transmite titularului formularul 5O spre completare  Dupa ce-l primeste completat, il transmite membrilor CAT si-l pune pe site  
  
  Dacă în ședința CAT  nu s-a luat decizia , membrii CAT trimit în scris punctul de vedere în termen de 10 zile de la ședință. Lipsa punctului de vedere echivalează cu lipsa obiecțiilor.  ACPM mai poate organiza o ședință CAT dacă membrii CAT au concluzii discordante.  
  
     
 de la anunt la dezbatere 
   
     
 10 zile de la afisare pe site Pentru consultarea modificarilor / raspunsurilor DOAR DACA E CAZUL 
   
     
 10 zile maxim de la 
 Publicarea pe site a proiectului de acord de mediu 
   
     
 5.2 ANALIZA EFECTIVĂ A CALITĂȚII RIM 
  
     Competențe în analiza calității RIM  La fel cum titularii trebuie să se asigure că RIM este pregătit de experți competenți, autoritățile trebuie, de asemenea, să poată demonstra că au experți suficienți pentru a examina și evalua RIM.     Definirea conceptului de „expertiză suficientă”  Articolul 5 alineatul (3) din Directiva EIM cere ca autoritățile competente să aibă acces la expertiza necesară pentru a evalua cu acuratețe un raport de evaluare a impactului asupra mediului. Considerentul 33 al Directivei EIM prevede că: "Expertiza suficientă în domeniul relevant al Proiectului în cauză este necesară în scopul examinării sale de către autoritățile componente pentru a se asigura că informațiile furnizate de titular sunt complete și că au un nivel ridicat de calitate". Autoritatea competentă trebuie să verifice structura și logica RIM, precum și calitatea generală a datelor, judecățile și concluziile prezentate.  ACPM poate avea expertiză internă sau poate avea acces la această expertiză prin intermediul canalelor externe. În cazul în care expertiza nu este disponibilă intern, institutele de cercetare și organismele profesionale pot fi invitate să efectueze revizuiri.     Identificarea expertizei suficiente  Autoritățile competente pot urma diferite abordări pentru a se asigura că au acces la expertiza necesară pentru a examina RIM, atunci când acest lucru nu este disponibil intern. În cazul în care experții individuali sunt contractați de la caz la caz, multe dintre abordările adoptate de titulari în trecut, detaliate mai sus, pot fi de asemenea utilizate pentru a găsi experți competenți pentru a examina RIM.  În temeiul articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva EIM, autoritatea competentă poate solicita orice informații suplimentare pe care le solicită de la titular înainte de a lua o decizie, atât timp cât informațiile sunt direct relevante pentru a ajunge la concluzia motivată. Autoritățile competente trebuie să se asigure că informațiile suplimentare pe care le solicită pot fi în mod clar legate de procesul de luare a deciziilor și nu sunt doar de natură preventivă.     În România, calitatea RIM se analizează în cadrul unei  Comisii de analiză tehnică  definită la articolul 6 din Lege. Conform art. 12 din Lege, alin. (1), litera b): ACPM se asigură că dispune de expertiza necesară sau are acces la aceasta pentru a examina RIM. La aliniatul (10) și (11) se prevede „Pentru parcurgerea procedurii și examinarea RIM și EA, ACPM utilizează ghiduri pentru diferite domenii și categorii de proiecte. În cazul proiectelor a căror complexitate este deosebit de mare, ACPM poate utiliza expertiză externă pentru examinarea RIM, EA și a RS”.    Liste de control pentru verificarea calității RIM  Lista de verificare este organizată în șapte secțiuni:    Descrierea proiectului;    Descrierea mediului care ar putea fi afectat de proiect (inclusiv scenariul de bază);    Descrierea efectelor potențiale semnificative ale proiectului;    Alternative;    Descrierea măsurilor de atenuare și compensare;    Descrierea măsurilor de monitorizare;    Calitate (prezentare, rezumat tehnic și calitate a experților).  Lista de control este utilă inclusiv titularilor și evaluatorilor, pentru a se verifica dacă RIM-ul întocmit pentru proiectul respectiv satisface cerințele ACPM.     De obicei, volumul de informație furnizat prin RIM este foarte mare și este dificil pentru verificator să găsească / localizeze în timp util răspunsul la toate întrebările din listă, chiar dacă acest răspuns există și este bine evidențiat în RIM. Astfel, de multe ori este util ca titularii să completeze lista de control și să o anexeze la RIM, cu indicarea locației unde se găsește informația respectivă în cadrul RIM. Acest lucru ușurează foarte mult munca de verificare a RIM și contribuie la evitarea unor erori din partea verificatorilor.  Se verifică mai întâi dacă întrebarea este relevantă pentru proiectul analizat. Dacă nu, atunci se notează  „NU” în coloana „Relevanță”, și invers: dacă este relevantă, se notează „Da”. Pentru întrebările relevante se analizează dacă informațiile prezentate în RIM sunt suficiente pentru luarea unei decizii, caz în care se notează „Da” în coloana „Tratată adecvat?”. Dacă nu sunt suficiente, atunci se trece la ultima coloană unde se notează necesarul de informații suplimentare pentru ca RIM să răspundă eficient la întrebarea respectivă.     Tabelul 16 Liste de control pentru verificarea calității RIM     1    DESCRIEREA PROIECTULUI      Nr. crt.    Întrebarea    Relevanța Da/Nu    Tratată adecvat?    Ce informații suplimentare  sunt necesare      Obiectivele si caracteristicile fizice ale proiectului      1.    Este explicată necesitatea obiectivelor proiectului?                     2.    Este descris programul pentru implementarea proiectului, detaliind durata estimativă, datele de început și de sfârșit ale construcției, funcționării și dezafectării? (aceasta trebuie să includă fazele diferitelor activități din  cadrul fazelor principale ale proiectului)                     3.    Sunt descrise toate componentele importante ale proiectului? (vezi Lista de Activități din Ghidul pentru etapa de Definirea Domeniului)                     4.    Este identificată localizarea fiecărei părți din proiect folosind hărți, planuri  și diagrame?                     5.    Este descris amplasamentul proiectului? (inclusiv cota terenului, clădiri, structuri, lucrări subterane, lucrări de coastă, instalații de depozitare, ape,  spatii verzi, coridoare de acces, granițe)                     6.    Pentru lucrările de tip liniar, sunt descrise traseul, aliniamentele orizontale  si verticale, excavațiile si lucrările de terasament?                     7.    Sunt descrise toate activitățile implicate in construcția proiectului?  (incluzând cerințele de utilizare a terenului, organizare de șantier)                     8.    Sunt descrise toate activitățile implicate in funcționarea proiectului? (incluzând cerințele de utilizare a terenului și lucrările de demolare)                     9.    Sunt descrise toate activitățile implicate in dezafectarea proiectului? (ex. includerea, demontarea, demolarea, degajarea, refacerea terenului,  refolosirea amplasamentului etc.)                     10.    Sunt descrise orice alte servicii adiționale necesare proiectului (ex. cai de acces, canalizare, depozitarea deșeurilor, electricitate, telecomunicații)  sau dezvoltări (ex. drumuri, porturi, linii de înaltă tensiune, conducte)                     11.    Sunt descrise orice alte dezvoltări ulterioare posibil sa apară ca urmare a proiectului? (ex. noi locuințe, drumuri, alimentare cu apa sau canalizare,  extragerea agregatelor, alte lucrări de infrastructura)                     12.    Sunt identificate orice alte activități existente care vor fi modificate sau  schimbate ca o consecință a proiectului?                     13.    Sunt identificate orice alte dezvoltări existente sau planificate cu care proiectul poate avea efecte cumulative?                     14.    A fost descris întreg proiectul, de ex. inclusiv toate lucrările asociate /  auxiliare?                     15.    Sunt excluse din evaluare acele activități descrise ca parte a "întregului proiect"? Sunt justificate astfel de excluderi? (de exemplu, activitățile asociate / auxiliare pot fi incluse fie pentru că intră sub incidența directivei (anexa I sau II), fie pentru că pot fi considerate ca parte integrantă a principalelor lucrări de infrastructură care utilizează "testul de centru de  greutate". Privind lucrările asociate și auxiliare a fost publicat de Comisia                                Europeană un ghid disponibil la adresa: http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/Note%20-   % 20Interpretation% 20of% 20Directive% 2085-337-EEC.pdf)                     Mărimea proiectului      16.    Suprafața de teren ocupata de fiecare dintre componentele permanente ale proiectului este cuantificata si indicate pe o harta? (inclusiv căile de  acces asociate, amenajarea teritoriului și facilitățile auxiliare)                     17.    Suprafața de teren ceruta temporar pentru construcție este cuantificata si  indicate pe o harta?                     18.    Sunt descrise refacerea stării inițiale si folosințele ulterioare ale terenului ocupat temporar cu activitățile implicate de proiect? (de exemplu  utilizarea terenului pentru minerit sau exploatare)                     19.    Este identificata mărimea oricăror structuri sau altor lucrări de dezvoltate ca parte a proiectului? (ex. suprafață si înălțimea construcțiilor, mărimea excavațiilor, suprafață sau înălțimea instalațiilor tehnice, înălțimea unor structuri cum ar fi taluzul, podurile, coșurile de fum, debitul si adâncimea  apei)                     20.    Sunt descrise forma și aspectul oricăror structuri sau altor lucrări dezvoltate ca parte a proiectului? (ex. tipul, finisajul și culoarea materialelor, arhitectura clădirilor și structurilor, speciile de plante,  suprafețele de teren etc.)                     21.    Pentru proiectele de dezvoltare urbană sau altele similare, sunt descrise numărul precum și alte caracteristici ale noii populații sau mediului de  afaceri?                     22.    Pentru proiectele ce presupun strămutarea populației sau afacerilor acesteia, este descris numărul sau alte caracteristici ale populație  strămutate?                     23.    Pentru noile infrastructuri de transport sau proiecte generatoare de trafic intens, sunt descrise tipul, volumul, distribuția temporală și geografică a  traficului generat sau diversificat ca o consecință a proiectului?                     Procese de producție si resurse utilizate      24.    Sunt descrise toate procesele implicate în funcționarea proiectului? (ex. procese de fabricație, producerea de materii prime de bază, practici  agricole și silvice, procese de extracție)                     25.    Sunt descrise tipul si cantitatea de produse finite rezultate din proiect? (acestea pot fi produse primare sau fabricate, bunuri cum ar fi energia sau apa, sau servicii cum ar fi locuințe, transport, comerț, recreere, educație,  servicii ale municipalității (apa, gunoi etc. )                     26.    Sunt discutate tipurile si cantitățile de materii prime si de energie necesare pentru construcție si funcționare? (incluzând apă, sol, teren,  biodiversitate)                     27.    Sunt discutate implicațiile extracției de materii prime asupra mediului?  (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea)                     28.    Este discutata eficienta și sustenabilitatea folosirii energiei si materiilor  prime? (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea)                     29.    A fost identificat si cuantificat orice material periculos folosit, stocat, manevrat sau produs in cadrul proiectului?                     30.    A fost discutat transportul de materii prime, inclusiv resurse naturale (incluzând apa, solul, terenul și biodiversitatea) si creșterea traficului implicat? (inclusiv transportul auto, feroviar si naval)                     31.    Au fost discutate implicațiile sociale și socio-economice relevante din punct de vedere al mediului? Va fi creat sau pierdut un loc de muncă ca rezultat al Proiectului, de exemplu?                      in timpul construcției    in timpul funcționarii    in timpul dezafectării      in timpul construcției    in timpul funcționarii    in timpul dezafectării      in timpul construcției    in timpul funcționarii    in timpul dezafectării          32.    Sunt estimate planurile de acces si creșterea traficului pentru transportul muncitorilor si vizitatorilor?                     33.    Este discutata cazarea si furnizarea de servicii pentru angajații temporari sau permanenți ai proiectului? (întrebare relevanta pentru proiectele care necesita migrarea unei substanțiale forte de munca in zona in perioada  construcției sau pe termen lung)                     Deșeuri si emisii      34.    Sunt identificate tipurile si cantitățile de deșeuri solide generate de proiect? (inclusiv deșeuri provenite din construcții si demolare, pierderi suplimentare, deșeuri din procese tehnologice, produse secundare, plus producție sau rebuturi, deșeuri periculoase, deșeuri menajere sau comerciale, deșeuri provenite din curățarea amplasamentului, deșeuri agricole sau forestiere, deșeuri miniere, deșeuri din dezafectare)                     35.    Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea deșeurilor  solide produse de proiect?                     36.    Sunt descrise metodele pentru colectarea, depozitarea, tratarea, transportul si depozitarea finala a acestor deșeuri?                     37.    Au fost discutate locațiile pentru eliminarea finală a tuturor deșeurilor solide, luând în considerare Planul (planurile) de gestionare a deșeurilor în  cauză?                     38.    Sunt identificate tipurile si cantitățile de efluenți lichizi generate de proiect? (inclusiv scurgerea si descărcarea, deșeuri din procese tehnologice, ape de răcire, ape uzate, ape uzate epurate)                     39.    Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea tuturor  efluenților lichizi produși de proiect?                     40.    Sunt descrise metodele pentru colectarea, depozitarea, tratarea,  transportul si depozitarea finala a acestor efluenți lichizi?                     41.    Este discutat amplasamentul depozitarii finale a tuturor efluenților lichizi?                     42.    Sunt identificate tipul si cantitățile de emisii de poluanți gazoși si de pulberi generate de proiect? (inclusiv emisii din proces, emisii spontane, emisii din arderea combustibililor fosili din surse staționare si mobile, emisii din trafic, praf din materialele manevrate, mirosuri)                     43.    Este discutata compoziția si toxicitatea sau periculozitatea tuturor  emisiilor in atmosfera produse de proiect?                     44.    Sunt descrise metodele de colectare, tratare si eliminarea finala a acestor emisii?                     45.    Sunt identificate caracteristicile surselor de emisii in atmosfera precum si  caracteristicile acestor eliminări? (ex. localizarea, înălțimea coșului de evacuare, viteza si temperatura emisiei etc.)                     46.    Au fost descrise metodele de captare, tratare și stocare a acestor emisii?                     47.    Au fost identificate locațiile pentru stocarea tuturor emisiilor și au fost identificate caracteristicile unității de stocare? (de exemplu, tipul de  unitate de stocare, capacitatea de stocare, metodele utilizate)                     48.    Este discutat potențialul de recuperare a resurselor din deșeuri si reziduuri? (inclusiv refolosirea, reciclarea sau recuperarea energiei din  deșeuri solide sau efluenți lichizi)                     49.    Sunt identificate si cuantificate toate sursele de zgomot, căldura, lumina sau alta forma de radiație electromagnetica provenite din proiect?  (inclusive echipamente, procese, lucrări de construcții, trafic etc.)                     50.    Sunt discutate metodele de estimare a cantităților și compoziției tuturor                      in timpul construcției    in timpul funcționarii    in timpul dezafectării      in timpul construcției    in timpul funcționarii    in timpul dezafectării      in timpul construcției    in timpul funcționarii    in timpul dezafectării      in timpul construcției    in timpul funcționarii    in timpul dezafectării               reziduurilor și emisiilor identificate (precum și eventualele dificultăți)?                     51.    Este discutată incertitudinea legată de estimările reziduurilor și emisiilor?                     Riscuri de accidente și pericole      52.    Este discutat orice risc asociat cu proiectul?  alunecări de teren etc.)                     53.    Sunt descrise măsurile de prevenire și modul de răspuns la accidente și evenimente nedorite? (măsuri de prevenire, pregătire, planuri pentru  orice incidente, planuri de urgență etc.)                     54.    Există un plan care detaliază pregătirea pentru o situație de urgență (de  exemplu, sugerată ca parte a măsurilor de atenuare în RIM)?                     55.    Este acest plan în conformitate cu alte cerințe ale legislației UE, în special Directiva Seveso (Directiva 2012/18 / UE privind controlul riscurilor de accidente majore care implică substanțe periculoase) care se referă la  planurile de urgență?                     Alte întrebări pentru descrierea proiectului      56.    Se vor înscrie întrebările pe care ACPM le va considera necesare                     57.    ….                     58.    ………….                     59.    ………………..                     60.    ……………………..                      din manevrarea materialelor periculoase    datorită focului, exploziilor    datorită accidentelor de trafic    avarii    expunerea proiectului la dezastre naturale (cutremure, inundații,          2.    DESCRIEREA FACTORILOR DE MEDIU POSIBIL AFECTATI DE PROIECT      Nr. crt.    Întrebarea    Relevanța Da/Nu    Tratata adecvat?    Ce informații suplimentare  sunt necesare      Aspecte ale stării actuale a mediului      1.    Sunt descrise folosințele existente și împrejurimile terenului ce va fi ocupat de proiect și este identificată populația ce locuiește sau folosește terenul? (inclusiv folosirea ca reședințe, spatii comerciale, industriale, de  recreere și agrement, clădiri structuri sau alte întrebuințări)                     2.    Sunt descrise topografia, geologia, solul și împrejurimile terenului ce va fi  ocupat de proiect?                     3.    Sunt descrise trăsăturile semnificative ale topografiei și geologiei arealului și sunt descrise starea și folosința terenului? (inclusiv calitatea solului,  stabilitatea și eroziunea, folosința agricolă și calitatea suprafeței agricole)                     4.    Biodiversitatea terenului / mării potențial afectată precum și habitatele de pe terenurile ce urmează a fi ocupate de proiect și împrejurimile acestuia,  sunt descrise și ilustrate pe o hartă corespunzătoare?                     5.    Sunt descrise populațiile speciilor și caracteristicile habitatelor care pot afectate de proiect și sunt definite orice specii protejate sau desemnate a  fi protejate?                     6.    Sunt descrise siturile Natura 2000 care pot fi afectate de proiect?                     7.    Este descris factorul de mediu apa (inclusiv apele de suprafață curgătoare și stătătoare, apele subterane, delta, ape de coastă și marine), inclusiv scurgerea și drenajul? (întrebarea nu este relevantă dacă factorul de  mediu apa nu este afectat de proiect)                     8.    Sunt descrise hidrologia, calitatea apei și folosința oricărei surse de apă care poate fi afectată de proiect? (inclusiv folosința pentru alimentarea cu apă, piscicultură, pescuit, îmbăiere, agrement, navigație, evacuarea  efluentului)                     9.    Sunt descrise condițiile climatice și meteorologice locale precum și calitatea aerului în arealul respectiv? (întrebarea nu este relevantă dacă  atmosfera nu va fi afectată de proiect)                     10.    Este descrisă calitatea aerului înconjurător în zona proiectului, incluzând,  acolo unde este relevant, valori limită conform legislației în vigoare?                     11.    Este descrisă situația existentă privind zgomotul? (întrebarea nu este                               relevantă dacă mediul acustic nu va fi afectat de proiect)                     12.    Este descrisă situația existentă privind radiațiile de lumină, căldură și alte forme de radiație electromagnetică (întrebarea nu este relevantă dacă  aceste caracteristici ale mediului nu vor fi afectate de proiect)                     13.    Sunt descrise bunurile materiale din arealul respectiv care pot fi afectate de proiect? (inclusiv clădiri, alte structuri, resurse minerale, resurse de  apă)                     14.    Sunt descrise toate amplasamentele sau caracteristicile siturilor arheologice, istorice, arhitecturale sau cele de importanță culturală din  zonele care pot fi afectate de proiect, inclusiv orice alt sit protejat?                     15.    Este descris peisajul natural sau urban al arealului ce va fi afectat de  proiect, inclusiv orice peisaj protejat?                     16.    Sunt descrise condițiile demografice, sociale și socio-economice din arealul respectiv (ex. gradul de ocupare a forței de muncă)?                     17.    Sunt descrise toate modificările ulterioare sub toate aspectele referitoare  la mediu, care pot apare în absența proiectului?                     Colectarea datelor și metodele de efectuare a investigărilor      18.    Mărimea zonei investigată prin studiu a fost definită suficient de cuprinzător, astfel încât să includă toate suprafețele posibil a fi afectate  semnificativ de proiect?                     19.    Au fost contactate toate agențiile/autoritățile/ instituțiile locale și naționale relevante pentru culegerea datelor de bază privind mediul?                     20.    Au fost investigate toate sursele de date și informații din baze de date  existente, servicii gratuite și alte evaluări de impact de mediu relevante?                     21.    Sursele datelor și informațiilor asupra mediului existent au fost indicate  corect în referirile bibliografice?                     22.    Este furnizată o justificare cu privire la care seturi de date existente au fost  (sau nu) invocate, spre deosebire de altele?                     23.    Sunt descrise metodele folosite, dificultățile întâmpinate și incertitudinile cu privire la date, atunci când s-au întreprins studii/cercetări pentru  caracterizarea stării mediului în situația fără proiect?                     24.    Metodele folosite au fost corespunzătoare scopului urmărit?                     25.    Metodele utilizate pentru prezicerea impactului asupra schimbărilor  climatice au fost descrise? (dacă este relevant)                     26.    Metodele utilizate pentru prezicerea impactului schimbărilor climatice asupra proiectului au fost descrise? (dacă este relevant)                     27.    Este discutată incertitudinea legată de predicțiile evoluției schimbărilor  climatice? (dacă este relevant)                     28.    A fost luată în considerare evaluarea ciclului de viață al Proiectului pentru a descrie impactul proiectului asupra schimbărilor climatice? (dacă este  relevant)                     29.    Există lipsuri importante cu privire la datele care descriu starea existentă a mediului; sunt explicate mijloacele folosite în timpul evaluării pentru a  suplini aceste lipsuri?                     30.    Dacă au fost necesare investigații pentru a descrie starea existentă a mediului, dar ele nu s-au putut efectua, sunt explicate motivele și sunt indicate propunerile pentru a întreprinde aceste anchete la o etapă  ulterioară?                     Alte întrebări pentru descrierea proiectului           Se vor înscrie întrebările pe care ACPM le va considera necesare                          Ex. :                          ………..                          ……………….                          3.    DESCRIEREA POSIBILELOR EFECTE SEMNIFICATIVE ALE PROIECTULUI INCLUSIV A CELOR TRANSFRONTIERA      Nr. crt.    Întrebarea    Relevanța Da / Nu    Tratata adecvat?    Ce informații suplimentare  sunt necesare      Domeniul efectelor      1.    Este descris procesul prin care s-a definit domeniul studiului de impact? (vezi Ghidul pentru definirea domeniului)                          2.    Este evident faptul că definirea domeniului a fost abordată în mod  sistematic?                     3.    Este evident că s-a efectuat o consultare riguroasă la definirea  domeniului?                     4.    Sunt prezentate comentariile și punctele de vedere rezultate în urma consultărilor?                     Prognoza efectelor directe      5.    Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra folosinței terenului, populației și proprietății?                     6.    Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe  asupra aspectelor geologice și caracteristicilor solului?                     7.    Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra biodiversității, inclusiv florei și faunei precum și habitatelor? (dacă  este relevant, sunt făcute referiri la siturile Natura 2000?)                     8.    Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe  asupra hidrologiei și calității apei?                     9.    Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra folosirii mediului acvatic? (dacă este relevant, sunt făcute referiri  la Planul de management bazinal aferent?)                     10.    Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra calității aerului? (dacă este relevant sunt făcute referiri la Planurile  de calitate a aerului?)                     11.    Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe  asupra climei?                     12.    Sunt descrise și sunt cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra mediului acustic (zgomot și vibrații)? (dacă este relevant, sunt  făcute referiri la hărțile de zgomot?)                     13.    Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele primare directe ale  radiației termice, luminoase, și ale altor forme de radiație electromagnetică?                     14.    Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra bunurilor materiale și epuizarea resurselor naturale neregenerabile  (combustibili fosili, minereuri)?                     15.    Sunt descrise efectele primare directe asupra așezărilor sau peisajelor de importanță culturală?                     16.    Sunt descrise și ilustrate, dacă este cazul, efectele primare directe asupra  calității peisajului natural și asupra punctelor cu priveliște deosebită?                     17.    Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele primare directe asupra  demografiei, condițiilor socio-economice din zonă?                     18.    Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele secundare cauzate de efectele primare asupra oricăror aspecte ale mediului? (ex. efecte asupra faunei, florei sau habitatelor cauzate de poluarea solului, aerului sau apei și de zgomot, efecte asupra folosințelor de apă cauzate de modificările în hidrologia sau calitatea apei, efecte asupra vestigiilor arheologice cauzate  de desecarea solului)                     19.    Prognozarea efectelor secundare, temporare, pe termen scurt,  permanente, pe termen lung, accidentale, indirecte și cumulative                     20.    Sunt descrise efectele temporare/pe termen scurt produse în timpul construcției sau în timpul unor faze limitate ale funcționării proiectului sau  în timpul dezafectării?                     21.    Sunt descrise efectele permanente asupra mediului cauzate de  construcția, funcționarea sau dezafectarea proiectului?                     22.    Sunt descrise efectele pe termen lung asupra mediului provocate de funcționarea proiectului pe durata de viață sau provocate de creșterea  gradului de poluare, inclusiv GES, asupra mediului în zona studiată?                     23.    Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele care pot apărea din accidente, evenimente neobișnuite sau expunerea proiectului la dezastre  naturale sau antropice?                     24.    Sunt descrise efectele asupra mediului provocate de activitățile auxiliare? (activitățile auxiliare fac parte din proiect dar în mod obișnuit sunt localizate la distanță față de proiectul principal; ex. construcția rutelor de  acces și infrastructurii, traficul, extragerea agregatelor sau materiei prime,                               generarea și alimentarea cu energie electrică, depozitarea efluenților și  deșeurilor)                     25.    Sunt descrise efectele indirecte asupra mediului provocate de dezvoltarea firească a zonei? (dezvoltare firească înseamnă proiecte suplimentare, care nu fac parte din proiectul principal, stimulate să apară prin implementarea proiectului; ex. pentru furnizarea de mărfuri noi sau servicii necesare proiectului, găzduirea noii populații sau afaceri stimulate  de proiect)                     26.    Sunt descrise efectele asupra mediului produse de proiect care se  cumulează cu cele ale altor proiecte existente sau planificate în zonă?                     27.    Sunt identificate în mod corespunzător extinderea geografică, durata,  frecvența, reversibilitatea și probabilitatea apariției fiecărui efect?                     Prognozarea efectelor asupra sănătății populației și aspecte ale dezvoltării durabile      28.    Sunt descrise și cuantificate, după caz, efectele primare și secundare asupra sănătății și bunăstării populației? (ex. efecte asupra sănătății provocate de emiterea de substanțe toxice în mediu, riscuri asupra sănătății provenind din pericole majore asociate cu proiectul, efecte cauzate prin schimbarea vectorilor boală, schimbări în condițiile de viață,  efecte asupra grupurilor vulnerabile                     29.    Este discutat, după caz, impactul asupra problemelor cum ar fi biodiversitatea, mediul marin, schimbări climatice globale, utilizarea  resurselor naturale și riscurile de dezastre?                     Evaluarea importanței efectelor      30.    Semnificația sau importanța fiecăruia dintre efectele prognozate este discutată în raport cu conformarea la cerințele legale și cu numărul, importanța și sensibilitatea populației, resurselor sau altor receptori  afectați?                     31.    Evaluarea efectelor s-a realizat prin compararea cu cerințele standardelor și normativelor naționale sau/și ale recomandărilor internaționale?                     32.    Efectele pozitive asupra mediului sunt descrise la fel de bine ca și cele  negative?                     Metode de evaluare a impactului      33.    Sunt descrise metodele folosite pentru prevederea efectelor și sunt discutate în totalitate motivele pentru alegerea lor, dificultățile  întâmpinate și incertitudinile asupra rezultatelor obținute?                     34.    Dacă există incertitudine în ce privește detaliile precise ale proiectului și impactul său asupra mediului, sunt descrise prognozele pentru cea mai  nefavorabilă situație?                     35.    Dacă au fost dificultăți în prelucrarea datelor necesare în prognozarea și evaluarea efectelor, sunt discutate aceste dificultăți și implicațiile lor  asupra rezultatelor?                     36.    Este descrisă clar baza de evaluare a semnificației și importanței  impactului?                     37.    Este descris impactul rezidual (rămas după ce s-au întreprins toate măsurile de limitare a efectelor)?                     38.    Nivelul de tratare al fiecărui efect este corespunzător importanței sale pentru luarea deciziei de emitere a acordului de mediu? Comentariile din studiu sunt focalizate pe problemele cheie și sunt evitate informațiile  irelevante sau inutile?                     39.    S-a acordat o atenție corespunzătoare celor mai severe efecte negative ale  proiectului și mai puțină atenție efectelor mai puțin importante?                     Alte întrebări pentru descrierea proiectului           Se vor înscrie întrebările pe care ACPM le va considera necesare                          Este descris, după caz, posibilul impact transfrontieră al proiectului?                          Au fost luate în considerare, în vederea evitării dublei evaluări, rezultatele disponibile ale altor evaluări relevante în temeiul legislației comunitare  sau naționale în pregătirea RIM? Dacă da, cum a fost făcut acest lucru?                          ……………….                          4,    ALTERNATIVELE CONSIDERATE      Nr.    Întrebarea    Relevanța    Tratata    Ce informații           crt.         Da/Nu    adecvat?    suplimentare  sunt necesare      1.    Au fost examinate și evaluate diferitele Alternative sugerate în timpul  stabilirii domeniului evaluării și, dacă nu, a fost furnizată o justificare?                     2.    Titularii și experții care pregătesc RIM, au identificat și evaluat alternative suplimentare (altele decât cele sugerate în timpul definirii domeniului  evaluării)?                     3.    Este descris procesul prin care a fost dezvoltat proiectul și sunt luate în considerare alternativele din timpul acestui proces? (vezi tipurile de  variante din Ghidul pentru etapa de definire a domeniului)                     4.    Au fost descrise Alternativele la designul proiectului în timpul acestui proces? (pentru asistență, a se vedea și instrucțiunile privind tipurile de alternative care ar putea fi relevante în ghidul privind etapa de stabilire a  domeniului evaluării)                     5.    Au fost descrise Alternativele la tehnologia proiectului în timpul acestui proces? (pentru asistență, a se vedea și instrucțiunile privind tipurile de alternative care ar putea fi relevante în ghidul privind etapa de stabilire a  domeniului evaluării)                     6.    Au fost descrise Alternativele la locația proiectului în timpul acestui proces? (pentru asistență, a se vedea și instrucțiunile privind tipurile de alternative care ar putea fi relevante în ghidul privind etapa de stabilire a  domeniului evaluării)                     7.    Au fost descrise Alternativele la mărimea proiectului în timpul acestui proces? (pentru asistență, a se vedea și instrucțiunile privind tipurile de alternative care ar putea fi relevante în ghidul privind etapa de stabilire a  domeniului evaluării)                     8.    Au fost descrise Alternativele la amploarea proiectului în timpul acestui proces? (pentru asistență, a se vedea și instrucțiunile privind tipurile de alternative care ar putea fi relevante în ghidul privind etapa de stabilire a  domeniului evaluării)                     9.    Este descris scenariul de bază sau scenariul “Fără proiect”                     10.    Alternativele sunt realiste? Sunt ele alternative veritabile pentru proiect?  (îndeplinesc obiectivele proiectului?)                     11.    Sunt explicate principalele motive ale alegerii proiectului propus, inclusive  toate motivele din punct de vedere al protecției mediului?                     12.    Sunt comparate principalele efecte asupra mediului produse de proiect cu  cele ale alternativelor studiate?                     13.    În evaluarea alternativelor sunt luate în considerare și măsurile de reducere?                          Alte întrebări cu privire la alternative:                          5.    DESCRIEREA MASURILOR DE REDUCERE A EFECTELOR      Nr. crt.    Întrebarea    Relevanța Da/Nu    Tratata adecvat?    Ce informații suplimentare  sunt necesare      1.    Acolo unde sunt efecte adverse semnificative asupra oricărui factor de  mediu, este discutată posibilitatea reducerii acestor efectelor?                     2.    Sunt descrise clar toate măsurile pe care titularul propune să le implementeze pentru a reduce efectele adverse și sunt explicate clar  efectele acestor măsuri asupra mărimii și semnificației impactului?                     3.    Au fost descrise eventualele efecte negative ale strategiei de atenuare propuse?                     4.    Dacă efectul măsurilor de reducere asupra mărimii și semnificației  impactului este incert, este explicat acest lucru?                     5.    Este clar faptul că titularul s-a angajat să implementeze măsurile de reducere propuse sau, dimpotrivă, este clar că aceste măsuri de reducere  sunt doar sugestii și recomandări?                          6.    Măsurile de atenuare acoperă atât etapele de construcție cât și cele  operaționale ale Proiectului?                     7.    Sunt explicate motivele titularului pentru alegerea măsurilor de reducere  propuse?                     8.    Sunt definite clar responsabilitățile pentru implementarea acestor măsuri, inclusiv fondurile necesare?                     9.    Acolo unde nu se pot aplica măsurile de reducere a efectelor negative semnificative sau dacă titularul nu a propus nici un fel de reducere, este  explicat clar acest lucru?                     10.    Este evident faptul că echipa de evaluare a impactului și titularul proiectului au luat în considerare toate variantele posibile de evitare, reducere sau compensare a impactului inclusiv prin variante de amplasamente, variante de proiectare, metode și procese, epurarea efluenților finali, schimbări în planurile de implementare și practicile  manageriale etc.?                          Alte întrebări                          Se completează de către autoritatea competentă pentru protecția  mediului ..............                          ………………….                          …………………                          6.    DESCRIEREA MASURILOR DE MONITORIZARE      Nr. crt.    Întrebarea    Relevanța Da/Nu    Tratata adecvat?    Ce informații suplimentare  sunt necesare      1.    În cazul în care se așteaptă efecte negative asupra oricărui aspect al  mediului, a fost discutat potențialul de monitorizare al acestor efecte?                     2.    Măsurile pe care dezvoltatorul le propune pentru a le monitoriza sunt  descrise clar și au obiectivul clar explicat?                     3.    Este clar dacă titularul a făcut un angajament ferm pentru punerea în aplicare a programului de monitorizare propus sau că măsurile de  monitorizare nu sunt doar sugestii sau recomandări?                     4.    Au fost explicate motivele titularului pentru alegerea programului de  monitorizare propus?                     5.    Au fost clar definite responsabilitățile pentru implementarea monitorizării, inclusiv rolurile, responsabilitățile și resursele?                     6.    În cazul în care monitorizarea efectelor adverse nu este posibilă sau dacă titularul a ales să nu propună măsuri de monitorizare, au fost explicate în  mod clar motivele pentru aceasta?                     7.    Este evident că experții care elaborează RIM și titularul au luat în considerare întreaga gamă posibilă de măsuri de monitorizare, inclusiv măsuri de monitorizare care să acopere toate cerințele legale de mediu existente, măsuri de monitorizare care derivă din altă legislație și pentru care trebuie evitată duplicarea, monitorizarea măsurilor de atenuare (asigurarea efectelor semnificative așteptate sunt atenuate conform planificării), măsuri de monitorizare capabile să identifice efecte  importante neprevăzute?                     8.    Au fost propuse măsuri pentru monitorizarea și gestionarea impacturilor  reziduale?                          Alte întrebări                          Se completează de către autoritatea competentă pentru protecția  mediului ..............                          ………………….                          …………………                          7.    CALITATEA RIM      Nr. crt.    Întrebarea    Relevanța Da/NU    Tratata adecvat?    Ce informații suplimentare  sunt necesare           Calitatea prezentării                     1.    Studiul de impact/evaluarea impactului asupra mediului se prezintă în  unul sau mai multe documente clar definite?                          2.    Documentul este organizat logic și este structurat clar astfel încât cititorul  să poată localiza informația cu ușurință?                     3.    Exista un cuprins la începutul fiecărui document?                     4.    Există o descriere clară a procesului de evaluare?                     5.    Prezentarea este comprehensivă dar concisă, evitându-se datele și  informațiile irelevante?                     6.    Prezentarea face uz efectiv de tabele, figuri, hărți, fotografii și alte tipuri  de materiale grafice?                     7.    Prezentarea folosește anexe pentru a prezenta în detaliu datele care nu  sunt esențiale în înțelegerea textului principal?                     8.    Analizele și concluziile sunt susținute adecvat cu date și dovezi?                     9.    Sursele datelor sunt menționate corect?                     10.    Este folosită o terminologie adecvată și consecventă pe tot parcursul  documentului?                     11.    Raportul este un document unitar? De la o secțiune la alta, se fac trimiteri  utile pentru cel care citește?                     12.    Prezentarea este corectă în mod demonstrabil și, pe cât posibil, imparțială și obiectivă?                          Rezumat fără caracter tehnic                     13.    Studiul de impact include un rezumat fără caracter tehnic?                     14.    Rezumatul furnizează o descriere concisă dar comprehensivă a proiectului, a mediului, a efectelor proiectului asupra mediului și a propunerilor de  reducere ale acestora?                     15.    Rezumatul subliniază orice incertitudini semnificative despre proiect și  efectele sale asupra mediului?                     16.    Rezumatul se referă la procesul de reglementare pentru proiect și la rolul  evaluării impactului în acest proces?                     17.    Rezumatul include prezentarea generală a modului de abordare în evaluarea impactului?                     18.    Rezumatul este scris într-un limbaj fără caracter tehnic, evitându-se  termenii tehnici, datele detaliate și prezentările cu caracter științific?                     19.    Poate fi ușor de înțeles pentru public?                          Experți și expertiză                     20.    Competența experților, responsabili de pregătirea RIM, este indicată sau explicată în alt mod în RIM?                     21.    Titularul a respectat cerințele și practicile legale naționale și locale pentru  selectarea experților responsabili cu pregătirea RIM?                          Alte întrebări privind calitatea prezentării                     22.                          23.                                Liste de control pentru verificarea calității studiului EA  Listele de control pentru verificarea calității studiului EA sunt prezentate în Ghidul metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar din 13.01.2010 și sunt redate în continuare.  Cantitatea de informație necesară pentru a acoperi fiecare etapă a evaluărilor, pentru diferite proiecte și pentru diferite tipuri de habitat, va fi inevitabil diferită. Analiza trebuie să reflecte acest lucru. Este evident că uneori este nevoie de foarte puțină informație pentru anumite proiecte, în anumite amplasamente, ca să se poată emite concluzii obiective, iar alteori se cere o cantitate mai mare de informație. Pentru a reflecta aceste cerințe diferite de informare, abordarea pentru analiza calității trebuie să fie proporțională cu nivelul de informație cerut. Analiza trebuie să fie ceva mai elaborată și să permită judecăți conforme cu cantitatea de informație.     Calificativele de calitate care trebuie să fie atribuite pentru fiecare criteriu de analiză sunt următoarele:       A = informația furnizată este completă fără nicio omisiune semnificativă, iar concluziile pot fi acceptate ca fiind rezonabile și obiective;    B = informația furnizată nu este completă, însă, în circumstanțele anumitor cazuri particulare, concluziile pot fi acceptate ca fiind rezonabile și obiective;    C = informația furnizată nu este completă; există omisiuni semnificative și va fi necesar să se caute o clarificare asupra anumitor aspecte înainte ca concluziile elaborate să poată fi acceptate ca rezonabile și obiective;    D = informația furnizată este complet inadecvată și nu se poate avea nicio încredere în concluziile evidențiate.       
   
 Fiecare criteriu primește câte un calificativ de la A la D și la sfârșitul fiecărei secțiuni cu criterii, secțiunea, în ansamblul ei, primește un calificativ general. Acesta rezultă din încadrările individuale făcute conform fiecăruia dintre criterii. Cu toate acestea, calificativul general este posibil să nu reflecte numărul cel mai mare de calificative individuale atribuite fiecărei secțiuni, tot așa cum câteva dintre criterii nu pot fi considerate ca fiind de importanță mai mare în anumite circumstanțe ale unui caz decât în ale altora. Astfel, în timp ce, de exemplu, în secțiunea 1 din Lista de control pentru analiza calității studiului de evaluare adecvată, 7 din 9 criterii sunt cotate cu calificative de categoria A, faptul că nu există detalii de mărime, scară etc. ale unui proiect sau plan poate conduce la ideea că întreaga secțiune este de categoria 
 D. La sfârșitul listei de control există o prezentare sintetică care permite acordarea unui calificativ general pentru calitatea tuturor evaluărilor care au fost efectuate. 
 Lista de control este utilizată de autoritățile competente pentru protecția mediului. Secțiunile acestei liste vor fi completate în funcție de parcurgerea etapelor evaluării adecvate. Pentru un proiect supus evaluării adecvate pentru care nu a fost necesară parcurgerea etapei de analiză a soluțiilor alternative sau etapa de analiză a măsurilor compensatorii, respectivele secțiuni din Lista de control pentru analiza calității studiului de evaluare adecvată nu se vor completa. 
   
 Tabelul 17 Listă de control pentru verificarea calității studiului de evaluare adecvată 
    Nr. crt.    Întrebarea    Calificativ (A /B/ C/ D)    Comentarii      1.    Obiectivele proiectului                1.    Scopurile/Obiectivele proiectului au fost integral explicate?                2.    Au fost furnizate planuri, diagrame și hărți prin care se identifică locația exactă a  proiectului?                3.    Există informații în documentație despre dimensiunea, scara, suprafața și  utilizarea/gradul de acoperire a terenului de către proiect?                4.    Documentația oferă detalii privind modificările fizice ce decurg din proiect (din excavare, consolidare, dragare etc.) și care vor avea loc pe durata diferitelor etape de  implementare a proiectului?                5.    Sunt descrise resurse naturale necesare pentru construcție/ funcționare și dezafectare  ale PP (resursele de apă, materialele de construcție și prezența umană)?                6.    Resursele naturale necesare pentru implementarea proiectului vor fi utilizate din cadrul  ariei naturale protejate?                7.    Prezintă eșalonarea perioadei de implementare a proiectului: durata construcției, funcționării, dezafectării proiectului etc.?                8.    Prezintă activitățile care vor fi generate ca rezultat al implementării proiectului?                9.    Prezintă modalitățile de eliminare a deșeurilor care rezultă sau alte reziduuri (inclusiv cantități) și modul lor de evacuare/eliminare?                10.    Descrie serviciile suplimentare solicitate de implementarea PP (relocări de conducte,  rețele electrice etc., locația lor și modalitatea de construcție)?                11.    Criterii suplimentare, după caz                12.    Calificativ general, secțiunea 1                2    Efecte cumulative    Calificativ  (A /B/ C/ D)    Comentarii    
   
    1.    Au fost identificate toate proiecte care pot avea, singure sau în combinație cu alte  proiecte, impact negativ semnificativ asupra siturilor Natura 2000?                2.    Au fost stabilite limitele în interiorul cărora se va face analiza efectelor cumulate?                3.    A fost stabilită scara de timp pentru care au fost luate în considerație efectele  cumulative?                4.    Au fost identificate căile posibile de cumulare a impacturilor?                5.    Criterii suplimentare, după caz                6.    Calificativ general, secțiunea 2                3    Descrierea sitului Natura 2000    Calificativ  (A /B/ C/ D)    Comentarii      1.    Prezintă date privind aria naturală de importanță comunitară: suprafața, structura peisajului, tipuri de habitate și speciile care pot fi afectate prin implementarea PP, factorilor biotici și abiotici cu rol în menținerea pe termen lung a speciilor și habitatelor  de importanță comunitară?                2.    2Prezintă date privind distribuția speciilor și/sau habitatelor de importanță comunitară care pot fi afectate de implementarea proiectului?                3.    3Prezintă date privind funcțiile ecologice ale speciilor și habitatelor afectate și relația acestora cu ariile naturale protejate de importanță comunitară învecinate?                4.    Descrie tipul de habitat, oferind informații privind mărimea și locația acestuia, speciile  caracteristice?                5.    Prezintă informații privind statutul favorabil de conservare a speciilor și/sau habitatelor  de interes comunitar?                6.      Prezintă date privind structura și dinamica populațiilor de specii afectate:    evoluția numerică a populației în cadrul ariei naturale protejate de importanță comunitară;    mărimea populației (numărul de exemplare, perechi, colonii etc. estimativ al populației la fiecare specie posibil afectată de implementarea proiectului), cât și procentul estimativ al populației unei specii afectate de implementarea proiectului;    date privind faptul că numărul populației de specii afectate nu va fi redus prin implementarea proiectului;    suprafața habitatului este suficient de mare pentru a asigura menținerea speciei pe      termen lung?                7.    Prezintă obiectivele de conservare a ariei naturale protejate de importanță comunitară, acolo unde au fost stabilite prin planuri de management sau regulamente de  funcționare?                8.    Identifică starea actuală de conservare a ariei naturale protejate de importanță  comunitară, inclusiv evoluții/schimbări care se pot produce în viitor?                9.    Prezintă măsurile de conservare planificate care au potențialul de a influența statutul  ariei naturale protejate de importanță comunitară în viitor?                10.    Descrie metodele specifice de teren folosite pentru culegerea informațiilor privind  speciile și habitatele de importanță comunitară afectate?                11.    Precizează organizațiile/instituțiile/specialiști implicate/implicați în obținerea informațiilor privind speciile și habitatele de importanță comunitară afectate de implementarea PP, inclusiv detalii despre acestea/aceștia (experiență, activitatea în  domeniu, CV-urile persoanelor implicate etc.)?                12.    Criterii suplimentare, după caz                13.    Calificativ general, secțiunea 3                4    Încadrarea în procedura de evaluare    Calificativ (A /B/ C/ D)    Comentarii      1.    Dacă au fost identificate impacturi potențiale semnificative, acestea au fost clar  explicate?                2.    Au fost evidențiate metodologiile utilizate în procesul de încadrare?                3.    Se evidențiază clar în documentație că a fost luată în considerare posibilitatea  impacturilor cumulate ale altor proiecte?                4.    Criterii suplimentare, după caz                5.    Calificativ general, secțiunea 4                5    Evaluarea impactului    Calificativ    Comentarii    
   
              (A /B/ C/ D)           1.    Metodele de evaluare și predicție sunt clar explicate, iar sursele de informație  specificate sunt pe deplin justificate?                2.    Efectele proiectului asupra obiectivelor de conservare a ariei naturale protejate sunt în  totalitate explicate?                3.    Orice pierdere din suprafața ariei naturale protejate sau reducerea efectivelor populației speciei este cuantificată și evaluată sub raportul impactului asupra  obiectivelor de conservare a ariei naturale protejate și asupra habitatelor și speciilor?                4.    Impacturi probabile asupra ariei naturale protejate datorită perturbării, degradării,  fragmentării și modificărilor chimice etc. sunt pe deplin evaluate și explicate?                5.    A fost identificat și evaluat impactul asupra integrității ariei naturale protejate de importanță comunitară, ținându-se cont de structura, funcțiile ecologice și obiectivele  de conservare, precum și de vulnerabilitatea acestora la modificări?                6.    A fost identificat și evaluat impactul direct și indirect?                7.    A fost identificat și analizat impactul pe termen scurt sau lung?                8.    A fost identificat și evaluat impactul din faza de construcție, de operare și de dezafectare?                9.    Au fost identificate PP care pot provoca, în combinație cu alte PP, impact cumulativ  asupra ariei naturale protejate de importanță comunitară?                10.    A fost evaluat impactul cumulativ?                11.    Au fost stabilite limitele în interiorul cărora vor fi identificate impacturile cumulative?                12.    A fost stabilită scara de timp pentru care au fost luate în considerare impacturile cumulative?                13.    Au fost identificate căile posibile de cumulare a impacturilor?                14.    Au fost analizați indicatorii-cheie cuantificabili pe baza cărora a fost evaluată semnificația impactului?                15.    Criterii suplimentare, după caz                16.    Calificativ general, secțiunea 5                6    Măsuri de reducere a impactului    Calificativ  (A /B/ C/ D)    Comentarii      1.    Se evidențiază clar că măsurile de reducere pot fi asigurate pe termen scurt, mediu și  lung prin mecanisme legislative și financiare?                2.    A fost evaluat impactul cauzat de proiect, fără a lua în considerare măsurile de reducere a impactului?                3.    A fost evaluat impactul rezidual cauzat de proiect după implementarea măsurilor de  reducere a impactului?                4.    A fost evaluat impactul cumulativ cauzat de proiect, fără a lua în considerare măsurile  de reducere a impactului?                5.    A fost evaluat impactul cumulativ rezidual cauzat de proiect, după implementarea  măsurilor de reducere a impactului?                6.    Au fost identificate și descrise măsurile de reducere a impactului?                7.    Există calendarul implementării și monitorizării măsurilor de reducere a impactului?                8.    Este specificată persoana juridică sau fizică responsabilă de implementarea măsurilor de  reducere a impactului?                9.    Criterii suplimentare, dacă este nevoie                10.    Calificativ general, secțiunea 6                7    Soluții alternative    Calificativ  (A /B/ C/ D)    Comentarii      1.    Au fost identificate toate soluțiile alternative fezabile?                2.    A fost evaluată integral în mod distinct fiecare soluție alternativă identificată?                3.    Alternativele identificate au fost revizuite și evaluate?                4.    Analiza și evaluarea alternativelor de implementare a proiectului s-au făcut luându-se în considerare structura, funcțiile, obiectivele de conservare și statutul ariei naturale  protejate de importanță comunitară?                5.    5Dintre soluțiile alternative evaluate, alternativa propusă pentru aprobare este cea care afectează cel mai puțin habitatele, speciile și integritatea ariei naturale protejate de  importanță comunitară?                6.    Orice constatare care avansează ideea că nu există soluții alternative este pe deplin  explicată și justificată?                7.    Criterii suplimentare, după caz              
   
    8.    Calificativ general, secțiunea 7                8    Motive imperative de interes public major    Calificativ  (A /B/ C/ D)    Comentarii      1.    Există motive imperative de interes public major, inclusiv cele de natură socială și economică, care să justifice implementarea proiectului într-o variantă care nu reduce  semnificativ impactul?                2.    Motivele care au stat la baza implementării proiectului conform art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și  completările ulterioare, au fost pe deplin explicate și argumentate?                3.    Criterii suplimentare, după caz                4.    Calificativ general, secțiunea 8                9    Măsuri compensatorii    Calificativ  (A /B/ C/ D)    Comentarii      1.    Este explicată natura măsurilor compensatorii în detaliu?                2.    Măsurile compensatorii au fost în întregime evaluate în ceea ce privește capacitatea lor  de a asigura coerența rețelei ecologice Natura 2000?                3.    Măsurile compensatorii sunt fezabile din punct de vedere financiar și tehnic?                4.    Reiese din studiu responsabilitatea implementării măsurilor compensatorii?                5.    Măsurile compensatorii constituie obiectul unui plan de implementare care include în mod explicit obiectivele și regimul de monitoring și management?                6.    Se specifică că, în cazul în care în cadrul activității de monitorizare a implementării măsurilor compensatorii apar elemente noi care nu au fost luate în calcul inițial, vor fi  întreprinse acțiuni care să remedieze aceste aspecte?                7.    Criterii suplimentare, după caz                8.    Calificativ general, secțiunea 9                     Calificativul general al calității studiului de evaluare              
   
    	    
   Anexa I.  Identificarea aspectelor necesar a fi incluse în evaluarea impactului asupra mediului din cerințele documentelor relevante. Analiza OM 863/2002 și identificarea diferențelor față de prevederile Directivei 2014/52/UE.     Anexa II.  Integrarea schimbărilor climatice în evaluarea impactului asupra mediului.        Anexa III . Procedură pentru aplicarea art. 4.7 al Directivei 2000/60/EC – Directiva cadru apă.        Anexa IV.  Integrarea biodiversității în evaluarea impactului asupra mediului.    
   
     
   
     
   
     
   
    CONCLUZII ANALIZA DOCUMENTE RELEVANTE PENTRU EIM    Directiva 2000/60/EC - Directiva Cadru privind Apa, - transpusă prin Legea apelor nr. 107/1996 cu  modificările  aduse  prin  următoarele  acte:  HG 83/1997;  HG 948/1999;  L 192/2001; OUG 107/2002;  L 310/2004;  L 112/2006;  OUG 12/2007;  OUG 130/2007;  OUG 3/2010; OUG 64/2011;   OUG 71/2011;  OUG 69/2013;  L 187/2012;  L 153/2014;  L 196/2015; HG 570/2016; OUG 94/2016; OUG 78/2017.  Directiva EIM urmărește să se asigure că proiectele care pot avea un efect semnificativ asupra mediului sunt evaluate în mod adecvat înainte să fie aprobate. Înainte să se ia vreo decizie care să permită continuarea unui asemenea proiect, trebuie identificate și evaluate posibilele impacturi pe care proiectul le poate avea asupra mediului (atât din construirea, operarea cât și din demolarea lui).     Este obligatorie o evaluare pentru proiectele enumerate în Anexa I a Directivei, care se considerată că au efecte semnificative asupra mediului (de exemplu, baraje și alte instalații concepute pentru a reține sau stoca permanent apa, acolo unde o cantitate nouă sau suplimentară de apă reținută depășește 10 milioane de metri cubi (p.15, Anexa I).     Alte proiecte, enumerate în Anexa II a Directivei (de exemplu, căi navigabile interioare, proiecte care nu sunt incluse în Anexa I, lucrările de canalizare și atenuare a inundațiilor, proiecte de dezvoltare urbană, etc.) nu sunt supuse în mod automat unei proceduri EIM. Statele Membre pot decidede la caz la caz sau în baza limitelor sau criteriilor (de exemplu, dimensiunea), localizarea (mai ales zone ecologice sensibile) și impact potențial (suprafața afectată, durata) dacă aceste proiecte pot avea efecte de mediu semnificative și dacă trebuie să se supună procedurii EIM. Procesul de determinare dacă proiectele din Anexa II pot avea efecte semnificative asupra mediului și prin urmare pot fi supuse unei evaluări se numește incadrare în conformitate cu Directiva EIM. Investigația aceasta nu este obligatorie însă este acceptată ca bună practică.     Legislația UE poate uneori să solicite mai multe evaluări pentru un singur proiect. Fiecare evaluare este concepută pentru a maximiza protecția mediului pe o anumită componentă. Totuși, multiplele solicitări statutorii/legale și evaluări paralele pot conduce la discrepanțe, întârzieri, dublare și incertitudini administrative. Directiva EIM oferă proceduri de evaluare sporite, conducând la rezultate mai utile și eficiente (Articolul 2(3), Directiva EIM, revizuită).     Au fost identificate următoarele elemente potențiale pentru sinergii și asigurare a conformității evaluărilor solicitate în cadrul EIM și Articolului 4(7):    Evaluarea dacă proiectul poate conduce la deteriorarea stării/potențialului unui corp de apă sau a unui element de calitate relevant (DCA Articolul 4(7)). Această evaluare poate face parte din evaluarea factorului apă (EIA Articolul 3);    Colectarea coordonată/comună de date pentru evaluările relevante;    Definirea măsurilor de atenuare pentru reducerea efectelor adverse;       Evaluarea componentei specifice a proiectului pentru opțiuni de mediu mai bune în conformitate cu Articolul 4(7) DCA și Articolul 5(1) EIM ;    Sinergiile în materie de consultare înainte de aprobarea unui proiect utilizând procesul EIM pentru consultarea publică în cazul în care un proiect este aprobat în cadrul unui Plan de management al bazinului hidrografic.      În acest context este important să se observe că nivelul de detaliere din raportul de mediu solicitat de EIM poate fi mai mic decât cel care ar fi solicitat de evaluările legate de Articolul 4(7) din DCA. O EIM nu solicită (dar nici nu împiedică) o evaluare la nivelul elementului de calitate, ci mai degrabă posibilul impact semnificativ   al   proiectului   75   Vezi   pagina   11   și   12   din   PCI   Guidance:  http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI_guidance.pdf 52 asupra apei în general (Articolul 3 EIM). Acest lucru se poate explica prin faptul că o EIM evaluează efectele unui proiect asupra mediului în timp ce o evaluare tip Articolul 4(7) se adresează efectelor asupra unui corp de apă.     Cu alte cuvinte,  efectuarea unei EIM nu garantează îndeplinirea Articolului 4(7), ci poate contribui la aceasta dacă evaluările sunt puse în concordanță . În cazurile în care un proiect este supus unei EIM, conform bunei practici aceasta poate fi efectuată în strânsă coordonare cu Evaluarea de Aplicabilitate de la Articolul 4(7) pe parcursul colectării de date și a incadrarii. Procedând în acest mod, Statele Membre pot stabili la nivel național o  procedură/abordare EIM investigând toate cerințele Articolului 4(7) în cazul în care vor fi evaluate toate proiectele ce pot deteriora apa sau împiedica atingerea obiectivelor de mediu în ceea ce privește apa . Acest lucru se poate face de asemenea și dacă proiectele se situează în afara incidenței Anexelor I și II. Integrarea lor oferă posibilitatea să se adopte o nouă abordare pentru a optimiza sinergiile comune și a minimiza conflictele dintre ele.     Avand in vedere considerentele de mai sus, se propune modificarea OM 863/2002 in sensul includerii obligativitatii ca, etapa de incadrare sa se deruleze in paralel cu procedura de emitere a avizului de gospodarire a apelor de catre Administratia Nationala Apele Romane sau Administratia Bazinala direct implicate, reprezentantul acesteia in CAT avand rolul de a informa Autoritatea de mediu competenta asupra concluziilor si masurilor ce se impun, astfel incat, in elaborarea RIM, titularul si expertii competenti implicați sa aiba la dispozitie toate informatiile necesare.       Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale transpusă prin Legea nr. 278/2013  Directiva  2010/75/UE privind emisiile industriale transpusă prin Legea nr. 278/2013 are ca scop prevenirea şi controlul integrat al poluării rezultate din activităţile industriale, stabilind condiţiile pentru prevenirea sau, în cazul în care nu este posibil, pentru reducerea emisiilor în aer, apă şi sol, precum şi pentru prevenirea generării deşeurilor, astfel încât să se atingă un nivel ridicat de protecţie a mediului, considerat în întregul său.          Directiva EIM și Directiva privind Emisiile Industriale (DEI) se referă uneori la același tip de activități. Cu toate acestea, este important să fim conștienți de diferențele ce există între obiectivul, scopul, sistemele de clasificare și pragurile celor două directive.     DEI stabilește reguli privind prevenirea și controlul integrat al poluării ce rezultă din activitățile industriale. Stabilește de asemenea reguli destinate prevenirii sau, în cazul în care nu este posibil, reducerii emisiilor din aer, apă și sol și prevenirii producerii de deșeuri pentru a atinge un nivel ridicat de protecție a mediului ca întreg (Articolul 1 al DEI).     În ceea ce privește partea sa, obiectivul Directivei EIM este de a identifica, descrie și evalua în mod adecvat, în lumina fiecărui caz individual, efectele directe și indirecte ale proiectului asupra ființelor umane, faunei și florei; solului, apei, aerului, climatului și cadrului natural; bunurilor materiale și patrimoniului cultural; și interacțiunii dintre toți acești factori (Articolul 3 al Directivei EIM ).     Instalaţie , in sensul DEI si a legii 278/2013 inseamna “o unitate tehnică staţionară, în care se desfăşoară una sau mai multe activităţi prevăzute în anexa nr. 1 sau în anexa nr. 7 partea 1, precum şi orice alte activităţi direct asociate desfăşurate pe acelaşi amplasament, care au o conexiune tehnică cu activităţile prevăzute în anexele respective şi care pot genera emisii şi poluare”. Prin comparatie, prin prisma Directivei EIM, desi aceasta nu le mentioneaza explicit, instalatiile mobile se considera ca fiind acoperite de prevederile acesteia atata vreme cat sunt temporare. In situatia in care instalatiile temporare au caracteristicile (si impacturi asociate) asociate cu cele ale proiectelor incluse in Anexele I si II ale Directivei EIM, acestea trebuie sa se supuna prevederilor acesteia. Anexa II(13), paragraful al 2lea, in mod explicit, include proiectele din Anexa I considerate exclusiv pentru /sau in principal, pentru dezvoltarea si testarea a noi metode sau produse si sa nu fie folosite pentru mai mult de doi ani. Instalatiile mobile trebuie sa fie considerate pentru scopul Directivei EIM, printre altele, in special referitor la locatie, astfel incat un proiect ce include o instalatie mobila care poate fi mutata oriunde, necesitatea pentru fiecare locatie a evaluarii impactului asupra mediului va fi luata in considerare.  În cazul în care categoriile de proiecte din Directiva EIM se suprapun cu categoriile de activități din Anexa I la DEI, acestea vor fi interpretate prin referire la scopul și schema generală de reguli ale Directivei EIM. Statele Membre au libertatea de a utiliza pragurile stabilite de Anexa I la DEI în contextul Directivei EIM , atât timp cât acestea acționează în limita stabilită în Articolul 2(1) al Directivei EIM. Acest lucru necesită ca proiectele să fie supuse evaluării impactului în cazul în care este posibil, printre altele, prin însăși natura, amploarea sau amplasarea acestora, să aibă efecte semnificative asupra mediului.  In acest sens, se va face referire la astfel de situatii in propunerea de revizuire a Ordinului 863/2002, inclusiv a listelor de control ( a se vedea cap.6.3 din Anexa VI) In revizuirea documentelor mentionate se va avea in vedere si propunerea de Lege privind evaualarea impactului asupra mediului pentru proiecte, aflata la data elaborarii prezentului document in procedura legislativa.     Directiva 2008/50/CEE privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa transpusă prin Legea 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător  Poluarea aerului a fost una din principalele probleme la nivel European inca din anii ’70. Politica Uniunii Europene pentru calitatea aerului are drept scop dezvoltarea si implementarea instrumentelor celor mai adecvate instrumente/metode pentru imbunatatirea calitatii aerului.  Principalele instrumente sunt reprezentate de o serie de Directive care stabilesc standarde pentru calitatea aerului inconjurator pentru a oferi protectie impotriva concentratiilor excesive de poluanti, pe baza ultimelor cercetari asupra efectelor cauzate de poluarea aerului asupra sanatatii umane.     Primul instrument major a fost Directiva Cadru pentru Calitatea Aerului 96/62/EC si Directivele fiice, care stabilesc standard pentru o serie de poluanți, inclusiv pentru ozon, particule in suspensie (PM 10) si dioxid de azot (NO2), aplicabile pana in anul 2004. Ca parte a Strategiei Tematice pentru Poluarea Aerului din 2005, Comisia a propus consolidarea Directivei Cadru si a celor trei prime Directive fiice intr-o singura Directiva pentru Calitatea Aeurlui Inconjurator , adoptata ca Directiva 2008/50/EC si stabilirea obiectivelor pentru particulele fine in suspensie (PM2.5). Împreuna cu cea de a patra directivă, respectiv Directiva 2007/EC,     Directiva pentru Calitatea Aerului Inconjurator reprezinta cadrul legal actual la nivel European pentru controlul concentratiilor de poluanti in aer. Controlul emisiilor din surse mobile, îmbunatatirea calitatii     combustibililor si promovarea si integrarea cerintelor privind protectia mediului în sectoarele transport si energie sunt parte ale obiectivelor Directivei.     In consecinta, prin transpunerea Directivei prin Legea 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, prin art. 57 al.(3),” În zonele în care sunt depăşite valorile-limită privind calitatea aerului înconjurător pentru unul sau mai mulţi poluanţi,  pe baza studiilor de evaluare a impactului asupra mediului , autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului stabilesc, după caz, pentru aceşti poluanţi valori- limită de emisie mai restrictive decât valorile stabilite de legislaţia în vigoare specifică activităţii desfăşurate.”Astfel, recomandam includerea in cadrul listelor de control a unui paragraf care sa faca referire  explicită la evidențierea in cadrul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului a evaluarii starii de calitate a a aerului in zona proiectului, inainte si dupa implementarea acestuia ( a se vedea cap.6.3 din Anexa VI).        Directiva 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale si a florei si faunei salbatice (Directiva Habitate) si Directiva 2009/147/CE a privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări) transpusă prin OUG nr. 57/2007 adoptată prin Legea nr. 49/2011 . Ghidul pentru integrarea schimbărilor climatice si a biodiversitatii in evaluarea impactului asupra mediului, accesibil la adresa:   http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA%20Guidance.pdf     Directiva EIM 2011 contine cateva principia care reprezinta baza pentru considerarea schimbarilor climatice si a biodiversitatii in cadrul procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului pentru proiecte, desi nu se refera la acestea in mod explicit (a se vedea tabelul de mai jos):     Tabel nr. 1. Referinte directe si indirecte la schimbari climatice si biodiversitate in cadrul Directivei EIM 2011     Problematica    Referinte directiva ( directe)    Referinte directiva ( indirecte)      Schimbari climatice    Clima si factorii climatici si interactiile acestora cu alti factori trebuie evaluate in cadrul procedurii EIM (Art. 3 si Anexa IV(3)).    Directiva face referire la principiul precautiei si necesitatea pentru actiuni preventive si realizarea evaluarii impactului asupra mediului in context transfrontiera  •Proiectele referitoare la transportul, stcaptura si stocarea dioxidului de carbon sunt incluse in  Anexele I si II      Biodiversitate    ‘Fauna si flora’ si interactiile acestora cu alti factori trebuie evaluate in cadrul procedurii EIM (Art. 3 si Anexa IV(3)).    Paragraful 14 din preambul subliniaza valoarea ecosistemelor si subliniaza necesitatea luarii acestora in considerare cand efectele unui proiect asupra mediului sunt evaluate  capacitatea de absorbtie a resurselor naturale       Referinte la Directiva Habitate si Directiva Pasari se fac in Anexa III(2)(V)).      Anexa III (criteriilee pentru incadrare) se refera la capacitatea de egenerare a resurselor natural si la       Directiva 2014/52/EU întărește prevederile legate de schimbări climatice și biodiversitate.     Referitor la schimbări climatice introduce referințe clare la schimbări ale climei și gazele cu efect de seră. De asemenea, introducere o descriere clară a chestiunilor legate de schimbări climatice ce trebuie luate în considerare in etapa de încadrare pentru proiectele din Anexa II – “impactul proiectului asupra schimbarilor climatice ( emisii de gaze cu efect de seră, inclusiv din utilizarea terenului, schimbarea destinației terenului și silvicultura)”, contribuția proiectului la o mai bună rezistență și impactul schimbărilor climatice asupra proiectului ( ex. Dacă proiectul este afectat de schimbarea climei). Mai mult, impune introducerea problematicii schimbărilor climatice în cadrul raportului pentru evaluarea impactului de mediu – “emisii gaze cu efect de seră, inclusiv din utilizarea terenului, schimbarea destinației terenului     și silvicultură, potențialul de atenuare, impacturi relevante pentru adaptare, dacă proiectul ia în considerare riscurile associate schimbărilor climatice”.     Directiva 2014/52/UE introduce referiri clare la biodiversitate și speciile și habitatele protejate prin Directiva Habitate și Directiva Păsări. Introduce noi elemente de biodiversitate care sa fie luate in considerare în cadrul etapei de încadrare pentru proiectele din Anexa II – calitatea și cantitatea populatiilor, degradarea și fragmentarea ecosistemelor. De asemenea, raportul privind evaluarea impactului asupra mediului va trebui să acopere și biodiversitatea și serviciile ecosistemice pe care aceasta le oferă.     Directiva 2014/52/EU introduce obligativitatea includerii în evaluare a managementului riscului în caz de dezastre, în principal in Art. 3 si Anexele III si IV.  Art. 6(3) al Directivei Habitate cere realizarea evaluarii adecvate cand orice proiect, singur sau in combinatie cu alte planuri si proiecte, poate avea un effect semnificativ asupra siturilor Natura 2000 ( Arie Speciala de Protectie – SPA sub Directiva Pasari sau Arie Speciala de Conservare – SCI – sub Directiva Habitate). Exista deci o legatura clară cu procedura de evaluarea aimpactului asupra mediului, dar EIM acopera o mai mare zona, atata vreme cat trebuie sa consdidere intreaga biodiversitate si nu numai impactul asupra siturilor Natura 2000. Functie de natura si scara proiectului si a siturilor posibil a fi afectate de proiect, evaluarea impactului asupra mediului si evaluarea adecvata se pot derula concomitant, in alte cazuri date si infornmatii din evaluarea adecvata pot fi utilizate in cadrul procedurii EIM si invers.     Astfel, se recomandă ca EIM si EA să se deruleze concomitent, iar concluziile evaluării adecvate sa fie preluate in cadrul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului. Aspectele privind includerea schimbarilor climatice si a biodiversitatii in cadrul procedurii de evaluare a impactului de mediu sunt tratate pe larg in ghid. Listele de control sunt și ele adaptate în consecință.       Directiva 2008/98/EC privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, transpusă prin Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor  Directiva 2008/98/EC privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive, transpusă prin Legea 211/2011 privind regimul deșeurilor, introduce o ierarhizare in cinci pasi a deseurilor , cu prevenirea generarii deseurilor pe primul l0 loc urmata de pregatirea desurilor pentru reutilizare, reciclare , valorificare, inclusiv  valorificarea  energiei  si  depozitarea  deseurilor  pe  ultimul  loc.  Noua  legislatie  permite incineratoarelor de deseuri municipale sa fie clasificate ca operatiuni de recuperare deoarece contribuie la generarea de energie de inalta eficienta astfel promovand utilizarea deseurilor pentru producerea de energie in incineratoare pentru deseuri municipale eficiente energetic si incurajeaza inovatiile in incinerarea deseurilor. In acest context este important sa se retina ca „valorificare ” inseamna orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general (pct. 24 din Anexa 1 la Legea 211/2001). Lista operatiunilor de valorificare, neexhaustiva, in Anexa 3 la Lege defineste R1 ca operatiune de valorificare inteleasa fiind ca „întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie”.    Directiva 2012/18/UE privind controlul accidentelor majore produse de substanţe periculoase (SEVESO III) transpusă în legislația românească prin Legea nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase     Principalele modificări aduse de așa-numita Directivă Seveso III sunt:       Actualizări tehnice pentru a ţine seamă de modificările din UE în ceea ce priveşte clasificarea substanţelor  chimice.  În  anul  2008,  Consiliul  şi  Parlamentul  European  au  adoptat  un Regulament (CE) No 1272/2008privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea (CLP) a substanţelor şi a amestecurilor (denumite anterior preparate), care aliniază legislaţia UE anterioară, cu GHS (Sistemul Global Armonizat de Clasificare şi Etichetare a Produselor Chimice). La rândul său, acest Regulament a declanșat necesitatea de a adapta Directiva 96/82/CE SevesoII, deoarece domeniul său de aplicare se bazează pe clasificarea substanţelor chimice ale fostelor Directive care vor fi abrogate prin Regulamentul CLP până în iunie 2015.;    Un mai bun acces al cetăţenilor la informaţii cu privire la riscurile care rezultă din activităţile companiilor din apropierea lor, precum și felul cum trebuie să se comporte în cazul unui accident;    Norme (reguli) mai eficiente privind participarea publicului interesat, în proiecte de planificare a amenajărilor teritoriale aferente amplasamentelor tip Seveso;    Accesul la justiţie al cetăţenilor cărora nu li s-a acordat acces la informaţiile adecvat sau participare;    Standarde mai stricte pentru inspecţiile amplasamentelor pentru a asigura implementarea mai eficientă a normelor de securitate.     ia                Documente strategice în sectorul schimbărilor climatice în Român a    Convenţia-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC), adoptată cu ocazia Summit-ului desfăşurat la Rio de Janeiro, în 1992 (The Earth Summit) reprezintă un instrument fundamental pentru gestionarea acestei problematici. Protocolul de la Kyoto la Convenţia-cadru a ONU privind schimbările climatice constituie, totodată, un pas important în abordarea internaţională a fenomenului schimbărilor climatice. Ca măsură de aliniere, în iulie 2013, Guvernul României a adoptat Decizia nr. 529/2013 privind Strategia Națională în Schimbări Climatice (2013-2020), care stabilește obiectivele post-Kyoto, țintele și acțiunile a două componente principale, respectiv reducerea concentrației gazelor cu efect de seră și adaptarea la schimbarea climatică. Ca stat membru al Uniunii EuropenE, România s-a implicat în mod responsabil în efortul internaționalîn vederea reducerii impactului global al schimbărilor climatice. astfel, prin Hotărârea nr. 739/2016 a fost aprobata Strategia Naţionala privind schimbările climatice şi creşterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 (CRESC) şi Planul Naţional de Acţiune pentru implementarea strategiei naţionale privind schimbările climatice şi creşterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 (PNASC), in vigare de la 20.10.2016     În ceea ce privește reducerea impactului schimbărilor climatice, factorul determinant îl constituie politicile de îndeplinire a țintei de la orizontul anului 2030 privind reducerea cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră față de nivelurile din 1990 și o îmbunătățire cu 27% a eficienței energetice, ambele în conformitate cu obligațiile României faţă de Uniunea Europeană. În ceea ce privește componenta de adaptare, România trebuie să răspundă impacturilor semnificative ale schimbărilor climatice pe care deja le resimte și care vor crește în viitor.      Obligațiile României în calitate de stat membru al UE includ participarea la mecanismul de limitare și comercializare al UE sau la Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (ETS) pentru toate instalațiile mari consumatoare de energie. Unitățile și operatorii mai mici din sectoarele cu consum mai mic de energie au ca obiective reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 19 % în 2020 față de nivelul aferent anului 2005. De asemenea, România s-a angajat să crească ponderea energiei din surse regenerabile în consumul de energie de la 18 % în 2005 la 24 % până în 2020. (Sursa:   http://mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-12-11_Declaratie_titular.pdf  )          Analiza OM 863/2002 și propuneri de revizuire in baza Directivei 2014/52/UE si a legislatiei relevante    
 Tabelul comparativ între OM 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului  și Directiva 2014/52/UE cu evidențierea aspectelor asemănătoare si diferite ale  conținutul raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, precum si cu un set de concluzii/ recomandari care se vor reflecta in modul de adaptare a listelor de control, precum si in continutul propriu zis al ghidului general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului este prezentat in continuare. 

  
 121 
  
 Tabel 2– Tabel comparativ OM 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului și Directiva 2014/52/UE 
    ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului    Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Concluzii si recomandari      Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului      1                          Informaţii generale                - informaţii despre titularul proiectului: numele şi adresa   companiei titularului, numele, telefonul şi faxul persoanei de   contact;          Nu sunt specificate in mod expres    Sunt informatii necesare ce se  incadreaza in fapt in descrierea generala            - informaţii despre autorul atestat al studiului de evaluare a   impactului asupra mediului şi al raportului la acest studiu:   numele şi adresa (persoanei fizice sau juridice), numele,   telefonul şi faxul persoanei de contact;     Pentru a garanta integralitatea și calitatea rapoartelor de evaluare a impactului asupra mediului titularul proiectului se asigură că raportul de evaluare a impactului asupra mediului este pregătit de autori atestati         Se va inlocui sintagma "autor atestat" cu "expert competent". Propunem urmatoarea definitie pentru "experti competenti":Persoane fizice si juridice care au dreptul de a elabora, potrivit legii, rapoartele din cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si care se inscriu in Registrul national al elaboratorilor de studii pentru protectia  mediului           - denumirea proiectului;         nu specifica in mod expres    Sunt informatii necesare ce se incadreaza in fapt in descrierea generala            - descrierea proiectului şi descrierea etapelor acestuia   (construcţie, funcţionare,   demontare/dezafectare/închidere/postînchidere);     OM 863/2002 prevede in continutul Raportului o descriere a caracteristicilor fizice ale întregului proiect, inclusiv, dacă este cazul, a lucrărilor de  demolare necesare                1.    - durata etapei de funcţionare;    OM 863/2002 prevede in continutul Raportului o descriere a principalelor caracteristici ale etapei de funcționare a proiectului (în special, orice proces de producție), de exemplu, necesarul de energie și    OM 863/2002 nu prevede in continutul Raportului descrierea naturii și cantitatii materialelor și resursele naturale utilizate (inclusiv apa, terenurile, solul și biodiversitatea);         
   
    ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului    Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE     energia utilizată, natura si cantitatea materialelor    Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Concluzii si recomandari      Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului           - informaţii privind producţia care se va realiza şi resursele   folosite în scopul producerii energiei necesare asigurării   producţiei             informaţii despre materiile prime, substanţele sau preparatele  chimice             informaţii despre poluanţii fizici şi biologici care afectează   mediul, generaţi de activitatea propusă - unde prin tipul   poluării se înţelege: zgomot, radiaţie electromagnetică, radiaţie   ionizantă, poluare biologică (microorganisme, viruşi);     OM 863/2002 face referire la descrierea poluantilor generati de catre proiect si a unor tipuri de poluare in particular    OM 863/2002 nu utilizeaza termenii actuali respectiv deseuri si emisii preconizate a proiectului pe parcursul etapelor de construire si functionare    Se propune reformulare conforma cu Directiva: o estimare, în funcție de tip și cantitate, a deseurilor și emisiilor preconizate (de exemplu, poluarea apei, aerului, solului și subsolului, zgomot, vibrații, lumină, căldură, radiații etc.), precum și cantitățile și tipurile de deseuri produse pe parcursul etapelor de construire și funcționare.           - alte tipuri de poluare fizică sau biologică;             descrierea principalelor alternative studiate de titularul   proiectului şi indicarea motivelor alegerii uneia dintre ele;   pentru fiecare alternativă: informaţii despre utilizarea curentă   a terenului, infrastructura existentă, valori naturale, istorice,   culturale, arheologice, arii naturale protejate/zone protejate,   zone de protecţie sanitară etc     OM 863/2002 include descrierea   principalelor alter native studiate   de titularul proiectului, si   indicarea motivelor alegerii   uneia dintre ele.     OM 863/2002 nu face referire la alternativa *0* fara proiect    Se propune explicit introducerea si a descrierii alternativei "0" - fara proiect si coroborarea cu cap.5, in sensul ca la cap.1 se va prezenta rezumatul analizei de la cap 5. -Analiza alternativelor din cuprinsul Raportului EIM            - localizarea geografică şi administrativă a amplasamentelor   pentru alternativele la proiect;     o descriere a amplasamentului proiectului         
 122 
  

  
   
    ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului    Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Concluzii si recomandari      Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului                     OM 863/2002 nu face referire la prezentarea in cadrul alternativelor al scenariului de baza si al efectelor nerealizarii proiectului    Se recomanda introducerea unui nou paragraf: descrierea aspectelor relevante ale stării actuale a mediului (scenariul de bază) și o descriere scurtă a evoluției sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat, în măsura în care schimbările naturale față de scenariul de bază pot fi evaluate prin depunerea de eforturi rezonabile, pe baza informațiilor privind mediul și a cunoștințelor științifice disponibile.            - informaţii despre documentele/reglementările existente   privind planificarea/amenajarea teritorială în zona   amplasamentului proiectului;     raspunde la cerinta Directivei privind cumularea cu alte proiecte existente și/sau aprobate         Se recomanda pastrarea acestei cerinte            - informaţii despre modalităţile propuse pentru conectare la   infrastructura existentă.          Se recomanda pastrarea acestei cerinte      2         corespunde cerintelor art.5 al 1 (a)         Se recomanda coroborarea cu capitolul privind alternativele      Procese tehnologice           2.1.    Procese tehnologice de producţie:                      - descrierea proceselor tehnologice propuse, a tehnicilor şi   echipamentelor necesare; alternative avute în vedere;                       valorile limită atinse prin tehnicile propuse de titular şi prin cele   mai bune tehnici disponibile                 2.2.    Activităţi de dezafectare    corespunde cerintelor art.1 (a)  din Anexa II lA a Directivei         Se recomanda pastrarea acestei cerinte si completarea cu: indicarea operatorului/operatorilor care va proceda la preluarea, transportul si stocarea/eliminarea substantelor identificate           Echipamentele, instalaţiile, utilajele, clădirile ce urmează a fi dezafectate: descriere; substanţe conţinute/stocate (inclusiv azbest şi PCB); tehnologia de dezafectare aferentă; măsuri, echipamente şi condiţii de protecţie.              

  
 123 
  
   
    ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului    Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Concluzii si recomandari      Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului      3    Deşeuri    corespunde cerintelor art.1 (d) din Anexa IV a Directivei    nu specifica tratarea acestui subiect atat pentru etapa de constructie, cat si pentru cea de  functionare    Se va reformula: Generarea deşeurilor, managementul deşeurilor, eliminarea şi reciclarea deşeurilor pe parcursul etapelor de construire si functionare           Generarea deşeurilor, managementul deşeurilor, eliminarea şi reciclarea deşeurilor. Aceste aspecte se tratează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.                4         corespunde partial art. 5 din Anexa IV    nu include schimbarile climatice, riscurile pentru sănătatea umană, pentru patrimoniul cultural sau pentru mediu (de exemplu, din cauza unor accidente sau dezastre)    Se recomanda restructurarea, astfei incat sa fie acoperiti toti factorii mentionati la art 3 al (1): populația, sănătatea umană, biodiversitatea (de exemplu, fauna și flora), terenurile (de exemplu, ocuparea terenurilor), solul (de exemplu, materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea), apa (de exemplu, schimbările hidromorfologice, cantitatea și calitatea), aerul, clima (de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare), bunurile materiale, patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale și cele arheologice, și peisajul. Functie de rezultatul analizei de la pct.1 privind estimarea, în funcție de tip și cantitate, a deseurilor și emisiilor preconizate, se mai pot analiza si alti factori de mediu cum ar fi zgomot si vibratii, lumina,  caldura, radiatii, etc.          Impactul potenţial, inclusiv cel transfrontieră, asupra   componentelor mediului şi măsuri de reducere a acestora:                  Descrierea şi analiza impactului potenţial datorat atât perioadei   de construcţie, cât şi perioadei de funcţionare a proiectului.                       După caz, se descrie şi se analizează impactul potenţial datorat   şi perioadelor de închidere a activităţii, refacere a mediului şi   postînchidere.                       Se analizează orice impact semnificativ (direct, indirect,   cumulativ, permanent, temporar, reversibil, ireversibil, pozitiv   sau negativ), cu indicarea metodelor de prognozare a   impactului şi de evaluare.         OM 863/2002 nu acopera efectul pe termen scurt, mediu si lung    se va include si efectul pe termen scurt, mediu si lung    
 124 
  

  
   
    ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului    Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Concluzii si recomandari      Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului           Se recomandă exprimarea cantitativă în ceea ce priveşte   mărimea impactului pozitiv sau negativ asupra mediului natural   sau antropic.                       Descrierea şi analiza măsurilor de prevenire/evitare, reducere   sau eliminare a impactului negativ. Aceste măsuri se stabilesc   pentru fiecare componentă de mediu.                      Descrierea şi analiza impactului transfrontieră.                4.1.    Apa:    este unul din factorii de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV    absenta mentionarii realizarii unei proceduri coordonate si a evaluarii de aplicabilitate a prevederilor art. 4(7) din DCA pentru a vedea dacă proiectul propus poate conduce la o deteriorare sau poate afecta capacitatea corpului de apă de a atinge starea/potențialul bun    pentru proiectele care au legatura directa cu corpurile de apa de suprafata si /sau subterane se recomanda ca procedura EIM sa se deruleze de la inceput in paralel cu procedura de emitere a avizului de gospodarire a apelor, derulata de catre ANAR si/sau Administratii;e Bazinale de apa, astfel incat in cadrul Raportului de mediu sa se regaseasca concluziile si masurile impuse prin avizul de gospodarire a apelor. Analiza impactului se va realiza la nivelul corpului de apa posibil a fi afectat si raportand-o la obiectivele stabilite pri n Planurile de management la nivel de bazin hidrografic si Plan urile  de management al riscului la inundatii.      4.2.         este unul din factorii de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV                Aerul           4.3.    Solul:    este unul din factorii de mediu necesar a fi analizati conf. art 5  al (b) din Anexa IV         Se propune unificarea celor doua componente sub denumirea * Sol si  Subsol*. In subcapitolul sol vor fi    

  
 125 
  
   
    ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului    Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Concluzii si recomandari     prezentate si aspectele care tin de ocuparea terenului si impactul proiectului asupra acestui aspect, corelat cu cele prezentate in acest sens la pct.1 . Informatiile privind geologia subsolului vor fi preluate din studiile de specialitate, respectiv studiile hidrologice si/sau cele hidrogeologice realizate pentru proiect in fazele initiale de studiu ale amplasamentului si se va  corela cu pct.4.1. apa      Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului      4.4.    Geologia subsolului:         nu este specificat ca factor de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV      4.5.    Biodiversitatea:    este unul din factorii de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV         Pentru proiectele care pot avea impact semnificativ asupra biodiversitatii se recomanda derularea procedurii de evaluare adecvata in paralel cu procedura EIM , astfel incat Raportul EIM sa includa si concluziile EA. De asemenea, procedura de obtinere a avizului din partea custozileo/administratorilo sau ANAAP este recomandabil sa se desfasoare in paralel cu procedura EIM astfel incat Raportul EIM sa includa concluziile si  masurile impuse prin acestea.      4.6.    Peisajul:    este unul din factorii de mediu necesar a fi analizati conf. art 5  al (b) din Anexa IV                4.7.    Mediul social şi economic:         nu este specificat ca factor de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din Anexa IV    propunem inlocuirea sintagmei *Mediu social si economic* cu sintagma  * Populatie si sanatate umana *    
 126 
  

  
   
    ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului    Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Concluzii si recomandari      Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului      4.8.    Condiţii culturale şi etnice, patrimoniul cultural:         necesita reformulare    propunem inlocuirea sintagmei * Conditii culturale si etnice, patrimoniu cultural * cu *  Patrimoniu cultural   * care va include si aspectele arhitecturale si arheologice. In acest sesn se vor consulta planurile urbanistice generale, zonale si de detaliu, Lista Monumentelor Istorice anexa la Ordinul Ministrului culturii nr 2828/2015, pentru modificarea an exei nr.1 la Ordinul ministrului culturii si cultelor nr 2314/2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizata si a Listei Monumentelor Istorice disparute; Lista monumentelor istorice, pe judete, este disponibila pe site-ul Ministerului Culturii: www.cultura.ro/lista-monumentelor-   istorice      4.9.    Bunuri materiale         factorul de mediu * Bunuri materiale * nu este specificat in OM 863/2002 ca factor de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al  (b) din Anexa IV    recomandam Introducerea factorului de mediu *Bunuri materiale* , in special cu proiectele amplasate in zone de risc sau al caror impact asupra bunurilor materiale din zona de amplasare a proiectului poate fi semnificativ. In acest caz, se recomanda ca procedura EIM sa se deruleze concomitent cu procedura de evaluare a riscului proiectului asupra mediului, astfel incat in cadrul Raportului EIM sa se includa concluziile si masurile din Raportul de  Securitate,    

  
 127 
  
   
    ORDIN nr. 863 din 26 septembrie 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului    Aspecte asemanatoare cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Aspecte diferite cu continutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului in conformitate cu Directiva 2014/52/UE    Concluzii si recomandari      Structura raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului      4.10    Schimbari climatice         factorul de mediu * Schimbari climatice * nu este specificat in OM 863/2002 ca factor de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al  (b) din Anexa IV    recomandam introducerea factorului de mediu * Schimbari climatice*. In cadrul acestui capitol se va face analiza naturii și amplorii emisiilor de gaze cu efect de seră si vulnerabilitatea proiectului la schimbările climatice se vor, respectiv analiza impacturile relevante pentru adaptare. ( a se vedea cap. 3 din  prezentul document      4.11    Zgomot si vibratii/caldura/lumina/radiatii         acesti factori de mediu nu sunt specificati in OM 863/2002 ca factori de mediu necesar a fi analizati conf. art 5 al (b) din  Anexa IV    Functie de natura proiectului se decide din etapa initiala, care din acestia vor fi analizati      5         a se vedea mai sus, la pct.1    a se vedea mai sus, la pct.1    a se vedea mai sus, la pct.1      Analiza alternativelor           6    Monitorizarea    corespunde cerintelor art.7 din  Anexa IV                7    Situaţii de risc:    corespunde cerintelor art.8 din Anexa IV                8    Descrierea dificultăţilor    corespunde cerintelor art.6 din Anexa IV                9    Rezumat fără caracter tehnic    corespunde cerintelor art.5 al 1  (e)                10    Documente anexate         nu este specificat           11    Referinte         art.10 din Anexa IV    se recomanda includerea explicita a unui capirol nou, Referinte, care sa includa sursele utilizate pentru  descrierile și evaluările incluse în raport    
 128 
  

  

   
 Ca parte a evaluării impactului asupra mediului, titularul trebuie să pregătească și să prezinte un Raport de evaluare a impactului asupra mediului (denumit în continuare RIM). Acesta este prima etapă a procesului EIM, astfel cum se menționează la articolul 1 alineatul (2) litera (g), care definește procesul EIM. Acest ghid este conceput pentru a sprijini utilizatorii să pregătească și să finalizeze RIM la standardele prevăzute de directivă. RIM trebuie să includă informațiile necesare autorității competente pentru a ajunge la o concluzie justificată în procesul de evaluare a impactului asupra mediului. Multe dintre cerințele și dispozițiile directivei EIM au scopul este de a asigura că RIM este de o calitate suficientă pentru a servi în mod eficient acestui scop. 
   
     
 Articolul 5 din Directiva EIM stabilește ce trebuie inclus în RIM și cum trebuie să se asigure că este de o calitate suficientă și completă. În caseta de mai jos se prezintă un extras din textul articolului. 
   
 Caseta 1: Directiva 2011/92/EU amendată prin Directiva 2014/52/EU 
   
 Articolul 5(1) 
 „(1) În cazul în care o evaluare a impactului asupra mediului este necesară, inițiatorul proiectului elaborează și prezintă un raport privind evaluarea impactului asupra mediului. Informațiile care trebuie furnizate de inițiatorul proiectului cuprind cel puțin: 
   descriere a proiectului, cuprinzând informații referitoare la amplasarea, concepția, dimensiunea și alte caracteristici relevante ale acestuia;    descriere a eventualelor efecte semnificative ale proiectului asupra mediului;    descriere a caracteristicilor proiectului și/sau a măsurilor vizate pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și, dacă este posibil, compensarea efectelor negative semnificative asupra mediului; 25.4.2014 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 124/9    descriere a alternativelor rezonabile examinate de inițiatorul proiectului, care sunt relevante pentru proiect și caracteristicile sale specifice, și o expunere a principalelor motive care stau la baza alegerii sale, ținând seama de efectele proiectului asupra mediului;    un rezumat netehnic al informațiilor menționate la literele (a)-(d); și    orice alte informații suplimentare specificate în anexa IV relevante în funcție de caracteristicile specifice ale unui anumit proiect sau tip de proiect și de aspectele de mediu care ar putea fi afectate.  […] raportul de evaluare a impactului asupra mediului […] include informații care pot fi solicitate în mod rezonabil în scopul stabilirii unei concluzii motivate privind efectele semnificative ale proiectului asupra mediului, ținând seama de actualele cunoștințe și metode de evaluare. Pentru a se evita suprapunerea evaluărilor, inițiatorul proiectului ține seama, la realizarea raportului de evaluare a impactului asupra mediului, de rezultatele altor evaluări relevante efectuate în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național.     Articolul 5(3)  (3) Pentru a garanta integralitatea și calitatea rapoartelor de evaluare a impactului asupra mediului:    (a) inițiatorul proiectului se asigură că raportul de evaluare a impactului asupra mediului este pregătit de experți competenți;    (b) autoritatea competentă se asigură că dispune de cunoștințe suficiente sau că are acces la acestea, dacă este necesar, pentru a examina raportul de evaluare a impactului asupra mediului; și    (c) după caz, în conformitate cu anexa IV, autoritatea competentă solicită inițiatorului proiectului informații suplimentare relevante în mod direct pentru stabilirea concluziei motivate privind efectele semnificative ale proiectului asupra mediului.”   
   
 Actualizarea legislatiei menționată in OM 863/2002 este prezentata in continuare. 
 130 
  

  
 Tabel 3 Actualizarea legislatiei menționată in OM 863/2002 
    Nr.c rt    Legislatia/ghiduri prezentata in cadrul OM 863/2002    Observatii    Legislatia/ghiduri actualizata/legislatie necesar a fi luata in considerare      1.    Hotărârea Guvernului  nr. 918/2002  privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau  private supuse acestei proceduri    abrogata    HOTĂRÂRE Nr. 445 din 8 aprilie 2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificarile ulterioare      2.    Hotărârii Guvernului  nr. 17/2001  pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, cu modificările şi completările ulterioare    abrogata    HOTĂRÂRE nr. 19 din 12 ianuarie 2017privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și pentru modificarea unor acte normative      3.    Ghidul metodologic corespondent, realizat de un grup de experţi, la cererea Comisiei Europene - Direcţia generală de mediu.    Urmare amendarii Directivei 2011/92/EU prin Directiva 2014/52/EU, Comisia Europeana decide necesitatea actualizarii si revizuirii celor trei ghiduri referitoare la etapele evaluarii impactului de mediu, respectiv: incadrare, definire a domeniului si analiza calitatii raportului astfel incat acestea sa reflecte atat modificarile legislative, cat si situatia actuala a bunelor  practici.    Prin Contractul cadru Nr. ENV.F.1/FRA/2014/0063, implementat pentru Comisia Europeana de catre COWI A/S and Milieu Ltd, au fost elaborate in anul 2017, urmatoarele trei ghiduri:    Ghid pentru realizarea Raportului pentru Evaluarea Impactului asupra mediului    Ghid pentru etapa de incadrare     Ghid pentru etapa de definire a domeniului Documentele sunt disponibile la adresa web: http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm         4.    Legea protecţiei mediului  nr. 137/1995 , republicată    In vigoare de la 30 decembrie 1995 până la 28 ianuarie 2006, fiind abrogata și înlocuita prin Ordonanță  de urgență 195/2005    Ordonanța de urgență 195/2005, cu modificarile si completarile ulterioare      5.    Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului  nr. 125/1996  pentru aprobarea  Procedurii  de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu  impact asupra mediului, cu modificările ulterioare    Abrogat prin Hotărârea de Guvern Nr. 1076 din 8 iulie 2004    Hotărârea de Guvern Nr. 1076 din 8 iulie 2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe      6.    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului  nr. 91/2002  pentru  modificarea şi completarea Legii protecţiei mediului nr. 137/1995    Abrogata    A se vedea pct.4      7.    Legea  nr. 5/2000  privind aprobarea Planului de  amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate.    Modificata prin OUG 49/2016    OUG nr. 49/2016 pentru modificarea Legii nr. 5/2000 privind aprobarea  Planului de amenajare a teritoriului naţional — Secţiunea a III-a — zone protejate, aprobata prin Legea nr. 60/2017      8.    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului  nr. 236/2000  privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, aprobată prin Legea  nr. 462/2001  prin care se stabileşte cadrul legislativ  necesar dezvoltării reţelei Natura 2000 în România.    In vigoare de la 04 decembrie 2000 până la 28 iunie 2007, fiind abrogat și înlocuit prin Ordonanță de urgență 57/2007    Ordonanța de urgență 57/2007, cu modificarile si completarile ulterioare    
   
    Nr.c rt    Legislatia/ghiduri prezentata in cadrul OM 863/2002    Observatii    Legislatia/ghiduri actualizata/legislatie necesar a fi luata in considerare      9.    Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului  nr.    860/2002 privind Procedura  de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu    În vigoare de la 30 ianuarie 2003  până la 26 aprilie 2010, fiind abrogat prin Ordin 135/2010.    Ordinul nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private      10.    Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor  nr. 125/1996 privind Procedura  de reglementare a activităţilor economice şi sociale cu impact asupra  mediului    În vigoare de la 11 aprilie 1996 până la 02 decembrie 2004, fiind abrogat și înlocuit prin Hotărâre 1076/2004.    Hotărârea nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe      11.    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului  nr. 200/2000  privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată şi modificată  prin Legea  nr. 451/2001     În vigoare de la 22 noiembrie 2000 până la 06 noiembrie 2008, fiind abrogat prin Ordonanță de urgență  145/2008.    Legea nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, cu modificarile si completarile ulterioare      12.    Hotărârea Guvernului  nr. 490/2002  pentru aprobarea  Normelor  metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase.    În vigoare de la 28 mai 2002 până la 13 decembrie 2008, fiind abrogat și înlocuit prin H.G.1408/2008.  Hotărârea nr. 539/2016 pentru abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase și a Hotărârii Guvernului nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea la introducerea pe piață a  preparatelor periculoase     HG nr. 539/2016 pentru abrogarea HG 1408/2008 privind clasificarea,   ambalarea si etichetarea substantelor periculoase si a HG 937/2010   privind clasificarea, ambalarea si etichetarea la introducerea pe piata a   preparatelor periculoase       13.    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului  nr. 34/2002  privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluării, aprobată şi modificată prin Legea  nr. 645/2002     În vigoare de la 12 decembrie 2002 până la 29 noiembrie 2005, fiind abrogat prin Ordonanță de urgență 152/2005, abrogata si inlocuita prin  Legea 278/2013    Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificarile si completarile ulterioare      14.    Hotărârea Guvernului  nr. 856/2002  privind evidenţa  gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase         HG 856/2002, cu modificarile si completarile ulterioare      15.    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului  nr. 78/2000  privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea  nr. 426/2001     In vigoare de la 25 iulie 2001 până la 27 noiembrie 2011, fiind abrogat prin Lege 211/2011, forma aplicabila de la 28 noiembrie 2011 până la 27 martie 2014, fiind înlocuită  prin republicarea (r1) din Monitorul Oficial, Partea I nr. 220 din 28 martie  2014    Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicata, cu modificarile si completarile ulterioare    

  
 131 
  
   
    Nr.c rt    Legislatia/ghiduri prezentata in cadrul OM 863/2002    Observatii    Legislatia/ghiduri actualizata/legislatie necesar a fi luata in considerare      16.    NTPA 002/2002    Modificat de HG nr. 352/2005    HG nr. 352/2005 privind modificarea și completarea HG nr. 188/2002  pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate      17.    NTPA 001/2002    Modificat de HG nr. 352/2005 si HG nr. 210/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în  domeniul protecției mediului    HG nr. 352/2005 privind modificarea și completarea HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate      18.    Hotărârea Guvernului  nr. 101/1997  pentru aprobarea  Normelor  speciale privind caracterul şi mărimea zonelor  de protecţie sanitară    În vigoare de la 10 aprilie 1997 până la 01 octombrie 2005, fiind abrogat și  înlocuit prin HG 930/2005.    HG nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică      19.              Legea nr. 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii apelor nr. 107/19961      20.              Legea 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător      21.              OUG nr. 57/2007 adoptată prin Legea nr. 49/2011    
   
     
 132 
  

  
 1 STRATEGIA COMUNĂ DE IMPLEMENTARE A DIRECTIVEI CADRU APA (2000/60/CE) Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7) 
   
     
   
     
   
     
   
     
 INTRODUCERE 
  
 Schimbările climatice reprezintă o provocare globală care presupune o abordare responsabilă, întreprinderea de acţiuni concrete la nivel internaţional, regional, naţional şi local. 
   
 Schimbarea climatică se referă la variațiile semnificative din punct de vedere statistic ale stării medii a parametrilor climatici sau a variabilității lor observată în cursul timpului, fie datorită modificărilor care apar în interiorul sistemului climatic sau al interacțiunilor dintre cornponentele sale, fie ca rezultat al acțiunii factorilor externi naturali sau rezultați din activitățile umane. 
   
 Sistemul climatic are cinci componente principale: atmosfera, hidrosfera, criosfera, litosfera și biosfera, care interacționează atât între ele, cât și cu factorii externi, iar procesele fundamentale care dirijează sistemul climatic sunt încălzirea datorată radiației solare de undă scurtă și răcirea datorată pierderilor în spațiu a radiației terestre și a radiației de undă lungă. Activitatea umană nu poate fi nici ea neglijată fiind considerată factor extern care influențează sistemul climatic. Principala sursă de energie care controlează clima terestră este radiația solară. 
   
 Conform Raportului de evaluare cu numarul 5 1 , elaborat de IPCC 2  pentru anul 2014, evolutia rapida a schimbarilor climatice din ultimele decenii a cauzat un impact major asupra sistemelor naturale si construite din intreaga lume. Distributia impactului cauzat de schimbarile climatice evidentiaza riscuri diferite, determinate de vulnerabilitate si expunere, de factorii non-climatici (caracteristicile geologice ale regiunilor, distribuţia neuniformă a căldurii solare, interacţiunile dintre atmosferă, oceane şi suprafaţa uscatului) si diferentele economico-sociale. 
   
 Din cauza acestor variaţii regionale, este necesar să se implementeze o abordare orientată a impactului climei asupra lucrarilor proiectate, pentru a evalua expunerea si vulnerabilitatea si a stabili masurile corecte de adaptare si atenuare (Figura 1). 
   
     
 1  https://www.ipcc.ch/report/ar5/  
 2Intergovernamental panel on Climat Change 
   
     
 Cuantificarea valorii adaugate de adaptare 
  
 Identificarea masurilor de adaptare 
  
 Conditiilor prezente si prognoze viitoare 
  
 Evaluarea vulnerabilitatii (Senzitivitate, expunere) 
  
 Figura 1. Ciclul evaluarii proiectului la efectele schimbarilor climatice 
   
 În ultimii ani, Uniunea Europeană a dezvoltat mecanisme de prevenire și combatere a dezastrelor naturale și a celor antropice, evaluând astfel riscurile asociate acestora și urmărind reducerea, pe cat posibil, a impactului negativ produs asupra societatii. Acțiunile de prevenire trebuie să fie corelate cu acțiunile de pregătire și răspuns la dezastre, prin încurajarea unui schimb de informații între nivelurile administrative din interiorul unui stat dar și între statele membre, pentru a folosi eficient resursele și a evita dublarea eforturilor. 
   
 Adaptarea la schimbările climatice prin intermediul unui management corespunzător al sistemelor proiectelor propuse necesită cunoștințe privind caracteristicile regionale/locale ale climei prezente și viitoare, precum și evaluarea riscurilor asociate. 
   
 Fenomenele extreme legate de variabilitatea și schimbarea climatică stau la originea unor tipuri de dezastre naturale, cum sunt inundatiile, alunecarile de teren, seceta, uragane violente, cutremure puternice etc. 
     
 Figura 2 Fenomene naturale induse de schimbarile climatice 
   
 Societatea are trei abordări diferite de răspuns la schimbările climatice: de atenuare, de adaptare și de acceptare a daunelor climatice inevitabile. Cea mai bună soluție pare a fi o combinație a acestor abordări. Pentru elaborarea studiilor privind schimbările climatice este necesar să se prezinte informații cu privire la: 
   ce acțiuni de atenuare ar putea fi necesare pentru a produce un rezultat climatic;    care va fi potențialul de adaptare;    ce impact inevitabil s-ar putea să apară pentru o serie de proiecții ale schimbărilor climatice. Procesul de elaborare a politicilor necesită realizarea unui compromis între costurile relative, beneficiile, riscurile și efectele secundare neașteptate ale diferitelor niveluri ale schimbărilor climatice.     În contextul evaluării riscurilor climatice, distincția între necesitățile pe termen lung și scurt pentru a răspunde impactului climei nu este de obicei foarte clară. Variabilitatea climatică este importantă pentru intervalele scurte de timp (de obicei, pe scări intra-anuale și inter-anuale), în timp ce schimbările climatice acționează pe termen lung, dincolo de scara decenală.          1. FACTORI CARE PROVOACĂ MODIFICĂRI ALE CLIMEI    Schimbările climatice reprezintă schimbările de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activități omenești care alterează compoziția atmosferei la nivel global și care se adaugă variabilității naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile  .      Principalii factori ce influenţează schimbările climatice sunt:    factori naturali  (de ex.  Insolaţia – este definită în meteorologie ca fiind expunerea unui unei zone la radiaţiile solare). Schimbările climatice naturale se petrec în perioade de timp foarte lungi, ceea ce permite o adaptare a speciilor vegetale şi animale la condiţiile climatice noi.     factori datorați intervenției umane ( factori antropici ) – cei mai importanți, deoarece schimbările climatice sunt foarte rapide şi în consecinţă ameninţă enorm ecosistemele caracterizate prin fragilitate.   
   
 Aceste schimbări sunt datorate industrializării planetei şi utilizării masive a combustibililor fosili. Încălzirea climatică se datorează  efectului de seră , adițional emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) produse de activităţile umane. 
   
 Efectul de seră  este un fenomen natural prin care se încălzește atmosfera joasă datorită prezenței gazelor de seră, care sunt transparente pentru radiaţia solară preponderent de undă scurtă, dar absorb radiaţia de undă lungă (radiaţie infraroşie, termică) emisă de Pământ, emiţând-o înapoi. Efectul de seră natural este amplificat de efectul de seră datorat creșterii concentrației gazelor cu efect de seră (GES) ca rezultat, în principal, al activităților umane.  
   
  Principalele gaze de seră naturale  sunt: vaporii de apă (H 2 O), dioxidul de carbon (CO 2 ), metanul (CH 4 ), ozonul (O 3 ) şi oxidul de azot (N 2 O), la care se adaugă  gaze produse din surse artificiale  (activități umane)  un grup de compuşi sintetici, precum clorofluorcarburile (CFCs).   Cel mai important gaz cu efect de seră  , nu prin prisma potențialului de încălzire globală, ci prin prisma cantității mari a acestuia în atmosferă,   este   CO  2.  
   
 După tipul de efect al gazelor, sunt: 
   gaze cu efect direct de seră: CO2, CH4, N2O, hidrofluorocarburi (HFC-uri), perfluorocarburi (PFC- uri), SF6 şi NF3;    gaze cu efect indirect de seră: CO, NOx, Compuşi Organici Volatile Non-Metan (NMVOC) şi SO2.     Cea mai importantă creştere a emisiilor de gaze cu efect de seră se datorează activităților umane urmare a: consumului energetic, arderii combustibilor fosili, transporturilor şi industriei.  Printre alte activităţi antropice care contribuie la creșterea gazelor cu efect de seră, se mai pot menționa: defrişările, agricultura, urbanizarea, etc.     În ciuda eforturilor din ultimii zeci de ani cu privire la prevenirea intensificării efectului de seră, o serie de schimbări climatice s-au produs deja și omenirea experimentează efectele acestora. Cele mai importante  efecte ale schimbărilor climatice  sunt legate de creșterea mediei globale a temperaturii, precum și intensificarea fenomenelor climatice extreme cum ar fi precipitații abundente (care pot provoca la rândul lor inundații), secetă, furtuni violente sau valuri de căldură. Alte efecte indirecte, în care factorul climatic joacă un rol important, ar putea fi declanșarea unor avalanșe, alunecări de teren sau incendii de vegetație.            CARACTERISTICI PRIVIND SCHIMBĂRILE CLIMATICE ÎN FUNCȚIE DE CELE DOUĂ COMPONENTE (REDUCEREA EMISIILOR DE GES ȘI ADAPTAREA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE)    Precizarea sectorului în care sunt necesare măsuri privind schimbările climatice;        Abordarea schimbărilor climatice actuale trebuie făcută prin prisma celor două componente importante ale acestora și anume:     Reducere  – proces prin care se urmărește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă;     Adaptare  – proces / set de măsuri prin care se urmărește reducerea vulnerabilității sistemelor naturale sau umane față de efectele schimbărilor climatice. Adaptarea poate fi văzută și ca un mecanism prin care omenirea învață să conviețuiască cu schimbările climatice care se vor intensifica în deceniile următoare.  Prin urmare, în toate proiectele ar trebui să se realizeze o analiză a relației acestora cu schimbările climatice, cel puțin prin prisma măsurilor de adaptare la acestea.  Cât privește componenta de reducere a gazelor cu efect de seră, există anumite sectoare care au un impact ridicat din acest punct de vedere, necesitând o analiză detaliată a acestui aspect în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Politica naţională de reducere a emisiilor de GES urmăreşte abordarea europeană, pe de o parte, prin implementarea schemei EU-ETS, şi pe de altă parte, prin adoptarea unor politici şi măsuri la nivel sectorial, în aşa fel încât la nivel naţional emisiile de GES aferente acestor sectoare, să respecte traiectoria liniară a nivelurilor de emisii anuale alocate în baza prevederilor Deciziei nr. 406/2009/CE. Prin analizarea Inventarului Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră, denumit în continuare INEGES, au fost identificate sectoarele economice pentru care sunt necesare măsuri specifice de reducere a emisiilor de GES:      Energie (Acest sector de activitate economică cuprinde emisiile de GES din sursele staţionare şi mobile, aferente proceselor de ardere a combustibililor sau din neetanşeităţi, avarii sau accidente ale echipamentelor cunoscute sub numele de emisii fugitive). Include subsectoarele:     Generarea de energie electrică și termică.    Transporturile (rutiere și aeriene în primul rând). Principala sursă de gaze cu efect de seră în transporturi o reprezintă arderea combustibililor fosili (în special motorină și benzină);    Spaţiu locativ şi planificare urbană. Principalele surse de emisii gaze cu efect de seră asociate sunt legate de arderea combustibililor fosili în clădiri, maşini şi utilaje        Procese industriale. Sursele de gaze cu efect de seră asociate industriei sunt arderea combustibililor fosili și emisii de substanțe chimice din procesele de producție. Sectoarele industriale considerate ca având o contribuție ridicată în emisia gazelor cu efect de seră și care cad sub incidența Schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii se numără:       Prelucrarea metalelor feroase și neferoase;    Fabricarea de produse chimice organice și anorganice de bază;    Rafinarea produselor petroliere    industria celulozei şi hârtiei    Fabricarea cimentului, varului și ipsosului;    industria ceramicii şi sticlăriei.    Depozitarea și incinerarea deșeurilor;    Tratarea apei si epurarea apelor uzate     
      Agricultura. Principalele surse de emisii de gaze cu efect de seră din agricultură provin din respirația animalelor, utilizarea de fertilizanți/pesticide, cultivarea orezului. In Europa, agricultura este cea mai importantă sursă de emisii de protoxid de azot (N2O) şi metan (CH4) provenite din depozitarea și împrăștierea îngrășămintelor animale. Emisiile antropice provenite din agricultură sunt estimate cu un grad ridicat de incertitudine deoarece activităţile din agricultură implică o mare varietate de procese biologice care conduc la emisii naturale de GES.  
        Utilizarea Terenurilor, Schimbarea Utilizării Terenurilor, Silvicultură. Pădurile au un rol important  în absorbția de CO 2  din atmosferă, prin urmare defrișările contribuie indirect la creșterea  concentrației acestui gaz în atmosferă. În procesul de degradare a pădurilor şi despădurire, suplimentar emisiilor de CO2, se produc şi emisii de CH4. După defrişare, terenul căruia i se acordă o altă utilizare poate deveni o sursă suplimentară de emisii. În acest mod, bilanţul de carbon al terenului defrişat şi atribuit altor utilizări poate fi defavorabil capacităţii de sechestrare a carbonului din atmosferă.  
      Gestiunea Deșeurilor. Emisiile din sectorul deşeurilor sunt reprezentate în principal de gazul metan rezultat din descompunerea anaerobă a deşeurilor solide eliminate prin depozitele de deşeuri şi tratarea apelor uzate. Totodată, cantităţi importante de dioxid de carbon sunt generate prin depozitarea deşeurilor solide şi incinerarea deşeurilor. Cantităţi reduse de protoxid de azot sunt emise din tratarea apelor uzate. Totodată, prin transportul deşeurilor de la locul generării către locul prelucrării/depozitării/eliminării se generează, în mod indirect, emisii de GES.  
   
     Specificarea măsurilor de reducere/de adaptare la schimbările climatice.   Măsuri de reducere a emisiilor de GES:   Măsurile de reducere a impactului asupra schimbărilor climatice care se pot adopta la nivel de proiect vizează reducerea la minimum posibil a emisiei de gaze cu efect de seră asociate activității pe care o pregătește proiectul.  Titularul proiectului și elaboratorii studiilor de mediu vor trebui să ofere informații în cadrul acestora cu privire la modalitățile prin care aceștia au înțeles să contribuie la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră.     Tabel 1 Măsuri specifice de reducere a emisiilor de GES în funcție de sectoarele economice     Sector    Măsuri de reducere a emisiilor de GES         ENERGIE    Generarea energiei electrice şi termice :   -  Valorificarea resurselor de energie regenerabilă:  energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale  Promovarea Sistemelor Inteligente pentru producerea, transportul, distribuţia şi consumul energiei electrice  Îmbunătăţirea eficienţei energetice:  reabilitare clădiri, reabilitare iluminat public, reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei termice.   Realizarea de investiţii în instalaţii şi echipamente pentru întreprinderile din industrie care să conducă la economii de energie:  investiţii în instalaţii sau echipamente cu consum mai mic de energie .  Creşterea eficienţei energetice în sectorul Agricultură:  utilizare de biocarburanți la executarea lucrărilor   agricole mecanizate, utilizarea tehnologiilor din domeniul energiilor regenerabile.           Sector    Măsuri de reducere a emisiilor de GES            Proiectare ecologică privind performanţa energetică a produselor cu impact energetic : Utilizarea unor materiale de construcție carbon neutre sau care conțin carbon în proporție mică, Adoptarea unor tehnici constructive care să stimuleze eficiența energetică ( ex:  izolarea cu celule cu aer cald, utilizarea unor dispozitive electrice eficiente energetic)  Crearea de rezervoare locale de carbon:  plantare copaci .       Transport:  Reducerea emisiilor din transport rutier : Încurajarea creşterii ponderii de utilizare a transportului feroviar, Utilizarea transportului public ca alternativă a transportului rutier.   Utilizarea autovehiculelor prietenoase mediului:  autovehicule cu altă sursă de energie: hibride, electrice, cu hidrogen și alte asemenea sau autovehicule echipate cu motoare convenţionale, cu ardere internă, care utilizează parţial sau integral combustibili alternative.   Utilizarea biocarburanților Utilizarea transportului nemotorizat  Reducerea GES în transport aerian:  Îmbunătățirea eficienței utilizării combustibilului de aviație       Spaţiu locativ şi dezvoltare urbană:      PROCESE INDUSTRIALE           AGRICULTURĂ    Măsuri care vizează în mod indirect diminuarea emisiilor de GES:  -modernizarea exploataţiilor agricole;  fi : peleţi, brichete.       AGRICULTURĂ  Subsectorul vegetal    promovarea sistemelor de producţie moderne, cu consum redus de energie;      AGRICULTURĂ  Subsectorul creșterii animalelor        AGRICULTURĂ  Subsectorul management al         Îmbunătăţirea performanţei termice a clădirilor:  reabilitare clădiri     Modernizarea infrastructurii de transport şi distribuţie a energiei termice în sisteme centralizate    achiziţionarea de către consumatori de articole electrice şi electrocasnice cu eficienţă energetică crescută    reducerea consumului de apa    Creșterea suprafeţelor de spaţii verzi în zonele urbane şi periurbane      Promovarea tehnologiilor eficiente şi a industriilor curate : investiții aferente unor echipamente care să permită generarea de emisii scăzute de GES.     Promovarea tehnologiilor verzi      promovare şi susţinere a sistemelor de agricultură ecologică    implementarea sistemului de eco-condiţionalitate;    programul de modernizare a fermelor agricole:  inclusiv Programul Rabla la tractoare;     creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere;    renovarea şi dezvoltarea satelor;    creşterea suprafeţelor împădurite;    tehnologii de producere şi utilizare a biocarburanţilor la nivel de fermă şi de valorificare a biomasei, cum ar      diversificarea culturilor;    promovarea culturilor de leguminoase în asolamente;    utilizarea seminţelor şi materialului săditor cu calităţi superioare de adsorbţie şi valorificare a îngrăşămintelor, în special cele natural organice;    practicile de management al solului care să prevină degradarea și sărăcirea solului în elemente nutritive;    asigurarea și sprijinirea de soiuri de culturi cu potențial mare pentru adaptarea la schimbările și riscurile climatice;    reducerea emisiilor de protoxid de azot și de metan din agricultură prin utilizarea redusă de îngrășăminte cu azot și a pesticidelor;    interzicerea acțiunilor de ardere a miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil;    promovarea utilizării eficiente a energiei de către fermieri şi operatori economici din agricultură.      ameliorarea hranei animalelor în vederea în vederea îmbunătăţirii proceselor digestive;    practici îmbunătățite pentru gestionarea efectivului de animale;    asigurarea și sprijinirea de rase de animale locale cu potențial mare pentru adaptarea la schimbările climatice și riscurile climatice;    ameliorarea genetică, întreţinerea pajiştilor permanente, evitarea păşunatului excesiv sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an;    interzicerea acţiunii de incendiere a pajiştilor permanente.      îmbunătăţirea managementului reziduurilor zootehnice prin utilizarea mijloacelor tehnice de stocare adaptate diferitelor tipuri de reziduuri şi încorporarea acestora în sol;    procesarea reziduurilor pentru producerea de biogaz şi compost.          Sector    Măsuri de reducere a emisiilor de GES      deşeurilor organice  rezultate de la animale           AGRICULTURĂ  Subsectorul managementul solului        AGRICULTURĂ  Subsectorul managementul terenurilor        UTILIZAREA TERENURILOR, SCHIMBAREA UTILIZĂRII TERENURILOR, SILVICULTURĂ    produselor din lemn.      GESTIUNEA  DEŞEURILOR         se va evita efectuarea de lucrări de arat în condiţii de umiditate excesivă a solului;    practicarea agriculturii de conservare şi realizarea de economii de combustibili;    introducerea tehnologiilor agricole moderne de utilizare a soiurilor de plante rezistente la secetă, boli şi dăunători, pentru care sunt necesare mai puţine lucrări agrotehnice;    protejarea materiei organice în sol, în mod special în solurile bogate în carbon, cum ar fi: mlaştini, turbării și alte asemenea;    restaurarea /refacerea mlaştinilor şi a turbăriilor;    restaurarea /refacerea carbonului în solurile degradate, cu risc ridicat de eroziune sau deşertificare;    respectarea normelor legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în agricultură.      respectarea sezoanelor de însămânţare primăvara, toamna şi evitarea desfăşurării acestora în timpul iernii;    executarea lucrărilor agricole pe terenurile în pantă mai mare de 12% urmărind traseele curbelor de nivel l;    menţinerea teraselor existente pe terenul agricol;    evitarea defrişărilor arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole;    evitarea tăierilor la „ras” a perdelelor forestiere de protecţie a digurilor şi lacurilor de acumulare;    evitarea instalării vegetaţiei invazive pe terenurile agricole, inclusiv pe cele care nu sunt folosite în scopul producţiei;    diversificarea culturilor şi practicarea rotaţiei acestora;    menţinerea şi protejarea pajiştilor permanente;    utilizarea culturilor adaptate condiţiilor de sol mlăştinos, ca alternativă la drenarea solurilor;    practicarea agriculturii ecologice;    înfiinţarea de culturi de specii forestiere pentru utilizarea biomasei rezultate în scopuri energetice.      Creşterea suprafeţei forestiere:  Stoparea tăierilor ilegale, Reconstrucţia ecologică forestieră.     Protecţia pădurilor virgine şi cvasi-virgine.    Protecţia şi refacerea ecosistemelor acvatice din păduri.    Ameliorarea stării de sănătate a pădurilor:  folosirea unor practici silvotehnice adecvate vizând reducerea la minimum a folosirii substanţelor chimice, poluante şi utilizarea în principal a insecticidelor şi fungicidelor selective, biodegradabile, biologice, sau se va avea în vedere folosirea unor metode mecanice care să nu aibă efecte dăunătoare asupra omului şi asupra ecosistemului.     Utilizarea eficientă a produselor lemnoase:  îmbunătăţirea calităţii produselor din lemn, îmbunătăţirea procesului de prelucrare a lemnului şi creşterea gradului de reciclare şi reutilizare a         recuperarea unor materiale care ar putea fi reutilizate/reciclate    optimizarea distanţelor de transport de la locul de generare la staţia de eliminare a deşeurilor respective       Cât privește   adaptarea  la  schimbările  climatice  , în cadrul procesului EIA se pot adopta măsuri din următoarele categorii:    Măsuri care să sporească capacitatea proiectului de a se adapta la schimbările climatice;    Măsuri de reducere a riscului ca proiectul să fie afectat de schimbări climatice (cum ar fi de exemplu accesarea unor instrumente de asigurare);    Măsuri care previn apariția unor riscuri (cum ar fi de exemplu alegerea locației proiectului astfel încât expunerea acestuia la anumite riscuri induse de schimbările climatice să fie minimă);    Măsuri care permit operarea în cadrul proiectului și în situația apariției unor constrângeri induse de schimbările climatice (cum ar fi de exemplu instalații cu utilizare eficientă a apei sau a energiei, din surse proprii).  Măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice trebuie să fie sincronizate şi combinate, cât mai eficient posibil, cu măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră  De asemenea, măsurile de adaptare sunt aplicabile oricarui sector de activitate, funcție de aspectele luate în considerare.     Tabel 2 Măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice     Aspecte de luat în considerare în vederea adaptării la schimbările climatice    Măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice      Valuri de căldură        Secetă    hidrologice/hidrogeologice elaborate pentru fiecare proiect in parte.      Temperaturi extreme        Incendii de vegetație    plantarea unor copaci rezistenți la foc, acolo unde riscul la astfel de fenomene este mai ridicat      Inundații    - Alegerea amplasamentului in afara zonelor inundabile, conform concluziilor studiilor de inundabilitate elaborate pentru fiecare proiectImplementarea unui sistem eficient de drenaj a apei pe amplasament, care să fie supradimensionat, pentru a face față unor  situații extreme      Alunecări de teren        Reducerea biodiversității         Clădirile să fie izolate termic eficient, fiind astfel redusă nevoia de utilizare a aparatelor de răcire a aerului    Utilizarea unor materiale de construcție, inclusiv culoarea acestora, astfel încât să se diminueze cantitatea de energie absorbită de acestea    Îmbunătățirea sistemelor de aerisire și climatizare      Utilizare eficientă a apei    Utilizarea apei din precipitații, acolo unde este posibil    Utilizarea unor sisteme de tratare a apei care permite refolosirea acesteia în cadrul proiectului      îmbunătăţirea tehnicilor de irigare, reciclarea şi stocarea apei;    Amplasarea prizei/forajelor in conformitate cu concluziile studiilor      Asigurarea rezervei de apa bruta și/sau apa potabilă    Amplasarea rețelelor sub adancimea de ingheț      Utilizarea unor materiale de construcție tratate anti-incendiu    Crearea unui spațiu de protecție în jurul amplasamentului prin      Implementarea unui sistem de drenaj care să prevină apariția fenomenelor de eroziune locală    Păstrarea unor suprafețe de protecție între amplasament și zonele înconjurătoare care să atenueze efectele asupra proiectului în cazul apariției unor fenomene extreme de acest gen.    plantări      intensificarea procesului de împădurire cu specii corespunzătoare condițiilor locale.    reducerea activităţilor agricole în zonele direct afectate    crearea de coridoare ecologice       În procesul EIM al unui proiect problemele esențiale care trebuie evaluate din punct de vedere al schimbărilor climatice trebuie să răspundă la 2 întrebări:     Cum afecteaza implementarea proiectului schimbările climatice? Cum poate fi afectat proiectul de impactul schimbărilor climatice?     Pentru  analiza impactului proiectului asupra schimbărilor climatice  trebuie identificate următoarele:    emisiile de GES;    Cererea de energie (și, prin urmare, de GES indirect);    emisii de GES încorporate (prin energia utilizată în materiale, producție și prelucrare, transport etc.);    Pierderea habitatelor care asigură sechestrarea carbonului;    Impactul asupra peisajului și a habitatelor, care afectează microclimatul local.     Pentru  analiza impactului schimbărilor climatice asupra proiectului  trebuie identificate următoarele:    prognozele meteorologice si hidrologice  -   Creșterea riscului de inundații, creșterea nivelului mării, supratensiuni;        Seceta;    undele de căldură;    Vânturi puternice și furtuni.            3. MENȚIONAREA PARTICULARITĂȚILOR SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ÎN FUNCȚIE DE ZONE GEOGRAFICE        Tipurile de vulnerabilități identificate;  In context global, schimbarile climatice pot avea atat efecte directe cat si indirecte, dintre care cele mai importante sunt:    Consecințe primare:    Schimbarea temperaturii medii    Temperaturi extreme    Schimbarea precipitatiilor medii    Precipitatii extreme    Viteza medie a vantului    Umiditate      Efecte secundare/Hazarde asociate:    Eroziunea costiera    Seceta/Disponibilitatea resurselor de apa    Inundatii    Alunecari de teren    Cutremure    Eroziunea solului    Fenomene extreme/Dezastre climatice    Cresterea temperaturii    Incendii  În categoria hazardurilor care pot provoca în România pagube importante sau chiar dezastre naturale intră producerea de fenomene ca: ploi abundente/inundații, alunecări de teren, grindină, descărcări electrice, polei, avalanșe, furtuni, viscole, secete, valuri de căldură, valuri de frig. Conform datelor prezentate de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID 3 ), în cazul României, expunerea cea mai mare la dezastrele naturale este cea asociată cutremurelor, inundațiilor și alunecărilor de teren. În condițiile schimbărilor climatice, nu se aștepta ca tipuri noi de hazard să își facă apariția pe teritoriul României (de exemplu, uraganele), în schimb, cele deja existente își vor schimba caracteristicile date de frecvența și intensitatea fenomenelor de vreme și climă.  Romania, prin amplasarea geografica, caracteristici climatice, geomorfologice, geologice si hidrografice, este predispusa manifestarii a 3 tipuri de hazarde:    geomorfologic;    hidrologic;    climatic.  Cele trei tipuri de hazard se pot manifesta atât individual cât şi prin suprapunere, astfel încât efectele generate  pot  varia  într-un  domeniu  foarte  larg,  de  la  pagube  minore  până  la  dezastre. Hazardul geomorfologic, poate produce pe terenuri în pantă:    eroziunea solului;    alunecări de teren(zonele predispuse alunecărilor de teren, menționate în PATN sectiunea Riscuri naturale).;          3 Componentă a programului român de asigurare a catastrofelor, gestionat de Ministerul Administrației și Internelor        inundaţii locale, cu caracter de torenţialitate (zone montane). Hazardul hidrologic, prin neuniformitatea regimului de curgere poate produce:    inundarea terenurilor plane;    exces de umiditate în sol;    eroziune de mal.  Hazardul climatic - cu regimul cel mai variabil în timp- poate produce prin repartiţia neuniformă a temperaturilor şi precipitaţiilor:    secete atmosferice şi pedologice (vor afecta în special sudul și estul țării);    furtuni violente (vor afecta toate județele țării);    exces de umiditate în sol;    inundaţii (zonele situate de-a lungul râurilor)      -  Incendii de vegetație (vor afecta în special zonele împădurite din sudul-vestul țării);  -  eroziune eoliană.       Cuantificarea tendinţelor de amplificare a vulnerabilităţilor existente în contextul schimbărilor climatice.   
 Conform Raportului de evaluare cu numarul 5 4 , elaborat de IPCC 5  pentru anul 2014, si raportului Administratiei Nationale de Meteorologie (ANM) 6 , scenariile climatice realizate cu diferite modele climatice globale au prognozat o creștere a temperaturii medii globale pană la sfârșitul secolului XXI (2090 – 2099), față de perioada 1980-1990 cu valori între 1,8°C și 4,0°C, în funcție de scenariul privind emisiile de gaze cu efect seră considerate. Datorită inerției sistemului climatic, încălzirea globală va continua să evolueze în pofida aplicării imediate a unor măsuri de reducere a emisiilor, dar creșterea temperaturii va fi limitată în funcție de nivelul de reducere aplicat. Este foarte probabil ca precipitațiile să devină mai abundente la latitudini înalte și este probabil ca acestea să se diminueze în cea mai mare parte a regiunilor subtropicale. 
 Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, ținând seama de condițiile regionale: creșterea temperaturii va fi mai pronunțată în timpul verii, în timp ce în nord-vestul Europei creșterea cea mai pronunțată se așteaptă în timpul iernii. După estimările prezentate în Raportul cu numarul 5 al IPCC, în România se așteaptă o creștere a temperaturii medii anuale față de perioada 1980- 1990 similare întregii Europe, cu mici diferențe între rezultatele modelelor în ceea ce privește primele decenii ale secolului XXI și cu diferențe mai mari în ceea ce privește sfârșitul secolului, astfel: 
   între 0,5°C și 1,5°C pentru perioada 2020 – 2029;    între 2,0°C și 5,0°C pentru 2090 – 2099, în funcție de scenariu (între 2,0°C și 2,5°C în cazul scenariului care prevede cea mai scăzută creștere a temperaturii medii globale și între 4,0°C și 5,0°C în cazul scenariului cu cea mai pronunțată creștere a temperaturii).   
     
   
     
     https://www.ipcc.ch/report/ar5/     Intergovernamental Panel on Climat Change    Schimbarile climatice – de la bazele fizice la riscuri si adaptare, editura Printech, 2015   
   
 a)                    b) 
 Figura 3 Creșterea medie a temperaturii aerului a) iarna, in intervalul 2021-2050 fata de intervalul 1971- 2000 si b) vara, in intervalul 2070-2099 fata de intervalul 1971-2000 
   
 În cazul temperaturilor extreme (media maximelor și minimelor) pentru perioada 2070 – 2099 (față de 1961 – 1990) s-au obținut rezultate cu certitudine mai mare în următoarele cazuri: 
   media temperaturii minime de iarnă: creșteri mai mari în regiunea intra-carpatică (4,0°C – 6,0°C) și mai scăzute în rest (3,0°C – 4,0°C) (Figura 5); acest semnal climatic a fost deja identificat în datele de observație pentru perioada 1961 – 2000: o încălzire de 0,8 – 0,9°C în nord-estul și nord- vestul țării;    media temperaturii maxime de vară: o creștere mai mare în sudul țării (5,0°C – 6,0°C) față de 4,0°C – 5,0°C în nordul țării; acest semnal climatic a fost deja identificat în datele de observație: în luna iulie, pe perioada 1961 – 2000, în centrul și sudul Moldovei, s-a identificat o încălzire cuprinsă între 1,6°C și 1,9°C și mult mai scăzută în restul țării (între 0,4°C și 1,5°C).  Din punct de vedere pluviometric, peste 90% din modelele climatice prognozează pentru perioada 2090- 2099 secete pronunțate în timpul verii în zona României, în special în sud și sud-est (cu abateri negative mai mari de 20% față de perioada 1980–1990). În ceea ce privește precipitațiile din timpul iernii, abaterile sunt mai mici și incertitudinea este mai mare.     În cadrul unor colaborări internaționale, Administrația Națională de Meteorologie a realizat modele statistice de detaliere la scară mică (la nivelul stațiilor meteorologice) a informațiilor privind schimbările climatice rezultate din modelele globale. Rezultatele respective au fost ulterior comparate cu cele generate de modelele climatice regionale, realizându-se o mai bună estimare a incertitudinilor. Astfel, s- au obținut rezultate cu o certitudine mai mare privind creșterea precipitațiilor de iarnă în vestul și nord- vestul României cu 30-40 mm în perioada 2070-2099 față de perioada 1961-1990.          a)                 b)  Figura 4 Diferențe în cantitatea medie de vară a precipitațiilor în intervalul a) 2021-2050 față de intervalul 1971-2000 si b)2070-2099 față de intervalul 1971-2000 7      Pentru cazul proiecțiilor viitoare ale precipitațiilor extreme sugerează pentru mijlocul secolului (2021- 2050), comparativ cuperioada de referință (1971-2000), o creștere a frecvenței de apariție a episoadelor cu precipitații care depășesc în 24 de ore cantitatea de20 l/m 2 . Creșterea preconizata acopera majoritatea regiunilor României. Creșterea numărului de zile cu episoade extreme de precipitații este mai mare în zone de deal și munte și în apropierea coastei Mării Negre, comparativ cu cele de câmpie. îIn ceea ce priveste viteza medie a vantului, scenariile realizate de ANM sugerează modificări de mică magnitudine a          7 Informatiile relatate sunt prezentate detaliat in ,,Schimbarile climatice – de la bazele fizice la riscuri si adaptare, editura Printech, 2015’’      vitezei vântului la 10 m pentru perioada 2071-2100 față de perioada de referință 1971-2000. Astfel, rezultatele modelor climatice regionale sugerează o creștere a vitezei vântului de ordinul a 1 m/s în zonele extracarpatice ale României precum și în cea mai mare parte a bazinului Mării Negre, însoțită de o ușoară scădere (-0,5m/s) în zona Munților Carpați și Transilvania, dar și în estul și, izolat, în sudul Mării Negre. Configurațiile observate ale vitezei medii a vântului pentru intervalul 1961-2013 indică o tendință generală de scădere a vitezei vântului pe teritoriul României.          4. COMPONENTA DE ADAPTARE LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE    Modele efectuare in ceea ce priveste evolutia vanturilor extreme, rezultatele obtinute sugerează pentru perioada 2071-2100, comparativ cu perioada de referință1971-2000, o ușoară creștere a frecvenței de apariție a vânturilor puternice (cuviteze mai mari de 10 m/s). Deși magnitudinea acestorschimbări este mică (sub 2%), în zonele carpatice și intracarpatice înspecial ele indică o probabilitate mai ridicată de apariție aevenimentelor de vreme asociate cu vânt puternic pe fondul scăderii vitezei medii a vântului; de asemenea, se preconizeaza o creștere a frecvenței de apariție a vânturilor puternice in zona litorală a României, respectiv sub-bazinul vestical Mării Negre cu 2-4%.           Abordarea de tip sistem (procesul prin care anumite părți ale sistemului le influențează pe altele   în cadrul unui tot; componentele unui sistem pot fi înțelese prin relațiile pe care le dezvoltă   între  ele,  și  nu  evaluate/analizate  individual).  Exemplificare  în  sectoarele  transport  și   agricultură      Abordarea schimbărilor climatice în cadrul procesului EIA trebuie făcută ținând cont de următoarele recomandări:    Identificarea elementelor cheie în ceea ce privește relația fiecărui proiect cu schimbările climatice, atât prin prisma reducerii emisiilor de GHG, cât și a adaptării, trebuie făcută cât mai devreme posibil. Această etapă presupune și identificarea autorităților relevante sau a stakeholder-ilor;    Determinarea efectelor potențial semnificative ale proiectului prin prisma emisiilor de GES. În cazul unor proiecte, aceasta înseamnă inclusiv analize specifice privind emisia de GHG asociată proiectului;    Prezentarea clară a alternativelor analizate în cadrul EIA cu privire la impactul proiectului asupra schimbărilor climatice;    Prezentarea clară a impactului schimbărilor climatice asupra proiectului și identificarea măsurilor de adaptare adecvate;    Prezentarea modului în care efectele proiectului asupra măsurilor climatice vor fi monitorizate.  În evaluarea efectelor proiectului asupra schimbărilor climatice prin emisia de GES , se vor avea în vedere:     Creșterile directe de GES ca urmare a implementării proiectului;    Creșterile indirecte de GES ca urmare a consumului energetic sau transporturilor asociate proiectului;    Creșterile indirecte de GES asociate managementului deșeurilor în cadrul proiectului.  În cazul proiectelor care pot avea un impact semnificativ aupra creșterii cantității de GES în atmosferă, în primul rând cele menționate în cadrul subcapitolului 3.2, este nevoie de calcularea emisiilor de GES asociate proiectului. Banca Europeană de Investiții a dezvoltat o metodologie de calcul a amprentei de carbon pentru proiectele pe care acesata le finanțează. Metodologia BEI are două obiective: 1) să calculeze emisiile totale de GES asociate proiectelor și 2) să evalueze variațiile în emisia de GES comparativ               Care sunt elementele cheie ale integrării schimbărilor climatice în EIA?              Procesul EIA           Identificarea aspectelor cheie: care este prognoza climatică pe durata de viață a proiectului și cum vor influența acestea mediul? cum vor influența schimbările climatice evoluția celorlalți factori de mediu?    Analiza scenariilor de dezvoltare a proiectului: cum va evolua mediul existent, inclusiv clima, dacă proiectul nu s-ar implementa? dar daca se va implementa proiectul? Ce probabilitate există ca proiectul să afecteze semnificativ dinamica naturală a factorului climatic?           Etapa de încadrare  Etapa de definire a domeniului evaluării     cu niște valori de referință, considerate valori relative de emisie. Metodologia BEI poate fi descărcată de la acest link:   http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm      	     	     	     	            Analiza  alternativelor  și  identificarea  măsurilor  de      viitor, dacă va fi cazul?    Evaluarea efectelor: care sunt efectele directe, indirecte și cumulative ale proiectului asupra climei?      prevenire/reducere a impactului: este nevoie de proiectul propus? Unde? La ce scară? Care alternative afectează cel mai puțin factorul climatic? Care sunt cele mai flexibile opțiuni (win-win sau no-regret) care ar putea permite modificări ale proiectului în         Etapa de elaborare a RIM            Monitorizare și măsuri de adaptare            Cum poate fi implementat proiectul astfel încât să se adapteze la schimbările climatice?  Cum vor fi monitorizate efectele proiectului asupra schimbărilor climatice? Cum va fi monitorizată implementarea măsurilor de reducere a impactului? Cum va fi evaluată eficiența măsrilor de adaptare propuse?     Urmărirea anumitor module în dezvoltarea proiectelor: analiza de sensibilitate; evaluarea nivelului de   expunere; analiza de vulnerabilitate; analiza riscurilor; identificarea opțiunilor de adaptare; evaluarea   opțiunilor de adaptare; integrarea planului de acțiune privind adaptarea în cadrul proiectului vizat   Conform Liniilor directoare pentru: Realizarea de investitii rezistente la schimbările climatice 8,  etapele de lucru pentru stabilirea necesitatii de adaptare la schimbari climatice a proiecelor, urmareste parcurgerea a 7 etape, si anume:      Analiza senzitivitatii    Evaluarea expunerii    Analiza vulnerabilitatii    Evaluarea riscului          8 Non-paper gudline for Project managers: Making vulnerable investments climate resilient (  http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non_paper_guidelines_project_managers_en.pdf  )        Identificarea optiunilor de adaptare    Evaluarea optiunilor de adaptare    Integrarea in proiect a Planului de actiuni cu măsurile de adaptare și ameliorare.       Figura 5 Metodologia de evaluare a riscurilor asociate schimbărilor climatice si stabilirea măsurilor de adaptare     Stabilirea unor măsuri adecvate de adaptare la variabilitatea și schimbarea climei trebuie să se bazeze pe evaluarea cât mai completă a riscurilor. În cadrul proiectului realizat de SEERISK 9 : Metodologia comuna de evaluare a riscurilor pentru macro-regiunea Dunarii, s-a elaborat o metodologie de evaluare a riscului aplicabilă inclusiv fenomenelor meteorologice extreme legate de variabilitatea și schimbarea climei, importante pentru România, precum seceta, inundatii, episoade de vant extrem și valurile de căldură. Conform acestui raport, evaluarea riscului la care sunt sau pot fi supuse lucrarile proiectate, din punct de vedere al schimbarilor climatice, se face plecand de la premisele initiale privind conditiile climatice actuale.  Procedura de evaluare a riscurilor asociate schimbarilor climatice este prezentata in figura de mai jos.          9 Seerisk: Common Risk Assessment Methodology for the Danube Macro-Region (  http://www.rsoe.hu/projectfiles/seeriskOther/download/Act_3_1_Common_Risk_Assessment_Methodology.pdf  )          Figura 6. Procedura de evaluare a riscurilor asociate schimbarilor climatice     În prima fază, înainte de a începe evaluarea riscurilor asociate, s-au identificat condițiile naturale de amplasament, hazardele specifice zonei și schimbările climatice.     Abordarea folosită pentru evaluarea riscului și stabilirea măsurilor potrivite de atenuare și ameliorare a potentialului impact pe care îl pot avea schimbările climatice și efectele adverse ale acestora asupra lucrărilor propuse prin respectivul proiect, sunt prezentate în cele ce urmează.    Analiza senzitivitatii  Senzitivitatea proiectului va fi determinata pe baza contextului actual si prognozat al schimbarilor climatice si efectelor primare si secundare (hazarde) ale acestora. Functie de extinderea proiectului, vor fi identificate variabilele relevante pentru amplasamentul ales.  Senzitivitatea optiunilor alese in raport cu schimbarile climatice si efectele adverse ale acestora s-a facut separat, in functie de temele cheie care cuprind principalele componente proiectului, considerate dupa cum urmeaza:    Intrari: materii prime, materiale, apa, resurse umane, energie;    Bunuri: facilitati , instalatii, retele;    Procese: functie de specificul proiectului;    Iesiri: calitatea emisiilor (functie de proiect);    Interdependente: cresteri economice viitoare, turism.  Pentru evaluarea senzitivitatii proiectului la schimbarile climatice se va acorda un scor, conform clasificarii de mai jos, rezultand astfel matricea de evaluare a senzitivitatii.        Risc 0    Nu există impact asupra componentelor proiectului      Senzitivitate scazuta    Schimbările climatice/Hazardele nu au impact asupra componentelor  proiectului (sistemul poate fi afectat negativ de riscurile climatice cu impact minim)      Senzitivitate medie    Schimbările climatice/Hazardele pot avea impact usor asupra componentelor  proiectului (sistemul va fi afectat (ex.intreruperi ale alimentarii cu energie electrica), incidente de poluare minore)           Senzitivitate ridicata    Schimbările climatice/Hazardele pot avea impact semnificativ asupra componentelor proiectului (ex: sisteme de tratare nefunctionale, conducte sparte, inundarea sistemului)            Evaluarea expunerii  Dupa identificarea si evaluarea punctelor sensibile ale componentelor proiectului, pasul urmator este evaluarea expunerii proiectului la fenomenele date de efectele schimbarilor climatice in zonele in care acesta va fi amplasat.     Evaluarea expunerii se face conform Tabelului nr. 3.4.1.     Tabel 3Scara de evaluare a expunerii lucrarilor propuse la schimbarile climatice si riscurilor asociate acestora     Expunere ridicata    Expunere medie    Expunere scazuta    Expunere 0      Probabilitatea de aparitie a inundatiilor cu frecventa ridicata (mai mult de 1 la 75 ani), temperaturi ridicate ( mai mari de 30 0 C) inregistrate mai mult de 10 zile/ an, cresterea nivelului marii mai mult de 50 cm, peste 10  furtuni/an    Probabilitatea de aparitie a inundatiilor intre 1 la 75  ani si 1 la 100 ani, temperature ridicate inregistrate mai mult de 5 zile/an, cresterea nivelului marii cu 20 – 50 cm, 5 –  10 furtuni/an    Probabilitatea de aparitie a inundatiilor mai mica de 1 la 100 ani, temperature ridicate inregistrate mai putin de 5 zile/an, cresterea nivelului marii cu 20 cm, mai putin de 5 furtuni/an    Nu exista hazarde in zona de amplasare a proiectului, nici in prezent si nici preconizat (2030;  2045)        Având in vedere extinderea proiectului si specificul acestuia, s-a ținut cont de faptul ca locații diferite pot fi expuse la fenomene climatice diferite, precum și la frecvențe și intensități diferite. Prin urmare, vor fi evaluate categoriile de risc specifice tipului de proiect analizat in raport cu expunerea acestuia la efectele adverse ale schimbarilor climatice in diferite zone și modului în care ar putea fi afectate.  In acest sens, vor fi colectate date cu privire la conditiile de amplasare, variabilele climatice si pericolele aferente cu sensibilitate medie spre ridicata.     Evaluarea expunerii viitoare se face pentru componentele proiectului clasate ca avand puncte sensibile sau expunere medie spre ridicata, pentru orizontul de proiectare 2035, respectiv 2045.       Evaluarea Vulnerabilitatii   
     
 Senzitivitate 
  
 Expunere 
  
 Vulnerabilitate 
  
 Vulnerabilitatea reprezinta rezultatul multiplicarii senzitivitatii proiectului cu probabilitatea de expunere la hazardele climatice identificate. 
   
 Pentru evaluarea vulnerabilitatii pentru orizontul de proiectare 2035, respectiv 2045, se presupune ca punctele identificate ca fiind sensibile raman constante in viitor, vulnerabilitatea proiectului calculandu- se pe baza aceleiasi formule redate anterior. In acest caz, expunerea incorporeaza elementele viitoarelor schimbari climatice si a posibilelor efecte adverse ale acestora. 
   Severitate     In functie de hazardele identificate in etapele anterioare, pentru aprecierea severitatii de expunere a lucrarilor proiectate la acestea se utilizeaza scări de la 1 la 5, a caror semnificatii este redata in tabelul de mai jos.     Tabel 5 Scara de evaluare a severitatii riscului          1    2    3    4    5           Nesemnificativ    Minor    Moderat    Major    Catastrofic      Semnificație    Impact minim ce poate fi diminuat prin activitati curente    Eveniment care afecteaza operarea normala a proiectului, rezultand impact local temporar    Eveniment serios care necesita actiuni suplimentare, rezultand impact moderat    Eveniment critic necesitand actiuni deosebite, rezultand in impact semnificativ, disipat sau pe  termen lung    Dezastru ce poate conduce la oprirea functionarii, producand pagube semnificative si impact extins pe termen lung.          Probabilitate de aparitie  Probabilitatea de aparitie reprezinta probabilitatea ca un eveniment sa se produca in zona de amplasare a lucrarilor propuse. Pentru a aprecia probabilitatea de aparitie a unui hazard identificat in etapa anterioara, se utilizeaza scari de la 1 la 5, a caror semnificatii este redata in tabelul de mai jos.     Tabel 6 Scara de evaluare a probabilitatii de expunere la risc          1    2    3    4    5           Rar    Putin probabil    Posibil    Probabil    Aproape sigur      Semnificație    Foarte putin probabil ca riscul sa apara sau 5%  /an probabilitate de aparitie    Luand in considerare practicile si procedurile actuale, acest incident este putin probabil saapara sau 20%/an probabilitate de  aparitie    Incidentul a aparut intr-o localitate similara sau 50%/an probabilitate de aparitie    Incidentul este probabil sa apara sau 80%/an probabilitate de aparitie    Incidentul este foarte probabil sa apara sau 95%/an probabilitate de aparitie           Sau           Semnificație    5% sanse de  apartitie/an    20% sanse de  apartitie/an    50% sanse de  apartitie/an    80% sanse de  apartitie /an    95% sanse de  apartitie/an          Evaluarea riscului     
 Analiza de risc prezentata constituie suport pentru procesul decizional si stabilirea unor masuri concrete, menite sa duca la limitarea si diminuarea, pe cat posibil, a pericolelor la care pot fi expuse lucrarile proiectate. 
 Conform Ghidului de adaptare la schimbarea climei si evaluarea riscului in macroregiunea Dunarii (SEERISK, 2014), etapele metodologice ale unei analize de risc sunt: 
   stabilirea contextului și identificarea riscului    elaborarea scenariilor cu determinarea probabilității de apariție a unui anumit pericol    evaluarea impactului acestui pericol specific asupra elementului selectat și supus riscului    definirea nivelurilor de risc/clasificarea riscului (cantitativă sau calitativă)   
   
     
 Hazard 
   
   
 Probabilitate 
   
 Severitate 
 RISC 
   
     
 Probabilitate 
  
 Severitate 
  
 Risc 
  
 Riscul este evaluat, in cazul de fata, ca functie a probabilitatii de producere a unei pagube si a consecintelor probabile/severitatea, fiind inteles astfel ca masura a marimii unei amenintari naturale. 
 Pentru evaluarea severitatii și probabilitatii de aparitie a hazardelor in zona de amplasare a proiectului, s- a acordat un scor conform clasificarii de mai jos, din care va rezulta scorul completat in matricea de evaluare a riscului. 
   
     
 Probabilitate 
 1 
 1 
 2 
 3 
 4 
 5 
  
 2 
  
 3 
  
 4 
  
 5 
  
 In acest context, Riscul identificat are intelesul prezentat mai jos. 
         Risc neglijabil           Risc scazut           Risc mediu           Risc ridicat           Risc extrem    
   
 Severitate 
  
 Conform definitiei date de  Comisia Europeana in Cartea verde  10 , măsurile de adaptare se iau pentru a face faţă schimbărilor climatice, de exemplu, o cantitate mai mare de precipitaţii, temperaturi mai ridicate, resurse de apă mai reduse sau furtuni mai frecvente, fie în prezent, fie în anticiparea unor astfel de evenimente viitoare. Adaptarea are obiectivul de a reduce în mod rentabil riscurile şi pagubele provocate de efectele negative prezente sau viitoare sau de a exploata potenţialele beneficii. Exemple de astfel de măsuri includ utilizarea mai raţională a resurselor limitate de apă, adaptarea codurilor de construcţie existente pentru a face faţă schimbărilor climatice viitoare şi fenomenelor meteorologice extreme, construcţia de dispozitive de protecţie împotriva inundaţiilor şi ridicarea nivelului digurilor împotriva creşterii nivelului mării, dezvoltarea de culturi rezistente la secetă, selecţia speciilor şi practicilor forestiere mai puţin vulnerabile la furtuni şi incendii, crearea de coridoare terestre destinate sprijinirii migrării speciilor. Adaptarea poate cuprinde strategii naţionale sau regionale, precum şi măsuri practice luate la 
   
     
 10 Carte Verde a Comisiei catre Consiliu, catre Parlamentul European, catre Comitetul Economic si Social European si catre Comitetul Regiunilor – Adaptarea la schimbari climatice in Europa – Posibilitati de actiune a Uniunii Europene   http://eur-   lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52007DC0354&from=RO  
   
 nivel de comunitate sau individual. Măsurile de adaptare pot fi anticipatoare sau reactive. Adaptarea se aplică în egală măsură sistemelor naturale şi umane. Investiţiile a căror durabilitate este asigurată pe întreaga durată de viaţă, ţinând cont în mod explicit de schimbările climatice, sunt adesea numite „imune la schimbările climatice”. 
 O acţiune timpurie va aduce beneficii economice certe, datorită anticipării pagubelor potenţiale şi reducerii la minimum a riscurilor pentru ecosisteme, sănătatea umană, dezvoltarea economică, bunuri şi infrastructuri. 
 De exemplu, Directiva-cadru apa 11   stabileşte un cadru coerent pentru gestionarea integrată a resurselor de apă. Aceasta nu abordează însă direct chestiunea schimbărilor climatice. Provocarea va fi aceea de a încorpora măsurile referitoare la schimbările climatice în cadrul punerii în aplicare a acesteia, începând cu primul ciclu de planificare pentru 2009. Concret, instrumentele economice şi principiul „utilizatorul plăteşte” ar trebui aplicate în toate sectoarele, inclusiv cel al locuinţelor, al transporturilor, al energiei, al agriculturii şi al turismului. Astfel se vor crea stimulente puternice pentru reducerea consumului de apă şi eficientizarea utilizării acesteia.  
   
    Descrierea Riscului    Rating de risc    Masuri de adaptare    Rating de risc rezidual*                          
 *riscul rezidual este riscul ramas dupa ce toate celelalte masuri sunt implementate 
   
 Adaptarea este capacitatea sistemelor naturale şi antropogenice de a reacţiona la efectele schimbărilor climatice (actuale sau aşteptate), inclusiv variabilitatea climei şi evenimentele meteorologice extreme, cu scopul de a reduce pagubele potenţiale, de a beneficia de oportunităţi şi de a reacţiona adecvat la consecinţele schimbărilor climatice, având în vedere faptul că societatea resimte efectul individual şi cumulat al tuturor acestor componente. 
 In acest context, există mai multe tipuri de adaptare: 
   anticipativă şi reactivă,    privată şi publică,    autonomă şi programată.   
 Provocarea pentru adaptare constă în creşterea rezistenţei sistemelor economice şi ecologice şi reducerea vulnerabilităţii lor la efectele schimbărilor climatice. 
 In acest sens, pentru riscurile identificate ca fiind medii spre ridicate, se vor prevedea inca din faza de proiectare, măsuri specifice de adaptare și ameliorare a efectelor pe care le au sau le pot avea shimbarile climatice și hazardele asociate acestora proiectului, în scopul de a minimiza pe cât posibil, efectele adverse provocate de acestea asupra lucrărilor proiectate. 
   
     
  11  http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:l28002b&from=RO  
   
     
   
     
   
     
   
     
 INTRODUCERE 
  
 Prezentul capitol este realizat având la bază Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7), ghid elaborat printr-un cadru de colaborare (Strategia Comună de Implementare (CIS)) care implică statele membre, țările EFTA și alte părți interesate, inclusiv Comisia Europeană. 
   
 Obiectivele de mediu ale DCA, descrise în articolul 4, constituie nucleul acestei legi europene care prevede o gestionare durabilă a apei - pe termen lung și pe baza unui nivel ridicat de protecție a mediului acvatic. Articolul 4 (1) stabilește obiectivele de mediu pentru corpurile naturale de apă de suprafață și subterană, precum și pentru corpurile de apă artificiale și puternic modificate (CAPM). Corpurile de apă de suprafață naturale trebuie să obțină, până în 2015, o stare ecologică și chimică bună, iar corpurile de apă subterană să atingă o stare cantitativă și chimică bună. Corpurile de apă artificiale și CAPM-urile trebuie să atingă un potențial ecologic bun și o stare chimică bună. La Articolul 4 (3) sunt descrise criteriile pentru desemnarea corpurilor de apă artificiale sau puternic modificate. Un alt obiectiv-cheie al DCA prevăzut la art. 4 (1) îl constituie implementarea măsurilor necesare pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă – așa-numitul "principiu de nedeteriorare" –, care are o relevanță deosebită în contextul Articolului 4 (7). În cele din urmă, ar putea fi necesară completarea obiectivului DCA privind starea bună cu obiective suplimentare, cu scopul de a asigura atingerea obiectivelor de conservare pentru zonele protejate [art. 4 (1) lit. c) și art. 4 (2)]. 
   
 Excepțiile de la aceste obiective  sunt definite în articolul 4, unde se subliniază condițiile în care starea sau potențialul bun poate fi atins treptat sau nu poate fi obținut, ori în care poate fi permisă deteriorarea stării. Articolul 4 alineatele (4), (5), (6) și (7) descriu condițiile și procesul prin care acestea pot fi aplicate. Acestea includ următoarele elemente:  
   Extinderea termenului limită – cu alte cuvinte, starea bună / potențialul bun trebuie atinse cel târziu până în 2021 sau 2027 [art. 4 (4)] sau imediat ce condițiile naturale permit acest lucru după 2027;    Realizarea unor obiective mai puțin severe, în anumite condiții [art. 4 (5)] ;    Deteriorarea temporară a stării / potențialului ca rezultat al unor cauze naturale sau de "forță majoră" [art. 4 (6)] ;    Deteriorarea sau incapacitatea de a atinge starea bună / potențialul bun ca urmare a unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale corpului de apă de suprafață sau a schimbării nivelului corpurilor de apă subterană, sau deteriorarea stării unui corp de apă de suprafață   
   
 de la starea foarte bună la starea bună ca urmare a unor noi activități umane de dezvoltare durabile [art. 4 (7)]. 
 Toate aceste excepții conțin condiții distincte care trebuie îndeplinite, fiind definite și explicate în cadrul Planurilor de Management al Bazinelor Hidrografice. 
   
     
 1 CRITERII PENTRU IDENTIFICAREA CORPURILOR DE APĂ CU RISC 
  
 Planul  Național  de  Management  actualizat  aferent  porţiunii  din  bazinul  hidrografic internaţional al fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României  (denumit în continuare  Planul  Național  de  Management  actualizat)  este  realizat  în  conformitate  cu prevederile legale europene și naționale. Ca și în cazul primului ciclu de planificare, în elaborarea proiectelor  Planurilor de Management actualizate  la nivel bazinal și național s-au luat în considerare recomandările ghidurilor și documentelor dezvoltate în cadrul Strategiei Comune de Implementare a Directivei Cadru Apă. Se menționează faptul că în conținutul Planurilor de Management actualizate, atât la nivel de bazine/spații hidrografice, cât și la nivel național, s-au folosit și denumiri cu referire la Planurile de management pentru al doilea ciclu de planificare sau Planuri de Management elaborate pentru perioada 2016-2021. Aceste planuri reprezintă de fapt Planurile de Management actualizate. In conformitate cu prevederile Planului Național de Management Actualizat pentru perioada 2016-2021, anexa 1 la Anexa 10.1 stabilește criteriile privind presiunile hidromorfologice pentru care se impune analiza dpdv al  Art 4.7. Aceste criterii sunt prezentate in tabelul V.1 la prezentul ghid.  
   
    Nr. Crt.    Construcții hidrotehnice (alterari hidromorfologice)    Efecte    Parametrii ce reflecta presiunea    Intensitatea presiunii      mica    medie    severa      1    Lucrări de barare transversale  a) baraje, deversoare, praguri de fund    Asupra regimului hidrologic, transportului sedimentelor și  migrării biotei    Densitatea pragurilor (nr. /  km)    ≤1    ≤2    ≥3      Inalțimea obstacolului (cm)    <30    30-50    >50      Schimbarea categoriei din rau in lac    Lungimea pe care se manifesta impactul bararii: pentru raurile cu suprafata  bazinului <1000 km2 (km)    <0,5    0,5-1    >1      Lungimea pe care se manifesta impactul bararii: pentru raurile cu suprafata  bazinului >1000 km2 (km)    <1    1-2    >2      lungime râu, regim lentic/ lungime totala corp (%)    <20    20-50    >50      b) lacuri de acumulare - evacuare  unde pulsatorii    Asupra curgerii  minime si biotei    Debitul minim in albie / Q  * 1  )  (%)    >100    100-  50    < 50    
   
    Nr. Crt.    Construcții hidrotehnice (alterari hidromorfologice)    Efecte    Parametrii ce reflecta presiunea    Intensitatea presiunii      mica    medie    severa      Asupra regimului hidrologic, stabilitatii albiei  si florei    Gradientul (des) creșterii nivelului apei(cm)/ora    <50    50-  100    >100      2    Lucrări  in  lungul  râului  a) diguri, amenajari agricole, piscicole etc.    Asupra conectivității laterale, vegetației din lunca inundabilă și zonelor de  reproducere    Lungime diguri / Lungime corp de apa (%)    <30    30-70    >70      Suprafata afectata/ suprafata luncii inudabile (%)    <30    30-70    >70      b) Lucrări de regularizare si consolidare maluri, taieri de meandre    Asupra profilului longitudinal al raului, structurii substratului  si  biotei    Coeficient de meandrare (Ks1/Ks2)  2   )     <0,1    0,1-  0,3    >0,3      Lungime lucrare de regularizare/Lungime corp de apa (%)    <30    30-70    >70      3    Senale navigabile    Asupra stabilitatii albiei  si biotei    Latimea senalului(dragat)/ Latimea albiei (%)    <30    30-70    >70      4    Prize de apa, restitutii, folosințe (evacuari), derivații    Asupra curgerii minime, stabilității albiei și biotei    Debitul prelevat sau restituit / Debitul mediu  multianual (%)    <30    30-50    >50                          
 Note explicative 
   
 Referitor la criteriul 1b 
 1 ) Q* = Q95% (m3/s)+ 0,1 pentru Q95% > 200 l/s; Q* = 1,25 x Q95% (m3/s)+0,05 pentru Q95% < 200 l/s; pentru bazine cu suprafaţă < 3000 km2. Dacă suprafaţa bazinului > 3000 km2 se vor considera debitele de servitute menţionate în regulamentele de exploatare ale acumulărilor. Pentru bazine având Q95% < 0,1 m3/s Q*=1,1* Q95%; Q95% - debitul mediu lunar minim anual cu asigurarea de 95 % (mc/s)  
   
 In cazul în care nu se dețin informații privind regimul undelor pulsotarii, acestea fiind în general evaluate după punerea în funcțiune a acumulării, respectiv a realizării graficului dispecer 
   
 se va folosi primul criteriu de la 1b, respectiv raportul de debite Qmin 
   
    Nr. Crt.    Construcții hidrotehnice (alterari hidromorfologice)    Efecte    Parametrii ce reflecta presiunea    Intensitatea presiunii      mica    medie    severa    
 albie/Q* 
 Referitor la criteriul 2b 
 2) 
 In completarea criteriilor privind presiunile hidromorfologice pentru care se impune analiza dpdv al Art 4.7 se propune coeficientul de meandrare , respective coeficientul de sinuozitate a raului 
 Coeficientul de meandrare sau coeficientul de sinuozitate (Ks) este raportul dintre lungimea în linie dreaptă şi lungimea reală a unui sector de râu pe care s-a realizat lucrarea de investiție. 
 L 
 Ks = 
 D 
 unde L - lungimea reală (sinuoasă), iar D - lungimea în linie dreaptă pe sectorul de râu pe care s-a realizat lucrarea de investiție. 
   
     
 Astfel : 
 K s1  = L/D = 1 (L=D, pentru sector de râu  neamenajat)  
 K s2  = L/D (>1 pentru sector de râu amenajat 
 ) 
 Pentru determinarea/ delimitarea criteriului legat de intensitatea presiunii se va calcula raportul 
 K s1 /K s2  
   
 Dacă              K s1 /K s2  > 0,3 atunci Presiunea de de  intesitate mare  
 K s1 /K s2  = 0,1 -0,3 Presiunea este de  intensitate medie  
 K s1 /K s2   <  0,1  Presiunea  este  de  intensitate mică  
 In cazul în care nu se  dețin informații  precise/detaliate privind localizarea tăierii de cot (respectiv parametrii de capat, 
   
     
 lungimea  pe  care  se  realizează tăierea de coturi, aceste informații 
   
    Nr. Crt.    Construcții hidrotehnice (alterari hidromorfologice)    Efecte    Parametrii ce reflecta presiunea    Intensitatea presiunii      mica    medie    severa    
 fiind in general prinse in Proiectul Tehnic de Execuție. 
 ce se realizează după aprobarea investiției se poate face o analiză calitativă pe baza informațiilor din teren 
 Analizând Lucrările din PMRI la nivelul ABA-urilor nu se regăsesc decât un numar de 2 Lucrări de acest tip 
 Exemplu  In cadrul Lucrării sunt prevazute tăieri de cot pârâu Hotari,  
 L=0,360 km, în zona sat Humoreni 
 se cunoaște profilul longitudinal al pârâului in zona citată (nr coturi, configurație) 
 se poate realiza o analiză calitativă plecând de la lungimea Lucrării (L=0,36 Km), poziționând pe profil această lungime în zona cu coturi se poate estima această analiză in situația ce mai defavorabilă. Dacă se consideră necesar considerându-se că tăierile de cot afectează in mod semificativ cursul natural se vor solicita prin ANAR informații suplimentare la INHGA. 
   
     
 2 ETAPE PROCEDURALE PENTRU EVALUAREA IMPACTULUI PROIECTELOR 
 ASUPRA STĂRII CORPURILOR DE APĂ 
  
 Etapele procedurale propuse au la baza prevederile Directivei Cadru Apa, Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7), Anexa 10.2 la Planul Național de management actualizat, Instrumentul privitor la liste de verificare a proiectelor conform prevederilor Directivei Cadru Apa ( elaborat de Jaspers, varianta iulie 2018), Legii nr. 243 din 30 octombrie 2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2017 pentru modificarea si completarea Legii apelor nr. 10/71996 . si a Legii nr 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului. 
   
 Etapele procedurale pentru evaluarea  impactului asupra corpurilor de apă se derulează în paralel cu etapa de încadrare a proiectului din cadrul procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului.  
   
    Nr. Crt.    Etape procedura Evaluarea Impactului asupra mediului conform Legii nr.292 /2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi  private asupra mediului    Etape procedura de evaluare  a impactului asupra corpurilor de apă - propunere       1.    Etapa initiala                În termen de 15 zile de la primirea notificării,  autoritatea competenta pentru protecţia mediului    Autoritatea competentă în domeniul gospodăririi  apelor informează, în termen de maxim 5 zile,    
   
    Nr. Crt.    Etape procedura Evaluarea Impactului asupra mediului conform Legii nr.292 /2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi  private asupra mediului    Etape procedura de evaluare  a impactului asupra corpurilor de apă - propunere            informează titularul, în scris, cu privire la decizia privind necesitatea demarării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, prin depunerea memoriului de prezentare, conform modelului din anexa nr. 5.D.  Decizia etapei de evaluare iniţială  conţine obligaţia titularului de a solicita  avizul de gospodărire a apelor  la autoritatea competentă în   domeniul gospodăririi apelor.    autoritatea competentă pentru protecţia mediului despre depunerea solicitării de emitere a avizului de gospodărire a apelor pentru proiect.      2    Etapa de incadrare a proiectului                     în termen de maxim 20 de zile de la data depunerii solicitării de emitere a avizului de gospodărire a apelor, autoritatea competenta pentru gospodărirea apelor ia decizia justificata privind necesitatea sau nu a elaborării studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, parcurgand  etapele V.2.1. si V.2.2. de mai jos           Autoritatea competentă pentru protecţia mediului ia decizia etapei de încadrare cât mai rapid posibil şi în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii tuturor informaţiilor necesare din partea titularului, cu efectuarea evaluării impactului asupra mediului şi a evaluării impactului asupra corpurilor de apă pentru proiectele cu impact  semnificativ asupra corpurilor de apa.                Publicul  interesat  poate  înainta  comentarii  /observaţii la proiectul deciziei etapei de încadrare în termen de 10 zile de la data afişării anunţului pe pagina de internet a autorităţii competente pentru  protecţia mediului                În termen de 10 zile de la primirea comentariilor/observaţiilor justificate ale publicului interesat la proiectul deciziei etapei de încadrare, autoritatea competentă pentru  protecţia mediului invită membrii comisiei de analiză tehnică să participe la adoptarea deciziei  finale a etapei de încadrare.           3    Etapa de definire a domeniului evaluării şi de  realizare a raportului privind impactul asupra mediului                autoritatea competentă pentru protecţia mediului derulează etapa de definire a domeniului evaluării:  - transmite, în format electronic, membrilor  comisiei  de  analiză  tehnică  documentele  şi    studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă se va realiza parcurgand etapele 2.3. si 2.4. de mai jos    
   
    Nr. Crt.    Etape procedura Evaluarea Impactului asupra mediului conform Legii nr.292 /2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi  private asupra mediului    Etape procedura de evaluare  a impactului asupra corpurilor de apă - propunere            informaţiile depuse de titular, menţionând termenul de maxim 10 zile pentru primirea observaţiilor acestora  = analizează documentele şi informaţiile depuse de titular, precum şi propunerile  publicului interesat cu privire la conţinutul raportului privind impactul asupra mediului, primate în scris în termen de 20 zile de la publicarea pe pagina de internet a memoriului de prezentare    redactează şi transmite titularului îndrumarul privind problemele de mediu care trebuie analizate în raportul privind impactul asupra mediului, în studiul de evaluare adecvată şi în studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz    Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă în conformitate cu legislaţia specifică din domeniu, îndrumarul conţine această solicitare, precum şi alte aspecte relevante stabilite de către autoritatea competentă în domeniul    gospodăririi apelor                     Titularul proiectului înaintează autorităţii competente pentru protecţia mediului studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, întocmit conform legislaţiei specifice în vigoare, iar Raportul privind impactul asupra mediului se realizează pe baza informaţiilor şi concluziilor rezultate, după caz, din studiul de evaluare adecvată, studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă şi politica de prevenire a  accidentelor majore sau raportul de securitate    
   
    Etapa inițială     Etapa inițială va oferi o sinteză a datelor referitoare la proiect, a corpurilor de apă pe care se află amplasată proiectul și a zonelor protejate. Etapa inițiala este demarată odată cu depunerea solicitării de emitere a avizului de gospodărire a apelor de catre titularul proiect.  Elaboratorul atestat va furniza următoarele informații:    Date generale    Titularul proiectului       Beneficiarul proiectului    Proiectantul general    Proiectantul de specialitate    Elaboratorul studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă  Se vor menționa următoarele date: denumire completă, adrese, telefon, fax pentru titular și beneficiar, cod CAEN, CUI pentru elaboratorul atestat (se anexează certificarea).      Date despre proiect    Denumirea completă a proiectului (conform certificatului de urbanism)    Localizarea proiectului: localitate sau localitate apropiată, judeţ, coordonate STEREO 70, codul cadastral și denumire curs de apă, cod şi denumire corp de apă 1  pe care se amplasează proiectul    Descrierea lucrărilor propuse (în sinteză).    Lista zonelor protejate 2  aferente fiecărui corp de apă pe care se va amplasa proiectul, dacă este cazul.      Date despre corpul de apa posibil a fi afectat de proiect :    Identificarea corpului de apă (cod, denumire) potenţial a fi afectat de proiect 3 .    Indicarea lungimii/suprafeţei corpului de apă identificat la pct. 1    Indicarea categoriei, tipologiei și stării 4  corpului de apă identificat la pct. 1; pentru corpurile de apă care nu au atins starea ecologică bună/potenţialul ecologic bun se vor menţiona motivele/cauzele care au condus la neatingerea obiectivelor de mediu 5 . Includerea informaţiilor  privind starea/calitatea zonelor protejate identificate la pct. B.4.  Pentru corpurile de apă monitorizate se vor indica și informații actualizate privind starea 6  corpului de apă identificat la pct. 1.    Menţionarea obiectivului/obiectivelor de mediu pentru fiecare corp de apă identificat la pct 1 7  şi a obiectivelor zonelor protejate identificate la pct. B.4 8 , cu precizarea excepţiilor aplicate şi a termenelor aferente, după caz .  9             se au in vedere/prezintă toate corpurile de apă de suprafață și subterane pe care se amplasează proiectul; datele privind codul și denumirea corpurilor de apă se preiau din planurile de management ale bazinelor/spațiilor hidrografice aprobate prin H.G. 859/2016 sau pot fi furnizate de către autoritatea competentă de gospodărire a apelor;    informațiile pot fi furnizate de Administrațiile Bazinale de Apă    pot fi corpurile de apă pe care este localizat proiectul, dar pot fi și alte corpuri de apă (ex: corpuri de apă amonte/aval, alte corpuri de apă subterană). Informațiile de la pct B și C și analizele de la pct D si E se completează pentru fiecare CA pe care se amplasează proiectul / identificat ca potenţial a fi afectat de proiect.    pentru corpurile de apă de suprafață se vor indica starea (clasa) ecologică/potențialul ecologic la nivel global și la nivelul elementelor de calitate, precum și starea chimică, iar pentru corpurile de apă subterane se vor indica starea cantitativă și starea chimică  Informațiile se preiau din planurile de management ale bazinelor/spațiilor hidrografice aprobate prin H.G și pot fi furnizate de Administrațiile Bazinale de Apă    informațiile se preiau din planurile de management ale bazinelor/spațiilor hidrografice aprobate prin H.G. 859/2016    idem  5     prevăzute în planurile de management ale bazinelor/spațiilor hidrografice aprobate prin H.G. 859/2016    prevăzute în planurile de management aprobate, sau pe baza unor măsuri de protecție specifice stabilite pentru zona/zonele protejate    informațiile de la punctul C.4 referitoare la ariile naturale protejate se pot prelua de la Ministerul Mediului, Direcția de Bidiversitate.         Menționarea măsurilor şi a termenelor de implementare pentru atingerea obiectivelor de mediu pentru fiecare corp de apă identificat la pct. 1. 10 .    Programul de monitorizare a impactului proiectului asupra corpurilor de apă identificate la pct. 1, inclusiv prezentarea propunerilor de secțiuni de monitorizare materializate pe plan    Planuri    Plan de încadrare în zonă a lucrărilor propuse în proiect    Plan de ansamblu al lucrărilor propuse în proiect pe care să fie materializate corpurile de apă și zonele protejate identificate    Planuri de situație și profile transversale și longitudinale ale obiectelor aferente proiectului             Etapa de identificare a domeniului de aplicare    Autoritatea competenta va proceda la completarea Tabelelor III.2-1.1 – III.2-1.5 în funcție de categoria de Corp de Apa) privind mecanismul cauză – efect pentru fiecare corp de apa identificat la pct. 1 cu DA/NU/INCERT și justificarea fiecărui răspuns.  Pentru elementele de calitate pentru care nu a fost identificat niciun mecanism cauzal posibil, nu este necesară evaluarea ulterioară.  Analiza continuă numai pentru elementul de calitate/ elementele de calitate potenţial a fi afectate (cele cu raspuns DA/INCERT).    Completarea Tabelelor III.2-2.1 – III.2-2.5 în funcție de categoria CA) privind conformarea cu cerințele Legii apelor.    Justificarea detaliată a fiecărui răspuns completat cu DA/INCERT.     Notă:    Tabelele III.2-1.1 – III.2-1.5 și III.2-2.1 – III.2-2.5 se vor completa având în vedere soluția constructivă (inclusiv măsurile de atenuare prevăzute în proiect, dacă este cazul)    Tabelele III.2-1.1 – III.2-1.5 și III.2-2.1 – III.2-2.5 se preiau pentru fiecare categorie de corp de apă (râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, subterane)     Metodologiile de evaluare a elementelor de calitate sunt anexe la H.G. nr.859/2016 și se află publicate pe site-ul   www.rowater.ro  .     Această etapă va oferi o sinteza informațiilor completate în tabelele  III.2-2.1 – III.2-2.5  și va sta la baza elaborării etapei urmatoare, de analiza a impactului proiectului asupra corpului de apă și zonelor protejate       Etapa de  analiza a impactului proiectului asupra corpului de apă și zonelor protejate     Detalierea analizei în baza informațiilor (răspunsuri completate cu NU sau INCERT) din tabelele III.2-2.1 – III.2-2.5  completat în cadrul punctului 2 al sub-capitolului  III.2.2 de mai sus și stabilirea dacă:            informațiile de la punctele C 1-5 pot fi furnizate de Administrațiile Bazinale de Apă.       proiectul prezintă riscul apariției de efecte, respectiv riscul deteriorării stării corpului de apă identificat la punctul 1, la nivel de element de calitate    proiectul prezintă riscul apariției de efecte, respectiv poate împiedica îmbunătățirea stării corpului de apă identificat la punctul 1, la nivel de element de calitate.- proiectul prezintă riscul apariției de efecte, respectiv poate împiedica atingerea obiectivelor relevante pentru zonele protejate        Evaluarea impactului cumulat al proiectului cu proiectele pe ape sau în legatura cu apele autorizate/în curs de autorizare/avizate/în curs de avizare/ planificate pe care se va amplasa proiectul asupra corpurilor de apă identificate la pct. 1; aceasta evaluare se va efectua prin realizarea unei analize determinată de informațiile obținute prin completarea Tabelelor III.2-3.1 – III.2-3.5 și III.2-4.1 – III.2-4.5.    Formularea concluziilor.    Identificarea și stabilirea de măsuri suplimentare 11  practice/ realizabile de atenuare/ reducere a impactului, inclusiv a impactului cumulat dacă este cazul și reluarea analizei de la punctul 2 din etapa de identificare a domeniului de aplicare (2.2) până la punctul 3 din etapa de analiză a impactului proiectului asupra corpului de apă și zonelor protejate (2.3). Măsurile suplimentare de atenuare/reducere sunt identificate de către titularul proiectului, prin echipa de experți, iar în urma analizei acestora de către autorități în cadrul procesului de reglementare sunt stabilite, după caz, măsuri suplimentare care sunt ulterior incluse în actul de reglementare.       Tabel sintetic     Element de calitate/ indicator (parametru)  de calitate    Măsură suplimentară propusă                                În cadrul acestei etape se va stabili nivelul impactului, inclusiv a impactului cumulat, durata acestuia, precum și dacă acesta conduce la deteriorarea stării corpului de apă.  Dacă proiectul conduce la deteriorarea stării corpului de apă se va trece la analiza aplicarii art.2^7 din Legea apelor (etapa Analizei aplicarii articolului 2^7 din Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare).       Etapa Analizei aplicării articolului 2^7 din Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare    
 Cerințe/condiții de aplicare a art 2^7: 
   Deservirea folosințelor beneficiare care a condus la acele modificări sau alterări ale corpurilor de apă, nu poate fi realizată, din motive de fezabilitate tehnică sau din cauza            măsuri de atenuare in plus/suplimentare față de măsurile de atenuare prevăzute în proiect (integrate în soluția constructivă a proiectului)       costurilor disproporționate, prin alte mijloace care sunt o opțiune semnificativ mai bună din punct de vedere al protecției mediului. Fundamentare.    Sunt luate toate măsurile pentru reducerea impactului negativ asupra stării corpurilor de apă ? Justificare.    Motivele acestor modificări sau alterări sunt de interes public deosebit și/sau beneficiile aduse mediului sau societății de realizarea obiectivelor prevăzute la art. 2^1 alin. (1) și alin.(2) din Legea Apelor nr.107/1996 cu modificările și completările ulterioare sunt depășite  de beneficiile noilor modificări sau alterări aduse sănătății umane, menținerii siguranței populației sau dezvoltării durabile. Justificare.   
   
 Dacă proiectul îndeplinește condițiile pentru aplicarea 2^7, se va verifica și îndeplinirea cerințelor articolului 2^9. 
 Dacă nu se îndeplinesc toate condițiile pentru aplicarea art 2^7, proiectul nu se va continua. 
   
 Tabelele menționate mai sus sunt prezentate în continuare, astfel: 
   
   Tabele III.2-1.1 – III.2-1.5 privind mecanismul cauză – efect pentru fiecare corp de apa identificat, în funcție de categoria de Corp de Apa    Tabele III.2-2.1 – III.2-2.5 privind conformarea cu cerințele Legii apelor, în funcție de categoria de Corp de Apa    Tabele III.2-3.1 – III.2-3.5 privind mecanismul cauză – efect pentru fiecare corp de apa identificat – Impact cumulat    Tabele III.2-4.1 – III.2-4.5 privind conformarea cu cerințele Legii apelor – Impact cumulat   
   
 Tabelul III.2. -1.1   Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor (Râuri) 
    Elementele de calitate și indicatorii (parametrii) de calitate*    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...?1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra …?2      Elemente hidromorfologice      Regim hidrologic: cantitatea  și dinamica debitului                          Regim hidrologic: conectivitatea cu apele  subterane                          Continuitatea longitudinală a  râului                        
   
    Elementele de calitate și indicatorii (parametrii) de calitate*    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...?1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra …?2      Continuitatea laterală a râului                          Condiții morfologice:  adâncime și lățimea râului                          Condiții morfologice: structura și substratul patului  albiei                          Condiții morfologice:  structura zonei ripariene                          Elemente fizico – chimice      Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici3                          Poluanți specifici nesintetici  – metale3                          Elemente biologice de calitate4      Fitoplancton                          Fitobentos                          Macrofite                          Fauna nevertebrată bentică                          Fauna piscicolă                          Starea chimică      Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar  periculoase (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)      (…enumerați toate zonele  protejate importante)                        
   Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) identificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de     suprafață – râuri (Cu, Zn, As, Cr, PCB (suma de 7), xileni, toluen, acenaften, fenoli, detergenți sintetici și cianuri totale)    se vor avea în vedere elementele de calitate biologice relevante pentru tipologia corpului de apă   
 *Elementele de calitate și indicatorii de calitate: conform Legii Apelor, Anexa 1^1, pct. 1.1 coroborat cu HG 859/2016. 
   
 Tabelul III.2. -1.2.  Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor (Lacuri) 
    Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...? 1    1Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra  …?2 (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra …?2      Elemente hidromorfologice      Regim hidrologic: cantitatea și  dinamica debitului                          Regimul hidrologic: timpul de  retenție                          Regimul       hidrologic:  conectivitatea cu apele subterane                          Condiții morfologice: adâncimea  lacului                          Condiții morfologice: cantitate,  structură, substrat                          Condiții morfologice: structura  malului                          Elemente fizico – chimice      Transparență                          Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici3                          Poluanți specifici nesintetici –  metale3                          Elemente biologice de calitate      Fitoplancton                          Fitobentos                          Macrofite                          Fauna nevertebrată bentică4                          Fauna piscicolă                          Starea chimică    
   
    Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...? 1    1Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra  …?2 (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra …?2      Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar periculoase  (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)      (…enumerați toate zonele  protejate importante)                        
   Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – lacuri natural și de acumulare (Cu, Zn, As, Cr, PCB (suma de 7), xileni, toluen, acenaften, fenoli, detergenți sintetici și cianuri totale)   
 4nereprezentativ pentru corpurile de apă puternic modificate – lacuri de acumulare 
   
 Tabelul III.2.- 1.3   Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor (Apele tranzitorii) 
    Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...?  1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ..?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra …?2      Elemente hidromorfologice      Condiții morfologice: variația  în adâncime                          Condiții morfologice: cantitatea, structura și substratul  patului                          Condiții morfologice: structura  zonei delimitate de maree                          Regimul mareelor: debitul de  apă dulce                          Regimul mareelor: expunerea la  valuri                          Elemente fizico – chimice      Transparență                        
   
    Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...?  1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ..?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra …?2      Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici3                          Poluanți specifici nesintetici –  metale3                          Elementele biologice de calitate      Fitoplancton                          Macroalge4                          Angiosperme4                          Fauna nevertebrată bentică                          Faună piscicolă                          Starea chimică      Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar periculoase  (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)      (…enumerați toate zonele  protejate importante)                        
   Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – ape tranzitorii (Cu, Cr, Hidrocarburi totale)   
 4nereprezentativ pentru corpurile de apă tranzitorii 
   
 Tabelul III.2.– 1.4.  Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor (Ape costiere) 
   
    Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...?1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra…?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra  …?2      Elemente hidromorfologice      Condiții morfologice: variația  adâncimii                          Condiții morfologice: structura și  substratul patului de coastă                          Condiții morfologice: structura  zonei delimitate de maree                          Regimul mareelor: direcția  dominantă a curenților                          Regimul mareelor: expunerea la  valuri                          Elemente fizico – chimice      Transparență                          Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici3                          Poluanți specifici nesintetici –  metale3                          Elementele biologice de calitate      Fitoplancton                          Macroalge și Angiosperme                          Fauna nevertebrată bentică                          Starea chimică      Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar periculoase  (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr.  1^2 din Legea Apelor)                          (…enumerați toate zonele  protejate importante)                        
   Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.       se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – ape costiere (Cu, Cr, Hidrocarburi totale)   
   
 Tabelul III.2. -1.5   Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor (Ape subterane) 
    Parametrii conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...? 1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra  …?2           Parametri cantitativi           Nivelul apei subterane                               Parametri calitativi           Cloruri                          Sulfați                          Oxigen dizolvat                          pH                          Nitrați                          Amoniu                          Pesticide (individual și  total)*                          Poluanţii şi indicatorii de  poluare ai apelor subterane**                               Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)           (…enumerați toate zonele  protejate importante)                        
 * așa cum sunt definite în HG nr. 53 din 29 ianuarie 2009 (*actualizată*) pentru aprobarea Planului naţional de protecţie a apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării 
 **Se vor avea în vedere, în special, cei pentru care sunt stabilite valori de prag în OM 621/2014. 
   
 Tabelul III.2-2.1   Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor (Râuri) 
    În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      Elemente hidromorfologice      Regim hidrologic: cantitatea și  dinamica debitului                          Regim hidrologic: conectivitatea cu  apele subterane                          Continuitatea longitudinală a râului                          Continuitatea laterală a râului                        
   
    În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      Condiții morfologice: adâncime și  lățimea râului                          Condiții morfologice: structura și  substratul patului albiei                          Condiții morfologice: structura zonei  ripariene                          Elemente fizico – chimice      Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici3                          Poluanți specifici nesintetici – metale3                          Elemente biologice de calitate      Fitoplancton                          Fitobentos                          Macrofite                          Fauna nevertebrată bentică                          Fauna piscicolă                          Starea chimică      Substanțe prioritare (vezi Tabelul  III.2)                          Substanțe prioritar periculoase  (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din  Legea Apelor)    Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate?  Da / Nu / Incert      Caracteristicile zonei protejate (1):  -  -  -  Caracteristicile zonei protejate (2):  -  -  -         
 Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răspunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4. 
   
 Tabelul III.2-2.2   Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor (Lacuri) 
   
    În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      Elemente hidromorfologice      Regim hidrologic: cantitatea și  dinamica debitului                          Regimul hidrologic: timpul de  retenție                          Regimul hidrologic: conectivitatea cu apele  subterane                          Condiții morfologice:  adâncimea lacului                          Condiții morfologice: cantitate,  structură, substrat                          Condiții morfologice: structura  malului                          Elemente fizico – chimice      Transparență                          Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici                          Poluanți specifici nesintetici –  metale                          Elemente biologice de calitate      Fitoplancton                          Fitobentos                          Macrofite                          Fauna nevertebrată bentică                          Fauna piscicolă                          Starea chimică      Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar periculoase  (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr.  1^2 din Legea Apelor)    Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate?  Da / Nu / Incert      Caracteristicile zonei protejate (1):  -  -         
   
    În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      -  Caracteristicile zonei protejate (2):  -  -  -         
 Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4. 
   
 Tabelul III.2 -2.3   Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor (Ape tranzitorii) 
    În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare           Elemente hidromorfologice           Condiții morfologice:  variația în adâncime                          Condiții morfologice: cantitatea, structura și  substratul patului                          Condiții morfologice: structura zonei delimitate de  maree                          Regimul mareelor: debitul  de apă dulce                          Regimul mareelor:  expunerea la valuri                               Elemente fizico – chimice           Transparență                          Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici3                          Poluanți specifici nesintetici  – metale3                               Elementele biologice de calitate           Fitoplancton                        
   
    În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      Macroalge                          Angiosperme                          Fauna nevertebrată bentică                          Faună piscicolă                               Starea chimică           Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar  periculoase (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)    Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate?  Da / Nu / Incert           Caracteristicile zonei protejate (1):  -  -  -  Caracteristicile zonei protejate (2):  -  -  -                   
 Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4. 
   
 Tabelul III.2-2.4    Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor (Ape costiere) 
    În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) care ar putea fi afectate de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      Elemente hidromorfologice                          Condiții morfologice:  variația adâncimii                          Condiții morfologice: structura și substratul patului  de coastă                          Condiții morfologice:  structura zonei delimitate de maree                          Regimul mareelor: direcția                        
   
    În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) care ar putea fi afectate de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      dominantă a curenților                          Regimul mareelor:  expunerea la valuri                          Elemente fizico – chimice                          Transparență                          Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici                          Poluanți specifici nesintetici  – metale                          Elementele biologice de  calitate                          Fitoplancton                          Macroalge și Angiosperme                          Fauna nevertebrată bentică                          Starea chimică                          Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar  periculoase (Tabelul III.2)                          Zonele protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)    Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate?  Da / Nu / Incert           Caracteristicile zonei protejate (1):  -  -  -  Caracteristicile zonei protejate (2):  -  -  -                   
 Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”Incert”, mergeți la punctul 2.4. 
   
 Tabelul III.2-2.5    - Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor (Ape subterane) 
   
    În cadrul fiecărui rubrici, identificați parametrul care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      Parametri cantitativi      Nivelul apei subterane                          Parametri calitativi      Cloruri                          Sulfați                          Oxigen dizolvat                          pH                          Nitrați                          Amoniu                          Pesticide (individual și total)                          Poluanţii şi indicatorii de poluare  ai apelor subterane                          Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)    Ar putea fi compromisă starea zonelor? Da / Nu / Incert           Caracteristicile zonei protejate (1):  -  -  -  Caracteristicile zonei protejate (2):  -  -  -                   
 Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”Incert”, mergeți la punctul 2.4 . 
   
 Tabelul III.2-3.1    Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Râuri) 
    Elementele de calitate și indicatorii (parametrii) de calitate*    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...?1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra …?2           Elemente hidromorfologice           Regim hidrologic: cantitatea și dinamica  debitului                          Regim hidrologic:  conectivitatea cu apele subterane                        
   
    Elementele de calitate și indicatorii (parametrii) de calitate*    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...?1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra ?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra …?2      Continuitatea  longitudinală a râului                          Continuitatea laterală a  râului                          Condiții morfologice: adâncime și lățimea  râului                          Condiții morfologice:  structura și substratul patului albiei                          Condiții morfologice:  structura zonei ripariene                               Elemente fizico – chimice           Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici  sintetici - micropoluanți organici3                          Poluanți specifici  nesintetici – metale3                               Elemente biologice de calitate4           Fitoplancton                          Fitobentos                          Macrofite                          Fauna nevertebrată  bentică                          Fauna piscicolă                               Starea chimică           Substanțe prioritare  (vezi Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar periculoase (Tabelul  III.2)                               Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)           (…enumerați toate zonele protejate  importante)                        
   Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.       Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) identificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – râuri (Cu, Zn, As, Cr, PCB (suma de 7), xileni, toluen, acenaften, fenoli, detergenți sintetici și cianuri totale)    se vor avea în vedere elementele de calitate biologice relevante pentru tipologia corpului de apă   
 *Elementele de calitate și indicatorii de calitate: conform Legii Apelor, Anexa 1^1, pct. 1.1 coroborat cu HG 859/2016. 
   
 Tabelul III.2-3.2.   Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Lacuri) 
    Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...? 1    1Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra  …?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra  …?2      Elemente hidromorfologice      Regim hidrologic: cantitatea  și dinamica debitului                          Regimul hidrologic: timpul  de retenție                          Regimul hidrologic:  conectivitatea cu apele subterane                          Condiții morfologice:  adâncimea lacului                          Condiții morfologice:  cantitate, structură, substrat                          Condiții morfologice:  structura malului                          Elemente fizico – chimice      Transparență                          Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici3                          Poluanți specifici nesintetici  – metale3                        
   
    Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...? 1    1Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra  …?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra  …?2      Elemente biologice de calitate      Fitoplancton                          Fitobentos                          Macrofite                          Fauna nevertebrată bentică4                          Fauna piscicolă                          Starea chimică      Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar  periculoase (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)      (…enumerați toate zonele  protejate importante)                        
   Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – lacuri natural și de acumulare (Cu, Zn, As, Cr, PCB (suma de 7), xileni, toluen, acenaften, fenoli, detergenți sintetici și cianuri totale)   
 4nereprezentativ pentru corpurile de apă puternic modificate – lacuri de acumulare 
   
 Tabelul III.2-3.3. Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Apele tranzitorii) 
   
    Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...?  1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra  …?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra …?2      Elemente hidromorfologice      Condiții morfologice: variația  în adâncime                          Condiții morfologice:  cantitatea, structura și                        
   
    Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...?  1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra  …?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra …?2      substratul patului                          Condiții morfologice: structura  zonei delimitate de maree                          Regimul mareelor: debitul de  apă dulce                          Regimul mareelor: expunerea  la valuri                          Elemente fizico – chimice      Transparență                          Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici3                          Poluanți specifici nesintetici –  metale3                          Elementele biologice de calitate      Fitoplancton                          Macroalge4                          Angiosperme4                          Fauna nevertebrată bentică                          Faună piscicolă                          Starea chimică      Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar periculoase  (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)      (…enumerați toate zonele  protejate importante)                        
   Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.       se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – ape tranzitorii (Cu, Cr, Hidrocarburi totale)    nereprezentativ pentru corpurile de apă tranzitorii     Tabelul III.2- 3.4 Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulate (Ape costiere)        Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...?1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra  …?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra  …?2      Elemente hidromorfologice      Condiții morfologice: variația  adâncimii                          Condiții morfologice: structura  și substratul patului de coastă                          Condiții morfologice: structura  zonei delimitate de maree                          Regimul mareelor: direcția  dominantă a curenților                          Regimul mareelor: expunerea la  valuri                          Elemente fizico – chimice      Transparență                          Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici3                          Poluanți specifici nesintetici –  metale3                          Elementele biologice de calitate      Fitoplancton                          Macroalge și Angiosperme                          Fauna nevertebrată bentică                          Starea chimică      Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar periculoase  (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr.                               Elementele de calitate și indicatorii de calitate conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1 (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...?1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra  …?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra  …?2      1^2 din Legea Apelor)                          (…enumerați toate zonele  protejate importante)                           Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    Rețineți! Un posibil efect asupra unui parametru hidromorfologic sau fizico – chimic are adesea consecințe pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. Nivelul sau semnificația oricărui efect sunt irelevante în acest pas: singura întrebare este dacă există sau nu un posibil mecanism cauzal.    se vor avea în vedere, în special, poluanții specifici (sintetici și nesintetici) idențificați la nivel Național și utilizați în evaluarea stării ecologice / potențialului ecologic al corpurilor de apă de suprafață – ape costiere (Cu, Cr, Hidrocarburi totale)       Tabelul III.2.-3.5. Mecanisme cauză – efect de evaluare a respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Ape subterane)        Parametrii conform Legii Apelor    Există un mecanism cauzal pentru un efect direct asupra...?1  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect direct asupra...? 1    Există un mecanism cauzal pentru un efect indirect asupra …?2  (DA/NU/INCERT)    Justificare pentru un efect indirect asupra  …?2           Parametri cantitativi           Nivelul apei subterane                               Parametri calitativi           Cloruri                          Sulfați                          Oxigen dizolvat                          pH                          Nitrați                          Amoniu                          Pesticide (individual și  total)*                          Poluanţii şi indicatorii de poluare ai apelor  subterane**                               Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)           (…enumerați toate zonele  protejate importante)                         * așa cum sunt definite în HG nr. 53 din 29 ianuarie 2009 (*actualizată*) pentru aprobarea Planului naţional de protecţie a apelor subterane împotriva poluării şi deteriorării     **Se vor avea în vedere, în special, cei pentru care sunt stabilite valori de prag în OM 621/2014.     Tabelul III.2.-4.1. Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Râuri)     În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      Elemente hidromorfologice      Regim hidrologic: cantitatea și  dinamica debitului                          Regim hidrologic: conectivitatea cu  apele subterane                          Continuitatea longitudinală a râului                          Continuitatea laterală a râului                          Condiții morfologice: adâncime și  lățimea râului                          Condiții morfologice: structura și  substratul patului albiei                          Condiții morfologice: structura zonei  ripariene                          Elemente fizico – chimice      Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici3                          Poluanți specifici nesintetici –  metale3                          Elemente biologice de calitate      Fitoplancton                          Fitobentos                          Macrofite                          Fauna nevertebrată bentică                          Fauna piscicolă                          Starea chimică      Substanțe prioritare (vezi Tabelul  III.2)                          Substanțe prioritar periculoase  (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2  din Legea Apelor)    Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate?  Da / Nu / Incert      Caracteristicile zonei protejate (1):  -                În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      -  -  Caracteristicile zonei protejate (2):  -  -  -          Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răspunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4.     Tabelul III.2.-4.2. Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Lacuri)     În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      Elemente hidromorfologice      Regim hidrologic: cantitatea și  dinamica debitului                          Regimul hidrologic: timpul de  retenție                          Regimul hidrologic: conectivitatea cu apele  subterane                          Condiții morfologice:  adâncimea lacului                          Condiții morfologice:  cantitate, structură, substrat                          Condiții morfologice: structura  malului                          Elemente fizico – chimice      Transparență                          Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici                          Poluanți specifici nesintetici –  metale                          Elemente biologice de calitate           În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      Fitoplancton                          Fitobentos                          Macrofite                          Fauna nevertebrată bentică                          Fauna piscicolă                          Starea chimică      Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar periculoase  (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr.  1^2 din Legea Apelor)    Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate?  Da / Nu / Incert      Caracteristicile zonei protejate (1):  -  -  -  Caracteristicile zonei protejate (2):  -  -  -          Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4.     Tabelul III.2.-4.3. Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Ape tranzitorii)     În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare           Elemente hidromorfologice           Condiții morfologice:  variația în adâncime                          Condiții morfologice: cantitatea, structura și  substratul patului                          Condiții morfologice: structura zonei delimitate de  maree                          Regimul mareelor: debitul                               În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) de calitate care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      de apă dulce                          Regimul mareelor:  expunerea la valuri                               Elemente fizico – chimice           Transparență                          Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici3                          Poluanți specifici nesintetici  – metale3                               Elementele biologice de calitate           Fitoplancton                          Macroalge                          Angiosperme                          Fauna nevertebrată bentică                          Faună piscicolă                               Starea chimică           Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar  periculoase (Tabelul III.2)                          Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)    Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate?  Da / Nu / Incert           Caracteristicile zonei protejate (1):  -  -  -  Caracteristicile zonei protejate (2):  -  -  -                    Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”incert”, mergeți la punctul 2.4.     Tabelul III.2.-4.4. Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Ape costiere)     În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) care ar putea fi afectate de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      Elemente hidromorfologice                          Condiții morfologice:  variația adâncimii                          Condiții morfologice: structura și substratul patului  de coastă                          Condiții morfologice:  structura zonei delimitate de maree                          Regimul mareelor: direcția  dominantă a curenților                          Regimul mareelor:  expunerea la valuri                          Elemente fizico – chimice                          Transparență                          Condițiile termice                          Condiții de oxigenare                          Salinitate                          Acidifiere                          Condițiile nutrienților                          Poluanți specifici sintetici -  micropoluanți organici                          Poluanți specifici nesintetici  – metale                          Elementele biologice de  calitate                          Fitoplancton                          Macroalge și Angiosperme                          Fauna nevertebrată bentică                          Starea chimică                          Substanțe prioritare (vezi  Tabelul III.2)                          Substanțe prioritar  periculoase (Tabelul III.2)                          Zonele protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)    Ar putea fi compromisă starea zonelor protejate?  Da / Nu / Incert           Caracteristicile zonei protejate (1):  -                          În cadrul fiecărui rubrici, identificați indicatorul (parametrul) care ar putea fi afectate de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      -  -  Caracteristicile zonei protejate (2):  -  -  -                    Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”Incert”, mergeți la punctul 2.4.     Tabelul III.2.-4.5. - Tabel de definire a domeniului de aplicare a evaluării respectării cerințelor Legii Apelor – Impact cumulat (Ape subterane)     În cadrul fiecărui rubrici, identificați parametrul care ar putea fi afectat de proiect    Efectul va fi temporar?  Da / Nu / Incert    Justificare    Efectul va fi nesemnificativ la nivelul corpului de apă?  Da / Nu / Incert    Justificare      Parametri cantitativi      Nivelul apei subterane                          Parametri calitativi      Cloruri                          Sulfați                          Oxigen dizolvat                          pH                          Nitrați                          Amoniu                          Pesticide (individual și total)                          Poluanţii şi indicatorii de poluare  ai apelor subterane                          Zone protejate (vezi Anexa nr. 1^2 din Legea Apelor)    Ar putea fi compromisă starea zonelor? Da / Nu / Incert           Caracteristicile zonei protejate (1):  -  -  -  Caracteristicile zonei protejate (2):  -  -  -                       Pentru fiecare indicator de calitate (sub-element) în cazul căruia răsunsul este ”nu” sau ”Incert”, mergeți la punctul 2.4 .     Tabel III.2: Lista substanțelor prioritare din domeniul apei (substanțele prioritar periculoase sunt marcate cu *) în conformitate cu Anexa X a Directivei 2013/39/EU, care modifică și completează Directiva 2008/105/EC/        Alachlor      Anthracene*      Atrazine      Benzene      Brominated diphenylethers*      Cadmium and its compounds*      Chloroalkanes, C10-13*      Chlorfenvinphos      Chlorpyrifos (Chlorpyrifos-ethyl)      1,2-dichloroethane      Dichloromethane      Di(2-ethylhexyl)phthalate (DEHP)*      Diuron      Endosulfan*      Fluoranthene      Hexachlorobenzene*      Hexachlorobutadiene*      Hexachlorocyclohexane*      Isoproturon      Lead and its compounds      Mercury and its compounds*      Naphthalene      Nickel and its compounds      Nonylphenols*      Octylphenols      Pentachlorobenzene*      Pentachlorophenol      Polyaromatic hydrocarbons (PAH)*      Simazine      Tributyltin compounds*      Trichlorobenzenes      Trichloromethane (chloroform)           Trifluralin*      Dicofol*      Perfluorooctane sulfonic acid and its derivatives (PFOS)*      Quinoxyfen*      Dioxins and dioxin-like compounds*      Aclonifen      Bifenox      Cybutryne      Cypermethrin      Dichlorvos      Hexabromocyclododecanes (HBCDD)*      Heptachlor and heptachlor epoxide*      Terbutryn        Suplimentar față de Tabelul 4.1, se vor avea în vedere încă 8 poluanți, care nu sunt substanțe prioritare, dar pentru care sunt stabilite standarde de calitate de mediu în Directiva 2013/39/EU, care modifică și completează Directiva 2008/105/EC/:     Carbon-tetrachloride             DDT total  para-para-DDT                     Cyclodiene pesticides Aldrin                      Dieldrin  Endrin                     Isodrin  Tetrachloro-ethylene             Trichloro-ethylene          3 APLICAREA ȘI JUSTIFICAREA PREVEDERILOR ART. 4.7 AL DIRECTIVEI CADRU APĂ    Procesul de a determina dacă    noi modificări ale caracteristicilor fizice ale corpului de apă de suprafață / schimbări ale nivelului corpurilor de apă subterană pot conduce la deteriorarea / neatingerea stării bune / potențialului bun, sau    o nouă activitate umană de dezvoltare durabilă poate duce la deteriorarea de la starea foarte bună la starea bună  constituie un prim pas, ce trebuie realizat în prealabil, al procesului de autorizare sau de avizare/autorizare. În contextul dat, acest proces este numit „Evaluarea aplicabilității" în raport cu Articolul 4 (7). Acest pas este necesar pentru îndeplinirea obligațiilor din Directivă, deoarece este esențial să se evalueze modalitatea în care se preconizează că un proiect propus va afecta obiectivele de mediu ale corpurilor de apă vizate. Este un prim pas important pentru a determina     dacă este necesară o „Testare cu privire la Articolul 4 (7)". „Evaluarea aplicabilității" trebuie diferențiată de „Testarea cu privire la Articolul 4 (7)". Dacă un proiect nu este susceptibil să cauzeze deteriorarea sau să compromită atingerea stării bune/ potențialului bun (de exemplu, datorită aplicării măsurilor de atenuare ce ar trebui să constituie un element inerent al unui proiect), atunci nu este necesară efectuarea unei Testări cu privire la Articolului 4 (7), iar proiectul poate fi autorizat în temeiul DCA.  Pe de altă parte, dacă proiectul poate cauza deteriorarea / compromiterea atingerii stării bune/ potențialului bun, acesta poate fi autorizat numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la Articolul 4 (7) literele (a)-(d), considerându-se astfel că „Testarea cu privire la Articolul 4 (7)" a fost depășită cu succes. Rezultă că, în cazul în care condițiile menționate nu sunt îndeplinite, iar Testarea cu privire la Articolul 4 (7) eșuează, proiectul nu poate fi autorizat în temeiul DCA.  Obiectivul Directivei Cadru Apa este, printre altele, 1) atingerea unei stări / unui potențial bun al tuturor corpurilor de apă până în anul 2015 și 2) prevenirea deteriorărilor ulterioare ale oricărui corp de apă. În conformitate cu articolul 4 alineatul (1), aceste obiective vizează atât corpurile de apă de suprafață (inclusiv cele naturale, artificiale și puternic modificate), cât și corpurile de apă subterană.  Pentru corpurile de apă de suprafață naturale, starea ecologică este definită prin intermediul elementelor biologice de calitate (BQEs), precum și al elementelor hidromorfologice, chimice și fizico-chimice cu rol de suport pentru elementele biologice (a se vedea Anexa V din DCA). Starea chimică este definită de standardele de calitate a mediului pentru substanțele chimice stabilite la nivelul UE în Directiva 2008/105/CE, modificată prin Directiva 2013/39/UE (substanțe prioritare și anumiți poluanți).  Statele Membre sunt autorizate, în anumite condiții, să desemneze corpurile de apă de suprafață drept corpuri de apă artificiale sau puternic modificate (CAPM). Corpurile de apă artificiale sunt acele corpuri de apă de suprafață create de o activitate umană.  CAPM sunt corpuri de apă de suprafață ale căror caracteristici sunt substanțial modificate ca urmare a transformărilor fizice (hidromorfologice) cauzate de activitățile umane [Articolul 4 (3)]. Obiectivul de mediu pentru corpurile de apă artificiale și cele puternic modificate este atingerea unui potențial ecologic bun (și nu a unei stări ecologice bune) [Articolul 4 (3)] și a unei stări chimice bune.  Starea apelor subterane este reprezentată de componenta cantitativă și de cea chimică. Starea cantitativă este definită prin resursele de apă subterană disponibile care nu sunt depășite de rata medie anuală de captare pe termen lung, iar nivelurile și debitele apelor subterane sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor de mediu ale apelor de suprafață aflate în interdependență cu apa subterană și pentru ecosistemele terestre care depind de apa subterană; iar alterarea antropică a direcției de curgere rezultate din modificările de nivel nu duc la pătrunderea/intruziunea apei sărate sau a altor intruziuni. Elementele care definesc starea chimică a apelor subterane includ standardele de calitate stabilite la nivelul UE (pesticide și nitrați) și la nivel național (valori- limită), precum și absența efectelor negative asupra ecosistemelor acvatice și terestre care depind     de apa subterană (pentru detalii, a se vedea subpunctul 2.3.2 din Anexa V a DCA, Directiva 2006/118/CE, ghidurile relevante ale SCI și rapoartele tehnice).  Aceste obiective stabilite prin DCA sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Articolul 4 (7) stabilește circumstanțele în care este permisă neîndeplinirea anumitor obiective ale DCA.  Statele membre sunt obligate să refuze autorizarea pentru un proiect individual – cu excepția cazului în care s-a acordat o excepție în temeiul Articolului 4 (7) – dacă acesta poate provoca deteriorarea unui corp de apă sau neatingerea unei stări sau potențial bun ale acestuia. Factorul decisiv în adoptarea unei hotărâri legate de necesitatea aplicării unei Testări în privința Articolului 4 (7) este efectul potențial al noii modificări / alterări sau al noii activități de dezvoltare durabilă asupra stării corpului de apă (a se vedea capitolul 3.4), indiferent dacă este vorba despre o activitate complet nouă (o nouă modificare / alterare sau o nouă activitate de dezvoltare durabilă) sau despre modificări/îmbunătățiri ale activităților deja existente sau ale infrastructurii deja existente (de ex., modificări sau prelungiri ale unui dig sau baraj existent).(de ex., extinderi).  În acest context, trebuie, de asemenea, reținut că reînnoirea unei autorizații existente sau a unei activități autorizate, de exemplu o autorizație de captare a apei, poate necesita o Testare în privința Articolului 4 (7) - în cazul în care condițiile de autorizare sunt modificate, iar schimbarea activităților întreprinse în conformitate cu autorizația reînnoită ar putea provoca deteriorări. Pentru presiuni asupra corpurilor de apă rezultate din activitățile aprobate în temeiul autorizațiilor existente, este importantă revizuirea în timp util și eventuala corectare a acestora în vederea îndeplinirii obiectivelor DCA.  Așa cum se prevede la Articolul 4 (7), Statele Membre nu încalcă Directiva în situația în care o nouă modificare/ alterare sau o nouă activitate de dezvoltare durabilă duce la deteriorarea sau compromite atingerea unei stări/ potențial bun al corpului de apă, în condițiile în care sunt îndeplinite prevederile Articolului 4 (7) literele (a) - (d). Însușindu-și o abordare în conformitate cu principiul precauției, autoritățile competente pot autoriza un proiect în absența unei Testări în privința Articolului 4 (7) numai dacă există suficiente certitudini că acesta nu va cauza deteriorarea sau nu va compromite atingerea unei stări / potențial bun (a se vedea capitolul 4.1 pentru considerații suplimentare). Dovezile pe care se bazează o astfel de decizie ar trebui să fie documentate.  Rezultă că evaluările privind eventualitatea ca o nouă modificare /alterare să ducă la deteriorarea sau să compromită atingerea unei stări bune/ potențial bun trebuie stabilite în prealabil (ex-ante), ceea ce reprezintă faza de „Evaluare a aplicabilității“ Articolului 4 (7).  În acest context, este important să se țină seama de faptul că desemnarea corpurilor de apă ca fiind artificiale sau puternic modificate (CAPM) în conformitate cu Articolul 4 (3) nu este considerată un tip de exceptare. Corpurile de apă artificiale sau puternic modificate (CAPM) sunt considerate o categorie specifică de corpuri de apă, cu propriile scheme de clasificare și obiective [de mediu]. Prin urmare, și pentru corpurile de apă desemnate ca artificiale sau puternic modificate, nerealizarea potențialului ecologic bun sau deteriorarea datorată unei modificări noi poate fi permisă numai în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute la Articolul 4 (7).     4         STUDII PRACTICE DE CAZ     Abordările integrate și coerența politicilor joacă un rol central în punerea în aplicare a DCA și în evaluarea informată în legătură cu Articolul 4 (7). Noi modificări fizice, noi activități umane de dezvoltare durabilă sau schimbări în cadrul acestora care ar putea provoca deteriorări, sunt frecvent legate de realizarea obiectivelor altor politici ale UE, cum ar fi energia, transportul, protecția împotriva inundațiilor, apărarea zonelor costiere, alimentarea cu apă și tratarea apelor uzate etc., pe lângă politicile naționale relevante. Prin urmare, integrarea DCA și legăturile acesteia cu implementarea acestor politici necesită o abordare coordonată și o coerență mai accentuată a proceselor de autorizare în raport cu Articolul 4 (7).     Unele dintre politicile și programele relevante ale UE includ, printre altele, următoarele:    Rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T)17    	Politica energetică, inclusiv politica privind energia regenerabilă și planurile de acțiune privind energia din surse regenerabile    Politicile industriale, cum ar fi Strategia UE privind materiile prime    Planurile de management împotriva riscului la inundații, în conformitate cu Directiva UE privind inundațiile    Directiva Cadru Strategia pentru mediul marin și Directiva de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim    Instrumentele europene de finanțare și Politica Agricolă Comună (PAC)    Politica privind schimbările climatice, inclusiv adaptarea și atenuarea acestora, ca problemă trans-sectorială    Alte directive și politici de mediu, în special Directivele SEA, EIA, Păsări și Habitate, precum și Directiva privind epurarea apelor uzate urbane              implementarea DCA în legătură cu elaborarea și punerea în aplicare a acestor politici permit integrarea de la bun început a obiectivelor DCA, ceea ce ar putea chiar să reducă necesitatea unor modificări noi și, prin urmare, a posibilității de deteriorare a corpurilor de apă, în sensul unei transparențe sporite a factorilor de decizie asupra impacturilor preconizate.    Implicarea și consultarea autorităților și a părților interesate (stakeholder-ilor) implicate în          planuri și programe asupra mediului (Directiva SEA) pot contribui la integrarea aspectelor de mediu în pregătirea anumitor planuri și programe menționate mai sus, acestea putând astfel face obiectul unei evaluări strategice de mediu (SEA). Evaluările în temeiul Directivei SEA pot contribui la acordarea unei atenții depline efectelor semnificative asupra mediului, inclusiv efectelor asupra apei.    În plus, evaluările în temeiul Directivei 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor          pentru evaluările necesare în contextul Articolului 4 (7), în special în ceea ce privește    Rezultatele unor astfel de abordări integrate pot furniza, de asemenea, informații valoroase          modificărilor sau pentru evaluarea unor opțiuni mai bune de mediu. 12     dimensiunea strategică a interesului public major, estimarea beneficiilor și a impactului     Studiu de caz 1: Cum se utilizează standardele hidromorfologice pentru a preveni deteriorarea stării 13   Țara: Regatul Unit / Scoția          pentru orice activitate ce poate afecta negativ mediul acvatic, inclusiv captarea apei, construcții și amenajări de acumulări, precum și orice alte lucrări de construcție sau de inginerie în sau în vecinătatea apelor de suprafață. Ca prim pas în procesul de autorizare prealabilă, autoritatea de reglementare (Agenția de Protecție a Mediului din Scoția – SEPA) evaluează riscul pe care activitatea propusă îl prezintă pentru mediul acvatic. Această evaluare a riscurilor implică previziuni privind: (i) elementele de calitate hidromorfologice ale corpului de apă (hidrologie, morfologie și continuitate) sunt susceptibile de a fi modificate de activitatea propusă; și (ii) modul în care aceste modificări pot afecta elementele de calitate biologică ale corpului de apă. Pentru a putea previziona modul în care vor fi modificate elementele calitative hidromorfologice, sunt necesare informații despre condiția elementelor la momentul dat. Acest lucru este asigurat prin programele de monitorizare și modelare ale SEPA, completate, dacă este necesar, de informațiile furnizate de dezvoltator. De exemplu, SEPA păstrează estimări modelate pentru toate râurile cu privire la gradul în care debitele acestora au fost modificate prin intermediul captărilor, al deversărilor și al amenajărilor de acumulări.    În conformitate cu cadrul de reglementare al Scoției, este necesară o autorizare prealabilă          activitatea propusă urmează să le producă asupra hidromorfologiei corpului de apă cu standarde hidromorfologice pre-determinate pentru stările „foarte bună“, „bună“, „moderată“ și „proastă“. Aceste standarde au fost stabilite astfel încât o încălcare a oricăruia dintre ele (hidrologie, morfologie sau continuitate) indică un risc semnificativ pentru unul sau mai multe elemente biologice de calitate. În cazul în care SEPA consideră că o propunere poate duce la o încălcare [a unui standard - n. tr.] și, prin urmare, la o deteriorare a stării, ea poate autoriza propunerea doar dacă sunt îndeplinite cerințele Articolului 4 (7). Standardele hidromorfologice sunt obținute și actualizate periodic, în cadrul unui proces coordonat la nivel național, care reunește cercetători, experți tehnici și în date din întregul Regatul Unit și nu numai. Standardele sunt emise către SEPA sub forma Directivelor ministeriale. Printre altele, aceste instrucțiuni enumeră standardele pentru debitele de râu, pentru nivelurile lacurilor și pentru starea morfologică a râurilor. În anul 2017 va fi finalizată o revizuire majoră a standardelor pentru aceasta din urmă, urmând a fi emise standarde revizuite care să reflecte progresele obținute în cunoașterea științifică.    Pentru a evalua riscul asupra factorului biologic, SEPA compară modificările pe care          provocat de amenajări, indiferent dacă acest risc se referă la starea corpului de apă în ansamblu sau la starea unor elemente calitative biologice individuale care se află într-o clasă de stare superioară celei a corpului de apă în ansamblu (de exemplu, corpul de apă este în    Aceste standarde vor permite SEPA: • să evalueze eficient și consecvent riscul de deteriorare            Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7)    Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7)          evalueze – în cazul corpurilor de apă care se află într-o clasă inferioară stării bune (de exemplu datorită poluării) – riscul ca amenajarea să compromită obținerea pe viitor a stării bune (de exemplu, prin încălcarea unuia sau mai multor standarde hidromorfologice); și • să acorde asistență potențialilor dezvoltatori, furnizându-le informații privind proporțiile în care se preconizează ca amenajarea să fie posibilă în diferite părți ale mediului acvatic fără riscul deteriorării sau compromiterii unei realizări în viitor a stării bune.    stare „bună“ în ansamblu, dar unele elemente biologice sunt într-o stare „foarte bună”); • să     Studiu de caz 2: Impactul cumulativ al acumulărilor de apă asupra mediului acvatic. Expertiză științifică comună 14   Țara: Franța          inclusiv asupra impac-tului acumulărilor de apă asupra mediului acvatic, în special în zonele în care există deja mai multe astfel de acumu-lări, iar resursele de apă sunt foarte solicitate. Prin lege, construirea unei noi acumulări impune o cerere de planificare sau o autorizație guvernamentală, ceea ce necesită un studiu de impact asupra mediului. În prezent, aceste studii trebuie să evalueze efectele cumulative ale proiectului [în sine], în relație cu alte proiecte similare cunoscute. Aspectul "cumulativ" al impactului infrastructurii de stocare a apei asupra unei zone de captare este adesea puțin înțeles, din cauza lipsei de cunoștințe relevante privind metodele de evaluare. Prin urmare, consultanții și serviciile guvernamen- tale sunt lipsite de instrumente operaționale pentru procesarea unor cereri privind noi acumulări de apă, ceea ce ridică alte probleme legate de planurile de management a apelor și de supervizarea amenajării de acumulări noi. În acest context, Ministerul Mediului, Energiei și Problemelor Marine din Franța (MEEM), cu sprijinul ONEMA, a solicitat ca Irstea, în parteneriat cu INRA, să efectueze o evaluare științifică comună (ESCo) privind impactul cumulativ al acumulărilor de apă asupra mediului acvatic. Evaluarea a fost elaborată de aproximativ 15 experți în mai multe disci-pline și organizații de cercetare, bazându-se pe analiza a circa 1 000 de articole și rapoarte științifice internaționale.    Crearea unei noi infrastructuri de stocare a apei ridică o serie de preocupări legate de mediu,          acumulărilor de apă asupra mediului. Acestea ajung să modifice toate caracteristicile funcționale ale unui bazin hidrografic, astfel încât construc-ția lor poate deveni problematică atunci când sunt construite pe un râu deja vulnerabil. În orice caz, foarte puține studii abordează efectele cumulative ale acumulărilor de apă asupra tuturor caracteristicilor funcționale investigate în cadrul evaluării, chiar și în cazul unor interacțiuni puternice între acestea. Prin urmare, evaluarea importanței efectelor asupra unui anumit bazin hidrografic necesită identificarea consecințelor asupra bazinului și caracterizarea regimului acestuia ca urmare a respectivelor consecințe. Pentru caracterizarea integrală a bazinului hidrografic se poate recurge la o abordare bi-direcțională, identificându-se sub-bazinele cele mai vulnerabile și problemele asociate acestora, înainte de a începe evaluarea efectelor cumulative ale proiectelor noi pe aceste sub-bazine.    Evaluarea științifică a dezvăluit lipsa de cunoștințe legate de efectele cumulative ale          factorilor de influență, evaluarea a identificat principalele interacțiuni dintre caracteristicile    Prin analizarea efectelor cumulative ale acumulărilor de apă, proceselor implicate și            Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7)          cumulative. Varietatea contextelor întâlnite în literatura științifică, ca și lipsa de date și cunoștințe menționată mai sus, limitează numărul de indicatori relevanți și de metodele validate pentru o caracterizare imediată a influenței pe care o serie de acumulări le are asupra unui bazin hidrografic, împiedicând, mai departe, capacitatea de a anticipa efectele amenajării uneia sau mai multor acumulări noi. În contextul Franței, dobândirea de cunoștințe și ordine de mărime rămâne necesară. Analiza efectuată poate fi folosită pentru a elabora un cadru metodologic care să abordeze problema efectelor cumulative ale acumulărilor de apă asupra unui anumit bazin hidrografic. Acesta reprezintă punctul central al fazei operaționale, care va urma după această expertiză științifică.    funcționale și necesitatea luării acestora în considerare în cadrul evaluării efectelor     Studiu de caz 3: Plan de Construire a Liniei Feroviare de Mare Viteză (HS2) – Faza 1 (Londra–West Midlands) 15   Țara: Marea Britanie          oferi o legătură pe calea ferată de mare viteză dintre Londra și sudul Angliei către nordul Angliei. Faza 1 acoperă patru Districte Bazinale (Tamisa, Anglian, Severn și Humber) și ar putea avea impact asupra a 61 corpuri de apă de suprafață și 15 corpuri de apă subterană. Din cele 61 de corpuri de apă de suprafață evaluate, nu au fost identificate elemente ale schemei guvernamentale care ar conduce cu certitudine la o neconformitate obiectivă a corpurilor de apă. Cu toate acestea, în cele din urmă, 5 corpuri de apă dintre acestea au fost evaluate ca fiind supuse riscului de deteriorare sau de împiedicare a atingerii Stării Ecologice Bune (SEB)/Potențialului Ecologic Bun (PEB) ca urmare a construirii HS2 Faza 1. Din cele 15 corpuri de apă subterană evaluate inițial, 4 corpuri de apă subterană au fost, în cele din urmă, evaluate ca fiind supuse riscului de deteriorare sau de împiedicare a atingerii SEB ca urmare a construirii HS2 Faza 1. Celelalte corpuri de apă subterană sau de suprafață rămase au fost evaluate ca nefiind supuse riscului sau includ măsuri de reducere a impactului și alte măsuri care rezultă din „Prevederile Suplimentare”. Un document privind revizuirea Evaluării Conformității cu DCA s-a publicat în martie 2016 oferind mai multe detalii cu privire la motivele pentru care deteriorarea s-ar putea produce în cazul fiecărui corp de apă, împreună cu măsuri de reducere a impactului generale și informații asupra modului în care cele patru teste de la Articolul 4(7) se pot îndeplini. Evaluarea urmărește o abordare bazată pe prevenirea riscului și a fost susținută de Agenția de Mediu pentru a se asigura că toate efectele adverse potențiale aveau să fie raportate și detaliate, chiar și acolo unde probabilitatea ca să producă un efect foarte mic sau amploarea acelui efect este limitată; impulsul inițial a fost să se asigure că se continuă urmărirea și redresarea efectelor confor DCA pe parcusul elaborării designului și în faza de consimțământ. 1617     HS2 este o schemă guvernamentală națională de mai multe milioane de lire sterline pentru a     Studiu de caz 4: Evaluarea impactului măsurilor din Planul de Management a Riscului la Inundații (PMRI) în scopul evaluării aplicabilității Articolului 4(7)            Ghidul nr. 36 Excepții de la obiectivele de mediu în temeiul Articolului 4 (7)    https://circabc.europa.eu/sd/a/e9885e5b-9638-4ff6-baee-2815c6300ce8/22 - MS United Kingdom. 4.7 Case Study.pdf     https://www.gov.uk/government/publications/water-framework-directive-compliance-assessment-review      Țara: Italia     Zona studiului de caz se situează în Districtul (hidrografic) al Apeninilor de Nord (DAN) , mai specific în Regiunea Toscanei (aproximativ 20.000 km pătrați, 60% din suprafața Districtului).                  apei. Procedura s-a aplicat la toate corpurile de apă de suprafață din zonă, de la râuri mici cu aproape 10 km pătrați la principalele râuri ca râul Arno (zona de aval), o zonă bazinaăa de aproximativ 8000 km pătrați. Măsurile structurale ale PMRI pot provoca modificarea fizică a corpului de apă deoarece este posibil să cuprindă modificarea longitudinală și transversală a râului, inclusiv repararea digurilor, înălțimea barajelor, deversoare de derivație a curentului, zone de extindere cu canale de intrare/ieșire a apei, reabilitarea malurilor. Pentru a pre-evalua posibilitatea aplicării Art. 4(7), al doilea ciclu al PMB-ului Districtului Hidrografic al Apeninilor de Nord include o analiză detaliată a măsurilor structurale din cadrul PMRI. Fiecare intervenție bazată pe o modificare fizică a râului sau lacurilor a fost georeferențiată și legată de unul sau mai multe corpuri de apă. Lista intervențiilor de apărare împotriva inundațiilor este raportată într-o secțiune specifică a raportului privind corpul de apă (CA) din Sistemul Executiv de Informații al PMB (vezi mai jos).    Scopul este de a estima impacturile unei măsuri structurale a PMRI asupra stării/potențialului             Extras din SEI – Sistemul Executiv de Informații pentru PMRI DAN (Districtul Apeninilor de Nord).  Partea de sus a foii de raportare a CA           definite în materie de soluții hidraulice și în detalii structurale, scopul listei propuse, referitoare la fiecare corp de apă, este să concentreze atenția pe o viitoare aplicare potențială a Art. 4(7) pentru corpurile de apă implicate.    De vreme ce intervențiile respective sunt în principal măsuri planificate ce urmează să fie     Aceasta include următoarele etape analitice:          Colectarea datelor detaliate ale proiectului legate de caracteristicile structurale:         dimensiunile geometrice ale intervențiilor: lungime – suprafața – volum,    mărimea porțiunii CA impactat și comparație cu lungimea/suprafața totală a CA,    indicii geomorfologici (de ex. Managementul Calității Informațiilor) – evaluare ex ante  + ex post          Compararea cu valorile limita (definite la scara districtului)         Impactul real în materie de modificare fizică var fi testat în evoluția activităților planificate, aplicând criterii comune pentru evaluarea modificării morfologice și eligibilitatea pentru Art. 4(7). Procedura descrisă a adus beneficii generale pentru o analiză eficientă și coordonată a relației dintre PMB și PMRI. Raportarea pe o foaie oficială de informații a tuturor intervențiilor structurale ce pot modifica caracteristicile fizice ale corpurilor de apă permite părților interesate, publice și private, să conștientizeze potențiala aplicație a Art. 4(7).     Discuția privind impactul real al măsurilor de apărare împotriva inundațiilor se poate deja aplica în faza preliminară a proiectului pentru a implementa un proces mai inclusiv în ceea ce privește alegerea soluțiilor tehnice și o cunoaștere specifică a excepției de la obiectivele Directievi Cadru pentru Apă.     Ca un aspect critic, problemele de natură financiară pot modifica sau invalida analiza tehnică, conducând la alegeri incomplete sau doar parțial folositoare proiectului 18.      Studiu de caz 5: Evaluarea impactului proiectului „AUTOSTRADA SIBIU-PITEŞTI” Țara: Romania 19      Traseul autostrăzii Sibiu - Piteşti se va desfăşura între Sibiu (intersecţia cu Centura Sibiu) şi Piteşti (intersecţia cu Centura Piteşti) în zona centrală a României.             http://www.appenninosettentrionale.it/eis/     19  http://www.anpm.ro/documents/12220/34391606/RIM_Autostrada+Sibiu+Pitesti_rev03+14.12.2018.pdf/2cbb9d11- ba85-4e9b-8b03-9b3f0ecacfc1, RAPORT PRIVIND IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI pentru proiectul  „AUTOSTRADA SIBIU-PITEŞTI”     425000        450000        475000          U')    o o o  r-­  '<1"     o  o o o   U')  '<1"     o  o o   U')  N V     o o o o  o o o  U')  N  V     o o o  o o  ':t     -- Traseu autostradă   D  Limită   j  udeţ    D  Lrnită  unită  administrativ -  teritoriale   Unităţi  administrativ   -  teritoriale intersectate  Municip i  u  reşedinţă  de  judeţ  o                                                           o   8    D   Municip i  u,  a lt u l   decat reş  dinţa  de  judeţ                             o   � ll'l   □ oraş   O  Comuna   425000       450000       475000  o  . r  ll , -  ' , ­  l      In cadrul proiectului sunt prevazute 47 de lucrari constand in regularizări/ devieri si recalibrări ale albiilor.  Lucrările de regularizare/ devieri de au fost prevăzute pe sectoarele în care ampriza autostrăzii s- a suprapus peste traseul existent al văii sau acolo unde cursul de apă trebuie direcţionat spre o deschidere a podului sau spre deschiderea podeţului. Secţiunea transversală regularizată trebuie să permită tranzitarea debitului de calcul cu asigurarea de 2% şi să respecte condiţiile morfologice de stabilitate. Secţiunea transversală a albiei rectificate s-a stabilit pe baza observaţiilor secţiunilor naturale ale albiei din sectoarele stabile (sectoare model). Astfel dimensiunile albiei minore şi majore geometrizate s-au determinat ţinând cont de alura secţiunilor transversale din albia naturală de pe sectoarele model. Albia nou formată va fi protejată cu saltele din gabioane de 0,50 m grosime .  Lucrările necesare pentru realizarea regularizărilor şi devierilor sunt următoarele: trasarea lucrării, excavarea materialului până la cota şi forma profilului proiectat, aşternerea unui geotextil, realizarea saltelelor de gabioane şi umplerea acestora cu piatra brută.     Recalibrarea albiei este necesară pe zonele unde au fost prevăzute apărări de mal ale albiei cursurilor de apă, precum şi în zona podurilor, unde realizarea lucrărilor conduce la diminuarea secţiunii de scurgere. Recalibrarea albiei constă în realizarea secţiunii necesare scurgerii debitului de calcul. De asemenea, în zonele unde albia cursului de apă este meandrată sau prezintă depuneri, pentru a spori aria secţiunii de scurgere, este necesară recalibrarea albiei pe o anumită porţiune şi cel mai des în zona podurilor unde albia prezintă deformări ale fundului şi mai ales depuneri.     Traseul autostrăzii Sibiu – Piteşti intersectează sau se află în apropierea mai multor cursuri de apă, situate în Spaţiul Hidrografic Argeş – Vedea şi Bazinul Hidrografic Olt, incluse în subbazinele Argeş, Vedea şi Dâmboviţa, respectiv Cibin, Hârtibaciu, Sadu, Pârâul Sec, Oltul Inferior.  Râurile principale din zona autostrăzii Sibiu – Piteşti sunt Oltul, Topologul şi Argeşul. Acestea prezintă mai mulţi afluenţi, de diferite dimensiuni şi care prezintă diverse grade de intervenţie antropică.  Pe baza analizelor spaţiale, au fost identificate 150 intersecţii ale traseului autostrăzii cu cursuri de apă, atât cadastrate cât şi necadastrate. Numărul cursurilor de apă cadastrate traversate de autostradă este 22. Numărul corpurilor de apă desemnate de către ANAR, traversate de autostradă este de 20.     Corpurile de apă de suprafaţă intersectate de traseul proiectului de autostradă Sibiu – Piteşti sunt atât de tip natural (râu natural), cât şi artificial (corp de apă artificial sau lac de acumulare). Majoritatea corpurilor de apă intersectate (70%) prezintă o stare/potenţial ecologic/ă Bun. Din punct de vedere al stării chimice, toate corpurile de apă de suprafaţă prezintă o stare Bună. Dintre corpurile de apă aflate în stare/cu potenţial ecologic Moderat, doar corpul de apă Topolog – aval conf. Topologel – conf. Olt este estimat a-şi atinge starea bună până în anul 2021.  Conform informaţiilor din Planurile de management ale SH Argeş – Vedea, respectiv BH Olt, în zona traseului propus al autostrăzii Sibiu – Piteşti au fost identificate cinci corpuri de apă subterană, dintre care patru de tip freatic şi unul de adâncime (ROAG12 Estul Depresiunii Valahe). Starea cantitativă a corpurilor de apă subterană din zona traseului autostrăzii Sibiu –     Piteşti este considerată bună, atât în cazul corpurilor de apă situate în SH Argeş – Vedea, cât şi în cazul corpurilor de apă din BH Olt. Starea chimică este considerată Bună în cazul a 4 corpuri de apă si slaba in cazul unuia. Corpurile de apă subterană din zona proiectului au avut în general ca termen estimat de îndeplinire a obiectivelor de mediu anul 2015, unul singur avand termenul de atingere a obiectivelor de mediu 2027 , pentru atingerea stării chimice bune.     Semnificaţia impacturilor potenţiale asupra factorului de mediu Apă a fost analizată pe baza a două criterii: sensibilitatea zonelor de implementare şi magnitudinea schimbărilor propuse de proiect. Clasele de sensibilitate pentru apa de suprafaţă au fost stabilite în funcţie de starea actuală din punct de vedere ecologic şi chimic, precum şi din punct de vedere al existenţei unor restricţii legate de modul actual de folosinţă al alimentărilor cu apă, iar clasele de sensibilitate pentru apa subterană au fost stabilite în funcţie de starea actuală din punct de vedere calitativ şi cantitativ, precum şi din punct de vedere al existenţei unor zone de protecţie hidrogeologică în zona proiectului.     Clasele de magnitudine pentru identificarea impactului asupra apelor de suprafaţă si asupra apelor subterane au fost stabilite ţinând cont de mărimea modificărilor elementelor de calitate raportată la suprafeţele/ lungimile totale ale corpurilor de apă ce pot fi influenţate în urma implementării proiectului, iar     Pentru cuantificarea potenţialelor impacturi asupra corpurilor de apă de suprafaţă au fost analizate spaţial potenţialele efecte generate de proiect asupra elementelor de calitate pentru fiecare corp de apă de suprafaţă. „Zona de impact” considerată pentru fiecare corp de apă ca urmare a unei intervenţii propusă de proiect a fost raportată la lungimea sau la suprafaţa totală a corpului de apă sau a elementelor asociate (în cazul vegetaţiei ripariene). Datele privind lungimea sau suprafaţa corpurilor de apă au fost furnizate de către Administraţia Naţională  „Apele Române”. Valorile suprafeţelor potenţial afectate (a zonelor de impact) au fost estimate pentru fiecare tip de intervenţie în parte, pe baza datelor geospaţiale referitoare la componentele proiectului sau pe baza datelor public disponibile privind copurile de apă. Pentru stabilirea semnificaţiei impacturilor asupra corpurilor de apă, analizele spaţiale realizate au ţinut cont şi de lucrările hidrotehnice deja existente pe fiecare corp de apă. Astfel, deşi pe mai multe corpuri de apă de suprafaţă există deja modificări hidrotehniceîn condiţiile realizării proiectului autostrăzii Sibiu – Piteşti, nici unul dintre corpurile de apă de suprafaţă naturale nu prezintă un risc de modificare a încadrării în „corp de apă puternic modificat”.  În etapa de construcţie este estimată o afectare în general redusă a corpurilor de apă de suprafaţă. Singurele situaţii în care este estimată probabilă apariţia unui impact moderat în etapa de execuţie sunt în cazul realizării lucrărilor de terasamente, în cazul îndepărtării vegetaţiei ripariene ca urmare a construcţiei podurilor şi viaductelor, în situaţia construcţiei zidurilor de apărare/ de sprijin şi ca urmare a realizării unor lucrări hidrotehnice ce implică utilizarea de beton. Pentru intervenţiile pentru care a fost estimat un impact moderat au fost prevăzute măsuri specifice de evitare sau reducere.  În etapa de operare nivelul estimat al efectelor este estimat a fi în general scăzut. Singura excepţie ar putea apărea însă doar în situaţia unei întreţineri inadecvate a sistemelor de gestionare a precipitaţiilor. Pentru asigurarea neafectării corpurilor de apă de suprafaţă în etapa de operare ca urmare a activităţilor de mentenanţă a autostrăzii este necesară prevederea de măsuri ce vizează întreţinerea sistemelor de colectare a apelor pluviale.     În eventualitatea unor activităţi de dezafectare a autostrăzii este previzionată apariţia unor efecte în general pozitive, ca urmare a reducerii presiunilor asupra corpurilor de apă de suprafaţă. Este recomandat însă ca la momentul dezafectării să se realizeze studii care să analizeze impactul lucrărilor şi care să ia în considerare caracteristicile corpurilor de apă la acel moment.     Formele de impact considerate în cazul apelor subterane sunt:    Alterări cantitative ale apelor subterane;    Alterarea calităţii apei subterane;    Scăderea nivelului apelor subterane.    Cuantificarea potenţialelor impacturi asupra corpurilor de apă subterană s-a realizat pe baza analizei spaţiale a zonelor potenţial afectate, în raport cu suprafaţa totală a corpurilor de apă subterană. Valorile suprafeţelor potenţial afectate au fost estimate pentru fiecare tip de intervenţie, pe baza datelor geospaţiale ale componentelor proiectului.  Este estimat că nivelul impactului asupra corpurilor de apă subterană în etapa de execuţie a proiectului este redus, valorile afectate fiind de maxim 3% din suprafaţă totală a unui corp de apă subterană. Ţinând cont de faptul că tunelele propuse nu se suprapun cu corpuri de apă subterană, este estimat ca nivelul efectului „prelevări de apă (epuismente) pentru construcţia tunelelor” să fie zero.  În etapa de operare este estimat un nivel redus,al efectelor asupra corpurilor de apă subterană, valorile estimate fiind extrem de mici.  Ţinând cont de faptul că majoritatea alimentărilor cu apă din zona traseului autostrăzii Sibiu – Piteşti se realizează din subteran şi că acestea sunt situate la distanţă de limita de construcţie a autostrăzii şi de alte componente ce ar putea genera efecte, este considerat că proiectul nu va avea un impact asupra zonelor de protecţie sanitară a alimentărilor cu apă şi de protecţie hidrogeologică.  În continuare au fost stabilite măsuri de evitare şi reducere a impactului atat pentru etapa de construire, cat si pentru cea de operare si dezafectare.     Pentru prezentul proiect a fost emis de catre ANAR avizul de gospodarire a apelor nr. 117/14.12.2018 si de catre ANPM acordul de mediu nr. nr.4/28.12.2018.                                  INTRODUCERE    Diversitatea  biologică  înseamnă  variabilitatea  organismelor  vii  din  toate  sursele, inclusiv, printre altele, a ecosistemelor terestre, marine şi a altor ecosisteme acvatice şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii si a ecosistemelor.Resursele biologice includ resurse genetice, organisme sau părţi din ele, populaţii sau orice alte componente biotice ale ecosistemelor având folosinţă sau valoare efectivă sau potenţială pentru umanitate. Conservarea,  protecţia  şi  îmbunătăţirea  calităţii  mediului,  inclusiv  conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, sunt obiective comunitare esenţiale şi de interes general.     În conformitate cu prevederile art.5 din Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, sunt definite urmatoarele categorii de arii natural protejate:    de interes național: rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, parcuri naturale;    de  interes  internațional:  situri  naturale  ale  patrimoniului  natural  universal, geoparcuri, zone umede de importanță internațională, rezervații ale biosferei;    de interes comunitar sau situri "Natura 2000": situri de importanță comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecție specială avifaunistică;    de interes județean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităților administrativ-teritoriale, după caz.     „Directiva Păsări” 79/409/EC  privind conservarea păsărilor sălbatice (adoptată la 2 aprilie 1979) şi  „Directiva Habitate” 92/43/EEC  referitoare la conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice (adoptată la 21 mai 1992) constituie temelia politicii UE în domeniul biodiversităţii. Acestea le permit tuturor statelor membre să colaboreze pentru a proteja şi asigura supravieţuirea speciilor şi habitatelor vulnerabile şi ameninţate din Europa.   În centrul celor două directive se află crearea reţelei Natura 2000, o reţea ecologică de situri care cuprinde cele 28 de state ale UE. Până în prezent, au fost incluse în reţea 26 000 de situri, acoperind aproape 18% din suprafaţa de teren a UE. Componenta marină a reţelei nu este încă finalizată. Cele două directive UE conţin în anexe listele cu speciile şi tipurile de habitate care fac obiectul Reţelei Natura 2000. Conform Directivei Habitate, scopul reţelei Natura 2000 este de a stabili un „ statut de conservare favorabil ” pentru habitatele şi speciile considerate a fi de interes comunitar.     Directivele Habitate şi Păsări  Directivele au două obiective principale:    protejează speciile de interes conservativ din întreaga UE (prin dispoziţiile privind protecţia speciilor);    conservă unele tipuri rare şi ameninţate de habitate sau habitatele anumitor specii rare şi ameninţate pentru a le asigura supravieţuirea continuă (prin dispoziţiile privind protecţia siturilor care conduc la crearea reţelei Natura 2000).      Cele două directive oferă un cadru legislativ comun, aplicabil în toate ţările UE, care asigură că toate activităţile umane sunt întreprinse astfel încât să nu afecteze negativ integritatea siturilor Natura 2000. 2000 și starea favorabilă de conservare a speciilor pentru care siturile au fost desemnate.  Articolul 6 din Directiva Habitate prevede, la alineatele (3) şi (4), aspecte procedurale de protecţie care trebuie urmate în cazul planurilor şi proiectelor.     Pentru  România , autoritatea responsabilă pentru implementarea Reţelei Natura 2000 este Guvernul  României,  prin  Ministerul  Mediului,  conform  obligaţiilor  asumate  în  cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană pentru Capitolul 22 Mediu, sectorul protecţia naturii.     În 2018 Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) a preluat administrarea siturilor Natura 2000, cu excepția acelora care se suprapun integral sau parțial pe Rezervația Biosferei Delta Dunării și a Parcurilor Naturale și Naționale aflate în administrarea ROMSILVA.     Cu referire strictă la siturile de importanță comunitară  România are obligația  implementării art.  6.3 și 6.4 privind impactul proiectelor asupra speciilor și habitatelor de importanță comunitară.           Art. 6.3.  Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, individual sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potențiale asupra sitului, în funcție de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă. În funcție de concluziile evaluării respective si în conformitate cu dispozițiile alineatului (4), autoritățile naționale competente aprobă planul sau proiectul doar după ce au constatat că nu are efecte negative asupra integrității sitului respectiv si, după caz, după ce au consultat opinia publică.   Art. 6. 4.  Dacă, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului si în lipsa unei soluții alternative, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerența globală a sistemului Natura 2000. Statul membru informează Comisia cu privire la măsurile compensatorii adoptate.         În România,  Evaluarea impactului proiectelor asupra biodiversității este integrată în evaluarea de mediu ca urmare a aplicării   O  rdinului nr. 19 din 13 ianuarie 2010  pentru aprobarea  Ghidului      metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.  În principal această evaluare a impactului vizează ariile naturale protejate care fac parte din reațeau europeană Natura 2000, dar nu se limiteaza la acestea. În vederea asigurării unei dezvoltări durabile și pentru menținerea unui cadrul natural cât mai adecvat zonei, evaluarea impactului asupra mediului trebuie să cuprindă și evaluarea impactului asupra biodiversității, indiferent daca proiectul se află sau nu în arii protejate, indiferent de tipul de desemnare.   Evaluarea impactului asupra biodiversității nu trebuie să se rezume la proiectul din interiorul sau apropierea ariilor naturale protejate de interes comunitar în special pentru că în România există pupulații mari ale speciilor, respectiv suprafețe mari ale  habitatelor naturale de interes conservativ european care se află în afara siturilor Natura 2000/ ariilor naturale protejate. De asemenea, specii pentru care au fost desemnate ariile naturale protejate din România pot să se deplaseze distanțe destul de mari, în migrațiune, căutare de hrană, alte tipuri de dispersii, în afara zonelor cuprinse în situri putând astfel fi impactate de proiecte situate departe de ariile naturale protejate.            DESCRIEREA IMPACTULUI ASUPRA BIODIVERSITĂȚII       Pierderea, degradarea sau fragmentarea habitatelor și modificarea comunităților prezente  Construirea infrastructurilor, instalarea de facilități și utilizarea de echipamente și instrumente, ceea ce poate provoca un impact fizic direct asupra habitatelor și speciilor.  În general, realizarea unui proiect necesita curatarea/eliberarea terenurilor și îndepărtarea vegetației de suprafață. Prin acest proces habitatele existente pot fi modificate, deteriorate, fragmentate sau distruse. Amploarea pierderii habitatului și a degradării depinde de mărimea, localizarea și solutiile proiectului și sensibilitatea habitatelor afectate.  Este important de remarcat faptul că, în timp ce eliberarea si pregatirea terenului pentru realizarea proiectului poate părea limitată, efectele indirecte ar putea fi mult mai răspândite, în special  în  cazul  în  care  interventia  interferează  cu  regimuri  hidrologice  sau  procese geomorfologice si pot afecta calitatea apei sau a solului. Astfel de efecte indirecte pot provoca grave deteriorari, fragmentariși pierderi ale habitatului, uneori, chiar și la o distanță relativ mare de amplasamentul proiectului.  Semnificația pierderii depinde și de raritatea și sensibilitatea habitatelor afectate și / sau de importanța lor ca zona de hrănire, reproducere sau hibernare pentru specii. De asemenea, rolul potențial al unor habitate ca si componente ale coridoarelor importante pentru dispersie și migrație, precum și pentru mai multe deplasări locale între zone de hrănire și locuri de cuibărit, trebuie să fie luate în considerare atunci când se evaluează importanța oricărei pierderi sau degradare a habitatelor.       Perturbarea și deplasarea speciilor  Perturbarea speciilor în zonele lor obișnuite de hrănire sau odihnă, precum și de-a lungul rutelor de migrație, poate duce la deplasarea și excludere, și, prin urmare, pierderea utilizării habitatului. Speciile pot fi deplasate din zonele din interiorul și din jurul amplasamentului proiectului, de exemplu, din cauza traficului crescut, prezența persoanelor precum și zgomot, praf, poluare, iluminare artificială, prezența umană constantă sau vibrații provocate în timpul sau după lucrările de construire.  Amploarea și gradul de perturbare, precum și sensibilitatea speciilor afectate, determină semnificația impactului, la fel ca și disponibilitatea și calitatea altor habitate corespunzătoare din apropiere, care pot găzdui animalele strămutate. În cazul speciilor rare și pe cale de dispariție chiar perturbări mici sau temporare pot avea repercusiuni grave pentru supraviețuirea lor pe termen lung în regiune.       Efectul de barieră  În cazul proiectelor de energie electrică, de transport de mare putere, infrastructurile de primire și de stocare potforța speciile să ocoleasca zona cu totul, atât în timpul migrației și, mai mult la nivel local, în timpul activităților de căutare a hranei obișnuite. Transformarea acestei situații intr-o problema depinde de o serie de factori, cum ar fi dimensiunea sub-stației, spațierea și dirijarea cablurilor de electricitate, dispunerea centralelor eoliene, amploarea deplasării speciilor și gradul de perturbare cauzat de legăturile dintre zonele de hrănire, reproducere și adăpostire.  Râurile, lacurile și zonele riverane au un rol important în răspândirea și migrația speciilor de apă dulce, precum și în deplasările mai localizate între diversele zone de hrănire, reproducere, odihnă și cuibărire. Ele acționează ca mici zone ecologice intermediare ( stepping stones ) sau coridoare ecologice vitale în cadrul peisajului. Orice obstacole sau impedimente în calea deplasării libere a speciilor în amonte sau în aval, oricât de mici, pot avea consecințe majore pentru supraviețuirea acestor specii.  Instalațiile hidroelectrice pot să întrerupă sau să împiedice, direct sau indirect, răspândirea și migrația speciilor. Cele mai evidente sunt barajele și zonele îndiguite, care reprezintă obstacole fizice în calea migrației peștilor și altor organisme acvatice, împiedicându-i să călătorească în amonte și în aval. Acestea au efecte majore asupra supraviețuirii unui număr mare de specii de apă dulce, ducând la fragmentarea, la izolarea și, în cele din urmă, la dispariția în special a unor populații de pești de apă dulce dulce sau a speciilor care migrează din mare în apă dulce sau a celor care migrează din apele dulci spre mare.  Efectul de barieră este deosebit de grav atunci când există mai multe obstacole pe un sector de râu. Chiar și în cazul structurilor sau al obstacolelor fizice foarte mici, râurile pot deveni rapid impracticabile. Și canalele artificiale pot fi obstacole în calea deplasării speciilor, prin faptul că străpung și, astfel, fragmentează habitatele terestre. De asemenea, ele pot crea legături artificiale între bazinele hidrografice, favorizând răspândirea speciilor alogene în detrimentul celor indigene.       Lovire și risc de mortalitate  Păsări și lilieci, se pot ciocni de diferitele părți ale liniilor electrice aeriene, precum și de alte facilități electrice supraterane. Mai ales parcurile eoliene reprezintă zone cu risc major pentru aceste specii. Nivelul de risc de coliziune depinde foarte mult de locatia sit-ului in raport cu proiectul și de speciile prezente, precum și de vreme, factoril de vizibilitate și designul specific al la liniei electrice. In particular, speciile care traiesc mult si au rate de reproducere scăzute și / sau cele care sunt rare sau sunt deja într-o stare de conservare vulnerabile (cum ar fi acvile, vulturi și berze) sunt la risc.  Exemplarele de pești și de alte specii care traversează o centrală hidroelectrică pot fi rănite sau ucise. O centrală hidroelectrică poate provoca:    răniri prin contact fizic cu paletele de ghidare, cu rotorul sau cu carcasa turbinei;    răniri cauzate de fluctuațiile de presiune în timpul trecerii prin turbină;    blocare în grătarele de la prizele de admisie sau răniri cauzate de mașinile de curățat;    răniri cauzate de debitul intens și de scurgerile din deversoare;    vulnerabilitate în fața animalelor de pradă, din cauza dezorientării.         Specii invazive alohtone:  Pătrunderea speciilor invazive conduce transformarea habitatele naturale și perturbarea speciilor indigene.          2 CRITERII DE EVALUARE A IMPACTULUI SEMNIFICATIV ASUPRA BIODIVERSITĂȚII    În Etapa studiului de evaluare adecvată se va stabili ca Studiul de evaluare adecvată  să includă:      1. Evaluarea semnificaţiei efectului, pentru care se recomandă utilizarea criteriile de evaluare prezentate in continuare             Criterii de evaluare      Descrierea elementelor proiectului care pot avea efecte semnificative asupra ariei  naturale  protejata,  asupra diversității biologice             Descrierea tuturor tipurilor de efecte pe care proiectul le poate avea asupra ariei naturale protejata         Distanța proiectului față de arie ( in m)    Zona de suprapunere a proiectului peste arie (suprafata zonei de suprapunere si procent din arie)      Distanța proiectului față de zonele de hrănire, de refugiu și pentru reproducere (in m)    Zone de suprapunere peste zona de hrănire, de refugiu, și de reproducere (suprafața zonei de suprapunere și procent               Criterii de evaluare           din arie și din zona respectivă)          -   Deplasarea speciilor       -   reducerea diversității speciilor       Descrierea sit-ului si a importantei acestuia pentru coerența globala a rețelei Natura 2000        Descrierea habitatelor natural și a speciilor potențial a fi afectate de proiect    -  Importanța habitatelor naturale și a speciilor afectate, de exemplu, de mare reprezentativitate, specii endemice, etc. Se va sublinia impactul asupra speciilor și habitatelor   prioritare.      Descrierea oricăror modificări în arie ca urmare a realizării proiectului         Distanța proiectului față de habitatele naturale de interes comunitar    Zona de suprapunere a proiectului peste habitat (suprafața totală și relativă, de ex. ca procent din arie)      influența asupra solului și subsolului din sit    limita ariei de distribuție pentru anumite habitate și specii și distanțele proiectului față de acestea    importanta pentru conectivitatea ecologică ( suprapunere cu alte sit-uri, etc.)      reducerea suprafeţei habitatului (în m și procent din arie);    disturbarea speciilor de interes national, comunitar si/sau international;    fragmentarea habitatelor naturale de interes național, comunitar și/sau internațional;    reducerea densităţii speciilor national, comunitar si/sau international;    modificări ale statutului de conservare;    modificării climatice directe si indirecte       Corelat cu criteriile de evaluare prezentate, se recomandă utilizarea următoarelor tipuri de indicatori pentru stabilirea semnificatiei efectelor:    procentul din suprafaţa habitatului pierdut ( absolut si relative),    modificari in structura habitatelor,    fragmentarea habitatelor de interes national, comunitar si/sau international (exprimată în procente),    durata sau persistenţa fragmentării,    durata sau persistenţa perturbării speciilor de interes national, comunitar si/sau international, distanţa faţă de aria naturală protejată,    schimbări în densitatea populaţiilor (nr. de indivizi/suprafaţă),    indicatorii chimici-cheie care pot determina modificarea funcţiilor ecologice ale unei arii naturale protejate, de ex. calitatea apei, emisii GES si amprenta de carbon a proiectului.       Semnificaţia efectelor se stabileşte întotdeauna pentru fiecare habitat/specie de interes  national, comunitar și/sau internațional  afectat.          3 ANALIZA DOCUMENTELOR RELEVANTE    Articolul 6 alineatele (3) și (4) definește procedura pas cu pas în cazul în care proiectele sunt luate în considerare. Trei etape principale sunt identificate:       Etapa 1:  Etapa de încadrare . Prima parte a procedurii constă într-o etapă de pre-evaluare ("screening") pentru a stabili dacă, în primul rând, proiectul este direct legat sau necesar pentru gestionarea sitului și, în al doilea rând, dacă este probabil să existe un efect semnificativ asupra sit-ului; aceasta este reglementată de articolul 6 alineatul (3) paragraf 1.    Etapa a doua:  Evaluarea adecvată . A doua parte a procedurii, reglementată de articolul 6 alineatul (3) paragraf 2, se referă la evaluarea corespunzătoare și la decizia autorităților naționale competente.    Etapa a treia:  Derogarea  de la articolul 6 alineatul (3) în anumite condiții, Etapă care în legislația românească  (Ordinul nr. 19/2010) este denumită   Etapa soluțiilor alternative . O a treia parte a procedurii reglementate de articolul 6 alineatul (4) intră în joc dacă, în ciuda unei evaluări negative, se propune să nu se respingă un proiect, ci să se ia în considerare în continuare. În acest caz, articolul 6 alineatul (4) permite derogări de la articolul 6 alineatul (3) în anumite condiții, care constau în absența unor soluții alternative și existența unor motive imperative de interes public (IROPI) pentru realizarea proiectului și solicitarea adoptarea măsurilor compensatorii. Directiva Habitate aplica principiul precauției, care impune ca prioritățile de conservare ale Natura 2000 să prevaleze acolo unde există incertitudine. Aceasta înseamnă că accentul pus pe evaluare ar trebui să fie acela de a demonstra, în mod obiectiv, cu dovezi justificative, că:    nu vor exista efecte semnificative asupra unui sit Natura 2000 (Etapa 1: Etapa de încadrare); sau    nu vor exista efecte negative asupra integrității unui sit Natura 2000 (Etapa a doua: Evaluarea adecvată); sau    nu există alternative la proiectul care ar putea avea efecte negative asupra integrității unui sit Natura 2000, există motive imperative de interes public major pentru realizarea proiectului și există măsuri de compensare care mențin sau consolideaza coerența globale a retelei Natura 2000 (etapa a treia: procedura de derogare).         Listele de verificare și procedurile de punere în aplicare sunt stabilite în etapele evaluării.        Etapa de încadrare     Această etapă analizează efectele probabile ale unui proiect, fie singur, fie în combinație cu alte proiecte, pe un sit Natura 2000 și consideră în mod obiectiv dacă aceste efecte nu vor fi semnificative.  În mod normal, Etapa de încadrare trebuie privită ca o simplă evaluare pentru a verifica dacă este necesară o Evaluare Adecvată. Această evaluare se va realiza pe baza informațiilor existente colectate din sursele disponibile, precum și pe opinia experților. De asemenea se vor consulta și alte instituții relevante în domeniul conservării naturii.  Etapa de încadrare este strict definită în Ordinul 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.  “Memoriul de prezentare a PP trebuie să cuprindă:    descrierea succintă a PP și amplasarea acestuia în raport cu aria naturală protejată de interes comunitar, cu precizarea coordonatelor geografice (STEREO 70) ale amplasamentului  PP. Aceste coordonate vor fi prezentate sub formă de vector în format digital cu referință geografică, în sistem de proiecție națională Stereo 1970, sau ca un tabel în format electronic conținând coordonatele conturului (X, Y) în sistem de proiecție națională Stereo 1970;    prezența și efectivele/suprafețele acoperite de specii și habitate de interes comunitar în zona PP;    justificarea dacă PP propus nu are legătură directă cu sau nu este necesar pentru managementul conservării ariei naturale protejate de interes comunitar;    estimarea impactului potențial al PP asupra speciilor și habitatelor din aria naturală protejată de interes comunitar.    Autoritatea competentă poate solicita orice alte informații, în cazul în care calitatea informațiilor prezentate nu poate duce la luarea unei decizii.”      Pentru identificarea potențialelor efecte ale proiectului,  Lista de verificare  de mai jos oferă câteva din principalele tipuri de parametri de proiect care vor trebui în mod normal să fie identificați. Acești parametri sunt doar ilustrativi, deoarece ar fi imposibil să se furnizeze o listă completă în acest document. Pentru unele proiecte, poate fi necesar să se identifice  separat acești parametri pentru fazele de construcție, operare și dezafectare.     Descrierea proiectului - exemple de   elemente  de  luat  în  considerare  în  identificarea       posibilelor impacturi:      Dimensiunea, scara, suprafața, terenul etc.    Schimbări fizice care vor rezulta din proiect (excavarea, strângerea, dragarea etc.)    Cerințe privind resursele (captarea apei etc.)    Emisiile și deșeurile (eliminarea pe sol, apă sau aer)    Cerințe de transport    durata construcției, durata de funcționare, a dezafectării, etc.    Planificarea perioadei de implementare și calendarul acțiunilor principale ale proiectului       Distanța de la situl Natura 2000/ aria naturală protejată sau caracteristicile cheie ale sit- ului    Impactul cumulativ cu alte proiecte    Altele, după caz     Exemple de  tipuri de efecte care ar putea fi semnificative:     produce reducerea suprafeței sau deteriorarea habitatelor protejate din sit.    produce schimbarea directă sau indirectă a calității fizice a mediului (inclusiv a hidrologiei) în cadrul sitului.    produce perturbări ale speciilor pentru care situl este notificat;    Modificarea compoziției speciilor.    provoacă daune directe sau indirecte asupra dimensiunii, caracteristicilor sau capacității de reproducere a populațiilor din site.    Modificarea vulnerabilității populațiilor și / sau a habitatelor față de alte impacturi.    produce schimbarea coerenței sitului sau a siturilor Natura 2000 (de exemplu, prezentarea unei bariere între fragmentele izolate sau reducerea capacității sitului de a acționa ca o sursă de noi colonizatori).    cauzează o reducere a rezistenței habitatelor / speciilor împotriva schimbărilor externe (de exemplu, capacitatea sa de a răspunde la condițiit de mediu extreme).    Afectează restaurarea unei caracteristici în cazul în care acesta este un obiectiv de conservare.     Aspectele relevante de luat în considerare în evaluarea semnificației efectelor asupra habitatelor și speciilor:    starea de conservare a fiecărui tip de habitat și a speciilor, atât în situl respectiv cât și la nivelul regiunii biogeografice, țării, etc.    zona acoperită în sit și suprafața totală din țară / regiunea biogeografică;    gradul de reprezentativitate;    raritate, endemicitate, prioritate;    particularitățile și relevanța sitului pentru tipul de habitat / specia în cauză: de ex. limita ariei de distribuție, relicte etc.    vulnerabilitatea și sensibilitatea la diferite presiuni;    alte aspecte relevante pentru a evalua "valoarea" și importanța habitatelor / speciilor care ar putea fi afectate     La nivelul Etapei de încadrare, evaluarea impactului cumulativ este de obicei mai generală și mai puțin detaliată decât în evaluarea adecvată. Cu toate acestea, trebuie să ia în considerare și alte proiecte care ar putea avea, de asemenea, efecte asupra siturilor în cauză. O serie de impacturi individuale de proporții mici pot, în combinație, să producă un efect semnificativ.     Evaluarea impactului cumulat:        Etapele evaluării    Activitatea care trebuie finalizată      Identificarea tuturor proiectelor care ar putea acționa în combinație    Identificarea tuturor surselor posibile de efecte din proiectul în cauză, împreună cu toate celelalte surse din mediul existent și orice alte efecte posibile din  alte proiecte propuse.      Identificarea impactului    Identificarea tipurilor de impact (de ex. zgomot, reducerea resurselor de apă, emisiile chimice etc.) care pot afecta structura și funcțiile sitului vulnerabil  la schimbare.      Definirea limitelor pentru evaluare    Definirea limitelor pentru examinarea efectelor cumulative; Acestea vor fi diferite pentru diferite tipuri de impact (de exemplu, efecte asupra resurselor de apă, zgomot) și pot include locații la distanță (în  afara amplasamentului).      Identificarea căii    Identificare căilor cumulative potențiale (de exemplu, prin apă, aer etc., acumularea efectelor în timp sau în spațiu). Examinați condițiile sitului pentru a identifica unde sunt expuse riscurilor. aspectelor vulnerabile ale  structurii și funcției sitului.      previziune    Previziunea mărimii / amplorii efectelor cumulative  probabile identificate.      evaluare    Se observă dacă este posibil ca potențialele impacturi cumulative să fie semnificative. De obicei impactul cumulat este mai mare decât suma impacturilor  diferitelor proiecte.        După parcurgerea etapei de încadrare și completarea Listei de control prevăzute în Anexa nr. 1 din Ordinul nr. 19/2010, autoritatea competentă pentru protecția mediului decide dacă:    nu este necesară o evaluare adecvată; sau    este necesară o evaluare adecvată (parcurgerea următoarei etape din cadrul procedurii).           Evaluarea adecvată a proiectelor cu efecte semnificative asupra  ariei naturale protejate  Această etapă implică evaluarea impactului asupra integrității sitului (siturilor) Natura 2000 al proiectului, singur sau în combinație cu alte proiecte. Evaluarea ar trebui să se concentreze și să se limiteze la obiectivele de conservare ale sitului.  Evaluarea adecvată pentru proiecte va fi integrata în EIM.     În cazul în care există efecte negative potențiale, această etapă presupune, de asemenea, propunerea de măsuri de atenuare pentru reducerea impactului.  Este responsabilitatea autorității competente să ajungă la o concluzie cu privire la efectele proiectului asupra  ariilor naturale protejate si, implicit, al ețelei Natura 2000. Procesul de evaluare va include colectarea și luarea în considerare a informațiilor de la diverși actori, inclusiv titularul proiectului,  autoritățile naționale de conservare a naturii, regionale și locale și ONG- urile relevante.     Structura Studiului de evaluare adecvată este definită în Ordinul nr. 19/2010:    Informaţii privind PP supus aprobării    Informații privind aria naturală protejată de interes comunitar afectată de implementarea PP:    Identificarea și evaluarea impactului  În cadrul studiului de evaluare adecvată se fac identificarea și evaluarea tuturor tipurilor de impact negativ al PP susceptibile să afecteze în mod semnificativ aria naturală protejată de interes comunitar.  Vor fi identificate următoarele tipuri de impact:    direct și indirect;    pe termen scurt sau lung;    din faza de construcție, de operare și de dezafectare;    rezidual;    cumulativ.  Se va face o prognoză privind amploarea/ mărimea impactului cumulativ identificat și semnificația acestuia.  Evaluarea semnificației impactului în cadrul studiului se face pe baza unor indicatori-cheie cuantificabili:    procentul din suprafața habitatului care va fi pierdut;    procentul ce va fi pierdut din suprafețele habitatelor folosite pentru necesitățile de hrană, odihnă și reproducere ale speciilor de interes comunitar;    fragmentarea habitatelor de interes comunitar (exprimată în procente);    durata sau persistența fragmentării;    durata sau persistența perturbării speciilor de interes comunitar, distanța față de aria naturală protejată de interes comunitar;    schimbări în densitatea populațiilor (nr. de indivizi/suprafață);    scara de timp pentru înlocuirea speciilor/habitatelor afectate de implementarea PP;    indicatorii chimici-cheie care pot determina modificări legate de resursele de apă sau de alte resurse naturale, care pot determina modificarea funcțiilor ecologice ale unei arii naturale protejate de interes comunitar.        Măsurile de reducere a impactului    Metodele utilizate pentru culegerea informațiilor privind speciile și/sau habitatele de interes comunitar afectate       LISTĂ  DE  VERIFICARE  PENTRU  ASIGURAREA  CALITĂȚII  EVALUĂRII ADECVATE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (3)     Evaluarea:    Ia in considerare toate elementele care contribuie la integritatea sitului și la coerența globală a rețelei, așa cum este definită în obiectivele de conservare ale sitului și în Formularul standard și se bazează pe cele mai bune cunoștințe științifice disponibile în domeniu.     Informațiile utilizate sunt actualizate și includ următoarele aspecte:     Structura și funcția și rolul bunurilor ecologice ale sitului    Suprafața, reprezentativitatea și stadiul de conservare a habitatelor prioritare și nonprioritare din amplasament    Dimensiunea populației, gradul de izolare, ecotipul, fondul genetic, structura clasei de vârstă și starea de conservare a speciilor în conformitate cu anexa II la Directiva habitate sau cu anexa I la Directiva privind păsările prezente pe sit      Rolul sitului în regiunea biografică.     Orice alte bunuri și funcții ecologice identificate pe sit.     Include o identificare cuprinzătoare a tuturor impacturilor potențiale ale proiectului care pot fi semnificative pe amplasament, ținând seama de impacturile cumulate și de alte efecte care ar putea apărea ca urmare a acțiunii combinate a proiectului în curs de evaluare și a altor proiecte.     Aplică cele mai bune tehnici și metode disponibile pentru a estima măsura efectelor proiectului asupra integrității biologice a sitului (siturilor) care pot fi deteriorate.     Oferă includerea celor mai eficiente măsuri de atenuare în proiectul în cauză, pentru a evita, reduce sau chiar anula impactul negativ asupra sitului.     Caracterizarea integrității biologice și evaluarea impactului se bazează pe cei mai buni indicatori posibili pentru activitățile Natura 2000, care trebuie de asemenea să fie utile pentru monitorizarea implementării proiectului.      Pentru a îndeplini cerințele de evaluare a articolului 6 alineatul (3), pare cel mai potrivit ca autoritățile Natura 2000 să stabilească cerințele formale specifice privind tipul de informații și criteriile care trebuie urmate la efectuarea evaluării corespunzătoare.  Anexa 2 din Ordinul 19/2010 prezintă Lista de control pentru analiza calităţii studiului de evaluare adecvată.       Derogarea de la articolul 6, alin. (3)  Proiectele care au fost supuse Evaluării adecvate și pentru care încheierea evaluării este negativă pot fi aprobate numai de autoritățile competente prin intermediul dispozițiilor articolului 6 alineatul (4). Pentru a realiza aceasta, trei cerințe cheie trebuie să fie îndeplinite și documentate:    Nu există altă alternativă care să respecte integritatea sitului.    Există motive imperative de interes public major.       Se iau toate măsurile compensatorii necesare pentru asigurarea protejării coerenței globale a programului Natura 2000.    Cum se procedează la evaluarea și documentarea acestor trei etape principale, în conformitate cu articolul 6 alineatul (4), este explicat în secțiunile următoare:  1 (Evaluarea soluțiilor alternative);  2 (Motive imperative de interes public superior); și  3 (Măsuri compensatorii).     1 (Evaluarea soluțiilor alternative);  Pașii pentru evaluarea soluțiilor alternative sunt:    Identificarea alternativelor    Evaluarea comparativă a alternativelor luate în considerare    Declarație privind lipsa alternativelor adecvate în conformitate cu articolul 6 alineatul (4)              (Motive imperative de interes public superior);  Este rezonabil să se considere că "motivele imperative de interes public major, inclusiv cele de natură socială și economică", se referă la situațiile în care proiectele avute în vedere se dovedesc a fi indispensabile:    în cadrul acțiunilor sau politicilor care vizează protejarea valorilor fundamentale ale vieții cetățenilor (sănătate, siguranță, mediu);    în cadrul politicilor fundamentale pentru stat și societate;    în cadrul desfășurării de activități de natură economică sau socială, îndeplinirea obligațiilor specifice ale serviciului public.         (Măsuri compensatorii).    Principii directoare pentru stabilirea obiectivelor măsurilor compensatorii se referă, în primul rând,  la aspecte legate de coerența globală a rețelei Natura 2000 . În al doilea rând, sunt abordate  două  aspecte  care  determină  proiectarea  și  punerea  în  aplicare  a  măsurilor compensatorii:  proporționalitatea și funcționalitatea ecologică . Aceste două principii stabilesc sfera de aplicare a măsurilor pentru a se asigura că furnizează funcționalitatea ecologică necesară pentru proporția necesară.     Etapa măsurilor compensatorii, atunci când nu există soluții alternative și când impactul negativ persist este prezentată în Ordinul 19/2010 ca o a patra etapă.        Analiza ghidurilor sectoriale elaborate de CE privind aplicarea prevederilor art. 6.3. și     6.4 în diferite sectoare        GHID    SCOP    Legislatie cadru aplicabila domeniului      Orientări privind infrastructura de    Documentul oferă îndrumare și cele mai bune practici privind instalarea, operarea și         OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei          GHID    SCOP    Legislatie cadru aplicabila domeniului      transport    a  energiei    și  legislația UE privind natura    dezafectarea instalațiilor de transport și de distribuție de energie electrică, gaze și produse petroliere în legatura cu siturile Natura 2000 și speciile protejate în temeiul Directivelor Habitate și Păsări . Acesta se concentrează numai asupra infrastructurilor de transport de energie și nu asupra instalațiilor de producție de energie, cum ar fi platformele petroliere, baraje hidroelectrice, turbine eoliene, centrale electrice, etc. Tipurile de infrastructuri de transport a energiei la care ghidul face referire, includ conducte de gaz și petrol, precum și cabluri de transmisie de energie electrică de înaltă și medie tensiune și facilități de distribuție pe uscat. Un capitol separat este inclus în ceea ce privește infrastructura de transport de energie în mediul marin.    și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare  mediului planurilor      Ghid privind cerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul legislației UE privind natura    Documentul de față oferă orientări și prezintă o serie de studii de caz practice privind adaptarea centralelor hidroelectrice astfel încât să funcționeze în conformitate cu cerințele Directivei privind habitatele și ale Directivei privind păsările. Se analizează tipurile de efecte posibile ale activităților hidroenergetice și se ilustrează, printr-o serie de experiențe practice, modul în care efectele centralelor hidroelectrice pot fi evitate sau cel puțin minimizate în condiții foarte diverse.    metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor       OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011    OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar    HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011    HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia    Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor  proiecte  publice  si  private  asupra      OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare    OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011    OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    OM  19/2010  pentru  aprobarea  Ghidului          GHID    SCOP    Legislatie cadru aplicabila domeniului                potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar  - Guvernul României  siguranța barajelor      Natura 2000 și pădurile    Scopul său este de a sublinia, într-un mod ușor de înțeles, dispozițiile principale ale Natura 2000 în contextul altor politici și inițiative relevante ale UE cu privire la păduri (îndeosebi noua strategie a UE pentru păduri și politica agricolă comună cu noul său Regulament privind dezvoltarea rurală pentru 2014-2020), și de a răspunde unei serii de întrebări și preocupări exprimate frecvent de părțile         HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011    HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia    Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului planurilor    Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare    Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare    HG 846/2010 pentru aprobarea Strategiei naționale de management al riscului la inundații pe termen mediu și lung    Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, cu modificările şi completările ulterioare    Legea 197/2018 (Legea Muntelui)    HG 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a României pentru perioada 2007-2020    Legea nr. 466/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 244/2000 privind      OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare    OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011    OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie          GHID    SCOP    Legislatie cadru aplicabila domeniului           interesate cu privire la gestionarea pădurilor din siturile Natura 2000. Documentul urmărește, de asemenea, să promoveze integrarea obiectivelor de conservare Natura 2000 în gestionarea pădurilor din siturile Natura 2000, insistând în același timp asupra importanței informării reciproce, a înțelegerii și a cooperării între toate părțile afectate sau implicate în gestionarea pădurilor din siturile Natura 2000.    naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România  degradate      Ghid   privind  modul  de  a  sprijini sisteme agricole Natura 2000   pentru  atingerea    Documentul oferă îndrumare și cele mai bune practici privind practivicile agricole in situri Natura 2000, deoarece multe dintre habitatele și speciile care sunt protejate conform Directivei habitate și Directivei  păsări sunt dependente sau asociate cu         OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar    HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011    HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia    Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului planurilor    Legea 46/2008 Codul Silvic    Legea 56/ 2010 privind accesibilizare    Legea 107/2011 privind comercializare comercializarea materialelor forestiere de reproducere    Legea 171/ 2010 privind contraventiile silvice    Legea 192/2010 privind trecerea unor drumuri forestiere din domeniul public al statului şi din administrarea Regiei Naţionale a    Pădurilor - Romsilva în domeniul public al unor unităţi administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor    locale ale acestora    Lg 289/2002 privind perdelele forestiere de protectie republicata    Lg_100/2010  privind  împădurirea  terenurilor      OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare    OM 1964/2007 privind instituirea regimului de          GHID    SCOP    Legislatie cadru aplicabila domeniului      obiectivelor  de  conservare, pe baza experiențelor de bune practice a statelor membre    practicile agricole. Aceste habitate și specii sunt în prezent, depindente de sistemele extinse de cultivare adaptate la nivel local și de practicile pentru acestea supraviețuirea continuă. Cu toate acestea, în ultimii 50 de ani, urmare a efectelor aplicării unei agriculturi internsive precum și a abandonului terneurilor agricole, biodiversitatea din aceste zone a avut de suferit un dramatic declin.    arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011  2014-2020      Ghid privind acvacultura și Natura 2000    Documentul oferă  orientare privind activitățile de acvacultură și Natura 2000, o mai bună punere în aplicare a legislației UE relevante de către statele membre ar trebui să asigure condiții echitabile pentru operatorii economici cu privire la luarea deciziilor care afectează dezvoltarea acvaculturii, cu alte cuvinte spus, activitățile umane trebuie să respecte dispozițiile art. 6 din Directiva Habitate.     ecologice europene Natura 2000 în România       OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar    HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011    HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia    Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului     Legislatia privind Noua Politica Agricola Comuna 2014-2020  http://www.apia.org.ro/ro/noua- politica-agricola-comuna-2014- 20201424860113/noua-politica-agricola-comuna-      OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare    OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011    OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei          GHID    SCOP    Legislatie cadru aplicabila domeniului                Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 23/ 2008 privind pescuitul și acvacultura      Orientări privind transportul pe căi navigabile interioare   și  rețeaua Natura 2000    Documentul a fost elaborat cu scopul de a furniza orientări cu privire la cea mai bună modalitate de garantare a compatibilității activităților legate de dezvoltarea și gestionarea căilor navigabile interioare cu politica de mediu a UE în general și legislația de mediu în particular.O atenție specială este acordată explicării modalității de elaborare a unor proiecte integrate care să ia în considerare procesele ecologice ale râurilor într-o etapă incipientă a procesului de proiectare și care să caute, pe cât posibil, soluții reciproc avantajoase atât pentru transportul pe căi navigabile interioare, cât și pentru biodiversitate.  Prezentele orientări prezintă, de asemenea, procedurile care trebuie urmate în momentul efectuării unei evaluări corespunzătoare în temeiul articolului 6 din    protecție specială avifaunistică ca parte integrantă       OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar    HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011    HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia    Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului    Legea 107/1996, cu modificările și completările ulterioare    OUG nr. 23/ 05.03.2008 privind pescuitul și acvacultura    Legea nr. 317/ 13.10.2009 pentru aprobarea      OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare    OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011    OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar    HG 1284/2007  privind declararea ariilor de          GHID    SCOP    Legislatie cadru aplicabila domeniului           Directiva „Habitate”.    a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011  lacul Snagov      Orientări privind punerea    în  aplicare    a  Directivei  „Păsări” și a Directivei  „Habitate”  în  estuare și în zonele costiere    Prezentul document de orientare furnizează o serie de recomandări și elemente de bună practică în vederea intensificării dezvoltării și gestionării porturilor aflate în cadrul sau în apropierea siturilor Natura 2000, având în vedere că politica portuară europeană, astfel cum a fost elaborată de Comisia Europeană, a recomandat revizuirea constrângerilor juridice care ar putea afecta proiectele  de  dezvoltare  („procedură         HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia    Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului    Legea 107/1996, cu modificările și completările ulterioare    OG 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările și completările ulterioare;    OG nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările și completările ulterioare    Convenţia despre regimul navigaţiei pe Dunăre, semnată la Belgrad la 18 august 1948, împreună cu cele două anexe şi protocolul adiţional din 18 august 1948;    OMT nr. 859/2013 (modificat prin OMT nr. 624/2015) privind Regulamentul de navigaţie pe Dunăre în sectorul românesc (RND), ediţia 2013,    OMTCT nr. 920/2003 (modificat prin OMT nr. 639/2015)  privind  Regulamentul de navigaţie pe      OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare    OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011    OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie          GHID    SCOP    Legislatie cadru aplicabila domeniului           accelerată”).  Principalul obiectiv este clarificarea, explicarea și detalierea implementării legislației UE privind natura pentru siturile Natura 2000 situate în estuare și care cuprind șenale și zone costiere, acordându- se o atenție deosebită activităților portuare, inclusiv activităților de dragare și industriale.    naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România  ulterioare      Infrastructura de transport energetic și Natura 2000    Acest document este destinat în principal dezvoltatorilor de proiecte, operatorilor de sisteme de transport (OST) și autorităților responsabile pentru autorizarea planurilor și proiectelor de transport energetic, dar ar trebui să fie de asemenea de interes si pentri expertii care realizeaza studiile de EIM, de managerii sit-urilor Natura 2000, de ONG-uri și de alți practicieni care sunt îngrijorați sau implicați în planificarea, proiectarea, implementarea sau aprobarea planurilor și proiectelor de infrastructură energetică. Scopul este de a le oferi o imagine de ansamblu asupra implicațiilor propunerilor de proiecte de infrastructură energetică asupra speciilor Natura 2000 și a speciilor și habitatelor protejate ale UE, precum și asupra abordărilor pentru a atenua orice efecte negative. Acest document ar putea fi, de asemenea, util pentru procedurile de evaluare realizate în    România, modificată prin HG 971/2011       OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar    HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011    HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia    Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului    Legea 107/1996, cu modificările și completările      OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare    OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011    OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar    HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în          GHID    SCOP    Legislatie cadru aplicabila domeniului           temeiul Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului și a Directivei privind evaluarea strategică de mediu pentru planurile și proiectele pentru instalațiile de transport al energiei pentru care se stabilește că nu este necesară o evaluare adecvată a impactului acestora asupra sitului Natura 2000.    acestora      Activităţile extractive neenergetice şi Natura 2000    Documentul ofere o orientare privind cel mai bun mod de a asigura că evoluţiile IENE (Industria extractivă neenergetică) sunt compatibile cu dispoziţiile celor două directive. Acesta se axează în special pe procedurile care trebuie urmate în temeiul articolului 6 şi oferă clarificări privind anumite aspecte cheie ale procesului de aprobare, în special în contextul evoluţiilor IENE.    realizare a evaluării de mediu pentru planuri și       HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia    Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului    Legea 107/1996, cu modificările și completările ulterioare    Ord. 139/2015 privind aprobarea Metodologiei pentru evaluarea investiţiilor în proiecte de interes comun privind infrastructura pentru transportul energiei electrice inclusiv a riscurilor aferente      OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare    OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011    OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar    HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011    HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de          GHID    SCOP    Legislatie cadru aplicabila domeniului                programe, modificată prin HG 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia       Legea 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului    Legea 107/1996, cu modificările și completările ulterioare    Legea Minelor nr. 85/2003       Rezultatele analizei ghidurilor  sectoriale elaborate de CE și menționate în tabelul de mai sus  se regăsesc în acest Ghid general aplicabil etapelor procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului și in ghidurile sectoriale realizate în cadrul proiectului SIPOCA.             4 CONCEPTUL DE VECINATATE ȘI CONCEPTUL DE IMPACT CUMULAT    În cadrul etapei de încadrare, un prim pas important il reprezintă identificarea tuturor ariilor natural protejate, inclusiv a siturilor Natura 2000 ce pot fi afectate de proiect și să stabilească dacă proiectul are sau nu o legătură direct cu situl și dacă este sau nu necesar pentru gestionarea sitului.  Această etapă are ca scop să determine dacă există posibilitatea ca proiectul sa afectează orice arie naturală protejată. Abordarea încadrarii este probabil să difere, în funcție de amploarea și efectele probabile ale proiectului.  Acest pas va determina, de asemenea, dacă proiectul este conectat sau nu este necesar pentru conservarea unui sit, și anume de a-și atinge obiectivele de conservare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1).  Proiectele direct legate de Planul de management a ariei naturale, fie individual, fie în calitate de componente ale altor planuri și proiecte, ar trebui să fie, în general, excluse de la dispozițiile articolului 6 alineatul (3), dar componentele lor non-conservare pot necesita în continuare o evaluare.  O componentă de bază non-conservare a unui proiect ar putea fi, de exemplu, recoltarea lemnului comercial,  care face parte dintr-un plan de management de conservare pentru o pădure desemnată ca arie specială de conservare. În măsura în care această activitate comercială nu este necesară pentru managementul de conservare a site-ului, va fi necesar să fie luata în considerare pentru o evaluare corespunzătoare.   Verificarea dacă un proiect este conectat direct sau este necesar pentru gestionarea sitului sit-ului Natura 2000/ ariei natural protejate    
  
     
   In Planul de management al ariei naturale protejate afectate sau propus ca parte a altor măsuri legale, administrative sau contractuale necesare pentru menținerea și restabilirea (dacă este necesar) sit-ului, sunt incluse habitatele și speciile aflate în stare bună de conservare.    	În mod implicit, există o declarație a organismului de administrare a ariei naturale protejate privind faptul că proiectul este direct legat de gestionarea sit-ului sau este necesar pentru acesta, fiind în mod clar legat de menținerea sau îmbunătățirea stării de conservare a unor habitate sau specii țintă în sit.   
  
 Pot exista, de asemenea, situații în care un proiect care este legate direct sau necesare pentru gestionarea unui sit, poate afecta un alt sit. De exemplu, în scopul de a îmbunătăți regimul de inundare a unui sit, acesta poate Prin planul de management sa aiba prevazută construirea unui baraj/a unei acumulari într-un alt sit, cu un posibil efect advers semnificativ asupra acestuia din urmă. Într-un astfel de caz, proiectul trebuie să facă obiectul unei evaluări în ceea ce privește locul afectat. 
   
   
 După ce a fost exclus ca proiectul sau planul de lucru este necesar pentru gestionarea unei arii naturale protejate/sit Natura 2000, identificarea sit-urilor care ar putea fi afectate, ar putea lua în considerare următoarele sit-uri: 
   Orice  arie natural protejată din apropierea sau din zona proiectului, precum si  ariile naturale protejate care se suprapun cu oricare dintre componentele proiectului în oricare dintre fazele sale    	Orice arii naturale protejate aflate în zona probabilă de manifestare a impactului proiectului. Ariile naturale protejate situate în apropierea proiectului (sau la o anumită distanță), care ar putea fi afectate indirect de componentele proiectului si resursele si/sau emisiile si poluantii generate de acesta, respectiv resursele de apă utilizate, diferite tipuri de deșeuri generate, evacuări sau emisii de substanțe sau energie.    	ariile naturale protejate 2000 din apropierea proiectului (sau la o anumită distanță), in care exemplare de  fauna se pot  deplasa in  zona proiectului, rezultând  mortalitatea acestora sau alte efecte (de exemplu, afectarea zonelor hranire, etc).    ariile naturale protejate a căror conectivitate sau continuitate ecologică (sau invers gradul de izolare) pot fi afectate de proiect, sau in cazul in care proiectul poate produce un anumit impact asupra unor caracteristici ale peisajului,  neincluse în aria protejată, dar care sunt importante pentru conectivitate.   
   
 Această primă identificare a ariilor naturale protejate și a altor elemente de peisaj care pot fi afectate ar necesita doar o cartografie de bază și ușor accesibilă a: 
   ariilor naturale protejate    componentelor proiectului    cartografie de baza a componentelor principale care pot genera impact sau oferă conectivitate ecologică (rețele hidrografice, acvifere, vegetația, utilizarea terenurilor, etc.).  Orice sit-uri identificate în această etapă, care ar putea fi afectate de un proiect, trebuie să fie luate în considerare în etapa de incadrare pentru a identifica orice efecte posibile ale proiectului asupra obiectivele lor de conservare.  Distanța de la zona de proiect la care ar trebui să fie luate în considerare ariile naturale protejate va depinde de caracteristicile proiectului și distanța la care sunt estimate a aparea efectele acestuia. Pentru sit-urile situate în aval de-a lungul râurilor sau a zonelor umede alimentate de acvifere, acesta poate fi cazul în care chiar și la o distanță mare, un proiect poate afecta regimul de curgere , nivelul acviferului, migrația peștelui etc. Impactul asupra aerului (poluanți, zgomot) poate provoca, de asemenea, deteriorări sau perturbări la o distanță lungă.     Unele proiecte care nu afectează în mod direct ariile naturale protejate pot avea în continuare un impact semnificativ în cazul în care provoacă un efect de barieră sau de a intrerupe legături ecologice, de exemplu, în cazul în care acestea afectează elemente ale peisajului care conectează ariile naturale protejate, provocand mișcări regulate ale unor specii protejate sau întreruperi în continuitatea unui ecosistem fluvială, a unei păduri, etc.          regiunea ALPILOR    Studiu de caz I 1  -  Linii directoare comune pentru utilizarea energiei hidroelectrice mici în        regenerabilă estimate prin planuri naționale, care necesită identificarea acelor locații care posedă potențialul hidroelectric necesar și unde afectarea ecosistemelor și a peisajului este scăzută sau cel puțin acceptabilă.  În multe cazuri, acest lucru genereaza conflict de interese care necesită un echilibru între aceste două obiective. Aceasta implică căutarea unor locații care ar putea fi favorabile pentru dezvoltarea hidroenergetică și identificarea locațiilor sensibile din punct de vedere ecologic, făcându-le mai puțin favorabile utilizării hidroenergetice. Identificarea locațiilor pentru instalațiile hidroelectrice mici se bazează, în principiu, pe o evaluare a criteriilor de utilizare și de conservare. Decizia are nevoie să se bazeze pe o evaluare holistică, adică pe criterii socio- economice și ecologice.  Întrucât decizia privind un nou proiect este, de obicei, în responsabilitatea autorității publice, pe baza unei cereri din partea solicitantului, sarcina de optimizare între cele două obiective intră, de asemenea, în responsabilitatea autorității publice.    Principala provocare pentru următorii ani este de a pune în valoare cantitatea de energie          Urmatoarele criterii de evaluare ce starea ecologica au fost stabilite:        Criteriu    Descriere      Clasificarea stării ecologice    Clasificarea râurilor în conformitate cu DCA sau Procedura elvețiană modulară în trepte      Regim hidrologic    Debit minim, fluctuatie a debitului, etc.      Morfologie         Structura naturală și calea de curgere fără bariere, conectivitate longitudinal      Biologie (cualitativa si cantitativa)    Pesti, macrozoobentos, diatomea      Posibile criteria aditionale:  Calitatea apei dpdv chimic Regim termic   Bentos              Tip corp de apa           Raritatea tipului corpului de apa           Sensibilitatea corpului de apa           Importanta ca habitat           Habitat rar/protejat    Importanta;  zona de reproducere a peștilor,  etc.      Importanta pentru specii protejate    Fauna si flora      Spectru bogat de specii / diversitate    Fauna si flora      Posibile criteria aditionale:  Conectivitate lobngitudinala Conectivitate transversala   Ape piscicole       Ape potrivite pentru a sustine populatiile natural de pesti      Valoarea peisajului           Arii protejate         În funcție de nivelul de protecție și de interacțiunea cu corpul de apă              1   http://www.alpconv.org         Recreatie           Frumusetea peisajului    valoare simbolică, identitate locală      Importanta pentru intregul system al raului         Luând în considerare funcția specifică pentru celelalte segmente din râu sau (sub) bazin        ex 2  - Lista criteriilor (Proiect) - Dezvoltarea în continuare de Hidrocentrale în Tirol            centrale hidroelectrice cu cerințel ecologice; acest lucru este în conformitate cu dispozițiile deja aplicabile pentru prevederile de tip "non deteriorare".    Ministerul tirolez al Mediului stabilește criteriile ca bază pentru evaluarea compatibilității noilor     Metoda a constat in:            experți și 1 coordonator    Dezvoltarea ulterioară a acestei liste pentru dezvoltarea viitoare a Hidrocentralelor în Tirol, incluzand in proces toate părțile interesate relevante    Specificarea a 5 criterii avand urmatoarea pondere:        Elaborarea criteriilor pentru 5 aspecte speciale de către un grup multidisciplinar de 15        1. Criteriul management energetic    25 %      2. Criteriul management al apei    18 %      3. Criteriul planificare spatiala    12 %      4. Criteriul ecologia apei    22 %      5. Criteriul protectia naturii    23 %     A rezultat un concept care rezolva conflictele intre henerarea energiei hidro si prevenirea degaradarii corpurilor de apa si evalueaza fiecare proiect intr-un mod complet transparent si cantarind foarte bine rezultatele din fiecare grup de criterii.     Studiu de caz II - PLANIFICARE STRATEGICĂ PENTRU APLICAREA EVALUĂRII ADECVATE ÎN CAZUL PLANURILOR DE DEYVOLTARE URBANĂ ÎN ARIA DE PROTECȚIE AVIFAUNISTICĂ THAMES BASIN HEATHS (ANGLIA)     Preambul.  SPA Thames Basin Heaths este situată în sud-estul Angliei și găzduiește o multitudine de specii de păsări cuibăritoare, fiind format dintr-un mozaic de habitate ce acoperă circa 8275 ha. Zona a fost intens fragmentată de dezvoltări rezidențiale și construcția de drumuri în ultimii 50 de ani. Administratorii sitului și-au manifestat public îngrijorarea față de aceste aspecte în special față de impacturile indirecte și cumulative, care pot dăuna foarte grav speciilor protejate și habitatelor acestora și pot compromite în același timp valoarea recreațională a sitului. Înainte de anul 2006, Anglia nu supunea planurile de dezvoltare urbană/rezidențială procedurii de evaluare adecvată și doar după ce aceasta a fost sancționată de către Comisia Europeană, a aplicat această procedură și la nivelul planurilor. Pentru păstrarea stării de conservare a speciilor din acest sit este nevoie de o abordare strategică, la nivel regional, ținând cont că circa 15 municipalități au teritorii în el. Evaluarea adecvată la nivel de plan de dezvoltare s-a dovedit a fi            2   http://www.alpconv.org/en/organization/groups/WGWater/Documents/20111222WP_Annex1.pdf      extrem de dificilă, având în vedere că nivelul de detaliu legat de proiectele pe care planurile le pregătesc este în general redus, că este dificil de stabilit impactul cumulativ. Autoritățile manifestau precauție în analiyă, având în vedere aceste aspecte, generându-se de multe ori relații conflictuale între grupuri cu interese diferite.  Măsuri adoptate / exemple de bună practică.  Pentru a debloca situația, administratorii sitului au decis să stabilească niște măsuri clare care să asigure păstrarea funcționalității optime a sitului. Astfel, au decis:     Interzicerea dezvoltării rezidențiale la distanțe mai mici de 400 de m de limitele sitului;    Toate planurile/proiectele rezidențiale dezvoltate pe o rază de 5 km de limitele sitului au obligația de a amenaja spații verzi cu utilitate publică pentru a preveni anumite efecte adverse asupra obiectivelor de conservare a sitului.     Studiu de caz III – Evaluarea adecvată a proiectelor de infrastructură mare – construcșia autostrăzii Egnatia (Grecia)      Preambul.  Autostrada Egnatia, cu o lungime de 670 km, reprezintă unul dintre cele mai provocatoare proiecte de inginerie civilă din Europa. Este situată în partea de nord a Greciei și leagă portul vestic Igoumenitsa de orașul estic Kipi, facilitând așadar legătura între Europa și Asia. Autostrada interferează cu 17 sturi Natura 2000, dintre care unele găyduiesc specii de carnivore mari, inclusiv  Ursus arctos , a cărei populație a crescut în Grecia ca urmare a eforturilor autorităților și organizațiilor non-guvernamentale. Autostrada Egnatia traversează habitate ale speciei  Ursus arctos , putând deci genera un efect de barieră asupra acesteia.  Circa 15 ani a durat procedura de reglementare, organizațiile non-guvernamentale opunându-se vehement, în repetate rânduri, din cauza lipsei unor măsuri de reducere a impactului. Au fost efectuate serii succesive de monitorizari pre-construcție, care au pus în evidență carențe ale studiilor inițiale și au ridicat necesitatea adoptării unor alte soluții tehnice și a unor noi măsuri de prevenire/reducere a impactului.  Măsuri adoptate / exemple de bună practică.  Proiectul autostrăzii Egnatia a pus în evidență importanța adoptării unor măsuri de compromis de tipul win-win: costuri mai mari pentru constructori, pentru a putea pune în practică măsurile de reducere a impactului necesare, și acceptarea unor măsuri de reducere a impactului, chiar dacă acestea nu sunt optime, din partea conservaționiștilor.  O consultare publică eficientă, organizarea unor grupuri de lucru din primele etape de dezvoltare a proiectului ar fi scurtat semnificativ perioada de reglementare (15 ani) și ar fi implicat mult mai puține costuri.  De asemenea, acest proiect a dovedit cât este de importantă monitorizarea pre-construcție în cazul unor astfel de proiecte, la fel și cea din etapa de operare.     Studiu de caz IV – Măsuri de reducere a impactului pentru veveriţa zburătoare ( Pteromys volans ) în cazul construcției unei mine de aur (Finlanda)     Preambul.  O mină de aur din sud-vestul Finlandei a fost proiectată şi permisă pe o zonă de 45 de hectare, care cuprinde atât exploatare la zi, cât şi subterană. În afară de evaluarea impactului asupra mediului, s-a efectuat un studiu detaliat asupra valorilor naturale ale zonei. Au fost examinate păsările şi plantele şi s-au realizat studii separate privind veveriţa zburătoare, care este cel mai important mamifer din zonă şi reprezintă o specie protejată în temeiul Directivei      Habitate. Conform studiului, existau trei teritorii ale acestei specii în zona de exploatare, în care trăiesc probabil 1- 3 masculi şi trei femele. În zonă nu erau numeroşi copaci disponibili în care veveriţele să îşi facă cuibul. Fiecare dintre cele trei teritorii a fost studiat în detaliu, ţinând cont şi de posibilele legături dintre acestea şi alte habitate specifice ale veveriţelor zburătoare din afara sitului de exploatare. Cel mai apropiat sit Natura este situat la 5 km nord-est de exploatare.  Iniţiatorul şi-a completat proiectul privind protejarea veveriţei zburătoare după ce s-a consultat cu autorităţile regionale în domeniul mediului. În conformitate cu concluziile studiului, conservarea veveriţei zburătoare era posibilă dacă nu se efectuau tăieri rase extensive, iar legăturile cu pădurea din nord-vest erau păstrate. Etapa de lucru a exploatării la zi urma să dureze aproximativ 3–4 luni. Zona de exploatare la suprafaţă a fost clar delimitată pentru a nu se extinde către rutele de tranziţie dintre teritoriile veveriţei zburătoare. Această specie se deplasează noaptea, când nu se desfăşoară multe activităţi în zona de exploatare la zi.  Măsuri adoptate / exemple de bună practică.  Autorizaţia condiţionată de protecţia veveriţei zburătoare a inclus următoarele reguli:    Marginea exploatării la suprafaţă se poate extinde la maximum 40 m distanţă de cel mai apropiat copac în care îşi are cuibul o veveriţă. Între copac şi exploatare, pădurea nu trebuie să conţină buşteni, cu excepţia zonei de 5 metri între marginea exploatării şi pădure, unde se poate permite tăierea arborilor din motive de siguranţă a exploatăriii. Astfel, ar fi menţinută o zonă de pădure de 40 m lăţime între copacul în care veveriţa îşi are cuibul în teritoriul 1 şi marginea exploatării la suprafaţă.    Copacii pentru reproducere şi hrană de pe teritoriile veveriţei zburătoare din zonă nu trebuie distruşi şi trebuie păstraţi suficienţi copaci pentru adăpost în jurul copacilor din teritoriu în care îşi au cuibul. Nu se vor tăia copacii de pe traiectoria veveriţei zburătoare din cadrul zonei de exploatare.    Accesul la mina subterană trebuie situat în afara teritoriilor pentru ca, la construirea tunelului, vechii copaci (plopi tremurători sau molizi), care sunt copaci de reproducere şi de odihnă pentru specie, să nu fie tăiaţi.     
   
 Anexa 2 la Ordinul MMAP nr. 269/20.02.2020 
   
 GHIDUL REFERITOR LA EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ, 
 CARE REPREZINTĂ ADAPTAREA LA CERINȚELE LEGISLAȚIEI NAȚIONALE A GHIDULUI PENTRU IMPLEMENTAREA ART.7 DIN DIRECTIVA EIA ELABORAT DE JASPERS ÎN 2013 
   
 Notă: 
   
 Acest ghid reprezintă o adaptare a ghidului elaborat de JASPERS în anul 2013 şi include recomandări pentru autoritățile competente relevante cu privire la aspectele procedurale legate de punerea în aplicare a articolului 7 din Directiva 2011/92 / UE a Parlamentului European și a Consiliului amendată prin Directiva 2014/52/EU  a Consiliului European privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (denumită în continuare DEIM),  dar și asupra modului în care se poate considera că un proiect este susceptibil de a avea impact transfrontieră semnificativ asupra mediului, în conformitate cu prevederile  Convenției  privind  evaluarea  impactului  asupra  mediului  în  context transfrontieră, încheiată la Espoo în 1991 (denumită în continuare Convenția) și ratificată de România prin Legea nr.22/2001 și a celor două amendamente la aceasta, respectiv: 
   Primul amendament la Convenţia Espoo adoptat prin Decizia II/14 a celei de-a doua Reuniuni a Părţilor, la Sofia la 27 februarie 2001 acceptat de România prin Legea nr. 293/2006. Amendamentul este in vigoare din 26 august 2014.    Al doilea amendament la Convenţia Espoo adoptat prin Decizia III/7 a celei de-a treia Reuniuni a Părţilor, la Cavtat din 1-4 iunie 2004, acceptat de România prin Legea nr. 289/2015.   
 şi al Acordului multilateral între statele din sud estul Europei pentru aplicarea Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, semnat la Bucureşti la 20 mai 2008 şi ratificat de România prin Legea nr. 242/2011 (denumit în continuare Acord). 
   
 PREFAȚĂ 
 Prezentul document este un ghid general care vizează sprijinirea autorităților naționale competente ale României, ținând cont că cerințele de punere în aplicare a articolului 7 din DEIM pot diferi de la o țară la alta în interiorul Uniunii Europene. Scopul ghidului este de a pune  la  dispoziție  instrumente  operaționale  pentru  implementarea  EIM  în  context transfrontieră. Ghidul este conceput astfel încât să fie practic și ușor de utilizat, împreună cu celelalte documente publicate de UNECE și Comisia Europeană. 
 Ghidul se adresează în primul rând autorităților competente. Informaţiile din ghid pot fi destinate și dezvoltatorilor sau altor părți interesate de Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM) în context transfrontieră. 
   
 Prezentul Ghid va fi utilizat împreună cu Ghidul General aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, cele două documente reflectând adaptarea la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIM) şi a acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București. 
   
 CUPRINS 
 INTRODUCERE 
   PROCESUL DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI    IMPACTUL ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM DEIM (ARTICOLUL 7)    INIȚIEREA PROCESULUI EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ    Etapa de încadrare    Metodele și instrumentele utilizate pentru identificarea impactului transfrontieră    Factorii care pot provoca efecte transfrontieră    Tipul de proiect  3.3.2 Locația proiectului – Identificarea țărilor potenţial afectate      Viziuni diferite ale unei țări potenţial afectate în fazele iniţiale de evaluare    Stabilirea unor alternative rezonabile      STABILIREA IMPORTANȚEI EFECTELOR NEGATIVE ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ    Criteriile pentru stabilirea impactului semnficativ asupra mediului    Instrumente pentru stabilirea efectelor semnificative transfrontieră    Evaluarea impactului schimbărilor climatice în context transfrontieră     
   . PROCEDURA EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM CONVENȚIEI DE LA ESPOO    Identificarea punctelor de contact    Notificarea Părții afectate    Notificarea publicului Părții afectate    Participarea Părții afectate la stabilirea conținutului documentației EIM (etapa de definire a domeniului evaluării a procedurii EIM) și răspunsul    Elaborarea documentației EIM și transmiterea documentației EIM către Părțile afectate    Consultări pe baza documentației EIM    Participarea publicului în EIM transfrontieră    Transmiterea comentariilor la punctul de contact în Partea de origine       Decizia EIM finală    Primirea notificării cu privire la decizia finală și informarea publicului    Consultările pe baza informațiilor suplimentare după decizie    Monitorizarea post-proiect     
   REFERINȚE    ANEXE   
 ANEXA 1. STUDII DE CAZ 
 ANEXA 2. Integrarea schimbărilor climatice în procesul EIM ANEXA 3. Informațiile care trebuie incluse în Notificare 
 ANEXA 4. Conținutul documentației EIM și recomandări cu privire la informațiile care trebuie furnizate publicului pentru a organiza participarea eficientă a publicului 
 ANEXA 5. Aspecte cu privire la consultarea publicului ANEXA 6. Metodele de informare a publicului 
 ANEXA 7. Probleme legate de responsabilitățile financiare cu privire la procedura EIM transfrontieră 
 ANEXA 8. Propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București 
   
 ACRONIME 
   
 PA      Partea afectată 
 AC      Autoritatea competentă 
 CE      Comisia Europeană 
 CEE      Comisia Economică pentru Europa EIM      Evaluarea impactului asupra mediului 
 DEIM     Directiva privind Evaluarea Impactului asupra Mediului UE      Uniunea Europeană 
 GES     Gaze cu efect de seră 
 DEI      Directiva Emisiei Industriale (2010/75/UE) IFI       Instituție financiară internațională 
 SM      Stat membru 
 RNT     Rezumat Nontehnic 
 PO      Partea de origine 
 EICTM    Evaluarea impactului în context transfrontieră asupra mediului CENUE    Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa 
 CME     Componente de Mediu Evaluate 
 SEICA     Studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apa RIM      Raport la studiul de evaluare a impactului asupra mediului EA       Evaluare adecvată 
   
 TERMENI ŞI DEFINIŢII 1  
   
    Conform DEIM    Conform Legii nr. 292  /2018 privind evaluarea impactului unor proiecte publice şi private asupra mediului    Conform Convenției    Conform Acordului      „Proiect” înseamnă:    execuția lucrărilor de construcție sau a altor instalații sau scheme    alte intervenții asupra mediului natural sau a peisajului, inclusiv cele care implică extracția resurselor minerale        executarea lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţii    ori lucrări, precum şi alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului,    inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale           Activitatea propusă înseamnă orice activitate sau orice proiect care vizează modificarea majoră a unei activităţi, a cărui executare face obiectul deciziei unei autorităţi competente în concordanţă cu întreaga procedură naţională aplicabilă;    "Activitate propusă" înseamnă orice activitate sau modificare majoră adusă unei activităţi care face obiectul unei decizii a autorităţii competente potrivit procedurilor naţionale aplicabile      Activitate propusă în comun              înseamnă o activitate propusă care se realizează sub jurisdicţia mai multor părţi      „Dezvoltator" înseamnă titularul/inițiatorul unui proiect privat sau autoritatea publica care a inițiat proiectul    titularul proiectului – solicitantul aprobării de dezvoltare pentru un proiect privat, autoritatea publică care iniţiază un proiect sau entităţile aflate în subordinea/sub  autoritatea autorităţilor publice centrale.    Dezvoltator           „Publicul" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice sau, în conformitate cu legislația sau practica naţională, asociațiile, organizațiile sau grupurile  pe  care  acestea le reprezintă    una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în conformitate cu legislaţia ori cu practica naţională, asociaţiile, organizaţiile ori grupurile constituite de acestea    „Publicul" înseamnă una sau mai multe persoane fizice ori juridice şi, în concordanţă cu legislaţia sau practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora    „Public" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, potrivit legislaţiei sau practicii naţionale, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile acestora    
   
     
 1  Dacă nu se specifică, definițiile EIAD au fost folosite cu scopul acestui ghid. O corespondență este asigurată între termenii EIAD și Convenția de la Espoo.  
   
    „Publicul vizat” înseamnă publicul afectat sau care poate fi afectat sau care are un interes în procedurile de luare a deciziilor de mediu la care se referă Art.  2(2). În sensul acestei definiții, organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului vor fi considerate că au implicit un interes    public interesat – publicul afectat sau care ar putea fi afectat de procedura decizională privind mediul, prevazută la art. 4, ori care are un interes în cadrul respectivei proceduri; în sensul prezentei definiţii, organizaţiile neguvernamentale care promovează protecţia mediului şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de legislaţia în materie sunt considerate ca având un  interes                „Aprobarea dezvoltării” înseamnă decizia autorității competențe sau autorităților competente care dau dreptul dezvoltatorului să demareze proiectul    aprobare de dezvoltare – decizia autorităţii sau autorităţilor competente, care dă dreptul titularului proiectului să realizeze proiectul; aceasta se concretizează în:    autorizaţia de construire, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 1 şi cele prevăzute în anexa nr. 2, pct. 1, lit. a), c), e), f), g) şi pct. 2 –13;    acord privind utilizarea terenului în scop agricol intensiv, pentru proiectele prevăzute în anexa nr. 2, pct. 1, lit. b);    acord al conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, pentru proiectele privind    împădurirea terenurilor    Decizia finală cu privire la activitatea propusă         
   
         pe care nu a existat anterior vegetaţie forestieră, prevăzute în anexa nr. 2 pct. 1, lit. d);  4. actul emis de autoritatea competentă în domeniul silviculturii conform prevederilor art. 40 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru realizarea obiectivelor care implică defrişarea în scopul schimbării destinaţiei terenului, prevăzute la anexa nr. 2  pct. 1, lit. d);                „Autoritatea sau autoritățile competente” înseamnă autoritatea sau autoritățile pe care SM le desemnează responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din Directiva EIM    autoritatea care emite aprobarea de dezvoltare, sau, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei  „Delta Dunării”, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi Administraţia Naţională „Apele Române” şi unităţile aflate în subordinea  acesteia.    „Autoritatea competentă” – autoritatea sau autorităţile naţionale desemnate de către o parte ca responsabile cu îndeplinirea sarcinilor ce le revin prin prezenta convenţie şi/sau autoritatea sau autorităţile investite de către o parte cu puteri decizionale privind o activitate propusă.    "Autoritate competentă" înseamnă autoritatea sau autorităţile naţionale desemnate de către o parte ca responsabile cu îndeplinirea sarcinilor cuprinse în prezentul acord şi/sau autoritatea sau autorităţile învestite de către o parte cu puteri decizionale privind o activitate propusă      State membre         „Părțile” înseamnă Părțile contractante la această Convenție, dacă textul nu indică altfel;    "Parte" înseamnă, dacă textul nu prevede altfel, parte contractantă la prezentul acord    
   
    SM în al căror teritoriu proiectul va fi realizat              „Partea de origine” înseamnă partea sau părţile contractante ale prezentei convenţii sub jurisdicţia căreia/cărora o activitate propusă se realizează;    "Parte de origine" înseamnă partea sau părţile contractante la prezentul acord sub jurisdicţia căreia/cărora o activitate propusă se realizează      SM afectate              „Partea afectată” înseamnă partea sau părţile contractante ale prezentei convenţii asupra căreia/cărora activitatea propusă poate avea un impact transfrontieră;    "Parte afectată" înseamnă partea sau părţile contractante la prezentul acord asupra căreia/cărora activitatea propusă poate avea un impact transfrontieră      State membre vizate         „Părțile interesate” înseamnă partea de origine şi partea afectată, care procedează la o evaluare a impactului asupra mediului în aplicarea    prezentei  convenţii;    "Părţi interesate" înseamnă partea de origine şi partea afectată care procedează la o evaluare a impactului asupra mediului în aplicarea  prezentului  acord                „Activitatea comună propusă” înseamnă o activitate propusă care este programată să aibă loc sub jurisdicția mai multor Părți    "Activitate propusă în comun" înseamnă o activitate propusă care se realizează sub jurisdicţia mai multor părţi;      Articolul 3 Evaluarea impactului asupra mediului va identifica, descrie și evalua în mod adecvat, în lumina  fiecărui caz individual și în conformitate cu Art. 4-12, efectele directe și indirecte ale unui proiect pe baza următorilor factori:    ființele umane, fauna și flora;    solul, apa, aerul, clima și peisajul;    buunuri materiale și moștenirea culturală;  (d) interacțiunea între      un proces care constă în:    pregătirea raportului privind impactul asupra mediului de către titularul proiectului, astfel cum se prevede la art. 10 şi 11;    desfăşurarea consultărilor, astfel cum se prevede la art. 6, 15 şi 16 şi, după caz,  la art. 17;    examinarea de către autoritatea competentă a informaţiilor prezentate în raportul privind impactul asupra mediului şi a oricăror    informaţii suplimentare         „Evaluarea impactului asupra mediului” înseamnă o procedură naţională având drept scop evaluarea impactului probabil asupra mediului al unei activităţi propuse;    "Evaluarea impactului asupra mediului" înseamnă o procedură naţională de evaluare a impactului probabil asupra mediului al activităţii propuse    
   
    factorii la care se referă punctele (a),  (b) și (c).    furnizate, după caz, de către titularul proiectului în conformitate cu art. 12 şi a oricăror informaţii relevante obţinute în urma consultărilor prevăzute la pct. 2;    prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competentă cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, ţinând seama de rezultatele examinării prevăzute la pct. 3 şi, după caz, de propria examinare suplimentară;    includerea concluziei motivate a autorităţii competente în oricare dintre deciziile    prevăzute la art. 18 alin. (8) şi (9)                               „Impact” înseamnă orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii, ori interacţiunea dintre aceşti factori; totodată termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate din modificarea acestor factori;    "Impact" înseamnă orice efect produs asupra mediului de o activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şi securităţii umane, asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor construcţii ori interacţiunea dintre aceşti factori; termenul desemnează şi efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate din modificarea factorilor  menţionaţi                „Impactul transfrontieră”    "Impact transfrontieră"    
   
                   înseamnă înseamnă orice impact, nu neapărat de natură globală, produs de o activitate propusă în limitele unei zone de sub jurisdicţia unei părţi, a cărui origine fizică se situează, total sau parţial, în cadrul zonei aflate sub jurisdicţia unei alte părţi;    înseamnă orice impact, nu neapărat de natură globală, produs intr-o zonă aflată sub jurisdicţia unei părţi, de o activitate propusă a cărei origine fizică se situează total sau parţial în zona aflată sub jurisdicţia altei părţi                 „Punctul de contact” – autoritatea care este desemnată de o Parte să fie punctul de contact oficial faţă de celelalte Părți și faţă de Secretariatul Convenției. (O lista actualizată a Punctelor de contact este disponibilă la Secretariat sau   http://www.unece.org/en    v/EIM/points of cont   act.html)     "Punct de contact" înseamnă persoana responsabilă cu trimiterea şi primirea notificărilor în aplicarea prezentului acord           raport    privind  impactul asupra mediului  – documentul care      conţine   informaţiile furnizate de titularul proiectului, potrivit prevederilor art. 11 şi 13 alin. (2) şi  (3)  acord de mediu  – actul administrativ emis de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului prin care sunt stabilite condiţiile şi măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect     „Documentația EIM” este folosită în cadrul ghidului ca înlocuitor pentru termenul „ Raportul de mediu „,  „Raportul    privind  impactul asupra mediului”, „Bilanţ de mediu”, „ Raportul de securitate” şi „Studiul de evaluare adecvată”.                     „Notificare” reprezintă începerea formală și obligatorie a procedurii pentru aplicarea Convenției. În termenii         
   
              obligațiilor   conform  Convenției, scopul notificării este să permită Părții potenţial afectate (PA) să decidă dacă dorește să fie parte din procedura EIM a Părții de origine pentru activitatea care poate avea un impact negativ semnificativ în context  transfrontieră.         
   
 INTRODUCERE 
   
 Directiva EIM se aplică proiectelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului (datorate printre altele de natura, dimensiunea și amplasarea acestora). Aceasta reglementează cadrul pentru o evaluare per ansamblu (integrală) a efectelor proiectelor asupra mediului, indiferent dacă impactul proiectului ar putea fi de natură transfrontieră sau nu. Prin urmare proiectele care se extind pe teritoriul mai multor state membre vor trebui să evalueze şi să analizeze impactul în context transfrontieră. 
 Prezentul ghid include recomandări care rezultă din experiența acumulată de statele membre ale UE, inclusiv a României, prin aplicarea articolului 7 din DEIM și, în special, cele legate de implementarea proiectelor care pot avea un impact asupra mediului dintr-o țară vecină, corelând astfel dispozițiile articolului menționat cu cerințele Convenției. De asemenea, recomandările țin cont și de prevederile Acordului multilateral dintre statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră (Acordul de la București, 2008), ratificat de România prin Legea nr. 242/2011 (denumit în continuare Acord). 
 Recomandările țin seama de metodologia CENUE (UNECE) elaborată de Secretariatul Convenției de la Espoo (Ghid pentru notificarea în conformitate cu Convenția de la Espoo, 2009, Ghid pentru participarea publicului la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, 2006, Ghid pentru aplicarea Convenției de la Espoo din 2006) și instrucțiunile internaționale (Ghid privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră pentru țările din Asia Centrală, 2007, Ghid privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră în regiunea Mării Caspice), precum și jurisprudența relevantă elaborată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) privind interpretarea și punerea în aplicare a articolului 7 din Directiva EIM. 
 Documentul reprezintă recomandări practice sau instrucțiuni metolodogice pentru autoritățile competente relevante din România privind aspectele procedurale legate de punerea în aplicare a articolului 7 din DEIM. 
 Ghidul este structurat în 5 capitole și 8 anexe. Primul capitol prezintă o scurtă descriere a procesului EIM și a etapelor principale așa cum sunt prezentate în cadrul DEIM. Cel de-al 2- lea capitol prezintă prevederile articolului 7 din DEIM. 
   
 Capitolul 3 prezintă aspectele principale care ar trebui luate în considerare în timpul inițierii procesului EIM în context transfrontieră, metodele și instrumentele utilizate frecvent pentru identificarea impactului transfrontieră și a factorilor care contribuie la producerea acestor efecte. 
 Capitolul 4 descrie criteriile și instrumentele relevante pentru determinarea semnificației efectelor. Integrarea impactului schimbărilor climatice în procesul de evaluarea impactului asupra mediului este prezentată ca un instrument care acoperă un impact complex extins la nivel global. Metodologia privind Integrarea schimbărilor climatice în evaluarea impactului asupra mediului este cea recomandată prin Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. 
  Capitolul 5 prezintă pas cu pas procedura EIM în context transfrontieră în conformitate cu Convenția și Acordul și descrie succint acțiunile și rolurile, responsabilitățile și obligațiile părților, recomandări privind comunicarea dintre părți etc. Convenția a intrat în vigoare în 1997 și are 45 Părți: 43 de state părți din America de Nord, Europa, Caucaz și Asia Centrală, plus Uniunea Europeană, ca organizație regională, 30 dintre acestea fiind părți semnatare. Pentru elaborarea acestui capitol, pe lângă prevederile relevante ale Convenției, ca surse de informare au fost utilizate şi publicațiile și ghidurile elaborate de Secretariatul Convenției Espoo, așa-numitele "Instrumente Espoo" . (http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/E IM/publications.html ): 
   ECE/MP.EIM/12 Ghid cu privire la Notificarea conform Convenției Espoo    ECE/MP.EIM/11 Analiza Implementării Convenției Espoo    ECE/MP.EIM/8 Ghid cu privire la aplicarea în practicî a prevederilor Convenției Espoo    ECE/MP.EIM/7 Ghid cu privire la participarea publicului în EIM în context transfrontieră    ECE/MP.EIM/6, Anexa V Ghid cu privire la cooperarea subregională   
   	ECE/MP.EIM/WG.1/2007/6 Ghid cu privire la EIM în context transfrontieră pentru Țările Asiei Centrale    	CEP/WG.3/R.6 Metodologii și criterii pentru stabilirea semnificației impactului transfrontieră (1995)  -  ECE/ENVWA/11 Analiza post-proiect în EIM (1990)     ECE/ENV/50 Evaluarea Impactului asupra Mediului: Autostrăzi și baraje (1987)    Ghid cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră în     Regiunea Mării Caspice  Se recomandă utilizarea acestui ghid împreună cu alte documente ale Comisiei Europene elaborate pentru a susține implementarea DEIM.    Ghiduri realizate de catre Comisia Europena   (  http://ec.europa.eu/environment/EIM/EIM-support.htm  )  :     Ghid  EIM - Incadrare  (2017)    Ghid  EIM – Definirea  Domeniului (2017)    Ghid  EIM – Rapor EIM   (2017)    Documentul Ghid al Comisiei privind eficientizarea evaluării de mediu realizată in conformitate cu   Articolul 2(3) al DEIM  (26/07/2016)    Eficientizarea procedurilor de evaluare a impactului pentru Proiecte de infrastructură de Interes Comunitar   (PIIC)  ( pdf  ~1Mb) (24/07/2013)    Ghid pentru aplicarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru Proiecte Transfrontieră Mari ( pdf  ~1,2Mb) (16/05/2013)    Interpretarea definițiilor categoriilor de proiecte din anexa I și II a DEIM         ( pdf  ~641K) (05/2015)    Ghid cu privire la integrarea schimbărilor climatice și biodiversității în Evaluarea impactului asupra mediului (2013)    Ghidul Comisiei cu privire la interpretarea categoriilor de Proiecte din Directiva EIM (2008)    Interpretarea sugerată de Comisie cu privire la aplicarea Directivei EIM la lucrările auxiliare/asociate (2012)    Aplicarea Directivei EIM pentru proiectele legate de explorarea și exploatarea hidrocarburilor neconvenționale (2012)    Aplicarea Directivei EIM la reabilitarea gropilor de gunoi ecologice (2010)    Clarificarea aplicării Articolului 2(3) al Directivei EIM    EIM – Ghidul cu privire la etapa de încadrare (2001)/ lista de Verificare pentru etapa de încadrare (2001)    EIM – Ghid cu privire la definirea domeniului evaluării (2001) / lista de verificare pentru etapa de definire a domeniului evaluării (2001)    Lista de Verificare a calităţii RIM (2001)    Ghidul cu privire la evaluarea impactului indirect și cumulativ (1999)     
   
   PROCESUL DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI     În conformitate cu Articolul 1(1) al DEIM, procedura EIM „se va aplica pentru evaluarea efectelor proiectelor publice și private care pot avea impact semnificativ asupra mediului".  DEIM prevede obligația ca SM să „adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că proiectele care pot avea efecte semnificative asupra mediului în virtutea, printre altele, a naturii, dimensiunii sau locației lor, sunt supuse unei evaluări cu privire la efectele lor asupra mediului..."  Principalele etape ale procesului EIM sunt:            Pregătirea Proiectului       ↓         ↓      Notificarea Autorității Competente       ↓      Etapa de Încadrare       ↓      Etapa de Definirea a domeniului evaluării       ↓      Etapa de elaborare/revizuire a sudiilor de condiții intiale,  analiza  impactului  asupra  mediului  și elaborarea  Raportului  privind  Impactul  asupra Mediului       ↓      Transmirea RIM autorității competente de mediu       ↓      Analiza calitativă a RIM       ↓      Informarea și Consultarea cu Publicul și alte Părți interesate       ↓      Luarea în considerare a informațiilor de mediu de către autoritatea competentă înainte de a lua decizia de emitere/respingere a Acordului de mediu       ↓      Luarea deciziei                  11.    Monitorizarea implementării deciziei                     Figura 1. Principalele etape ale procesului       Dezvoltarea proiectului (fezabilitate, analiza condițiilor ințiale, proiectare generală etc)    Notificarea Autorității competențe       Etapa de încadrare - conform prevederilor Convenției Espoo pentru proiectele care prin natura sau dimensiunea lor pot avea un impact potenţial transfrontieră este inițiată procedura de notificare a părților potenţiale afectate încă din aceasta etapă pentru a le oferi posibilitatea de a-și exprima ingrijorările și de a transmite comentarii  / feedback pentru etapa de stabilire a domeniilor evaluării impactului asupra mediului.    Etapa de definire a domeniului evaluării    Etapa de elaborare/revizuire a sudiilor de condiții ințiale, analiza impactului asupra mediului și elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului    Transmirea RIM autorității competente de mediu    Analiza calitativă a RIM    Informarea și Consultarea cu Publicul și alte Părți interesate interesate (Autoritățile de reglementare, etc.)    Luarea în considerare a informațiilor de mediu de către autoritatea competentă înainte de a lua decizia de emitere / respingere a Acordului de mediu    Luarea deciziei    Monitorizarea implementării deciziei     Etapele procedurii EIM conform DEIM sunt respectate în România și se derulează în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (denumită în continuare LEGE), respectiv: etapa de încadrare a proiectului, etapa de definire a domeniului evaluării şi de realizare a raportului privind impactul asupra mediului şi etapa de analiză a calităţii raportului privind impactul asupra mediului. Etapele procedurale menţionate sunt precedate de etapa de evaluare inițială. Consultările cu autoritățile de protecția mediului și cu alte Părți interesate sunt implementate în România ca parte a etapelor procedurale menţionate anterior.     Etapa de evaluare inițială  Această etapă are loc după ce autoritatea de mediu primeşte o notificare din partea titularului proiectului prin care acesta comunică intenția de implementare a unui proiect. În termen de  15  zile  de  la  primirea  notificării,  pe  baza  documentelor  primite  şi  a  verificării amplasamentului, dacă este cazul, autoritatea competentă ia decizia dacă este necesară demararea procedurii EIM, prin depunerea de către titular a memoriului de prezentare; Memoriul de prezentare se întocmeşte conform conţinutului-cadru prevăzut în anexa nr. 5.E     la Lege. Pentru proiectele care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele, decizia etapei de evaluare iniţială conţine obligaţia titularului de a solicita avizul de gospodărire a apelor la autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor, în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice din domeniul gospodăririi apelor. Pentru proiectele care intră sub incidenţa legislaţiei privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe periculoase, memoriul va fi însoţit de notificarea specifică acestei legislaţii.     Etapa de încadrare  Etapa de încadrare este primul pas al procesului EIM, prin care se stabilește dacă EIM este obligatorie pentru un anumit proiect. Ea este reglementată de Articolul 4 din DEIM și art.8 al.1 pct.a din Lege pentru două tipuri de proiecte:    proiectele (și modificările lor) enumerate în Anexa I pentru care EIM este obligatorie; Proiectele prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege se supun încadrării numai din punctul de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată şi al impactului asupra corpurilor de apă; aceste proiecte pot face obiectul definirii domeniului la această etapă proiectele enumerate în Anexa II pentru care EIM nu este obligatorie și a cărei necesitate va fi stabilită pe baza unei examinări de la caz la caz și utilizând criteriile prevăzute prin anexa nr.3 la Lege.      După depunerea memoriului de prezentare şi/sau a completărilor/informaţiilor solicitate, autoritatea competentă ia decizia etapei de încadrare cât mai rapid posibil şi în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii tuturor informaţiilor necesare din partea titularului.  Când se ia decizia de încadrare, autoritatea competentă trebuie să aplice criteriile de selecție prevăzute în Anexa III a Directivei EIM. În etapa de încadrare autoritatea competentă evaluează potenţialul impact semnificativ transfrontier pentru proiectele care intră sub incidenţa Legii nr. 22/2001, cu modificările ulterioare, pe baza criteriilor definite de aceasta şi transmite autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului memoriul de prezentare, însoţit de procesul-verbal de verificare a amplasamentului, precum şi, după caz, de documentele-suport, pentru acele proiecte pentru care s-a stabilit un potenţial impact semnificativ în contex transfrontieră, sau informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului despre acele proiecte care intră sub incidenţa Legii nr. 22/2001, cu modificările ulterioare, şi pentru care s-a stabilit că nu există un potenţial impact semnificativ     în contex transfrontieră. Decizia de încadrare trebuie să fie făcută publică (Art. 4 din Directiva și art. 11 anexa 5 a Legii).     Etapa de definire a domeniului evaluării și elaborarea RIM  În cadrul etapei de definire a domeniului evaluării, se identifică informațiile care trebuie incluse în RIM, autoritatea competentă comunicând titularului Îndrumarul privind problemele de mediu care trebuie analizate în raportul privind impactul asupra mediului, în studiul de evaluare adecvată şi în studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz. În etapa de definire a domeniului evaluării, autoritatea competentă se consultă cu autoritățile și publicul interesat (Articolul 5(2) al DEIM, respectiv art.14 din anexa 5 la Lege).  Titularul realizează studii pentru a caracteriza condițiile inițiale de mediu de pe amplasament și în proximitatea acestuia. Pentru estimarea și cuantificarea impactului potenţial generat de Proiectul propus sunt analizate toate categoriile de impact potenţial asociate activităților Proiectului, alternativele de dezvoltare inclusiv alternativa zero -  no go  (proiectul nu se implementează) impactul cumulat cu alte activități existente pe amplasament sau în proximitatea acestuia așa cum prevede Articolului 5 al Directivei. În acest stadiu, se estimează și cuantifică impactul potenţial al proiectului asupra mediului prin suprapunerea impactului potenţial peste condițiile inițiale de mediu.  Raportul privind impactul asupra mediului, studiul de evaluare adecvată, politica de prevenire a accidentelor majore sau raportul de securitate sunt realizate de experţi conform prevederilor art.12 din Lege. Studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă este realizat de instituţii publice sau private certificate, conform legislaţiei din domeniul gospodăririi apelor în vigoare.     Etapa de analiză a calității RIM  Titularul transmite RIM, studiul de evaluare adecvată, a politicii de prevenire a accidentelor majore sau raportului de securitate şi a studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, autorității competente. RIM cuprinde şi un raport non tehnic pentru a facilita accesul tuturor părților interesate la informația relevantă din RIM. În această etapă autoritatea competentă pune la dispoziția autorităților și publicului interesat RIM, studiul de evaluare adecvată, a politicii de prevenire a accidentelor majore sau raportului de securitate şi a studiului de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, după caz, stabilind, de comun acord cu titularul proiectului, oportunităţile de participare a publicului la luarea deciziei legate de proiect, indicând cel puţin, data şi locul dezbaterii publice. Legea definește clar     modalitatea de analiză a calității rapoartelor și modul de consultare și comunicare a deciziilor autorității competente.     Consultarea cu autoritățile de protecția mediului, alte părți interesate și publicul  Conform prevederilor Directivei și a Legii, drepturile de consultare și participare pot fi exercitate prin furnizarea de comentarii și opinii cu privire la RIM, în momentul în care toate opțiunile privind finalizarea procedurii sunt încă deschise din partea autorității competente. Informațiile privind impactul asupra mediului trebuie să fie puse la dispoziția autorităților de mediu și la dispoziția altor organizații interesate și publicului larg pentru a fi consultate. Prin prevederile legale in vigoare, în România atât cererea de aprobare a proiectului, cât și informațiile de mediu sunt puse la dispoziția publicului și acestuia i se oferă posibilitatea de a transmite comentarii cu privire la proiect și la efectele sale asupra mediului. Această etapă este obligatorie înainte de a se lua o decizie cu privire la aprobarea proiectului din punct de vedere al protecţiei mediului.  În conformitate cu Convenția de la Espoo și Legea nr. 22/2001, dacă este pusă în evidenţă prezenţa unor efecte transfrontieră potenţial semnificative, Statul potenţial afectat trebuie să fie consultat (Articolele 6 și 7). Articolul 7 al DEIM solicită Statelor membre să furnizeze informații pentru publicul interesat din alte State membre, dacă proiectul poate avea efecte în context transfrontieră semnificative asupra mediului, prevedere preluată prin art. 17 din Lege.     Anunțarea deciziei EIM  Conținutul deciziei EIM trebuie să fie pusă la dispoziția publicului împreună cu o descriere a măsurilor care vor fi necesare pentru a atenua efectele adverse asupra mediului (Articolul 9 din Directivă și art.19 din Lege).     Monitorizarea implementării deciziei  În conformitate cu art. 8.a al DEIM și art.18 din Lege, o cerință a SM potenţial afectat poate fi monitorizarea efectelor proiectului în perioada implementării acestuia. De obicei, titularul elaborează un Plan de Management de Mediu (PMM) pentru implementarea măsurilor și condițiilor din actul de reglementare și a strategiilor de reducere a impactului asupra mediului. Obiectivul PMM este acela de a se asigura că toate condițiile impuse în actele de reglementare și măsurile de prevenire/diminuare a impactului sunt aplicate și pot fi verificate.     Raportul Comisiei Europene cu privire la aplicarea și eficiența DEIM (2009) subliniază că DEIM „a lărgit sfera de aplicare, a întărit etapele procedurii și a integrat modificările prevăzute de Convenția  UNECE Espoo cu privire la EIM în context transfrontieră ". Dacă în timpul inițierii procedurii EIM sunt identificate efecte potenţiale transfrontieră, Părțile vizate vor aplica prevederile Convenției Espoo (a se vedea Capitolul 5) și vor descrie clar pașii care trebuie urmați pentru o implementare eficientă a EIM în context transfrontieră.       IMPACTUL ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM DEIM (ARTICOLUL 7)     Principalele prevederi ale DEIM cu referire la aspectele transfrontieră se regăsesc în   Articolul 7   și sunt redate în continuare:         Paragraf 1    al acestui articol stipulează că dacă un Stat membru descoperă că un proiect ar putea avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt Stat membru sau dacă un Stat membru reclamă că poate fi afectat semnificativ, Statul membru în teritoriul căruia va fi realizat proiectul va trimite Statului membru afectat cât mai curând posibil o serie de informaţii, respectiv: (a) o descriere a proiectului, împreună cu orice informații disponibile cu privire la posibilul impact transfrontieră al proiectului; (b) informațiile cu privire la natura deciziei care poate fi luată și va oferi celuilalt Stat membru un termen rezonabil în care să indice dacă dorește să participe la procedura EIM. În conformitate cu Articolul 2 paragraful 3 din Directivă, orice excepţie a unui anumit proiect de la aplicarea procedurii EIM nu trebuie să aducă atingere Art. 7.  Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfășurat proiectul trebuie să informeze că proiectul poate avea efecte semnificative asupra mediului în unul sau mai multe State membre. În acest sens, o identificare timpurie a impactului transfrontieră și a semnificației sale trebuie să preceadă notificarea de la Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfășurat proiectul către Statul membru afectat.  În documentația transmisă statelor membre potenţial afectate se vor include informațiile cu privire la proiect și la natura deciziei, precum și informații cu privire la termenul de răspuns din partea Statului membru afectat/e sau la solicitarea manifestării intenției Statelor membre afectate  cu privire la participarea la procedură.      Paragraful 2    prevede că dacă un Stat membru care primește informații conform paragrafului 1, menționează că intenționează să participe la procedura  EIM, Statul membru pe al cărui teritoriu se va desfășura proiectul va                trimite Statului membru afectat, dacă nu a făcut deja acest lucru, informațiile solicitate conform Art. 6 (2) și puse la dispoziție conform  punctelor (a) și (b) din Art. 6(3).      Paragraful 3    prevede că Statele membre vizate, în măsura în care sunt implicate, asigură punerea la dispoziție, într-un termen rezonabil, a informațiilor menţionate la paragrafele 1 și 2 autorităților la care se referă Art. 6 (1) al Directivei și publicului vizat din Statul membru care va fi afectat potenţial semnificativ. Ambele State membre se vor asigura că acele autorități și publicul interesat au ocazia, înainte ca procedura să se finalizeze, să își prezinte opinia într-un termen rezonabil cu privire la informațiile de mediu furnizate despre proiect.  Informațiile furnizate pentru Statul membru potenţial afectat trebuie să fie elaborate de către Statul membru- Partea pe al cărui/carei teritoriu se va desfășura/ afost intiat proiectul.  Convenția de la Espoo și documentele sale conexe prevăd de asemenea ca informațiile care vor fi furnizate de Statul membru pe al cărui teritoriu se va desfășura proiectul să fie transmise unui Stat membru afectat. Secțiunea  7 din Anexa 2 furnizează detalii în această privință      Paragraful 4    se referă la consultările între Părți. State membre ingrijorate/potenţial afectate vor efectua consultări cu privire la efectele potenţiale transfrontieră ale proiectului și măsurile avute în vedere pentru a reduce sau preveni aceste efecte și vor conveni asupra termenului limită pentru durata perioadei de consultări.  Consultările între Statele membre vizate se referă la informațiile furnizate de titular cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră asociat proiectului și  pot fi organizate de către un organism comun adecvat.   Conform Art. 9, orice Stat membru care a fost consultat conform Art. 7, va fi informat cu privire la orice decizie de a acorda sau refuza acordul pentru proiect. Autoritățile competente vor prezenta acestui Stat membru conținutul deciziei și orice condiții anexate acesteia, principalele motive și  argumente pe care se bazează decizia, inclusiv informații privind procesul                de participare a publicului. Printre acestea se numără și o sinteză a rezultatelor consultărilor și informațiilor colectate în temeiul articolelor 5- 7, precum și o explicație a modului în care rezultatele respective au fost încorporate sau abordate, în special observațiile primite din partea statului membru afectat.  Acolo unde Articolul 7 se aplică, transmiterea informațiilor la un alt Stat membru și primirea informațiilor de către un alt Stat membru vor fi supuse limitărilor cu privire la confidențialitatea comercială și industrială, inclusiv proprietatea intelectuală și protejarea interesului public în vigoare în Statul membru în care proiectul este propus.  Articolul 5 al Convenției de la Espoo prevede cerințele pentru acest stadiu  al procedurii EIM în context transfrontieră (vezi Capitolul 5.3).      Paragraful 5    lasă la alegerea SM să stabilească măsurile detaliate pentru implementarea prevederilor acestui Articol. Rezultatele consultărilor și informațiile colectate trebuie să fie luate în considerare în procedura EIM. Sunt prevăzute termene rezonabile pentru diferitele etape, iar termenele pentru consultarea publicului vizat cu privire la raportul de evaluare a impactului  asupra mediului nu sunt mai scurte de 30 de zile.          INIȚIEREA PROCESULUI EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ       Etapa de încadrare     Premergător etapei de încadrare, după transmiterea de către titular a notificării pentru orice proiect din Anexa II, autoritatea competentă ia decizia dacă este necesară demararea procedurii EIM. Prima etapă a procedurii EIM este etapa de încadrare. Proiectele prevăzute în anexa I a DEIM se supun încadrării numai din punctul de vedere al aspectelor privind evaluarea adecvată şi al impactului asupra corpurilor de apă, aceste proiecte putând face obiectul definirii domeniului la această etapă, iar proiectele prevăzute în Anexa II a DEIM se supun analizei de la caz la caz pe baza criteriilor menţionate la pct.1.  Autoritatea competentă trebuie să emită decizia de încadrare și să informeze dezvoltatorul și publicul dacă EIM este necesară.  De îndată ce Statul membru devine conștient că un proiect poate avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt Stat membru sau dacă un Stat membru care poate fi afectat semnificativ solicită acest lucru, în conformitate cu Art. 7 din DEIM, Statul membru pe al cărui teritoriu este propus proiectul, trebuie să efectueze evaluarea efectelor potenţiale ale proiectului propus asupra mediului şi să stabilească dacă proiectul poate avea efecte transfrontieră potenţial semnificative. În acest stadiu, nu doar efectele directe trebuie identificate, ci și efectele indirecte/secundare care ar putea rezulta din interacțiunea primară între proiect și mediu. Ghidul CE privind definirea domeniului evaluării oferă un exemplu de impact indirect:  „o modificare în sistemul de canalizare a unui amplasament poate afecta hidrologia unui curs de apă; acest lucru poate ulterior afecta calitatea apei și ecologia cursului de apă în aval; și aceasta poate afecta pescuitul și alte utilizări ale apei."  De asemenea, efecte temporare pot apărea în timpul construcției, punerii în funcțiune sau închiderii și reabilitării amplasamentului sau doar în anumite faze ale realizării proiectului sau pot apărea ca rezultat al unor evenimente neprevăzute precum: accidente, condiții meterologice extreme, cutremure etc.  Efectele care ar putea rezulta indirect dintr-un proiect trebuie să fie luate în considerare,  „de exemplu, ca urmare a unei alte dezvoltări asociate proiectului, de exemplu, amenajarea drumurilor de acces, a reţelelor de utilităţi, amenajările de management a deșeurilor,      amenajări rezidenţiale pentru oamenii atrași în zonă de către proiect." 2   Efectele cumulative care ar putea apărea prin combinarea efectelor proiectului cu cele ale unor proiecte/activităţi existente sau planificate în vecinătate sunt de asemenea necesar a fi analizate.   Efectele transfrontieră negative semnificative, dacă există, trebuie să fie identificate de titular sau de Autoritatea competentă în Etapa de evaluare inițială sau în Etapa de încadrare.  Figura 2 prezintă posibile situații care ar putea să apară în derularea procedurii EIM în context transfrontieră în etapa de evaluare iniţială sau în cea de încadrare.  Dacă este identificat un impact transfrontieră semnificativ, procesul EIM va fi efectuat în conformitate cu procedura stabilită de Convenția de la Espoo.   Conform Art. 2.3 din Convenția de la Espoo, PO (Partea de origine) se angajează să efectueze o EIM pentru o activitate propusă în Anexa I (înlocuită prin al II lea Amendament la Convenție, numită în continuare Anexa I modificată)  care poate cauza un impact negativ semnificativ asupra unor teritorii situate în afara granițelor. În această privință, primul pas va fi să stabilească dacă proiectul poate cauza impact semnificativ în afara granițelor (etapă denumită  Etapa de încadrare  conform Convenției). Autoritatea competentă a  PO  realizează Etapa de încadrare pe baza memoriului de prezentare depus de titular. EIM trebuie să fie realizată înainte ca orice decizie de a aproba proiectul propus să fie luată și trebuie să includă informațiile conform Anexei II (o descrierea a proiectului, a alternativelor rezonabile, a mediului care poate fi afectat, a impactului potenţial și a măsurilor de reducere/ prevenire/ eliminare a impactului, etc.). PO trebuie să se asigure că statele afectate sunt notificate cu privire la proiectul propus.          2  „Lista de verificare a Evaluării Impactului asupra Mediului” a Comisiei Europene (2001)           Dezvoltator          Stat membru pe teritoriul căruia         State membre /   proiectul urmează să fie realizat       țări potenţial afectate Autoritatea competentă            EIM               Procedura Convenției de la Espoo și DEIM/ proceduri naționale      
  
 Proiect listat în Anexa I 
 Identificarea impacturilor 
 1.a  transfrontiere potenţial negative  
     
     
 EIM 
  
     
     
  Procedura Convenției de la Espoo și DEIM/ proceduri naționale  
  
 Proiect listat în Anexa I 
   
  Identificarea impacturilor transfrontiere potenţial negative  
  
 1.b 
   
     
     
 EIM 
  
     
     
  DEIM/ proceduri naționale  
  
 Proiect listat în Anexa I 
   
  Fără impact transfrontier  
  
 1.c 
     
     
 EIM 
  
     
     
  Identificarea impacturilor transfrontiere potenţial negative  
  
  Procedura Convenției de la Espoo și DEIM/ proceduri naționale  
  
 Proiect listat în           Etapa de încadrare Anexa II 
 2.a 
   
     
     
 EIM 
  
     
     
  DEIM/ proceduri naționale  
  
 Proiect listat în           Etapa de încadrare Anexa II 
   
  Fără impact transfrontier  
  
 2.b 
     
     
 Fără  EIM  
  
     
 Proiect listat în           Etapa de încadrare Anexa II 
   
 3. 
     
 Figura 2. Posibile situații legate de inițierea procesului EIM 
   
 Trebuie remarcat că: 
   	În conformitate cu Art. 7 (1) al DEIM, dacă în Etapa de încadrare a procedurii EIM, este identificat un potențial impact semnificativ cu efect transfrontieră, Statul membru pe al cărui teritoriu va fi desfășurat proiectul (PO conform Convenției de la Espoo) trebuie să informeze Statul membru afectat (Partea afectată (PA) conform Convenției de la Espoo) cât mai curând posibil și nu mai târziu de momentul informării propriului public.    Este recomandat ca Statul membru - în al cărui teritoriu urmează să se realizeze     proiectul - să informeze SM potenţial afectate chiar și în cazul unui impact transfrontieră negativ scăzut ca intensitate 3 .    	Dacă este identificat un impact transfrontieră pe termen lung, este recomandat ca Statele membre potențial afectate să fie notificate.    	Conform Convenției de la Espoo, o țară poate considera că un proiect care nu face parte din Anexa I modificată îi poate afecta semnificativ mediul. În acest caz, Statele membre UE potențial afectate trebuie să ia în considerare activitățile sau instalațiile care contribuie semnificativ, în opinia lor, la emisiile de poluanți în aer și apă și sunt reglementate de Directivele UE sau legislația națională. În acest caz, în conformitate cu Convenția, oricare dintre țările vizate poate  notifica sau organiza  grupuri de lucru dacă activitățile care nu sunt enumerate în Anexa I modificată pot cauza un impact transfrontieră advers semnificativ și dacă trebuie să fie tratate ca cele enumerate în Anexa I modificată.   
 Un exemplu este prezentat în Caseta 1 pentru o țară non-UE ca  Parte de origine  și un Stat membru UE ca Parte afectată. Proiectul analizat este enumerat în Anexa I a Directivei EIM, dar nu este reglementat conform Convenției. 
   
 Caseta 1. Extracţia și stocarea carbonului (ESC) 
   
    ESC este un proiect care nu este reglementat conform Convenției.  Anexa I a Convenției include proiecte care au relevanţă în ceea ce priveşte emisiile de CO 2  precum rafinăriile  de petrol, uzine de gazeificare a cărbunelui, hidrocentrale (peste 300MWth), conducte de petrol și gaze cu diametru mare, porturi comerciale, instalații de eliminare a deșeurilor prin incinerare, tratament chimic sau depozite ecologice de deșeuri toxice și periculoase, facilități offshore de producere și depozitare a hidrocarburilor pentru produse petroliere, petrochimice și chimice. Convenția nu abordează ESC și deci nu  stabileşte necesitatea efectuării unei EIM în context transfrontieră cu privire la transportul de CO 2.   Activitățile proiectului ESC analizate de Părți pot conduce către necesitatea efectuării unei EIM în context transfrontieră conform Convenției. Orice stat care este Parte la Convenție şi care este afectat de activitățile pe care le pregăteşte proiectul ESC poate propune ca acesta să fie supus cerințelor Convenției și să convoace negocieri cu  Partea de origine   în acest sens.    Directiva EIM 2011/92/UE conține în Anexa I proiecte precum „Conducte cu un diametru de peste 800 mm și  o lungime de peste 40 km:… (b) pentru  transportul unor rezerve de dioxid de carbon  (CO 2 )  cu scopul   depozitării geologice  , inclusiv stații de repompare asociate." Prin urmare, orice țară UE care intenționează   să dezvolte acest proiect va avea obligația de a realiza o EIM. Ca  Parte de origine  conform Convenției, Statul    
   
     
 3  CE/MP.EIA/IC/2011/INF.1  
   
    membru trebuie să ofere ocazia oricărei țări afectate, şi care este Parte la Convenție, să participle la procesul EIM.   Sursa:  http://www.globalccsinstitute.com/networks/cclp/legal-resources/co2-transport-for-   storage/european-and-regional/UNECE/espoo-convention    
   
    Metodele și instrumentele utilizate pentru identificarea impactului transfrontieră  Impactul transfrontieră  este definit ca orice impact, nu neapărat de natură globală, produs de o activitate propusă în limitele unei zone de sub jurisdicţia unei părţi, a cărui origine fizică se situează, total sau parţial, în cadrul zonei aflate sub jurisdicţia unei alte părţi. În ciuda acestei definiții, conform Convenției de la Espoo, categoriile de impact de natură globală asociate proiectelor propuse sunt foarte rar luate în considerare.   Cu sau fără efecte transfrontieră, procesul EIM are nevoie de același tip de date și folosește instrumente și metode similare pentru caracterizarea efectelor (a se vedea Caseta 2).  Există o mulțime de metode și instrumente care sunt în prezent folosite pentru evaluarea impactului asupra mediului.          Etapa EIM     Etapa de incadrare  Identificarea potențialului pentru impact transfrontieră    Informațiile necesare     CARACTERISTICILE PROIECTULUI  Tipul Scara Etapizarea Locația Extinderea Emisiile  Dotări auxiliare    Metode și instrumente    Consultări Chestionare     Panou experți    Definire Identificarea impactului transfrontieră    Caracterizarea mediului inainte de implementarea proiectuluiCadrul geografic și perioada de implementare Identificarea datelor solicitate și a surselor de date  Colectarea datelor Identificarea senzitivităţii  Identificarea prezenței altor proiecte sau activități    Opinia experţilor Matrici    Modelare    Studii de mediu Evaluarea impactului transfrontieră    Durata impactului, extinderea, frecvența  IEvoluţia mediului în condiţiile în care proiectul nu s-ar implementa    Sisteme Informaționale Geografice (GIS)    Caseta 2. Metode și instrumente pentru identificarea și caracterizarea impactului în contex transfrontieră       Chestionare – sunt mijloace de a colecta informații despre acțiunile care pot influența impactul unui proiect, în trecut, prezent sau viitor.    Opinia expertului/ Panele de experți – sunt mijloace de identificare și evaluare a impactului în context transfrontieră. Listele de Experți pot fi realizate pentru a facilita schimbul de informații cu privire la diferite aspecte ale impactului unui proiect.    Matrice – sunt liste de verificare mai complexe. Două exemple sunt prezentate în Tabelul 2.    Liste de verificare  - un format tabelar care prevede un mod sistematic de verificare a faptului că orice impact posibil asociat unui proiect este analizat.          Tabelul 1 prezintă trei tipuri de liste de verificare folosite pentru identificarea impactului în diferite etape ale procesului EIM.   Pentru a stabili efectele potenţiale care ar fi generate de un proiect, conform Convenției de la Espoo, a fost elaborat un  set de liste de verificare pentru 17 tipuri de activități   (http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/resources/checklists.htmn  .  Liste  de verificare mai recente și mai complete sunt puse la dispoziție Ghidurile Comisiei Europene    pentru    Evaluarea    Impactului    asupra    Mediului (  http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-support.htm  ) și în Colecțiile Băncii Mondiale despre Evaluarea Mediului. (http://documents.worldbank.org/curated/en/2233 91468174870007/Environmental- assessment-sourcebook)     Tabel 1.  Liste de verificare pentru identificarea impactului  4         Liste de verificare    Aplicarea    Descrierea    Referința      Lista de verificare a RIM model NY DEC    Definirea domeniului evaluării    Prezintă o listă a temelor care să fie abordare în cadrul RIM. Lista de verificare ajută şi la definirea domeniului evaluării în EIS    Departamentul Statului New York pentru Conservarea Mediului Manualul pentru   evaluarea  calităţii     stării  mediului, 1982      Lista de verificare a    Definirea domeniului    Această listă de verificare    Arthur D. Little, Inc.      impactului potențial    evaluării    este concepută să ajute la    1971. Transportul și      asupra  mediului         identificarea  impactului    mediul: Sinteza pentru      pentru proiecte de         asupra mediului asociat cu    acțiune: Impactul Legii      transport         planificarea,  proiectarea,    cu privire la politica de                construirea și exploatarea    mediu națională din                unui proiect de transport    1969 a SUA asupra                     sistemului de transport,                     Vol. I-III, elaborat de                     Oficiul Secretariatului                     de Stat, Departamentul              4   http://www.elaw.org/system/files/8+APPENDIX+B.pdf         Liste de verificare    Aplicarea    Descrierea    Referința                     de Transport al SUA         Lista de verificare a Băncii Mondiale cu privire la impactul asupra mediului       Definirea domeniului evaluării, descrierea alternativelor,  măsuri de reducere a impactului    Aceste liste de verificare sunt concepute să fie folosite la identificarea impactului semnificativ negativ asupra mediului, alternativele proiectului și probleme particulare asociate cu proiectele de dezvoltare. Ele sunt impacturi potenţiale şi sunt evaluate calitativ. Peste 35 tipuri de proiecte sunt prezentate, inclusiv rezidenţiale, agricultură și  dezvoltare industrială.       Banca Mondială, 1991. Manual de evaluare a impactului. Volumele II și III.        Aceste liste pot fi folosite atât de Părțile de origine - care au inițiat procedura, cât și de Părțile potenţial afectate în timpul evaluării inițiale pentru a identifica efectele potenţiale ale proiectului propus. Un exemplu de astfel de listă de verificare este prezentat în Figura 3.     Proiectul – Conducte de petrol și gaze naturale cu diametru mare  Comentarii: Cand se planifica traseul unei conducte astfel incât să se afle la cea mai mare distanţa posibila fata de zonele populate, trebuie sa existe suficiente facilitati de monitorizare pentru a testa scurgerile (în zonele populate se poate adăuga odorizant in gaz). Cele mai comune cauze pentru accidente apar ca rezultat al coroziunii, erorilor de operare, defecțiuni ale conductei, defecțiuni ale elementelor sudate ale echipamentelor.  Figura 3. Factorii de mediu pentru conductele de petrol și gaze naturale cu diametru mare           CATEGORIA       FACTOR       COMENTARII      AER    CO    Gaze cu efect de seră. referința 1      Hidrocarburi           Gaz metan (CH4)    Gaze cu efecte de seră volatile,      Oxizi de azot (NO*). NxO    Ploaie acidă, flora, fauna, sănătatea              CATEGORIA       FACTOR       COMENTARII           Compuși organici volatili fără  metan (NMVOC)    Gaze volatile cu efect de seră,  sănătatea umană, referința 1      Mirosul    Sănătatea umană, siguranța      APA    Substanțe toxice    calitatea apei, viața acvatică      Produse petroliere      Traversări de cursuri de apă    Eroziunea solului, viața acvatică      Contaminarea apei subterane           FLORA    Daune asupra vegetației naturale    Construcția  și  dezafectarea  conductei      Impactul asupra zonelor protejate           Daune asupra habitatului plantelor    Dezafectarea traseului de conducte  traseului      FAUNA    Daune asupra habitatului faunei    Absența vegetației naturale de-a lungul traseului conductei      Schimbarea rutelor de migrare -  mamifere      Daune asupra habitatului acvatic    Traversări de cursuri de apă      SOLUL    Contaminarea solului    Scurgeri accidentale      Eroziune    Construcții, traversări de cursuri de      PEISAJUL    Modificări în utilizarea terenului           Alterarea valorii estetice a peisajului      Afectarea structurilor fizice      Impact asupra terenurilor senzitive  / fragile      MONUMENTE  ISTORICE    Modificări arheologice           Modificări paleontologice      SĂNĂTATEA ȘI SIGURANȚA OMULUI    Risc de scurgeri accidentale           Risc al contaminării apelor de  suprafaţă      Risc  al  contaminării  apelor  subterane      Risc de explozie      Sistem de monitorizare a presiunii în conducte    Depistează scurgeri, probleme ale conductei      Selectarea traseelor conductei    Distanţa față de zonele populate,  controlul densității populației      PATRIMONIUL  CULTURAL    Modificări ale utilizării terenului           SOCIO- ECONOMICĂ    Modificări ale bunăstării populaţiei      Modificări ale calității vieții      Oportunități de angajare      Dezvoltarea economică în context transfrontieră        Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului realizat în cadrul acestui proiect propune liste de verificare aplicabile proiectelor ce intră sub incidența DEIM.     Tabel 2. Matrici pentru identificarea impactului 5         Matrici    Aplicarea    Descrierea    Referința      Matricea Leopold    Evaluarea    Această matrice este folosită    Leopold, L. B., F. E.           impactului    pentru a identifica impactul    Clarke, B. B. Hanshaw,                potenţial asociat cu un proiect    and J. R. Balsley. 1971.                sau cu alternativele acestuia.    A  procedure  for                Aceasta permite o evaluare    evaluating                cuprinzătoare a varietății de    environmental impact.                interacțiuni între elementele    Circular  645.  U.S.                proiectului și componntele,    Geological  Survey,                pentru a identifica factorii de    Washington, D.C.                mediu   importanți   sau                     alternative cu impact mai                     redus.           Matricea Metodologiei    Evaluarea    Această metodă folosește o    Thompson, M. A. 1990.      Loran    impactului    matrice a 234 de proiecte și 27    Determining  impact                trăsături de mediu pentru a    significance in EIM: a                identifica aspectele de mediu    review   of   24                critice. Fiecărui element din    methodologies. Journal                matrice îi este atribuit un scor    ob   Environmental                și rezultatele sunt introduse    Management  30:235-                într-un algoritm care adună    250.                scorurile  impactului.  Este                     folosită de obicei pentru a                     identifica zonele de mediu                     critice.             In cadrul cap. 4.1.4.1. Pasul 1: Identificarea efectelor semnificative al Ghidului general           5   http://www.elaw.org/system/files/8+APPENDIX+B.pdf      aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului este prezentată şi  analiza multicriterială  propusă a fi utilizată în vederea identificării impactului semnificativ al proiectelor ce intra sub incidența Convenției și a DEIM.       Modelarea – este un instrument analitic care permite cuantificarea relațiilor cauză- efect prin simularea condițiilor reale de mediu. Acestea au aplicabilitate largă, de la calitatea aerului, calitatea apei, modelarea zgomotelor, distribuţia ecosistemelor.     Caseta  3 Modele de dispersie a aerului (Exemple)         Un model de dispersie a aerului este o descriere matematică a dinamicii spațiale complexe a emisiilor în funcţie de diferite clase de orientare și viteză a vântului, utilizând parametrii sursă și parametrii meteorologici, pentru o anumită perioadă în timp. Calculele modelului au ca rezultat estimări ale concentrației de poluanți pentru locații și momente specifice. Rezultatul modelării concentrațiilor pot fi apoi comparate cu limitele de emisie reglementate prin lege, atât în Partea de origine, cât și în Partea afectată.  Există numeroase modele de dispersie utilizate frecvent în mai multe țări. Cele mai multe modele de dispersie produc estimări ale concentrațiilor de poluanți în anumite puncte denumite receptori, iar rețeaua de puncte este grila receptorului. Unele modele permit utilizatorului să aleagă locațiile receptoarelor. Modelarea Gaussiană poate fi utilizată pentru evaluarea în context transfrontieră a calității aerului în zonele de frontieră cu sistem de rețea bine definit. De obicei, este ales un model uniform, fie dreptunghiular, fie circular. Unele modele permit, de asemenea, includerea caracteristicilor terenului, permițând utilizatorului să specifice înălțimea fiecărui receptor deasupra sau sub înălţimea sursei. Există numeroase modele care sunt utilizate atât pentru modelarea la scară mică (<20 km), cât și pentru poluarea aerului la distanțe mari / mai mari de 50 km.  Aplicațiile tipice ale modelelor de dispersie a aerului includ 6 :  Modelele folosite de autoritățile de mediu / competente în Partea de origine, precum și de către consultanți ar trebui să fie:     La nivelul UE nu se preferă un model anume, dar există două modele principale care sunt folosite pentru scopuri       autorizațiile IPPC    modelarea răspândirii mirosului    evaluări ale impactului asupra mediului    evaluări adecvate în temeiul Directivei habitate    adecvate scopului;    să se bazeze pe principii validate științifice;    să fie validate și revizuite în mod independent;    să aibă o specificație tehnică completă cu documente de validare disponibile.             6   http://www.apis.ac.uk/air-pollution-modelling         de reglementare în Marea Britanie. Acestea sunt ADMS (Sistemul Modelării Dispersiei de Aer) și AERMOD dezvoltat de Agenția Protecției Mediului SUA. Ambele sunt folosite pe larg de consultanți și familiarizarea cu ambele modele este obligatorie pentru evaluările rapoartelor de modelare externe. Ambele modele au fost folosite pentru a examina impactul potenţial al emisiilor de la instalaţiile de deșeuri asupra calităţii aerului local. Fine Resolution Atmospheric Multi-pollutant Exchange ( FRAME)  este un model Lagrangian utilizat pentru modelări pe distanţă marepe folosit pentru a evalua imisiile medii anuale ale azotului și sulfului în Marea Britanie. Modelul a fost dezvoltat de la un model anterior utilizat larg la scară europeană, respectiv modelul TERN (Transportul în Europa al Azotului redus).   De asemenea, exista modele de dispersie recomandate de catre Agenția de Protecție a Mediului din Statele Unite (http://www.epa.gov/scram00 1/dispersion_prefrec.htm ).  AERMOD este un model de pană staţionară de tip Gaussian, aplicabil atât zonelor rurale, cât şi urbane, pe teren plat sau complex, pentru emisii la suprafaţă sau la înălţime şi pentru surse multiple, de toate categoriile, punctuale, de suprafaţă şi de volum.  CALPUFF - un model de dispersie a picăturilor care simulează efectele condițiilor meteorologice variabile în funcție de timp și spațiu asupra transportului, transformării și îndepărtării poluării. CALPUFF poate fi  aplicat pentru transportul pe distanțe lungi și pentru terenuri complexe        Modelarea este folosită de asemenea pentru generarea de hărți ale calității aerului care oferă informații despre starea inițială a mediului afectat (a se vedea Caseta 4).     Caseta 4 . Date cu privire la calitatea aerului    „Forumul pentru Modelarea Calității Aerului (FAIRMODE)  ... organizează inventare pentru o serie de indicatori reglementați ai poluanților aerului, inclusiv ateliere suplimentare care discută rezultatele și inconsecvențele sau neconcordanțele rezultatelor modelării și cartării poluării aerului. În cadrul acestuia sunt stimulate activitățile de armonizare a modelelor disponibile și de eficientizare a rezultatelor acestora la nivel transnaţional, care să conducă la o reprezentare europeană mai consecventă a poluanților reglementaţi legislativ şi supuși modelării." Sursa: O compilație europeană a hărților naționale ale calității aerului bazate pe modelarea ETC/ACM Document tehnic 2013/3   În conformitate cu prevederile Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător responsabilitatea privind monitorizarea calităţii aerului înconjurător în România revine autorităţilor pentru protecţia mediului.  Poluanţii monitorizaţi, metodele de măsurare, valorile limită, valorile ținta, pragurile de alertă şi de informare şi criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislaţia naţională privind protecţia atmosferei şi sunt conforme cerinţelor prevăzute de reglementările europene.  În prezent Reţeaua Naționala de Monitorizare a Calităţii Aerului (RNMCA) efectuează măsurători continue de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), particule în suspensie (PM10 şi PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb), arsen (As), cadmiu (Cd), nichel (Ni), benzo(a)piren. Calitatea aerului în fiecare staţie este reprezentată prin indici de calitate sugestivi, stabiliţi pe baza valorilor concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici măsuraţi.  În prezent în România sunt amplasate 148 staţii de monitorizare continuă a calităţii aerului, dotate cu echipamente automate pentru măsurarea concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici. RNMCA cuprinde 41 de centre locale (aflate la Agenţiile locale pentru Protecţia Mediului) care colectează şi transmit panourilor de informare a publicului datele furnizate de staţii, iar după validarea primară le transmit spre certificare Centrului de Evaluare a Calităţii Aerului (CECA) din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului.       
  
   
 În situații particulare, impactul unui proiect poate fi evaluat foarte eficient prin modelare, aceasta putând oferi informații valoroase cu privire la efectele potenţiale ale acestuia asupra mediului (a se vedea Caseta 5). 
   
 Caseta 5 . Identificarea impactului aferent construcţiei unui baraj asupra morfologiei costiere în cazul unor bazine hidrografice transfrontieră  
    Modelarea impactului asupra morfologiei costiere al managementului apei bazinelor hidrografice transfrontiere  - râul Nestos  Pentru a studia evoluția morfologiei costiere în zona proiectului, a fost dezvoltat un „model de modificare a liniei țărmului unidimensional" (PELNCON). Datele de intrare ale modelului cuprind caracteristicile terenului, caracteristicile valurilor în zona de spargere și o valoare de referinţă pentru rata de depunere a sedimentelor râului Nestos. Modelul calculează modificarea liniei țărmului într-o anumită perioadă de timp. Cantitatea de sedimente transportată anual de către râu este estimată pe baza unei metodologii, rezultatele fiind calculate pentru diverse locații de-a lungul părții grecești a bazinului hidrografic Nestos (Nestos este un râu transfrontalier care străbate Grecia şi Bulgaria și se varsă în Marea Egee, lângă insula Thassos).  Modelul "PELNCON" a fost aplicat pentru a prezice modificarea anuală a liniei țărmului în zona studiată înainte și după construirea barajelor de-a lungul Râului Nestos, singurul parametru variabil fiind rata de sedimentare a râului.  Rezultatele "PELNCON" au pus în evidenţă un risc mare de eroziune pentru zona costieră datorită deficitului de sedimente de aproximativ 1,8 x 10 6 m 3 /an.  Chiar dacă acest studiu de caz nu se referă la un impact transfrontieră din cauză că barajele, care sunt sursa de impact, sunt construite pe teritoriul Greciei, iar impactul se manifesta tot pe teritoriul Greciei, afectand zona costiera, acesta oferă   un exemplu al utilizării unui model în identificarea impactului unui proiect de realizare a unui baraj pe un rau asupra morfologiei costiere.       Samaras and Koutitas, 2008    
   
   Analiza spațială  - utilizările GIS (Caseta 6) și suprapunerea hărților pentru a identifica zonele de extindere a impactului ţinînd cont de receptorii sensibili.    
   
 Caseta 6 .   Analiza spațială  
     
 Sistemele de informații geografice pot fi aplicate la toate stadiile de derulare a EIM. EIM este un proces de 
  
 Aplicarea GIS în procesul de Evaluare a Impactului asupra Mediului 
   
   
   
     
     
 luare a deciziei care are scopul de a identifica și anticipa impactul asupra mediului asociat implementării proiectelor. Interfața între aceste două componente produce mai multe efecte, care vor genera un impact specific. GIS poate fi utiliat în cadrul procesului EIM pentru a îmbunătăți diferite caracteristici ale acestuia, în special cele legate de stocarea datelor și accesul la date, reprezentarea rezultatelor. Dezvoltarea unui astfel de sistem va permite o abordare mai realistă a aspectelor de mediu și o mai bună înțelegere a relațiilor dintre acestea. GIS va aduce în procesul EIM un nou mod de a analiza și manipula obiectele spațiale și un mod îmbunătățit de a comunica rezultatele analizei, care pot avea o mare importanță în procesul de participare a publicului. 
 Utilizarea GIS în procesul EIM, în care participarea publicului are o mare importanță, necesită dezvoltarea unor aplicații care permit o mai bună înțelegere a fenomenelor spațiale. În timpul procesului EIM, sunt analizate multe variabile și fenomene diferite care prezintă relații complexe între ele și variază în spațiu și timp .  
  
 Alte tipuri de impact potenţial ar putea fi identificate în timpul consultărilor cu comunitățile și grupurile de interes ecologic ale Părții afectate. Pe baza unor metode GIS. 
   
    Factorii care pot provoca efecte transfrontieră     Este recomandat ca identificarea efectelor posibile în context transfrontieră să fie efectuată având în vedere anumite criterii, cum ar fi:    Tipul de proiect/activitate;    Locația proiectului/activității;       Mediul care poate fi afectat de proiectul/activitatea propuse.    Identificarea mediului care poate fi afectat de proiectul propus și de alternativele sale este efectuată în etapa de încadrare din cadrul procedurii EIM pe baza:    criteriile aferente etapei de încadrare (Anexa III din DEIM şi Anexa III la Convenţie);    altor criterii de selecție prevăzute de legislația națională și UE;    analiza de la caz la caz;    consultări cu posibile Părți afectate/State membre afectate.    Cu scopul de a identifica impactul potenţial al tuturor activităţilor incluse în Anexa I a Convenției, este recomandat să folosiți anumite liste de verificare, care includ factorii de impact pentru fiecare categorie de componente ale mediului și scurte comentarii cu privire la particularitatea efectelor, inclusiv referințe bibliografice. ( a se vedea Fig. 3 de mai sus).  Existența unor activități care au deja un impact negativ asupra zonei potențial afectate ar putea produce efecte cumulative (a se vedea Caseta 7).     Caseta 7.  Impact cumulativ         Impactul care rezultă din modificări treptate cauzate de interacţiunea proiectului propus cu alte acțiuni trecute, prezente sau previzibile în mod rezonabil. De exemplu, prin cumulare cu o dezvoltare existentă care are un impact scăzut asupra mediului în Partea afectată (de exemplu, o autostradă care generează emisii de oxizi de azot), un nou proiect situat în Partea de origine ar putea genera un impact cumulativ semnificativ asupra  receptorilor din Partea afectată.          Zona de impact  este legată în principal de tipul, scara proiectului și de căile/mediul de dispersie a poluanților      Proiectele care ar putea avea impact pe distanță mare în context transfrontieră includ (dar nu se limitează la):    proiecte care generează poluanți în aer sau apă;    proiecte care ar putea afecta speciile migratoare;    proiecte care afectează resursele naturale;    proiecte care au legătură cu schimbările climatice 7               7  Ghid privind aplicarea practică a Convenției Espoo         În fazele inițiale ale EIM, adesea în etapa de incadrare a unei proceduri transfrontieră, apare necesitatea furnizării unor informații actualizate despre starea mediului în Partea potenţial afectată. Prin urmare, este util ca dacă există aceste informații în format electronic, țările să pună la dispoziție (de exemplu, pe o pagină web) informații precum: locația zonelor protejate (inclusiv siturile NATURA2000);  coridoare  ecologice,  încadrarea  terenurilor  în  planurile  de  urbanism.  (ECE/MP.EIM/6) 8           Tipul de proiect     Activitățile enumerate în Anexa I a Convenției, respectiv proiectele din Anexa I și II ale DEIM pot avea efecte negative semnificative asupra mediului. Scara și semnificația efectelor depinde nu doar de tipul de activitate/ proiect, ci și de anumiți factori specifici precum caracteristicile și locația activității.   Scara sau caracteristicile  impactului reprezintă baza pentru stabilirea semnificației lor. Într- un stadiu timpuriu, poate fi dificil să se obțină informații cantitative despre caracteristicile impactului potențial transfrontieră. Din acest motiv, Autoritățile competente ale  Părţii de origine  pot analiza caracteristicile generale ale unei activități propuse pe baza Anexei III a Convenției care oferă criterii pentru stabilirea semnificației impactului (tipul de activitate, locația, dimensiunea și natura activității) fără a menționa printre criteriile aplicate faţă de distanţa de la frontieră.  Diferiți factori de mediu sunt afectați în moduri diferite ca urmare a desfăşurării activităților enumerate în Anexa I modificată a Convenției.  Informații despre caracteristicile activităților  și impactul aferent lor ar putea fi găsite în:    documentele de referință BAT  (BREFs)  – instalațiile industriale trebuie să fie în conformitate cu DEI și trebuie să fie stabilite pe baza aplicării celor mai bune tehnici disponibile (BAT). Documentele BREF oferă informații despre activităţile şi emisiile specifice pentru instalațiile IPPC.    Lista de verificare EIA consolidată  – nu toate activitățile din Anexa I modificată a Convenției sunt legate de instalațiile IPPC. UNECE a elaborat  Liste 9   în care sunt menţionate, pentru fiecare factor de mediu relevant (aer, apă, climă, flora, fauna, sol,           8  Paragrafele evidențiate în verde deschis sunt citate din Convenție și ghidurile de aplicare ale acestora   9  UNECE, Convention on Environmental Impact Assessment in a Transboundary Context - Environmental Impact Assessment Checklist Consolidated List,   http://www.unece.ore/fileadmin/DAM/env/eia/documents/eachecklist/consolidatedchecklist.pdf      piesaj, monumente istorice, sănătatea și siguranța umană, patrimoniu cultural, socio- economic), toate activităţile din Anexa 1 modificată a Convenției care le-ar putea afecta. Listele conţin şi alte informaţii, precum cele legate de gradul de periculozitate al  poluanţilor,  impactul  potenţial  asupra  factorilor  de  mediu,  cu  referințe bibliografice.    literatura științifică .   Ghidul cu privire la aplicarea practică a Convenției de la Espoo face următoarea observație:  „Convenția nu se aplică doar la impactul transfrontieră între Părțile învecinate, ci și la impactul transfrontieră pe termen lung. Activitățile care pot avea impact pe termen lung în context transfrontieră le includ pe cele care generează poluanți în aer sau în apă, activități care pot afecta speciile migratoare sau activitățile care au legătură cu schimbările climatice." În această privință, pentru identificarea și caracterizarea impactului, este recomandat să fie luate în considerare prevederile Convențiilor internaționale de protecția mediului și de protecţie a biodiversității (a se vedea Caseta 8).     Caseta 8 . Convențiile internaționale cu privire la protecția mediului și conservarea naturii (nu sunt exclusive)      Convenția cu privire la protecția și utilizarea cursurilor de apă şi lacurilor transfrontaliere, Helsinki (1992) Convenția de la Helsinki cu privire la Impactul transfrontieră al accidentelor industriale (1992)  Convenția cu privire la Legea utilizărilor non-navigaţie ale cursurilor de apă internaționale Convenția cu privire la răspunderea civilă pentru daune care rezultă din activități periculoase pentru mediu  Convenția cu privire la conservarea vieții sălbatice europene și a habitatelor naturale Conventia cu privire la diversitatea biologică, Nairobi (1992)  Convenția cu privire la speciile migratoare, 1979 (Convenția de la Bonn)  Convenția pentru Zoneleumede de importanță internațională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (Convenția de la Ramsar) (1971)  Convenția cu privire la cooperarea pentru protecția și utilizarea sustenabilă a Fluviului Dunărea Convenția pentru protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenția OSPAR), Paris (1992)  Convenția pentru protecția Mării Negre împotriva poluării, București (1992)  Convenția Internațională pentru prevenirea poluării de către nave, Marpol (1973/1978)  Protocolul de la Kyoto cu privire la Convenția Cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (1992)           „Convenția cu privire la efectele transfrontieră ale accidentelor industriale conține în Art. 4 și în Anexa III o  procedură de evaluare a impactului transfrontieră asupra mediului   aproape identică cu cea a Convenției de la Espoo. Ea conține o prevedere explicită, în cadrul           Art. 4(4), pentru situațiile în care se aplică atât Convenția de la Espoo, cât și Convenția cu privire la efectele transfrontieră: „Când o activitate periculoasă este supusă unei evaluări a impactului asupra mediului în conformitate cu Convenția cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră și acea evaluare include o evaluare a efectelor transfrontieră ale accidentelor industriale generate de activitatea periculoasă care este desfășurată în conformitate cu termenii acestei Convenții, decizia finală adoptată prin aplicarea Convenției cu privire la evaluarea impactului asupra mediului în context  transfrontieră va îndeplini şi cerințele relevante ale acestei Convenții.” 10         3.3.2 Locația proiectului – Identificarea țărilor potenţial afectate     În etapa de încadrare sau în etapa de definire a domeniului evaluării, vor fi identificate țările potenţial afectate. Acesta este un pas foarte important pentru dezvoltarea ulterioară a procesului EIM care trebuie să decidă/clarifice care dintre țările potenţial afectate/vizate vor participa la procesul EIM. Existența țărilor potenţial afectate depinde mai întâi de tipul de proiect și în al doilea rând de distanţa față de frontieră. Unele State membre au frontiere (terestre, maritime, riverane) cu țări care nu sunt state membre UE sau semnatare ale Convenției de la Espoo.  Proiectele enumerate în Anexele I și II, în anumite situaţii particulare, pot avea un impact negativ semnificativ asupra mediului. Ţinând cont de locația activității, există mai multe situații precum:    proiecte punctiforme (cu zona de impact potenţial foarte restransa) situate pe teritoriul Statului membru. În acest caz, în funcție de tipul de proiecte, distanţa față de frontieră și tipul de frontieră, poluanții transportați prin aer sau apă (de suprafață sau subterană) pot ajunge la unul sau mai multe state membre;    proiecte care traversează frontiera (proiecte comune) – Părțile sunt Statele Membre pe al căror teritoriu va fi desfășurat proiectul, precum și Statele  Membre afectate (conducte, autostrăzi, poduri);    proiecte care implică mai mult de un stat membru ca iniţiatori ai acestora: conducte, autostrăzi;          10  Bastmeijer, Kees și Koivurova, Timo, Globalizarea evaluării transfrontieră a impactului asupra mediului. TEORIA ȘI PRACTICA EVALUĂRII IMPACTULUI DE MEDIU TRANSFRONTIER, pp. 347-389, Brill MartinusNijhoff Publishers, 2008. Disponibil la SSRN: http://ssrn.com/abstract=1104958        proiecte (precum cele legate de energia nucleară) pentru care pot exista mai multe state membre afectate sau unde impactul transfrontieră este mai degrabă un risc decât o probabilitate.       Caseta 9.  Impact transfrontieră pe termen lung         În Ghidul cu privire la aplicarea practică a Convenției de la Espoo – Soluția practică în aplicarea Convenției de la Espoo (UNECE, 2006) se prevede că „în majoritatea cazurilor, Convenția va fi aplicată între  Părțile învecinate . Totuși, trebuie remarcat că această Convenție nu se aplică doar la impactul transfrontieră între Părțile învecinate, ci și la  impactul transfrontieră pe termen lung . Activitățile care pot avea impact pe termen lung în context transfrontieră includ activitățile care pot genera poluanți ai aerului sau apei, activități care pot afecta speciile migratoare sau activități care au legătură cu schimbările climatice." (UNECE, Ghidul cu privire  la aplicarea practică a Convenției de la Espoo).        ANEXA 1 prezintă exemple ale unor cazuri relevante ca exemplu în identificarea Părților afectate în context transfrontieră.             Viziuni diferite ale unei țări potenţial afectate în fazele iniţiale de evaluare  După examinarea efectelor transfrontieră potenţial negative în fazele iniţiale ale procedurii de evaluare, chiar dacă Statul membru pe al cărui teritoriu se va desfășura proiectul (Partea de Origine conform Convenției de la Espoo) ajunge la concluzia că nici un efect transfrontieră nu va afecta alte state membre și Convenția de la Espoo nu trebuie să fie aplicată, statele membre potențial afectate pot avea alte opinii.  În Statul membru potenţial afectat, publicul ar putea ridica problema impactului negativ asupra mediului al proiectului propus și să solicite ambelor State membre să înceapă schimbul de informații în conformitate cu Convenția. Publicul poate depune aceste cereri la autoritățile competente din țara sa, fie direct, fie prin intermediul autorităților la nivel local, regional sau național.     Caseta 10.  Surse de informații pentru o parte potenţial afectată cu privire la activitățile propuse în țările învecinate         Informații care vor declanșa suspiciunea că există o activitate planificată, inițiată sau chiar începută, care ar putea afecta semnificativ teritoriul și populația unei țări, pot fi necesare şi obţinute şi din alte surse decât Autoritatea compententă a Părții afectate. Această suspiciune ar putea fi parțial evitată prin prevederile acordurilor bilaterale care conțin reguli procedurale detaliate pentru EIM în context transfrontieră, inclusiv pentru schimbul de informații.  Este foarte important să avem un public și o mass media bine informate. Dacă nu există acorduri bilaterale și Partea de origine nu notifică Partea afectată, Partea afectată va culege informații din alte surse precum:  Este recomandat să urmăriți periodic mass media țărilor învecinate, pentru a susține colaborarea între ONG-urile naționale și țările învecinate pentru a putea face schimb de informaţii despre proiectele dezvoltate în apropierea graniței.       planuri și programe puse la dispoziția publicului în mass media;    ONG-uri și specialiști în protecția mediului;    mass media.       În cazurile în care nicio notificare nu a fost efectuată de către Partea de origine către o altă Parte, când Partea potenţial afectată consideră că va fi afectată de un impact transfrontieră negativ semnficativ al unei activități propuse indicate în Anexa I, Partea afectată poate începe discuții cu privire la problema semnificației cu Partea de origine și poate solicita informații. În conformitate cu Art. 3.7 al Convenției: „ Părțile vizate, la cererea Părții afectate , vor face schimb de suficiente informații cu scopul de a purta discuții cu privire la probabilitatea existenței unui impact transfrontieră negativ semnificativ."  Posibila  concluzie a discuției Părților vizate/implicate  cu privire la probabilitatea existenței unui impact transfrontieră negativ semnificativ ar putea fi următoarea:    dacă Părțile sunt de acord că este posibil să existe un impact transfrontieră negativ semnificativ, prevederile Convenției se vor aplica corespunzător;    dacă Părțile nu pot ajunge la un acord cu privire la existența unui impact transfrontieră negativ semnificativ, ele trebuie să se adreseze unei comisii de investigație în conformitate cu prevederile Anexei IV pentru a le oferi opinia. In cazul declanșării procedurii din Anexa IV a Convenției Espoo, statul trebuie sa aibă în vedere ca obținerea unei opinii din partea Comisiei de investigații nu se poate face fără a remunera adecvat pe membrii acesteia. De aceea se recomandă alocarea unui buget corespunzător, înainte de       declanșarea acestei proceduri.     Se recomandă să se înceapă negocieri neoficiale cu Partea afectată din stadiul de inițiere a proiectului sau să se notifice cât mai timpuriu posibil Partea afectată, pentru a evita situațiile de această natură.       Stabilirea unor alternative rezonabile     Alternativele propuse de dezvoltator depind de tipul de proiect. În faza de proiectare, trebuie examinate mai multe alternative.  Pentru fiecare alternativă trebuie identificate categoriile de impact potenţial în context transfrontieră.      Caseta 11.  „Alternative rezonabile" în conformitate cu Decizia IV/1 a Convenției de la Espoo    Conform termenilor Convenției de la Espoo, titularul este obligat să prezinte o descriere a „alternativelor rezonabile” la Proiectul propus, inclusiv alternativa de a nu lua nici o măsură (denumită în Convenție ca  „Alternativa nicio acțiune"). Posibile alternative sunt:    Alternativa "nicio acțiune";    Alternative tehnologice;    Alternative legate de amplasarea proiectului;    Alternative socio-economice.    În conformitate cu Decizia IV/1 „Revizia implementării" (2006), „alternativele rezonabile” trebuie să:    fie fezabile, posibile, practice, realiste sau viabile;    fie conforme cu planurile de urbanism (cu unele excepții care necesită justificare);    fie compatibile din punct de vedere economic şi de mediu;    necesite costiri suplimentare reduse şi să aducă beneficii majore din punct de vedere al protecţiei mediului;    conducă la îndeplinirea obiectivelor proiectului;    reducă impactul asupra mediului;    poată fi implementate de titular.       
  
   STABILIREA  IMPORTANȚEI  EFECTELOR  NEGATIVE  ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ     Evaluarea impactului asupra mediului este procesul de identificare, predicţie, evaluare și reducere a impactului asupra mediului bio-fizic şi social, înainte ca deciziile de aprobare să fie luate și angajamentele asumate (IAIA 1999). Titularii vor alege criterii de evaluare consecvente și metodologie specifică fiecărui tipul de proiect, iar acestea vor trebui să fie clar explicate în studiile de mediu elaborate în cadrul procedurii EIA.       Criteriile pentru stabilirea impactului semnficativ asupra mediului     Criteriile prestabilite se referă la limitele prestabilite sau asumate pentru categoriile de impact potenţial, care au fost elaborate pe baza unor atribute specifice ale proiectului.  Anexa III din Convenție include criteriile generale pentru a sprijini decizia cu privire la semnificația ecologică a activităților care nu sunt enumerate în Anexa I modificată (a se vedea Caseta 12).     Caseta 12 . Criteriile pentru stabilirea categoriilor de impact potenţial (Anexa III a Convenției)      Părţile interesate vor lua în considerare atât activităţile propuse amplasate în apropierea unei frontiere internaţionale, cât şi pe cele mai îndepărtate, care ar putea avea efecte transfrontieră semnificative la mare distanţă.       Dimensiunea : proiecte de dimensiuni mari, mai mari decât proiectele obişnuite de acelaşi tip;     Locația : activități propuse care sunt situate în sau aproape de zonele sensibile din punct de vedere ecologic sau al altor componente de mediu (precum zonele umede desemnate conform Convenției de la Ramsar, parcuri naționale, rezervații naturale, rezervaţii de interes științific deosebit sau situri de importanță arheologică, culturală sau istorică); de asemenea, proiectele propuse în locații în care caracteristicile dezvoltării propuse ar putea avea efecte semnificative asupra populației;     Efecte : proiecte care induc efecte negative cu intensitate sau complexitate ridicată, inclusiv cele care dau naștere unor efecte grave asupra oamenilor sau componentei biotice, cele care amenință utilizarea actuală sau potenţială a unei zone afectate și cele care produc o încărcare suplimentară care nu poate fi susținută de capacitatea de suport a mediului.        Coroborat cu criteriile  de selecţie pentru stabilirea necesităţii efectuării evaluării impactului asupra mediului din Anexa III la Legea privind EIM, se definesc următoarele categorii de criterii:        Criterii legate de dimensiunea proiectului  Caracteristicile proiectelor trebuie examinate, în special în ceea ce priveşte:    dimensiunea şi concepţia întregului proiect;    cumularea cu alte proiecte existente şi/sau aprobate;    utilizarea resurselor naturale, în special a solului, a terenurilor, a apei şi a biodiversităţii;    cantitatea şi tipurile de deşeuri generate/gestionate;    poluarea şi alte efecte negative;    riscurile de accidente majore şi/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză, inclusiv cele cauzate de schimbările climatice, conform informaţiilor ştiinţifice;    riscurile pentru sănătatea umană – de exemplu, din cauza contaminării apei sau a poluării atmosferice.     Când proiectul se cumulează cu alte proiecte existente şi/sau aprobate, ar putea să apară efecte cumulative cu privire la:    utilizarea resurselor naturale;    producerea de deșeuri;    poluare și daune aduse zonelor învecinate;    riscul de accidente, având în vedere în special substanțele sau tehnologiile folosite.         Convenția de la Espoo nu prevede anumite criterii pentru definirea „modificării majore” a unei activități sau a unui proiect şi nici nu prevede criterii clare pentru înţelegerea clară a termenilor „mare” sau „major”.  Caseta 13 . Activitatea/proiectul „major”         Stabilirea dacă un proiect reprezintă o „modificare majoră” sau dacă un proiect în sine poate fi considerat  „mare” sau „major”, poate fi realizată doar printr-o examinare de la caz la caz și/sau analizarea unor probleme precum:       criterii legale cantitative și calitative care se aplică în Partea de origine – de exemplu, valori privind creșterea producției, creșterea emisiilor sau consumul de materii prime sau energie;    modificarea proiectului implică revizuirea actelor de reglementare deja obţinute;    modificarea proiectului obţinerea unei noi autorizaţii de construire;    noi praguri impuse de legislația națională pentru proiecte care necesită o EIM;    noi criterii furnizate de organisme/instituţii internaționale, naționale și regionale care să fie folosite ca bază pentru identificarea pragurilor de încadrare a proiectelor în funcţie de dimensiunea acestora.      Criteriile locației    Sensibilitatea ecologică a zonelor geografice susceptibile de a fi afectate de proiecte trebuie luată în considerare, în special în ceea ce priveşte:    utilizarea actuală şi aprobată a terenurilor;    bogăţia, disponibilitatea, calitatea şi capacitatea de regenerare relative ale resurselor naturale, inclusiv solul, terenurile, apa şi biodiversitatea, din zonă şi din subteranul acesteia;    capacitatea de absorbţie a mediului natural, acordându-se o atenţie special următoarelor zone:    zone umede, zone riverane, guri ale râurilor;    zone costiere şi mediul marin;    zonele montane şi forestiere;    arii naturale protejate de interes naţional, comunitar, internaţional;    zone clasificate sau protejate conform legislaţiei în vigoare: situri Natura 2000 desemnate în conformitate cu legislaţia privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; zonele prevăzute de legislaţia privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, zonele de protecţie instituite conform prevederilor legislaţiei din domeniul apelor, precum şi a celei privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică;    zonele în care au existat deja cazuri de nerespectare a standardelor de calitate a mediului prevăzute de legislaţia naţională şi la nivelul Uniunii Europene şi relevante pentru proiect sau în care se consideră că există astfel de cazuri;    zonele cu o densitate mare a populaţiei;    peisaje şi situri importante din punct de vedere istoric, cultural sau arheologic.     Zona de impact potenţial  cu privire la frontieră acoperă două aspecte:     distanţa față de frontiera raportată la locația proiectului din PO, sau distanţa de la locația proiectului până la zona afectată de dincolo de frontieră – punctele cheie de interes sunt zonele care pot fi afectate de cel mai intens impact;    o anumită zonă din PA, cu valoare de conservare naturală ridicată şi asupra căreia s-ar putea răsfrânge impactul potenţial (zone sensibile):    importanța locației pentru menținerea proceselor existente sau a sistemelor naturale, precum locuri cu importanță pentru dinamica componentei hidrice, a perioadelor ecologice pentru specii, areale de hrănire, împerechere, rute de migraţie;    diversitate crescută a florei, faunei sau peisajelor;    prezenţa unor elemente rare, unice sau valoroase din punct de vedere biotic, al peisajului natural sau cultural etc.             Efectele semnificative pe care le pot avea proiectele asupra mediului trebuie analizate în raport cu criteriile stabilite mai sus, având în vedere impactul proiectului asupra următorilor factori:    populaţia şi sănătatea umană;    biodiversitatea, acordând o atenţie specială speciilor şi habitatelor protejate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare;    terenurile, solul, apa, aerul şi clima;    bunurile materiale, patrimoniul cultural şi peisajul;    interacţiunea dintre factorii prevăzuţi la lit. a) – d). şi  ţinând seama de:    importanţa şi extinderea spaţială a impactului - de exemplu, zona geografică şi dimensiunea populaţiei care poate fi afectată;    natura impactului;    natura transfrontieră a impactului;    intensitatea şi complexitatea impactului;    probabilitatea impactului;    debutul, durata, frecvenţa şi reversibilitatea preconizate ale impactului;    cumularea impactului cu impactul altor proiecte existente şi/sau aprobate;    posibilitatea de reducere efectivă a impactului.           Instrumente pentru stabilirea efectelor semnificative transfrontieră     Stabilirea impactului semnficativ asupra factorilor de mediu a fost identificată ca fiind cel mai important element al procesului EIM. Semnificația impactului ar putea deveni şi mai complexă dacă ia în calcul scara spațială,  modificarea temporară, sensibilitatea ecologică, anumite considerente economice și instituționale. Contextul spațial se referă la faptul că impactul potenţial al proiectului propus ar trebui să fie considerat semnificativ la nivel local,  regional sau internațional. Contextul temporar se referă la relația cu proiecte trecute, prezente sau viitoare care ar putea afecta cumulativ același mediu.  Pentru  identificarea  efectelor  semnificative,  se  utilizează  pe  scară  largă   analiza multicriterială.  Sunt stabilite criterii comune pentru evaluarea semnificației unui impact, care se cuantifică pentru fiecare proiect în parte.  Semnificația unui impact  poate fi majoră (semnificativă), moderată, minoră, neglijabilă, fără valoare sau pozitivă. Semnificația unui impact este dată de 2 componente:     Magnitudinea impactului  care este dată de caracteristicile proiectului și ale efectelor generate de acesta, cum ar fi:     Natura efectului: negativ, pozitiv sau ambele;    Tipul efectului: direct, indirect, secundar, cumulativ;    Reversibilitatea efectului: reversibil, ireversibil;    Extinderea efectului: locală, regională, națională, transfrontieră;    Durata efectului: temporar, termen scurt, termen lung;    Intensitatea efectului: mică, medie, mare.  Magnitudinea impactului poate fi mică, medie sau mare, în funcție de caracteristicile de mai sus.      Senzitivitatea receptorului  este înțeleasă ca fiind sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot aduce. Senzitivitatea poate fi mică, medie sau mare.        Efectele POTENŢIAL semnificative identificate în etapa de încadrare, se supun  analizei multicriteriale  pentru a se determina care dintre acestea ESTE într-adevăr semnificativ în contextul analizat. Analiza multicriterială este efectuată de titular, prin experții competenți cooptați, iar rezultatele analizei sunt trecute în propunerea transmisă către ACPM. Aceasta analizează  corectitudinea  aplicării  analizei  multicriteriale  (dacă  este  necesar solicită informații suplimentare sau solicită expertiză externă). Odată ce titularul și ACPM ajung la un consens cu privire la stabilirea efectelor care sunt într-adevăr semnificative, se emite Îndrumarul.     Semnificația unui impact poate fi schimbată în urma analizei de detaliu efectuată în RIM. La etapa de stabilire a domeniului evaluării se face o analiză sumară a semnificației impactului, pe baza informațiilor disponibile imediat, fără eforturi majore. Și aici se recomandă aplicarea principiului de precauție în luarea deciziei. Astfel, dacă un impact nu poate fi evaluat  satisfăcător astfel încât să se stabilească dacă este semnificativ sau nu, atunci acest impact se consideră semnificativ și va fi inclus în RIM. Mai târziu, în RIM, se colectează mai multe date și evaluarea se poate face în detaliu. În RIM se poate concluziona că impactul are o semnificație minoră sau neglijabilă.     Metoda de analiză multicriterială  este prezentată și exemplificată în Ghidul general aplicabil etapelor procedurii EIM.      Listele de control sunt, de asemenea, prezentate detaliat in Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.       Evaluarea impactului schimbărilor climatice în context transfrontieră     
   
 Anexa IV la DEIM include trimiterea directă la climă și schimbările climatice în două dispoziții. Accentul se pune pe două aspecte distincte ale problematicii schimbărilor climatice: 
   Atenuarea schimbărilor climatice:  aceasta ia în considerare impactul pe care proiectul îl va avea asupra schimbărilor climatice, în principal prin emisiile de gaze cu efect de seră;     Adaptarea la schimbările climatice : aceasta ține seama de vulnerabilitatea proiectului la schimbările viitoare ale climei și la capacitatea sa de adaptare la impactul schimbărilor climatice, care poate fi incertă.      În 2013, Comisia Europeană a emis un ghid privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în evaluarea impactului asupra mediului. Acest ghid oferă informații despre aspectele legale ale înțelegerii acestor aspecte în evaluarea impactului asupra mediului, beneficiile și provocările legate de integrarea acestora în procedurile de evaluare și abordările metodologice detaliate pentru efectuarea evaluărilor privind aceste aspecte.      Atenuarea schimbărilor climatice. Impactul proiectului asupra schimbărilor climatice   Majoritatea proiectelor vor avea un impact negativ asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu scenariul de bază, prin construirea și funcționarea acestora și prin activitățile indirecte care apar din cauza proiectului. RIM trebuie să includă o evaluare a emisiilor directe și indirecte de gaze cu efect de seră ale proiectului, în cazul în care aceste impacturi sunt considerate semnificative:     emisiile directe de gaze cu efect de seră generate de construirea proiectului și de funcționarea acestuia pe durata sa de viață (de exemplu, de la arderea combustibililor fosili pe amplasament sau de la utilizarea de energie).    emisiile de gaze cu efect de seră generate sau evitate ca urmare a altor activități încurajate de proiect (impact indirect), de exemplu:    Infrastructura de transport: creșterea sau evitarea emisiilor de carbon ca urmare a utilizării energiei pentru funcționarea Proiectului    Dezvoltarea  comercială:  emisiile  de  carbon  datorate  transportului consumatorilor în zona comercială unde se află Proiectul.     
   
 Evaluarea trebuie să țină seama de obiectivele relevante de reducere a emisiilor de gaze cu 
   
 efect de seră la nivel național, regional și local, acolo unde acestea sunt disponibile. EIM poate, de asemenea, să evalueze măsura în care Proiectele contribuie la aceste obiective prin reducerea emisiilor de GES, precum și să identifice oportunități de reducere a emisiilor de GES prin măsuri alternative. 
   
  Adaptarea la schimbările climatice: vulnerabilitatea proiectului la schimbări climatice   Directiva impune, de asemenea, ca evaluările impactului asupra mediului să ia în considerare impactul pe care schimbările climatice îl pot avea asupra proiectului în sine și măsura în care proiectul se va putea adapta eventualelor schimbări climatice pe parcursul vieții sale. Acest aspect al problemei schimbărilor climatice poate fi deosebit de provocator deoarece:  
   solicită celor care efectuează evaluarea să ia în considerare impactul mediului înconjurător (climatul în acest caz) asupra proiectului, mai degrabă decât invers și    implică adesea un grad considerabil de incertitudine, având în vedere că prezicerea efectelor schimbărilor climatice reale, în special la nivel local, reprezintă o provocare. În acest scop, analiza EIM ar trebui să ia în considerare tendințele și evaluarea riscurilor.     În aprilie 2013, Comisia Europeană a adoptat Strategia UE de adaptare la schimbările climatice (COM (2013) 216 final), care stabilește un cadru pentru pregătirea UE la impactul schimbărilor climatice acum și în viitor. Unul dintre obiectivele sale principale este legat de promovarea unui proces decizional bazat pe informații relevante – scop în care a fost lansată Platforma europeană de adaptare la climă (CLIMATE-ADAPT), care a fost concepută ca o platformă web pentru a sprijini factorii politici de decizie la nivel european, național, regional și local, la dezvoltarea măsurilor și politicilor de adaptare la schimbările climatice. Strategia cuprinde un set de documente care sunt utile pentru o gamă largă de părți interesate.  În vederea includerii măsurilor de adaptare la schimbările climatice în cadrul RIM-urilor, sunt foarte utile o serie de documente disponibile la nivel de UE, cum ar fi: "Adaptarea infrastructurii la schimbările climatice" (SWD (2013) 137 final), Ghidul pentru managerii de proiect: Importanța deosebită a investițiilor vulnerabile la schimbările climatice (DG Climate Action).     Integrarea considerentelor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în EIM  Evaluarea efectivă a măsurilor de atenuare a efectelor schimbărilor climatice în cadrul RIM este puternic dependentă de metodologia utilizată și există deja o serie de metodologii standardizate pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră. Metodologia utilizată în     cazul specific în cauză precum și aspecte legate de colectarea datelor, sunt importante. Calculul impactului direct este mai simplu decât calculul impactului indirect - iar evaluările se vor baza pe estimări în unele cazuri.     Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în EIM identifică principalele surse europene de date, inclusiv arhive de date și baze de date disponibile online, considerate utile atunci când se integrează schimbările climatice în EIM. Acest ghiduri furnizează, de asemenea, link-uri către softuri de calcul a emisiilor de carbon și către alte metodologii, inclusiv metodologia de calcul a emisiilor absolute și relative de GES promovată de Banca Europeană de Investiții (BEI) (BEI - Metodologie pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră și a variațiilor emisiilor).     La nivel global, în 2011, Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice a emis un document intitulat "Evaluarea impactului și vulnerabilității schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoștință de cauză" (CCONUSC, Repere ale contribuției programului de lucru Nairobi. Evaluarea impactului și a vulnerabilității schimbărilor efectelor schimbărilor climatice, luarea deciziilor de adaptare în cunoștință de cauză) care conține secțiunile despre, inter alia, dezvoltarea și diseminarea metodelor și a instrumentelor, furnizarea de date și informații și evaluarea impactului și a vulnerabilității la scări diferite și în diferite sectoare.     Evaluarea ciclului de viață (LCA) poate fi utilizată pentru a lua în considerare echilibrul global al emisiilor de gaze cu efect de seră directe și indirecte ale unui proiect.     Integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM  După cum s-a discutat mai sus, integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în EIM este o provocare: necesită o schimbare în gândirea evaluărilor și luarea în considerare a eventualelor riscuri și incertitudini pe termen lung. Îmbunătățirile recente ale bazelor de date pentru a înțelege impactul schimbărilor climatice și riscurile pentru o varietate de sectoare și locații au făcut această provocare mai puțin descurajatoare, însă baza de informații și dobândirea de experiență pe acest subiect este in creștere rapidă. Platforma europeană de adaptare la schimbările climatice, cunoscută sub numele de Climate-ADAPT, este un loc bun pentru a găsi instrumente de sprijin și legături către cele mai recente cunoștințe de adaptare, incluzând studii detaliate privind vulnerabilitățile și riscurile asociate.     Ghidul Comisiei Europene privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în EIM reprezintă o altă sursă importantă de informații și idei privind modul de efectuare a evaluării. Acesta oferă exemple de întrebări-cheie pentru a identifica preocupările legate de adaptarea la schimbările climatice: acestea iau în considerare impactul major, cum ar fi valurile de căldură, secetele, precipitațiile extreme, furtunile și vânturile, alunecările de teren, creșterea nivelului mării și altele. De asemenea, ghidul explică modul în care trebuie luate în considerare tendințele, factorii de influență ai schimbării și abordările de gestionare a riscurilor în EIM. Acesta sugerează abordări pentru construirea capacității de adaptare în Proiecte prin măsuri alternative, cum ar fi schimbarea utilizării materialelor sau a proiectelor de construcție pentru fi mai rezistente la riscurile așteptate. Acesta arată, de asemenea, modul în care EIM pot facilita capacitatea de adaptare și gestionarea proiectelor prin recunoașterea clară a ipotezelor și a incertitudinii lor în ceea ce privește impactul asupra climei și prin propunerea unor măsuri practice de monitorizare pentru a verifica valabilitatea predicțiilor și a răspunsurilor în timp.       . PROCEDURA EIM ÎN CONTEXT TRANSFRONTIERĂ CONFORM CONVENȚIEI DE LA ESPOO     Raportul de la Comisie cu privire la aplicarea și eficacitatea DEIM (2009) subliniază că DEIM modificată „a lărgit sfera de aplicare, a consolidat etapele procedurale și a integrat modificările prevăzute de Convenția UN/ECE Espoo cu privire la EIM în context transfrontieră".  Etapele procedurale care vor fi efectuate pentru o EIM în context transfrontieră, care sunt declarate în DEIM și în Convenția de la Espoo, precum și în deciziile luate de adunările Părților la Convenție sunt prezentate în următoarele secțiuni.    Identificarea punctelor de contact     Dacă un proiect poate avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru, DEIM afirmă că Statul membru, în al cărui teritoriu va fi desfășurat proiectul, are obligația de a trimite la Statul membru afectat informații despre proiect și impactul său transfrontier potenţial și informații despre natura deciziei care poate fi luată (Articolul 7(1)) – aceeași cerință este prevazută în Convenția de la Espoo în Art. 3.1.  "Punct de contact" înseamnă persoana responsabilă cu trimiterea şi primirea notificărilor. Punctul de contact desemnat de România ca și contact oficial față de celelalte Părți și față de Secretariatul Convenției este reprezentat de Directorul General al Direcției Generale Evaluare Impact și Controlul Poluării din cadrul Ministerului Mediului; lista de Puncte Contact cu privire la Notificare în conformitate cu Art. 3 al Convenției este actualizată periodic și se regăsește la adresa  http://www.unece.org/env/EIM/points of contact.html.      Partea de origine nu este responsabilă dacă Partea afectată nu primește informațiile cu privire la un proiect care poate avea un impact în context transfrontieră asupra mediului:    în cazul unor date de contact incorecte ale PA (așa cum au fost comunicate de PA Secretariatului Convenției), sau    	dacă modificările datelor de contact ale punctului de contact nu sunt comunicate Secretariatului Convenției.         Notificarea Părții afectate     Pentru orice proiect cu potenţial impact semnificativ asupra mediului părţii afectate, prevăzut în Anexa nr. I modificată a Convenţiei, sau considerat ca atare în urma etapei de încadrare, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică autoritatea competentă a părţii afectate, în vederea stabilirii cadrului unor consultări utile şi suficiente. Notificarea va fi trimisă Părtii afectate în termen de 10 zile de la primirea informaţiilor complete de la titular.     România notifică o Parte afectată chiar dacă activitatea propusă, care este enumerată în Anexa I modificată a Convenției, poate produce un impact în context transfrontieră advers scăzut.  În conformitate cu prevederile art. 6 al Legii 242/2011 privind ratificarea Acordului multilateral dintre statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, în cazul unor proiecte comune, fiecare parte sub jurisdicţia căreia se are în vedere realizarea activităţii propuse va fi considerată atât parte de origine, cât şi parte afectată, iar părţile vor crea unul sau mai multe grupuri de lucru comune pentru a stabili acţiuni detaliate privind comunicarea şi consultările. Notificarea va fi trimisă tuturor Părților care au fost identificate ca fiind potenţial afectate.  Notificarea cu privire la activitatea propusă se face în acelaşi moment cu informarea propriului public conform legislaţiei în vigoare.     Notificarea va conține informațiile prevăzute în Anexa la Legea 242/2011 privind ratificarea Acordului multilateral dintre statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, redată integral în Anexa 2 la prezentul document.     Formatul notificării a fost adoptat prin Decizia I/4 11  care a fost luată de prima adunare a Părților la Convenția cu privire la EIM în context transfrontieră (Oslo, 1998).  Formatul notificării (mostre ale unei scrisori și formatul de tabel/listă) este prezentat în Anexa  IV a           http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/documents/1998/eia/mp.eia.1998.4.e.pdf      Deciziei I/4; de asemenea, el poate fi găsit în „Îndrumare cu privire la notificarea conform Convenției de la Espoo” (ECE/MP.EIM/12).  Conform art. 7. Al (3) din Legea 242/2011, punctul de contact al părţii afectate va răspunde punctului de contact al părţii de origine în termen de 30 de zile de la primirea notificării şi va indica dacă partea afectată intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului. Dacă partea afectată intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, titularul va proceda la traducerea în limba engleză și/sau in limba oficială a părții afectate a memoriului de prezentare și a tuturor documentelor implicate în procedură.  În ce privește  mijloacele de comunicare  cu privire la notificarea PA, următoarele recomandări trebuie să fie menţionate:    Notificarea trebuie să fie transmisă la AP prin poștă, e-mail sau orice alt mijloc de comunicare adecvat prin care se poate verifica și confirma primirea.    utilizarea unor canale diplomatice poate fi o opțiune pentru transmiterea notificării.    Partea de origine trebuie să specifice adresa la care răspunsul trebuie trimis.    Partea de origine trebuie să solicite o confirmare a notificării de la Partea afectată.    Părțile trebuie să țină evidența mijloacelor de comunicare, datelor și adreselor.         Notificarea publicului Părții afectate     Așa cum prevede Art. 7(1) al DEIM precum și Art. 3.8 al Convenției, publicul Părții afectate trebuie să fie informat despre procedura EIM în context transfrontieră pentru proiectul/activitatea propus. Punctul de contact/Autoritatea competentă al PA va proceda la distribuirea informațiilor către publicul interesat din partea sa. În situația în care PO este România, ACPM va informa autoritatea competentă a părţii afectate, care asigură ca, în două săptămâni de la primirea notificării, publicul din zonele posibil afectate să fie informat şi să i se pună la dispoziţie posibilităţile de a face comentarii sau de a ridica obiecţii fie direct autorităţii competente a părţii de origine, fie prin autoritatea competentă a părţii afectate.  În 6 săptămâni de la primirea notificării, PA transmite un sumar clar, în limba engleză, al observaţiilor publicului şi ale autorităţilor competente cu privire la proiectele propuse,     împreună cu solicitările de detalii suplimentare identificate în observaţiile individuale ale publicului şi autorităţilor. In situația în care răspunsul la notificare al PA  nu conține informaţii referitoare la potenţialul impact al proiectului asupra mediului părţii afectate, AC a PO solicită PA aceste informaţii; cererea va fi în limba engleză iar perioada de răspuns la o astfel de solicitare este de 6 săptămâni.       Participarea Părții afectate la stabilirea conținutului documentației EIM (etapa de definire a domeniului evaluării a procedurii EIM 12 ) și răspunsul  Scopul etapei de definire a domeniului evaluării EIM este ca Autoritatea competentă să definească conținutul Raportului EIM prin abordarea problementelor prioritare care vor fi luate în considerare în procesul EIM și care trebuie să fie prezentate în detaliu în Studiul de evaluare a impactului asupra mediului.  În conformitate cu Art. 2.11 introdus de Decizia III/7 privind al doilea amendament al Convenției, se dă posibilitatea părții afectate de a participa la definirea domeniului evaluării.  În etapa de definire a domeniului evaluării, Autoritățile competente ale Părților abordează problemele prioritare care trebuie luate în considerare în procesul EIM și care trebuie prezentate în detaliu în Studiul de evaluare a impactului asupra mediului, precum:    aspectele inițiale relevante;    	efectele potenţiale asupra mediului și care din aceste efecte sunt cele mai importante și prin urmare, necesită o analiză mai aprofundată în Studiul de evaluare a impactului asupra mediului;    considerarea rezultatelor consultărilor (cu publicul și alte autorități ale Părților);    considerarea alternativelor.       În situația în care PO este România, etapa de definire a domeniului evaluării incepe după ce titularul a depus la ACPM propunerea privind aspectele relevante. ACPM emite un  Îndrumar  în care stabilește domeniul de evaluare și nivelul de detaliu al informațiilor care trebuie incluse în raportul privind impactul asupra mediului (RIM). Îndrumarul se elaborează pe baza informațiilor furnizate de titular în memoriul de prezentare și în          „Etapa de definire a domeniului evaluării" este determinarea de la caz la caz a sferei de aplicare a evaluării (ECE/MP.EIA/2011/2)     propunerea privind aspectele relevante pentru protecția mediului, și ținând cont de consultarea cu celelalte autorități implicate, precum și de propunerile justificate ale publicului interesat.  Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea EA, îndrumarul conține necesitatea prezentării studiului EA, precum și alte aspecte relevante stabilite de către ACPM. DEIM prevede proceduri coordonate/comune dacă EIM și evaluarea adecvată sunt obligatorii. În acest caz, definirea domeniului evaluării trebuie să ofere recomandări pentru ambele evaluări prin luarea în considerare a subiectelor lor specifice și elementele de evaluare.  În plus, dacă în conformitate cu Art. 6 al Directivei Habitatelor, o evaluare adecvată a fost deja efectuată pentru zona proiectului, îndrumarul trebuie să furnizeze recomandări despre modul în care se vor integra aspectele principale identificate de raportul de evaluare adecvat în Raportul EIM al proiectului propus.  Pentru proiectele pentru care s-a decis efectuarea SEICA în conformitate cu legislația specifică din domeniu, îndrumarul conține această solicitare, precum și alte aspecte relevante stabilite de către autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor.  Modul detaliat de parcurgere a etapei de definire a domeniului este prezentat in Ghidul general aplicabil procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului, realizat in cadrul acestui proiect.  În cazul identificării unor lacune de informații cu privire la condițiile inițiale, în etapa de definire a domeniului evaluării, Autoritatea competentă poate solicita sondaje ecologice și/sau investigații de mediu realizate ca parte a EIM.       Elaborarea documentației EIM și transmiterea documentației EIM către Părțile afectate  Autoritatea competentă a Părții de origine (nu titularul activității) este responsabilă pentru realizarea procedurii pentru evaluarea impactului în context transfrontieră asupra mediului. În cazul în care PO este România, titularul, împreună cu echipa de experți, întocmește si transmite AC studiile solicitate în îndrumar cf. Pct. 5.5. de mai sus, după caz, astfel:    RIM  – pentru proiectele pentru care s-a stabilit necesitatea efectuării RIM; RIM + EA;      RIM + EA + SEICA; RIM + SEICA, precum și pentru proiectele neincluse în Anexa I și II, dar pentru care s-a stabilit că au impact semnificativ asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar și/sau asupra corpurilor de apă.    După caz, RIM conține rezumatul celorlalte studii solicitate și este însoțit de acestea:  EA; SEICA ; politica de prevenire a accidentelor majore ( PPAM ) sau raportul de securitate ( RS ).    În Anexa 4 a Legii se furnizează un conținut detaliat al raportului EIM, care respectă cerințele directivei EIM. Principalele capitole sunt:    Descrierea proiectului ;     Descriere a alternativelor rezonabile;    Descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului  (scenariul de bază) și o descriere scurtă a evoluției sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat,     Descriere a factorilor de mediu relevanți  susceptibili de a fi afectați de proiect     Descriere a efectelor semnificative  pe care proiectul le poate avea asupra mediului, inclusiv in context transfrontieră     Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza  utilizate pentru identificarea și evaluarea efectelor semnificative asupra mediului,     Descriere a măsurilor  avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse     Descriere a efectelor negative semnificative  preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în fața riscurilor de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză, inclusiv in context transfrontieră.     Un rezumat netehnic  al informațiilor furnizate la punctele precedente.     Listă de referință  care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile și evaluările incluse în raport.     Timpul de realizare a EIM pentru activitatea propusă va ține cont de legislația națională a Părților și Părțile trebuie să fie de acord asupra acestui aspect în faza de inițiere a procedurii EIM transfrontieră.  La primirea Raportului EIM Punctul de Contact al Părții de origine îl transmite punctului de contact al părții afectate, tradus în limba engleză prin grija şi pe cheltuiala titularului de proiect, menționând și un timp de răspuns rezonabil, dar nu mai mult de 8 săptămâni. În     acest interval de timp, AC a Părții de Origine asigură respectarea prevederilor legale în vigoare privind participarea publicului la etapa de analiză a calităţii raportului studiului de evaluare a impactului asupra mediului, prin organizarea dezbaterii publice în ţara de origine.  Conținutul documentației EIM și recomandările cu privire la informațiile care trebuie furnizate publicului pentru a organiza participarea eficientă a publicului așa cum sunt cuprinse în Documentul Comisiei Economice pentru Europa „Îndrumări pentru participarea publicului la Evaluarea Impactului asupra mediului într-un context transfrontier” (2006) sunt prezentate în Anexa 5 a acestui Ghid. Acestea au fost preluate de către România in legislația națională aplicabilă evaluării impactului proiectelor publice și private asupra mediului și, specific in cea aplicabilă evaluării impactului proiectelor în context transfrontieră.  Este recomandat ca Partea de origine să verifice dacă Partea afectată a primit documentația EIM (de exemplu, prin solicitarea confirmării de primire).       Consultări pe baza documentației EIM     Primirea și confirmarea primirii documentației EIM de către Partea afectată va fi urmată de consultările oficiale între Părți. Aceste consultări pot fi efectuate prin adunări sau în scris.  Pe durata parcurgerii etapei de analiză a calității raportului, ACPM va iniţia, fără întârziere, şi consultările cu AC a părţii afectate, cu privire la măsurile pentru reducerea sau eliminarea potenţialului impact transfrontieră al activităţii propuse. Consultările vor avea în vedere:    posibile alternative la activitatea propusă, inclusiv alternativa "zero" de nerealizare a proiectului, şi posibile măsuri pentru reducerea impactului transfrontieră negativ semnificativ şi/sau pentru monitorizarea efectelor unor asemenea măsuri;    alte forme de asistenţă mutuală posibilă pentru reducerea oricărui impact transfrontieră negativ semnificativ al activităţii propuse; şi    orice alte probleme adecvate privind activitatea propusă.       În  acord  cu  părţile  afectate,  ACPM  determină,  la  începutul  consultărilor bilaterale/multilaterale, după caz, o perioadă rezonabilă pentru durata acestora, care nu poate fi mai mare de 8 săptămâni, perioadă in care AC a Parții de Origine asigură respectarea prevederilor legale în vigoare privind participarea publicului la etapa de analiză     a calităţii raportului studiului de evaluare a impactului asupra mediului, prin organizarea dezbaterii publice în ţara de origine.  Concluzia consultărilor trebuie să fie înregistrată și inclusă în rapoarte scrise. Pentru fiecare ședință, minutele intâlnirilor vor furniza un rezumat al principalelor probleme discutate, concluzia consultărilor urmând a fi inclusă in decizia finală.       Participarea publicului în EIM transfrontieră     În intervalul de 8 săptămâni în care AC A Părții afectate analizează Raportul EIM primit de la partea afectată și au loc consultări între autoritățile competente ale părtilor implicate, ACPM a părții de origine, împreună cu titularul, organizează dezbaterea publică în ţara de origine.  ACPM derulează următoarele activități:    Transmite autorității competente de gospodărire a apelor (ACGA), pe suport hârtie și / sau în format electronic, RIM, EA, SEICA, RS, după caz.    Afișează pe pagina proprie de internet toate documentele de mai sus, astfel încât acestea să poată fi descărcate și consultate de către autoritatile și publicul interesat;    Stabilește împreună cu titularul de proiect, locul și data dezbaterii publice, publică anunțul și transmite titularului modelul de anunț public.     Oportunitățile de participare a publicului la luarea deciziei legate de proiect se comunică și de către ACPM și de către titularul de proiect, cu  30 zile înainte de data prevăzută pentru ședința de dezbatere publică , astfel:    ACPM publică anunțul:    Pe pagina proprie de internet    Pe pagina de internet a autorității publice emitente a aprobării de dezvoltare;    La sediul ACPM și a autorității publice emitente a aprobării de dezvoltare;      Titularul publică anunțul primit de la ACPM :    În presa națională sau locală;    La sediul propriu, la sediul autorității publice locale și / sau pe panoul de informare la amplasament (una sau mai multe variante din cele 3);     Publicul interesat poate transmite nominal la ACPM comentarii / opinii / observații la documentele proiectului, până la data dezbaterii publice, iar ACPM le centralizează într-un formular .     În intervalul de timp de la anunțare până la dezbaterea publică, ACPM și ACGA analizează documentele depuse de titular și stabilesc, după caz:      ACPM stabilește necesitatea trecerii la etapa măsurilor compensatorii, dacă soluțiile alternative identificate nu reduc semnificativ impactul negativ, dar proiectul trebuie să fie realizat din motive imperative de interes public major referitoare la sănătatea umană, securitatea publică sau beneficii pentru mediu  ,   inclusiv de natură socială sau economică;    ACGA stabilește:    Necesitatea prezentării de către titularul proiectului a îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 2^7 din Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare.    Emiterea / respingerea avizului de gospodărire a apelor      Condițiile prevăzute la art. 2^7 din Legea apelor, se referă la excepțiile de neîndeplinire a obiectivelor de mediu stabilite la art. 2^1 pentru corpurile de apă de suprafață și subterane. Aceste excepții sunt (art. 2^7, aliniatul (1)):    nerealizarea unei stări bune a apelor subterane, a unei stări ecologice bune sau, acolo unde este cazul, a unui potenţial ecologic bun ori nerealizarea prevenirii deteriorării stării corpului de apă de suprafață sau subterană este rezultatul unor noi modificări ale caracteristicilor fizice ale unui corp de apă de suprafață sau al modificării nivelului corpurilor de apă subterane;    nerealizarea prevenirii deteriorării de la starea foarte bună la starea bună a corpurilor de apă este rezultatul unor noi activități umane, în scopul dezvoltării durabile.      Excepțiile sunt valabile doar când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții (art. 2^7, aliniatul (2)):    sunt luate toate măsurile pentru reducerea impactului negativ asupra stării corpurilor de apă;    motivele acestor modificări sau alterări sunt stabilite și explicate în mod specific în planul de management, iar obiectivele sunt revizuite la fiecare 6 ani;       motivele acestor modificări sau alterări sunt de interes public deosebit și/sau beneficiile aduse mediului ori societății de realizarea obiectivelor prevăzute la art. 2^1 sunt depășite de beneficiile noilor modificări sau alterări aduse sănătății umane, menținerii siguranței populației ori dezvoltării durabile;    deservirea folosințelor beneficiare, care a condus la acele modificări sau alterări ale corpurilor de apă, nu poate fi realizată, din motive de fezabilitate tehnică sau din cauza costurilor disproporționate, prin alte mijloace care sunt o opțiune semnificativ mai bună din punctul de vedere al protecției mediului.       Titularul proiectului organizează dezbaterea publică în modul cel mai convenabil pentru public, sub îndrumarea ACPM, suportând costurile acesteia. La dezbaterea publică participă ACPM, care moderează ședința, și ACGA. Dacă în 60 minute de la ora anunțată nu se prezintă  nici  un  reprezentant  al  publicului  interesat,  ședința  se  declară  închisă, consemnându-se  acest  lucru  într-un  proces  verbal.  Titularul  prezintă  documentele proiectului (RIM, EA. SEICA, RA, după caz) și răspunde la comentariile / opiniile / observațiile publicului interesat participant. Acestea sunt consemnate de către ACPM în procesul verbal al ședinței, de unde apoi sunt trecute în formularul mentionat mai sus, alături de celelalte comentarii primite anterior.     În același timp, ACPM a părții de origine, împreună cu titularul, participă și la dezbaterea publică a raportului organizată pe teritoriul părţilor afectate.     În baza rezultatelor dezbaterilor publice menţionate anterior, precum şi a comentariilor autorităţilor părţilor afectate, titularul proiectului pregăteşte o evaluare a acestora, cu soluţii de rezolvare a problemelor semnalate, pe care o înaintează autorităţii competente pentru protecţia mediului, ACPM continuând parcurgerea etapei de analiză a calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, după primirea acestei evaluari.       Transmiterea comentariilor la punctul de contact în Partea de origine     Publicul Părții afectate trimite observații sau obiecții cu privire la proiectul/ activitatea propus(ă) la Autoritățile competente ale Părții afectate, Punctul de contact al Părții afectate urmând să le transmită Punctului de Contact al Părții de origine, traduse în limba engleză.     Părțile trebuie să agreeze termenele limită pentru colectarea comentariilor sau obiecțiilor publicului, așa cum a fost menționat în capitolele anterioare.  Părțile trebuie să cadă de acord în avans cu:       	termenele limită pentru primirea comentariilor sau obiecțiilor de la publicul Părții afectate (într-un termen rezonabil înainte ca decizia finală să fie luată cu privire la activitatea propusă).    aspectele legate de  traducerea comentariilor sau obiecțiilor  publicului PA:    responsabilitatea pentru traducerea comentariilor sau obiecțiilor publicului Părții afectate și termenele limită pentru aceste traduceri;    responsabilitatea pentru traduceri la dezbaterea publică.     Transmiterea comentariilor la punctul de contact din Partea de origine trebuie să fie realizată la timpul adecvat înainte ca decizia finală să fie luată cu privire la activitatea propusă.           Decizia EIM finală     La luarea deciziei finale privind proiectul de activitate sunt luate în considerare atât rezultatul evaluării impactului asupra mediului, prezentat în raportul studiului de evaluare a impactului asupra mediului, cât şi comentariile primite cu privire la acesta în cadrul dezbaterilor publice și a consultărilor anterior menţionate, ACPM transmite AC a părţii afectate decizia finală cu privire la activitatea propusă, împreună cu motivele şi consideraţiile care au stat la baza acesteia, inclusiv:    conţinutul deciziei şi orice condiţii ataşate acesteia;    principalele motive şi consideraţii în baza cărora s-a luat decizia; şi    descrierea, după caz, a principalelor măsuri pentru evitarea, reducerea şi, dacă este posibil, pentru înlăturarea efectelor negative majore.    Procedura detaliată privind parcurgerea etapei de analiză a calității raportului de mediu se regăsește în ghidul general aplicabil procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului.       Primirea notificării cu privire la decizia finală și informarea publicului  Când Partea afectată primește decizia EIM finală cu privire la activitatea propusă, publicul Părții afectate trebuie să fie informat despre această decizie. Informarea publicului Părţii afectate cu privire la decizia finală este responsabilitatea AC din PA.  Decizia finală se comunică publicului părţii afectate, de către autoritatea competentă a acestei părţi, în termen de 7 zile de la primirea ei de la partea de origine.  După primirea deciziei finale:    Partea afectată poate solicita informații despre implementarea proiectului sau despre monitorizare. Partea de origine trebuie să pregătească informațiile solicitate și să le trimită Părții afectate;    dacă Partea afectată consideră că observațiile publicului nu au fost luate în considerare, ea are dreptul să facă recurs împotriva deciziei finale.         Consultările pe baza informațiilor suplimentare după decizie     Decizia poate fi revizuită dacă vor apărea informații suplimentare despre impactul semnificativ în context transfrontieră după momentul luării deciziei și înainte de începerea respectivei activități.  Partea de origine trebuie să informeze Părțile vizate dacă sunt disponibile informații suplimentare despre impactul semnificativ în context transfrontieră după ce decizia a fost luată și înainte ca acea activitate să înceapă a fi realizată.  În aceste circumstanțe, dacă una dintre Părțile vizate solicită astfel, Părțile trebuie să înceapă consultările. În urma consultărilor, Părțile vor decide dacă decizia finală trebuie să fie revizuită (de exemplu, monitorizare, condiții suplimentare sau măsuri de atenuare a impactului etc.).       Monitorizarea post-proiect         Monitorizarea post-proiect nu este o cerință obligatorie a procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră, dar ea poate fi solicitată de oricare dintre Părți. ( Art.7 al Conventiei).  Părțile vizate vor stabili obiectivele monitorizării post-proiect. Obiectivele trebuie să includă:    	 monitorizarea conformității cu condițiile prevăzute în autorizația sau aprobarea activității și eficacitatea măsurilor de atenuare a impactului;     revizia unui impact pentru managementul adecvat și pentru a face față incertitudinilor;    verificarea predicțiilor anterioare pentru a transfera experiența la viitoare activități de același tip (Anexa V a Convenției).       Dacă în timpul monitorizării post-proiect, oricare dintre Părți ajunge la concluzia că există un impact transfrontier negativ semnificativ, ea trebuie să informeze cealaltă Parte și Părțile trebuie să înceapă consultările cu privire la măsurile necesare.       REFERINȚE  AEA, Impactul climatic al producției potenţiale de gaz de șist în UE (Raportul pentru Comisia Europeană DG CLIMA) (2012)  AGIP KCO, Proiectul „Construirea Facilităților Programului Experimental pe teren Kashagan", Anexa 4: Baza de reglementare a statusului ecologic al evaluării impactului asupra mediului. Aspecte metodologice ale evaluării impactului ecologic și socio-economic (2004)  Bastmeijer, Kees and Koivurova, Timo, Globalizarea Evaluării Impactului transfrontier asupra   mediului.   TEORIA   ȘI   PRACTICA   EVALUĂRII   IMPACTULUI   TRANSFRONTIER ASUPRA MEDIULUI , pp. 347-389, Brill MartinusNijhoff Publishers, 2008. Disponibil la SSRN:   http://ssrn.com/abstract=1104958   Convenția cu privire la conservarea speciilor migratoare ale animalelor sălbatice (CMS), evaluarea impactului și speciile migratoare, 2004, CMS/ScC12/Doc.8   DG pentru Politici Interne, Atelier cu privire la gazul de șist în UE: impactul său asupra mediului și politica energetică, din perspectiva petițiilor primite, 2012,   http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=E   N& file=77871    Lista de verificare a evaluării impactului asupra mediului – Lista consolidată emisă conform Convenției pentru evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontieră, Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa (  http://www.unece.org/env/EIM/resources/checklists.html  )   Parlamentul European, Impactul extracției gazului de șist și petrolului de șist asupra mediului și sănătății umane (2011)  Oficiul Federal de Revizie a Evaluării Impactului asupra Mediului, „Ghidul de referință pentru Legea canadiană a evaluării impactului asupra mediului. Stabilirea dacă un proiect poate cauza efecte ecologice adverse semnificative", 1994.  Proiectul Parcului eolian Galloper, Declarația de mediu - Capitolul 31: Efectele transfrontieră, Octombrie 2011, Referința documentului - 5.2.31  Leopold, L.B., F.E. Clarke, B.B. Manshaw, and J.R. Balsley. 1971. O procedură pentru evaluarea impactului asupra mediului, U.S. Geological Survey Circular No. 645, Government Printing Office, Washington, D.C.     Opinia Comitetului Regiunilor cu privire la „Implementarea Strategiei tematice asupra solului”, Official Journal C 017,19/01/2013 P. 0037 - 0044 2013/C 17/08  Pastakia C.M.R., A. Jensen, Matricea evaluării rapide a impactului asupra mediului (RIAM) pentru Evaluarea EIM Rev, 18 (1998), pp. 461-482  Pastakia C.M.R., K.N. Madsen, O matrice de evaluare rapidă pentru utilizarea în proiecte acvatice, Conferința apelor de la Stockholm (1995) August 12-15Samaras A.G. and Koutitas, C.G. (2008),Modelarea impactului asupra morfologiei costiere a managementului apelor în bazinele fluviale transfrontieră. Cazul Râului Nestos, Managementul Calității Mediului: An International Journal, Vol. 19 No. 4, 2008, pp. 455-466  UN, Activitățile transfrontieră ale proiectului de captare și stocare a carbonului, Technical paper Noiembrie 2012, FCCC/TP/2012/9  UNDP/PAPP; SOGREAH/UG CONSULTANTS, 2010, Evaluarea impactului asupra mediului, Stația de tratare a apelor reziduale Khan Younis   UNECE, Convenția cu privire la evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontier – Lista consolidată de verificare a evaluării impactului asupra mediului,   http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/EIM/documents/eachecklist/consolidatedcheckli   st.pdf   UNECE, Metodologiile specifice și criteriile de stabilire a semnificației impactului advers în context transfrontieră, 1995  UNESCO, Acvifere transfrontieră ale lumii, 2009  COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Modelul reviziei  de implementare cu privire la măsurile juridice, administrative și alte măsuri adoptate pentru a implementa articolele 2-4 ale Convenției, 2011, ECE/MP.EIM/2011/2  COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Îndrumare cu  privire la notificarea conform Convenției de la Espoo, 2009, ECE/MP.EIM/12  COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Îndrumare cu  privire la participarea publicului la evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontier, 2006, ECE/MP.EIM/7  COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Îndrumare cu  privire la aplicarea practică a Convenției de la Espoo, 2006, ECE/MP.EIM/8  COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Ghidul pentru  evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră pentru țările Asiei Centrale, 2007, ECE/MP.EIM/WG.1/2007/6     COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Ghidul pentru  evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier în Regiunea Mării Caspice COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Acordul  multilateral între țările Europei de Sud-Est pentru implementarea Convenției pentru evaluarea   impactului   asupra   mediului   în   context   transfrontier,   2007, ECE/MP.EIM/WG.1/2007/10  COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Opiniile   Comitetului de Implementare (2001-2010), 2011,   http://www.unece.org/env/EIM/pubs/ic_opinions_2010.html   COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Raportul  Comitetului de Implementare în a 18-a sesiune, 2010, ECE/MP.EIM/IC/2010/2  COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Revizia  implementării Convenției pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier (2006-2009), 2011, ECE/MP.EIM/16  COMISIA ECONOMICĂ A NAȚIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA, Metodologiile  specifice și criteriile de stabilire a semnificației impactului transfrontier advers, 1995, CEP/WG.3/R.6  UNU, Evaluarea impactului asupra mediului, Modulul Cursului, 2007.       ANEXE    ANEXA 1. STUDII DE CAZ     Studiu de caz I 13 : Proiectul “Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a Unităţilor nr. 3 şi 4 la Centrala Nuclearo-Electrică de la Cernavodă”  Societatea Naţională “Nuclearelectrica” S.A. a depus la Agenţia pentru Protecţia Mediului Constanţa solicitarea privind emiterea acordului de mediu pentru proiectul “Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a CNE Cernavodă – Unităţile 3 şi 4” în data de 09.08.2006. Proiectul se încadrează în Anexa 1.1. pct. 3.6 din Ordinul M.A.P.M. nr. 860/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu, modificat prin Ordinul M.A.P.A.M. nr. 210/2004 şi prin Ordinul M.M.G.A. nr. 1037/2005, şi ca urmare se supune evaluării impactului asupra mediului.     Având în vedere faptul că   proiectul intră sub incidenţa prevederilor Convenţiei Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră  , Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a solicitat Ministerului Afacerilor Externe, prin adresa nr. 4604/SB/06.09.2006 transmiterea notificărilor către statele posibil afectate:   Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Austria şi Ungaria.       Ca urmare a notificărilor transmise către statele posibil afectate şi-au manifestat intenţia de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră următoarele state: Bulgaria şi Austria     În data de 18.12.2006 a fost organizată şedinţa colectivului de analiză tehnică pentru parcurgerea etapei de încadrare în procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi respectiv a etapei de definire a domeniului evaluării la sediul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Constanţa  Ministerul  Mediului  şi  Dezvoltării  Durabile  a  transmis  Societăţii  Naţionale “Nuclearelectrica” S.A. în data de 12.03.2007 îndrumarul cu problemele rezultate în urma parcurgerii etapei de încadrare în procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi respectiv a etapei de definire a domeniului evaluării.           13     http://www.mmediu.ro/articol/proiectul-continuarea-lucrarilor-de-construire-si-finalizare-a-unitatilor-nr-3-si-4-la- centrala-nuclearo-electrica-de-la-cernavoda/355     Societatea Naţională “Nuclearelectrica” S.A. a depus la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, completat cu răspunsul la solicitările Ministerului Economiei şi Energiei din Bulgaria, în data de 27.07.2007.     Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a solicitat Ministerului Afacerilor Externe, prin adresa nr. 3507/AK/22.08.2007, transmiterea raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului către statele posibil afectate care şi-au manifestat intenţia de a participa la procedura de reglementare.     Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a organizat dezbateri publice privind raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul “Continuarea lucrărilor de construire şi finalizare a CNE Cernavodă – Unităţile 3 şi 4“:       1 octombrie 2007 la Centrul de informare CNE din Cernavodă,    3 octombrie 2007 la Centrul de informare CNE din Constanţa,    5 octombrie 2007 – World Trade Center Bucureşti,    20 noiembrie 2007 – Dobrich (Bulgaria),    20 noiembrie 2007 – Silistra (Bulgaria).       În data de 17.03.2008 Societatea Naţională “Nuclearelectrica” S.A. a depus la M.M.D.D. Formularul de prezentare a soluţiilor de rezolvare a problemelor semnalate de public.     În 19.03.2008 s-au desfăşurat  consultările bilaterale între autorităţile de mediu  din  România şi Austria , în baza prevederilor art. 5 al Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră (Convenţia Espoo).     Reuniunea Colectivului de analiză tehnică (CAT) la nivel central, s-a desfăşurat în 3 sedinţe, la datele de 05 mai 2008, 14 mai 2008 şi 03 iunie 2008.     M.M.D.D. transmite titularului adresa cu nr. 16.453/SS/04.07.2008 care reprezintă  decizia de completare a Raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului .S.C. Nuclearelectrica S.A. înaintează către M.M.D.D. în data de 08.09.2008 numai  completările la solicitările punctuale ale membrilor CAT , care sunt transmise autorităţilor – membre CAT, solicitând analiza şi formularea punctelor de vedere.     În perioada septembrie 2008 – martie 2009 completările parţiale, pe probleme punctuale înaintate de SNN S.A au fost parţial acceptate de către ministere; ministerele M.T., M.S. şi  M.M.D.D. (Direcţia Managementul Resurselor de Apă şi Direcţia Protecţia Naturii şi Biodiversitate) au considerat în continuare că sunt necesare informaţii suplimentare. În aceeaşi perioadă Asociaţia “Gânditorul în Acţiune” (AGIA) a analizat răspunsurile SNN  S.A. la întrebările pe care le-a formulat în cadrul dezbaterii şi a concluzionat că din 88 de comentarii a primit răspuns acceptabil la 71, iar la 17 a primit răspunsuri acceptabile cu rezerve sau neacceptabile.     Această situaţie a condus ca M.M.D.D. să transmită o nouă adresă către  SNN S.A. în martie 2009  prin care susţine în continuare  decizia de completare a RIM într-un singur volum , înaintată anterior prin adresa nr. 16.453/SS/04.07.2008, dar recomandă titularului de proiect organizarea materialelor într-un mod care să corespundă solicitărilor repetate ale publicului interesat şi ale ministerelor din CAT, solicitând totodată informaţii suplimentare referitoare la “impactul potenţial al apelor” şi “impactul floră /faună”.     În  martie 2010  titularul de proiect depune la M.M.P. completări punctuale pentru informaţiile suplimentare solicitate şi anume: studiu elaborat de Institutul Naţional de Cercetare- Dezvoltare “Delta Dunării” cu titlul “Completarea studiului de impact de mediu referitor la finalizarea investiţiei CNE Cernavodă Unităţile 3 şi 4  privind impactul asupra biodiversităţii din zona de evacuare în Dunăre a apei de răcire ” şi un material elaborat de I.C.I.M. cu titlul “Precizări la îndrumarul referitor la procedura de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul CNE Cernavodă Unităţile 3 şi 4″.     Aceste materiale au fost analizate de M.M.P. Studiul INCDDD a fost apreciat pozitiv prin elementele dezvoltate. Cu toate acestea s-a considerat că răspunde parţial cerinţelor formulate de M.M.P. din următoarele motive:       perioada de investigaţii a biodiversităţii din ariile naturale protejate de interes comunitar din zonă a fost doar de 2 luni (octombrie şi noiembrie 2009) şi nu este suficientă pentru caracterizarea unui întreg ciclu de evoluţie a ecosistemelor;    studiul a analizat în principal influenţa deversărilor de apă caldă de la CNE Cernavodă asupra ecosistemelor terestre din zona deversărilor şi doar parţial influenţa efluentului cald asupra evoluţiei ecosistemelor acvatice;       nu au fost evidenţiate cu claritate măsurile necesare implementării proiectului pentru a asigura obiectivul principal al Directivei Cadru Apă (2000/60/CE) şi anume atingerea stării ecologice bune a corpurilor de apă.     Aceste concluzii au determinat ca M.M.P. să solicite prin  adresa nr. 28.169/EP din 01.06.2010 completarea studiului INCDDD cu informaţiile corespunzătoare evaluării adecvate î n conformitate cu prevederile O.M. nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar, integrarea acesteia în cerinţele evaluării impactului asupra mediului, precum şi actualizarea RIM.     Studiul de evaluare adecvată a fost elaborat pentru un întreg ciclu de evoluţie a ecosistemelor din zonă (un an de zile) fiind finalizat in 2011.     SNN S.A. a transmis completările solicitate de către M.M.P. în perioada iulie 2008 – martie 2011, şi anume completările la Raportul privind impactul asupra mediului solicitate prin adresa M.M.D.D. cu nr. 16.453/SS/04.07.2008, răspunsuri la observaţiile ONG-urilor GREENPEACE şi AGIA şi Raportul final al studiului “Evaluarea adecvată a impactului asupra mediului a Unităţilor 3 şi 4 ale CNE Cernavodă – Impactul asupra biodiversităţii” (intitulat Raport final INCDDD).     Rezumatul fără caracter tehnic al studiului “Evaluarea adecvată a impactului asupra mediului a Unităţilor 3 şi 4 ale CNE Cernavodă – Impactul asupra biodiversităţii” (intitulat Raport final INCDDD) în versiunile din limba română şi limba engleză. Comentariile publicului interesat s-au primit  până la data de 20.07.2012 .  Ministerul Mediului şi Pădurilor a continuat in perioada pana in sept. 2012 procedura de evaluare a impactului asupra mediului cu analiza completărilor transmise de titularul proiectului, răspunsurile acestuia formulate la observaţiile publicului şi a informaţiilor suplimentare, organizand o nouă şedinţă CAT La nivel central în data de 12.09.2012. Au fost analizate documentaţiile tehnice ale proiectului; SNN S.A., S.C. Energonuclear şi INCDDD Tulcea au răspuns întrebărilor participanţilor. Autorităţile reprezentate in CAT şi- au exprimat punctul de vedere referitor la încadrarea lucrărilor propuse prin proiect în legislaţia specifică din responsabilitate. A fost luată  decizia de emitere a acordului de mediu prin consens , cu unanimitate de voturi. Informaţii succinte referitoare la decizia de emitere a acordului de mediu:       Observaţiile publicului s-au primit până la data de 10.10.2012.    În legătură cu procedura de consultări în context transfrontieră:    In luna iulie 2012 MMP a informat statele potenţial afectate de proiect, Bulgaria şi Austria despre postarea pe site a completarilor documentaţiei EIA, inclusiv asupra studiului de evaluare adecvată. Statele nu au transmis comentarii suplimentare;    Propunerile de răspunsuri ale MMP la opiniile finale referitoare la proiect, transmise în 2008 de Bulgaria şi Austria au fost analizate de membrii CAT; după integrarea observaţiilor ministerelor şi agreerea răspunsurilor, acestea au fost transmise celor două state.      După postarea pe site a deciziei de emitere a acordului de mediu  in cadrul procedurii naţionale de reglementare, , :    În perioada propusă publicului de formulare a observaţiilor asupra deciziei de emitere a acordului de mediu a fost primită o solicitare de informaţii din partea Fundaţiei Terra Mileniul III, la care MMP a răspuns.    în perioada 12-16 octombrie 2012  MMP a primit 3 petiţii din partea organizaţiilor civile Terra Mileniul III, Greenpeace CEE România, Bankwatch România şi Re.Generation prin care solicită răspunsuri la anumite întrebări/observaţii. MMP formulează răspusuri şi acestea  au fost transmise în termen.    Greenpeace CEE România şi Asociaţia Bankwatch România au transmis în data de 26.10.2012 plângerea prealabilă împotriva deciziei de emitere a acordului de mediu pentru proiect.         MMP a analizat plângerea prealabilă, organizând o nouă şedinţă CAT în data de 03.04.2013. MMSC a prezentat membrilor CAT adresele/materialele etc. primite după şedinţa CAT din data de 12.09.2012. Aceştia şi-au exprimat nominal punctul de vedere cu privire la problemele propuse în discuţie şi la proiect, inclusive asupra răspunsurilor formulate de România la opiniile finale ale Bulgariei si Austriei.  În baza acestor consultări, MMSC a stabilit menţinerea deciziei de emitere a acordului de mediu pentru proiect. Proiectul acordului de mediu a putu fi consultat intre 24.04 – 14.05 2013.  Acordul de mediu a fost aprobat fiind promovat prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2013 privind emiterea Acordului de mediu pentru proiectul „Continuarea lucrărilor de construire     şi finalizare a unităţilor 3 şi 4 la C.N.E. Cernavodă” , publicată în M. Of. Partea I din 14 octombrie 2013.      România a fost in cadrul acestei proceduri Parte de origine, Parti afectate implicate fiind Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Austria și Ungaria. Procedura a fost complexă, având o durată de 7 ani și implicând atât consultări internaționale multilaterale, inclusiv dezbateri publice organizate pe teritoriul unei părți afectate, precum și repetate consultări cu publicul interesat. Au fost aplicate intocmai procedurile Convenției, procedura constituindu-se un exemplu de bună practică în domeniul evaluării proiectelor cu impact transfrontieră.    
  
   
 Studiu de caz II 14  “Construirea unui depozit național de eliminare a deșeurilor slab și mediu  radioactive propus  de  Compania  de  Stat  –Deșeuri  Radioactive  – Radiana, Kozloduy -Bulgaria” 
   
 2012 - MMAP , în contextul respectării prevederilor Convenţiei    privind accesul la    informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu,  ratificată prin Legea nr. 86/2000, pune la dispoziția publicului român informațiile complete privind aspectele de mediu ale proiectului rezultate din procedura EIA în context transfrontier, derulată în perioada 2009-2011. 
 Decembrie 2014 - Ianuarie 2015 - Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a primit din partea Ministerului Mediului şi Apelor din Bulgaria o nouă  Notificare , conform cerinţelor Convenţiei ESPOO cu privire la proiectul “ Construirea unui depozit național de eliminare a deșeurilor slab și mediu radioactive ” ca urmare a soluției date de instanțele de judecată din Bulgaria, de reconsiderare a Deciziei EIA nr. 21-9/2011 emisă de Ministerul Mediului și Apelor din Bulgaria. 
 Reluarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru acest proiect (inclusiv a procedurii transfrontiere) este o urmare a necesității asigurării participării publicului din Bulgaria în procedură, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare. 
     
  14    http://www.mmediu.ro/articol/proiectul-construirea-unui-depozit-national-de-eliminare-a-deseurilor-slab-si-mediu- radioactive/560 
   
 4.06.2015 - Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a transmis ministerului omolog din Bulgaria adresa prin care solicită completarea documentației revizuite pentru acest proiect, conform cerinţelor procedurii Convenţiei ESPOO. 
 6.10.2015 – MMAP primește răspunsul Ministerului Mediului și Apelor din Bulgaria la solicitarea privind documentația EIA revizuită. 
 17.12.2015 – MMAP transmite scrisoarea nr. 9328 prin care solicită Ministerului Mediului și Apelor din Bulgaria revizuirea documentației EIA în special în secțiunile la care nu s-a oferit răspuns conform solicitărilor. 
 Ministerului Mediului și Apelor din Bulgaria raspunde MMAP în data de 12.01.2016 și 12.04.2016. 
 09 iunie 2016 - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor anunţă publicul interesat despre desfăşurarea  Dezbaterii publice a raportului privind impactul asupra mediului pentru proiectul Propunerea de investiţie pentru construirea unui depozit naţional de deşeuri radioactive în zona localităţii Kozlodui  , titular: Compania de Stat «Deşeuri radioactive» (SE RAW), Republica Bulgaria,  l a  Filarmonica Oltenia, municipiul CRAIOVA,  județul Dolj.  
 În cadrul procedurii evaluării impactului asupra mediului în context transfrontieră derulată în conformitate cu prevederile Convenției Espoo pentru proiectul “ Construirea unui depozit național de eliminare a deșeurilor slab și mediu radioactive propus de Compania de Stat – Deșeuri Radioactive – Radiana, Kozloduy -Bulgaria" , Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor pune la dispozi ți a publicului înregistrarea audio  a Dezbaterii publice, precum și răspunsurile din timpul dezbaterii publice de la Craiova. Pentru a da posibilitatea formulării de comentarii din partea publicului român într-un termen suplimentar, a fost prelungită perioada de primire a comentariilor ce au fost transmise către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor si Agenția pentru Protectia Mediului Dolj, până la data de 15 iunie 2016. 
 22.08.2016 -  Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor pune la dispozitia publicului:  
   
   Răspunsul Ministerul Mediului și Apelor din Bulgaria la solicitările MMAP din 29.06.2016 și 13.07.2016.    Răspunsurile părții bulgare la întrebările publicului român care au avut răspunsuri considerate de public nesatisfăcătoare în cadrul dezbaterii publice sau care nu au primit răspuns.       Răspunsurilor părții bulgare la întrebările formulate de publicul interesat în perioada de consultare de după dezbaterile publice.   
 20.09.2016 - Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor pune la dispoziția publicului: 
   
   Traducerea în lb. română a răspunsurilor părții bulgare la întrebările publicului român care au fost considerate nesatisfăcătoare în cadrul dezbaterii publice sau care nu au primit răspuns.    Traducerea în lb română a răspunsurilor părtii bulgare la întrebările formulate de publicul interesat în perioada de consultare de după dezbaterile publice.  11.11.2016 - În conformitate cu prevederile art. 6 la Convenția ESPOO, România, prin Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, transmite părții bulgare condițiile de realizare a proiectului și măsurile de reducere a impactului asupra mediului pentru acest proiect pe teritoriul românesc. Aceste condiții și măsuri vor fi incluse în decizia finală ce urmează a fi emisă de autoritatea de mediu din Bulgaria.  18.05.2017 - Ministerul Mediului a primit din partea Ministerului Mediului şi Apelor din Bulgaria Decizia finală privind acest proiect, conform cerințelor procedurii Convenției Espoo.  21.07.2017- Ministerul Mediului pune la dispoziția publicului interesat traducerea în limba română a Deciziei finale privind acest proiect, conform cerințelor procedurii Convenției Espoo.        România a fost in cadrul acestei proceduri Parte afectată. Procedura reprezintă reluarea procedurii derulate în perioada 2009 – 2011, pentru care Bulgaria a fost dată in judecată pentru încălcarea prevederilor Conventiei Espoo prin neimplicarea corectă a publicului în luarea deciziei și evitarea răspunsurilor complete la solicitarile părții române. Procedura reluată a avut o durată de cca 2 ani, implicând atât consultări bilaterale, cât și naționale și 1 dezbatere publică organizată în România. Au fost aplicate întocmai procedurile Convenției.        ANEXA 2. Integrarea schimbărilor climatice în procesul EIM Introducere     Schimbările  climatice  reprezintă  o  provocare  globală  care  presupune  o  abordare responsabilă, întreprinderea de acţiuni concrete la nivel internaţional, regional, naţional şi local.  Schimbările climatice se referă la variațiile semnificative din punct de vedere statistic ale stării medii a parametrilor climatici sau a variabilității lor observată în cursul timpului, fie datorită modificărilor care apar în interiorul sistemului climatic sau al interacțiunilor dintre componentele sale, fie ca rezultat al acțiunii factorilor externi naturali sau rezultați din activitățile umane.  Sistemul climatic are cinci componente principale: atmosfera, hidrosfera, criosfera, litosfera și biosfera, care interacționează atât între ele, cât și cu factorii externi, iar procesele fundamentale care dirijează sistemul climatic sunt încălzirea datorată radiației solare de undă scurtă și răcirea datorată pierderilor în spațiu a radiației terestre și a radiației de undă lungă. Activitatea umană nu poate fi nici ea neglijată fiind considerată factor extern care influențează sistemul climatic. Principala sursă de energie care controlează clima terestră este radiația solară.  Conform Raportului de evaluare cu numarul 5 15 , elaborat de IPCC 16  pentru anul 2014, evoluția rapidă a schimbărilor climatice din ultimele decenii a cauzat un impact major asupra sistemelor naturale și construite din intreaga lume. Distribuția impactului cauzat de schimbările climatice evidențiază riscuri diferite, determinate de vulnerabilitate și expunere, de factorii non-climatici (caracteristicile geologice ale regiunilor, distribuţia neuniformă a căldurii solare, interacţiunile dintre atmosferă, oceane şi suprafaţa uscatului) și diferenţele economico-sociale.     Din cauza acestor variaţii regionale, este necesar să se implementeze o abordare orientată a impactului climei asupra lucrărilor proiectate, pentru a evalua expunerea și vulnerabilitatea și a stabili măsurile corecte de adaptare și atenuare (Figura II.1).          15  https://www.ipcc.ch/report/ar5/   16 Intergovernamental panel on Climat Change           Figura II.1. Ciclul evalu ă rii proiectului la efectele schimb ă rilor climatice     În ultimii ani, Uniunea Europeană a dezvoltat mecanisme de prevenire și combatere a dezastrelor naturale și a celor antropice, evaluând astfel riscurile asociate acestora și urmărind reducerea, pe cât posibil, a impactului negativ produs asupra societății. Acțiunile de prevenire trebuie să fie corelate cu acțiunile de pregătire și răspuns la dezastre, prin încurajarea unui schimb de informații între nivelurile administrative din interiorul unui stat dar și între statele membre, pentru a folosi eficient resursele și a evita dublarea eforturilor.  Adaptarea la schimbările climatice prin intermediul unui management corespunzător al sistemelor proiectelor propuse necesită cunoștințe privind caracteristicile regionale/locale ale climei prezente și viitoare, precum și evaluarea riscurilor asociate.  Fenomenele extreme legate de variabilitatea și schimbările climatice stau la originea unor tipuri de dezastre naturale, cum sunt inundațiile, alunecările de teren, seceta, uragane violente, cutremure puternice etc.          Figura II.2 Fenomene naturale induse de schimbările climatice     Societatea are trei abordări diferite de răspuns la schimbările climatice: de atenuare, de adaptare și de acceptare a daunelor climatice inevitabile. Cea mai bună soluție pare a fi o combinație a acestor abordări. Pentru elaborarea studiilor privind schimbările climatice este necesar să se prezinte informații cu privire la:    ce acțiuni de atenuare ar putea fi necesare pentru a produce un rezultat climatic;    care va fi potențialul de adaptare;    ce impact inevitabil s-ar putea să apară pentru o serie de proiecții ale schimbărilor climatice. Procesul de elaborare a politicilor necesită realizarea unui compromis între costurile relative, beneficiile, riscurile și efectele secundare neașteptate ale diferitelor niveluri ale schimbărilor climatice.    În contextul evaluării riscurilor climatice, distincția între necesitățile pe termen lung și scurt pentru a răspunde impactului climei nu este de obicei foarte clară. Variabilitatea climatică este importantă pentru intervalele scurte de timp (de obicei, pe scări intra-anuale și inter- anuale), în timp ce schimbările climatice acționează pe termen lung, dincolo de scara decenală.        Factori care provoacă modificări ale climei  Schimbările climatice reprezintă schimbările de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activități omenești care alterează compoziția atmosferei la nivel global și care se adaugă variabilității naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile .      Principalii factori ce influenţează schimbările climatice sunt:    factori naturali  (de ex.  Insolaţia – este definită în meteorologie ca fiind expunerea unui unei zone la radiaţiile solare). Schimbările climatice naturale se petrec în perioade de timp foarte lungi, ceea ce permite o adaptare a speciilor vegetale şi animale la condiţiile climatice noi.     factori datorați intervenției umane ( factori antropici ) – cei mai importanți, deoarece schimbările climatice sunt foarte rapide şi în consecinţă ameninţă enorm ecosistemele caracterizate prin fragilitate.  Aceste schimbări sunt datorate industrializării planetei şi utilizării masive a combustibililor fosili.  Încălzirea climatică se datorează  efectului de seră , adițional emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) produse de activităţile umane.  Efectul de seră  este un fenomen natural prin care se încălzește atmosfera joasă datorită prezenței gazelor de seră, care sunt transparente pentru radiaţia solară preponderent de undă scurtă, dar absorb radiaţia de undă lungă (radiaţie infraroşie, termică) emisă de Pământ, emiţând-o înapoi. Efectul de seră natural este amplificat de efectul de seră datorat creșterii concentrației gazelor cu efect de seră (GES) ca rezultat, în principal, al activităților umane.    Principalele gaze de seră naturale  sunt: vaporii de apă (H 2 O), dioxidul de carbon (CO 2 ), metanul (CH 4 ), ozonul (O 3 ) şi oxidul de azot (N 2 O), la care se adaugă  gaze produse din   surse artificiale   (activități umane) un grup de compuşi sintetici, precum clorofluorcarburile (CFCs).   Cel mai important gaz cu efect de seră  , nu prin prisma potenţialului de încălzire globală, ci prin prisma cantității mari a acestuia în atmosferă,   este CO  2.   După tipul de efect al gazelor, sunt:    gaze cu efect direct de seră: CO2, CH4, N2O, hidrofluorocarburi (HFC-uri), perfluorocarburi (PFC-uri), SF6 şi NF3;    	gaze cu efect indirect de seră: CO, NOx, Compuşi Organici Volatile Non-Metan (NMVOC) şi SO2.    Cea mai importantă creştere a emisiilor de gaze cu efect de seră se datorează activităților umane urmare a: consumului energetic, arderii combustibilor fosili, transporturilor şi industriei.  Printre alte activităţi antropice care contribuie la creșterea gazelor cu efect de seră, se mai pot menționa: defrişările, agricultura, urbanizarea, etc.     În ciuda eforturilor din ultimii zeci de ani cu privire la prevenirea intensificării efectului de seră, o serie de schimbări climatice s-au produs deja și omenirea experimentează efectele acestora. Cele mai importante  efecte ale schimbărilor climatice  sunt legate de creșterea mediei globale a temperaturii, precum și intensificarea fenomenelor climatice extreme cum ar fi precipitații abundente (care pot provoca la rândul lor inundații), secetă, furtuni violente sau valuri de căldură. Alte efecte indirecte, în care factorul climatic joacă un rol important, ar putea fi declanșarea unor avalanșe, alunecări de teren sau incendii de vegetație.         Caracteristici privind schimbările climatice în funcție de cele două componente (reducerea emisiilor de GES și adaptarea la schimbările climatice)    Precizarea sectorului în care sunt necesare măsuri privind schimbările climatice;     Abordarea schimbărilor climatice actuale trebuie făcută prin prisma celor două componente importante ale acestora și anume:     Reducere  – proces prin care se urmărește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă;     Adaptare  – proces / set de măsuri prin care se urmărește reducerea vulnerabilității sistemelor naturale sau umane față de efectele schimbărilor climatice. Adaptarea poate fi văzută și ca un mecanism prin care omenirea învață să conviețuiască cu schimbările climatice care se vor intensifica în deceniile următoare.  Prin urmare, în toate proiectele ar trebui să se realizeze o analiză a relației acestora cu schimbările climatice, cel puțin prin prisma măsurilor de adaptare la acestea.  Cât privește componenta de reducere a gazelor cu efect de seră, există anumite sectoare care au un impact ridicat din acest punct de vedere, necesitând o analiză detaliată a acestui aspect în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Politica naţională de reducere a emisiilor de GES urmăreşte abordarea europeană, pe de o parte, prin implementarea schemei EU-ETS, şi pe de altă parte, prin adoptarea unor politici şi măsuri la nivel sectorial, în aşa fel încât la nivel naţional emisiile de GES aferente acestor sectoare, să respecte traiectoria liniară a nivelurilor de emisii anuale alocate în baza prevederilor Deciziei nr. 406/2009/CE. Prin analizarea Inventarului Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră, denumit în continuare INEGES, au fost identificate sectoarele economice pentru care sunt necesare măsuri specifice de reducere a emisiilor de GES:       Energie (Acest sector de activitate economică cuprinde emisiile de GES din sursele staţionare şi mobile, aferente proceselor de ardere a combustibililor sau din neetanşeităţi, avarii sau accidente ale echipamentelor cunoscute sub numele de emisii fugitive). Include subsectoarele:     Generarea de energie electrică și termică.    Transporturile (rutiere și aeriene în primul rând). Principala sursă de gaze cu efect de seră în transporturi o reprezintă arderea combustibililor fosili (în special motorină și benzină);    Spaţiu locativ şi planificare urbană. Principalele surse de emisii gaze cu efect de seră asociate sunt legate de arderea combustibililor fosili în clădiri, maşini şi utilaje    Procese industriale. Sursele de gaze cu efect de seră asociate industriei sunt arderea combustibililor fosili și emisii de substanțe chimice din procesele de producție. Sectoarele industriale considerate ca având o contribuție ridicată în emisia gazelor cu efect de seră și care cad sub incidența Schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii se numără:    Prelucrarea metalelor feroase și neferoase;    Fabricarea de produse chimice organice și anorganice de bază;    Rafinarea produselor petroliere    industria celulozei şi hârtiei    Fabricarea cimentului, varului și ipsosului;    industria ceramicii şi sticlăriei.    Depozitarea și incinerarea deșeurilor;    Tratarea apei si epurarea apelor uzate         Agricultura. Principalele surse de emisii de gaze cu efect de seră din agricultură provin din respirația animalelor, utilizarea de fertilizanți/pesticide, cultivarea orezului. În Europa, agricultura este cea mai importantă sursă de emisii de protoxid de  azot  (N2O)  şi  metan  (CH4)  provenite  din  depozitarea  și  împrăștierea îngrășămintelor animale. Emisiile antropice provenite din agricultură sunt estimate cu un grad ridicat de incertitudine deoarece activităţile din agricultură implică o mare varietate de procese biologice care conduc la emisii naturale de GES.        Utilizarea Terenurilor, Schimbarea Utilizării Terenurilor, Silvicultură. Pădurile au un  rol important în absorbția de CO 2  din atmosferă, prin urmare defrișările contribuie  indirect la creșterea concentrației acestui gaz în atmosferă. În procesul de degradare      a pădurilor şi despădurire, suplimentar emisiilor de CO2, se produc şi emisii de CH4. După defrişare, terenul căruia i se acordă o altă utilizare poate deveni o sursă suplimentară de emisii. În acest mod, bilanţul de carbon al terenului defrişat şi atribuit altor utilizări poate fi defavorabil capacităţii de sechestrare a carbonului din atmosferă.     Gestiunea Deșeurilor. Emisiile din sectorul deşeurilor sunt reprezentate în principal de gazul metan rezultat din descompunerea anaerobă a deşeurilor solide eliminate prin depozitele de deşeuri şi tratarea apelor uzate. Totodată, cantităţi importante de dioxid de carbon sunt generate prin depozitarea deşeurilor solide şi incinerarea deşeurilor. Cantităţi reduse de protoxid de azot sunt emise din tratarea apelor uzate. Totodată,  prin  transportul  deşeurilor  de  la  locul  generării  către  locul prelucrării/depozitării/eliminării se generează, în mod indirect, emisii de GES.             Specificarea măsurilor de reducere/de adaptare la schimbările climatice.       Măsuri de reducere a emisiilor de GES:  Măsurile de reducere a impactului asupra schimbărilor climatice care se pot adopta la nivel de proiect vizează reducerea la minimum posibil a emisiei de gaze cu efect de seră asociate activității pe care o pregătește proiectul.  Titularul proiectului și elaboratorii studiilor de mediu vor trebui să ofere informații în cadrul acestora cu privire la modalitățile prin care aceștia au înțeles să contribuie la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră.     Tabel II.2.1 Măsuri specifice de reducere a emisiilor de GES în funcție de sectoarele economice     Sector    Măsuri de reducere a emisiilor de GES           Generarea energiei electrice şi termice :   -  Valorificarea resurselor de energie regenerabilă:  energia luminii solare, a vânturilor, a apelor curgătoare, a proceselor biologice și a căldurii geotermale  Promovarea Sistemelor Inteligente pentru producerea, transportul, distribuţia şi consumul energiei electrice  Îmbunătăţirea eficienţei energetice:  reabilitare clădiri, reabilitare iluminat public, reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie a   energiei termice.           Sector    Măsuri de reducere a emisiilor de GES         ENERGIE    Realizarea de investiţii în instalaţii şi echipamente pentru întreprinderile din industrie care să conducă la economii de energie:  investiţii în instalaţii sau echipamente cu consum mai mic de energie .  Creşterea eficienţei energetice în sectorul Agricultură:  utilizare de biocarburanți la executarea lucrărilor agricole mecanizate, utilizarea tehnologiilor din domeniul energiilor regenerabile.    Proiectare ecologică privind performanţa energetică a produselor cu impact energetic : Utilizarea unor materiale de construcție carbon neutre sau care conțin carbon în proporție mică, Adoptarea unor tehnici constructive care să stimuleze eficiența energetică ( ex:  izolarea cu celule cu aer cald, utilizarea unor dispozitive electrice eficiente energetic)  Crearea de rezervoare locale de carbon:  plantare copaci.       Transport:  Reducerea emisiilor din transport rutier : Încurajarea creşterii ponderii de utilizare a transportului feroviar, Utilizarea transportului public ca alternativă a transportului rutier.   Utilizarea autovehiculelor prietenoase mediului:  autovehicule cu altă sursă de energie: hibride, electrice, cu hidrogen și alte asemenea sau autovehicule echipate cu motoare convenţionale, cu ardere internă, care utilizează parţial sau integral combustibili alternative.   Utilizarea biocarburanților Utilizarea transportului nemotorizat  Reducerea GES în transport aerian:  Îmbunătățirea eficienței   utilizării combustibilului de aviație      Spaţiu locativ şi dezvoltare urbană:       Îmbunătăţirea performanţei termice a clădirilor:  reabilitare clădiri     Modernizarea infrastructurii de transport şi distribuţie a energiei termice în sisteme centralizate    achiziţionarea de către consumatori de articole electrice şi electrocasnice cu eficienţă energetică crescută    reducerea consumului de apa          Sector    Măsuri de reducere a emisiilor de GES           -  Creșterea suprafeţelor de spaţii verzi în zonele urbane şi   periurbane      PROCESE INDUSTRIALE           AGRICULTURĂ    Măsuri care vizează în mod indirect diminuarea emisiilor de GES:  -modernizarea exploataţiilor agricole;      AGRICULTURĂ  Subsectorul vegetal         Promovarea tehnologiilor eficiente şi a industriilor curate : investiții aferente unor echipamente care să permită generarea de emisii scăzute de GES.     Promovarea tehnologiilor verzi      promovare şi susţinere a sistemelor de agricultură ecologică    implementarea sistemului de eco-condiţionalitate;    programul de modernizare a fermelor agricole:  inclusiv Programul Rabla la tractoare;     creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere;    renovarea şi dezvoltarea satelor;    creşterea suprafeţelor împădurite;    tehnologii de producere şi utilizare a biocarburanţilor la nivel de fermă şi de valorificare a biomasei, cum ar fi : peleţi, brichete.       diversificarea culturilor;    promovarea culturilor de leguminoase în asolamente;    utilizarea seminţelor şi materialului săditor cu calităţi superioare de adsorbţie şi valorificare a îngrăşămintelor, în special cele natural organice;    practicile de management al solului care să prevină degradarea și sărăcirea solului în elemente nutritive;    asigurarea și sprijinirea de soiuri de culturi cu potenţial mare pentru adaptarea la schimbările și riscurile climatice;    reducerea emisiilor de protoxid de azot și de metan din agricultură prin utilizarea redusă de îngrășăminte cu azot și a pesticidelor; promovarea sistemelor de producţie moderne, cu consum redus de energie;    interzicerea acțiunilor de ardere a miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil;    promovarea utilizării eficiente a energiei de către fermieri şi          Sector    Măsuri de reducere a emisiilor de GES           operatori economici din agricultură.      AGRICULTURĂ  Subsectorul creșterii animalelor        AGRICULTURĂ  Subsectorul management al deşeurilor organice rezultate  de la animale        AGRICULTURĂ  Subsectorul managementul solului    agricultură.      AGRICULTURĂ  Subsectorul managementul  terenurilor    12% urmărind traseele curbelor de nivel l;       ameliorarea hranei animalelor în vederea în vederea îmbunătăţirii proceselor digestive;    practici îmbunătățite pentru gestionarea efectivului de animale;    asigurarea și sprijinirea de rase de animale locale cu potenţial mare pentru adaptarea la schimbările climatice și riscurile climatice;    ameliorarea genetică, întreţinerea pajiştilor permanente, evitarea păşunatului excesiv sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an;    interzicerea acţiunii de incendiere a pajiştilor permanente.      îmbunătăţirea managementului reziduurilor zootehnice prin utilizarea mijloacelor tehnice de stocare adaptate diferitelor tipuri de reziduuri şi încorporarea acestora în sol;    procesarea reziduurilor pentru producerea de biogaz şi compost.      se va evita efectuarea de lucrări de arat în condiţii de umiditate excesivă a solului;    practicarea agriculturii de conservare şi realizarea de economii de combustibili;    introducerea tehnologiilor agricole moderne de utilizare a soiurilor de plante rezistente la secetă, boli şi dăunători, pentru care sunt necesare mai puţine lucrări agrotehnice;    protejarea materiei organice în sol, în mod special în solurile bogate în carbon, cum ar fi: mlaştini, turbării și alte asemenea;    restaurarea /refacerea mlaştinilor şi a turbăriilor;    restaurarea /refacerea carbonului în solurile degradate, cu risc ridicat de eroziune sau deşertificare;    respectarea normelor legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în      respectarea sezoanelor de însămânţare primăvara, toamna şi evitarea desfăşurării acestora în timpul iernii;    executarea lucrărilor agricole pe terenurile în pantă mai mare de          Sector    Măsuri de reducere a emisiilor de GES               UTILIZAREA TERENURILOR, SCHIMBAREA UTILIZĂRII TERENURILOR, SILVICULTURĂ    din lemn.      GESTIUNEA DEŞEURILOR         menţinerea teraselor existente pe terenul agricol;    evitarea defrişărilor arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole;    evitarea tăierilor la „ras” a perdelelor forestiere de protecţie a digurilor şi lacurilor de acumulare;    evitarea instalării vegetaţiei invazive pe terenurile agricole, inclusiv pe cele care nu sunt folosite în scopul producţiei;    diversificarea culturilor şi practicarea rotaţiei acestora;    menţinerea şi protejarea pajiştilor permanente;    utilizarea culturilor adaptate condiţiilor de sol mlăştinos, ca alternativă la drenarea solurilor;    practicarea agriculturii ecologice;    înfiinţarea de culturi de specii forestiere pentru utilizarea biomasei rezultate în scopuri energetice.      Creşterea suprafeţei forestiere:  Stoparea tăierilor ilegale, Reconstrucţia ecologică forestieră.     Protecţia pădurilor virgine şi cvasi-virgine.    Protecţia şi refacerea ecosistemelor acvatice din păduri.    Ameliorarea stării de sănătate a pădurilor:  folosirea unor practici silvotehnice adecvate vizând reducerea la minimum a folosirii substanţelor chimice, poluante şi utilizarea în principal a insecticidelor şi fungicidelor selective, biodegradabile, biologice, sau se va avea în vedere folosirea unor metode mecanice care să nu aibă efecte dăunătoare asupra omului şi asupra ecosistemului.     Utilizarea eficientă a produselor lemnoase:  îmbunătăţirea calităţii produselor din lemn, îmbunătăţirea procesului de prelucrare a lemnului şi creşterea gradului de reciclare şi reutilizare a produselor       recuperarea unor materiale care ar putea fi reutilizate/reciclate    optimizarea distanţelor de transport de la locul de generare la staţia de eliminare a deşeurilor respective       Cât privește   adaptarea la schimbările climatice  , în cadrul procesului EIA se pot adopta măsuri din următoarele categorii:    Măsuri care să sporească capacitatea proiectului de a se adapta la schimbările climatice;    Măsuri de reducere a riscului ca proiectul să fie afectat de schimbări climatice (cum ar fi de exemplu accesarea unor instrumente de asigurare);    Măsuri care previn apariția unor riscuri (cum ar fi de exemplu alegerea locației proiectului astfel încât expunerea acestuia la anumite riscuri induse de schimbările climatice să fie minimă);    Măsuri care permit operarea în cadrul proiectului și în situația apariției unor constrângeri induse de schimbările climatice (cum ar fi de exemplu instalații cu utilizare eficientă a apei sau a energiei, din surse proprii).    Măsurile de adaptare la efectele schimbărilor climatice trebuie să fie sincronizate şi combinate, cât mai eficient posibil, cu măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.  De asemenea, măsurile de adaptare sunt aplicabile oricarui sector de activitate, funcție de aspectele luate în considerare.     Tabel II.2.2 Măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice        Aspecte de luat în considerare  în vederea adaptării la schimbările climatice    Măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice      Valuri de căldură        Secetă    stocarea apei;       Clădirile să fie izolate termic eficient, fiind astfel redusă nevoia de utilizare a aparatelor de răcire a aerului    Utilizarea unor materiale de construcție, inclusiv culoarea acestora, astfel încât să se diminueze cantitatea de energie absorbită de acestea    Îmbunătățirea sistemelor de aerisire și climatizare      Utilizare eficientă a apei    Utilizarea apei din precipitații, acolo unde este posibil    Utilizarea unor sisteme de tratare a apei care permite refolosirea acesteia în cadrul proiectului    îmbunătăţirea tehnicilor de irigare, reciclarea şi          Aspecte de luat în considerare  în vederea adaptării la schimbările climatice    Măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice           - Amplasarea prizei/forajelor in conformitate cu concluziile studiilor hidrologice/hidrogeologice elaborate  pentru fiecare proiect in parte.      Temperaturi extreme        Incendii de vegetație    mai ridicat      Inundații    - Alegerea amplasamentului in afara zonelor inundabile, conform concluziilor studiilor de inundabilitate elaborate pentru fiecare proiectImplementarea unui sistem eficient de drenaj a apei pe amplasament, care să fie supradimensionat, pentru a face față unor situații   extreme      Alunecări de teren    -  Implementarea unui sistem de drenaj care să prevină apariția fenomenelor de eroziune locală   -  Păstrarea unor suprafețe de protecție între amplasament și zonele înconjurătoare care să atenueze efectele asupra proiectului în cazul apariției unor fenomene extreme de acest gen.   -  plantări       Reducerea biodiversității         Asigurarea rezervei de apa bruta și/sau apa potabilă    Amplasarea rețelelor sub adancimea de ingheț      Utilizarea unor materiale de construcție tratate anti- incendiu    Crearea unui spațiu de protecție în jurul amplasamentului prin plantarea unor copaci rezistenți la foc, acolo unde riscul la astfel de fenomene este      intensificarea procesului de împădurire cu specii corespunzătoare condițiilor locale.    reducerea activităţilor agricole în zonele direct afectate    crearea de coridoare ecologice       În procesul EIM al unui proiect problemele esențiale care trebuie evaluate din punct de vedere al schimbărilor climatice trebuie să răspundă la 2 întrebări:     Cum afectează implementarea proiectului schimbările climatice? Cum poate fi afectat proiectul de impactul schimbărilor climatice?     Pentru  analiza impactului proiectului asupra schimbărilor climatice  trebuie identificate următoarele:    emisiile de GES;    Cererea de energie (și, prin urmare, de GES indirect);    emisii de GES încorporate (prin energia utilizată în materiale, producție și prelucrare, transport etc.);    Pierderea habitatelor care asigură sechestrarea carbonului;    Impactul asupra peisajului și a habitatelor, care afectează microclimatul local.     Pentru  analiza impactului schimbărilor climatice asupra proiectului  trebuie identificate următoarele:    prognozele meteorologice si hidrologice  -   Creșterea riscului de inundații, creșterea nivelului mării, supratensiuni;     Seceta;    undele de căldură;    Vânturi puternice și furtuni.         Menționarea particularităților schimbărilor climatice în funcție de zone geografice    Tipurile de vulnerabilități identificate;     În context global, schimbările climatice pot avea atât efecte directe cât și indirecte, dintre care cele mai importante sunt:    Consecințe primare:    Schimbarea temperaturii medii    Temperaturi extreme    Schimbarea precipitațiilor medii    Precipitații extreme    Viteza medie a vântului       Umiditate      Efecte secundare/Hazarde asociate:    Eroziunea costieră    Seceta/Disponibilitatea resurselor de apa    Inundații    Alunecări de teren    Cutremure    Eroziunea solului    Fenomene extreme/Dezastre climatice    Creșterea temperaturii    Incendii  În categoria hazardurilor care pot provoca în România pagube importante sau chiar dezastre naturale intră producerea de fenomene ca: ploi abundente/inundații, alunecări de teren, grindină, descărcări electrice, polei, avalanșe, furtuni, viscole, secete, valuri de căldură, valuri de frig. Conform datelor prezentate de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID 17 ), în cazul României, expunerea cea mai mare la dezastrele naturale este cea asociată cutremurelor, inundațiilor și alunecărilor de teren. În condițiile schimbărilor climatice, nu se aștepta ca tipuri noi de hazard să își facă apariția pe teritoriul României (de exemplu, uraganele), în schimb, cele deja existente își vor schimba caracteristicile date de frecvența și intensitatea fenomenelor de vreme și climă.  România, prin amplasarea geografică, caracteristici climatice, geomorfologice, geologice și hidrografice, este predispusă manifestării a 3 tipuri de hazarde:    geomorfologic;    hidrologic;    climatic.  Cele trei tipuri de hazard se pot manifesta atât individual cât şi prin suprapunere, astfel încât efectele generate pot varia într-un domeniu foarte larg, de la pagube minore până la dezastre.  Hazardul geomorfologic, poate produce pe terenuri în pantă:    eroziunea solului;             17 Componentă a programului român de asigurare a catastrofelor, gestionat de Ministerul Administrației și Internelor        alunecări de teren (zonele predispuse alunecărilor de teren, menţionate în PATN secțiunea Riscuri naturale).;    inundaţii locale, cu caracter de torenţialitate (zone montane).  Hazardul hidrologic, prin neuniformitatea regimului de curgere poate produce:    inundarea terenurilor plane;    exces de umiditate în sol;    eroziune de mal.  Hazardul climatic - cu regimul cel mai variabil în timp - poate produce prin repartiţia neuniformă a temperaturilor şi precipitaţiilor:    secete atmosferice şi pedologice (vor afecta în special sudul și estul țării);    furtuni violente (vor afecta toate județele țării);    exces de umiditate în sol;    inundaţii (zonele situate de-a lungul râurilor)       Incendii de vegetație (vor afecta în special zonele împădurite din sudul-vestul țării);  -   eroziune eoliană.            Cuantificarea tendinţelor de amplificare a vulnerabilităţilor existente în contextul schimbărilor climatice.    Conform Raportului de evaluare cu numarul 5 18 , elaborat de IPCC 19  pentru anul 2014, si raportului Administratiei Nationale de Meteorologie (ANM) 20 , scenariile climatice realizate cu diferite modele climatice globale au prognozat o creștere a temperaturii medii globale pană la sfârșitul secolului XXI (2090 – 2099), față de perioada 1980-1990 cu valori între 1,8°C și 4,0°C, în funcție de scenariul privind emisiile de gaze cu efect seră considerate. Datorită inerției sistemului climatic, încălzirea globală va continua să evolueze în pofida aplicării imediate a unor măsuri de reducere a emisiilor, dar creșterea temperaturii va fi limitată în funcție de nivelul de reducere aplicat. Este foarte probabil ca precipitațiile să devină mai abundente la latitudini înalte și este probabil ca acestea să se diminueze în cea mai mare parte a regiunilor subtropicale.  Schimbările în regimul climatic din România se încadrează în contextul global, ținând seama de condițiile regionale: creșterea temperaturii va fi mai pronunțată în timpul verii, în timp ce în nord-vestul Europei creșterea cea mai pronunțată se așteaptă în timpul iernii.       18 https://www.ipcc.ch/repo  rt/ar5/    19 Intergovernamental Panel on Climat Change   20 Schimbarile climatice – de la bazele fizice la riscuri si adaptare, editura Printech, 2015      După estimările prezentate în Raportul cu numarul 5 al IPCC, în România se așteaptă o creștere a temperaturii medii anuale față de perioada 1980-1990 similare întregii Europe, cu mici diferențe între rezultatele modelelor în ceea ce privește primele decenii ale secolului XXI și cu diferențe mai mari în ceea ce privește sfârșitul secolului, astfel:    între 0,5°C și 1,5°C pentru perioada 2020 – 2029;    între 2,0°C și 5,0°C pentru 2090 – 2099, în funcție de scenariu (între 2,0°C și 2,5°C în cazul scenariului care prevede cea mai scăzută creștere a temperaturii medii globale și între 4,0°C și 5,0°C în cazul scenariului cu cea mai pronunțată creștere a temperaturii).         a)                      b)  Figura II.3.1 Creșterea medie a temperaturii aerului a) iarna, in intervalul 2021-2050 față de intervalul 1971-2000 si b) vara, in intervalul 2070-2099 față de intervalul 1971-2000  În cazul temperaturilor extreme (media maximelor și minimelor) pentru perioada 2070 – 2099 (față de 1961 – 1990) s-au obținut rezultate cu certitudine mai mare în următoarele cazuri:    media temperaturii minime de iarnă: creșteri mai mari în regiunea intra-carpatică (4,0°C – 6,0°C) și mai scăzute în rest (3,0°C – 4,0°C); acest semnal climatic a fost deja identificat în datele de observație pentru perioada 1961 – 2000: o încălzire de 0,8 – 0,9°C în nord-estul și nord-vestul țării;    media temperaturii maxime de vară: o creștere mai mare în sudul țării (5,0°C – 6,0°C) față de 4,0°C – 5,0°C în nordul țării; acest semnal climatic a fost deja identificat în datele de observație: în luna iulie, pe perioada 1961 – 2000, în centrul și sudul Moldovei, s-a identificat o încălzire cuprinsă între 1,6°C și 1,9°C și mult mai scăzută în restul țării (între 0,4°C și 1,5°C).    Din punct de vedere pluviometric, peste 90% din modelele climatice prognozează pentru perioada 2090-2099 secete pronunțate în timpul verii în zona României, în special în sud și sud-est (cu abateri negative mai mari de 20% față de perioada 1980–1990). În ceea ce     privește precipitațiile din timpul iernii, abaterile sunt mai mici și incertitudinea este mai mare.  În cadrul unor colaborări internaționale, Administrația Națională de Meteorologie a realizat modele statistice de detaliere la scară mică (la nivelul stațiilor meteorologice) a informațiilor privind schimbările climatice rezultate din modelele globale. Rezultatele respective au fost ulterior comparate cu cele generate de modelele climatice regionale, realizându-se o mai bună estimare a incertitudinilor. Astfel, s-au obținut rezultate cu o certitudine mai mare privind creșterea precipitațiilor de iarnă în vestul și nord-vestul României cu 30-40 mm în perioada 2070-2099 față de perioada 1961-1990.          a)                   b)  Figura II.3.2 Diferențe în cantitatea medie de vară a precipitațiilor în intervalul a) 2021- 2050 față de intervalul 1971-2000 si b)2070-2099 față de intervalul 1971-2000 21   Pentru cazul proiecțiilor viitoare ale precipitațiilor extreme sugerează pentru mijlocul secolului (2021-2050), comparativ cu perioada de referință (1971-2000), o creștere a frecvenței de apariție a episoadelor cu precipitații care depășesc în 24 de ore cantitatea de20 l/m 2 . Creșterea preconizată acoperă majoritatea regiunilor României . Creșterea numărului de zile cu episoade extreme de precipitații este mai mare în zone de deal și munte și în apropierea coastei Mării Negre, comparativ cu cele de câmpie.  În ceea ce privește viteza medie a vântului, scenariile realizate de ANM sugerează modificări de mică magnitudine a vitezei vântului la 10 m pentru perioada 2071-2100 față de perioada de referință 1971-2000. Astfel, rezultatele modelor climatice regionale sugerează o creștere a vitezei vântului de ordinul a 1 m/s în zonele extracarpatice ale României precum și în cea mai mare parte a bazinului Mării Negre, însoțită de o ușoară scădere (-0,5m/s) în zona Munților Carpați și Transilvania, dar și în estul și, izolat, în sudul          21 Informatiile relatate sunt prezentate detaliat in ,,Schimbarile climatice – de la bazele fizice la riscuri si adaptare, editura Printech, 2015’’      Mării Negre. Configurațiile observate ale vitezei medii a vântului pentru intervalul 1961- 2013 indică o tendință generală de scădere a vitezei vântului pe teritoriul României.  Modele efectuare in ceea ce priveste evolutia vanturilor extreme, rezultatele obtinute sugerează pentru perioada 2071-2100, comparativ cu perioada de referință1971-2000, o ușoară creștere a frecvenței de apariție a vânturilor puternice (cuviteze mai mari de 10 m/s). Deși magnitudinea acestor schimbări este mică (sub 2%), în zonele carpatice și intracarpatice în special ele indică o probabilitate mai ridicată de apariție a evenimentelor de vreme asociate cu vânt puternic pe fondul scăderii vitezei medii a vântului; de asemenea, se preconizeaza o creștere a frecvenței de apariție a vânturilor puternice in zona litorală a României, respectiv sub-bazinul vestical Mării Negre cu 2-4%.       Componenta de adaptare la schimbările climatice           Abordarea de tip sistem (procesul prin care anumite părți ale sistemului le   influențează  pe  altele  în  cadrul unui  tot;  componentele  unui  sistem  pot fi   înțelese prin relațiile pe care le dezvoltă între ele, și nu evaluate/analizate   individual). Exemplificare în sectoarele transport și agricultură      Abordarea schimbărilor climatice în cadrul procesului EIM trebuie făcută ținând cont de următoarele recomandări:    Identificarea elementelor cheie în ceea ce privește relația fiecărui proiect cu schimbările climatice, atât prin prisma reducerii emisiilor de GHG, cât și a adaptării, trebuie făcută cât mai devreme posibil. Această etapă presupune și identificarea autorităților relevante sau a stakeholder-ilor;    Determinarea efectelor potenţial semnificative ale proiectului prin prisma emisiilor de GES. În cazul unor proiecte, aceasta înseamnă inclusiv analize specifice privind emisia de GHG asociată proiectului;    Prezentarea clară a alternativelor analizate în cadrul EIM cu privire la impactul proiectului asupra schimbărilor climatice;    Prezentarea clară a impactului schimbărilor climatice asupra proiectului și identificarea măsurilor de adaptare adecvate;    Prezentarea modului în care efectele proiectului asupra măsurilor climatice vor fi monitorizate.     În evaluarea efectelor proiectului asupra schimbărilor climatice prin emisia de GES , se vor avea în vedere:     Creșterile directe de GES ca urmare a implementării proiectului;    Creșterile indirecte de GES ca urmare a consumului energetic sau transporturilor asociate proiectului;    Creșterile indirecte de GES asociate managementului deșeurilor în cadrul proiectului.   În cazul proiectelor care pot avea un impact semnificativ aupra creșterii cantității de GES în atmosferă, în primul rând cele menţionate în cadrul subcapitolului 3.2, este nevoie de calcularea emisiilor de GES asociate proiectului. Banca Europeană de Investiții a dezvoltat o metodologie de calcul a amprentei de carbon pentru proiectele pe care acesata le finanțează. Metodologia BEI are două obiective: 1) să calculeze emisiile totale de GES asociate proiectelor și 2) să evalueze variațiile în emisia de GES comparativ cu niște valori de referință, considerate valori relative de emisie. Metodologia BEI poate fi descărcată de la acest link:   http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm                 Urmărirea anumitor module în dezvoltarea proiectelor: analiza de sensibilitate;   evaluarea nivelului de expunere; analiza de vulnerabilitate; analiza riscurilor;   identificarea opțiunilor de adaptare; evaluarea opțiunilor de adaptare; integrarea   planului de acțiune privind adaptarea în cadrul proiectului vizat        Conform Liniilor directoare pentru: Realizarea de investiții rezistente la schimbările climatice 22  , etapele de lucru pentru stabilirea necesității de adaptare la schimbări climatice a proiectelor, urmărește parcurgerea a 7 etape, și anume:      Analiza senzitivității    Evaluarea expunerii    Analiza vulnerabilității    Evaluarea riscului          22 Non-paper  gudline  for  Project  managers:  Making  vulnerable  investments  climate  resilient (  http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non_paper_guidelines_project_managers_en.pdf  )        Identificarea optiunilor de adaptare    Evaluarea optiunilor de adaptare    Integrarea în proiect a Planului de acțiuni cu măsurile de adaptare și ameliorare.          Figura II.4.1 Metodologia de evaluare a riscurilor asociate schimbărilor climatice și stabilirea măsurilor de adaptare     Stabilirea unor măsuri adecvate de adaptare la variabilitatea și schimbarea climei trebuie să se bazeze pe evaluarea cât mai completă a riscurilor. În cadrul proiectului realizat de SEERISK 23 : Metodologia comuna de evaluare a riscurilor pentru macro-regiunea Dunarii, s- a  elaborat  o  metodologie  de  evaluare  a  riscului  aplicabilă  inclusiv  fenomenelor meteorologice extreme legate de variabilitatea și schimbarea climei, importante pentru România, precum seceta, inundații, episoade de vânt extrem și valurile de căldură. Conform acestui raport, evaluarea riscului la care sunt sau pot fi supuse lucrările proiectate, din punct de vedere al schimbărilor climatice, se face plecând de la premisele inițiale privind condițiile climatice actuale.  Procedura de evaluare a riscurilor asociate schimbărilor climatice este prezentată în figura de mai jos.          23 Seerisk: Common Risk Assessment Methodology for the Danube Macro-Region (  http://www.rsoe.hu/projectfiles/seeriskOther/download/Act_3_1_Common_Risk_Assessment_Methodology.pdf     )           Figura II.4.2. Procedura de evaluare a riscurilor asociate  s chimbărilor climatice     În prima fază, înainte de a începe evaluarea riscurilor asociate, s-au identificat condițiile naturale de amplasament, hazardele specifice zonei și schimbările climatice.  Abordarea folosită pentru evaluarea riscului și stabilirea măsurilor potrivite de atenuare și ameliorare a potenţialului impact pe care îl pot avea schimbările climatice și efectele adverse ale acestora asupra lucrărilor propuse prin respectivul proiect, sunt prezentate în cele ce urmează.    Analiza senzitivit ăț ii  Senzitivitatea proiectului va fi determinată pe baza contextului actual și prognozat al schimbărilor climatice și efectelor primare și secundare (hazarde) ale acestora. Funcție de extinderea proiectului, vor fi identificate variabilele relevante pentru amplasamentul ales.  Senzitivitatea opțiunilor alese în raport cu schimbările climatice și efectele adverse ale acestora s-a facut separat, în funcție de temele cheie care cuprind principalele componente proiectului, considerate după cum urmează:    Intrări: materii prime, materiale, apă, resurse umane, energie;    Bunuri: facilități , instalații, rețele;    Procese: functțe de specificul proiectului;    Ieșiri: calitatea emisiilor (funcție de proiect);    Interdependențe: creșteri economice viitoare, turism.       Pentru evaluarea senzitivitaății proiectului la schimbările climatice se va acorda un scor, conform clasificării de mai jos, rezultând astfel matricea de evaluare a senzitivității.        Risc 0    Nu există impact asupra componentelor proiectului         Senzitivitate scazută    Schimbările climatice/ Hazardele nu au impact asupra  componentelor proiectului (sistemul poate fi afectat negativ de riscurile climatice cu impact minim)         Senzitivitate medie    Schimbările climatice/Hazardele pot avea impact usor asupra componentelor proiectului (sistemul va fi afectat (ex.intreruperi ale  alimentarii cu energie  electrica),  incidente de poluare minore)         Senzitivitate ridicată    Schimbările climatice/Hazardele pot avea impact semnificativ asupra componentelor proiectului (ex: sisteme  de  tratare  nefunctionale,  conducte  sparte,  inundarea sistemului)          Evaluarea expunerii  După identificarea și evaluarea punctelor sensibile ale componentelor proiectului, pasul următor este evaluarea expunerii proiectului la fenomenele date de efectele schimbărilor climatice în zonele in care acesta va fi amplasat.  Evaluarea expunerii se face conform Tabelului de mai jos.  Tabel II.4.3 Scara de evaluare a expunerii lucrărilor propuse la schimbarile climatice și riscurilor asociate acestora     Expunere ridicată    Expunere medie    Expunere scazută    Expunere 0      Probabilitatea   de    Probabilitatea  de    Probabilitatea de apariție    Nu   există      apariție a inundațiilor    apariție      a    a inundațiilor mai mică    hazarde  in      cu frecvența ridicată    inundațiilor intre 1    de  1  la  100  ani,    zona   de      (mai mult de 1 la 75    la 75 ani si 1 la 100    temperaturi   ridicate    amplasare  a      ani),   temperaturi    ani,  temperature    inregistrate mai puțin de    proiectului,      ridicate (mai mari de    ridicate inregistrate    5  zile/an,  creșterea    nici    in      30 0 C) înregistrate mai    mai  mult  de  5    nivelului mării cu 20    prezent și nici      mult de 10 zile/ an,    zile/an,  cresterea    cm, mai puțin de 5    preconizat           Expunere ridicată    Expunere medie    Expunere scazută    Expunere 0      creșterea nivelului mării mai mult de 50  cm, peste 10 furtuni/an    nivelului marii cu 20 – 50 cm, 5 – 10  furtuni/an    furtuni/an    (2030; 2045)        Având in vedere extinderea proiectului și specificul acestuia, se va ține cont de faptul că locații diferite pot fi expuse la fenomene climatice diferite, precum și la frecvențe și intensități diferite. Prin urmare, vor fi evaluate categoriile de risc specifice tipului de proiect analizat în raport cu expunerea acestuia la efectele adverse ale schimbărilor climatice in diferite zone și modului în care acestea ar putea fi afectate.  În acest sens, vor fi colectate date cu privire la condițiile de amplasare, variabilele climatice și pericolele aferente cu sensibilitate medie spre ridicată.  Evaluarea expunerii viitoare se face pentru componentele proiectului clasate ca având puncte sensibile sau expunere medie spre ridicată, pentru orizontul de proiectare 2035, respectiv 2045.    Evaluarea Vulnerabilitatii    Vulnerabilitatea reprezintă rezultatul multiplicării senzitivității proiectului cu probabilitatea de expunere la hazardele climatice identificate.          Pentru evaluarea vulnerabilității pentru orizontul de proiectare 2035, respectiv 2045, se presupune  ca  punctele  identificate  ca  fiind  sensibile  ramân  constante  în  viitor, vulnerabilitatea proiectului calculându-se pe baza aceleiași formule redate anterior. În acest caz, expunerea încorporeaza elementele viitoarelor schimbări climatice și a posibilelor efecte adverse ale acestora.    Severitate  În funcție de hazardele identificate în etapele anterioare, pentru aprecierea severității de expunere a lucrărilor proiectate la acestea se utilizează scări de la 1 la 5, a căror semnificație este redată în tabelul de mai jos.     Tabel II.4.4 Scara de evaluare a severității riscului             1    2    3    4    5           Nesemnificativ    Minor    Moderat    Major    Catastrofic      Semnificație    Impact minim    Eveniment    Eveniment    Eveniment    Dezastru  ce           ce  poate  fi    care    serios   care    critic    poate conduce           diminuat  prin    afectează    necesită acțiuni    necesitând    la   oprirea           activități    operarea    suplimentare,    acțiuni    funcționării,           curente    normală  a    rezultând    deosebite,    producând                proiectului,    impact    rezultând in    pagube                rezultând    moderat    impact    semnificative                impact local         semnificativ,    și   impact                temporar         disipat sau pe    extins   pe                          termen lung    termen lung.          Probabilitate de apariție  Probabilitatea de apariție reprezintă probabilitatea ca un eveniment să se producă în zona de amplasare a lucrărilor propuse. Pentru a aprecia probabilitatea de apariție a unui hazard identificat in etapa anterioară, se utilizează scări de la 1 la 5, a căror semnificație este redată în tabelul de mai jos.  Tabel IV.4.5 Scara de evaluare a probabilității de expunere la risc             1    2    3    4    5           Rar    Puțin probabil    Posibil    Probabil    Aproape  sigur      Semnificație    Foarte puțin probabil  ca  riscul să apară sau 5%  /an probabilitate de apariție    Luând in considerare practicile și procedurile actuale,  acest  incident este puțin probabil să apară  sau  20%/an    Incidentul a apărut intr-o localitate similară sau 50%/an probabilitate de apariție    Incidentul este probabil să apară sau 80%/an probabilitate de apariție    Incidentul este foarte probabil să apară sau 95%/an probabilitate de apariție                1    2    3    4    5           Rar    Puțin probabil    Posibil    Probabil    Aproape  sigur                probabilitate de  apariție                          Sau              Semnificație    5% sanse de  apariție/an    20% sanse de  apariție/an    50% sanse de  apariție/an    80% sanse de  apariție/an    95% sanse de  apariție/an          Evaluarea riscului      Analiza de risc prezentată constituie suport pentru procesul decizional și stabilirea unor măsuri concrete, menite să ducă la limitarea și diminuarea, pe cât posibil, a pericolelor la care pot fi expuse lucrările proiectate.  Conform Ghidului de adaptare la schimbarea climei și evaluarea riscului în macroregiunea Dunării (SEERISK, 2014), etapele metodologice ale unei analize de risc sunt:    stabilirea contextului și identificarea riscului    elaborarea scenariilor cu determinarea probabilității de apariție a unui anumit pericol    evaluarea impactului acestui pericol specific asupra elementului selectat și supus riscului         definirea nivelurilor de risc/clasificarea riscului (cantitativă sau calitativă)       RISC     Riscul este evaluat, in cazul de față, ca funcție a probabilității de producere a unei pagube și a consecințelor probabile/ severitatea, fiind ințeles astfel ca masură a mărimii unei amenințări naturale.          Pentru evaluarea severității și probabilității de apariție a hazardelor in zona de amplasare a proiectului, s-a acordat un scor conform clasificării de mai jos, din care va rezulta scorul completat în matricea de evaluare a riscului.       Probabilitate  1  1  2  3  4  5    2    3    4    5     Risc extrem    
  
  Risc ridicat  
  
  Risc mediu  
  
  Risc scazut  
  
  Risc neglijabil  
  
 În acest context, Riscul identificat are ințelesul prezentat mai jos. 
   
 Severitate 
  
 Conform definiției date de  Comisia Europeana in Cartea verde  24 , măsurile de adaptare se iau pentru a face faţă schimbărilor climatice, de exemplu, o cantitate mai mare de precipitaţii, temperaturi mai ridicate, resurse de apă mai reduse sau furtuni mai frecvente, fie în prezent, fie în anticiparea unor astfel de evenimente viitoare. Adaptarea are obiectivul de a reduce în mod rentabil riscurile şi pagubele provocate de efectele negative prezente sau viitoare sau de a exploata potenţialele beneficii. Exemple de astfel de măsuri includ utilizarea mai raţională a resurselor limitate de apă, adaptarea codurilor de construcţie existente pentru a face faţă schimbărilor climatice viitoare şi fenomenelor meteorologice extreme, construcţia de dispozitive de protecţie împotriva inundaţiilor şi ridicarea nivelului digurilor împotriva creşterii nivelului mării, dezvoltarea de culturi rezistente la secetă, selecţia speciilor şi practicilor forestiere mai puţin vulnerabile la furtuni şi incendii, crearea de coridoare terestre destinate sprijinirii migrării speciilor. Adaptarea poate cuprinde strategii naţionale sau regionale, precum şi măsuri practice luate la nivel de comunitate sau individual. Măsurile de adaptare pot fi anticipatoare sau reactive. Adaptarea se aplică în 
   
     
 24 Carte Verde a Comisiei catre Consiliu, catre Parlamentul European, catre Comitetul Economic si Social European si catre Comitetul Regiunilor – Adaptarea la schimbari climatice in Europa – Posibilitati de actiune a Uniunii Europene   http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52007DC0354&from=RO  
   
 egală măsură sistemelor naturale şi umane. Investiţiile a căror durabilitate este asigurată pe întreaga durată de viaţă, ţinând cont în mod explicit de schimbările climatice, sunt adesea numite „imune la schimbările climatice”. 
 O acţiune timpurie va aduce beneficii economice certe, datorită anticipării pagubelor potenţiale şi reducerii la minimum a riscurilor pentru ecosisteme, sănătatea umană, dezvoltarea economică, bunuri şi infrastructuri. 
 De exemplu, Directiva-cadru apa 25   stabileşte un cadru coerent pentru gestionarea integrată a resurselor de apă. Aceasta nu abordează însă direct chestiunea schimbărilor climatice. Provocarea va fi aceea de a încorpora măsurile referitoare la schimbările climatice în cadrul punerii în aplicare a acesteia, începând cu primul ciclu de planificare pentru 2009. Concret, instrumentele economice şi principiul „utilizatorul plăteşte” ar trebui aplicate în toate sectoarele, inclusiv cel al locuinţelor, al transporturilor, al energiei, al agriculturii şi al turismului. Astfel se vor crea stimulente puternice pentru reducerea consumului de apă şi eficientizarea utilizării acesteia.  
    Descrierea Riscului    Rating de risc    Masuri de adaptare    Rating de risc rezidual*                          
 *riscul rezidual este riscul ramas după ce toate celelalte masuri sunt implementate 
   
 Adaptarea este capacitatea sistemelor naturale şi antropogenice de a reacţiona la efectele schimbărilor climatice (actuale sau aşteptate), inclusiv variabilitatea climei şi evenimentele meteorologice extreme, cu scopul de a reduce pagubele potenţiale, de a beneficia de oportunităţi şi de a reacţiona adecvat la consecinţele schimbărilor climatice, având în vedere faptul că societatea resimte efectul individual şi cumulat al tuturor acestor componente. 
 În acest context, există mai multe tipuri de adaptare: 
   anticipativă şi reactivă,    privată şi publică,    autonomă şi programată.   
 Provocarea pentru adaptare constă în creşterea rezistenţei sistemelor economice şi ecologice şi reducerea vulnerabilităţii lor la efectele schimbărilor climatice. 
 In acest sens, pentru riscurile identificate ca fiind medii spre ridicate, se vor prevedea inca din faza de proiectare, măsuri specifice de adaptare și ameliorare a efectelor pe care le au sau le pot avea schimbările climatice și hazardele asociate acestora proiectului, în scopul de a minimiza pe cât posibil, efectele adverse provocate de acestea asupra lucrărilor proiectate. 
   
     
  25  http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=URISERV:l28002b&from=RO  
   
 ANEXA 3. Informațiile care trebuie incluse în Notificare 
   
   Informaţii cu privire la activitatea propusă    informaţii cu privire la natura activităţii propuse: ...    tipul activităţii propuse;  (îi) dacă activitatea propusă este cuprinsă în anexa nr. I la convenţie (da/nu);    domeniul activităţii propuse (de exemplu, activitatea principală şi unele sau toate activităţile secundare pentru care este necesară evaluarea);    scara activităţii propuse (de exemplu, mărime, capacitate de producţie etc.);    descrierea activităţii propuse (de exemplu, tehnologia utilizată);    descrierea scopului activităţii propuse;    justificarea activităţii propuse (de exemplu, baza socioeconomică, geografică);    informaţii suplimentare şi comentarii;        informaţii cu privire la limitele spaţiale şi temporale ale activităţii propuse: ...    localizarea;  (îi)  descrierea  amplasamentului  (de  exemplu,  caracteristici  fizico-geografice, socioeconomice);    justificarea amplasării activităţii propuse (de exemplu, baze socioeconomice, fizico- geografice);    termenele activităţii propuse (de exemplu, iniţierea şi durata construcţiei şi funcţionării);    hărţi şi alte documentaţii grafice legate de informaţiile cu privire la activitatea propusă;    informaţii suplimentare şi comentarii.        informaţii privind impactul preconizat asupra mediului şi măsurile de diminuare propuse:  ...    definirea domeniului evaluării (de exemplu, ţinând cont de: efectele cumulative, evaluarea alternativelor, aspecte de dezvoltare durabilă, impactul activităţilor secundare etc.);  (îi) impactul preconizat al activităţii propuse (de exemplu, tipuri, localizare, magnitudine);    intrări (de exemplu, teren, apă, materii prime, surse de putere etc.);    ieşiri (de exemplu, cantităţi şi tipuri de: emisii în atmosferă, evacuări în reţeaua hidrografică, deşeuri solide);    impactul transfrontieră (de exemplu, tipuri, localizare, magnitudine);  109       măsuri de diminuare propuse (de exemplu, dacă se cunosc, măsurile în scopul prevenirii, eliminării, minimizării; compensării efectelor asupra mediului);    informaţii suplimentare şi comentarii;        rezumatul procesului de consultare propus şi termenele acestuia, inclusiv descrierea sumară a procedurii referitoare la contestaţii sau plângeri; ...    iniţiatorul sau titularul (detalii de contact): ...    numele, adresa, numerele de telefon şi fax;      documentaţia şi procedura de evaluare a impactului asupra mediului: ...    dacă documentaţia de evaluare a impactului asupra mediului (de exemplu, raportul evaluării impactului asupra mediului sau declaraţia privind impactul asupra mediului) este cuprinsă în notificare (da/nu/parţial);  (îi) dacă "nu" sau "parţial", descrierea documentaţiei suplimentare ce trebuie înaintată şi data (datele) aproximativă(e) la care această documentaţie va fi disponibilă;    termene;    detalii de contact (partea de origine);    autoritatea responsabilă cu coordonarea activităţilor legate de procedura de evaluare a impactului asupra mediului;    numele, adresa, numerele de telefon şi fax;    informaţii suplimentare şi comentarii.             Puncte de contact    Puncte de contact pentru partea sau părţile posibil afectată/afectate: ...    autoritatea responsabilă cu coordonarea activităţilor legate de evaluarea impactului asupra mediului;  (îi) numele, adresa, numerele de telefon şi fax;  (iii) lista părţilor afectate cărora li s-au transmis notificări.      Puncte de contact pentru partea de origine: ...    autoritatea responsabilă cu coordonarea activităţilor legate de procedura de evaluare a impactului asupra mediului, cu denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax;     (îi) autoritatea responsabilă cu luarea deciziei, dacă este alta decât autoritatea responsabilă cu coordonarea activităţilor legate de procedura de evaluare a impactului asupra mediului, cu denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax.           Informaţii cu privire la procesul de evaluare a impactului asupra mediului în partea de origine, aplicat în cazul activităţii propuse:    termene; ...    oportunităţile părţii sau părţilor afectate de a fi implicate în procesul de evaluare a impactului asupra mediului; ...    oportunităţile părţii sau părţilor afectate de a analiza şi comenta pe marginea notificării şi documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului; ...    natura şi termenele la care vor fi formulate deciziile posibile; ...    procesul de aprobare a activităţii propuse; ...    informaţii suplimentare şi comentarii. ...      Informaţii privind procesul de participare a publicului în partea de origine:    proceduri de participare a publicului; ...    începutul şi durata preconizată a consultării publicului; ...    informaţii suplimentare şi comentarii. ...      Termenul de răspuns   
   
 ANEXA 4. Conținutul documentației EIM și recomandări cu privire la informațiile  care  trebuie  furnizate  publicului  pentru  a  organiza participarea eficientă a publicului 
     
 Conținutul documentației EIM care trebuie furnizată publicului în conformitate cu Convenția (Anexa II): 
   o descrierea a activității propuse și scopului ei;    o descriere, unde este cazul, a unor alternative rezonabile (de exemplu, locație sau tehnologice) la activitatea propusă și de asemenea alternative „nici o acțiune”;    o descriere a mediului care poate fi afectat semnificativ de activitatea propusă și alternativele sale;    o descriere a impactului potenţial al activității propuse și alternativelor sale asupra mediului și o estimare a semnificației impactului;    o descriere a măsurilor de atenuare pentru a miminiza impactul advers asupra mediului;    o indicație explicită a metodelor predictive și supozițiilor de bază precum și datelor ecologice relevante folosite;    o identificare a lacunelor în cunoștințe și incertitudinilor întâlnite în compilarea informațiilor solicitate;    unde este cazul, o Prezentare a programelor de monitorizare și management și orice planuri pentru analiza post-proiect; și    un rezumat netehnic, inclusiv o prezentare vizuală, dacă este cazul (hărți, grafice, etc.).      Informații practice pentru organizarea participării eficiente a publicului:    numele și adresa solicitantului;       numele și adresa autorității competențe care va lua decizia cu privire la activitatea propusă;    locația activității propuse:    o adresă în Partea de origine sau Partea afectată în care documentele EIA cu privire la activitatea propusă pot fi inspectate și ultima data în care ele sunt disponibila pentru inspecție;    dacă exemplarele documentației EIA inclusive rezumatul netehnic sunt disponibila, și dacă da, dacă sunt gratuite;    dacă există o taxă, suma taxei;       adresa la care comentariile sau obiecțiile despre activitatea propusă și/sau documentația EIA trebuie depuse și    data finală pentru aceste comentarii.      
  
   
 ANEXA 5. Aspecte cu privire la consultarea publicului 
   
 Părțile trebuie să convină asupra anumitor aspecte cu privire la consultarea publicului la un stadiu timpuriu al procedurii transfrontieră EIM și acestea se referă la următoarele: 
    Timpul și locul, precum și mijloacele prin care informațiile relevante vor fi puse la dispoziția publicului;    Traducerea documentelor EIM în limba PA ca să fie folosită în consultările publice;    Volumul materialelor de tradus, numărul de copii;    Tranducerea comentariilor publicului (PA) și recomandărilor în limba PO;    
   
  Clarificări cu privire la responsabilitățile Părților cu privire la participarea publicului trebuie să fie effectuate de la caz la caz sau acordurile bilaterale și multilaterale având în vedere  Îndrumare cu privire la participarea publicului într-o EIA transfrontieră  (Decizia III/8 adoptată de Adunarea Părților)  
  
   
   Diseminarea materialelor EIM (inclusiv broșuri, pliante) în cadrul PA;    Mijlocul de distribuirea a informațiilor, de exemplu, prin ziare, radio, TV, email sau Internet;    Organizarea audierilor publice și adunărilor publicului Părților vizate;    Programe pentru consultările publicului.  Este recomandat să furnizați publicului Parții afectate informații adecvate care corespund etapelor procedurii EIM care este realizată astfel:    Datele de contact ale dezvoltatorului;    Datele de contact ale CAs ale ambelor Părți;    O descriere a activității propuse și impactul său transfrontier probabil;    Informații cu privire la decizia de luat și sincronizarea ei, precum și cu privire la procedura EIM;    Informații despre locul în care documentația EIM poate fi consultată;    Informațiile despre perioada de timp în care documentația poate fi consultată;    Informații despre audierea publică;       Informații despre mijlocul și termenul limită pentru depunerea sugestiilor.  Exemple ale modurilor de respectare a cerințelor Convenției, cu privire la consultările publicului:    Publicul Părților vizate trebuie să fie informat despre începerea procedurii EIM în același timp și de la începutul acestei proceduri;    Publicul Părților vizate trebuie să fie informat despre posibilitatea de a participa la procedura EIM în același timp;    Stabilirea unor termene limită pentru ca publicul Părților vizate să emită comentarii sau obiecții cu privire la activitatea propusă;    Raportul EIM și un rezumat al procesului EIM trebuie să fie distribuite publicului Părților vizate în limbile naționale;    termene limită identice trebuie să fie stabilite pentru informarea publicului tututor Părților vizate.     
   
  „...Totuși, este posibil conform sistemelor naționale ca autoritatea competentă și solicitantul să organizeze participarea publicului împreună. Totuși, solicitantul nu este responsabil pentru participarea publicului fără autoritatea competentă” (ECE/MP.EIA/IC/2010/4, para. 19(b)).  
  
   
  „Dacă Partea afectată a refuzat să își îndeplinească obligațiile, Partea de origine nu poate fi trasă la răspundere pentru organizarea participării publicului în Partea afectată, dar trebuie să ofere posibilitatea publicului Părții afectate să participle la procedura Părții de origine” (ECE/MP.EIA/IC/2010/2, para. 37)  
  
   
 ANEXA 6 26 . Metodele de informare a publicului 
   
 Metodele  folosite  pentru  informarea  eficientă  a  publicului  (I),  distribuirea  documentației EIA (D) și primirea comentariilor publicului (R) sunt:                                
   Dezvoltarea unor site-uri sau pagini web cu informațiile EIA pe Internet cu propuneri cu privire la participarea publicului și folosite pentru primirea comentariilor publicului (I, D, R);    Diseminarea informațiilor EIA și primirea răspunsurilor publicului prin e-mail (I, D, R);    Notificarea factorilor implicați în regiunea potenţial afectată (proprietary, publicul, ONG-uri) și a ONG-urilor naționale și internaționale prin poștă cu cererea de a răspunde la un chestionar (I, D, R);    Organizarea punctelor de contact cu publicul în jurul locației activității propuse și efectele sale posibile (I, D, R);    Organizarea audierilor publice și adunărilor publice cu reprezentanții solicitantului și autoritățile și elaborarea de procese-verbale ale acestor adunări (I, D, R);    Publicarea și diseminarea unor broșuri și alte materiale cu informațiile EIA împreună cu cererea de a răspunde la un chestionar (I, D, R);    Anunțuri în ziarele locale, regionale și naționale (I) și (I, R) dacă cererea pentru răspunsul publicului a fost efectuată;    Informarea prin TV și radio (I) și (I,R) dacă cererea pentru răspunsul publicului a fost efectuată;    Postere în și în jurul locației activității propuse și efectele sale posibile (I) și (I,R) dacă cererea pentru răspunsul publicului a fost efectuată.   
   
     
 26  COMISIA ECONOMICĂ PENTRU EUROPA: Îndrumare pentru participarea publicului la evaluarea impactului asupra mediului într-un context transfrontier, 2006  
   
 ANEXA 7. Probleme legate de responsabilitățile financiare cu privire la procedura EIM transfrontieră 
   
 Este recomandat să încheiați contracte cu privire la traducere și costurile procedurii EIM transfrontieră înainte de procedura EIM transfrontieră a activității propuse, cu privire la aranjamentele de cooperare bilaterale sau multilaterale sau într-un stadiu timpuriu al procedurii EIM transfrontieră, dar nu mai târziu de sfârșitul procedurii de notificare. 
 Părțile trebuie să stabilească responsabilitățile financiare pentru a acoperi costurile cu privire la următoarele aspecte: 
   Traducerea materialelor, documentelor, comentariilor, etc.    Informații cu privire la zona de impact pe teritoriul PA, cel puțin un rezumat al EIS etc.;    Traducerea informațiilor transmise și primite între Părți (de exemplu, comentarii cu privire la Studiul de evaluare a impactului asupra mediului;    Traducerea documentației EIM; Părțile trebuie să convină asupra unor aspecte precum:    Întreaga documentație EIM să fie tradusă în limba PA sau numai o parte din ea, dar inclusiv Rezumatul nontehnic;    Un Raport EIM complet să fie tradus în limba engleză; această opțiune este utilă dacă Părțile au o limbă comună de lucru (sau limba oficială) și documentația există în această limbă (54 ECE/MP.EIM/6);      „...reamintind o opinie anterioară cu privire la traducerea necesară a documentației (ECE/MP.EIM/IC/2010/2, para 5), Comitetul a fost de părere că în timpul procedurii pentru evaluarea impactului transfrontier asupra mediului Părțile implicate trebuie să împartă responsabilitatea pentru asigurarea că posibilitatea oferită publicului Părții afectate a fost echivalentă cu cea oferită publicului Părții de origine, inclusiv accesul la cel puțin părțile relevante ale documentației în limba Părții afectate” (ECE/MP.EIM/IC/2010/4, para. 20).        
  
   traducerea deciziei finale   
   
 În cazul unei implicări a unei Instituții Financiare Internaționale în EIM sau în cazul unei evaluări a impactului transfrontier cu privire la mai mult de două Părți poate fi necesară traducerea documentației EIM în limba engleză sau în limba Părților vizate. 
 În cazul unor proiecte comune ale celor două Părți, plata pentru traducere poate fi efectuată de către organisme comune sau firme private comune ale acestor Părți (52 ECE/MP.EIM/6). 
   Studii transfrontieră speciale (dacă este cazul).    Organizarea audierilor publice și adunărilor:    Prezentarea documentației EIM pentru consultările publice;    Publicarea informațiilor EIM în PA;    Costurile participării publicului PA la audierile publice în PO (costurile de călătorie, cazare, interpretariat).      Costurile analizei post-proiect. Costurile de mai sus ar putea fi acoperite de:   
   Dezvoltator  Dezvoltatorul poate fi rugat să asigure costurile asociate cu participarea publicului la EIM transfrontieră numai dacă legislația națională prevede această cerință; dacă nu există această cerință în legislația națională, autoritatea competentă poate solicita dezvoltatorului să achite costurile.    Partea afectata (PA)  PA poate acoperi costurile în circumstanțe excepționale, dacă nici o altă sursă de fonduri nu este disponibilă, dar în aceste cazuri, ea își asumă controlul procedurii:    Participarea publică este realizată conform procedurilor naționale ale PA;    	PA nu are nici o obligație de a traduce comentariile primite de la public în limba PO.      Partea de origine (PO)      Costurile trebuie să fie controlate adecvat pentru a reflecta numai pe cele care sunt esențiale pentru procedura participării publicului la EIA transfrontieră și aranjamentele de finanțare sunt transparente. (ECE/MP.EIA/6)    
  
 PO poate acoperi costurile în cazul proiectelor care sunt supuse unei proceduri de aprobare a dezvoltării, administrată de autoritățile competente, și dacă se presupune că dezvoltatorul plătește o taxă de aplicare sau o taxă de consimțământ destinată să compenseze costurile administrative, de management și juridice asociate cu procesarea aplicației/cererii. 
 Opțiuni: 
    Taxa de aplicare sau taxa de consimțământ este stabilită să acopere consultările publice transfrontieră;    Autoritățile competente recuperează costurile de la dezvoltator după finalizarea consultărilor.  Exemple cu privire la plata costurilor  În proiecte precum poduri sau drumuri transfrontieră în care o Parte este atât PO cât și PA:    	 Participanții autorităților relevante în ambele țări, de la ONG-uri și de la publicul vizat pot plăti ei înșiși costurile participării la audieri     	 Publicul din ambele Părți trebuie să aibă acces la documentația EIA a întregului proiect, nu doar la partea cu privire la țara lor.     În proiectul pentru Centrala Nucleară "Loviisa-3" din Finlanda: solicitantul a plătit costul traducerii și publicării broșurilor EIA în limba PA, și un ONG al PA a plătit costul diseminării acestor broșuri în rândul publicului PA și costul primirii comentariilor publicului. (ECE/MP.EIA/6)        O Instituție Financiară Internațională (IFI)    printr-o combinație a două sau mai multor organisme menţionate mai sus.   

  
 349 
  
 ANEXA 8. Propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare propunerile Acordului de la București 
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.                Definiții:    se regăsesc integral în prezentul Ghid, Termeni şi definiţii           1    "parte" înseamnă, dacă textul  contractantă la prezentul acord    nu    prevede    altfel,    parte    şi în Ghidul General                "parte de origine" înseamnă partea sau părţile contractante la                2    prezentul acord sub jurisdicţia căreia/cărora o activitate propusă                     se realizează           1       3    "parte afectată" înseamnă partea sau părţile contractante la  prezentul acord asupra căreia/cărora activitatea propusă poate                     avea un impact transfrontieră                     "părţi interesate" înseamnă partea de origine şi partea afectată                4    care procedează la o evaluare a impactului asupra mediului în                     aplicarea prezentului acord                5    "activitate propusă" înseamnă orice activitate sau modificare  majoră adusă unei activităţi care face obiectul unei decizii a         
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.                autorităţii competente potrivit procedurilor naţionale aplicabile           6    "activitate propusă în comun" înseamnă o activitate propusă  care se realizează sub jurisdicţia mai multor părţi;           "evaluarea impactului asupra mediului" înseamnă o procedură      7    naţională de evaluare a impactului probabil asupra mediului al           activităţii propuse           "impact" înseamnă orice efect produs asupra mediului de o           activitate propusă, inclusiv asupra sănătăţii şi securităţii umane,           asupra florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi      8    monumentelor  istorice  sau  asupra  altor  construcţii  ori           interacţiunea dintre aceşti factori; termenul desemnează şi           efectele asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor           socioeconomice rezultate din modificarea factorilor menţionaţi      9    "impact transfrontieră" înseamnă orice impact, nu neapărat de  natură globală, produs intr-o zonă aflată sub jurisdicţia unei    
 350 
  

  
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.                părţi, de o activitate propusă a cărei origine fizică se situează           total sau parţial în zona aflată sub jurisdicţia altei părţi           "autoritate competentă" înseamnă autoritatea sau autorităţile           naţionale desemnate de către o parte ca responsabile cu      10    îndeplinirea sarcinilor cuprinse în prezentul acord şi/sau           autoritatea sau autorităţile învestite de către o parte cu puteri           decizionale privind o activitate propusă      11    "punct  de  contact"  înseamnă  persoana  responsabilă  cu  trimiterea şi primirea notificărilor în aplicarea prezentului acord           "public" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau      12    juridice şi, potrivit legislaţiei sau practicii naţionale, asociaţiile,           organizaţiile sau grupurile acestora           "convenţie" înseamnă Convenţia privind evaluarea impactului      13    asupra mediului în context transfrontieră, încheiată la Espoo în           1991    

  
 351 
  
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.         2       1    Fiecare parte va desemna autoritatea competentă şi punctul de contact proprii şi va informa despre aceasta celelalte părţi la prezentul acord şi secretariatul convenţiei, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acordului    La data adaptării prezentului Ghid, în România, Autoritatea Competentă desemnată este Ministerul Mediului, Punctul de Contact fiind reprezentat de Directorul General al Directiei Generale Evaluare Impact  și Controlul Poluării din cadrul Mnisterului Mediului         2    În termen de 30 de zile de la orice modificare ulterioară privind autoritatea competentă sau punctul de contact, fiecare parte va informa despre aceasta celelalte părţi la prezentul acord şi  secretariatul convenţiei       Legislaţia naţională prevede această obligativitate         3         Părţile vor lua măsurile legale, administrative sau de altă natură necesare  pentru  aplicarea,  între  acestea,  a  prevederilor  convenţiei       Obligaţii preluate prin Legea nr.22/2001 ,  Legea nr. 293/2006, Legea nr. 289/2015 şi Legea  292 /2018          4         Fiecare parte va lua măsurile legale, administrative sau de altă natură necesare pentru aplicarea prevederilor prezentului acord în cazul activităţilor propuse incluse în anexa nr. I la convenţie  şi care pot avea un impact transfrontieră negativ semnificativ       Obligaţii preluate prin  Legea nr.22/2001, Legea nr.  293/2006, Legea nr. 289/2015,  Legea nr. 242/2011  şi Legea 292 /2018    
 352 
  

  
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.         5       1    Părţile vor adopta criteriile de identificare a impactului  transfrontieră negativ semnificativ, pe baza criteriilor generale stabilite în anexa nr. III la convenţie       A se vedea  Legea nr. 242/2011 , Ghidul general şi prezentul ghid          2    Părţile vor elabora ghiduri privind aplicarea prezentului acord pe baza, printre altele, a următoarelor elemente: încadrare, notificare, confirmarea participării, transmiterea informaţiilor, elaborarea documentaţiei de evaluare a impactului asupra mediului şi distribuirea acesteia, participarea publicului, consultări între părţi, decizia şi transmiterea deciziei finale,  analiză postproiect şi traducere    Obligativitate preluată prin ORDINUL nr. 864 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră şi Ghidul General aplicabil etapelor procedurii  de evaluare a impactului  asupra mediului         3    Criteriile adoptate în baza paragrafului 1 se vor utiliza în elaborarea ghidurilor prevăzute în paragraful 2.    Obligativitate preluată în Ghidul General aplicabil  etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi în prezentul Ghid         6       1    Pentru o activitate propusă în comun fiecare parte sub  jurisdicţia căreia se are în vedere realizarea activităţii propuse va fi considerată atât parte de origine, cât şi parte afectată.       A se vedea  Legea nr. 242/2011     

  
 353 
  
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.                Aceste părţi vor crea unul sau mai multe grupuri de lucru  comune pentru a stabili acţiuni detaliate privind comunicarea şi consultările           2    Dacă părţile sunt de acord, art. 7-11 nu se mai aplică activităţii  propuse în comun, în cazul părţilor respective         7       1    Punctul de contact al părţii de origine va notifica neîntârziat  punctul de contact al părţii afectate în momentul în care constată că o activitate propusă cade sub incidenţa art. 4.       Obligativitate preluată prin ORDINUL nr. 864 din 26 septembrie 2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontieră şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul  proiectelor cu impact transfrontieră şi prezentul Ghid         2    Punctul de contact al părţii de origine va notifica punctul de contact al părţii afectate în etapa de definire a domeniului evaluării sau mai devreme, dacă legislaţia naţională a părţii de origine privind evaluarea impactului asupra mediului cuprinde  această etapă         3    Punctul de contact al părţii afectate va răspunde punctului de  contact al părţii de origine în termen de 30 de zile de la primirea notificării şi va indica dacă partea afectată intenţionează să    A se vedea  Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid     
 354 
  

  
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.                participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului           4    Notificarea va conţine informaţiile prevăzute în anexă    Obligativitate preluată prin prezentul Ghid         5    Dacă partea afectată indică lipsa intenţiei de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului sau dacă nu  răspunde la timp, prevederile art. 9-14 nu se aplică    Obligativitate preluată prin prezentul Ghid         8    1    Partea de origine va comunică notificarea în limba engleză şi va  menţiona dacă doreşte să primească răspunsul în limba engleză    Obligativitate preluată prin prezentul Ghid         2    Partea afectată va răspunde notificării, va oferi informaţii cu privire la mediul potenţial afectat şi va transmite comentariile publicului şi autorităţilor părţii afectate, în limba engleză, dacă  partea de origine solicită astfel    Obligativitate preluată prin prezentul Ghid         3    Partea afectată poate specifică dacă doreşte ca documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului şi comunicările  ulterioare să îi fie puse la dispoziţie în limba engleză    Obligativitate preluată prin prezentul Ghid    

  
 355 
  
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.           4    Titularul activităţii propuse va traduce în limba oficială  menţionată de partea afectată documentaţia următoare:    Obligativitate preluată prin prezentul Ghid      a)    descrierea activităţii propuse şi a scopului acesteia;    Obligativitate preluată prin prezentul Ghid      b)    rezumatul cu caracter netehnic;    Obligativitate preluată prin prezentul Ghid         c)    descrierea impactului potenţial transfrontieră asupra mediului al activităţii propuse şi al alternativelor acesteia, precum şi  estimarea semnificaţiei sale;    Obligativitate preluată prin prezentul Ghid      d)    descrierea măsurilor de diminuare care să reducă la minimum  impactul transfrontieră negativ asupra mediului.    Obligativitate preluată prin prezentul Ghid         9         Părţile interesate pot stabili unul sau mai multe grupuri de lucru  comune pentru comunicare ulterioară şi schimb de informaţii între părţile interesate       A se vedea  Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid          10       1    Autoritatea competentă a părţii de origine se va consulta cu autoritatea competentă a părţii afectate prin grupurile de lucru comune, dacă acestea au fost stabilite, cu privire la distribuirea  documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului       A se vedea  Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid     
 356 
  

  
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.                către autorităţile şi publicul părţii afectate, şi              a)    asupra numărului de exemplare din documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului necesare părţii afectate, precum şi asupra anumitor aspecte, ca de exemplu locul şi data la care documentaţia privind evaluarea impactului asupra  mediului este pusă la dispoziţia publicului părţii afectate;       A se vedea  Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid          b)    asupra modului în care publicul părţii afectate va transmite comentarii fie direct autorităţii competente a părţii de origine, fie mai întâi autorităţii competente a părţii afectate care le va  înainta, apoi integral autorităţii competente a părţii de origine       A se vedea  Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid          2    Pentru a asigura alinierea acestui proces la termenele procedurii naţionale privind evaluarea impactului asupra mediului ale părţii de origine, părţile interesate vor încerca să înainteze documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului autorităţilor şi publicului părţii afectate în paralel cu depunerea  ei la autorităţile şi publicul părţii de origine       A se vedea  Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid     

  
 357 
  
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.         11         Documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului va  conţine cel puţin informaţiile descrise în anexa nr. II la convenţie.    Obligaţii preluate prin  Legea nr.22/2001, Legea nr.  293/2006, Legea nr. 289/2015,  Legea nr. 242/2011  , Legea 292 /2018 şi prezentul Ghid         12         Părţile se vor asigura că în decizia finală privind activitatea propusă se va menţiona modul în care s-au luat în considerare comentariile autorităţilor şi publicului părţii afectate. Comentariile vor fi tratate în mod egal şi indiferent de  frontierele naţionale       A se vedea  Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid          13         Dacă legislaţia părţii de origine prevede posibilitatea ca autorităţile sau publicul părţii afectate să aibă acces la procedura administrativă sau judiciară pentru a contesta deciziile finale privind o activitate propusă, decizia finală va  include informaţii cu privire la această posibilitate    A se vedea  Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid          14         Autorităţile competente ale părţilor interesate pot conveni să  efectueze o analiză sau monitorizare postproiect. Conţinutul specific al analizei postproiect se va stabili de comun acord de    A se vedea  Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid     
 358 
  

  
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.                către părţi şi în conformitate cu legislaţia naţională a fiecăreia              15         Dacă o parte potenţial afectată doreşte să fie notificată cu privire la o activitate propusă, partea afectată şi partea de origine vor începe neîntârziat consultări pentru a stabili de comun acord dacă activitatea propusă se încadrează în  prevederile art. 4.    A se vedea  Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid          16         Părţile se vor reuni la solicitarea scrisă a uneia dintre părţi, cu  condiţia ca această solicitare să fie susţinută de cel puţin încă una dintre părţi în interval de 90 de zile de la data comunicării    A se vedea  Legea nr. 242/2011       17         Anexa la prezentul acord face parte integrantă din acesta    A se vedea  Legea nr. 242/2011          18       1    Oricare dintre părţi poate propune amendamente la prezentul  acord. Amendamentele propuse se vor comunică în scris tuturor părţilor    A se vedea  Legea nr. 242/2011       2    Părţile se vor întruni în condiţiile art. 16 pentru discutarea  amendamentelor propuse    A se vedea  Legea nr. 242/2011     

  
 359 
  
       Art.         ACORD multilateral între statele din sud-estul Europei pentru aplicarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră*)    Examinarea și identificarea nevoilor de adaptare la cerințele naționale în conformitate cu prevederile legislației naționale (cu referire la art. 7 din Directiva EIA) şi propuneri de modificare a legislației pe baza acordurilor internaționale, luând în considerare  propunerile Acordului de la București.           3    Art. 20-24 se aplică, mutatis mutandis, şi amendamentelor  aduse acordului, adoptate prin consensul părţilor    A se vedea  Legea nr. 242/2011                 ANEXA    A se vedea  Legea nr. 242/2011 şi prezentul Ghid     
 360 
  

  
   
 Anexa  3  la  O rdinul  MMAP nr. 269/20.02.2020  
   
 ADAPTAREA GHIDULUI SECTORIAL PENTRU INCINERAREA DEȘEURILOR MUNICIPALE, ELABORAT DE JASPERS (2013) LA CERINȚELE LEGISLAȚIEI NAȚIONALE ȘI ARMONIZAREA GHIDULUI SECTORIAL PENTRU INCINERAREA DEȘEURILOR MUNICIPALE CU LEGISLAȚIA UE ÎN DOMENIU 
   
 PREFAŢĂ 
   
 Acest ghid este destinat în primul rând experților în evaluarea impactului asupra mediului (EIA) din cadrul autorităților competente din domeniul mediului și, de asemenea, ar putea fi utilizat și de către experții în elaborarea rapoartelor privind evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din acele sectoare care solicită mai frecvent sprijin financiar comunitar. Acesta subliniaza aspecte care pot fi relevante pentru raportul de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele de incinerare a deșeurilor municipale. De asemenea, ar putea fi important si pentru  alte  autorități  care  sunt  consultate  în  concordanță  cu  prevederile  legale,  pentru organizațiile neguvernamentale și pentru public, cu scopul de a facilita participarea lor sporită la procesul de evaluare a impactului asupra mediului. Sperăm ca recomandările vor avea beneficii practice pentru cei implicați în procesul de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele de incinerare a deșeurilor municipale. 
   
 *NOTA:  Acest  document  reprezintă  traducerea  și  adaptarea  ghidului  sectorial  pentru incinerarea deșeurilor municipale elaborat de JASPERS în 2013 la cerințele legislației naționale și armonizarea cu legislația UE în domeniu. 
   
 CUPRINS 
   
   INTRODUCERE    CADRUL POLITIC, LEGISLATIV ȘI ADMNISTRATIV    DESCRIEREA PROIECTULUI PROPUS    Descrierea conceptului de proiect    Activități corespunzătoare proiectelor privind instalații de eliminare a deșeurilor municipale    Cerințele privind amplasamentul și utilizarea terenului    Poziționarea incineratorului de deșeuri    Descrierea locației proiectului și a cerințelor terenului  3.3 Descrierea proiectului     Descrierea proceselor principale    Estimarea reziduurilor și a emisiilor rezultate din implementarea proiectului           SCHIȚA ALTERNATIVELOR PRINCIPALE STUDIATE DE DEZVOLTATOR    Principalele alternative studiate de dezvoltator    Scenariul de bază    Selectarea alternativei      DESCRIEREA CONDIȚIILOR INIȚIALE (MEDIUL EXISTENT)    Context    Caracteristici    Ape de suprafata și subterane    Sol și geologie    Aer și clima    Populatie si sanatatea umana    Fauna si flora    Peisaj    Bunuri materiale    Patrimoniul cultural      Semnificația    Sensibilitatea    Date/ informații suficiente         DESCRIEREA IMPACTURILOR SEMNIFICATIVE ASUPRA MEDIULUI ȘI A mĂSURILOR DE DIMINUARE    Anticiparea impacturilor posibil semnificative    Descrierea efectelor posibil semnificative asupra mediului și reducerea/ diminuarea acestora    Ape de suprafață și subterane    Sol și geologie    Aer si zgomot    Schimbari climatice    Populație și sanatatea umană    Fauna si flora    Peisaj    Bunurile materiale    Patrimoniul cultural      Evaluarea impactului rezidual    Evaluarea cumulativă a impactului    Cazuri de risc      PROGRAMUL DE MONITORIZARE A MEDIULUI    REZUMATUL NON-TEHNIC    PLANUL DE MANAGEMENT AL MEDIULUI    PROVOCĂRI ÎN PREGĂTIREA RAPORTULUI EIM    REFERINȚE    ANEXE   
 ANEXA 1 Legislația UE privind mediul relevantă pentru ghid ANEXA 2 Legislația natională privind mediul relevantă pentru ghid 
 ANEXA 3 Cele mai relevante hotărâri CJEU în domeniul gestionării deșeurilor pentru proiectele privind instalații de incinerare a deșeurilor 
 ANEXA 4 Studii de caz reprezentative pentru legislația EIA din domeniul incinerării deșeurilor din jurisprudența CJUE 
 ANEXA 5 Alte ghiduri și documente utile 
   
 ACRONIME 
   
 BAT   Cele mai bune tehnici disponibile BREF  Documente de referință privind BAT EIM   Evaluarea impactului asupra mediului 
 DEIM  Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului LED   Lista europeană a deșeurilor 
 PMM  Plan de management al mediului GES   Gaze cu efect de seră 
 MG   Metale grele 
   
 DEI   Directiva privind emisiile industriale 
   
 SIMD  Sistemul integrat de management al deseurilor SM   State membre 
 RCNT  Rezumat cu caracter non-tehnic RNCS  Reducerea non-catalitică selectivă DpE   Deșeuri pentru energie 
   
 GLOSAR DE TERMENI 
   
    Termen    Definiție      Acord de mediu    Actul administrativ emis de către autoritatea competenta de protecția mediului prin care  sunt stabilite condițiile și, după caz, măsurile pentru protecția mediului, care trebuie respectate in cazul realizării unui proiect      Adaptare    Procesul de ajustare a priectului prin prevederi de măsuri specifice de adaptare la condițiile actuale și viitoare ale schimbărilor climatice și efectelor acestora. Măsurile de adaptare prevăzute incearcă să minimizeze sau să evite posibille prejudicii provocate de  fenomenele externe.      Aprobare de dezvoltare    Decizia autorității sau autorităților competente, care dă dreptul titularului proiectului să realizeze proiectul. In conformitate cu prevederile Legii 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului, aceasta se concretizează prin:    Autorizatia de construire pentru proiectele prevăzute in anexa nr.1 și cele prevăzute in anexa nr. 2, pct.1, lit.a),c),e),f),g) și pct.2-13    Acord privind utilizarea terenului in scop agricol intensiv, pentru proiectele prevăzute in anexa 2, pct.1, lit. b)    Acord al conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultura pentru proiectele privind impădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră, prevazute in anexa nr.2 pct. 1 lit.d)    Actul emis de autoritatea competentă in domeniul silviculturii conform prevederilor art. 40*) din Legea nr.46/2008 Codul silvic, republicata in onitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.611 din 12 august 2015, cu modificările și completările ulterioare, pentru realizarile obiectivelor care implică defrișarea in scopul    schimbării destinației terenurilor, prevăzute la anexa nr.2 pct.1 lit.d)      Arie naturală protejată    Zona terestră și/sau acvatică in care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de  altă natură, cu valoare ecologică, științifică ori culturală deosebită.      Arie specială de conservare    Situl de importanță comunitara desemnat printr-un act statutar, administrativ si/sau contractual in care sunt aplicate masurile de conservare necesare mentinerii sau de refacere la o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale si/sau a populatiilor  speciilor de interes comunitar pentru care situl este desemnat      Autoritate competenta    Autoritatea care emite aprobarea de dezvoltare, sau, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi Administraţia Naţională „Apele Române” şi unităţile aflate în subordinea  acesteia      BAT - Cele mai bune tehnici disponibile    Stadiul de dezvoltare cel mai eficient și avansat inregistrat în dezvoltarea unei activități și a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică a tehnicilor specifice de a constitui referința pentru stabilirea valorilor- limita de emisie și a altor condiții de autorizare, in scopul prevenirii poluării, iar, in cazul in care nu este posibil,  pentru a reduce, in ansamblu, emisiile și impactul asupra mediului în întregul său.      BATAELs –  niveluri de emisie    Nivelurile de emisie obținute in condiții normale de funcționare cu ajutorul uneia dintre  cele mai bune tehnici disponibile sau al unei asocieri de astfel de tehnici, astfel cum sunt    
   
    Termen    Definiție      asociate celor mai bune tehnici  disponibile    descrise in concluziile BAT, și exprimate ca o medie pentru o anumită perioadă de timp, in condiții de referință prestabilite.      Biodiversitate    Variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale și complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifică,  interspecifică și diversitatea ecosistemelor;      BREF – document de referință BAT    Un document rezultat in urma schimbului de informații organizat de Comisia Europeană, elaborat pentru anumite activități, care descrie, in special, tehnicile aplicate, nivelurile actuale ale emisiilor și consumului, tehnicile luate in considerare pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile, precum și concluziile BAT și orice tehnici emergente, acordând o atenție specială criteriilor prevăzute in anexa nr. 3 la  Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale.      Bun al  patrimoniului natural    Componenta patrimoniului natural care necesită un regim special de protecție,  conservare și utilizare durabilă în vederea menținerii în beneficiul generațiilor prezente și viitoare      Comunități locale    Comunitățile umane situate in interiorul sau in vecinatatea ariei naturale protejate și/sau care dețin proprietăți ori desfășoară diverse activități pe teritoriul sau in vecinatatea ariei  naturale protejate.      Concluzii BAT    Un document care conține părti al unui document de referință BAT, prin care se stabilesc concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, descrierea acestora, informații pentru evaluarea aplicabilității lor, nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, monitorizarea asociată, nivelurile de consum asociate și, după  caz, măsurile relevante de remediere a amplasamentului.      Capacitate nominală    Suma capacităţilor de incinerare ale cuptoarelor care compun o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, aşa cum este specificată de constructor şi confirmată de operator, luându-se în considerare puterea calorică a  deşeurilor, exprimată sub forma cantităţii de deşeuri incinerate într-o oră      Deșeu    Orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de  a-l arunca;      Deşeuri municipale în amestec    deşeurile menajere, precum şi deşeuri provenind din activităţi comerciale, industriale şi administrative care, prin natura şi compoziţia lor, sunt similare deşeurilor menajere, cu excepţia fracţiunilor prevăzute la poziţia 20.01 din anexa la Decizia 2000/532/CE din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deşeuri în temeiul articolului 1 litera a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deşeurile şi a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deşeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deşeurile periculoase, care sunt colectate separat la sursă şi cu excepţia altor deşeuri  prevăzute la poziţia 20.02 din anexa respectivă;      Deteriorarea mediului -    Alterarea caracteristicilor fizico-chimice și structurale ale componentelor naturale și antropice ale mediului, reducerea diversității sau productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calității vieții, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei și solului, supraexploatarea resurselor,  gospodărirea  și valorificarea  lor deficitară,  ca  și  prin  amenajarea  necorespunzătoare a teritoriului;      Emisie    Evacuarea directă sau indirectă de substanțe, vibrații, caldură sau zgomot in aer, apă ori  sol, provenite de la surse punctiforme sau difuze ale instalației    
   
    Termen    Definiție      Evaluarea impactului asupra mediului    Un proces care consta in:    Pregatirea raportului privind impactul asupra mediului de către titularul proiectului, astfel cum se prevede la articolul 5 aliniatele (1) si (2) din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 10 si 11 din LEGEA privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului)    Desfășurarea consultărilor astfel cum se prevede la articolul 6 si, dupa caz, la articolul 7 din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 6, art. 15, art. 16 si, dupa caz, la art. 17 din LEGE privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului)    Examinarea de către autoritatea competentă a informațiilor prezentate in raportul privind impactul asupra mediului și a oricăror informații suplimentare furnizate, după caz, de către titularul proiectului în conformitate cu art.5 al. (3) și a oricăror informații relevante obținute in urma consultărilor in temeiul art. 6 și 7 din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 12 din LEGE privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului si pct.ii)    Prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competenta cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, ținând seama de rezultatele examinarii menționate la punctul (iii) și, dupa caz, de propria examinare suplimentară    Includerea concluziei motivate a autorității competente în oricare dintre deciziile menționate la art. 8 a* din Directiva 2014/52/UE (respectiv art. 18 al. (8) si (9) din LEGE privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra    mediului și pct.ii)      Experți competenți    Persoane fizice si juridice care au dreptul de a elabora, potrivit legii, rapoartele din cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și care se inscriu in Registrul național al elaboratorilor de studii pentru protectia mediului (LEGEA privind evaluarea  impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului )      Hazard    Literatura de specialitate definește hazardul ca fiind posibilitatea apariției/producerii unui eveniment potențial devastator, intr-o anumită perioadă, pe un anumit areal. Indiferent de domeniu, hazardul reprezentă o amenințare și nu evenimentul in sine.  In orice ipostază, hazardul conține un anumit grad de periculozitate implicând, de cele mai multe ori, evenimente extreme. El mai poate include însă și condiții latente, care pot reprezenta pericole viitoare. Hazardul natural se poate manifesta sub forma unor evenimente singulare, combinate sau întrepătrunse secvențial în cauze și efecte.  Orice hazard poate fi caracterizat printr-o anumită localizare geografică, intensitate sau magnitudine, frecvență și probabilitate de manifestare. El are un trend dinamic (este legat de o magnitudine particulară și o perioadă de revenire specifică), așa încât se cuantifică prin relația magnitudine-frecvență, pe baza arhivelor istorice sau a modelărilor probabilistice. Orice sistem teritorial se definește printr-o amprentă a hazardului conținut.  In intelesul prezentei documentatii, hazardul capătă valența de risc numai din perspectiva lezării potențiale a lucrărilor prevăzute a se realiza, expuse și vulnerabile la  un anumit eveniment fizic cauzat de schimbările climatice.      Instalație    O unitate tehnică staționară, in care se desfășoară una sau mai multe activități prevăzute in anexa nr.1 sau in anexa nr.7 partea 1 din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, precum și orice alte activități direct asociate desfășurate pe același  amplasament, care au o conexiune tehnică cu activitățile prevăzute in anexele respective    
   
    Termen    Definiție           și care pot genera emisii și poluare.      Instalaţie de incinerare a deşeurilor    orice echipament sau unitate tehnică staţionară sau mobilă destinată tratării termice a deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii generate, prin incinerare prin oxidare, precum şi prin orice alt procedeu de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiţia ca substanţele rezultate în urma tratării să fie incinerate  ulterior.      Instalaţie de coincinerare a deşeurilor    orice unitate tehnică staţionară sau mobilă al cărei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse materiale şi care utilizează deşeuri drept combustibil uzual sau suplimentar ori în care deşeurile sunt tratate termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum şi prin alte procedee de tratare termică, cum ar fi piroliza şi gazeificarea sau procesul cu plasmă, în măsura în care substanţele care rezultă  în urma tratării sunt incinerate ulterior.      Modalitate de administrare a ariei naturale  protejate    Felul in care se asigură managementul unei arii naturale protejate, respectiv prin structuri de administrare special constituite sau prin custozi, dupa caz.      Patrimoniu natural    Ansamblul componentelor și structurilor fizico – geografice, floristice, faunistice și biocenotice ale mediului natural, ale căror importanță și valoare ecologică, economică, stiințifică, biogenă, sanogenă, peisagistică și recreativă au o semnificație relevantă sub aspectul conservării diversitatii biologice floristice și faunistice, al integrității funcționale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal și animal, precum și pentru satisfacerea cerințelor de viață, bunăstare, cultură și civilizație ale  generațiilor prezente și viitoare.      Plan de management al ariei naturale  protejate    Documentul care descrie și evaluează situația prezentă a ariei naturale protejate, definește obiectivele, precizează acțiunile de conservare necesare și reglementează activitățile care se pot desfășura pe teritoriul ariilor, in conformitate cu obiectivele de  management      Plan de management al bazinului hidrografic    Reprezintă instrumentul de implementare in cadrul activităților de gospodărire a apelor la nivel de bazin hidrografic, având in vedere obiectivul principal, respectiv atingerea  „stării bune ” pentru toate apele. Acest plan este un document detaliat care include, in principal, rezultate privind: caracteristicile bazinului hidrografic, presiunile și impactul activităților umane asupra apelor din bazinul hidrografic, precum și seturile de măsuri  necesare pentru atingerea obiectivelor de mediu.      Poluare    Introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activității umane, de substanțe, vibrații, căldură sau zgomot in aer, apă ori sol, susceptibile să aducă prejudicii sănătății umane sau calității mediului, să determine deteriorarea bunurilor materiale sau să afecteze ori să impiedice utilizarea in scop recreativ a mediului și/sau alte utilizări legitime ale  acestuia.      Proiect    Executarea lucrărilor de construcții sau a altor instalații ori lucrări, alte interventii  asupra cadrului natural și peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale      Public    Una sau mai multe persoane fizice sau juridice si, in conformitate cu legislatia ori cu  practica nationala, asociatiile, organizatiile sau grupurile constituite de acestea      Public interesat    Publicul afectat sau care ar putea fi afectat de, sau care are un interes in procedura prevazuta la art. 4 din LEGEA privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului; in sensul acestei definitii, organizatiile neguvernamentale care  promoveaza protecția mediului și care indeplinesc condițiile legale sunt considerate ca    
   
    Termen    Definiție           având un interes      Raport privind  impactul asupra mediului    Documentul care conține informațiile furnizate de titularul proiectului potrivit prevederilor art. 11 si art. 13 alin. (2)-(3) din LEGEA privind evaluarea impactului  anumitor proiecte publice și private asupra mediului      Reconstrucție  ecologica    Refacerea  ecosistemelor  naturale  fundamentale  și  mentinerea  sau  refacerea  ecosistemelor conform obiectivelor ariei naturale protejate      Regulament al ariei naturale  protejate    Documentul in care se includ toate prevederile legate de activitatile umane permise și modul lor de aprobare, precum și activitățile restricționate sau interzise pe teritoriul ariei  naturale protejate      Risc    Riscul asociază probabilitatea de apariție a evenimentelor sau tendințelor periculoase (hazardul) cu impactul acestora. Exprimat matematic, riscul este o funcție ce depinde atât de probabilitatea deapariție cât și de impactul hazardului analizat. Impactul, la rândul lui, rezultă din expunere și vulnerabilitate, expunerea lucrărilor proiecate la  pericolele date schimbărilor climatice și hazardelor associate acestora.      Riscul natural    Este o funcție a probabilității apariției unei pagube și a consecințelor probabile, ca urmare a unui anumit eveniment, fiind înțeles ca măsură a mărimii unei “amenințări” natural (Buwal, 1991). Riscul este în funcție de hazard și vulnerabilitatea elementelor de risc, în condițiile expunerii lor. Elementele de risc in cazul de față sunt sistemele de alimentare cu apă (zonele de captare, retelele de distrubutie, etc.) și sistemele de  colectare și evacuare a apelor uzate (conducte de canalizare, SEAU etc.).      Schimbări climatice    Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (UNFCCC), adoptată cu ocazia Summit-ului desfășurat la Rio de Janeiro în 1992 (The Earth Summit), definește schimbările climatice ca fiind un proces complex de modificare pe termen lung a elementelor climatice (temperatură, precipitații, creșterea frecvenței și intensității unor fenomene meteo extreme, etc.), datorate în principal emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din activități antropice, directe sau indirecte, care au determinat dezechilibre în atmosferă și au favorizat declanșarea efectului de seră. UNFCCC face o distincție între schimbările climatice determinate de activitățile umane care au condus în timp la  modificarea compoziției atmosferice și variabilitatea climatică datorata cauzelor natural.      Senzitivitatea    Reprezintă gradul in care transformări ale parametrilor externi induc schimbări in  atributele interne ale unui sistem fiind, in cazul de față, expresia rezistenței pe care lucrările proiectate o opun la schimbare.      Sit de importanță comunitară    Situl/aria care, in regiunea sau in regiunile biogeografice in care există, contribuie semnificativ la menținerea ori restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale prevazute in anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar prevazute in anexa nr. 3 la OUG 57/2007 cu modificările și completarile ulterioare, și care contribuie semnificativ la menținerea diversității biologice in regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspandire, siturile de importanță comunitară trebuie să corespundă zonelor din areal in care sunt prezenti  factori abiotici și biotici esențiali pentru existența și reproducerea acestor specii      Sit/arie    Zona definită geografic, exact delimitată      Titularul  proiectului    Solicitantul aprobării de dezvoltare pentru un proiect privat sau autoritate publică care  inițiază un proiect      Valorificare    Orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în  economie în general.    
   
    Termen    Definiție      Vulnerabilitatea    Vulnerabilitatea reprezintă măsura în care un sistem (natural sau antropic), expus unui anumit tip de hazard, poate fi afectat. Vulnerabilitatea presupune disfuncționalități potențiale interne, ca urmare a efortului de adaptare al sistemului la transformări de mediu. Mai exact, vulnerabilitatea este definită ca un ansamblu de caracteristici care predispun comunitățile umane și sistemele de infrastructură la efectele dăunătoare ale hazardului analizat.  In cazul de fata, vulnerabilitatea poate fi definita astfel: conditii determinate de efectele implicite ale schimbarilor climatice care cresc susceptibilitatea lucrarilor proiectate la impactul unui hazard.  Orice sistem, indiferent de mărime sau natură, conține o anumită vulnerabilitate potențială. Vulnerabilitatea este în funcție de capacitatea sistemului de a reacționa la modificarea condițiilor de mediu extern și intern, fiind condiționată de relația dintre senzitivitate și adaptare, în condiții de expunere. În lipsa capacității de adaptare, vulnerabilitatea unui sistem depinde în totalitate de senzitivitatea sa la schimbări de mediu. Vulnerabilitatea poate fi cuantificata ca pondere a pierderilor probabile in cazul  producerii unui hazard si rezulta din relatia magnitudine/intensitate – pagube.    
   
   INTRODUCERE     Acest ghid a fost realizat sub forma unui set de instrumente pentru a fi utilizate de către autoritățile de mediu pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM) pentru anumite proiecte, în special calitatea rapoartelor privind evaluarea impactului proiectelor asupra mediului / acordurilor de mediu și analiza calității rapoartelor efectuată de către autoritățile competente. De asemenea, se adresează și autorităților care trebuie consultate în cadrul procedurii EIM, în conformitate cu dispozițiile procedurale și juridice relevante și experților desemnați să pregătească raportul EIM pentru proiecte în acele sectoare care solicită mai frecvent sprijin financiar comunitar, dar nu numai.     În conformitate cu Directiva 2011/92 / UE  amendată prin Directiva 2014/52/EU  a Consiliului European privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (DEIM), pentru proiectele de "instalații de eliminare a deșeurilor destinate incinerării", statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că dezvoltatorul le furnizează în raportul EIM.  Prezentul ghid se referă la categoriile de proiecte enumerate în anexa I și anexa II la Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului:    Anexa I.9. Instalații de eliminare a deșeurilor prin incinerare, tratare chimică, astfel cum sunt definite în anexa I la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deseurile [43] la pozitia D9,    Anexa I 10. Instalații de eliminare a deșeurilor destinate incinerării sau tratării chimice, astfel cum sunt definite în anexa I la Directiva 2008/98 / CE, la rubrica D9 pentru deșeurile nepericuloase cu o capacitate mai mare de 100 de tone pe zi.    Anexa II 11. Alte proiecte, lit. b) Instalații pentru eliminarea deșeurilor (proiecte neincluse in anexa I)  Următoarele instalații de eliminare a deșeurilor municipale intră sub incidența Directivei 2010/75  / UE privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (DEI), astfel cum figurează în anexa I a directivei:    	Anexa I, 5.2. Eliminarea sau valorificarea deșeurilor în instalațiile de incinerare a deșeurilor ...: (a) pentru deșeurile nepericuloase cu o capacitate de peste 3 tone pe oră.       Facem precizarea că in cuprinsul prezentului Ghid se face referire NUMAI la instalații de incinerare a deșeurilor municipale.     In conformitate cu Art.4 (2) a Legii 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului (Denumită în continuare LEGE), procedura de evaluare a impactului asupra mediului integrează  şi  evaluarea posibilelor efecte ale emisiilor industriale, astfel asigurandu-se indeplinirea cumulativă a cerințelor directivelor și legislației naționale privind evaluarea impactului aspura mediului și prevenirea și controlul integrat al poluării.  În acest sens, aspectele BAT ar trebui abordate în cursul procedurii EIA, ținând cont de faptul că, în conformitate cu DEI, incinerarea deșeurilor trebuie făcută în instalațiile proiectate pe baza celor mai bune tehnici disponibile (denumite in continuare BAT).     DEI și Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale definesc  „cele mai bune tehnici disponibile“  ca fiind stadiul de dezvoltare cel mai eficient şi avansat înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică a tehnicilor specifice de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie şi a altor condiţii de autorizare, în scopul prevenirii poluării, iar, în cazul în care nu este posibil, pentru a reduce, în ansamblu, emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său. Pentru majoritatea instalațiilor din anexa 1, a fost elaborat un „document de referință BAT“ care descrie, în special, tehnicile aplicate, nivelurile actuale ale emisiilor şi consumului, tehnicile luate în considerare pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile, precum şi concluziile BAT şi orice tehnici emergente.     Termenul “concluzii BAT” a fost introdus prin art. 13 din DEI și art. 3 al. l) al Legii nr. 278/2013, un document care conţine părţi ale unui document de referinţă BAT, prin care se stabilesc concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile, descrierea acestora, informaţii pentru evaluarea aplicabilităţii lor, nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile, monitorizarea asociată, nivelurile de consum asociate şi, după caz,măsurile relevante de remediere a amplasamentului. Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile stau la baza stabilirii condiţiilor din autorizaţia integrată de mediu.  In baza art. 13 din Legea nr. 278/2013, până la adoptarea prin decizii ale Comisiei Europene a concluziilor BAT, se aplică concluziile din documentele de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile pentru incinerarea deșeurilor, adoptate înainte de 6 ianuarie 2011, drept concluzii BAT.     Celelalte documente de referință BAT care pot avea legatură cu instalațiile de incinerare (respectiv concluziile BAT, dupa adoptare) ar trebui luate in considerare, cum ar fi BREF pentru Emisii din depozitare, BREF pentru Industria Tratării Deșeurilor, REF pentru Eficiența Energetică, REF pentru Efecte Economice și Cross- Media, REF Principii Generale de Monitorizare.     Structura ghidului urmează, într-o mare măsură, cerințele prevăzute în anexa IV a DEIM în ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate de către titular autorității competente in cadrul procedurii EIM, respective in Anexa nr. 4 a Legii.     In Lege este prevăzut conținutul raportului privind impactul asupra mediului. Secțiunile ghidului furnizează recomandări pentru structura standard a Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, recomandări ce se vor regăsi in fiecare secțiune și sub-secțiune a acestuia:    Introducere    Cadrul politic, legal si administrativ    Descrierea proiectului propus inclusiv a BAT    Descrierea principalelor alternative    Descrierea mediului    Descrierea impacturilor semnificative probabile asupra mediului și a măsurilor de atenuare    Programul de monitorizare a mediului    Rezumat non-tehnic    Planul de management al mediului    Provocări în pregătirea Raportului EIM    Referințe       Ordinea propusă și domeniul de aplicare nu sunt obligatorii sau exhaustive, ci trebui să fie adaptate în funcție de caracteristicile fiecarui proiect in parte. Acest lucru se referă la obiectivele proiectului, caracteristicile tehnice, localizarea, mediul natural și construit și alte elemente.       CADRUL POLITIC, LEGISLATIV ȘI ADMNISTRATIV     Obiectivul acestei secțiuni din Raportul EIM este de a oferi o imagine de ansamblu a politicii naționale de mediu, precum și a legislației naționale și a UE care a fost luată în considerare în realizarea EIM.     Acest capitol al Raportului EIM analizează relevanța legislației europene și naționale, a planificării naționale, a politicii și compatibilitatea proiectului cu această legislație / politică. Acesta evidențiază legislația și politicile ministerelor naționale, după caz, și conturează directivele și regulamentele UE și alte obligații internaționale care se aplică proiectului.     Anexele 1- 4 din prezentul ghid oferă o privire asupra legislației UE aplicabile și asupra celor mai relevante cazuri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), cu o scurtă descriere a subiectului.     Directivele relevante ale UE (Anexa 1) includ DEIM, precum și diverse alte directive si documente referitoare la deșeuri, calitatea aerului, schimbari climatice, calitatea apei și zgomot. Deoarece acquis-ul de mediu al UE a fost transpus în legislația națională, directivele în sine nu vor fi abordate, iar legislația națională care transpune directivele este sumarizată in continuare, lista detaliată, inclusiv actele subsecvente fiind prezentată in Anexa 2 .     Caseta 1. Legislația aplicabilă la nivel național        Acte de planificare și dezvoltare naționale, regionale sau locale Strategia de gestionare a nămolurilor,  Strategia Nationala a Romaniei privind Schimbarile Climatice 2013-2020      Reglementarea managementului de mediu privind șantierele      Managementul deșeurilor      Prevenirea și controlul poluării      Calitatea apei      Calitatea aerului înconjurător  Legislația care definește și stabilește obiective pentru calitatea aerului ambiental, cea referitoare la limitarea emisiilor de gaze din diverse activități și nivelurile de emisie din diferite tipuri de vehicule  Legislația  stabilind  metodele  și  criteriile  pentru  monitorizarea  calității  aerului  și  metodologiile de modelare pentru dispersia poluanților din aer      Sol      Zgomot      Flora, fauna și habitatele naturale      Schimbări climatice      Legislație privind sănătatea și securitatea      Legislație privind: sănătatea la locul de muncă; protecția lucrătorilor; siguranța la locul de       Legislația cadru    Legislația privind incinerarea deșeurilor și norme tehnice    Legislația privind depozitarea deșeurilor și norme tehnice      Legislația cadru privind prevenirea și controlul integrat al poluării    Ghiduri BAT naționale      Legislația cadru pentru protecția calității apei    Legislația privind calitatea apei uzate    Standarde de calitate pentru apa uzată      Legislația pentru evaluarea și conservarea calității solului      Legislația referitoare la nivelurile de zgomot pentru echipamentele utilizate în exterior, de la diferite tipuri de vehicule, metodologii de evaluare și modelare;      Legislația pentru protecția și conservarea biodiversității, protecția pădurilor, conservarea habitatelor naturale.          muncă; utilizarea echipamentului individual de protecție la locul de muncă;      Legislația referitoare la rețelele de utilități publice (de exemplu, rețeaua de transport  energetic 1 )      Legislație orizontală          Politici și planuri           Legislația privind evaluarea impactului asupra mediului    Legislația privind libertatea de acces la informații privind mediul;      Politica dezvoltării urbane / rurale    Politicile de conservare a terenurilor    Planuri de dezvoltare locală    Politici privind patrimoniul cultural       Pe lângă legislația relevantă a UE, în Raportul EIM trebuie să se introducă pe scurt toată legislația națională privind mediul înconjurător aplicabilă în materie de emisii, precum și politicile și planurile luate în considerare pentru realizarea proiectului. Autoritățile responsabile pentru monitorizarea construcțiilor și a mediului trebuie notate.     Sistemele instituționale EIM diferă de la o țară la alta, reflectând diferite tipuri de guvernare. În unele țări, fie Ministerul Mediului sau o autoritate desemnată sau Autoritatea de Planificare administrează procesul EIM. În cadrul acestei secțiuni a Raportului EIM, ar trebui să se descrie pe scurt rolul autorităților / instituțiilor implicate în procesul EIM și alte modalități instituționale de implementare a DEIM.     Anexa 3 prezintă cazurile cele mai relevante ale CJUE pentru proiectele de incinerare a deșeurilor. Chiar dacă nu sunt legate direct de procesul de evaluare a impactului asupra mediului, se face referire la unele hotărâri ale CJUE, care ar trebui avute în vedere atunci când se efectuează EIM pentru proiectele de incinerare. Trebuie remarcat faptul că utilizatorii acestui ghid ar trebui să verifice periodic noua jurisprudența relevantă a Curții.     Anexa 4 prezinta  studii de caz reprezentative pentru legislația EIA din domeniul incinerării deșeurilor din jurisprudența CJUE, inclusiv concluziile rezidand din analiza acestora.        DESCRIEREA PROIECTULUI PROPUS     Această secțiune a raportului EIM ar trebui să conțină astfel de informații și un nivel de detaliere care să ofere verificatorilor, factorilor de decizie și părților interesate o imagine completă (o          1 Unele state membre au o legislație specifică pentru autorizarea proiectelor care stau sub liniile de transport aerian de înaltă tensiune      privire de ansamblu) a caracteristicilor relevante pe parcursul tuturor etapelor proiectului, de la proiectare până la existența și funcționarea fizică a acestuia. În mod tipic, această secțiune a raportului EIM va cuprinde patru subsecțiuni principale, și anume:    Descrierea cerințelor de amplasare și de utilizare a terenului    Descrierea proiectării    Descrierea proceselor principale în fazele de dezvoltare și de operare;    Estimarea reziduurilor și a emisiilor rezultate din implementarea proiectului.     Este important de menționat că această secțiune va acoperi doar alternativa selectată, în timp ce opțiunile luate în considerare anterior sunt prezentate într-o secțiune separată a raportului EIM. Următoarele subsecțiuni se referă în principal la construirea unui nou incinerator de deșeuri municipale.        Descrierea conceptului de proiect     Articolul 1(2) al Directivei EIA definește , proiectul ’ ca: „executarea lucrărilor de construcție sau a altor instalații sau scheme, altor intervenții în mediul și cadrul natural inclusiv cele ce implică extracția resurselor minerale”.   Termenul de , instalație’  nu este definit în Directiva EIM. O definiție a acestui termen este furnizată în Directiva Emisiilor Industriale 2 , dar această definiție nu este considerată adecvată pentru scopurile Directivei EIA. , Instalația ’ în sensul DEI semnifică  ,o unitate tehnică staționară în cadrul căreia sunt realizate una sau multe activități enumerate în Anexa I sau în Partea 1 a Anexei VII [la Directiva 2010/75/UE] și ori alte activități asociate în mod direct pe același amplasament ce au legătură tehnică cu activitățile enumerate în acele Anexe și care pot avea un efect asupra emisiilor și poluării’  (Articolul 3(3) al DEI). Prin comparație, Directiva EIM prevede un domeniu de aplicare mai larg. Instalațiile mobile – cu toate că nu sunt menționate în mod explicit în Directiva EIM – sunt considerate acoperite de prevederile acesteia deoarece sunt instalații temporare. 3  În momentul în care instalațiile mobile sau temporare au caracteristicile (și impactul asociat) categoriilor de proiecte incluse în Anexele I și II la Directiva EIA, acestea vor fi supuse cerințelor acesteia. 4  Mai mult, în momentul în care o instalație mobilă este mutată în altă regiune, necesitatea unei noi evaluări a impactului asupra mediului va fi luată în considerare.  Definiția ‚ proiectului ’ a fost completată de către Curte, care a concluzionat că  ,lucrările de demolare intră în sfera de aplicare a Directivei 85/337 și în această privință pot constitui un   ,proiect’ în sensul Articolului 1(2)’  (C-50/09, alineatele 86-107). Curtea a concluzionat că lucrările de demolare nu pot fi excluse din sfera de aplicare a legislației naționale ce adoptă           2  Directiva 2010/75/UE a Parlamentului și Consiliului European din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (Reformare), MO L 334, 17.12.2010, p. 17-119.   3 Mai mult, Anexa II(13), a doua liniuță, include în mod explicit proiectele din Anexa I desfășurate în mod exclusiv sau în principal pentru dezvoltarea și testarea noilor metode sau produse și neutilizate pentru mai mult de doi ani.   4 Instalațiile mobile vor fi luate în considerare în scopul Directivei EIA, printre altele, cu privire la amplasarea acestora.      Directiva EIM. Pe baza jurisprudenței și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului, Directiva EIM modificată prevede că procedurile de încadrare  și evaluările impactului asupra mediului vor lua în considerare impactul întregului proiect în cauză și, unde este relevant, fazele de demolare (Anexa II A, punctul 1 (a) și Anexa IV, punctul 1 (b) și 5 (a)).       Activități corespunzătoare proiectelor privind instalații de eliminare a deșeurilor municipale  Există tipuri de activități ce prezintă caracteristicile mai multor categorii de proiecte enumerate în Directiva EIA. Aceste activități pot fi privite din unghiuri diferite, în funcție de caracteristicile lor tehnice, proiectare sau producție, de exemplu proiectele biogaz sau biocombustibil. 5  Practica arată că diferite categorii de proiecte pot fi relevante, în funcție de domeniul de aplicare al proiectului biogaz, în special:    Instalații de eliminare a deșeurilor prin incinerare, tratare chimică, astfel cum sunt definite in anexa I la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile [4] la pozitia D9 6 ,    Instalații de eliminare a deseurilor nepericuloase prin incinerare, tratare chimică, procedee definite in anexa I la Directiva 2008/98/CE, la pozitia D9 7 , cu o capacitate de peste 100 tone pe zi.    Instalații pentru eliminarea deșeurilor (proiecte neincluse in anexa Ia Directivei EIA 2014/52/UE).    Din perspectiva producției, biogazul poate fi fie rezultatul principal al activității sau produsul său secundar. În plus, din perspectiva construcției și întreținerii, producția de biogaz se bazează pe infrastructură, de exemplu conducte, unități de depozitare, etc. Prin urmare, pentru a determina dacă un proiect legat de biogaz intră sau nu în sfera de aplicare a Directivei EIA, acesta trebuie examinat în detaliu luând în considerare toate perspectivele relevante.          5  Din perspectiva producției, biogazul poate fi fie rezultatul principal al activității sau produsul său secundar. În plus, din perspectiva construcției și întreținerii, producția de biogaz se bazează pe infrastructură, de exemplu conducte, unități de depozitare, etc. Prin urmare, pentru a determina dacă un proiect legat de biogaz intră sau nu în sfera de aplicare a Directivei EIA, acesta trebuie examinat în detaliu luând în considerare toate perspectivele relevante.   6 Directiva 200/98/CE – Anexa I, poziția D9 : Tratarea fizico-chimică nemenționată în altă parte în prezenta anexă, care generează compuși sau mixturi finale eliminate prin intermediul unuia dintre procedeele numerotate de la D 1 la D 12 (de ex.: evaporare, uscare, calcinare etc.)   7 Directiva 200/98/CE – Anexa I, poziția D9 : Tratarea fizico-chimică nemenționată în altă parte în prezenta anexă, care generează compuși sau mixturi finale eliminate prin intermediul unuia dintre procedeele numerotate de la D 1 la D 12 (de ex.: evaporare, uscare, calcinare etc.)        Cerințele privind amplasamentul și utilizarea terenului       Poziționarea incineratorului de deșeuri     Cercetarea (analiza) preliminară a locației propuse pentru instalația de incinerare trebuie să furnizeze date privind situl și împrejurimile sale și se va baza pe:    sondaje specifice zonei, de exemplu, topografie, accesibilitate, condiții climatice (vânturile predominante, fenomene de inversiune, temperatură etc. distanța de la limita locului de instalare propus la receptorii sensibili etc.), tipologia solului, etc.;    Studii hidrologice, hidrogeologice și / sau geologice (de exemplu, apele de recepție ale efluentului din stația de epurare a apelor uzate, fluctuația tabelelor de apă subterană, direcția apei subterane, calitatea apei subterane, caracteristicile tehnice, distanțele de la instalație până la orice aval de ape recepționate (ape subterane adânci și adânci, precum și ape de suprafață proaspete și  / sau sărate) etc.    studii socio-economice (de exemplu, utilizarea terenurilor, demografie, traseul transportului direct de deșeuri și transferul de la generatori / orașele principale la instalația de incinerare (adică pe drumurile existente sau planificate), precum și comunitățile vecine existente care ar putea fi afectate, inclusiv fermele etc.).       Pe baza informațiilor de mai sus, amplasarea terenului (locației) trebuie verificată în conformitate cu criteriile din caseta 2, dacă nu prezintă un risc serios pentru mediu.     Caseta 2. Criterii de cartografiere negative        Criterii care trebuie luate în considerare:                          rezidențiale etc.);                      accidentală de gaz;           zone geologice instabile;      soluri instabile;      convecție (de exemplu, din cauza resurselor minerale, a apei, a petrolului sau a gazelor);      zone umede;      zone predispuse la inundații;      zone din interiorul unei distanțe reglementate din zone sensibile (legendă a apei, zone      depresiuni naturale și văile în care este posibilă contaminarea apei;      zone de reîncărcare a apelor subterane și zonă de masă mare de apă;      zone de locuit protejate, aproape de parcuri naționale si/sau situri Natura 2000;      zone intens populate, situri arheologice, istorice, paleontologice și turistice unice;      condițiile atmosferice care ar împiedica dispersia sigură a emisiilor gazoase și eliberarea      pericole naturale majore (de exemplu, alunecări de teren);          Criterii care trebuie luate în considerare:           locații sensibile.       BREF existente pentru incinerarea deșeurilor subliniază faptul că amplasarea geografică a unei noi instalații de incinerare are o importanță deosebită și trebuie corelată cu cererea de căldură (a se vedea caseta 3).     Caseta 3. Amplasarea incineratoarelor aproape de beneficiarii de căldură     "Amplasarea instalațiilor noi astfel încât utilizarea căldurii și / sau a aburului generat în cazan să poată fi maximizată prin orice combinație de:  Alegerea unei locații pentru o nouă instalație este un proces complex care implică mulți factori locali (de exemplu, transportul deșeurilor, disponibilitatea consumatorilor de energie etc.). Generarea de energie electrică poate oferi cea mai eficientă opțiune de energie pentru recuperarea energiei deșeurilor în cazuri specifice în care factorii locali împiedică recuperarea căldurii / aburului. "  CE, Incinerarea deșeurilor BREF, 2006       producerea de energie electrică cu furnizare de căldură sau cu abur pentru utilizare (adică prin cogenerare)    	furnizarea de căldură sau de abur pentru utilizarea în rețelele de distribuție termică centralizată    furnizarea de abur de proces pentru diverse utilizări, în principal industriale (a se vedea exemplele de la punctul 4.3.18)    furnizarea de căldură sau abur pentru a fi utilizată ca forță motrice a sistemelor de răcire / aer condiționat         Descrierea locației proiectului și a cerințelor terenului          Pe baza unor studii adecvate, descrierea locației selectate ar trebui să includă informații despre zona proiectului și, în special, locațiile componentelor proiectului, inclusiv alte facilități (de exemplu, zăcăminte de depozitare și tratare a zgurii, depozite de zgură și / sau cenușă, tratarea apelor uzate / instalația de pretratare), clădiri sau alte structuri fizice, precum și vecinătatea zonei proiectului. De asemenea, ar trebui să conțină informații similare în legătură cu faza de construcție a proiectului și componentele proiectului (ex. organizare de santier,,). Se vor avea in vedere prevederile Ord 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deseurilor, respectiv faptul ca amplasarea instalaţiei de incinerare se va face ţinând cont de modelarea matematică a dispersiei poluanților în aer realizat în condiţiile de funcţionare cele mai nefavorabile, dar nu la mai puţin de 500 m de zona locuită.     Caseta 4. Date privind localizarea proiectului și cerințele privind utilizarea terenului        Descrierea locație          exemplu, zona de recepție, zonele speciale de depozitare a deșeurilor, instalația de tratare a apelor uzate, depozitul de deșeuri de zgură / cenușă etc.      Limite de construcție, zonele de munca      amploarea zonelor de muncă;      adiacent, topografia);      Propunerile se vor face în funcție de mărimea și tipul lucrărilor prevăzute în proiect.       amplasarea instalației (coordonatele geografice);    topografia înconjurătoare a instalației de incinerare propuse;    utilizare terenului (agricol, rezidențial, comercial, recreere, zone industriale, zone turistice, instituții);    vecinătatea terenurilor de mai sus față de incineratorul propus;      suprafața de teren necesară pentru instalația de incinerare (inclusiv posibila extindere ulterioară);    dimensiunea zonei solicitate pentru celelalte componente ale zonei incineratorului (de      utilizarea terenului zonei propuse pentru șantierul de constructii și a zonelor de muncă;      limitările de proiectare impuse de caracteristicile terenului  (inclusiv utilizarea terenului      amplasarea organizării de șantier legat de lucrările prevăzute în proiect. Dacă locațiile nu au fost încă stabilite, Raportul EIM ar trebui să conțină propuneri pentru organizarile de santier.       Se recomandă ca titularul sa includă lista receptorilor sensibili, descrierea acestora și distanța până la limita amplasamentului instalației de incinerare.  Trebuie să fie prezentat traseul de acces / trafic spre teren, care va fi utilizat atât în etapa de construire, cât și in cea de exploatare, precum și o estimare a fluxului de trafic curent.  Pentru a facilita o bună înțelegere a proiectului, hărțile semnificative din punct de vedere al protecției mediului ar trebui să însoțească descrierea amplasării proiectului și a descrierii proiectarii:    harta care prezintă propunerea în context regional;    harta care prezintă limitele administrative ale localităților incluse în aglomerare, delimitarea aglomerărilor și locațiile altor facilități ale sistemului de gestionare a deșeurilor (de exemplu stațiile de transfer);    hărți care indică utilizarea terenului existent în zona componentei proiectului / proiectului și în zona șantierului și a locurilor de muncă;       Pentru o mai bună prezentare a amplasamentului in vederea  localizării exacte a componentelor proiectului vor fi prezentate coordonatele Stereo 70 ale tuturor componentelor acestuia. În cazul în care localizarea nu este de tip punct, ci poligon sau linie, se vor reda coordonatele punctelor extreme (în cazul poligonului coordonatele colțurilor, iar în cazul liniilor coordonatele punctelor extreme). O localizare precisă se poate efectua și pe baza unor fișiere GIS (shapefile) sau CAD (dwg). De asemenea,  titularul va insera imagini recente ale amplasamentului propus.     3.3 Descrierea proiectului  În absența concluziilor BAT, incineratoarele de deșeuri ar trebui să continue să îndeplinească standardele de control al mediului în baza BREF pentru incinerarea deșeurilor și a altor documente BREF aferente.  Proiectarea incineratoarelor ar trebui să asigure respectarea legislației naționale și europene existente. Din ambele perspective, statele membre au obligații stabilite de DEI.  În conformitate cu DEI, "eliminarea sau recuperarea deșeurilor în instalațiile de incinerare a deșeurilor sau în instalațiile de coincinerare a deșeurilor pentru deșeuri nepericuloase cu o capacitate mai mare de 3 tone pe oră" (anexa 1 punctul 5.2 litera (a)) trebuie să fie proiectată luând măsurile adecvate de prevenire împotriva poluării, în special prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile și fac obiectul unei aprobări integrate de mediu.  Toate componentele instalației de incinerare ar trebui să respecte BAT incluse în BREF pentru incinerarea deșeurilor.  În această secțiune trebuie să fie incluse principalele componente constructive ale proiectului în limitele amplasamentului instalației de incinerare și sunt prezentate în caseta 5 împreună cu fluxul tehnologic.     Caseta 5. Principalele componente ale proiectului                                                 platforma de cântărire,      zona de recepție;      buncăr pentru depozitarea deșeurilor;      zona de pre-tratare a deșeurilor (acolo unde este necesar);      cuptor, inclusiv generator de abur;      unitate de recuperare a energiei (de ex. Boiler) și unitate de conversie      sistemul de curățare a gazelor de ardere      managementul reziduurilor de curățare a gazelor de ardere      evacuarea gazelor arse      instalații de tratare și de eliminare a zgurii / cenușii 8             8 Depozitul de deșeuri, inclus în limita amplasamentului instalației WtE, a fost proiectat pentru a se conforma Directivei 1999/31 privind depozitele de deșeuri. Se recomandă includerea capacității (dacă este cazul) și a suprafeței acoperite (m2).                             Trebuie inclusă o diagramă detaliată a fluxului tehnologic       instalația de tratare / pre-epurare a apelor reziduale;      zona de parcare;      constructii pentru administrație și personal      atelier și depozit;      alte unități auxiliare       Caseta 6. Eficiența energetică într-o instalație de incinerare a deșeurilor           DEI definește o "instalație de incinerare a deșeurilor" ca fiind "orice unitate și echipament tehnic staționar sau mobil destinat tratării termice a deșeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii produse prin incinerare, prin oxidarea deșeurilor, precum și prin alte procese de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesul plasmatic, dacă substanțele rezultate din tratare sunt ulterior incinerate ". De asemenea, instalațiile de incinerare a deșeurilor municipale DEI cu o capacitate de peste 3 t / h ar putea fi clasificate ca:  Eficiența energetică ar putea fi considerată un "indicator de performanță pentru nivelul de recuperare a energiei provenite din deșeuri într-o instalație dedicată incinerării deșeurilor municipale" 9   Termenul "deșeuri în energie" este frecvent utilizat pentru descrierea instalațiilor de incinerare cu recuperare energetică de înaltă eficiență, fără a avea în vedere o valoare limită particulară. Documentul BREF pentru incinerarea deșeurilor este singurul document oficial care îl definește drept "o utilizare pe termen pentru a descrie incineratoarele care recuperează căldura și / sau energia electrică", fără a fi obligat din punct de vedere juridic.  Există o diferență semnificativă între operațiunile de "recuperare a energiei din deșeuri" și de "recuperare" a energiei "(ca în cazul DEI), deoarece nu toate procesele de" recuperare a  energiei din deșeuri "sunt" operațiuni de recuperare".       operațiunea de eliminare sau    operațiunea de recuperare (n.b., de energie); lista neexhaustivă a operațiunilor de recuperare prezentată în anexa II la Directiva-cadru privind deșeurile (DCD) definește R1 drept operațiune de recuperare care este înțeleasă ca "Utilizați în principal ca combustibil sau alt mijloc de a genera energie". Este clarificat într-o notă de subsol că aceasta include instalații de incinerare destinate prelucrării deșeurilor municipale numai în cazul în care eficiența lor energetică este egală sau mai mare de 0,65 pentru instalațiile noi. Pentru o valoare a eficienței energetice mai mică de 0,65 incinerarea este considerată o operațiune de eliminare.               9 CE, Ghidul privind interpretarea formulei de eficiență energetică R1 pentru instalațiile de incinerare destinate prelucrării deșeurilor solide municipale în conformitate cu anexa II la Directiva 2008/98 / CE privind deșeurile, 2011         Deoarece recuperarea energiei este o cerință tehnică în timpul etapei de răcire a gazelor de ardere pentru toate instalațiile de incinerare, toate instalațiile moderne de incinerare funcționează cu o anumită recuperare a energiei ca și căldură (ca apă caldă sau abur) sau electricitate sau ambele ca energie termică și combinată. Cantitatea de energie disponibilă pentru a fi recuperată din deșeuri depinde de valoarea calorică a deșeurilor. Eficiența de recuperare a energiei depinde, de asemenea, de proiectarea instalației. Optimizarea tehnicilor de recuperare a energiei necesită ca instalația de incinerare să fie proiectată pentru a satisface cererea consumatorului de energie. 10   BAT specifice pentru recuperarea energiei legate de incineratoarele de deșeuri municipale sunt enumerate în subcapitolul 5.2 (măsurile 61-63) din BREF pentru incineratoarele de deșeuri.        Datele cheie care trebuie furnizate în Raportul EIM, pentru componentele principale ale proiectului, sunt prezentate în Caseta 7.     Caseta 7. Date privind proiectarea        Populație / localități deservite                      Instalația de incinerare                  închidere, t / zi, m3 / zi;      temperatura, timpul de retenție a gazului etc.);              care vor fi utilizate.      Deșeuri acceptate           număr, localități;      populația inițială care trebuie servită, locuitorii;      populația finală care trebuie servită, locuitorii;      distanțele față de localitățile deservite sau stațiile de transfer;      numărul de linii;      durata de viață, ani;      capacitatea de deșeuri (tone / oră);      cantitatea estimată de deșeuri zilnice de la data punerii în funcțiune, respectiv anul de      caracteristicile constructive și operaționale ale cuptorului (numărul de arzătoare de pornire,      timpul de funcționare anual (ore / an) (recomandat 365 zile x 24 ore);      numărul de închideri planificate pe an;      tehnici / metode de construcție, inclusiv natura lucrărilor de construcție și a scării mașinilor      compoziția estimată 11             10 Document de referință privind cele mai bune tehnici disponibile pentru incinerarea deșeurilor, august 2006      11 Centrele WtE ar putea utiliza RDF ca combustibil produse în instalații externe.             Generarea energiei termice / electrice                  Sistemul de control al poluării aerului      reducerea catalitică selectivă (SCR)) și caracteristicile procesului;      caracteristicile procesului;              Cenușă / cenușă particule atmosferice și zgură /managementul cenușii de fund                  Rețeaua de alimentare cu apă              Rețeaua de colectare a apelor pluviale          Echipamente de monitorizare          Desene      Aspecte, secțiuni transversale și detalii de construcție pentru componentele instalației, inclusiv:       valori termice estimate (medii, minime și maxime 12 );    ar trebui furnizată o listă cu deșeurile acceptate (inclusiv codurile ELW 13 );      producția de căldură / electricitate;      eficiența energetică (după proiectare);      caracteristicile sistemelor de recuperare a căldurii și / sau de generare a energiei electrice;      reducerea emisiilor de NOx (de exemplu, reducerea selectivă non- catalitică (SNCR),      neutralizarea gazelor acide (sistem de curățare uscată, semi-uscată sau umedă) și      controlul și caracteristicile procesului de dioxine și furani;      echipamente de îndepărtare a prafului (tip de filtre) și caracteristici ale procesului;      manipularea cenușii / zgurii pe șantier;      tehnologie de tratare;      eliminarea cenușii tratate și a altor reziduuri;      proces (de curățare) și surse de apă potabilă;      tratarea apelor uzate;      aria acoperită, tratarea și evacuarea scurgerilor de ape      echipamente de monitorizare a calității mediului;    echipamente de monitorizare și întreținere operațională, inclusiv monitorizarea post- dezafectare;      toate instalațiile (instalația de incinerare, instalațiile auxiliare);    măsuri de atenuare care vor fi realizate ca parte a proiectului;    sisteme de monitorizare; Diagrame    diagrama fluxului de proces pentru instalația de incinerare.            12 Toate datele incluse în raportul EIM trebuie să provină din surse de încredere, cum ar fi lucrări științifice, rapoarte și studii publicate   13 Unele state membre ar putea accepta alte deșeuri nepericuloase decât cele municipale.      3.3 Descrierea proceselor principale     Raportul EIM trebuie să ia în considerare toate etapele de viață ale incineratorului: construcția, exploatarea și dezafectarea.     Activitățile desfășurate în faza de construcție a proiectului, organizarea de șantier, pregătirea șantierului, activitățile de construcție și, după caz, activități de dezafectare sau demolare.  Descrierea activităților legate de faza de operare ar trebui să abordeze aspecte legate de funcționarea și întreținerea componentelor proiectului. Caseta 8 oferă o imagine de ansamblu (nu este exhaustivă) a problemelor care trebuie abordate în Raportul EIM în legătură cu activitățile proiectului.  Caseta 8. Activitățile proiectului     Construcția      Pregatirea amlasamentului                      și evacuarea apelor reziduale și instalațiile pentru tratarea și / sau îndepărtarea efluenților lichizi, după caz, alimentarea cu energie electrică, eliminarea deșeurilor etc .;                              Etapa de constructie a proiectului      activități de construcție (săpături, lucrări civile etc.);                  amplasamentele (suprafața de teren ocupată temporar de materiale și solul excavat);      materiale relevante (dacă este cazul);       investigații preliminare;      îndepărtarea vegetației din zona șantierului;      îndepărtarea și depozitarea pământului și a săpăturilor, nivelarea amplasării șantierului;      estimarea cantităților / volumelor de excavare în vrac;      facilități de cazare pentru șantier: alimentarea cu apă (potabilă și tehnologică dacă este cazul)      facilități de depozitare a materialelor de construcție;      parcarea și întreținerea echipamentului utilizat pentru activitățile de construcție;      împrejmuirea șantierului de construcții;      drumuri de acces la șantier;      echipamentul principal utilizat;      instalații temporare de depozitare a deșeurilor la fața locului;      evoluți activităților, ținând cont de tipul de lucrări din zona proiectului și de diferite tipuri de      varietatea infrastructurii (temporară și / sau permanentă);      echipamente, mașini și vehicule grele și proceduri de construcție care trebuie utilizate;      instalarea echipamentului;      caracteristicile estimative ale lucrărilor în ceea ce privește forța de muncă (număr) și      Lucrări pentru protecția siturilor arheologice, a monumentelor istorice sau a bunurilor              Operarea      Instalație de incinerare          cu deșeuri, extracția zgurii / cenușilor, etc);              Managementul cenușii depuse          acesteia;          Managementul cenușii eliminate în aer          acesteia;              Rețeaua de alimentare cu apă              Rețeaua de colectare a apelor pluviale              Sistemul de transport al căldurii și al energiei              Dezafectarea      Pregatirea locului                               numărul de lucrători implicați în etapa de construcție.      acceptarea deșeurilor;      operațiunile tehnologice necesare pentru funcționarea instalației de incinerare (alimentarea      controlul calității;      operațiuni de întreținere;      operațiunile de întreținere ale sistemelor de colectare și tratare;      transportul, depozitarea și manipularea cenușii de fund și a deșeurilor rezultate din tratarea      activități de inspecție la fața locului;      operațiunile de întreținere ale sistemelor de colectare și tratare;      transportul, depozitarea și manipularea cenușii de fund și a deșeurilor rezultate din tratarea      activități de inspecție la fața locului;      controlul calității - eficiența procesului de tratare a cenușii eliminate în aer;      activități de inspecție la fața locului: echipamente, integritate conducte, structuri civile;      activități de întreținere      activități de inspecție la fața locului: echipamente, integritate conducte, structuri civile;      activități de întreținere      activități de inspecție la fața locului: integritate echipamente;      activități de întreținere      cercetări preliminare specifice;      dezmembrare, demolare și decontaminare;      transportul deșeurilor la tratare, reciclare sau eliminare;      reabilitarea profilului final și a peisajului;      monitorizare;      activități de asistență medicală (dacă este cazul).       Pentru activitățile prezentate mai sus, trebuie prezentate materialele destinate utilizării (inclusiv cele care pot fi dăunătoare pentru sănătatea umană sau pentru mediu), atât pentru faza de construcție, cât și pentru faza de funcționare a proiectului.     Următoarele aspecte privind materialele destinate utilizării ar trebui abordate, de asemenea:    materiale: tipuri și cantități;    instalațiile de depozitare și locațiile acestora;    condițiile de manipulare.     3.4 Estimarea reziduurilor și a emisiilor rezultate din implementarea proiectului  Estimarea reziduurilor și a emisiilor ar trebui să se efectueze luând în considerare componentele proiectului,  echipamentele  și  tehnicile  de  construcție,  respectiv  activitățile  specifice  de exploatare și materialele corespunzătoare care sunt destinate utilizării.     Caseta 9. Estimarea emisiilor și reziduurilor     Constructia      Emisii      cantitățile);      cantitățile);              Deşeuri      - materialele rezultate din excavare / dragare care nu sunt utilizate pentru umplere, strat humus, soluri contaminate sau alte materiale, deșeuri menajere nepericuloase, deșeuri periculoase, deșeuri rezultate din construcții;      ELW);      reciclare / recuperare, depozitare și / sau incinerare).      Operare      Emisii       efluenți lichizi: surse, caracteristici (compoziția estimată, fluxurile și / sau      emisii / mirosuri de gaz: surse, caracteristici (compoziția estimată, fluxurile și / sau      emisii de praf: surse, caracteristici (compoziție estimată, debite și / sau cantități);      generarea de zgomote și vibrații (surse și intensitate).      tipurile de deșeuri, de exemplu:      caracteristici ale deșeurilor 14  (cantități estimate, proprietăți periculoase, coduri      gestionarea deșeurilor: stocarea temporară, transportul și destinația finală (reutilizare,            14 Lista europeană a descrierilor deșeurilor din catalogul european al deșeurilor stabilită prin Decizia 2000/532 / CE a Comisiei (modificată prin Deciziile 2001/118 / CE, 2001/119 / CE și 2001/216 / CE).                                 D eșeuri          periculoase, codurile ELW);          depozitare).       generarea gazelor arse* (concentrația componentelor, debitul, temperatura etc.);      deșeuri lichide (levigat din depozit)      efluenți lichizi: caracteristici (surse, compoziție, concentrații, debite și / sau cantități); de exemplu. Incinerarea deșeurilor BREF menționează drept surse potențiale de eliberare în apă (dependente de proces) următorii efluenți lichizi:      efluenți proveniți din dispozitivele de control al poluării aerului, care conțin săruri, metale grele (HM);    evacuările finale ale efluentului din stațiile de tratare a apelor reziduale, care conțin săruri;    scurgerea apei din cazan (scurgeri), care conține săruri;    apă de răcire - din sistemele de răcire umedă, care conțin săruri, biocide;    - zonele de depozitare, manipulare și transfer a deșeurilor, care conțin reziduuri diluate;    zonele de depozitare a materiilor prime, care conțin substanțe chimice de tratare;    manipularea reziduurilor, tratare și depozitare a reziduurilor, care conțin săruri, substanțe chimice, substanțe organice.      emisii de gaze provenite de la liniile de colectare (praf, CO 2 , N2O, benzen, etc.);      generarea de zgomote și vibrații (surse și intensitate);      mirosuri ofensive.      tipurile și sursele de deșeuri, de exemplu:      cenușa din aer (de la buncăre, boilere de economizor și sistem de filtrare a sacilor);    cenusa de fund;    gips;    metale feroase;    alte metale;    carbonul activ care conține dioxine;      caracteristicile deșeurilor (de exemplu, compoziția estimată, umiditatea, proprietățile      cantități estimate pentru fiecare tip de deșeuri, de ex. zilnic și / sau anual;      gestionarea deșeurilor: stocarea temporară, tratarea (de exemplu, stabilizarea cenușii din aer), transportul și / sau destinația finală (reutilizare, reciclare / recuperare,       * O analiză de modelare a dispersiei trebuie să demonstreze, prin utilizarea modelelor de dispersie a calității aerului, că emisiile admise din sursa propusă și emisiile provenite din toate activitățile conexe, de ex. de colectare și transport, nu vor provoca sau nu vor contribui la încălcări ale standardelor naționale privind calitatea aerului înconjurător.           SCHIȚA  ALTERNATIVELOR  PRINCIPALE  STUDIATE  DE DEZVOLTATOR  În conformitate cu cerințele din anexa IV punctul 2 din DEIM , care precizează că informațiile furnizate de dezvoltator în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din directiva menționată (și anume raportul EIM) ar trebui să includă "o schiță a principalelor alternative studiate de dezvoltatorul și o indicație a principalelor motive ale acestei alegeri, luând în considerare efectele asupra mediului ".  Alternativele sunt în mod esențial moduri diferite în care dezvoltatorul poate îndeplini cu succes obiectivele proiectului, de exemplu prin alegerea unei locații alternative sau prin adoptarea unei tehnologii sau a unui proiect diferit pentru proiect. La un nivel mai detaliat de planificare, alternativele fuzionează în măsuri de atenuare în cazul în care se fac modificări specifice în proiectarea proiectului sau în metodele de construcție sau de exploatare pentru a evita, reduce sau remedia efectele asupra mediului.     În cazul instalațiilor de incinerare a deșeurilor municipale, alternativele ar fi de obicei evaluate în termeni de:    locație alternativă;    proiect alternativ / tehnologii pentru proiect / componentele proiectului principal.        Principalele alternative studiate de dezvoltator  Opțiunile alternative sunt, de obicei, identificate și evaluate în faza incipientă a dezvoltării proiectului și reprezintă în mod clar strategia cea mai eficientă pentru prevenirea și atenuarea impactului.  Problemele esențiale pentru proiectele instalațiilor de incinerare a deșeurilor urbane care ar trebui luate în considerare pentru alternativele propuse includ, dar nu se limitează la:       obiectivele de mediu stabilite în evaluarea strategică de mediu realizate în ceea ce privește planurile de amenajare a teritoriului și urbane, precum și planurile de gestionare a deșeurilor;    cerințele stabilite în planurile de utilizare a terenurilor și planuri de dezvoltare, de exemplu, cele legate de vecinătatea de alte dezvoltări existente și viitoare, utilități etc.    existența unor constrângeri naturale legate de topografie (de exemplu, munți, văi adânci), aspecte legate de geologia siturilor, hidrogeologie și hidrologie;    constrângerile induse de locațiile din zonele protejate (de ex. recomandări de evaluare adecvată 15  efectuate pentru un sit Natura 2000);    infrastructura existentă de gestionare a deșeurilor din zonă și din regiune;    apropierea de orașe, orașe și sate, care ar putea prezenta constrângeri de dezvoltare;          15 În conformitate cu Directiva habitate 92/437 / CEE și cu Directiva păsări 2009/147 / CE        densitatea populației;    proximitatea / interferența cu infrastructura de transport (drumuri, căi ferate);    proximitatea / interferența cu infrastructura de apă și de ape reziduale;    apropierea de / interferența cu rețelele importante de utilitate (de exemplu, energie, gaz);    constrângeri de dezvoltare (de exemplu, o utilizare specifică a terenurilor; zone restricționate);    situri contaminate;    probleme legate de proprietatea funciară;    interferența cu trasee pitorești sau zone de frumusețe naturală etc.    Atunci când o alternativă este considerată că are potențialul de a afecta o zonă protejată inclusă sau propusă a fi inclusă în rețeaua Natura 2000, dezvoltatorul trebuie să efectueze o evaluare a impactului probabilității proiectului asupra siturilor Natura 2000, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul 3 și 4 din Directiva Habitate în acest stadiu. Rezultatele evaluării adecvate ar trebui luate în considerare în procesul EIM.  Alternativele considerate ar trebui să fie relevante și rezonabile din punctul de vedere al contextului proiectului. Câteva exemple de locații și design alternative pentru componentele principale ale proiectului sunt prezentate în Caseta 10.     Caseta 10. Alternative pentru instalația de incinerare        Locații alternative      Instalație de incinerare    Amplasamentul instalaţiei de incinerare se va face ţinând cont de modelarea matematica a dispersiei poluantilor în aer realizat în condiţiile de funcţionare cele mai nefavorabile, dar nu la mai puţin de 500 m de  zona locuita.      Proiect alternative      Incinerator    trebuie adaptată la deșeurile municipale care urmează a fi primite)              Tratarea gazelor arse            Recuperarea energiei                Procese alternative      Resurse    surse de apă tehnologică/potabilă (de exemplu, din rețeaua locală, din  subteran, folosind apa tratată etc.);       amplasamente alternative, adică alternative rezonabile rămase după excluderea zonelor neconforme      tehnologia de ardere și tipul de incinerator (alegerea unui proces      capacitate;      numărul de linii / capacitate;      pentru eliminarea NOx (SNCR, SNR)      pentru îndepărtarea SO2 (procese umede, uscate, semi uscate)      căldură (ca abur sau apă caldă)      electricitate      combinarea căldurii și electricității          Zgură și cenușă din  aer    tratarea și / sau eliminarea      Vor fi incluse desene, diagrame de flux și / sau hărți care ilustrează alternativele        Scenariul de bază  Evoluția probabilă a stării existente a mediului (inclusiv a populatiei) fără implementarea proiectului ar trebui descrisă într-un scenariu de bază sau așa-numitul "Scenariul zero intervenţie "sau" Nu faceți nici un scenariu ".  Astfel, ar trebui identificate potențialele efecte negative asupra mediului, pe baza identificării deficiențelor datorate situației existente (de exemplu, nerespectarea cerințelor de reglementare în materie de gestionare a deșeurilor) in cazul nerealizarii proiectului.       Selectarea alternativei     Informațiile furnizate în această secțiune a raportului EIM vor oferi detaliile necesare pentru a documenta procesul de selecție pentru alternativa preferată într-o manieră inteligibilă și transparentă. În acest scop, Raportul EIM trebuie să furnizeze examinatorilor un rezumat al principalelor elemente ale analizei care au fost utilizate pentru a compara diferitele opțiuni / alternative tehnice.  Selecțarea alternativei se realizează în stadiile incipiente ale dezvoltării proiectului, cu scopul de a evalua și compara opțiunile de dezvoltare fezabile, luând în considerare mai multe criterii, cum ar fi cele tehnice / inginerie, economice, sociale și de mediu. Fiecare criteriu este, de obicei, exprimat de un număr de parametri relevanți cu indicatorii lor asociați. Comparația și selecția finală a alternativei preferate ar trebui să se facă pe baza ponderilor care sunt atribuite fiecărui criteriu cheie în funcție de importanța lor relativă.  După cum se menționează în secțiunea 4.1, alternativele propuse pot face referire la mai multe opțiuni care ar trebui comparate prin cuantificarea efectelor pozitive și negative semnificative și luând în considerare "Scenariul de bază".  Opțiunea pentru o alternativă ar trebui justificată având în vedere mai multe criterii, cum ar fi:      Criterii de mediu  : un impact negativ redus asupra mediului, având în vedere că măsurile de atenuare prevăzute ar putea reduce impacturile reziduale la niveluri acceptabile;    Criterii tehnice  : performanța proiectului, procesele / tehnologiile îmbunătățite propuse etc .;    Criterii financiare și economice  : costul investițiilor materialelor, costurile de eliminare a deșeurilor rezultate din tratarea cenușii, beneficii de recuperare energetică, costuri de întreținere etc .;    Criterii sociale  : condițiile de viață în zona proiectului, economia locală etc.        DESCRIEREA CONDIȚIILOR INIȚIALE (MEDIUL EXISTENT)     Componentele de mediu care sunt susceptibile de a fi afectate de un proiect privind instalație de incinerare a deșeurilor urbane (în timpul fazelor sale de construcție, operare și dezafectare), includ în special receptori fizici (aer, apă, sol, climă), receptori biologici (floră, faună), mediul uman (populatie, bunuri materiale, patrimoniu cultural și peisaj) și inter-relația dintre acești receptori.  Pentru raportul EIM, descrierea condițiilor de mediu existente trebuie să furnizeze informațiile necesare pentru a facilita identificarea și evaluarea efectelor semnificative posibile asupra fiecărui receptor. Practica curentă este de a grupa descrierea în funcție de următoarele criterii, după cum se explică în detaliu mai jos:    context (zona de proiect a zonei de influență / studiu);    caracter (informațiile trebuie furnizate pentru fiecare componentă de mediu);    semnificația și sensibilitatea fiecăruia dintre componentele / receptorii relevanți; și    suficiența datelor.       Un raport de evaluare a impactului asupra mediului ar trebui să includă o descriere concisă a condițiilor de mediu existente care sunt relevante pentru proiect, cu trimiteri la studii, rapoarte, studii de teren, înregistrări de monitorizare etc., care trebuie adăugate ca anexă la Raportul EIM. Descrierea informațiilor de bază ar trebui să se concentreze numai asupra acelor aspecte care sunt relevante pentru componentele de mediu și ar putea fi afectate în mod semnificativ de punerea în aplicare a proiectului.  Prezentarea generală a mediului existent ar trebui să ofere informațiile care pot constitui un punct de plecare pentru o evaluare bună a efectelor proiectului și pentru monitorizarea implementării proiectului.        Context  Stabilirea informațiilor adecvate privind mediul existent necesită cunoașterea domeniului de influență sau a contextului proiectului, adică asupra gradului, timpului, frecvenței și duratei spațiale a impacturilor semnificative pe care proiectul este susceptibil să le provoace.     Acest context trebuie să fie stabilit pentru toate activitățile cheie ale proiectului și impacturile lor semnificative asociate 16  și pentru fiecare dintre componentele afectate ale mediului natural și cel construit și locuit.          16 Rețineți că aceste efecte sau efecte trebuie să fie descrise în termeni de caracter și durată, de ex. permanent, temporar, pe termen scurt, mediu sau lung; continuu, intermitent sau ocazional; reversibilă sau ireversibilă      O abordare practică simplă pentru stabilirea acestui context este de a cartografia diferitele activități /componentele proiectului și zonele respctive de efect și limitele.  Extinderea zonei de influență poate să difere de la o fază la alta a proiectului. Prin urmare, este important ca zonele potențiale care ar putea fi afectate de proiectul propus să fie identificate, iar descrierea condițiilor inițiale ar trebui să facă referire la acestea.       Caracteristici  O descriere exactă a mediului existent ("de bază") este necesară pentru a anticipa impacturile semnificative  posibile  ale  dezvoltării  propuse.  Metodologia  utilizată  pentru  efectuarea investigațiilor de bază ar trebui să fie bine documentată pentru a facilita înțelegerea informațiilor și a ipotezelor făcute și pentru a se asigura că rezultatele monitorizării ulterioare pot fi menționate.     Descrierile ar trebui, în primul rând, să se bazeze pe referințele publicate pentru a asigura obiectivitatea. Unele surse standard de astfel de informații sunt enumerate în caseta 11.     Caseta 11. Sursele standard ale informațiilor de bază privind mediul                inventarele elementelor protejate ale culturii sau istorice importanță etc.);          sau plan;      neguvernamentale       hărți topografice;      fotografii aeriene / Google Earth;      informații tehnice de la autoritățile locale, regionale și naționale sau din literatura științifică (rapoarte, date de monitorizare și hărți tematice, de exemplu privind solurile, geologia, clima, hidrologia, calitatea apei, ariile protejate, planurile de zonare,      rapoarte / publicații științifice și tehnice;      alte rapoarte de evaluare a impactului asupra mediului elaborate pentru proiecte în aceeași regiune / zonă;    rapoartele de evaluare strategică de mediu ale unui plan sau unui program relevant      publicații din partea organizațiilor profesionale, de cercetare și organizațiilor       Toate sursele de informații (hărți, ilustrații, date statistice și tehnice, date de monitorizare, declarații de specialitate etc.) trebuie să fie actualizate și adecvat menționate. De regulă, hărțile și figurile ar trebui să fie de bună calitate și ușor de citit.  Informațiile furnizate în această secțiune a rapoartelor EIM ar trebui să fie mai degrabă concise decât să reflecte cantitatea de date privind mediul care poate fi disponibilă pentru o problemă specifică sau pentru o anumită zonă. Principiul călăuzitor este de a furniza o astfel de bază     necesară pentru a evalua sensibilitatea unei componente sau funcții de mediu specifice în ceea ce privește evaluarea ulterioară a impactului și luarea deciziilor. Numai în cazul în care au fost identificate aspecte critice specifice în etapa de definire a domeniului de aplicare, ar putea fi necesar să se prezinte informații detaliate suplimentare.  Lista de mai jos include mai multe aspecte cu privire la condițiile de bază pentru mediu, relevante pentru evaluarea impactului asupra mediului a proiectului propus.       Ape de suprafață și subterane       corpuri de apă de suprafață din zona proiectului și în vecinătatea sa:    punctele de evacuare ale efluentului din stația de epurare (dacă există) în corpul de apă;    date 17  despre corpul de apă care primește efluentul din stația de epurare (de exemplu, parametrii fizici și chimici, debitele / volumele, variațiile sezoniere ale corpurilor de apă de suprafață în ceea ce privește parametrii și fluxurile de calitate);      zonele de protecție și de captare a apei potabile, existente sau planificate;    apă subterană    natura și localizarea acviferelor în zona proiectului;    date  18  despre valoarea debitului și variațiile sale sezoniere, direcția curgerii;    	date 19  despre calitate (de exemplu parametrii fizici și chimici); dacă au fost identificate pericole de poluare sau contaminare existente în apele subterane din zona proiectului, vor fi incluse și date suplimentare;    adâncimea mesei de apă în zona de proiect propusă.      zona sanitară cu restricții în vecinătatea zonei de proiect propuse;    	informații despre existența zonelor de reîncărcare precum și despre utilizarea apei subterane;    hărți: harta bazinului hidrografic și indicația pe hartă a locației proiectului.         Sol și geologie    topografia zonei de proiect (altitudine maximă și minimă, gradienți maxim și minim);    trăsăturile pedologice ale zonei proiectului;    	trăsături  geotehnice  ale  ariei  proiectului,  furnizate  de  obicei  printr-un  studiu hidrogeologic;    	contaminarea solului în zona proiectului; orice investigații anterioare sau recente și compararea concluziilor investigațiilor cu cerințele privind utilizarea terenurilor;    	degradarea solului în zona proiectului: eroziunea suprafeței, eroziunea adâncimii, alunecările de teren, compactareasolului;          17 Datele ar trebui să provină din măsurătorile efective pe teren ale viitoarelor puncte de monitorizare, furnizând măsurători de încredere și siguranță înaintea implementării proiectului   18 idem  19 idem        	hărțile care prezintă topografia zonei, precum și caracteristicile pedologice și geologice ale regiunii sunt utile pentru o mai bună înțelegere a aspectelor solului și geologiei.         Aer și clima    	condițiile climatice și atmosferice: precipitații, evaporare, direcțiile vântului și frecvența apariției, temperatura, fenomenele de inversiune, variabilitatea sezonieră;    	creșterea preconizată a condițiilor meteorologice extreme, cum ar fi perioadele prelungite de uscare, furtunile de ploaie, zăpadă puternică etc .;    date privind calitatea aerului existent în zona proiectului;    receptori sensibili la calitatea aerului în zona și vecinătățile proiectului;    	date referitoare la neplăcerile cauzate de mirosurile și plângerile înregistrate de către public cu privire la mirosurile tari în imediata apropiere a locației propuse;    	înregistrări ale concentrațiilor depășite de praf, dioxid de sulf, oxizi de azot, metale grele în praf.         Populatie si sanatatea umana    date demografice;    infrastructura;    	zonele rezidențiale actuale și viitoare (așa cum se precizează în planurile de utilizare a terenurilor și dezvoltare urbană / rurală);    	distanțe de la limitele dezvoltării propuse la zonele rezidențiale, comerciale și de agrement, instituții și alți receptori sensibili;    	ocupația, activități legate de locuitorii zonei proiectului; unde este cazul, indicarea timpului, duratei sau sezonalității oricărei activități (de exemplu, agricultorii în timpul exploatării funciare, timpul de recoltare);    	boli legate de utilizarea aerului, ape subterane în zona de proiect, riscuri pentru sănătatea umană;    locații sensibile la zgomot din zona proiectului și vecinătatea lucrărilor propuse;    nivelurile de zgomot în zonele de lucru;    	hărți: hărți fizice / administrative - indicând locațiile receptorilor sensibili și distanțele față de acestea.         Fauna si flora    descrierea vegetației din zona proiectului și a vecinătății acestuia:    habitate sau comunități de plante, locații de specii sensibile sau rare;    speciile dominante, diversitatea speciilor, dependența de factorii de mediu specifici, managementul existent;    habitatele principale, locațiile importante pentru reproducere, zonele de studiu / capturare;      descrierea faunei din zona proiectului și a vecinătății sale:       diversitatea, mărimea estimată a populației sau densitatea faunei, gestionarea existentă;    cerințe speciale: dimensiunea teritoriului, calitatea habitatului, gestionarea actuală, lipsa perturbării;    prezența oricărui habitat, a plantelor sau a speciilor de faună care sunt specii protejate la nivel internațional, național, regional sau local;    importanța apei ca habitat în regiune, în special pentru zonele situate în aval de descărcarea efluentului din stația de epurare.      siturile Natura 2000 din zona proiectului și din vecinătatea sa:    numele și codul siturilor Natura 2000, distanțele de la situri la limita dintre locația instalației de incinerare propuse și a proiectelor asociate (de exemplu, drum de acces), specii și habitate ale intereselor comunitare în sit, managementul sitului;    descrierea etapelor procedurale de evaluare corespunzătoare efectuate în temeiul articolului 6 din Directiva privind habitatele (dacă este cazul);      	zone naturale protejate, altele decât siturile Natura 2000, identificate în aria proiectului și în vecinătatea acestuia;    	hărți care prezintă principalele caracteristici ale zonei proiectului pentru aspectele menționate mai sus.         Peisaj    caracteristicile și geomorfologia peisajului și împrejurimile propuse    	vizionarea locurilor de muncă din proprietățile adiacente și zonele publice, în special acolo unde acestea sunt sensibile (de exemplu, zone rezidențiale, de agrement sau turistice);    	cerințele și reglementările privind planurile de amenajare a terenurilor și reglementările pentru zona proiectului în raport cu peisajul;    	hărți care prezintă principalele caracteristici ale zonei proiectului pentru aspectele menționate mai sus.         Bunuri materiale    orașe, sate și așezări din zona proiectului;    	utilități în zona proiectului (alimentare cu apă, sistem de colectare a apelor reziduale, sisteme energetice, canale etc.);    industrie, obiective economice în zona proiectului;    zone rezidențiale, turistice și de recreere în zona de proiect și în vecinătate;    	obiective publice și private izolate pentru scopuri rezidențiale, comerciale, industriale, de agrement sau sociale (proprietăți individuale pentru locuințe, școli, camping și alte terenuri de agrement, inclusiv spitale, grădini zoologice, facilități pentru bătrâni);    	cerințele și reglementările privind planificarea dezvoltării terenurilor pentru zona proiectului;       	hărți care prezintă principalele caracteristici ale zonei proiectului pentru aspectele menționate mai sus         Patrimoniul cultural    patrimoniul arhitectural, arheologic în zona proiectului sau în vecinătate;    	obiective importante arhitectonice sau arheologice localizate în vecinătatea lucrărilor propuse de proiect; vor fi specificate distanțele față de aceste obiective (va fi furnizată o hartă care să prezinte obiectivele);    restricții, condiții speciale impuse de autoritățile naționale și locale.       Ar trebui, de asemenea, să fie furnizată o listă cu toate sursele de informare.         Semnificația  Semnificația zonelor sau amplasamentelor - care nu trebuie confundată cu "semnificația impactului" - este determinată de desemnarea, calitatea sau valoarea care este atribuită acestui aspect al mediului existent. Întrebările care trebuie abordate aici sunt:    Este amplasamanetul  zona protejată / planificată să fie protejată  prin legislație (internațională, națională și locală) sau prin desemnare pentru o valoare ecologică, peisagistică, culturală sau de altă natură?    este amplasamentul zonă regenerabilă, unică sau înlocuibilă?    Este locația zonă pitorească, obișnuită sau abandonată?         Sensibilitatea  Sensibilitatea unei zone, a unui sit sau a unei funcții se referă la întrebarea dacă efectele permanente, temporare sau accidentale cauzate de proiect ar modifica semnificativ caracterul unui factor de mediu relevant, de exemplu:    	Degradarea solului ar fi accentuată (de exemplu prin eroziune) în anumite zone prin efectuarea activităților de construcție?    	Zonele rezidențiale de lângă incinerator ar fi afectate de emisiile eliberate sau de alte instalații pe amplasament sau de proiectele conexe (de exemplu, drumul de acces) și activitățile pe care le desfășoară?    Concentrația de fond de dioxine va crește în zonă?         Date/ informații suficiente     Datele și informațiile furnizate în raportul EIM trebuie să fie de o calitate și o completitudine care să permită autorității competente să ia o decizie solidă și informată cu privire la acordarea     sau refuzul consimțământului pentru elaborarea proiectului. Criteriile care pot ghida evaluarea suficienței datelor cuprinse într-un raport de evaluare a impactului asupra mediului sunt următoarele:    Sunt disponibile informațiile necesare identificării efectelor principale?    	Sunt informații necesare pentru modelarea dispersiei prin conducție a emisiilor în aer din instalația de incinerare?    Sunt informații necesare pentru evaluarea efectelor cumulative?    Sunt informații concentrate asupra efectelor, care sunt probabil și semnificative? Siguranța sau încrederea pe care le oferă informațiile reprezintă o bază bună pentru evaluarea calității datelor. În cazul în care informațiile furnizate într-un raport privind evaluarea impactului asupra mediului sunt incomplete, trebuie indicat în mod clar că informațiile lipsă nu au fost reținute în mod intenționat.Această abordare va asigura că toate părțile sunt conștiente de faptul că informațiile sunt incomplete și de faptul că decizia va fi calificată sau condiționată de furnizarea informațiilor într-o etapă ulterioară.         DESCRIEREA  IMPACTURILOR  SEMNIFICATIVE  ASUPRA MEDIULUI ȘI A MĂSURILOR DE DIMINUARE  Proiectele privind dezvoltarea de instalații de incinerare a deșeurilor municipale au efecte pozitive semnificative, cum ar fi:    efecte pozitive asupra calității mediului prin reducerea cantităților de deșeuri depozitate;    efecte pozitive asupra reducerii emisiilor de GES (CO2,CH4, N2O);    efecte pozitive asupra amenajării vizuale prin reducerea cantităților de deșeuri aruncate  În ciuda efectelor sale (regionale) pozitive, un proiect al instalației de incinerare necesită luarea în considerare a posibilelor implicații negative (locale).        Anticiparea impacturilor posibil semnificative  Predicția impactului semnificativ probabil ar trebui să se realizeze prin luarea în considerare a condițiilor inițiale de mediu și, în descrierea lor, ar trebui să se acopere "efectele directe și orice efecte indirecte, secundare, cumulative, pe termen scurt, mediu și lung, permanente și temporare, pozitive și negative ale proiectului " 20 .  Parametrii luați în considerare în anticiparea impactului și luarea deciziilor vor avea în vedere următoarele caracteristici ale impactului asupra mediului:       natura (pozitivă, negativă, directă, indirectă, cumulativă);    magnitudinea (severă, moderată, scăzută);    complexitatea;          20  DEIM, Anexa IV        extinderea / localizarea (suprafața / volumul acoperit, distribuția), natura locală, regională, globală, transfrontalieră a impactului;    etapa (în timpul construcției, funcționării, închiderii, post-închidere);    durata (pe termen scurt, pe termen lung) și calendarul (imediat, întârziat, rata de schimbare);    frecvența (intermitentă, continuă, periodică);    reversibilitate / ireversibilitate;    probabilitatea (probabilitatea, incertitudinea sau încrederea în predicție); și    nivelul de semnificație.       Efectele semnificative probabile ale diferitelor activități ale proiectului în timpul fazelor de construcție, de operare și de dezafectare trebuie identificate în această secțiune a raportului EIM. Pentru evaluarea impactului asupra mediului s-ar putea aplica diverse metodologii, având următoarele etape:    definirea impactului - identificarea impactului în contextul condițiilor de bază și crearea unei matrici preliminare a impactului potențial asupra mediului (pozitiv și negativ), a diferitelor etape ale proiectului asupra parametrilor de mediu;    evaluarea importanței impacturilor identificate - interpretarea semnificației impactului pe baza unei metode de clasificare (de exemplu, pe baza parametrilor spațiali, temporali și de intensitate) pentru efectele negative ale matricei preliminare;     Caseta 12. Exemplu de interpretare a semnificației impactului     A. Un exemplu de caracteristici ale impactului pentru niveluri diferite de semnificație  sunt prezentate mai jos      Semnificație Impact    Caracteristici impact      Beneficii majore    pe scară largă, dă naștere la un câștig semnificativ pentru  mediu.      Beneficii moderate    ar aduce un câștig pozitiv mediului.      Beneficii minore    ar avea un ușor beneficiu pentru mediu.      Neglijabil    Neutru sau fără impact      Minor nefavorabil    mică îngrijorare; este nedorită, dar acceptabilă.      Moderat nefavorabil    dă naștere la o anumită îngrijorare, dar este probabil să fie tolerabilă pe termen scurt (de exemplu, în timpul fazei de construcție) sau ar necesita o judecată de valoare cu privire la  acceptabilitatea sa      Major nefavorabil    la scară largă, dă naștere la o mare îngrijorare; ar trebui considerată inacceptabilă și necesită măsuri atenuante, compensatorii sau importante dacă nu există nicio alternativă. Dacă nu este posibilă nici o atenuare, atunci impactul ar  necesita o judecată de valoare în ceea ce privește                acceptabilitatea acestuia.      B. De obicei, pentru a calcula nivelul de semnificație al fiecărui impact, formula cea mai utilizată (bazată pe scoruri care ar putea avea valori diferite în diferite metodologii) este:     Semnificația impactului = Amplitudinea impactului x Valoarea și sensibilitatea receptorului      C. Tabelul de mai jos prezintă o relație calitativă între nivelul de magnitudine și nivelul de  semnificație care dă Semnificația impactului.      magnitudine    Nivel de semnificație a impactului      ridicată    Moderat    Moderat/Major    Major      medie    Minor/Moderat    Moderat    Moderat/Major      Scăzut    Minor    Moderat    Moderat      Neglijabil    Minor/ fără impact    Mediu    Ridicat      Valoare și  sensibilitate    Scăzută    Medie    Ridicată          evaluarea impactului cumulativ care rezultă din impactul proiectului atunci când acesta este adăugat altor activități viitoare trecute, prezente și prevăzute în mod rezonabil. Aceasta poate rezulta din activități individuale minore, dar colectiv semnificative, care au loc într-o perioadă de timp.    evaluarea impactului transfrontier;    selectarea măsurilor de atenuare - selectarea efectelor moderate și majore ca posibile impacturi semnificative și măsurile de atenuare propuse; să le prezinte într-un tabel pentru fiecare componentă de mediu și etapă de proiect;    evaluarea impactului rezidual.    Câteva exemple, legate de efectele adverse frecvente (negative) și măsuri de atenuare a acestora, sunt prezentate în subsecțiunea următoare.        Descrierea efectelor posibil semnificative asupra mediului și reducerea/ diminuarea acestora  Următoarele secțiuni prezintă o serie de posibile efecte semnificative asupra mediului și măsurile de reducere a acestora pentru proiectele de incinerare a deșeurilor urbane. Următoarele tabele pot fi astfel utilizate ca liste de verificare pentru posibilele efecte semnificative ale proiectului.  Selecția măsurilor de reducere trebuie să se bazeze pe ierarhia măsurilor de atenuare, având în vedere următoarele opțiuni, așa cum se referă mai multe directive ale CE (și anume Directiva habitate):    evitarea și / sau reducerea la sursă - cauza impactului este reproiectată sau modificată.    măsuri de atenuare la sursă (in situ) - măsuri "finale" (măsuri la fața locului).       atenuarea la receptor - pusă în aplicare atunci când impactul nu poate fi evitat, măsuri la fața locului și în afara amplasamentului trebuie să fie puse în aplicare.    compensarea - compensarea pierderii, a daunelor și a intruziunii generale atunci când alte măsuri de atenuare nu sunt posibile sau pe deplin eficiente.       Măsurile de nivel superior sunt de obicei mai ieftine, mai acceptabile din punct de vedere politic, preventiv și cu implicații sociale / echitate mai puține decât cele de nivel inferior.  Anumite măsuri de reducere sunt adoptate în faza incipientă, de proiectare prin alegerea tehnologiilor mai puțin poluante, iar  altele  sunt așteptate  ca parte a bunelor  practici internaționale.     Măsuri de reducere în etapa de proiectare  În etapa de proiectare, trebuie să se țină seama de documentul BREF privind incinerarea deșeurilor pentru minimizarea impactului negativ al instalației de incinerare propuse. Măsurile de reducere sunt încorporate în proiectarea instalației prin aplicarea BAT, de exemplu:    măsuri care să garanteze că emisiile din instalație nu depășesc valorile limită de emisie reglementate conform DEI;    proiectarea clădirii ca un reper cu valoare arhitecturală ridicată;    proiectarea clădirilor care să cuprindă întregul proces într-o singură structură, eliminând astfel emisiile de zgomot, miros și praf;    recepția deșeurilor proiectată ca o hală închisă care să fie menținută la o presiune negativă în raport cu aerul exterior și astfel împiedicând mirosul și praful să părăsească zona de recepție a deșeurilor și să provoace neplăceri produse de praf și miros;    proiectarea înălțimii coșului și aplicarea modelelor de dispersie pentru a asigura respectarea standardelor de calitate a aerului;    să conceapă și să optimizeze facilitatea de realizare a unei eficiențe energetice ridicate și a unei redresări  energetice,  luând  în  considerare  disponibilitatea  beneficiarilor  pentru  energia recuperată; etc.    Dacă pe șantier va fi construit un depozit de deșeuri pentru cenușă și reziduuri, măsurile de reducere aplicate pentru acestea vor trebui incluse în mod clar.       Ape de suprafață și subterane     Caseta 13. Efecte semnificative posibile asupra apelor de suprafață și subterane și reducerea acestora        Efecte semnificative posibile    Măsuri de reducere      Construirea      Perturbarea nivelului apei subterane ca rezultat al  lucrărilor de excavare.      scurgerea și evacuarea sigură a apelor subterane pompate, pentru a evita posibilele fenomene de suflare;            Efecte semnificative posibile    Măsuri de reducere                  Scurgerea și evacuarea în siguranță a apei subterane pompate, pentru a evita posibilele fenomene de scurgere;  Poluarea corpurilor de apă de suprafață prin scurgerea apei de furtună din șantierul de construcție și / sau locul de lucru, în cazul instalațiilor inadecvate de depozitare a materialelor de construcție, a substanțelor periculoase, a combustibililor, a lubrifianților și a deșeurilor.      proceduri pentru depozitarea și manipularea materialelor de construcție, a substanțelor periculoase, combustibililor, lubrifianților și deșeurilor;     combustibilii de stocare, lubrifianții și substanțele chimice în spațiile de depozitare adecvate (acces restrâns, pachete sigilate);     rezervoarele pentru depozitele de combustibil sunt etanșe și instalate pe o suprafață impermeabilă; în cazul scurgerilor accidentale care colectează recipiente, se furnizează materiale absorbante și echipamente de stingere a incendiilor;     stocurile de materiale de construcții (cu prelată sau altele similare).       Poluarea apelor subterane prin infiltrarea scurgerilor accidentale (de exemplu, combustibili și lubrifianți, substanțe periculoase) datorită instalațiilor de depozitare necorespunzătoare, operațiunilor de alimentare cu combustibil sau operațiunilor de manipulare.      depozitarea combustibililor, lubrifianților și substanțelor chimice în spațiile de depozitare adecvate (acces restrâns, ambalaje sigilate);     procedurile de depozitare și manipulare a materialelor de construcție, a substanțelor periculoase, a combustibililor;    alimentarea vehiculelor și a echipamentelor în ateliere / locuri cu prevenirea adecvată a scurgerilor (de exemplu suprafață impermeabilă, coloniști și separator de ulei);     proceduri de urgență și planuri de urgență pentru accidente,   defecțiuni, deversări etc .;      Funcționare      Poluarea apelor subterane prin infiltrarea levigatului din buncărul de depozitare a deșeurilor ca urmare a defecțiunilor / deteriorărilor  sistemului de căptușire      conformitatea cu proiectarea (BAT) și cerințele de construcție pentru sistemul de linie de rezervoare;     un plan de urgență pentru evenimentele de poluare datorate căptușirii insuficiente;       Poluarea apelor subterane prin infiltrarea scurgerilor ca urmare a apariției daunelor la structurile civile, platforme, țevi etc., amplasate pe      inspecții periodice pentru detectarea în timp util a oricăror defecțiuni și luarea măsurilor corective adecvate;     un plan de urgență pentru evenimente de poluare și daune asupra structurilor civile, platformelor, conductelor;     a se prevedea sonde/instalatii de monitorizare a calitatii            Efecte semnificative posibile    Măsuri de reducere      amplasament    efluentilor, în amonte și în aval de proiect,      Deteriorarea calității apei de suprafață (fizică, chimică și biologică) provocată de deversările de ape  uzate/reziduale netratate.      reciclarea apei reziduale pe amplasament (măsura de atenuare de la etapa de proiectare);     tratarea apelor reziduale și a apelor pluviale si eliminarea acestora, pe cât posibil în rețele de canalizare municipale.       Dezafectarea      Similar cu etapa de construire          Sol și geologie     Caseta 14 Efecte semnificative posibile asupra solului și geologiei și reducerea acestora     Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      Construirea      Degradarea solului după îndepărtarea stratului de humus.      îndepărtarea și depozitarea solului în straturi separate și reinstalarea după reumplerea tranșelor, pentru a permite re-vegetarea naturală;     îndepărtarea solului și curățarea vegetației în paralel cu liniile de contur, pornind de la sol la nivel înalt;     utilizarea unor utilaje adecvate pentru curățarea terenurilor pentru a   minimiza perturbarea solului;      Eroziunea solului (în special suprafețele situate în zonele înclinate) prin:  construcție.      restrângerea, pe cât posibil, a lucrărilor de terasament majore în timpul sezonului ploios;     drenajul locurilor de muncă pentru a facilita evacuarea de scurgere și, dacă este posibil, tratarea pentru reducerea încărcării cu nămol (sedimentare);     re-vegetarea locurilor de muncă (ăn care s-a intervenit), incluzând în special zonele predispuse la eroziune (de ex. dealurile laterale);       Modificarea temporară a  utilizării terenului.      re-vegetarea după închiderea locului de muncă (șantierul);       Poluarea solului la locul de muncă datorită scurgerii accidentale a      amenajări pentru echipamentele și vehiculele implicate în activitățile de construcție (de exemplu suprafață impermeabilă);     întreținerea, alimentarea cu combustibil și curățarea vehiculelor și a        lucrări de excavare care duc la instabilitatea solului și alunecările de teren;    îndepărtarea vegetației, lucrărilor de terasament și utilizarea utilajelor grele în timpul activităților de          Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      combustibililor și lubrifianților în timpul alimentării și curățării vehiculelor și echipamentelor utilizate pentru activitățile de construcție.    echipamentelor realizate în ateliere / locuri cu prevenirea adecvată a scurgerilor (de exemplu suprafață impermeabilă, separator de ulei);    stocarea combustibililor, lubrifianților și substanțelor chimice în instalațiile de depozitare corespunzătoare (acces restrâns, recipiente sigilate);     rezervoarele pentru depozitele de combustibil sunt protejate împotriva scurgerilor și instalate pe o suprafață impermeabilă; în cazul scurgerilor accidentale care colectează recipiente, se furnizează materiale absorbante și echipamente de stingere a incendiilor;     întreținerea corespunzătoare a echipamentului de transport și de construcție;     procedurile de curățare a echipamentelor și a solurilor contaminate.       Poluarea solului la locurile de muncă prin scurgerea accidentală a substanțelor chimice și prin infiltrarea levigatului din depozitele  necontrolate de deșeuri.      depozitarea substanțelor chimice în instalații adecvate (acces restrâns, etaj sigilat, recipiente sigilate) și     întreținerea corespunzătoare a depozitului;     procedurile de curățare a echipamentelor și a solurilor contaminate.       Funcționare      Poluarea solului prin scurgere datorită deversărilor, deteriorării conductelor      acoperirea corespunzătoare a zonelor de lucru (beton) în conformitate cu recomandările producătorului;     controlul periodic și întreținerea conductelor, bazinelor, structurilor;     proceduri de urgență și planuri de urgență pentru accidente, defecțiuni, deversări, etc       Dezafectarea      Modificarea permanentă a utilizării terenului.      reabilitarea șantierului, a drumurilor, a gropilor provizorii;     re-vegetație după închidere;           Aer si zgomot     Caseta 15 Efecte semnificative posibile asupra aerului și climei și reducerea acestora     Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      Construirea           Poluarea aerului - emisiile  de praf dispersate in aer în      prevenirea aparitiei prafului prin stropire cu apă, pe vreme uscată;            Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      timpul construcției de la locul de lucru (prin vehicule, lucrări de terasament și datorită eroziunii eoliene din zone deschise și coșuri)      curățarea zilnică a căilor de acces;       Poluarea aerului prin emisiile provenite de la motoarele vehiculelor și utilajelor pentru construcții      inspecții periodice ale vehiculelor și echipamentelor;     limitarea orelor de lucru pentru lucrările situate în locații sensibile.     utilizarea de echipamente si mijloace de transport cu reviziile tehnice periodice realizate la zi si care se incadreaza in minim tipul EURO 4.       Creșterea nivelului zgomotului ambiental      evitarea trecerii prin zone urbane și a locațiilor sensibile - rute alternative pentru transportul materialelor;     utilizarea echipamentelor si mijloacelor de transport cu reviziile tehnice periodice realizate la zi si care se incadreaza in norme din punct de vedere al zgomotului;     să utilizeze echipamente fixe și mobile adecvate;     utilizarea barierelor de zgomot (perdele vegetale) și asigurarea unei distanțe suficiente față de receptori;     controlul perioadelor de timp în care apare zgomotul.       Funcționare           Degradarea calității aerului prin emisii în aer (mirosuri, gaze de eșapament, praf produs în locuri de muncă, precum și din transportul de materii prime și deșeuri)      curățarea zilnică a căilor de acces;     inspecții periodice ale vehiculelor și echipamentelor;     utilizarea corespunzătoare a echipamentului;       Degradarea calității aerului prin emisiile gazelor de ardere (NOx, CO, SOx)      încă de la etapa de proiectare, o analiză de modelare a dispersiei trebuie să demonstreze, prin utilizarea modelelor de dispersie a calității aerului, că emisiile admise din sursa propusă nu vor provoca sau nu vor contribui la încălcarea standardelor naționale de calitate a aerului înconjurător;     instalarea unui sistem adecvat de control al gazelor (de la etapa de   proiectare) în conformitate cu BREF pentru incinerarea deșeurilor;           Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      Degradarea calității aerului prin praf de cenușă      utilizarea unui sistem de transport adecvat și / sau să evacueze cenușa dispersată în aer direct în recipiente închise;     să se folosească o instalație de depozitare adecvată pentru cenușa dispersată în aer, evitând răspândirea în aer a curenților de aer;       Degradarea calității aerului prin emisiile de dioxizi      eliminarea din a fluxul de deșeuri a deșeurilor care conțin compuși organici clorurați (de exemplu PCV);     să evite oprirea și pornirea frecventă, atunci când concentrațiile   dioxizilor cresc în gazele de ardere;      Creșterea nivelului zgomotului ambiental      evitarea trecerii prin zone urbane și a locațiilor sensibile - rute alternative pentru transportul materialelor;     să utilizeze echipamente fixe și mobile adecvate;     utilizarea barierelor de zgomot (perdele vegetale) și asigurarea unei distanțe suficiente față de receptori;       Dezafectarea           Degradarea calității aerului prin emisii în aer (mirosuri, gaze de eșapament, praf produs la locul de muncă, precum și cele rezultate din deșeurile de materiale și echipamentele de transport)      curățarea zilnică a căilor de acces;     udarea zonelor demolate și a grămelor de gunoi;     inspecții periodice ale vehiculelor și echipamentelor;     să utilizeze echipamentele corespunzătoare și vehiculele de transport;     Să recupereze cât mai mult posibil deșeurile de demolări.       Creșterea nivelului zgomotului ambiental      evitarea trecerii prin zone urbane și a locațiilor sensibile - rute alternative pentru transportul materialelor;     să utilizeze echipamente fixe și mobile adecvate;           Schimbari climatice     Anexa IV la Directiva EIA include referire directă la clima și schimbarile climatice în două dispoziții. Accentul este pus pe două aspecte distincte ale problemei schimbărilor climatice:    atenuarea schimbărilor  climatice : se va considera în primul rând impactul pe care proiectul il va avea asupra schimbărilor climatice, prin emisiile de gaze cu efect de seră;        adaptarea la schimbările climatice : se ia in considerare vulnerabilitatea proiectului la schimbările viitoare ale climei, precum și capacitatea sa de a se adapta la efectele schimbărilor climatice, ceea ce ar putea fi incert.     Atenuarea schimbarilor climatice  Evaluarea efectivă a impactului asupra schimbărilor climatice în cadrul EIM este total dependentă de metodologia aleasă, iar un numar de metodologii standardizate pentru calculul emisiilor de gaze cu efect de seră deja există. Măsura în care acestea vor fi aplicabile în cazul specific în cauză va fi important, precum și aspecte legate de colectarea datelor. Calcularea impactului direct va fi mai simplă decât impactul indirect - și evaluările vor trebui să se bazeze pe estimări în unele cazuri.  Ex: Abordarea folosită pentru integrarea externalitatilor date de schimbarile climatice, utilizand amprenta de carbon, se bazeaza pe Metodologia Amprentei de Carbon a Băncii Europene de Investiții, care a fost elaborată in concordanță cu propunerile Uninunii Europene privind reducerea Carbonului până in anul 2050.     Pașii recomandați presupun:    Cuantificarea  volumului  emisiilor  suplimentar  emise  in  atmosferă  datorate componentelor proiectului; emisiile sunt cuantificate pe baza factorilor de emisie specifici proiectului și se exprimă in tone/an;    Calcularea CO 2 -eq total se face folosind Potențialul de Incalzire Globală al gazelor cu  efect de seră(GES) emise; GES emise, altele decât CO, sunt transformate in CO2 – eq prin inmulțirea valorii emisiilor de GES cu un factor de incălzire globală aferent.        Gazele cu efect de seră precum dioxidul de carbon (CO 2 ), metanul (CH 4 ) si protoxidul de azot (N 2 O), specifice proiectelor de acest tip, au un potențial diferit de încălzire globală. De exemplu,  o tonă de metan este echivalentă cu 25 tone CO2 iar o tonă de protoxid de azot cu 298 tone CO2. Pentru a ține cont de acest aspect, cantitatea de emisii pentru fiecare gaz cu efect de seră este transformată în dioxid de carbon echivalent (CO2e), astfel încât impactul total al surselor să poată fi agregat într-o singură cifră.   Astfel, pentru proiectul de incinerare deșeuri municipale, surse de emisii de GES se iau în considerare:    Emisii CO 2  si N 2 O provenite din procesul de incinerare ;    Emisii de CO 2  provenite din consumul de energie electrică;    Emisii CO 2  provenite din transportul deșeurilor .       Adaptarea la schimbarile climatice  Conform Liniilor directoare pentru manageri de proiect: Realizarea de investitii rezistente la schimbările climatice 21  , etapele de lucru pentru stabilirea necesității de adaptare la schimbări climatice a proiectelor de incinerare deșeuri municipale, urmărește parcurgerea a 7 etape, și anume:    Analiza senzitivității    Evaluarea expunerii    Analiza vulnerabilității    Evaluarea riscului    Identificarea opțiunilor de adaptare    Evaluarea opțiunilor de adaptare    Integrarea in proiect a Planului de acțiuni cu măsurile de adaptare și ameliorare.            Figura 6.2.4.-1. Metodologia de evaluare a riscurilor asociate schimbarilor climatice si stabilirea masurilor de adaptare     Stabilirea unor măsuri adecvate de adaptare la variabilitatea și schimbarea climei trebuie să se bazeze pe evaluarea cât mai completă a riscurilor. În cadrul proiectului realizat de SEERISK 22 : Metodologia comună de evaluare a riscurilor pentru macro-regiunea Dunării, s-a elaborat o          21 Non-paper   gudline   for   Project   managers:   Making   vulnerable   investments   climate   resilient (  http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/non_paper_guidelines_project_managers_en.pdf  )   22 Seerisk:   Common   Risk   Assessment   Methodology   for   the   Danube   Macro-Region (  http://www.rsoe.hu/projectfiles/seeriskOther/download/Act_3_1_Common_Risk_Assessment_Methodology.pdf     )      metodologie de evaluare a riscului aplicabilă inclusiv fenomenelor meteorologice extreme legate de variabilitatea și schimbarea climei, importante pentru România, precum seceta, inundații, episoade de vânt extrem și valurile de căldură. Conform acestui raport, evaluarea riscului la care sunt sau pot fi supuse lucrările proiectate, din punct de vedere al schimbărilor climatice, se face plecând de la premisele ințtiale privind condițiile climatice actuale.       Populație și sanatatea umană     Caseta 16 Efecte semnificative posibile asupra populatiei și reducerea acestora        Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      Construirea           Perturbările și daunele aduse publicului, prin emisiile în aer (praful produs la locul de muncă, precum și din transportul materiilor prime și a  deșeurilor)    Consultați măsurile de atenuare recomandate în secțiunea 6.2.3 pentru cauze similare ale poluării aerului și ale mirosului din activitățile de construcție.      Disconfort pentru locuitori din cauza zgomotului generat de trafic 23       interzicerea traficului / construcțiilor pe timpul nopții și restricții privind limitele orelor de odihnă în cartierele sensibile;     limitarea de viteză și a tonajului pentru vehiculele grele care trec prin zone rezidențiale;     întreținerea corectă a vehiculelor pentru operarea silențioasă       Funcționare           Contaminarea apei subterane datorată creșterii unei potențiale poluări sau a unei defecțiuni a sistemului de căptușire în zona de  depozitare (buncăr)    Consultați recomandările din secțiunea 6.2.2 pentru atenuarea generării poluării solului din activitățile de exploatare.      Perturbări și neplăceri aduse publicului, prin mirosuri tari generate de  funcționarea instalației.    Consultați recomandările din secțiunea 6.2.3 pentru a atenua degradarea calității aerului din activitățile de exploatare.             23 Se consideră că noul amplasament al INCINERATORULUI este la o distanță suficientă de receptorii umani sensibili la zgomot         Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      Perturbări și neplăceri aduse publicului, prin emisiile în aer provenite de la transportatorii de  deșeuri    Consultați recomandările din secțiunea 6.2.3 pentru a atenua degradarea calității aerului din activitățile de exploatare.      Proliferarea de paraziți și dăunători      transport cu vehicule închise; dacă se folosesc vehicule deschise sau containere, acestea vor fi asigurate cu o plasă sau o prelată pentru a preveni așternutul;     inspecții periodice privind zona de depozitare a deșeurilor și   tratamentul pentru controlul dăunătorilor.      Riscuri de sănătate generate de pericolele majore (explozii, incendii)  asociate cu instalația      utilizarea echipamentului individual de protecție și a echipamentului de lucru;     controlul emisiilor CH4 în buncărul de depozitare;           Fauna si flora     Caseta 17 Efecte semnificative potențiale asupra florei și faunei și reducerea acestora        Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      Construirea           Afectarea speciilor de faună care au vulnerabilitate sezonieră variabilă, datorită, de exemplu, reproducerii, perioadelor de hrană critice sau migrațiilor  sezoniere      restricționarea și reprogramarea lucrărilor de construcție care au loc în timpul sezoanelor de reproducere       Schimbarea locurilor subterane și a locrilor de hrămire pentru speciile de faună, cu habitat în zona de lucru, din cauza perturbațiilor produse de  activitățile de construcție      limitarea vitezei vehiculelor grele în zone sensibile;     măsuri de atenuare a zgomotului, de ex. perdele vegetale pentru zgomote, utilizarea echipamentelor cu zgomot redus și vibrații;     instruirea lucrătorilor cu privire la prevederile legislației privind protecția biodiversității și la măsurile adecvate de atenuare;            Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      Distrugerea totală sau parțială a vegetației în zonele de lucru (îndepărtarea solului, decojirea vegetației și curățarea);  Capacitate redusă de recuperare a speciilor de faună (fie în mod natural sau cu asistență) din cauza  perturbării habitatului      conservarea cât mai mult posibil a copacilor și a altor vegetații;     va fi realizat un inventar al arborilor care urmează a fi tăiați și va fi elaborat și implementat un plan de replantare ;     se va evita tăierea copacilor; curățarea și tăierea copacilor se realizează numai cu consimțământul autorității competente;     după orice intervenție care ar putea perturba siturile naturale: restaurarea ecologică prin măsuri de reconstrucție a mediului (restaurări, reabilitări), inclusiv restaurarea solurilor de vârf;       Funcționare           Modificarea mediului acvatic cauzată de schimbările caracteristicilor apei (fizice, chimice și biologice) urmare a deversărilor de ape  uzate/reziduale netratate.      reciclarea apei uzate pe amplasament (de la etapa de proiectare);     tratarea apelor reziduale și a apelor pluviale.       Dezafectarea           Reabilitarea finală a sitului ar putea avea un impact pozitiv prin re-vegetarea sitului.        În plus, în cazul siturilor protejate situate pe amplasamentul proiectului sau în vecinătatea sa: dacă a fost efectuată o evaluare adecvată, raportul EIM ar trebui să includă constatările sale - efectele semnificative prevăzute, măsurile de reducere și / sau compensatorii recomandate.       Peisaj     Caseta 18 Efecte semnificative posibile asupra peisajului și reducerea acestora        Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      Construirea           Perturbări vizuale cauzate de amplasarea șantierului și de traficul asociat cu      restricționarea mărimii/ dimensiunii șantierelor;     conservarea vegetației în jurul șantierului (dacă există) cât mai mult posibil pentru a servi drept cortină vegetală;            Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      activitățile de construcție.      organizarea și întreținerea adecvată a șantierelor de construcții printr-o curățenie bună;     restabilirea șantierelor de construcții direct la finalizarea lucrărilor   (se recomandă să se ofere un termen limită).      Funcționarea           Perturbări vizuale asupra zonei, în special vizibilitatea din zona de recreere, zona turistică,  zona rezidențială etc.      perdele vizuale (de exemplu, loc închis la drumuri pe baza vederii verticale);       Dezafectarea           Forma finală și reabilitarea peisagistică ar putea îmbunătăți (impactul pozitiv) peisajul inițial prin:    re-vegetarea sitului;     combinație de folosințe diferite pentru zonă, (de exemplu, parcuri pentru recreere informală și educație pentru comunitățile locale).           Bunurile materiale     Caseta 19 Efecte semnificative posibile asupra bunurilor materiale și reducerea acestora        Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      Construirea           Deteriorarea altor infrastructuri (drumuri, conducte de alimentare cu apă, canalizări, clădiri, linii de utilități etc.), ceea ce duce la o întrerupere (temporară) a anumitor  servicii publice      să se evite interferențele cu alte infrastructuri;       Perturbarea temporară a receptorilor rezidențiali și a altor receptori sensibili (spitale, școli etc.) prin  generarea de zgomote     Alegerea de rute ocolitoare care să evite trecerea prin zone rezidențiale;       Avarii la lucrările civile din cauza vibrațiilor      Alegerea de rute care să evite trecerea prin zone rezidențiale;            Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      produse de vehicule care  transportă materiale.           Schimbarea utilizării terenului      să minimizeze zona perturbată ocupată de proiect;     să restabilească productivitatea solului (în zona neacoperită de construcții sau zona de drumuri de acces temporar) după terminarea etapei de construcție;     re-vegetarea depozitului închis și dezafectarea proiectului.       Avarii la lucrările civile din cauza vibrațiilor produse de vehicule care  transportă deșeuri.      Alegerea de rute care să evite trecerea prin zone rezidențiale;       Funcționarea           Avarii la lucrările civile din cauza vibrațiilor produse de vehicule care  transportă deșeuri.      Alegerea de rute care să evite trecerea prin zone rezidențiale;           Patrimoniul cultural     Caseta 20 Efecte semnificative posibile asupra patrimoniului cultural și reducerea acestora        Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      Construirea           Deteriorarea obiectelor descoperite de importanță culturală și arheologică care nu au fost cunoscute anterior      să se efectueze un studiu arheologic detaliat al sitului, precum și un studiu complet la birou pentru a determina nivelul sau potențialul de semnificație culturală sau arhitecturală a zonei;     în cazul identificării oricăror obiecte arheologice potențiale, activitățile ar trebui să se oprească; autoritatea arheologică trebuie să fie consultată pentru a stabili măsurile adecvate de atenuare;     să ia în considerare orice măsură necesară pentru a asigura protecția   obiectelor în conformitate cu cerințele legale      Deteriorarea mediului construit, inclusiv monumentele arhitecturale și arheologice, prin  vibrațiile produse de      alegerea de rute ocolitoare care să evite trecerea în apropierea siturilor culturale și arheologice.            Efecte semnificative  posibile    Măsuri de reducere      vehiculele care transportă  materiale.           Funcționarea           Deteriorarea mediului construit, inclusiv monumentele arhitecturale și arheologice, prin vibrațiile produse de vehiculele care transportă  deșeuri.      alegerea de rute ocolitoare care să evite trecerea în apropierea siturilor culturale și arheologice.             Evaluarea impactului rezidual     Impacturile reziduale  sunt definite ca și consecințele impactului după implementarea măsurilor de atenuare. Acestea trebuie să fie luate în considerare în raport cu condițiile inițiale, deoarece condițiile de bază diferite pot avea o semnificație diferită a impactului pentru același tip de proiect.   Scara impactului rezidual trebuie evaluată utilizând modele, de ex. pentru a determina concentrația de poluanți cheie asociată cu activitățile asociate la locația receptorului, și urmând o metodologie adecvată.       Evaluarea cumulativă a impactului  Mai multe efecte ale anumitor proiecte pot acționa în mod diferit asupra mediului (populație, faună, floră, sol, apă, aer, factori climatici și materiale, inclusiv patrimoniul arhitectural și arheologic, peisajul). Acțiunile depind de localizarea proiectului, de caracteristicile condițiilor de mediu de bază, de exemplu receptorii sensibili în zona proiectului sau în vecinătate, dar și în funcție de anumite efecte ale altor proiecte (actuale și viitoare) și activități care se suprapun cu propunerea zona de proiect.  În acest sens, alte proiecte actuale și viitoare care pot fi luate în considerare sunt proiectele viitoare și proiectele în desfășurare identificate într-un plan de dezvoltare pentru regiune (aprobat sau în curs de aprobare).  Exemple de categorii de proiecte care trebuie abordate, în faza de construcție sau în faza de exploatare, în zona de proiect propusă sau în apropierea acesteia:    prelungirea amplasamentului de incinerare;    proiecte de dezvoltare urbană, de exemplu, dezvoltarea zonelor rezidențiale sau de agrement;       proiecte de drumuri;    industria.    Posibilele interacțiuni între un anumit proiect propus și alte proiecte actuale și viitoare sunt prezentate în Caseta 21.     Caseta 21 Posibile interacțiuni între proiectele actuale și viitoare        Posibile interacțiuni între proiectele actuale și viitoare care pot conduce la efecte  cumulative      Efectele altor proiecte în faza de construcție și efectele proiectului propus în faza de  construcție      Efectele altor proiecte în faza de construcție și efectele proiectului propus în faza de  funcționare      Efectele altor proiecte în faza de funcționare și efectele proiectului propus în faza de  construcție      Efectele altor proiecte în faza de funcționare și efectele proiectului propus în timpul fazei  sale de funcționare        Câteva exemple de posibile efecte cumulative apărute prin implementarea proiectelor de incinerare a deșeurilor municipale sunt prezentate mai jos:    zgomot prin activitățile de construcție (echipamente) și zgomotul datorat traficului, creșterea efectelor negative asupra faunei, a oamenilor, a bunurilor materiale (ca turism în zonă)    eroziunea solului prin înlăturarea vegetației și creșterea turbidității pe corpul apei de suprafață prin scurgerea apei dintr-o zonă înclinată și afectând habitatele de apă ale speciilor de faună;    mirosuri;    praf; și    dioxizi.  De exemplu, zgomotul și praful generat de activitățile de excavare și transportul materialelor excavate din două proiecte adiacente s-ar putea cumula dacă perioada de lucru sau transporturile coincid. Traficul existent se va suprapune cu un număr tot mai mare de vehicule în toate fazele și va genera efecte cumulative asupra calității aerului și a zgomotului.         Cazuri de risc     Această secțiune a raportului EIM va identifica activitățile proiectului care ar putea genera incidente cu impact semnificativ asupra mediului; de asemenea, consecințele posibilelor pericole naturale vor fi abordate aici.  Cazurile de risc tipice care trebuie luate în considerare sunt:    activitate seismică;    alunecări de teren;       inundații;    incendii;    incidente legate de substanțe chimice toxice sau periculoase;    incidente legate de sănătatea și securitatea la locul de muncă.     Caseta 22 Date care trebuie furnizate cu privire la cazurile de risc        Activitate seismică      date privind situațiile seismice din regiune      identificarea oricăror zone afectate în timpul unui astfel de eveniment, de exemplu,  defectarea conductelor de alimentare cu apă      măsuri de reducere a evenimentelor seismice.      Inundații      identificarea căilor de inundații;      identificarea zonelor expuse inundațiilor;      identificarea principalelor efecte în cazul inundării zonelor expuse, de exemplu  deteriorarea și blocarea conductelor de canalizare;      măsuri de prevenire și reducere.      Incendii      cauzele pericolului de incendiu, de ex. în timpul fazei de construcție: arderea spontană  a deșeurilor stocate; în timpul fazei de operare: eliberarea accidentală de metan în aer din cauza defecțiunii rezervoarelor de digestie;      posibilele efecte asupra lucrărilor / activităților proiectului;      măsurile de prevenire și control al incendiilor.      Incidente legate de substanțe periculoase      Utilizarea de substanțe periculoase;      identificarea eventualelor incidente care implică substanțe periculoase, de ex. cele  legate de depozitarea și manipularea produselor chimice;      măsuri de prevenire și reducere.      incidente legate de sănătatea și securitatea la locul de muncă      incidentele de sănătate și siguranță la locul de muncă, de exemplu: în timpul fazei de  construcție: lucrul în spații închise; în timpul fazei de operare: lucrătorii expuși la emisii de gaze care pot produce efecte asupra sănătății;      măsuri de prevenire și reducere.            PROGRAMUL DE MONITORIZARE A MEDIULUI     Se recomandă ca Raportul EIM să conțină un program de monitorizare pentru fazele de construcție, funcționare și dezafectare, având următoarele obiective:    să dovedească respectarea legislației / standardelor relevante, a autorizațiilor sau a cerințelor deciziei EIM;    să evalueze eficacitatea măsurilor de atenuare implementate;    să furnizeze date pentru a informa publicul;    crearea unei baze de date pentru măsurile și inventarele de emisii menționate mai sus; va furniza informații pentru îmbunătățirea și actualizarea programului de monitorizare;    să asiste la o investigație în cazul în care se încalcă un nivel de declanșare sau o valoare limită de emisie.     Pașii principali de monitorizare a mediului includ:    planificarea unui program de sondaj și eșantionare (continuă sau discontinuă) pentru colectarea sistematică a datelor / informațiilor relevante;    desfășurarea programului de sondaj și de eșantionare;    analiza probelor și a datelor / informațiilor colectate și interpretarea datelor și a informațiilor; și    pregătirea rapoartelor pentru sprijinirea managementului de mediu.     Monitorizarea minimă a mediului ar trebui efectuată pentru parametrii legați de:    calitatea aerului;    calitatea apelor de suprafață și a apelor subterane;    zgomot,    condițiile meteorologice,    topografia și stabilitatea,    mediul natural, pentru anumite specii sau habitate.       Trebuie menționat faptul că, pentru ca monitorizarea de mediu să fie eficientă, este necesar să existe informații actuale de bază înainte de construirea proiectului pentru a fi comparate cu valorile măsurate după implementarea proiectului. Prin urmare, pe baza informațiilor colectate în campania de investigație de bază (inițială), efectele asupra mediului în timpul și după proiect ar putea fi identificate, controlate și atenuate.  Monitorizarea la fața locului presupune monitorizarea operațională și de mediu (a se vedea tabelul 1). Ambele tipuri se referă la fazele de construcție, operare și dezafectare și trebuie descrise în raportul EIM.     Tabelul 1. Aspecte care trebuie incluse în programul de monitorizare pentru etapele proiectului        Monitorizarea operațională    Monitorizarea mediului      Construirea    Construirea            Funcționarea    Funcționarea      descărcare;        Dezafectarea    Dezafectarea             calitatea și cantitatea de ieșiri de deșeuri;    tipul și cantitatea de combustibil consumat (zilnic, lunar);    cantitatea de apă utilizată;    cantitățile de materiale periculoase utilizate;    cantitățile de deșeuri periculoase generate;      date meteorologice (precipitații zilnice, direcția și intensitatea vântului, evaporarea, temperatura)    calitatea apei de suprafață și a apei subterane;    calitatea aerului;    nivelul zgomotului;      calitatea și cantitatea de intrări și ieșiri de deșeuri;    calitatea și cantitatea de deversări de deșeuri tratate / netratate;    calitatea și cantitatea de ieșiri de ape uzate tratate;    emisiile de gaze arse (în conformitate cu DEI);    parametrii tehnologici în conformitate cu documentul BREF privind incinerarea IED și incinerarea deșeurilor;    calitatea scurgerilor de scurgere înainte de      monitorizarea datelor meteorologice care ar putea fi efectuate la fața locului cu echipamentul operatorului sau pe baza datelor primite de la cea mai apropiată stație meteo;    date privind calitatea monitorizării apelor de suprafață și a apelor subterane;    calitatea aerului la fața locului și în afara acestuia;    zgomot;    centura verde (dacă există) și / sau vegetația din jurul amplasamentului;      deșeuri periculoase (tip, caracteristici, inclusiv cantități);    deșeuri nepericuloase (tip, caracteristici, inclusiv cantități).      deșeuri periculoase (tip, caracteristici, inclusiv cantități);    deșeuri nepericuloase (tip, caracteristici, inclusiv cantități);    date meteorologice;    calitatea apei de suprafață și a apei subterane;    calitatea aerului;    nivelul de zgomot.       Pentru fiecare parametru, se indică locațiile / punctele de prelevare a probelor, numărul de teste / eșantioane, frecvența de eșantionare pentru realizarea monitorizării.       REZUMATUL NON-TEHNIC     Prezentarea unui rezumat cu caracter non-tehnic (RCNT) a informațiilor conținute în Raportul EIM este o cerință legală a DEIM (articolul 5). RCNT va fi citit atât de către publicul interesat, cât și de factorii de decizie și, prin urmare, joacă un rol important în evaluarea impactului asupra mediului. Mai presus de toate, RCNT ar trebui să fie considerat un instrument de comunicare care să sprijine consultarea publică oficială, după prezentarea raportului EIM autorității competente.  RCNT ar trebui să permită publicului să obțină aprecierea proiectului, să înțeleagă impacturile sale semnificative și măsurile de atenuare care sunt propuse de dezvoltator. RCNT poate fi disponibil ca un document separat și trebuie să fie clar în ceea ce privește conținutul, structura și limba acestuia. În loc să copieze și să lipsească întreaga secțiune din Raportul EIM, textul RCNT ar trebui să fie reformulat și, în general, să fie scris într-un limbaj netehnic care să fie ușor de înțeles de către publicul larg și astfel să se evite terminologia științifică sau tehnică.  În ansamblu, rezumatul cu caracter non-tehnicar trebui să reprezinte o reflectare corectă a Raportului EIM principal și să acopere toate aspectele procesului EIM. Formatul trebuie să fie dezvoltat în mare parte pe principalele rubrici ale raportului EIM, adică ar trebui să conțină o descriere a proiectului și a obiectivului acestuia, o descriere a condițiilor de mediu existente, a efectelor semnificative semnificative, a măsurilor propuse de reducere și gestionare și a oricăror alte aspecte critice. Ar trebui furnizate, de asemenea, unele informații privind procesul de autorizare și etapele anterioare ale procesului de evaluare a impactului asupra mediului (adică rezultatele screening-ului, dacă este cazul, precum și consultarea în funcție de domeniu și consultările publice).     În general, RCNT poate fi considerat un document individual și ar trebui să includă, de asemenea, o hartă a locației și un plan de planificare a proiectului. Un rezumat al impactului, al măsurilor de diminuare a impactului și al impactului rezidual poate fi prezentat în format tabelar.     Caseta 23. Conținutul rezumatului non-tehnic (RCNT)        Descrierea proiectului        Scurtă descriere a proiectului         Incertitudini legate de proiect       Impacturi semnificative (pozitive și negative)        Prezentare generală a abordării evaluării         Incertitudini privind efectele asupra mediului ale implementării proiectului       Date despre succesiunea etapelor procedurii EIA realizate până acum pentru  proiect        Decizia etapei de incadrare         Decizia etapei de definire a domeniului (dacă este cazul)              Consultarea / avizul autorităților care ar putea fi interesate de proiect datorită   autorităților lor în domeniul mediului: aviz de gospodarirea apelor, aviz custode/aviz Natura 2000, etc      Informații privind consultarea publică          PLANUL DE MANAGEMENT AL MEDIULUI     Implementarea reducerii impactului și monitorizarea impactului reprezintă adesea legăturile slabe din procesul EIM. O abordare a celor mai bune practici pentru a face față acestei probleme este de a pregăti un Plan de Management al Mediului (PMM), un instrument menit să asigure continuitatea între planificarea / evaluarea proiectului, proiectarea detaliată, implementarea / construirea și operarea / întreținerea.     Pregătirea unui PMM nu este cerută în mod oficial în temeiul dispozițiilor DEIM. Unele state membre au o cerință legală de a pregăti PMM, altele nu. Pe plan internațional, PMM este considerată ca fiind cea mai bună practică pentru a se asigura că angajamentele asumate în etapa de planificare și evaluare vor fi realizate până la etapa de construcție și / sau funcționare a proiectului. Pe măsură ce proiectul este dezvoltat în detaliu, PMM va fi, de obicei, rafinat, incluzând ajustări ale termenilor și condițiilor specificate în orice aprobare de proiect.     Obiectivele cheie ale unui PMM sunt:    asigurarea conformității executării proiectului cu legislația de mediu aplicabilă (locală, națională, UE sau internațională);    asigurarea mobilizării resurselor tehnice și organizatorice pentru implementarea măsurilor necesare de reducere;    să furnizeze o referință pentru managementul impactului, monitorizarea performanței de mediu și identificarea oricăror schimbări și evenimente neprevăzute în timpul implementării proiectului, care nu au fost luate în considerare în EIM.       PMM este elaborat pe baza rezultatelor EIM, adică impactul anticipat asupra mediului și măsurile de reducere propuse. În mod obișnuit, un PMM este realizat după efectuarea unei evaluări a impactului asupra mediului, adesea ca o cerință a autorizației de dezvoltare elaborată de autoritatea de mediu competentă. Unele dintre problemele abordate în PMM vor fi urmărite în timpul proiectării detaliate, dar cea mai mare parte a măsurilor se referă de obicei la construcții și etapa funcțională a proiectului.     În general, atunci când un PMM este solicitat de către instituțiile sau autoritățile de finanțare, ar trebui să fie dezvoltat înainte ca activitățile conexe să fie întreprinse. PMM este un document     care ar trebui să fie pus la dispoziția contractorilor (societăți de construcție și de exploatare) de la faza de licitație. Măsurile de atenuare ar trebui cunoscute și incluse în bugetul ofertanților care fac parte din condițiile contractuale. Mai mult, PMM trebuie să fie complet operațional/ funcțional de îndată ce se începe etapa de construcție.     Un plan de management de mediu va prezenta un rezumat al impacturilor semnificative care pot apărea și care va stabili abordarea pe care dezvoltatorul o va lua pentru a proteja toate interesele de mediu în timpul construcției și funcționării și în conformitate cu legislația aplicabilă.     Pentru un PMM care este prezentat ca un document separat, conținutul este prezentat în caseta 24.     Caseta 24. Componentele PMM (numai pentru scopuri ilustrative)        Detalii despre dezvoltator / operator / antreprenor 24       - numele și adresa      - număr de personal      - structura companiei (se recomandă organizarea grafică)      - adresa punctelor de lucru (detalii vor fi furnizate pentru toate zonele în care compania operează)      Scurtă descriere a locației proiectului      - limitele și topografia;      - caracteristicile geologice și hidrologice ale zonei;      - date meteorologice locale;      Prezentare generală a activității propuse      - scurtă descriere a proiectului (clădiri și structuri civile, echipamente și instalații și activități operaționale corespunzătoare);      - descrierea succintă a aspectelor privind construcția: șantierul, activitățile de construcție și lucrările auxiliare, tehnicile de construcție, programul activităților de construcție în diferite locații (dacă este cazul);      - descrierea succintă a aspectelor operaționale: operațiuni specifice, măsuri de control,             24 Dacă se cunoaște în stadiul elaborării EMP         măsuri de control al accesului, acceptarea deșeurilor, tratarea și eliminarea deșeurilor generate (cenușă / cenușă), tratarea apelor reziduale, regulile operaționale și de siguranță etc      Rezumatul activităților critice care determină impacturi de importanță medie spre mare, inclusiv etapele de dezafectare și de asistență ulterioară      Cerințe legislative relevante, standarde care se aplică proiectului      Acte normative - acorduri juridice, aprobări și autorizații  (deja acordate sau care trebuie să se aplice) - în ceea ce privește faza de construcție și de funcționare a proiectului           Programul de monitorizare a mediului - vezi secțiunea 7.      Riscuri - vezi Secțiunea 6.5      Program de implementare și raportare aEMP  - indicând succesiunea și calendarul (inclusiv frecvența și durata) activităților de gestionare și monitorizare ale EMP       Hărți, diagrame  (după cum se indică în secțiunea 3) - Descrierea proiectului.        specificații referitoare la dispozițiile documentelor de reglementare: de ex. condiții- cheie: specificații de performanță;    monitorizarea de mediu cerută de documentele de reglementare;         PROVOCĂRI ÎN PREGĂTIREA RAPORTULUI EIM     Raportul EIM ar trebui să conțină informații cuprinzătoare, dar concise în legătură cu principalele aspecte abordate.  O descriere ambiguă a proceselor tehnice și a activităților legate de proiect poate face dificil pentru cititor să înțeleagă abordarea EIM.  Se recomandă evitarea adăugării datelor și informațiilor care nu sunt relevante pentru proiect, de exemplu, despre condițiile de mediu existente sau o descriere amplă a speciilor de faună dintr-o regiune extinsă (de exemplu, pentru un INCINERATOR care este dezvoltat pe o suprafață cu limită de zeci de hectare).  În timpul EIM, pot fi întâmpinate unele dificultăți și se referă la următoarele:    incertitudinea cu privire la unele informații privind condițiile de mediu de bază;        date limitate privind faza de construcție a proiectului;     informații limitate privind rata estimată de creștere (sau scădere) a generării de deșeuri pe an în regiune;     posibile modificări ale planificării dezvoltării terenurilor, fapt care poate necesita o reevaluare a datelor de bază pentru proiectarea proiectului (de exemplu, posibila extindere a duratei de viață a INCINERATORULUI datorită unei colecții separate îmbunătățite în viitorul apropiat);     lipsa de orientări / metodologii pentru evaluarea semnificației impactului asupra mediului.      Dacă este cazul, dificultățile întâmpinate în timpul EIM vor fi menționate în Raportul EIM, iar incertitudinea de predicție a impactului va fi specificată, de asemenea.  Dacă nu se pot furniza informații complete, trebuie să se precizeze că informațiile nu sunt reținute intenționat și că toate părțile vor fi conștiente de acest aspect. Decizia rezultantă ar fi fie calificată, fie condiționată. Astfel de clauze de declinare a responsabilității și informații trebuie prezentate în secțiunea raportului EIM menționată în Anexa IV DEIM  Punctul 8 "Indicarea oricăror dificultăți (deficiențe tehnice sau lipsă de know-how) întâlnite de dezvoltator în compilarea informațiilor solicitate". Bunele practici constau în evidențierea lipsei de date, mai degrabă decât omiterea acesteia fără nicio confirmare, care ulterior poate duce la cereri suplimentare de informații din partea autorităților și a publicului.       REFERINȚE      Departamentul pentru Comunități și Administrația Locală - Londra, Evaluarea Impactului asupra Mediului: Ghid pentru bunele practici și proceduri, (2006) www.communities.gov.uk   Comisia Europeană, DG XI Mediu, Securitate Nucleară și Protecție Civilă, Orientări pentru evaluarea efectelor indirecte și cumulative și a interacțiunilor de impact (1999)  Comisia Europeană, Document de referință privind cele mai bune tehnici disponibile pentru incinerarea deșeurilor, august 2006  Comisia Europeană, Orientări privind interpretarea formulei de eficiență energetică R1 pentru instalațiile de incinerare destinate prelucrării deșeurilor solide municipale în conformitate cu anexa II la Directiva 2008/98 / CE privind deșeurile, 2011   http://ec.europa.eu/environment/eia/eia-studies-and-reports/guidel.pdf    UNEP, Evaluarea Impactului asupra Mediului și Evaluarea Strategică de Mediu: către o abordare integrată (2004) http://www.unep.ch/etu/publications/textONUbr.pdf       Commission, DG Climate Action, Non-paper, Guidelines for Project Managers: Making vulnerable investments climate resilient   http://climate-   adapt.eea.europa.eu/metadata/guidances/non-paper-guidelines-for-projectmanagers-making-   vulnerable-investments-climate-resilient       European Investment Bank, Methodologies for the Assessment of Project GHG Emissions and Emission Variations   http://www.eib.org/attachments/strategies/eib_project_carbon_footprint_methodologies_en.pdf        ANEXE   
   
 ANEXA 1 Legislația UE privind mediul relevantă pentru ghid 
   
   Directiva 2008/98 / CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive    Decizia 2000/532 / CE a Comisiei din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3 / CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442 / CEE a Consiliului privind deșeurile și Decizia 94/904 / o listă a deșeurilor periculoase în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689 / CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase    Directiva 2010/75 / UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)    Directiva 2014/52/UE de amendare a Directivei 2011/92 / UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului    Directiva 92/43 / CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, modificat    Directiva 2008/50 / CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa    Directiva 2002/49 / CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental    Directiva 70/157 / CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la nivelul sonor admis și la sistemul de evacuare al autovehiculelor, astfel cum a fost modificat    Directiva 2003/4 / CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313 / CEE a Consiliului    Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe privind mediul   
   
 ANEXA 2 Legislația natională privind mediul relevantă pentru ghid 
   
    Hotărârea nr. 870/2013 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor 2014- 2020;  HG nr. 942/20.12.2017 privind aprobarea Planului National de Gestionare a Deseurilor ORDIN Nr. 1364/1499 din 14 decembrie 2006 de aprobare a planurilor regionale de gestionare a deşeurilor  HG nr. 529/2013 de aprobare a Strategiei Națională privind Schimbările Climatice      Reglementarea managementului de mediu privind șantierele      Managementul deșeurilor    Legea nr. 211 din 15 noiembrie 2011 privind regimul deşeurilor , cu modificarile si completarile ulterioare    HG nr. 856 din 16 august 2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase    HG nr. 349 din 21 aprilie 2005 privind depozitarea deşeurilor , cu modificarile si completarile ulterioare  Act de baza:    Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 757 din 26 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor  Acte modificatoare:    Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 1230 din 30 noiembrie 2005 privind modificarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor    Ordinul ministrului mediului nr. 415/2018 privind modificarea si completarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 757/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor      Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 95 din 12 februarie 2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri, modificat prin Ordinul ministrului mediului si padurilor nr. 3838/2012    Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 775 din 28 iulie 2006 pentru aprobarea Listei localităţilor izolate care pot depozita deşeurile municipale în depozitele existente ce sunt exceptate de la respectarea unor prevederi ale Hotărârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor    Ordinul ministrului mediului si gospodaririi apelor nr. 1274 din 14 decembrie 2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităţilor de eliminare a deşeurilor, respectiv depozitare şi incinerare, completat prin Ordinul ministrului mediului si    dezvoltarii durabile nr. 636 din 28 mai 2008      Prevenirea și controlul poluării    
   
      	Legea nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase completata de Legea nr. 283/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 232/2016 privind industria națională de apărare, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru completarea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 59/2016 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase    Ordinul MAPAM nr. 169/02.03.2004 pentru aprobarea, prin metoda confirmării directe, a Documentelor de referinţă privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF), aprobate de    Uniunea Europeană – M.Of. nr. 206/09.03.2004      Calitatea apei    LEGEA APELOR Nr. 107 din 25 septembrie 1996, cu modificarile si completari ulterioare    ORDIN nr. 1012 din 19 octombrie 2005 pentru aprobarea Procedurii privind mecanismul de acces la informaţiile de interes public privind gospodărirea apelor, cu modificarile si completarile ulterioare    ORDIN nr. 15 din 11 ianuarie 2006 pentru aprobarea Procedurii de suspendare temporară a autorizaţiei de gospodărire a apelor şi a Procedurii de modificare sau de retragere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, cu modificarile si completari    Ordin nr. 799 din 6 februarie 2012 privind aprobarea Normativului de conţinut al documentaţiilor tehnice de fundamentare necesare obţinerii avizului de gospopdărire a apelor şi a autorizaţiei de gospodărire a apelor.    ORDIN nr. 662 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Procedurii şi a competenţelor de emitere a avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor, cu modificarile si completari ulterioare    HG nr. 930 din 11 august 2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică, cu modificarile si completari ulterioare    HG nr. 188 din 28 februarie 2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificarile si completarile ulterioare    ORDIN nr. 9 din 6 ianuarie 2006 pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea planurilor de restricţii şi folosire a apei în perioadele deficitare, cu modificarile si completarile ulterioare    HG nr. 546 din 21 mai 2008 privind gestionarea calităţii apei de îmbăiere, modificata prin HG 389/2011    HG nr. 100 din 7 februarie 2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare ...    OUG nr. 202 din 18 decembrie 2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, cu modificarile si completarile ulterioare    OUG nr. 19 din 22 februarie 2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul      
   
    activităţilor desfăşurate pe plajă, cu modificarile si completarile ulterioare  ORDIN nr. 192 din 2 august 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcţii hidrotehnice şi poluări accidentale    	HG nr. 898 din 10 iunie 2004 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind exploatarea apelor subterane şi a zonelor de interfaţă dintre apele dulci şi cele sărate, cu modificarile si completarile ulterioare    	HG nr. 472 din 9 iunie 2000 privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă, cu modificarile si completarile ulterioare    	HG nr. 846 din 11 august 2010 pentru aprobarea Strategiei naţionale de management al riscului la inundaţii pe termen mediu şi lung    	OUG nr. 130 din 12 noiembrie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României    HG nr. 846/11 august 2010- Strategia privind managementul riscului la inundatii    	ORDIN nr. 873 din 21 februarie 2012 pentru aprobarea Procedurii de notificare din punctul de vedere al gospodăririi apelor    	HG nr. 80 din 26 ianuarie 2011 pentru aprobarea Planului national de management aferent portiunii din bazinul hidrografic international al fluviului Dunarea care este cuprinsa in teritoriul Romaniei    Legea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr. 241 din 22 iunie 2006    (*republicata*) modificata prin Legea 215/2018      Calitatea aerului înconjurător    	Legea nr. 104/15.06.2011 privind calitatea aerului înconjurător, cu modificarile si completarile ulterioare ( HG 336/2015, HG 806/2016)    	Legea nr. 271/23.06.2003 pentru ratificarea protocoalelor Conventiei asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi, incheiata la Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptata la Aarhus la 24 iunie 1998 si la Gothenburg la 1 decembrie 1999    	Legea nr. 652/07.12.2002 pentru aderarea Romaniei la Protocolul Conventiei din 1979 asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi cu privire la finantarea pe termen lung a Programului de cooperare pentru supravegherea si evaluarea transportului pe distante lungi al poluantilor atmosferici in Europa (EMEP), adoptat la Geneva la 28 septembrie 1984    	Ordinul MMDD nr. 1095/02.07.2007 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea indicilor de calitate a aerului în vederea facilitării informării publicului (publicat în Monitorul Oficial nr. 513/31.07.2007)    Ordinul MMGA nr.27/10.01.2007 pentru modificarea si completarea unor ordine    care transpun aquis-ul comunitar de mediu      Sol    
   
      	HG nr. 1408/2007 privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului publicat in MO nr. 802 din 23 noiembrie 2007 – Partea I cu modificarile si completarile ulterioare    	HG nr. 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate publicat în MO nr. 804 din 26 noiembrie 2007 – Partea I, cu modificarile si completarile ulterioare    OM nr. 184/1997 pentru aprobarea Procedurii de realizare a bilanţurilor de mediu publicat în MO nr. 303 bis din 6 noiembrie 1997 – Partea I, cu modificarile si completarile ulterioare    OM nr. 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului publicat în MO nr. 303 bis din 6 noiembrie 1997- Partea I, completat de Ordinul nr. 1144/2002 privind înființarea Registrului poluanților emiși de activitățile care intră sub incidența art. 3 alin. (1) lit. g) și h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea și controlul integrat al poluării și modul de raportare a    acestora si modificat de Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător      Zgomot    HG nr. 1260/2012 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant (publicată în Monitorul Oficial nr. 15/09.01.2013)    HG nr. 321 din 14 aprilie 2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant*) – Republicare    Ordin nr. 831/1461 din 16 iulie 2008 al ministrului mediului şi dezvoltării durabile şi al ministrului sănătăţii publice privind infiinţarea comisiilor tehnice regionale pentru verificarea criteriilor utilizate la elaborarea planurilor de actiune şi analizarea acestora, precum şi pentru aprobarea componenţei şi a regulamentului de organizare şi funcţionare ale acestora (publicat în Monitorul Oficial nr. 630/29.08.2008)    Ordin nr. 152/558/1119/532-2008 pentru aprobarea Ghidului privind adoptarea valorilor limită şi a modului de aplicare a acestora atunci când se elaborează planurile de acţiune, pentru indicatorii Lzsn şi Lnoapte în cazul zgomotului produs de traficul rutier pe drumurile principale şi în aglomerări, traficul feroviar pe căile ferate principale şi în aglomerări, traficul aerian pe aeroporturile mari şi/sau urbane şi pentru zgomotul produs în zonele de aglomerări unde se desfaşoară activităţi industriale prevazute în anexa nr. 1 la O.U.G nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006 (publicat în Monitorul Oficial nr. 531/15.07.2008)    Ordin nr. 720/2007 privind modificarea Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.258/2005 pentru stabilirea unităţilor responsabile cu elaborarea hărţilor de zgomot pentru căile ferate, drumurile şi aeroporturile aflate în      
   
    administrarea lor, a hărţilor strategice de zgomot şi a planurilor de acţiune aferente acestora, din domeniul propriu de activitate, precum şi limitele de competenţă ale acestora (publicat în Monitorul Oficial nr. 583/24.08.2007)    Ordin nr. 1830/2007 pentru aprobarea Ghidului privind realizarea, analizarea şi evaluarea hărţilor strategice de zgomot (publicat în Monitorul Oficial nr. 864 bis/18.12.2007)    OM 678 / 1344 / 915 / 1397 din 2006 pentru aprobarea Ghidului privind metodele interimare de calcul a indicatorilor de zgomot pentru zgomotul produs de activităţile din zonele industriale, de traficul rutier, feroviar şi aerian din vecinătatea aeroporturilor (publicat în Monitorul Oficial nr. 730 bis/25.08.2006)        Flora, fauna și habitatele naturale    	OUG 57/2007 privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.    OUG 195/2005 de protecție a mediului, cu modificarile si completarile ulterioare.    	OM nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice si privat    	Ordin nr. 159/1266/2011 privind aprobarea condițiilor de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentului de practicare a pescuitului recreativ/sportiv şi modelelor permiselor de pescuit recreativ/sportiv în ariile naturale protejate.    	Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1044/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcționare a Comisiei Patrimoniului Speologic    	Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 3836/2012 privind aprobarea Metodologiei de avizare a tarifelor instituite de către administratorii/custozii ariilor naturale protejate pentru vizitarea ariilor naturale protejate, pentru analizarea documentațiilor şi eliberarea de avize conform legii, pentru fotografiatul şi filmatul în scop commercial    	HG 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei Natura 2000 în România (M Of. nr. 739/31.10.2007)    	OM 1.710/2007 privind aprobarea documentaţiei necesare în vederea instituirii regimului de arie naturală protejată de interes naţional (MO 815/29 noiembrie 2007)    	OM 1.964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România (M Of nr. 98/07.02.2008).    	OM 207/2006 privind aprobarea conținutului Formularului Standard Natura 2000 şi manualului de completare al acestuia.    	OM nr. 1338 / 2008 privind procedura de emitere a avizului Natura 2000 (M Of nr. 738 din 31 oct 2008)    OM nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvata a      
   
    efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar    	Hotărârea Guvernului nr. 971/2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.    	Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 2387/2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.    	Legea nr. 5/2000 privind amenajarea teritoriului național – secțiunea a III-a – zone protejate.    	Legea 82/1993 privind constituirea Rezervației Biosferei “Delta Dunării (modificată prin OUG 112/2000 și Legea nr. 454 din 18 iulie 2001) – în curs de modificare.    	Hotărârea de Guvern 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, a parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora.    	Ordinul 604/2005 pentru aprobarea clasificării peșterilor şi sectoarelor de peșteri – arii naturale protejate.    	Hotărârea de Guvern nr. 2.151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone.    	HG nr. 1.581/2005 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone.    	HG nr. 1.586/2006 privind încadrarea unor arii naturale protejate în categoria de zone umede de importanță internațională.    	HG nr. 1.143/2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate. (M Of. nr. 739/31.10.2007)    	Hotărârea Guvernului nr. 1217/2010 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru Parcul Natural Cefa.    	Hotărârea Guvernului nr. 1066/2010 privind instituirea regimului de arie naturală protejată asupra unor zone din Rezervația Biosferei "Delta Dunării" și încadrarea acestora în categoria rezervațiilor științifice    	Legea nr. 72/2014 pentru ratificarea Protocolului privind turismul durabil, adoptat la Bratislava la 27 mai 2011 și semnat de România la Bratislava la 27 mai 2011, la Convenția-cadru privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților, adoptată la Kiev la 22 mai 2003    	Lege nr. 76/2013 pentru ratificarea Protocolului privind managementul durabil al pădurilor, adoptat la Bratislava la 27 mai 2011 și semnat de România la Bratislava la 27 mai 2011, la Convenția-cadru privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților, adoptată la Kiev la 22 mai 2003    Lege nr. 137/2010 pentru ratificarea Protocolului privind conservarea și utilizarea      
   
    durabilă a diversității biologice și a diversității peisajelor, adoptat și semnat la București la 19 iunie 2008, la Convenția-cadru privind protecția și dezvoltarea durabilă a Carpaților, adoptată la Kiev la 22 mai 2003    Legea 389/2006 pentru pentru ratificarea Convenţiei-cadru privind protecţia şi    dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai 2003.      Schimbari climatice  -  HG 529/2013 pentru aprobarea Strategiei naţionale a României privind schimbările climatice, 2013-2020;       Legislație privind sănătatea și securitatea  LEGEA nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, cu modificările și completările ulterioare  HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările și completările ulterioare  HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, cu modificările şi completările ulterioare  ORDIN nr. 1260/ 2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind examinarea medicală și psihologică a personalului cu atribuții în siguranța transporturilor si periodicitatea examinării  LEGEA nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale republicată, cu modificările şi completările ulterioare  HG nr. 1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă HG nr. 1146/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a  echipamentelor de muncă   HG nr. 1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a  echipamentelor individuale de protecţie  la locul de muncă  HG nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru  semnalizarea  de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă  HG nr. 300/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru  şantierele temporare sau mobile , cu modificările şi completările ulterioare  HG nr. 1028/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare  HG nr. 493/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea  lucrătorilor la riscurile generate de  zgomot , cu modificările şi completările ulterioare      Legislație orizontală        Legislația privind evaluarea impactului asupra mediului    Legea nr. 485/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului    OM 135 / 2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului      asupra mediului pentru proiecte publice şi private / Legea privind privind evaluarea    
   
    impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului  -  Ordinul nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediuluiHG 445 / 2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, modificată prin HG 17/2012 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului și Legea 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale     Legislația privind libertatea de acces la informații privind mediul;    LEGE Nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public    HG nr. 123 din 7 februarie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public    HG nr. 878 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul    Ordin nr. 1182 din 18 decembrie 2002 pentru aprobarea Metodologiei de gestionare şi furnizare a informaţiei privind mediul, deţinută de autorităţile publice pentru protecţia mediului    Legea nr. 86 din 10 mai 2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998    Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003 privind transparenţa decizională în administraţia      publică    
   
 ANEXA 3  Cele mai relevante hotărâri CJEU în domeniul gestionării deșeurilor pentru proiectele privind instalații de incinerare a deșeurilor 
   Judecarea cauzei conexe C-372-C-374/85 (Ministere public și Oscar Traen și alții) 1. Apropierea legislațiilor - deșeuri - Directiva 75/442 - Domeniul de aplicare - eliminarea deșeurilor - Desemnarea autorităților competente - statele membre - necesitatea unui permis - limite - supravegherea de către autoritatea competentă - îndeplinirea obligației de protecție a sănătății umane și a mediului (Directiva 75/442 a Consiliului, art. 4, 5 și 8-12); 2. Măsurile adoptate de instituții - directive - efect direct - limite - posibilitatea de a se baza pe o directivă împotriva unui individ - excludere (Tratatul CEE, articolul 189)    Hotărârea pronunțată în cauza C-139/00 (Comisia / Spania) privind neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 89/369 / CEE - Poluarea atmosferei - Instalații de incinerare a deșeurilor urbane de pe insula La Palma    Hotărârea în cauza C-116/01 (SITAEcoService Nederland BV, fostă Verol Recycling Limburg BVv Ministrul van Volkshuisvesting, Ruimtelijke Ordening en Milieubeheer) Clasificarea ca operațiune de recuperare sau ca operațiune de eliminare    Decizia privind cazul C-494/01 (Comisia vireana) Articolul 5 - Obligația de a institui o rețea integrată și adecvată de instalații de eliminare - Obligația nu este îndeplinită atunci când un număr mare de instalații nu au o autorizație și capacitatea de eliminare totală este insuficientă    Hotărârea pronunțată în cauza C-486/04 (Comisia / Italia) privind neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului - Recuperarea deșeurilor - Instalarea pentru producerea de energie electrică prin incinerarea materialelor combustibile derivate din deșeuri și biomasă din Massafra (Taranto) - Directivele 75/442 / CEE și 85/337 / CEE    Hotărârea Curții de Casație C-255/05 (Comisia / Italia) privind neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului - Recuperarea deșeurilor - Punerea în aplicare a celei de-a treia linii a incineratorului de deșeuri din Brescia cererea de autorizare - Directivele 75/442 / CEE, 85/337 / CEE și 2000/76 / CE    Hotărârea pronunțată în cauza C-247/06 (Comisia / Germania) privind neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru - Directiva 85/337 / CEE - Efectele anumitor proiecte asupra mediului - Instalație termică - Producție energetică - Incinerare parțială a produselor periculoase       Hotărârea în cauza C-251/07 (Gävle Kraftvärme AB / Länsstyrelseni Gävleborgslän) Directiva 2000/76 / CE - Incinerarea deșeurilor - Clasificarea unei instalații de producere a căldurii și a electricității - Conceptele instalației de incinerare și a instalației de coincinerare    Hotărârea în cauza C-317/07 (Lahti Energia Oy) Directiva 2000/76 / CE -  Directiva 2000/76/CE – Incinerare de deșeuri – Purificare și ardere – Gaz brut produs din deșeuri – Noțiunea de deșeuri – Instalație de incinerare – Instalație de coincinerare     Hotărârea în cauza C-209/09 (Lahti Energia Oy) Directiva 2000/76 / CE - Incinerarea deșeurilor - Instalația de incinerare - Instalația de coincinerare - Complexul cuprinzând o instalație de gaze și o centrală electrică - Incinerarea - gazul purificat produs prin tratarea termică a deșeurilor din instalația de gaz   
   
 ANEXA 4 Studii de caz reprezentative pentru legislația EIA din domeniul incinerării deșeurilor din jurisprudența CJUE 
   
 Studiu de caz I – Cauza  C-255/05  
   
 Intrucât nu a supus proiectul de realizare a unei „a treia linii” a incineratorului aparținând societății ASM Brescia SpA (denumită în continuare „a treia linie a incineratorului”), instalație care intră sub incidența anexei I la Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, p. 40, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 174), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 (JO L 73, p. 5, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 254, denumită în continuare 
 „Directiva 85/337”), procedurii de evaluare a efectelor asupra mediului prevăzute la articolele 5- 10 din directiva menționată înainte de acordarea autorizației de construire și întrucât nu a pus la dispoziția publicului solicitarea de autorizare a exploatării celei de a treia linii a incineratorului cu suficient timp înainte, în unul sau în mai multe locuri publice, pentru ca acesta să poată face observații înainte ca autoritatea competentă să ia o decizie, și întrucât nu a pus la dispoziția publicului decizia referitoare la această solicitare, însoțită de un exemplar al autorizației, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (1) din Directiva 85/337, precum și în temeiul articolului 12 alineatul 
 (1) din Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor (JO L 332, p. 91, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 271). 
 Comisia arată că faptul că proiectul nu a fost supus unei evaluări a efectelor asupra mediului se datorează legislației italiene în sine, care nu prevede obligația de a supune unei astfel de evaluări instalațiile destinate recuperării deșeurilor, supuse unor proceduri simplificate. 
   
 Comisia adaugă că DPCM încalcă obligațiile care decurg din Directiva 85/337, în măsura în care scoate de sub incidența procedurii de evaluare a efectelor asupra mediului toate instalațiile care efectuează operațiuni de recuperare a deșeurilor și care beneficiază de o autorizație acordată potrivit procedurii simplificate. 
   
 Cu titlu introductiv, trebuie să se arate că, în Hotărârea din 23 noiembrie 2006, Comisia/Italia, Curtea a declarat că Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 2 alineatul (1) și al articolului 4 alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 85/337, întrucât a adoptat articolul 3 alineatul 1 din DPCM, care permite ca proiectele destinate recuperării deșeurilor periculoase și deșeurilor nepericuloase, cu o capacitate de peste 100 de tone pe zi, ce intră sub incidența anexei I la aceeași directivă și care fac obiectul unei proceduri simplificate în 
   
 sensul articolului 11 din Directiva 75/442, să fie scoase de sub incidența procedurii de evaluare a efectelor asupra mediului prevăzute la articolul 2 alineatul (1) și la articolul 4 alineatul (1). 
   
 Neîndeplinirea obligațiilor imputată de către Comisie prin acest motiv nu este decât consecința aplicării la un caz determinat a legislației naționale care, astfel cum s-a arătat la punctul precedent, a fost deja considerată ca fiind contrară dreptului comunitar. 
   
 Studiu de caz II -  Cauza C-317/07  
   
 Procedură inițiată de Lahti Energia Oy  (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Korkein hallinto-oikeus) „Directiva 2000/76/CE – Incinerare de deșeuri – Purificare și ardere – Gaz brut produs din deșeuri – Noțiunea de deșeuri – Instalație de incinerare – Instalație de coincinerare”  
   
 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 3 din Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor (JO L 332, p. 91, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 271).  Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Lahti Energia Oy (denumită în continuare „Lahti Energia”), întreprindere deținută de orașul Lahti, pe de o parte, și Itä-Suomen Ympäristölupavirasto (Centrul pentru Mediu al Finlandei Orientale, denumit în continuare „Ympäristölupavirasto”), pe de altă parte, referitor la necesitatea respectării cerințelor Directivei 2000/76 în cazul unui complex format dintr-o instalație de gazificare și o centrală electrică. 
   
 Lahti Energia a solicitat ympäristölupavirasto să emită un aviz de mediu privind activitatea instalației sale de gazificare și a centralei sale electrice. Acest aviz se referă la un complex format din două instalații distincte aflate pe același amplasament și care include o instalație de producere de gaz din deșeuri și o centrală electrică în al cărei cazan cu aburi este ars gazul purificat produs în instalația de gazificare. 
   
 Ympäristölupavirasto a eliberat un aviz de mediu provizoriu pentru Lahti Energia, indicând condițiile în care a fost emis respectivul aviz. Această instituție a considerat astfel că instalația de gazificare în care se produce gazul și centrala în care acest gaz este ars constituie împreună o instalație de coincinerare în sensul Directivei 2000/76. Lahti Energia a formulat o acțiune împotriva acestei decizii în fața Vaasan hallinto-oikeus (Tribunalul Administrativ din Vaasa), solicitând constatarea faptului că arderea într-un cazan principal a gazului purificat și rafinat într-o instalație distinctă de producere de gaz nu trebuie considerată o operațiune de coincinerare de deșeuri în sensul Directivei 2000/76. 
   
 Vaasan hallinto-oikeus a respins acțiunea. Acesta a considerat în special că atingerea obiectivelor Directivei 2000/76 ar putea fi compromisă de o interpretare atât de restrictivă a domeniului de aplicare al acesteia, care ar avea drept rezultat faptul că cerințele directivei nu s-ar aplica în cazul arderii unui deșeu care a fost tratat în prealabil. Totuși, această instanță a apreciat că, în calitate de unitate funcțională distinctă, instalația de gazificare nu trebuia considerată o instalație de incinerare în sensul Directivei 2000/76, întrucât gazificarea este un tratament termic și întrucât o instalație trebuie să dispună de o linie destinată incinerării pentru a fi considerată instalație de incinerare. Cu toate acestea, Vaasan hallinto-oikeus a considerat că instalația de gazificare și centrala electrică, împreună, constituiau o instalație de coincinerare în sensul Directivei 2000/76. În aceste condiții, Lahti Energia a formulat recurs în fața Korkein hallinto-oikeus 
 Urmare analizei cauzei, Curtea declara: 
   
 Noțiunea  „deșeu”  definită la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor  nu include substanțele care se prezintă sub formă gazoasă.  
   
  Noțiunea  „instalație de incinerare”  avută în vedere la articolul 3 punctul 4 din Directiva 2000/76  se referă la orice echipament sau unitate tehnică în care se realizează un tratament termic al deșeurilor, cu condiția ca substanțele rezultate în urma utilizării procedeului termic să fie apoi incinerate, și, în această privință,  existența unei linii de incinerare nu este   un criteriu necesar în vederea unei astfel de calificări . 
   
 O instalație de incinerare  ce urmărește a  obține produse sub formă gazoasă , în cazul de față un gaz purificat, prin supunerea deșeurilor unui tratament termic  trebuie calificată drept 
 „instalație de coincinerare”  în sensul articolului 3 punctul 5 din Directiva 2000/76.  
   
 O  centrală  electrică   ce  utilizează  drept   combustibil  suplimentar ,  ca  înlocuitor  al combustibililor fosili preponderent utilizați în activitatea sa de producție, gazul purificat obținut prin coincinerarea deșeurilor în cadrul unei instalații de gazificare  nu se încadrează în domeniul de aplicare al acestei directive. 
   
 ANEXA 5 Alte ghiduri și documente utile 
   
   EU Commission,2017, Environmental Impact on Projects, Guidence on the preparation of the Environmental Impact Assessment Report (Directive 2011/92/EU as amended by 2014/52/EU)   http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA_guidance_EIA_report_final.pdf      EU Commission,2017, Environmental Impact on Projects, Guidance on Scoping (Directive 2011/92/EU as amended by 2014/52/EU)   http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA_guidance_Scoping_final.pdf      EU Commission,2017, Environmental Impact on Projects, Guidance on Sreening (Directive 2011/92/EU as amended by 2014/52/EU)   http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA_guidance_Screening_final.pdf      EU Commission, Assessment of plans and projects significantly affecting Natura 2000 sites,Methodological guidance on the provisions of Article 6(3) and (4) of the Habitats Directive 92/43/EEC   http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/art6/natura_2000_a   ssess_en.pdf    
   
 Anexa 4 la Ordinul MMAP nr. 269/20.02.2020 
   
 GHID privind Cariere, exploatații miniere de suprafață, inclusiv instalații industriale de suprafață pentru extracție 
   
 CUPRINS 
   INTRODUCERE    CONTEXT    Definiţii şi termeni    Aspecte generale privind EIM    Ce este RIM    Procedura EIA    Aplicabilitatea art. 4 alin. 7 din Directiva Cadru Apa în cadrul procedurii de evaluare a impactului pentru proiectele vizate de prezentul ghid      Legislația în domeniul EIM la nivel european şi național relevantă pentru domeniul ghidului    Proiecte supuse EIM    Participanţi la procesul EIM      DESCRIEREA CONDITIILOR INTIALE DE MEDIU     Descrierea amplasamentului (Prezentarea amplasamentului)    Analiza sensibilității amplasamentului (raportul spațial cu receptori sensibili, existența altor activități, factori de risc geografic etc.)       DESCRIEREA PROIECTULUI ŞI A PRINCIPALELOR ALTERNATIVE    Informații privind structura industriei de profil la nivel european şi național    Descrierea celor mai bune practici disponibile    Descrierea proiectului    Analiza alternativelor    Alternative privind capacitatea de producție       Alternative de amplasare a unor părți componente ale proiectului    Alternative privind procesele tehnologice folosite    Alte aspecte tratate ca alternative        EFECTE  SEMNIFICATIVE  ASUPRA  MEDIULUI.  MĂSURI  DE  PREVENIRE  / REDUCERE / COMPENSARE    Criterii pentru evaluarea impactului asupra mediului    Evaluarea impactului asupra mediului    Măsuri de reducere/prevenire/compensare a impactului    Managementul deșeurilor    Monitorizarea impactului asupra mediului      REZUMAT FĂRĂ CARACTER TEHNIC    ASPECTE  PRACTICE  PRIVIND  ELABORAREA  ȘI  ANALIZA  CALITĂȚII RAPORTULUI PRIVIND IMPACTUL ASUPRA MEDIULUI   
 BIBLIOGRAFIE 
   
 ABREVIERI 
   
    AC    Autoritate competentă      BAT    Cele mai bune tehnici disponibile      BREF    Documente de Referinţă BAT      EA    Evaluare adecvată      EIM    Evaluarea impactului asupra mediului      GES    Gaz cu efect de seră      HG    Hotărâre de guvern      IED    Directiva privind emisiile industriale      IPPC    Prevenirea şi controlul integrat al poluării (Integrated Polution Prevention and Control)      OM    Ordin de ministru      OUG    Ordonanţă de urgenţă a guvernului      RIM    Raport privind impactul asupra mediului      SEICA    Studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă      SEA    Evaluare strategică de mediu (evaluare de mediu pentru planuri şi programe)    
   
   INTRODUCERE     Prezentul ghid se adresează în primul rând personalului autorităţilor de mediu din România implicaţi în analiza Rapoartelor privind Impactul asupra Mediului pentru proiecte de   Cariere, exploatații miniere de suprafață inclusiv instalații industriale de suprafață pentru extracție   şi elaboratorilor RIM şi are următoarele obiective:    Să îmbunătăţească conţinutul RIM pentru Cariere, exploatații miniere de suprafață inclusiv instalații industriale de suprafață pentru extracție;    Să sprijine autorităţile de mediu pe parcursul etapei de încadrare pentru proiectele de  Cariere, exploatații miniere de suprafață inclusiv instalații industriale de suprafață pentru extracție pentru care evaluarea impactului asupra mediului nu este obligatorie;    Săsprijine autorităţile de mediu implicate în analiza RIM pentru  Cariere, exploatații miniere de suprafață inclusiv instalații industriale de suprafață pentru extracție , facilitând procesul de analiză a calităţii acestuia;    Să ofere informaţii care să faciliteze o mai bună participare a tuturor actorilor (autorităţi interesate, titulari, organizaţii non-guvernamentale, opinia publică etc.) la derularea procedurii EIM.           Prezentul ghid abordează aspectele cele mai importante, respectiv cele care pot ridica dificultăţi în elaborarea şi analiza calităţii RIM, cu scopul prevenirii apariţiei acestora. Ghidul nu tratează exhaustiv modul de întocmire a RIM pentru Cariere, exploatații miniere de suprafață inclusiv instalații industriale de suprafață pentru extracție,  prin urmare acesta va fi utilizat în completarea altor ghiduri EIM deja aprobate în România, precum şi a legislaţiei care creează cadrul pentru evaluarea impactului asupra mediului în cazul acestor tipuri de proiecte.    
  
   
   CONTEXT    Definiţii şi termeni  În cele ce urmează sunt prezentaţi şi definiţi o serie de termeni care vor facilita o mai bună înţelegere a informaţiilor prezentate în ghid.    Acord de mediu –actul administrativ emis de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului prin care sunt stabilite condiţiile şi măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şiprivate asupra mediului);    Arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică și/sau subterană, cu perimetru legal stabilit și având un regim special de ocrotire și conservare, în care există specii de plante și animale  sălbatice,  elemente  și  formațiuni  biogeografice,  peisagistice,  geologice,     paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică sau culturală deosebită (OUG 195/2005 privind protecţia mediului cu modificările şi completările ulterioare);    Autoritate competentă pentru protecția mediului - autoritatea care emite aprobarea de dezvoltare, sau, după caz, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi Administraţia Naţională „Apele Române” şi unităţile aflate în subordinea acesteia (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului);    Autoritate competentă în domeniul gospodăririi apelor - autoritatea (autoritățile) responsabilă de implementarea prevederilor Legii apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările  ulterioare  (Legea  Apelor  107/1996  cu  modificările  şi  completările ulterioare);    Avizul și autorizația de gospodărire a apelor - acte ce condiționează din punct de vedere tehnic și juridic execuția lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele și funcționarea sau exploatarea acestor lucrări, precum și funcționarea și exploatarea celor existente și reprezintă principalele instrumente folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate și aprobate de autoritatea administrației publice centrale cu atribuții în domeniul apelor (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Cele mai bune tehnici disponibile - stadiul de dezvoltare cel mai avansat și eficient înregistrat în dezvoltarea unei activități și a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referința pentru stabilirea valorilor-limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile și impactul asupra mediului în întregul său (OUG 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare):    tehnicile se referă deopotrivă la tehnologia utilizată și modul în care instalația este proiectată, construită, întreținută, exploatată, precum și la scoaterea din funcțiune a acesteia și remedierea amplasamentului, potrivit legislației în vigoare;    disponibile se referă la acele cerințe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiții economice și tehnice viabile, luându-se în considerare costurile și beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel național, cu condiția ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului;    cele mai bune - se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecție a mediului în întregul său;      deșeu inert - deșeul care nu suferă nicio transformare semnificativă fizică, chimică sau biologică, nu se dizolvă, nu arde ori nu reacționează în niciun fel fizic sau chimic, nu este biodegradabil și nu afectează materialele cu care vine în contact într-un mod care să poată duce la poluarea mediului ori să dăuneze sănătății omului. Cantitatea totală de levigat și conținutul de poluanți al deșeului, precum și ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie     nesemnificative și, în special, să nu pericliteze calitatea apelor de suprafață și/sau subterane (HG 856/2008 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive);    Experţi - sunt persoane fizice şijuridice care au dreptul de a elabora, potrivit legii, rapoartele prevăzute laalin. (1) din legea 292/2018şi care sunt atestaţi de către comisia de atestare, care funcţionează încadrul asociaţiei profesionale din domeniul protecţiei mediului, recunoscută la nivel naţional (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şiprivate asupra mediului);    Evaluarea impactului asupra mediului - un proces care constă în (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şiprivate asupra mediului):    pregătirea raportului privind impactul asupra mediului de către titularul proiectului, astfel cum se prevede la art. 10 şi 11 din legea 292/2018;    desfăşurarea consultărilor, astfel cum se prevede la art. 6, 15 şi 16 şi, după caz, la art. 17 din legea 292/2018;    examinarea de către autoritatea competentă a informaţiilor prezentate în raportul privind impactul asupra mediului şi a oricăror informaţii suplimentare furnizate, după caz, de către titularul proiectului în conformitate cu art. 12 din legea 292/2018 şi a oricăror informaţii relevante obţinute în urma consultărilor prevăzute la pct. 2 din legea 292/2018;    prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competentă cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, ţinând seama de rezultatele examinării prevăzute la pct. 3 din legea 292/2018 şi, după caz, de propria examinare suplimentară;    includerea concluziei motivate a autorităţii competente în oricare dintre deciziile prevăzute la art. 18 alin. (8) şi (9) din legea 292/2018;      Evaluarea de impact asupra corpurilor de apă este un proces care constă în: elaborarea studiului de evaluare a impactului proiectului asupra corpurilor de apă; desfășurarea consultărilor cu publicul, conform prevederilor legale privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului; examinarea de către Administrația Națională "Apele Române" și/sau unitățile aflate în subordine a informațiilor prezentate în studiu, a oricăror informații suplimentare furnizate, după caz, de către titularul proiectului și a oricăror informații relevante obținute în urma consultărilor cu publicul; decizia privind emiterea/respingerea motivată a avizului de gospodărire a apelor, ținând seama de rezultatele examinării sus-menționate și, după caz, de propria examinare suplimentară (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Haldă - amenajare tehnică pentru depozitarea deșeurilor solide la suprafață(HG 856/2008 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive);    Iaz de decantare - configurație naturală sau amenajare tehnică pentru depozitarea deșeurilor cu granulație fină, în principal steril de procesare, împreună cu cantități variabile de apă liberă, rezultate din tratarea resurselor minerale și din limpezirea și recircularea apei de proces (HG 856/2008 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive);       Impact asupra mediului - orice modificare a mediului, fie ea pozitivă sau negativă, în totalitate sau parţial legată de activităţile, produsele sau serviciile unei organizaţii, totalitatea efectelor; sau: efect direct sau indirect al unei activităţi umane care produce o schimbare a sensului de evoluţie a stării de calitate a ecosistemelor, schimbare ce poate afecta sănătatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau condiţiile socio-economice (Rojanschi şi colab., 2004);    Impact semnificativ asupra mediului - efecte asupra mediului, determinate ca fiind importante  prin  aplicarea  criteriilor  referitoare  la  dimensiunea,  amplasarea  şi caracteristicile proiectului sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe, avându-se în vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu (Rojanschi şi colab., 2004);    Industrii extractive - toate întreprinderile și instalațiile angajate în extracția de suprafață sau subterană a resurselor minerale în scop comercial, inclusiv extracția prin foraje ori pentru tratarea materialului extras (HG 856/2008 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive);    Poluant – orice substanță, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrații care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenților acestuia și al organismelor vii și aduce daune bunurilor materiale (OUG 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare);    Permis de exploatare - actul juridic emis de autoritatea competentă prin care se acordă dreptul de exploatare a unor cantități determinate de roci utile, turbă și aur aluvionar, în condițiile art. 28 și 30 din legea minelor (Legea Minelor 85/2003);    Poluare- introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al unei activităţi desfăşurate de om, de substanţe, vibraţii, energie termică şi/sau zgomot în aer, apă sau sol, putând provoca astfel prejudicii sănătăţii umane sau calităţii mediului, care pot dauna bunurilor materiale ori pot cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime OUG 195/2005;    Prag de alertă – concentrații de poluanți în aer, apa, sol sau în emisii/evacuări, care au rolul de a avertiza autorităţile competente asupra unui impact potenţial asupra mediului și care determină declanşarea unei monitorizări suplimentare și/sau reducerea concentraţiilor de poluanţi din emisii/evacuări (OM 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului);    Prag de intervenție – concentraţii de poluanţi în aer, apa, sol sau în emisii/evacuări, la care autorităţile competente vor dispune executarea studiilor de evaluare a riscului și reducerea concentraţiilor  de  poluanţi  din  emisii/evacuări  (OM  756/1997  pentru  aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului);    Proiect - executarea lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţiiori lucrări, precum şi alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului,inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şiprivate asupra mediului);       Raport privind impactul asupra mediului - documentul care conţine informaţiile furnizate de titularul proiectului, potrivit prevederilor art. 11 şi 13 alin. (2) şi (3) din legea 292/2018 (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şiprivate asupra mediului);    Resursă minerală sau mineral - Resursele minerale care fac obiectul prezentei legi ( 85/2003)sunt: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu și roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare și disperse, sărurile haloide, substanțele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele prețioase și semiprețioase, turba, nămolurile și turbele terapeutice, rocile bituminoase, gazele necombustibile, apele geotermale, gazele care le însoțesc, apele minerale naturale (gazoase și plate), apele minerale terapeutice, precum și produsul rezidual minier din haldele și iazurile de decantare.depozit natural existent în scoarța terestră, format din compuși organici sau anorganici, cum ar fi combustibilii energetici, minereurile metalifere, mineralele industriale și de construcții, cu excepția apei (HG 856/2008 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive);    Sit de importanță comunitară - situl/aria care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menținerea ori restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale prevăzute în anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar prevăzute în anexa nr. 3 și care contribuie semnificativ la coerența rețelei "Natura 2000" și/sau contribuie semnificativ la menținerea diversității biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanță comunitară trebuie să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenți factori abiotici și biotici esențiali pentru existența și reproducerea acestor specii; OUG 57/2007         Aspecte generale privind EIM    Ce este RIM  Raportul privind impactul asupra mediului reprezintă documentul principal pe care se azează procedura EIM. Așa cum s-a specificat în capitolul Introducere, scopul prezentului ghid este acela de a stabili care sunt informațiile ce trebuie incluse în RIM, precum și metodele ce pot fi utilizate la întocmirea acestuia. Totuși, pentru că elaborarea RIM este prte a procedurii EIM, este important ca cei ce pregătesc rapoartele să cunoască întreaga procedură, astfel încât toți cei implicați să știe care este scopul raportului, de unde provin informațiile pe care RIM le conține și care sunt motivele pentru care anumite informații trebuie incluse în acesta. Prin urmare, în cele ce urmează, se vor oferi câteva informații succinte privind procedura EIM, insistându-se asupra locului și rolului RIM în cadrul acesteia.  Ca parte componentă a EIM,  titularul proiectului trebuie să întocmească un raport (RIM) care să cuprindă informațiile necesare autorității competente pentru a putea lua o decizie cu privire la aprobarea/respingerea solicitării. RIM trebuie elaborat într-o fază a proiectului care să permită schimbări ale acestuia care să conducă la prevenirea sau reducerea impactului acestuia asupra mediului.          Articolul 3(1) al Directivei EIM        
  Evaluarea impactului asupra mediului va identifica, descrie şi analiza, într-o manieră adecvată, pentru fiecare caz în parte, impactul direct şi indirect al unui proiect asupra următorilor factori:    populaţia şi sănătatea publică;      biodiversitate, acordându-se o atenţie specială habitatelor şi speciilor protejate în conformitate cu Directiva 92/43/EEC şi Directiva 2009/147/CE;    subsol, sol, apă, aer şi climă;    bunuri materiale, patrimoniu cultural şi peisaj;    interacţiunea dintre factorii menţionaţi la punctele a) – d)    
  	  
   
     
     Articolul 5(1) al Directivei EIM  
  
 Directiva EIM prevede ca RIM să conțină următoarele aspecte: 
      O  descriere  a  proiectului:   prezentarea  generală  a Proiectului,  cuprinzând  descrierea  locației  acestuia, caracteristicile construcției și etapele de funcționare ale Proiectului, cât și o estimare a reziduurilor, emisiilor și deșeurilor care se așteaptă a fi generate în timpul etapelor de construcție și funcționare (Articolul 5(1)(a) și Anexa IV punctul 1);     Alternativa zero : descrierea stării existente a mediului și a evoluției acestuia fără implementarea Proiectului. Aceste informații vor sta la baza întocmirii raportului EIM, iar Statele Membre vor avea grijă ca informațiile pentru Alternativa 0, deținute de autorități, să fie disponibile pentru Dezvoltator (Anexa IV.3);     Componentele de mediu afectate:  descrierea factorilor de mediu  afectați  de  Proiect,  punându-se  accent  pe schimbarea climatică, biodiversitate, resurse naturale și accidente și dezastre (Articolul 3, Anexa IV punctele 4 și 8);     Impactul asupra mediului : descrierea impactului potențial al proiectului (Articolul 5(1)(b), Anexa IV punctul 5);     Evaluarea alternativelor : Alternativele proiectului vor trebui  descrise  și  comparate,  prezentând  motivele principale pentru alegerea opțiunii selectate (Articolul 5(1)(d) și Anexa IV punctul 2);     Măsuri de reducere sau compensare , se vor lua în considerare caracteristici sau măsuri pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și compensarea impactului negativ (Articolul 5(1)(c) și Anexa IV.7);     Monitorizarea : Măsurile de monitorizare propuse vor fi incluse în RIM. Monitorizarea va fi efectuată în timpul etapelor de construcție și de operare a proiectului (Anexa IV.7);     Rezumat fără caracter tehnic , adică un rezumat al   Este esențial ca RIM să conțină informații clare, concise, să utilizeze metode de evaluare standardizate și validate științific, astfel încât să se asigure că efectele potențiale au fost corect evaluate și bine comunicate sau prezentate.        Procedura EIA     EIM reprezintă un proces de anticipare a efectelor unui proiect aupra mediului. În Directiva EIM, acesta este definit după cum urmează:      Articolul 1(2)g al Directivei EIM      
  (g) ”evaluarea impactului asupra mediului” înseamnă un proces constând din:  (i)  Intocmirea unui raport privind impactul asupra mediului, de către titular, așa cum este prevăzut în Articolul 5(1) și (2);   (ii)  realizarea consultărilor, așa cum este prevăzut în Articolul 6 și, unde este relevant, în Articolul 7;   (iii) examinarea de către autoritatea competentă a informațiilor din RIM și a oricăror informații suplimentare prezentate de către titular, unde a fost necesar, în conformitate cu Articolul 5(3), precum și orice informații relevante primite în timpul consultărilor menționate de Articolul 6 și 7;   (iv)   concluzia motivată a autorității competente în ceea ce privește impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, luând în considerare rezultatele examinării menționate la punctul (iii) și, unde este necesar, examinările suplimentare proprii; și   
  	  
 Conform Directivei EIM, procesul de evaluare a impactului asupra mediului poate conține (deși nu toate etapele sunt obligatorii pentru toate proiectele) următoarele etape: 
      Etapa de încadrare: etapa în cadrul căreia se stabilește necesitatea EIM pentru un anumit proiect;    Definirea domeniului evaluării: în cadrul căreia sunt identificate principalele impacturi ce vor fi analizate sau alte aspecte importante ale evaluării;    Analiza alternativelor: în cadrul căreia se analizează alternativele și se selectează cea optimă din punct de vedere al mediului;    Analiza impactului: identificarea și predicția tipurilor de impact asociate unui proiect;    Reducerea impactului și managementul impactului;    Evaluarea semnificației impactului, dacă impactul nu poate fi eliminat prin măsurile propuse;    Elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului (RIM);    Analiza calității RIM;    Luarea deciziei: aprobarea sau respingerea propunerii de proiect;       Monitorizarea efectelor asociate implementării proiectului și analiza eficacității măsurilor de prevenire/reducere/eliminare a impactului.          Figura 1. Etape cheie în elaborarea RIM        Aplicabilitatea art. 4 alin. 7 din Directiva Cadru Apa în cadrul procedurii de evaluare a impactului pentru proiectele vizate de prezentul ghid  Directiva-cadru privind apa stabilește un cadru pentru protecția și gestionarea durabilă a apelor interioare de suprafață (râuri și lacuri), a apelor de tranziție (estuare), a apelor de coastă și a apelor subterane. Scopul său este acela de a asigura o „stare bună” a tuturor corpurilor de apă până în 2015 (cu excepția corpurilor de apă puternic modificate și a celor artificiale, în cazul cărora obiectivul constă în atingerea unui potențial ecologic bun). ( Ghid privind cerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul legislației UE privind natura, 2018 )     Excepțiile de la aceste obiective sunt definite în articolul 4 al DCA, unde se subliniază condițiile în care starea sau potențialul bun poate fi atins treptat sau nu poate fi obținut, ori în care poate fi permisă deteriorarea stării, inclusiv condițiile în care un proiect care poate avea impact asupra apei poate fi aprobat. Astfel, în RIM trebuie prezentate criteriile de proiectare și toate măsurile implementate în dezvoltarea proiectului pentru reducerea impactului negativ asupra stării corpului de apă afectat. Dacă proiectul poate afecta negativ semnificativ corpurile de apă, acesta poate fi supus unei proceduri de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, procedură care se va aplica concomitent și integrat cu procedura EIM. Dacă se va stabili necesitatea elaborării unui Studiu de Evaluare a Impactului asupra Corpurilor de Apă, acesta va fi înaintat AC odată cu RIM. Detalii privind aplicabilitatea articolului 4.7 din DCA și interferențele procedurale cu procedura EIM se găsesc în  Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, Anexa III.  Pentru că anumite proiecte vizate de prezentul ghid pot afecta modul de îndeplinire a obiectivelor impuse prin DCA, acest aspect va fi tratat cu deosebită atenție în cadrul procedurii RIM. Proiectele pot fi aprobate în condițiile în care studiile efectuate (SEICA și RIM) vor pune în evidență că au fost parcursi toti pasii practici/posibili pentru a diminua impactul advers asupra calitatii corpului de apa afectat, respectiv au fost adoptate măsuri de diminuare sau compensare a impactului.        Legislația în domeniul EIM la nivel european şi național relevantă pentru domeniul ghidului  În cadrul RIM, elaboratorii vor prezenta legislația relevantă care a stat la baza întocmirii acestuia. Fără a fi exhaustivă, în tabelul 1 este prezentată o listă cu legislația în domeniul EIM și în domeniul vizat de prezentul ghid, valabilă la momentul publicării acestuia.     Tabel 1. Legislație europeană și națională relevantă        Legislație europeană    Legislație națională      Directiva EIA 2011/92/EU, modificată prin Directiva 2014/52/EU    1. Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului           2. Ordinul nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului      Directiva SEA 2001/42/EC    1. HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe           Directiva Habitate 92/43/EEC        Directiva Păsări 2009/147/CE        Directiva Cadru Apă 2000/60/EC        Directiva privind deşeurile 98/2008/CE        Directiva   2004/35/CE    privind      răspunderea de şi completările      răspunderea de mediu            OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare    OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011    OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar      HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările şi completările ulterioare    HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România      Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare      Legea nr. 211/2011( republicata in Monitorul   Oficial, Partea I  nr. 220 din 28 martie 2014 si modificările aduse prin: OUG  68/2016 ; OUG  74/2018 ; L  203/2018 ) privind regimul deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare      OUG 68/2007 privind mediu, cu modificările ulterioare          Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale    1. Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, cu modificările şi completările ulterioare      Directiva 2006/21/CE privind gestionarea deseurilor din industriile extractive    1. HG 856/2008 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive     Legislaţie specifică pentru proiectele din domeniul carierelor şi exploataţiilor miniere de suprafaţă    OM 202/2881/2348 din 4 decembrie 2013 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind aplicarea şi urmărirea măsurilor stabilite în planul de refacere a mediului, în planul de gestionare a deşeurilor extractive şi în proiectul tehnic de refacere a mediului, precum şi modul de operare cu garanţia financiară pentru refacerea mediului afectat de activităţile miniere.    OM 125 din 15 februarie 2011 pentru modificarea şi completarea Instrucţiunilor tehnice privind eliberarea permiselor de exploatare aprobate prin Ordinul preşedintelui ANRM nr. 94/2009.    OM 142 din 20 septembrie 2010 pentru modificarea Instrucţiunilor tehnice privind eliberarea permiselor de exploatare, aprobate prin Ordinul preşedintelui ANRM nr. 94/2009.    OM 15 din 15 ianuarie 2010 privind modificarea şi completarea Metodologiei de atestare a competenţei tehnice a persoanelor juridice care întocmesc documentaţii şi/sau execută lucrări de cercetare geologică, lucrări de exploatare a petrolului şi a resurselor minerale şi de expertizare, precum şi a persoanelor fizice care întocmesc documentaţii şi/sau execută lucrări de cercetare geologică şi de expertizare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale nr. 122/2006.    OM 47 din 14 martie 2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor tehnice privind elaborarea şi avizarea programelor anuale de exploatare.    OM 197 din 13 noiembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind executarea lucrărilor de cadastru de specialitate în domeniul extractiv minier    HG Nr. 1208 din 14 octombrie 2003 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea Legii minelor nr. 85/2003    Legea minelor numărul 85/2003 cu modificările şi completările ulterioare    OM 187 din 5 noiembrie 2002 pentru aprobarea Criteriilor privind conţinutul documentaţiilor pentru metodele de exploatare cadru in mine şi cariere/balastiere    OM 116 din 17/18 septembrie 1998 privind aprobarea Instrucţiunilor tehnice pentru inchiderea minelor/carierelor.         Proiecte supuse EIM  Evaluarea impactului asupra mediului se aplică pentru toate proiectele care pot avea impact negativ semnificativ asupra mediului. Acestea sunt prevăzute în anexele Directivei EIA, dar şi în anexele legii 292/2018privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare. Proiectele incluse pe anexa 1 au o probabilitate ridicata de a genera impact semnificativ asupra mediului, prin urmare pentru aceste tipuri de proiecte, este obligatorie aplicarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Proiectele incluse pe anexa 2 pot avea impact semnificativ asupra mediului în funcţie de natura proiectului caracteristicile amplasamentului şi vecinătăţi, de existenţa aştor proiecte în zonă care ar putea genera un impact cumulat semnaficativ etc., prin urmare autoritatea de mediu analizează caz cu caz aceste proiecte şi decide necesitatea parcurgerii procedurii.      Cât priveşte proiectele de  Cariere, exploatații miniere de suprafață inclusiv instalații industriale de suprafață pentru extracție, acestea se regăsesc în anexele Legii 292 / 2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului şi anume:    Anexa 1, punctul 19: Cariere și exploatații miniere de suprafață, când suprafața amplasamentului depășește 25 hectare sau, pentru extragerea turbei, când suprafața amplasamentului depășește 150 hectare;    Anexa 2, punctul 2, litera a: Cariere, exploatări miniere de suprafață și de extracție a turbei, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1.       Anexa 2, punctul 2, litera e: Instalații industriale de suprafață pentru extracția cărbunelui, petrolului, gazelor naturale și minereurilor, precum și a șisturilor bituminoase.       
  
   
    Participanţi la procesul EIM  În România, principalii actori implicaţi în procesul de evaluare a impactului asupra mediuluisunt  titularul  proiectului,  autoritatea  competentă  pentru  protecţia  mediului, consultanţi în domeniul protecţiei mediului/elaboratorii RIM,alte autorităţi interesate, publicul interesat. În cele ce urmează, este descris succint rolul fiecărei dintre aceste categorii.   Titularul proiectului  – persoană fizică sau juridică care a iniţiat proiectul şi care solicită obţinerea Acordului de Mediu;   Autorităţile competente în domeniul protecţiei mediului  – sunt reprezentate de agenţiile pentru protecţia mediului la nivel local sau naţional, în funcţie de dimensiunea şi anvergura proiectului, care sunt responsabile cu derularea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.      Consultanţi în domeniul protecţiei mediului/elaboratorii RIM   – consultanţii în domeniul protecţiei mediului pot participa la elaborarea RIM. Elaboratorii RIM sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în Registrul Elaboratorilor de Studii pentru Protecţia Mediului pentru elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului. La momentul elaborării ghidului, lista acestora       poate       fi       consultată       la       adresa   http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/30_august%20_%202018_REGISTRUL_   NATIONAL_.pdf  . Lista persoanelor înscrise în registru se actualizează periodic, astfel încât se recomandă consultarea acesteia la momentul la care se demarează elaborarea unui RIM, pe pagina de web a Ministeruui Mediului.    Alte autorităţi interesate  – în cadrul procesului de evaluare a impactului asupra mediului sunt implicate şi alte autorităţi care ar putea fi interesate de impactul de mediu asociat proiectelor sau care ar putea emite puncte de vedere care ar putea îmbunătăţi procesul de evaluare. Acestea diferă în funcţie de domeniul proiectului, însă în general sunt câteva autorităţi care sunt implicate în general în aproape toate procedurile de evaluare a impactului, fiin invitate să participe la şedinţele tehnice organizate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului sau la dezbaterea publică organizată de titular. Printre acestea se numără, fără ca lista să fie exhaustivă, instituţia prefectului, consiliile judeţene, garda naţională de mediu, administraţiile bazinale de apă, direcţiile de sănătate publică, autorităţi silvice (de reglementare – direcţiile silvice sau de control – garda forestieră).   Publicul interesat  – este reprezentat de orice persoane fizice sau juridice, inclusiv organizaţii non-guvernamentale în domeniul protecţiei mediului, care ar putea fi interesate de impactul pe care un proiect ar putea să îl genereze asupra mediului. Publicul interesat poate interveni în procedura de evaluare a impactului asupra mediului prin depunerea unor puncte de vedere întemeiate cu privire la deciziile emise de autorităţile de mediu, în perioadele prevăzute de lege în acest sens. De asemenea, publicul interesat poate participa şi la dezbaterea publică se se organizează în cadrul procedurii.   Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale  – organ de specialitate al administraţiei publice centrale care gestionează resursele minerale, ca proprietate publică a statului.   Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate –  instituţie publică în subordinea Ministerului Mediului a cărei misiune este administrarea unitară și eficientă a ariilor naturale protejate și conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Este parte activă în procedurile de obţinere a actelor de reglementare pentru proiectele care interferează cu arii naturale protejate, fiind nevoie de avizul acesteia.   Administratori de arii naturale protejate– persoane juridce care administrează ariile naturale protejate pentru care este nevoie de structură de administrarea pe baza unui contract de administrare semnat cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate. Este parte activă în procedurile de obţinere a actelor de reglementare pentru proiectele care interferează cu arii naturale protejate, fiind nevoie de avizul acestora.        DESCRIEREA CONDITIILOR INTIALE DE MEDIU     Descrierea amplasamentului (Prezentarea amplasamentului)  Prin amplasamentul unui proiect se înțelege o suprafață de teren bine delimitată pe care se va implementa un proiect, cu toate componentele sale. În cazul domeniului analizat în prezentul ghid, sunt luate în considerare atât componentele principale ale proiectului (suprafața pe care urmează să se amenajeze cariera, suprafața pe care o va ocupa uzina de preparare etc.), cât și suprafețele asociate (sectoarele de drum de acces la aceste obiective, de legătură între ele, parcările, platformele de alimentare cu carburant, contrucțiile anexe etc.). Suprafețele ocupate de acestea pot fi continue sau nu, adică fragmentate, caz în care sunt unite prin infrastructura de transport (drumuri, conducte sub sau supraterane etc.).  Pentru o localizare exactă a componentelor proiectului vor fi prezentate coordonatele Stereo 70 ale tuturor componentelor proiectului. În cazul în care localizarea nu este de tip punct, ci poligon sau linie, se vor reda coordonatele punctelor extreme (în cazul poligonului coordonatele colțurilor, iar în cazul liniilor coordonatele punctelor extreme). O localizare precisă se poate efectua și pe baza unor fișiere GIS (shapefile) sau CAD (dwg).  În prezentarea amplasamentului, se vor lua în considerare atât repere ale mediului natural, cât și ale mediului construit, cu scopul identificării cât mai precise pe hărți și în teren a acestor suprafețe. De asemenea, vor fi vizate și împrejurimile acestora, susceptibile a influența și a fi influențate de construcția și activitățile din cadrul proiectului, menționându-se cu precădere elementele cu mare relevanță în determinarea caracterului semnificativ al impactului asupra mediului (caracterul senzitiv al componentelor mediului, statutul reglementat al unora din elementele învecinate – caracterul rar, statutul de protecție -, valorile sociale atribuite – resurse necesare subzistenței, locuri sacre, locuri de agrement -).  Este necesar ca în cadrul acestui paragraf să fie prezentate, într-un mod complementar, atât informații grafice, cât și text explicativ. Informațiile grafice vor include cel puțin o hartă a amplasamentului, însă vor putea fi adăugate și alte hărți cu scopul detalierii amplasamentului, acolo unde este cazul (în situațiile în care amplasamentul este foarte extins ori dacă este fragmentat), precum și fotografii (pentru a ilustra poziția amplasamentului în raport cu împrejurimile, spre exemplu imagini luate de pe amplasament în toate punctele cardinale principale sau imagini de pe amplasament către vecinătățile cu cea mai mare importanță sub aspectul evaluării de impact – locuințe din apropiere, emisari pentru viitoarele descărcări de ape uzate, terenuri desemnate arii naturale protejate în vecinătate etc. -; în egală măsură, fotografii luate din diferite puncte strategice – de unde poate fi cuprins vizual întregul amplasament, de unde poate fi observată poziția sa față de receptori sensibili etc. - cu amplasamentul sunt utile și, în consecință, e recomandabil să fie introduse).     Cu privire la conținutul și formatul materialelor cartografice din acest paragraf, dar și din restul studiului, în general, facem câteva precizări:    Ar trebui să fie lizibile, adică să poată fi distinse ușor toate elementele conținute;    Ar trebui să fie sugestive, adică să scoată în evidență tocmai componentele teritoriale relevante pentru o identificare facilă a poziției obiectivului – spre exemplu, rețeaua hidrografică, șosele și căi ferate, intravilanele localităților, suprafețele cu pădure, limite de UAT-uri -, precum și amplasarea relativă în raport cu componentele cele mai importante sub aspectul evaluării impactului – așezările umane, arii naturale protejate, alte proiecte din vecinătate, eventuale perimetre de protecție hidrogeologică etc. -;    Ar trebui să cuprindă pe lângă conținutul propriu-zis și elementele complementare, anume titlul, orientarea, scara și legenda; simbolizarea orientării hărții cu ajutorul unei săgeți reticulare – cu o varietate de opțiuni estetice - este absolut necesară în cazurile în care nu se respectă convenția orientării imaginii cu nordul în partea de sus a paginii/planșei;    Simbolurile folosite în reprezentare și trecute la legendă ar trebui să fie cele convenționale pentru hărțile generale, în situațiile în care există o astfel de standardizare (de exemplu linii albastre continue pentru cursuri de apă permanente, linii albastre întrerupte pentru cursuri de apă temporare, triunghiuri negre pentru marcarea vârfurilor etc.); în multe cazuri specifice în care o astfel de standardizare nu există, simbolurile alese ar trebui să fie cât mai sugestive pentru elementul reprezentat; în toate cazurile însă, poziția și dimensiunea simbolurilor pe hartă trebuie atent alese, astfel încât să nu acopere alte elemente importante de conținut, dar să poată fi citite;    Pe cât posibil, elementele hărții de fundal (elementele generale, ce constituie cadru spațial pentru amplasarea aspectelor particulare, pe care dorim să le evidențiem) ar trebui să fie cât mai actuale, cât mai conforme cu stadiul prezent al evoluției mediului natural și construit (hărți topografice, imagini satelitare, aerofotograme etc.).     Caseta 1. Exemplu de prezentare a amplasamentului unei cariere          Terenul propus pentru exploatareeste situat sub aspect administrativ în extravilanul localităţii X, localitate situată la cca. 35 km SV de municipiul Y şi la cca. 35 km vest de municipiul Z. Accesul la carieră se va face de pe un drum de exploatare cu o lungime aproximativă de 760 m , care se desprinde din DJ.... înspre vest înainte cu circa 570 m de intersecţia acestuia cu DJ.  (vezi foto). Perimetrul reprezintă o extindere a unei cariere deja   existente pe acest amplasament şi care este localizată în versantul stâng al Văii, paralel cu aceasta şi cu drumul judeţean  (vezi foto).  Sub aspect geografic, obiectivul este amplasat în extremitatea vestică a unității......, la contactul acesteia cu unitatea.   (figura). Terenul vizat are o suprafaţă de 2 ha, folosinţa sa  actuală fiind aceea de pădure (conform Certificatului de Urbanism nr    şi avizului Primăriei  X nr.   Vecinătăţile amplasamentului sunt reprezentate de următoarele folosinţe:  − nord – păşune şi pădure, suprafaţa acoperită cu pădure fiind proprietatea titularului acestui proiect;  − est – păşune, proprietate particulară, respectiv o livadă de pomi fructiferi;  − sud – cariera existentă deja, delimitată la rândul său către sud şi sud-vest de DJ  şi  Valea Z.  − vest – pădure (NV), respectiv cariera existentă deja.  Amplasamentul analizat are o formă neregulată, alungită pe direcţie NV – SE, conturul său fiind determinat de marginea de NE a carierei existente (pe o lungime de cca. 230 m), precum şi de liziera pădurii (pe o lungime de cca. 225 m), cele două linii frânte fiind închise înspre NV şi SE de linii drepte (de 145, respectiv 97 m lungime).         Analiza sensibilității amplasamentului (raportul spațial cu receptori sensibili, existența altor activități, factori de risc geografic etc.)  Prezentarea trăsăturilor amplasamentului și ale împrejurimilor acestuia, cu scopul analizării sensibilității componentelor mediului față de potențiale impacturi ce derivă din amenajarea și activitățile rezultate în urma implementării proiectului, reprezintă o parte importantă a evaluării de mediu, având în vedere că prezintă stadiul la care se va face permanent raportarea în evaluare.  Cu alte cuvinte, se prezintă referința de care se va ține cont în evaluare, denumită sugestiv alternativa 0. Pe de altă parte, în logica procedurii integrate a evaluării de mediu, prezentarea atentă a trăsăturilor componentelor naturale și antropice din perimetrul analizat pentru un proiect poate scoate în evidență efecte asupra condițiilor de mediu locale ca urmare a derulării altor proiecte în vecinătate, contribuind așadar la o analiză generală a efectelor asupra mediului într-un teritoriu, ceea ce depășește strict evaluarea orientată pe proiect. Astfel pot fi puse într-o lumină mai clară impacturile cumulative, atât în cazul unor proiecte similare (noi cariere ori balastiere care extind un perimetru de exploatare deja finalizat, cariere sau balastiere învecinate, care însă au proprietari     diferiți și sunt evaluate, în consecință, ca proiecte diferite), cât și în cazul unor proiecte diferite, dar care interferează teritorial (spre exemplu, derularea simultană a unui proiect de infrastructură rutieră și a altora de exploatare și sortare a agregatelor minerale).  Sensul general al informațiilor din cadrul acestui paragraf este de-a ajuta într-o cât mai mare măsură în procesul ulterior de estimare a efectelor asupra mediului și în special a eventualelor efecte semnificative asupra mediului, fiind așadar necesară evidențierea celor mai relevante aspecte ale componentelor mediului în raport cu proiectul care urmează a fi analizat. Nu este, cu alte cuvinte, deloc relevantă doar o prezentare generală a arealului, a fiecărei componente a mediului natural și construit, nu sunt relevante date generale specifice unor unități teritoriale vaste, din care și perimetrul analizat face parte (prezentarea unei întregi unități montane în care o carieră se dorește a fi amplasată, e.g. prezentarea întregului cadru natural și construit al Apusenilor sau chiar al Munților Trascău, în situația în care trebuie analizat doar un amplasament de câteva hectare de pe un versant al unui afluent al râului Arieș).  Pentru proiectele din actualul ghid, e prioritar a se face mențiuni cu privire la următoarele aspecte:  Componentele Soluri și Geologie     Structura geologică a substratului și tipurile de materiale care se intenționează a fi exploatate (rocă de construcții – dacite, andezite ș.a.m.d. -, minereuri utile, agregate minerale, hidrocarburi etc.);    Foraje geologice și hidrogeologice realizate în perimetrul de exploatare și în împrejurimi, pentru calculul rezervei de substanță minerală utilă și pentru determinarea distribuției nivelului freatic pe amplasament; dacă este posibil, prezentarea unor coloane stratigrafice și a unor secțiuni hidrogeologice;    Alte exploatări de substanțe minerale utile ori, după caz, hidrocarburi, în vecinătatea perimetrului analizat; amplasamentul acestora trebuie precizat și pe hartă, alături de indicarea sa în text;    Trăsăturile morfometrice ale amplasamentului (panta, expoziția versanților, gradul de fragmentare); în măsura în care situația o permite – suprafețe mari și relief variat -, realizarea de hărți tematice în acest scop;    Suprafețe afectate de eroziune în suprafață și în adâncime; suprafețe afectate de alunecări de teren; tasări ale solurilor;    Tipul și profilul solurilor care acoperă suprafețele pe care urmează să se implementeze proiectul de exploatare minieră sau instalațiile industriale de suprafață; în situațiile unor suprafețe extinse, cu o distribuție diversă a tipurilor de sol, prezentarea unei hărți a solurilor;    Eventuale depozite clandestine de deșeuri aflate pe amplasament; prezentarea poziției acestora și a compoziției materialelor depozitate; amplasarea lor pe o hartă;    Forme de contaminare a terenurilor, evidențiate atât prin observații de suprafață, cât și prin analizarea profilelor de sol și a forajelor geologice și hidrogeologice; corelarea acestora     cu surse susceptibile de poluare din împrejurimi; menționarea cazurilor în care poate fi vorba de poluare istorică, fără identificarea sursei.     Componenta Hidrică (rețea de suprafață și ape subterane)  Pornind de la amprenta propusă a proiectului, se va analiza bazinul hidrografic în care acesta este situat, se vor face observații cu privire la parametri ai scurgerii pe amplasament (direcția scurgerii, dacă este concentrată sau în suprafață), se va amplasa perimetrul pe o hartă a rețelei hidrografice în raport cu cumpenele de ape pentru a distinge ce curs/cursuri de apă drenează această suprafață. În continuare, se va analiza emisarul (sau emisarii, în cazul unor suprafețe mai extinse, drenate de mai multe cursuri de apă), făcându-se observații cu privire la debitul său, la caracteristicile cursului (amenajat, neamenajat, îndiguit, cu apărări de mal etc.), la eventuale deversări de ape uzate sau ape meteorice în apropierea amplasamentului, în amonte și în aval de acesta. Se vor documenta și eventuale captări de apă din subteran sau din surse de suprafață, de pe perimetru sau din vecinătatea acestuia, vor fi delimitate perimetre de protecție hidrogeologică, dacă există. Orice alte utilizări ale apei din emisarii amplasamentului, în vecinătatea acestuia, dar cu precădere în aval de acesta, vor fi menționate. La fel, orice surse de poluare a apei, atât la nivelul emisarilor, cât și la nivelul freaticului, trebuie menționate, precizându-se specificul fiecăreia – în acest caz atenția se va îndrepta către sectorul din amonte de amplasament și din perimetrul acestuia.  Forajele hidrogeologice disponibile, în cazul în care există, va trebui să fie folosite pentru a exprima, cel puțin descriptiv, distribuția freaticului în limitele amplasamentului (nivelul apelor freatice de mică adâncime și direcția de curgere a acestora). De asemenea, o analiză a modului de acoperire a terenurilor în raport cu scurgerea de pe versant este utilă, pentru a distinge vulnerabilități diferite față de eroziunea fluviatilă, dacă este cazul.  În raport cu proiectul propus, se va/vor analiza în mod deosebit locul/locurile prin care se propune deversarea apelor meteorice de pe amplasament în emisar/emisari.  Calitatea aerului   În cadrul acestui paragraf vor fi făcute observații cu privire la calitatea generală a aerului în zona amplasamentului (prezența unor surse de poluare a aerului în vecinătate, existența sau lipsa unor curenți atmosferici – e.g. curenți de vale – etc.), acordându-se o atenție deosebită poluanților specifici activităților de extracție minieră (pulberi în suspensie și sedimentabile), dar și celor din  transporturi (CO 2 , NO x , SO 2 ).  Zgomot și vibrații  Conditiile inițiale privind zgomotele și vibrațiile în perimetrul amplasamentului va fi exprimată prin prezentarea surselor de zgomot și vibrații din vecinătate (alte activități de exploatare, în special în cazurile în care proiectul vizează o extindere a unor perimetre anterioare de exploatare, activități industriale sau agricole pe terenurile din jur, transporturi etc.), dar și prin identificarea receptorilor sensibili la acest tip de impact. Astfel, vor fi făcute aprecieri cu privire la distanțele până la cele mai apropiate locuințe sau până la obiectivele de utilitate publică aflate în apropiere (școli, centre de vârstnici, spații de agrement etc.) ori până la alte obiective economice, publice sau private. De asemenea, vor fi făcute aprecieri și cu privire la relația de vecinătate cu spații     naturale cu potențial caracter sensibil: păduri care ar putea găzdui animale sensibile la zgomote, cursuri de apă ce ar putea fi folosite ca locuri de adăpat etc.  Clima  Se vor prezenta parametri climatici care au o anumită relevanță pentru acest tip de activitate, precum direcția dominantă și intensitatea vântului pe direcții, perioadele cu ceață, insolația, prin raportare la datele provenite de la stațiile meteo din vecinătate. Suplimentar, se vor face aprecieri cu privire la condițiile locale de microclimat (prezența unor păduri, a unor terenuri dezvelite de vegetație, a unor cursuri de apă, existența unor lacuri de acumulare în apropiere etc.).  Flora și fauna (componentele biotice)    Analiza modului de acoperire a terenurilor și realizarea unei hărți a modului de acoperire a terenurilor (e.g. după modelul Corine Land Cover, ) pentru a ilustra situația de ansamblu privind tipurile de vegetație dominantă; situația de moment poate fi completată și cu o analiză istorică, prin compararea imaginilor satelitare din ultimele 2-3 decade;    Descrierea vegetației de pe amplasament și din împrejurimi: precizarea claselor de habitate – stâncării, ape dulci continentale, mlaștini, păduri de conifere, plantații de arbori, terenuri arabile etc. -, a gradului de conservare a stării acestora, a principalelor presiuni la care sunt supuse; menționarea prezenței habitatelor listate în anexa 1 a Directivei Habitate; evidențierea speciilor rare, endemice, reprezentative pentru un anumit tip de habitat, a celor listate în anexa 2 a Directivei Habitate (a se vedea exemplul din caseta 2);    În mod similar, o descriere a faunei prezente în perimetrul viitorului proiect și în împrejurimile acestuia, menționarea caracterului rar, endemic sau reprezentativ al speciilor, listarea lor în anexa 2 a Directivei Habitate (a se vedea exemplul din caseta 3);    Estimarea arealului ocupat de fiecare specie, a dimensiunii populației sale, în funcție de cerințele specifice ale fiecărei specii, dependența de un anumit habitat;    Identificarea unor locuri sau areale cu semnificații deosebite pentru faună, precum locuri de hrănire, de adăpare, de reproducere, locuri de cuibărit, areale umede folosite în pasaj de specii migratoare de păsări, coridoare ecologice etc.;    Menționarea ariilor naturale protejate desemnate în vecinătatea amplasamentului, precizându-se datele lor de identificare (categoria, suprafața, motivele desemnării, administrarea etc.); în cazul siturilor Natura 2000 se recomandă și atașarea Formularului standard Natura 2000; pentru ariile protejate de interes județean se va urmări delimitarea cât mai exactă a suprafeței acestora, pe baza indiciilor disponibile (parcele cadastrale, descrieri de la momentul desemnării prin Decizii ale CJ, repere din teren ș.a.m.d.); toate ariile protejate trebuie amplasate pe o hartă care va avea ca fundal imagini satelitare recente sau modul de acoperire a terenurilor.             …peisajul inițial, originar, al acestui versant abrupt calcaros cu expoziție estică, având unele înclinări est-sud-estice era alcătuit dintr-o pădure de fag masivă de tip central - european neutrofilă (habitatul 9130) având pe pantele cu orientare semiînsorită amintite poieni cu pajiști primare mezoxerofile bazifile de tip stepic panonic (habitatul 6240*) și mici „insule” de vegetație forestieră termonemorală submediteraneană de cerete cu foarte puțin gorun (habitatul 91M0). Deși substratul este calcaros iar pantele abrupte, stâncării și grohotișuri calcaroase nu s-au diferențiat prin eroziune pe acest sector de versant, cu excepția unui mic turn calcaros în partea central - nordică (un mic sector unde se amestecă habitatele 8210 și 8120).  Intervenția umană, destul de puternică odată cu a doua jumătate a secolului XX a dus la colonizarea acestei văi și la apariția unei mici cariere de calcar. Principala intervenție în sectorul analizat este realizarea drumului de exploatare ce se desprinde spre sud din DJ, trasat la 3 - 10 m deasupra talvegului văii. Acesta a dus la deformarea totală a bazei versantului, crearea unui taluz artificial sub drum în care se combină vegetația ruderală și cea a habitatelor de stâncării și grohotișuri 8210 și 8120.  De asemenea, se remarcă faptul că în lungul albiei lipsesc habitatele de pădure ripariană 91E0* cu arin negru și specii de salcie ca și cele de vegetație ierbacee înaltă de râuri de munte - habitatul 6430. Acestea nu puteau să dispară decât ca urmare a intervenției umane brutale în albie și deasupra acesteia pentru construirea drumului de exploatare, pe parcursul secolului XX.    Caseta 2. Exemplu de descriere a vegetației de pe un amplasament        Peisajul  Este destul de dificil de realizat o prezentare obiectivă a peisajului dintr-un anumit areal, totuși se recomandă a se ține cont de câteva informații, precum: a. încadrarea peisagistică a perimetrului (dacă perimetrul face parte dintr-o singură unitate de peisaj sau conține părți din mai multe unități –  e.g. …..ne aflăm pe o pășune de n hectare, dintre care proiectul vizează doar 10%.... ori ….. perimetrul este împărțit între pădure, stâncărie și pășune….. ), b. morfologia locală –  versant, terase, luncă, culme de deal, terasare antropică, teren accidentat, eroziune în adâncime etc.  -, având în vedere că această categorie de proiecte determină importante modificări morfologice, c. vizibilitatea perimetrului din diverse puncte relevante – din localități învecinate, din puncte de belvedere de pe trasee turistice, de pe șosele sau căi ferate etc.  Opțional, pentru proiecte de o mai mare anvergură, pot fi folosiți în evaluare și indicatori de metrică a peisajului, precum numărul de unități peisagistice, numărul de parcele din fiecare categorie de peisaj, lungimea limitelor dintre unități, densitatea limitelor.             Dintre speciile de vertebrate, în cadrul campaniei de teren au fost observate doar păsări: Buteo buteo, Passer domesticus, Pica pica, Corvus frugilegus. Aceste specii au prezenţă certă în areal.  În funcție de caracteristicile habitatelor din zonă, unele specii de vertebrate, chiar dacă nu au fost observate, au o prezenţă posibilă în zonă:  Reptile: Natrix natrix, Lacerta agilis.  Păsări: Ciconia ciconia, Phasianus colchicus, şi Carduelis carduelis. Mamifere: Erinaceus concolor, Vulpes vulpes, Mus sp., Rattus sp.  Biodiversitatea foartă scăzută în cadrul amplasamentului este datorată faptului că aria vizată este reprezentată de terenuri agricole, iar zona din jur este antropizată, impact antropic ce influențează puternic zona.  Impactul antropic este ridicat din cauza prezenței în apropiere a altor balastiere, a unei stații de sortare a agregatelor minerale și a drumurilor care traversează zona.    Caseta 3. Exemplu de descriere a faunei de pe un amplasament        Ființe umane    Profilul economic al localității/lor din vecinătate, oportunități de angajare, nivelul de pregătire profesională a locuitorilor, structura ocupațională a populației, migrațiile pentru muncă – zilnice, sezoniere, pe perioade mai lungi;    Profilul social al comunităților locale – structura demografică a populației, nivelul de educație, gradul de încadrare în muncă, servicii disponibile la nivel local ș.a.m.d.;    Investigații sociologice cu privire la atitudinea comunității locale față de un astfel de proiect, investigații referitoare la poziția oamenilor față de raportul dezvoltare economică-protecție a naturii;    Identificarea intereselor față de terenurile din vecinătatea perimetrului vizat în vederea implementării proiectului: discuții cu proprietarii de terenuri, discuții cu autoritățile locale, discuții cu liderii de opinie ai comunității;    Identificarea unor valori sociale atribuite perimetrului aflat în analiză sau vecinătăților sale potențial afectate de implementarea proiectului (direct, indirect, vizual): locuri sacre, locuri asociate unor legende locale, locuri cu specific recreațional, resurse locale de subzistență – izvoare, plante medicinale etc.         Bunuri materiale și patrimoniu cultural  Realizarea unei hărți privind modul de utilizare a terenurilor, pe care se vor indica intravilane de localități, construcții rezidențiale izolate, folosințe agricole, industriale, silvice, de agrement ș.a.m.d.;     Orice alte utilizări ale terenurilor din vecinătate, care ar putea fi relevante în evaluare, trebuie menționate: prezența unor rampe de deșeuri amenajate sau clandestine, terenuri contaminate, prezența unor marcaje turistice, poziția stânelor, locuri de lansare cu parapanta, trasee de plimbare a câinilor etc.;  Precizarea elementelor de infrastructură tehnico-edilitară situate pe amplasament ori în vecinătate, precum și amplasarea poziției sau traiectoriei lor pe hartă: linii electrice, magistrale de gaz metan, conducte de apă, rețele de canalizare, stații de transformare, stații de tratare sau de epurare a apelor uzate, stații de tratare a apelor industriale etc.;  Existența unor obiective socio-culturale – monumente istorice, situri arheologice, monumente arhitectonice, cimitire etc. – amplasate pe perimetru, în apropierea sa ori a drumurilor de acces pe perimetru; în cazul în care acestea există, trebuie documentate și amplasate pe o hartă, pe care trebuie indicate și punctele de acces către fiecare; fotografii cu fiecare astfel de sit, pentru o mai bună identificare, sunt de asemenea recomandate;  Menționarea oricăror alte bunuri materiale observate pe amplasament ori în vecinătatea acestuia.       DESCRIEREA   PROIECTULUI   ŞI   A   PRINCIPALELOR ALTERNATIVE    Informații privind structura industriei de profil la nivel european şi național  Din punct de vedere economic, sectorul extractiv generează o contribuţie substanţială la economia UE.  Statisticile Eurostat pun în evidenţă această contribuţie pentru industria extractivă:    Circa 20000 de companii de profil;    Circa 600000 de angajaţi;    O valoare adăugată de 86 miliarde de euro;    O cifră de afaceri de peste 230 de miliarde de euro.    În cadrul industriei extractive, o analiză sectorială pune în evidenţă că industria extractive a materialelor de construcţie reprezintă între 76 şi 81% din total, extracţia combustibililor fosili circa 17-22% şi extracţia minereurilor auro-argentifere circa 2-4%.  Între 2007 şi 2013, investiţiile în industria extractive în UE au crescut de mai mult de patru ori, de la 18la 78 de miliarde de Euro. Această creştere a fost cu 60% mai mare decât creşterea investiţiilor de acest gen la nivel mondial.  În ceea ce priveşte numărul de cariere, în UE erau înregistrate în 2012 un număr de 26449 de cariere. România se situa pe locul 10, cu un număr de 1225 de cariere.     Industria minieră, de-a lungul existenţei sale a afectat semnificativ mediul, motiv pentru care se pune problema refacerii acestuia, folosirea în diverse scopuri a deşeurilor miniere şi redarea în circuitul economic a terenurilor degradate. Actuala legislaţie de mediu impune norme stricte pentru gestionarea deşeurilor solide, lichide şi gazoase, rezultate în urma activităţilor industriale atât în Europa, cât şi în întreaga lume. Activitatea de exploatare a resurselor minerale naturale (explorare, exploatare şi prelucrare metalurgică) interacţionează negativ cu mediul. Întreaga activitate minieră produce, din cauza specificului său, multiple şi variate efecte negative asupra mediului, exemplificate prin:    modificări ale reliefului, manifestate prin degradarea peisajului şi strămutări ale gospodăriilor şi obiectivelor industriale din zonele de exploatare;    ocuparea unor mari suprafeţe de teren pentru activitatea de exploatare, haldare, depozitare a substanţelor minerale utile, instalaţii industriale, căi de acces etc., suprafeţe ce devin astfel total inutilizabile în alte scopuri, pentru o perioadă lungă de timp;    degradarea terenului, prin deplasări pe verticală şi orizontală ale suprafeţei şi alunecarea haldelor şi iazurilor de decantare, cu provocarea unor grave accidente;    impurificarea apelor curgătoare de la suprafaţă şi a apelor freatice;    dezechilibrul hidrodinamic al apelor subterane;    influenţe negative asupra atmosferei, florei şi faunei din zonă;    poluarea chimică a solului, care poate afecta pentru mulţi ani proprietăţile fertile ale acestuia;    zgomot, vibraţii şi radiaţii răspândite în mediul înconjurător, cu o puternică acţiune nefavorabilă.  În privinţa tehnologiilor folosite în activităţile miniere, soluţiile de acces la resurse trebuie abordate prin îmbunătăţirea eficienţei pe tot parcursul ciclului de viaţă al resurselor minerale începând cu explorarea, dezvoltarea, exploatarea şi prepararea/recuperarea acestora. Este necesar să se continue dezvoltarea de noi tehnologii de procesare pentru o mai bună extracţie şi utilizare a mineralelor şi metalelor. Pe de altă parte, este important să se continue dezvoltarea de noi tehnologii de recuperare a resurselor secundare şi deşeurilor industriale, reducând astfel pierderea acestor resurse pentru economia şi dezvoltarea durabilă a societăţii noastre.  Pentru eficientizarea activităţii miniere este necesară dezvoltarea de:    noi  tehnologii  pentru  exploatarea  şi  prelucrarea  resurselor  minerale,  înlocuirea tehnologiilor pirometalurgice consumatoare de energie cu metode mai puţin intensive, noi tehnologii în hidrometalurgie;    noi procese tehnologice de tratare a materialelor polimetalice, atât în scopul îmbunătiţirii eficienţei metodelor deja existente de recuperare a subproduselor cu conţinut metalic, cât şi pentru dezvoltarea de noi metode de recuperare a metalelor care în prezent nu se pot recupera;       metode inovative pentru valorificarea deşeurilor, prin dezvoltarea unui sistem durabil de reciclare a deşeurilor metalurgice şi efluenţilor, pentru a creşte producţia de metale de bază, prin lansarea de tehnologii de prelucrare pentru materii prime slab calitative, cozi de flotaţie, deşeuri;    noi metode pentru utilizarea completă a resurselor de la tratarea materialelor secundare şi a deşeurilor din metalurgia neferoasă, prin dezvoltarea unor tehnologii combinate extrem de eficiente de recuperare a metalelor din deşeuri polimetalice şi deşeuri constituite din mai multe materiale; - noi programe pentru controlul proceselor prin intermediul sistemelor inteligente      Descrierea celor mai bune practici disponibile  Aşa cum este menţionat în partea introductivă a capitolului 5 al documentului BREF, aprobat în ianuarie 2009, tehnologiile aplicate pe un amplasament minier vor fi considerate BAT dacă:    aplică principiile generale stabilite în secţiunea  4.1 a documentului BREF.     aplică o abordare pe întregul ciclu de viaţă al unui proiect, aşa cum este descris în secţiunea 4.2 Abordarea pe întreg ciclul de viaţă acoperă toate fazele de evoluţie a unui amplasament minier, incluzând:  Faza de proiectare (secţiunea  4.2.1. )    Condiţiile iniţiale de mediu 4.2.1.1)    Caracterizarea fizico-chimică a sterilelor de procesare şi a rocii sterile (secţiunea 4.2.1.2)  Studii  şi  planuri  pentru  instalatiile(  halde,  iazuri  de  decantare)  de  deseuri extractive(secţiunea 4.2.1.3.), care acoperă următoarele aspecte:     documentaţia pentru selecţia amplasamentului    evaluarea impactului asupra mediului    evaluarea riscului    planul de pregătire în caz de urgenţă    planul de depozitare    bilanţul apei şi planul de management şi    planul de închidere şi reabilitare  Proiectarea  instalatiilor( halde, iazuri de decantare) de deseuri extractive şi de structuri asociate (secţiunea 4.2.1.4 . )    control şi monitorizare (secţiunea  2.5.5.2 ) Faza de construcţie (secţiunea  4.2.2. )  Faza operaţională (secţiunea  4.2.3. ), cu elementele:    manuale OSM (secţiunea  4.2.3.1. )    auditarea (secţiunea  4.2.3.2. )  Faza de închidere şi faza de monitorizare post închidere (secţiunea  4.2.4. ), cu elementele:    obiective de închidere pe termen lung (secţiunea  2.5.5.3 )    Probleme specifice închiderii (secţiunea  4.2.4.2. ) pentru       halde    iazuri, incluzând: iazuri/zone inundate; iazuri secate; instalaţii de management al apelor;  În plus, alte cerinţe BAT presupun:        reducerea consumului de reactivi (secţiunea 4.3.2)    prevenirea eroziunii apei (secţiunea 4.3.3)    prevenirea producerii de praf (secţiunea 4.3.4)    realizarea unui bilanţ al apei (secţiunea  4.3.7 . ) şi folosirea rezultatelor pentru dezvoltarea unui plan de management al apei (secţiunea  4.2.1.3. )    managementul scurgerilor de suprafaţă /apelor pluviale (secţiunea 4.3.9)    monitorizarea apei freatice în jurul iazurilor sau a haldelor de steril (secţiunea 4.3.12).  Managementul ape acide de mină (ARD-acid rock drainage - ape acide de mină)  Caracterizarea fizico-chimică a sterilelor de procesare şi a rocii sterile (secţiunea  4.2.1.2.  încoroborare cu anexa 4) include determinarea potenţialului de formare de ape acide a sterilelor de procesare şi/ sau rocii sterile rezultate din exploatare.  Dacă există potenţialul formării de ape acide, este BAT să se prevină mai întâi generarea de ARD (secţiunea  4.3.1.2. ), şi dacă generarea de ARD nu poate fi prevenită, trebuie să se controleze impactul ARD (secţiunea  4.3.1.3. ) sau să se aplice variante de tratare (secţiunea  4.3.1.4. ). Adesea este folosită o combinaţie (secţiunea  4.3.1.6. ).  Toate opţiunile de prevenire, control şi tratare pot fi aplicate atât în cazul instalaţiilor existente cât şi în cazul celor noi. Totuşi, cel mai bun rezultat de închidere va fi obţinut când sunt dezvoltate planuri de închidere a amplasamentului chiar de la început, din faza de proiectare (abordare pe ciclul de viaţă al minei).  Aplicabilitatea acestor opţiuni depinde în principal de condiţiile prezente pe amplasament. Factori ca: bilanţul apei, existenţa unui sistem de închidere/ acoperire, nivelul pânzei freatice influenţează opţiunea aplicată la un anumit amplasament. Secţiunea  4.3.1.5  oferă un instrument pentru a decide care este cea mai potrivită opţiune în cazul închiderii unui amplasament.  Managementul exfiltraţiilor (Secţiunea 2.5.14)  Locaţia pentru instalaţia de management a sterilelor de procesare şi a haldelor de rocă sterilă este de preferat să fie aleasă în aşa fel încât să nu fie necesar un sistem suplimentar de impermeabilizare (liner). Totuşi, dacă acest lucru nu este posibil iar exfitraţiile sunt contaminate şi/sau debitul exfiltraţiilor este mare, atunci este necesară prevenirea, reducerea (secţiunea 2.5.10.1) sau controlarea (secţiunea 2.5.10.2) infiltraţiei. Adesea este aplicată o combinaţie a acestor măsuri.     Ape uzate  - BAT presupune:     recircularea/refolosirea apei în procesul tehnologic (vezi secţiunea 2.5.11.1)    amestecarea apelor de procesare cu alţi efluenţi care conţin metale dizolvate (vezi secţiunea 2.5.11.3)    instalarea unor bazine de sedimentare pentru controlul eroziunii (vezi secţiunea 2.5.15.4.1)       tratarea /epurarea (mecanică, fizico-chimică) a apelor uzate înainte de descărcare efluentului în emisar (secţiunea 2.5.15.4)  Secţiunile din capitolul 3 referitoare la nivelul de emisii şi consum, oferă exemple de nivele care au fost atinse. Nu a putut fi făcută o corelare între tehnicile aplicate şi datele existente despre emisii , deoarece aceste sunt determinate de conditiile geo-miniere ale zacamintelor care de obicei dicteaza tehnologia de exploatare si recuperare a substantelor minerale si implicit performatele de mediu ale proceselor de tratare si neutralizare ale emisiilor din procesul tehnologic.  De aceea, în acest document nu este posibil să se formuleze concluzii legate de BAT asociate cu nivele de emisii .   Următoarele tehnici sunt BAT pentru tratarea efluenţilor cu caracter acid (secţiunea 2.5.15.5):    Tratarea activă:    adăugarea de var (carbonat de calciu), var hidratat sau var stins;    adăugarea de sodă caustică pentru ARD cu un conţinut ridicat de mangan.  •Tratarea pasivă:    mlaştini/ lagune;    canale deschise de carbonat de calciu/ drenuri cu piatră de var;    Sistemele de tratare pasivă reprezintă o soluţie pe termen lung după închiderea amplasamentului, dar doar când sunt folosite ca o etapă de atenuare/ neutralizare, combinată cu alte măsuri (preventive).  Proiectarea barajului iazului de decantare  Pe lângă măsurile descrise în secţiunea  4.1 şi  secţiunea  4.2 , în timpul  fazei de proiectare  (4.2.1 . ) a  iazului de decantare,  BAT este:    să se includa in criteriile de proiectareviitura maxim probabilă( generata de o precipitatie maxim probabila) o dată în 100 de ani la dimensionarea capacităţii de stocare/deversare în caz de urgenţă pentru un iaz cu risc redus/mic.    să se includa in criteriile de proiectare viitura maxim probabilă (generata de o precipitatie maxim probabila) o dată în 5000 – 10.000 de ani la dimensionarea capacităţii de stocare/deversare în caz de urgenţă a unui iaz de decantare cu risc major/ridicat.  Construcţia barajului  Pe lângă măsurile descrise în 4.1  şi  secţiunea  4.2 , pe parcursul  fazei de construcţie  (secţiunea 4.2.2) a  iazului de decantare,  BAT este :    decopertarea solului vegetal de sub amprenta sistemului iazului de decantare, vegetaţia şi solurile humuoase (secţiunea 4.4.3)    alegerea unui material pentru construcţia barajului care este potrivit pentru acest scop şi care nu îşi va pierde din calităţi din cauza condiţiilor operaţionale şi climatice (secţiunea 4.4.4).  Înălţarea barajului   Pe lângă măsurile din secţiunea  4.1 şi  secţiunea  4.2 , pe parcursul fazei de construcţie şi a celei operaţionale (secţiunile 4.2.2 şi 4.2.3) a  iazului de decantare , BAT este:       să se evalueze riscul unei presiuni prea mari a fluidelor în pori şi să se monitorizeze presiunea fluidelor din pori înainte şi în timpul fiecărei creşteri. Evaluarea ar trebui făcută de un expert independent.    să se folosească baraje de tip convenţional (secţiunea  4.4.6.1 ) în următoarele condiţii, când:    sterilele nu sunt potrivite pentru construcţia de baraje    barajul este necesar pentru acumularea de apă    instalaţia de gestionare a sterilelor este într-o locaţie depărtată şi inaccesibilă    este necesară păstrarea apei produse de steril pe o perioadă lungă de timp pentru descompunerea elementului toxic (de ex. cianură)    afluxul natural în baraj este mare sau pentru controlul lui sunt necesare variaţii mari sau acumulare de apă      să se folosească metoda în amonte (secţiunea 4.4.6.2), în următoarele condiţii, când riscul seismic este foarte scăzut;    este folosit roca streila pentru construcţia barajului: la cel puţin 40 – 60 % material cu granulatie între 0.075 şi 4 mm pentru tot sterilul (nu se aplică pentru sterilul de procesare )    să se folosească metoda în aval pentru construcţie (secţiunea 2.6.6.3), în următoarele condiţii, când sunt disponibile cantităţi suficiente de material de construcţie (de ex. steril de procesare sau rocă sterile)    să se folosească metoda centrală de construcţie (secţiunea  4.4.6.4. ), în următoarele construcţii, când riscul seismic este scăzut.     Exploatarea iazului de decantare  Pe lângă măsurile descrise în secţiunea 4.1 şi secţiunea 4.2, pe parcursul fazei operaţionale (secţiune  4.2.3. ) a  unui bazin de steril , BAT este:      să se monitorizeze stabilitatea, după cum va fi explicat în continuare;    să fie prevăzute variante de golire a bazinului în cazul apariţiei unor probleme;    să fie prevăzute alte instalaţii de descărcare, posibil într-un alt baraj;    să fie prevăzute instalaţii secundare de decantare (de ex. în caz de inundaţie, secţiunea 4.4.9) şi/sau barje cu pompe pregătite în caz de urgenţe, dacă nivelul apei libere din iaz atinge înălţimea de gardă minimă prestabilită (Section  4.4.8. );    să se măsoare mişcările de teren cu instrumente adecvate (inclinometre) pentru adâncime şi să se cunoască condiţiile de presiune a fluidelor din pori;    să se realizeze un drenaj corespunzător (secţiunea 2.6.10);    să se păstreze documentări referitoare la proiectare şi construcţie şi orice actualizări/modificări în proiectare/construcţie;    să se respecte manualul de siguranţă a barajului aşa cum este descris în secţiunea  4.2.3.1 în   combinaţie cu auditările independente menţionate în secţiunea 4.2.3.2;    să se ofere o pregătire corespunzătoare pentru personal.     Înlăturarea apei limpezite din iaz (secţiunea 2.6.7.1)  BAT este: să se folosească un canal deversor pentru iazuri de vale     Operarea haldelor de rocă sterilă şi a iazurilor de decantare  Pe lângă măsurile descrise în secţiunea  4.1. şi  secţiunea  4.2 , pe durata  fazei operaţionale   (secţiunea  4.2.3 )  a oricărei instalaţii de gestionare a sterilelor şi sedimente miniere,  BAT este :    să se realizeze devierea apelor pluviale pe conturul amplasamentului (secţiunea 4.4.1)    să se rezolve problemele de management/ depozitare a sterilelor de procesare şi a rocii sterile prin depozitare în cariere (secţiunea 4.4.1). În astfel de situaţii, stabilitatea pantelor/ taluzului sau stabilitatea barajului nu mai este o problemă    să se aplice un factor de stabilitate de cel puţin 1,3 la toate haldele şi barajele pe durata fazei operaţionale (secţiunea 4.4.13.1)    să se realizeze o restaurare progresivă/ reabilitare a vegetaţiei (secţiunea 4.3.6).     Monitorizarea stabilităţii  BAT este:    să se monitorizeze bazinul/ barajul de steril (secţiunea 4.4.14.2):    nivelul apei    calitatea şi cantitatea infiltraţiei prin baraj (şi secţiunea 4.4.12)    poziţia suprafeţei freatice    presiunea interstiţială    mişcarea crestei barajului şi a sterilelor    seismicitatea, pentru a asigura barajului stabilitate şi straturi de susţinere (si secţiunea 4.4.14.4)    presiunea interstiţială dinamică şi lichifierea    mecanica solului    proceduri de plasare a sterilelor      să se monitorizeze halda (secţiunea 4.4.14.2):    geometria treptelor/ a pantei    drenaj sub-tip    presiunea interstiţială      de asemenea, să se realizeze:  în cazul bazinului/barajului iazului de decantare:    inspecţii vizuale (secţiunea 4.4.14.3)    inspecţii anuale (secţiunea 4.4.14.3)    auditări independente (secţiunea  4.2.3.2. şi  secţiunea 4.4.14.3)    evaluări de siguranţă ale barajelor existente (SEED) (secţiunea 4.4.14.3) în cazul haldei:      inspecţii vizuale (secţiunea 4.4.14.3)    inspecţii geotehnice (secţiunea 4.4.14.3)       auditări independente geotehnice (secţiunea 4.4.14.3).     Reducerea riscului de accidente  BAT este:      să se realizeze o planificare în caz de urgenţă (secţiunea 4.6.1)    să se evalueze şi să se urmărească incidentele (secţiunea 4.6.2)    să se monitorizeze conductele (secţiunea 4.6.3).     Reducerea amprentei  BAT este:    dacă e posibil, să se prevină şi/sau reducă generarea de rocă sterilă/sterile de procesare (secţiunea  4.1. )    Rambleierea spaţiului exploatat cu sterile de procesare (secţiunea  4.5.1 ), în următoarele condiţii, când:    rambleierea se face în timpul exploatarii (secţiunea 4.4.1.1)    costul suplimentar pentru rambleiere este cel puţin compensat de gradul mare de recuperare al substanţei utile    în  exploatarea  carierelor  deschise,  dacă  sterilele  de  procesare  pot  fi deshidratate/asecate uşor (prin evaporare, filtrare şi drenaj) şi prin aceasta se poate evita construcţia unui iaz de decantare sau se poate reduce suprafaţa unui iaz existent (secţiunile 4.5.1.2, 4.5.1.3, 4.5.1.4, 4.4.1)    este disponibil rambleu din carierele din apropiere (secţiunea 4.5.1.5)      rambleierea cavităţilor mari din minele subterane (secţiunea 4.5.1.6). Cavităţile umplute cu steril de procesare vor necesita drenaj (secţiunea 4.5.1.9). Este posibil de asemenea să se adauge şi lianţi pentru a mări stabilitatea (secţiunea 4.5.1.8)    rambleierea cu rocă sterilă, în următoarele condiţii (secţiunea 4.5.2), când:    poate fi rambleiat spaţiul exploatat în subteran.    există în apropiere una sau mai multe cariere deja exploatate (transfer mining- transportul rocii sterile pentru rambleierea spaţiului exploatat)    exploatarea în carieră este realizată în aşa fel încât este posibilă rambleierea spaţiului exploatat fără a fi perturbată operaţia de exploatare;      să se investigheze utilizări posibile ale sterilelor şi sedimentelor miniere (secţiunea 2.7.3).     Închiderea şi monitorizarea post închidere  Pe lângă măsurile descrise în secţiunea 4.1 şi secţiunea 4.2, în timpul fazei de  închidere şi a fazei de post-închidere  (secţiunea  4.2.4 ) a oricărui  iaz de decantare sau haldă de rocă sterilă,  BAT este:         să se realizeze planuri de închidere şi post-închidere în timpul fazei de planificare a operaţiunilor, inclusiv o estimare a costurilor, care vor fi apoi actualizate periodic ( secţiunea    4.2.4  ). Totusi, cerinţele pentru reabilitare se dezvoltă pe durata de operare a unei instalaţii de deşeuri şi pot fi luate în considerare în detaliu doar în faza de închidere a unui TMF    să se aplice un factor de siguranţă de cel puţin 1,3 pentru pantele finale ale taluzelor (haldelor şi barajelor) după închidere (secţiunea  4.2.4. şi  4.4.13.1), cu toate că există păreri diferite referitoare la inundarea carierelor cu apă (vezi capitolul 7).  Pentru faza de închidere şi întreţinere ulterioară a iazurilor de decantare, BAT este să se construiască barajele în aşa fel încât ele să aibă stabilitate pe termen lung, în cazul în care pentru închidere este aleasă soluţia cu acoperire cu apă. (Secţiunea 4.2.4.2).     Leşierea aurului folosind cianura  Pe lângă măsurile generale din Secţiunea 5.2, pentru toate minele unde se foloseste leşierea aurului folosind cianura, BAT este să se întreprindă următoarele:    reducerea utilizării de cianură, aplicând:    strategii operaţionale pentru minimizarea adăugării de cianură (Secţiunea 4.3.2.2);    controlul automat al cianurii (Secţiunea 4.3.2.2.1);    dacă este aplicabilă, tratarea prealabilă cu peroxid (Secţiunea 4.3.6.2.2);      distrugerea cianurilor libere rămase înainte de descărcarea în bazin (Secţiunea 4.3.11.8). Tabel    4.13 prezintă exemple de nivele de CN atinse la câteva staţii din Europa    aplicarea următoarelor măsuri de siguranţă (Secţiunea 4.4.15):    se va dimensiona circuitul de distrugere a cianurii cu o capacitate dublă faţă de necesitatea reală;    se va instala un sistem de rezervă pentru adăugarea de calcar;    se vor prevedea instalaţii generatoare de curent electric de rezervă.           Descrierea proiectului  Lucrările miniere sunt definite in primul rand de tipul si metoda de exploatare (de exemplu exploatare roci dure, exploatarea carbunelui, exploatarea solutiilor, exploatari marine, exploatari subterane, exploatari la zi) Lucrarile exploatarii rocilor dure conventionale combina extractia rocii utile si sterilului de exploatare la scara mare, valorificarea care implica concasarea si macinarea minereului, concentrarea substantelor minerale utile si depozitarea sterilului precum si instalatiile de tratare. Prelucrarea metalurgica implica modificari geochimice pentru rafinarea metalelor si de regula, se efectueaza in alta locatie in afara exploatarii miniere. Prelucrarea in metalurgie este considerata un sector separat al industriei si este discutata in Instructiunile EHS corespunzatoare Topitoriilor si Rafinariilor.     Obiectivul global al unei exploatari miniere consta din extractia minereului cu continut valorificabil si efectuarea unei procesari preliminare (de exemplu valoorificare) in acelasi timp avand de gestionat volume mult mai mari de sterile (de exemplu roci sterile, sterile de la procesare, apa reziduala, deseuri din process si periculoase) intr-un mod prin care sa se asigure protectia mediului, sanatatea ocupationala si securitatea muncii avand in vedere o gama larga de conditii prezente si viitoare si termene. Lucrarile miniere sunt clasificate, in general in patru categorii principale, in functie de marfa obtinuta; metale pretioase, metale de baza, energie si minerale industriale.  Componentele principale ale unei exploatari tipice include:    Cariere de exploatare si/sau lucrari subterane;    Zona pentru stocarea sterilului de la exploatare si instalatii pentru sterilele de la procesare;    Depozite de roci si de minereu;    Uzina si instalatiile de procesare (ex. morile);    Infrastructura aferenta gospodaririi apelor (ex. Iazuri de tratare, araje, canale, conducte pentru hidrotransport);    Alte lucrari de infrastructura (drumuri, alimentare cu energie)  Lucrarile miniere sunt amplasate invariabil pe sau alaturi de zacamant pentru a reduce la minimum costurile de operare si costurile procesarii preliminare precum si potentialul perturbarii nejustificate a terenului. Locatiile in care se afla exploatarile miniere sunt diverse, incluzand virtual, toate zonele bio-climatice (ex. temperata, tropice, poli. Desert, zone de coasta, suprafata si subteran). Produsele procesate sunt transportate pentru prelucrare in continuare sau pentru vanzare in functie de cum dicteaza consideratiile logistice si economice folosindu-se in acest sens, o combinatie de mijloace de transport constand din basculante, barje, transport feroviar, si conducte pentru slam, printer alte metode. Exploatarile la zi) suprafata) acopera suprafete ce variaza intre 100 si 1.000 de ha, dare le pot depasi chiar 5.000 ha pentru lucrarile la scara foarte mare.     Explorarea  Activitaile de explorare avanseaza cel mai probabil prin cfresterea nivelelor de activitate desfasurata in teren, si anume explorarea preliminara, detaliata si avansata. Studiile de explorare preliminara necesita investigatii in tereen implicand perturbarea terenului pentru constructia drumurilor de acces, foraje si galerii de explorare in subteran.     Dezvoltare, Constructie, Operare, Inchidereasi Reabilitarea Amplasamentului  Planificarea proactiva prevazuta de strategia miniera trebuie realizata astfel incat obiectivul sa fie reducerea riscurilor privind mediul inconjurator. Aceasta poate merge de la apsecte majore care stabilesc planul exploatarii ca de exemplu carierele si selectiarea strategiei pentru manipularea materialelor pana la amplasarea haldelor de sol si material de descoperta in amonte de sterilele de procesare si alte surse potentiale de praf.     Descrierea proiectului în perioada de pre-construcţie    Perioada de pre-construcţie a proiectelor de explotare a resurselor minerale cuprinde următoarele:    Activităţi continue de explorare pentru conturarea zacamantului;    Documentarea conditiilor intiale de mediu pe amplasament, identificarea efectelor negative asupra mediului generate de activităţile existente pe amplasament sau in proximitatea acstuia( de ex. lucrari miniere vechi şi alte activităţi aferente acestora);    Obţinerea acordurilor şi autorizaţiilor necesare pentru exploatare;    Activităţi de proiectare generala si ulterior obtinerii acordurilor si avizelor necesare se demareaza proiectarea tehnica de detaliu;    Achiziţionarea de proprietăţi şi contracte de concesionare a terenurilor necesare pentru dezvoltarea proiectului;    Activităţi de relocare şi strămutare (inclusiv construcţie de locuinţe, construcţii comerciale, municipale şi infrastructură);    Actualizarea planurilor de urbanism si amenajarea teriotriului pentru a incorpora proiectul propus.     Etapa de construcţie  Majoritatea proiectelor de exploatare a resurselor minerale selecteaza pe baza unor licitaţii un antreprenor general care este o companie specializată în proiectare, achiziţii şi gestionarea construcţiilor (numită în “Contractor EPCM”- engineering, procurement, construntion si project management), pentru activitatea de dezvoltare şi construcţie a proiectului.  Perioada medie pentru construcţia acestui gen de proiecte este de aproximativ 2- 3 ani. Activităţile vor începe cu organizarea de şantier, construcţiile administrative şi mobilizarea principalilor contractori. În această perioadă vor fi necesare locuinţe temporare pentru muncitori. Pe durata construcţiei, activităţile principale ale proiectului vor fi următoarele:    Construcţia  infrastructurii  de  strămutare  (dupa  caz-locuinţe,  spaţii  comerciale  şi administrative);    Strămutarea şi relocarea locuitorilor din zonele afectate de dezvoltarea proiectului;    Amenajarea amplasamentelor miniere (decopertarea şi depozitarea solului vegetal, precum şi a subsolului, până la o adâncime de cca 1- 1,5 m );    Deschiderea şi exploatarea carierelor pentru materialele de construcţie (pentru drumuri, producţie de betoane etc.);    Racordarea la reţelele de utilitati in principal energie, dupa caz mai pot fi si reletele de gaz, alimentare cu apa mai rar retele existente de canalizare;    Construcţia aductiunii pentru de alimentare cu apă industrială;       Construcţia infrastructurii: drumul de acces pe amplasament si a drumurilor industriale;    Construcţia Uzinei de Procesare;    Construcţia si amenajarea facilitatilor pentru depozitarea sterilului rezultat din exploatare si procesarea subtantelor minerale( halde de roca sterila, iazuri de decantare- barajul iniţial sau alte struncturi de retenţie;    Amenajarea organizarii de santier si dupa caz a locuinţelor temporare necesare pentru muncitorii din construcţii;    Construcţia celorlalte structuri şi canale de gospodărire şi reţinere a apei.     În faza de construcţie vor fi implicate activităţi semnificative de creare a unei serii de structuri şi instalaţii permanente. La sfârşitul fazei de construcţie, proiectul va fi pus în funcţiune şi predat operatorului minier ( titularului de licienta).     Etapa de operare     Descrierea proiectului în faza de exploatare/operare  Activităţile de exploatare propuse pot dura de in functie de marimea zacamantului de la cativa ani pana la cativa zeci de ani. Acestea vor consta în activităţi convenţionale de exploatare în carieră deschisă cu tehnici de derocare care implica executarea unor foraje si incarcarea acestora cu un amestec exploziv ( ANFO sau emulsii), detonarea( puscarea) gaurilor forate, încărcare cu excavatoare de mare capacitate şi transportul de rocilor cu basculante l auzina de procesare sau la halda de roca sterila in cazul rocilor care nu contin subtante minerale utile.  Lucrarile exploatare pot fi derulate in una sau mai multe cariere în cadrul aceleiaşi exploatări, care va alimenta cu minereu staţia de prelucrare de pe amplasament. Exploatarea carierelor poate începe simultan sau se poate face secvential pe durata de viata a exploatarii in functie de planul de dezvoltare si capacitate uzinei de procesare.  Sistemele pentru prepararea şi prelucrarea minereului cuprind următoarele elemente principale:    Concasare şi haldare: Minereul este sfărâmat cu ajutorul unui concasor giratoriu şi apoi depozitat în halde;    Măcinare umedă: Minereul depozitat în stiva de minereu este măcinat în continuare în stare umedă;    Flotare, Leşiere cu ajutorul unor reactivi sau lesiere biologica- bioleaching: Se adaugă reactivi la soluţia de apă şi minereu care apoi este trecută printr-o serie de bazine, în care soluţia este agitată. În aceste bazine substantele minerale se separă de restul soluţiei.    Electroliza: substantele minerale se extrag prin-un proces clasic de electroliză (trecerea unui curent electric prin soluţie) care separă aurul şi argintul la un electrod de carbonul de la celălalt electrod, în funcţie de polarizare.       Metalurgie : substantele minerale sunt topite si apoi turnate în lingouri printr-un procedeu metalurgic.    Neutralizarea reactivilor utilizati in proces Extragerea substantelor minerale se realizează în prezenţa unei soluţii concentrate de reactivi. Datorită concentraţiilor mari de reactivi această apă poate fi periculoasă dacă ajunge în mediu. De aceea, după extragerea substantelor minerale, apa industriala  se reciclează, iar şlamul îngroşat se va trata/neutraliza într-o instalaţie de neutralizare, înainte de a fi pompat în iazul de decantare a sterilului.    Depozitarea sterilului de procesare: Sterilul este trimis printr-un sistem de hidrotransport şi depozitat în spatele unui baraj în iazul de decantare.    Recircularea apei: Apa din iazul de decantare va fi recirculată în Uzina de Procesare şi refolosită în procesul tehnologic. Scopul este de a compensa debitul necesar de apă în proces şi de a minimiza utilizarea apei curate, doar la prepararea reactivilor.     Operarea debuteaza cu pornirea uzinei de procesare. Durata de operare a exploatarii depinde de cantitatea de minereu disponibila in zacamant. Pe masura ce avanseaza exploatarea rezulta rocile sterile din activitatea de exploatare si sterilele din uzina de procesare, fiecare categorie de deseuri extractive din exploatare sau procesare se depoziteaza in conditii de siguranta in instalatii/ depozite de deseuri extactive ( halde, iazuri de decantare) pe toata durata de viata a proiectului .  Pe parcursul lucrarilor de exploatare, este posibil sa se descopere rezerve suplimentare de minereu si acest lucru are ca rezultat modificari dinamice in ce priveste strategia globa a a exploatarii miniere. Inchiderea temporara sau neprevazuta poate fi necesara pe parcursul desfasurarii activitatilor (de exemplu conditii economice nefavorabile, dezastre naturale, conflicte de munca), timp in care este necesara efectuarea lucrarilor de intretinere pentru a se asigura ca nu exista niciun risc pentru sanatatea oamenilor, securitatea lucrarilor si mediu.  In faza de operare, exploatarea evolueaza atat fizic cat si geochimic si apare necesitatea potentiala de a efectua studii suplimentare de evaluare si management a impactului asupra mediului inconjurator,social si asupra sanatatii. Este posibila aparitia unor conditii deranjante (de exemplu deversari accidentale de apa din iazul de sterile, ruperea barajului) si pentru astfel de evenimente,va fi necesara evaluarea si managementul impactului.     Inchiderea si reabilitarea     Descrierea operaţiunilor de închidere a proiectului  În conformitate cu reglementările europene, internaţionale şi în acord cu concepţia celor mai bune tehnici  disponibile,  prin  refacerea  mediului  se  înţelege "tratarea  terenurilor  afectate  de intalatii/facilitati de depozitare a deşeurilor extractive astfel încât terenurile să fie refăcute într-o manieră satisfăcătoare, în special din punct de vedere al calităţii solului, habitatelor de faună şi floră sălbatică, hidrosistemelor naturale, factorilor peisagistici şi utilităţii terenurilor respective". Aceasta înseamnă că Planul de management pentru închiderea activităţilor miniere şi refacerea     mediului ar trebui să ia în considerare scenariile privind folosinţele ulterioare ale terenurilor şi să definească alternativele tehnice care să permită atingerea acestui statut. Această abordare trebuie să ţină seama de asemenea de condiţiile tehnice, sociale şi economice ale proiectului minier.     Principalul scop al procesului de închidere si reabilitare este de a stabili din timp categoriile de impact potenţial de mediu, economic şi social, asociate cu dezafectarea minei (împreună cu responsabilităţile financiare şi legale aferente). În plus, se va urmări minimizarea acestor categorii de impact prin acţiunile care se vor întreprinde pe durata fazelor de proiectare, construcţie şi operare ale Proiectului. Aceste acţiuni vor sprijini reducerea eforturilor din faza de post-închidere şi costurile generale necesitate de închidere la terminarea exploatării. Un alt obiectiv important este acela de a proiecta activităţile de închidere într-o manieră care să minimizeze necesitatea exercitării extensive a controlului şi a activităţilor de întreţinere, de către titularul Proiectului sau de către oricare altă entitate care îşi va asuma responsabilitatea pentru refacerea pe termen lung a mediului în zona exploatării minei, în conformitate cu prevederile stabilite şi remise de comun acord.  Pe baza acestor repere, obiectivele Planului de management pentru închiderea activităţilor miniere şi refacerea mediului sunt după cum urmează:       informarea, în condiţii de transparenţă, a publicului, autorităţilor şi a tuturor părţilor implicate, în legătură cu faza de închidere şi post-închidere, precum şi a măsurilor prevăzute pentru asigurarea unei folosinţe corespunzătoare a terenurilor şi a minimizării impactului asupra mediului (împreună cu măsurile care vor fi luate pe durata suspendării temporare a activităţilor miniere);    acordarea de sprijin în asigurarea protecţiei sănătăţii şi siguranţei publice în perioada de închidere şi post-închidere a activităţilor miniere şi amenajărilor asociate;    asigurarea închiderii progresive a activităţilor înainte de oprirea producţiei;    reducerea sau eliminarea impactului pe termen-lung asupra mediului;    refacerea terenurilor perturbate şi aducerea lor în stare productivă, cât mai devreme cu putinţă;    minimizarea, în măsura posibilităţilor, a sterilizării resurselor minerale rămase neexploatate;     Planul de management pentru închiderea activităţilor miniere şi refacerea mediului are în vedere activităţile de închidere asociate următoarelor cinci aspecte:    pregătirea şi planificarea închiderii încă din timpul fazei de operare;    măsurile de refacere a mediului în timpul închiderii;    măsurile de refacere a mediului pe durata suspendării temporare a exploatării;    măsurile de refacere a mediului pe durata perioadelor de inactivitate;       activităţi în perioada de post-închidere.     Obiectivele stabilite pentru refacerea mediului trebuie să aibă în vedere cerinţele reglementare, aspecte specifice ale amplasamentului, politicile şi cele mai bune practici din industria de profil, incluzând următoarele:    protecţia sănătăţii şi bunăstării publice;    stabilirea de comun acord a obiectivelor privind folosinţa terenurilor în faza de   post- închidere;    stabilizarea geotehnică a amenajărilor asociate exploatării miniere;    refacerea factorilor peisagistici în vederea minimizării transportului de sedimente, a eroziunii şi a degradării potenţiale a mediului;    protecţia calitativă şi cantitativă a resurselor de apă;    protecţia calităţii aerului.  Aceste obiective pot fi atinse prin asigurarea îndrumarelor şi standardelor tehnice utilizate în planificarea minieră şi în proiectarea etapei de închidere.     Planul de management pentru închiderea activităţilor miniere şi refacerea mediului  va fi revizuit şi actualizat periodic, în funcţie de necesităţi, pe baza experienţei operaţionale şi evaluării rezultatelor obţinute în urma încercărilor efectuate în acest domeniu. Planul va fi de asemenea revizuit şi actualizat ca parte a procesului de analiză managerială, fiind de aşteptat ca legislaţia de mediu, practicile de refacere a mediului, activităţile miniere şi interesele părţilor implicate în Proiect, să sufere anumite modificări în timp. De asemenea, sunt posibile modificări a numeroase alte aspecte prevăzute de  Legea minelor  din România şi care vor fi avute în vedere în fazele târzii ale Proiectului. Toate acestea vor asigura că Planul ţine seama de stadiul curent al planificării miniere şi al legislaţiei, şi că utilizează cele mai adecvate practici de închidere şi refacere a mediului, în conformitate cu reglementările Uniunii Europene. Cele mai bune tehnici disponibile şi aplicabile, vor urmări îndeaproape evoluţiile tehnice, putând suferi astfel modificări, după cum se prevede în mod explicit în Directiva IED.   De regula, in ultimii cinci ani de desfasurare a operatiunilor previzionate, se elaboreaza un plan final de inchidere definitiva al carei obiectiv este Acela de a lasa in urma o zona ecologizata (in masura in care este posibil), o zona stabila din punct de vedere fizic si chimic redand-o astfel in circuit. Un punct esential al planului de inchidere il constituie angjamentul asumat pentru reabilitarea progresiva a zonei miniere, folosind personalul si echipamentul avaut la dispozitie, reducand la minimum potentialul de contaminare si diminuand costurile aferente inchiderii sau nevoia unei garantii financiare complexa sau dimensionabila. Lucrarile de reabilitare continua vor cuprinde urmatoarele:    Demolarea cladirilor si infrastructurii fizice;       Inchiderea cariererlor;    Stabilizrea si prevenirea accesului public in lucrarile subterane si puturi;    Refacerea taluzelor;    Asigurarea drenarii apei din amplasamentul minei si din depozitele de sterile pentru a nu constitui un risc pentru sanatatea oamenilor si pentru mediul inconjurator.       Monitorizarea post-inchidere  Avem doua nivele de baza in care se incadreaza extinderea lucrarilor de intetinere dupa inchiderea exploatarii si a activitatii de procesare :  Monitorizarea activa : Necesita functionarea continua, mentenanta si monitorizare pentru a se asigura existent unui risc minim (acceptabil) pentru sanatatea publica si mediu.   Monitorizarea pasiva : Este necesara monitorizarea ocazionala si intretinerea periodica pentru a ase asigura ca riscul pentru sanatatea publica si mediu este minim (acceptabil).   Un al treilea nivel de intretinere, conceptul „disparitiei” indica faptul ca nu este nevoie de nicio monitorizare sau intretinere suplimentara. Cu toate acestea, sunt foarte rare cazurile cand o intreaga zona de exploatare miniera poate fi lasata aplicand Solutia „disparitiei”.   Prezentarea principalelor metode de exploatare aplicabile zacamintelor de resurse minerale  Exploatarea in Cariera  Zacamintele mari, aflate in apropierea suprafetei, prin lucrari de excavare, formeaza o cariera.  Minereul si materialele ce nu contin minereu (solul vegetal, descoperta si rocile) sunt excavate folosindu-se echipament pentru mineritul la suprafata, in general basculante si excavatoare. Dimensiunile si marimea fiecarei cariere sunt unice si depind de contintul in minereu si de geometrie, de structurile geologice, de duritatea rocilor si topografie Taluzele carierelor sunt de regula proiectate in sistem de taluze abrupte cu inaltimi de pana la 30 m inaltime intre treptele orizontale. Inaltimea fiecarui taluz individual depinde in principal, de dimensiunea echipamentului de excavare, structurile geologice si rezistenta rocilor.  Multe cariere sunt excavate sub nivelul panzei freatice provocand modificari ale traseului apei freatice pe parcursul operatiunilor si in unele situatii, si in timpul perioadei de post inchidere a exploatarii. Retelele de drenare a suprafetei pot fi si ele perturbate. Deseori, exploatarea subterana se dezvolta sub cariera si pot exista conexiuni cu lucrarile miniere din subteran. In mod obisnuit, carierele sunt umplute partial cu apa de la suprafata si apa freatica in urma finalizarii operatiunilor de exploatare     Alte Tipuri si Metode de Exploatare – Exploatarea Mineralelor Industriale  Termenul de „Minerale Industriale” este deseori utilzat pentru a face trimitere la minerale nemetalifere, necombustibile, ca de exemplu piatra (calcarul, granitul, ardezie,; piatra concasata si sparta; nisip si pietris; argile, ceramice, si minerale refractare (de exemplu caolin, bentonita, ardezie); si substante chimice si fertilizatori (de exemplu potasiu si fosfati). Aceasta varietate larga     de material se poate exploata folosind o diversitate de tehnici. Exploatarea cu solubilizare si exploatarea folosind solubilizarea in situ este denumita uneori, lesiere in situ datorita caracteristicii comune a dizolvarii si colectarii mineralelor cu valori (de exemplu sarea, potasiul, sulful, urnaiul, cuprul, si aurul) sub forma de solutie. Exploatarea in solutie pune accentul pe dizolvarea sarurilor prin injectarea apei in zacamant si crearea unei caverne de saramura in subsuprafata presurizata care se intoarce la suprafata. Lesierea in situ implica adaosul de diversi reactivi in apa si o retea de puturi pentru injectarea solutiei in zacamantul de minerale din subteran pentru a realiza dizolvarea, urmata de pompare pentru recuperarea mineralelor dizolvate (solutia pregnanta) printr-o o retea de puturi/foraje de colectare.     Tabel 2. Intrări și ieșiri în proces        Intrari/iesiri  din proces    Etapa de dezvoltare a Proiectului              Intrari    Explorare    Constructie    Exploatare    Inchidere si  reabilitare    Monitorizare post  inchidere       Indicatori      Energie electrica                               Apa industriala                               Carburanti                               Reactivi                               Oxigen                                    CO 2                                     Materilale de constructii( agregate, nisip, pietris, ciment, var,  etc.)                                Materii prime                                Consumabile( bile de moara, piese componente,  etc.)                                 Emisii de poluanţi atmosferici                         PM (10)                           TPS                           NO X                            SO X                            CO           Intrari/iesiri  din proces    Etapa de dezvoltare a Proiectului              Intrari    Explorare    Constructie    Exploatare    Inchidere  si reabilitare    Monitorizare  post inchidere       Indicatori                                CO 2       Emisii în ape                        Săruri    totale  dizolvate (reziduu fix)                          Materii totale în  suspensie                          Ioni de metale sau compusi sub forma de  hidroxizi  ai  metalelor precipitate                          CBO 5                           CCO-Cr                           Azotaţi                           Azotiţi                           Fosfor total                           Substanţe extractibile   în  solvenţi organici      Deşeuri generate                           Namol de foraj                             Roci sterile                             Material    de  descopertă                            Sol vegetal                           Nămol de la staţia de epurare a apelor uzate  industriale/menajere                             Deşeuri mixte provenite  de  la  demolări                           Fier vechi                             Deşeuri de azbest           Intrari/iesiri  din proces    Etapa de dezvoltare a Proiectului              Intrari    Explorare    Constructie    Exploatare    Inchidere  si reabilitare    Monitorizare  post inchidere       Indicatori                                 Reziduuri de vopsea                           Sol contaminat                           Containere goale                           Uleiuri  hidraulice  uzate                           Uleiuri de lubrifiere  uzate                           Vaseline uzate                           Filtre de ulei uzate                            Reziduuri    de  solvenţi                           Anvelope uzate                           Baterii cu plumb şi  acizi                           Vehicule scoase din  uz           Descrierea proiectului în cadrul RIM va conţine cel puţin următoarele informaţii      Nr.    Caracteristicile proiectelor    Resurse minerale    Gaze naturale si hidrocarburi      1    Caracteristicile proiectelor trebuie examinate, în special, în ceea ce privește:  științifice;       X       X       dimensiunea și concepția întregului proiect;    cumularea cu alte proiecte existente și/sau aprobate;    utilizarea resurselor naturale, în special a solului, a terenurilor, a apei și a biodiversității;    cantitatea și tipurile de deșeuri generate/gestionate;    poluarea și alte efecte negative;    riscurile de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză, inclusiv cele cauzate de schimbările  climatice,  conform  informațiilor                                  Amplasarea proiectelor    Resurse minerale    Gaze naturale si hidrocarburi      2    Sensibilitatea ecologică a zonelor geografice susceptibile de a fi afectate de proiecte trebuie luată în considerare, în special în ceea ce privește:       X       X           Descrierea etapelor proiectului    Resurse minerale    Gaze naturale si hidrocarburi      3    Investigaţii premergătoare fazei de construcţie (ex. analize de  sol, studii topografice, geotehnice, hidrologice)                 riscurile pentru sănătatea umană - de exemplu, din cauza contaminării apei sau a poluării atmosferice.      utilizarea actuală și aprobată a terenurilor;    bogăția, disponibilitatea, calitatea și capacitatea de regenerare relative ale resurselor naturale, inclusiv solul, terenurile, apa și biodiversitatea, din zonă și din subteranul acesteia;    capacitatea de absorbție a mediului natural, acordându-se o atenție specială următoarelor zone:    zone umede, zone riverane, guri ale râurilor;    zone costiere și mediul marin;    zonele montane și forestiere;    arii naturale protejate de interes național, comunitar, internațional;      zone protejate conform legislației în vigoare: situri Natura 2000 desemnate în conformitate cu legislația privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice; zonele prevăzute de legislația privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate, zonele de protecție instituite conform prevederilor legislației din domeniul apelor, precum și a celei privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică;    zonele în care au existat deja cazuri de nerespectare a standardelor de calitate a mediului prevăzute de legislația națională și la nivelul Uniunii Europene și relevante pentru proiect sau în care se consideră că există astfel de cazuri;    zonele cu o densitate mare a populației;    peisaje și situri importante din punct de vedere istoric, cultural sau arheologic.               Lucrările de pregătire a amplasamentului se vor referi la fiecare dintre cele de mai jos, după caz:       X       X      4     Descrierea organizării (organizărilor) de santier  trebuie să cuprindă următoarele, după caz:       X    In     cazul  exploatarilor de hidrocarburi si gaze naturale amprenta organizarii  de  santier    se  limiteaza la amenjarea accesului, a platformelor de foraj si locatiei statiilor de pompare      5         X    In     cazul  exploatarilor de hidrocarburi si gaze naturale amprenta zonei industrial este mult mai redusa, interceptia zacamantului se face    prin  intermediul unor foraje de mare adancime       Îndepărtarea vegetaţiei de pe terenul existent: suprafeţele împădurite afectate; dacă este cazul, suprafeţele împădurite incluse în situri Natura 2000 vor fi menţionate separat; se va menţiona de asemenea pierderea anumitor specii indigene sau pierderile de diversitate genetică, dacă este cazul; se vor preciza măsurile de compensare a suprafețelor scoase din fondul forestier (suprafețe reîmpădurite, localizarea acestora)    Îndepărtarea stratului vegetal, excavatii pentru atingerea cotei de fundare si pregătirea terenului pentru constructie;      Amplasamentul/amplasamentele organizării de șantier/organizărilor de șantier;    Suprafaţe de teren ocupate temporar pe perioada construcției și descrierea acestora;    Amenajările necesare organizării de șantier (îngrădire, locuri special amenajate pentru depozitarea materiilor prime și a deșeurilor, barăci etc.)    Modalităţi de alimentare cu apă (menajeră şi tehnologică, dacă este cazul);    Instalaţii pentru tratarea şi/sau îndepărtarea efluenţilor lichizi.      Descrierea etapei de construcție:      Durata lucrărilor de construcție;    Suprafețe de teren ocupate definitiv;    Etapizarea lucrărilor de construcție (dacă este cazul);    Estimarea personalului care va fi implicat în lucrările de construcție;    Descrierea lucrărilor civile necesare construcției captării, aducțiunii, centralei, rețelei electrice, inclusiv lucrările de protecție a malurilor sau de regularizare a albiei, dacă este cazul;    Echipamente și tehnologii utilizate la construcție;    Materii prime și resurse naturale și energetice necesare la construcție (tip, cantitate, periculozitate, mod de depozitare);          6         X    In     cazul  hidrocarburilor procesarea se face in rafinarii amplasate in locatii deiferite de zona de extactie, care de obicei    fac  obiectul  altor  proceduri de reglementare      7    Descrierea etapei de funcționare:    X    X      8      X    In     cazul  exploatarilor de hidrocarburi si gaze naturale se limiteaza   la  inchiderea si reabilitarea drumurilor  de  acces,     a  platformelor de foraj si locatiei statiilor de pompare      9    Tipurile și caracteristicile impactului potențial  Efectele semnificative pe care le pot avea proiectele asupra mediului trebuie analizate în raport cu criteriile stabilite, având în vedere impactul proiectului asupra factorilor de mediu și ținând seama de:       X       X       Descrierea elementelor constructive ale proiectului:    Exploatarea resurselor minerale    Procesare/preparere si recuperarea subtantei minerale utile.    Principalele fluxuri de deseuri si modul de gestionare ale acestora    Activitati conexe:transport si aprovizionare cu materii prime si reactivi, livrarea produsului finit etc.    Alternativele analizate pentru locatia obectivelor proiectului, fluxul tehnologic, siteme de retinere si tartare a emisilor( apa, aer, sol, etc), gestiunea deseurilor.      Se va descrie fluxul tehnologic în perioada funcționării;    Se vor descrie instalațiile principale ale proiectului.      Descrierea etapei de dezafectare:      Se va menționa durata estimată de viață a proiectului;    Se vor preciza elementele proiectului care se vor dezafecta și se va face un inventar al acestora;    Se vor descrie principalele operații care vor fi efectuate în cazul dezafectării obiectivului.    Se vor descrie durata monitorizarii post inchidere si principalele operații care vor fi efectuate.      importanța și extinderea spațială a impactului - de exemplu, zona geografică și dimensiunea populației care poate fi afectată;    natura impactului;    natura transfrontalieră a impactului;    intensitatea și complexitatea impactului;    probabilitatea impactului;                              debutul, durata, frecvența și reversibilitatea preconizate ale impactului;    cumularea impactului cu impactul altor proiecte existente și/sau aprobate;    posibilitatea de reducere efectivă a impactului.         Analiza alternativelor  Identificarea și luarea în considerare a alternativelor poate oferi o oportunitate concretă de a adapta proiectarea proiectului în vederea minimizării impactului asupra mediului și, astfel, pentru a minimiza efectele semnificative ale proiectului asupra mediului. În plus, identificarea și analizarea adecvată a alternativelor de la început poate reduce întârzierile inutile în procesul EIM, adoptarea deciziei EIM sau implementarea proiectului.  În termeni simpli, dezvoltatorul trebuie să ofere:    descriere a alternativelor rezonabile studiate; și    Indicarea principalelor motive pentru selectarea opțiunii alese în ceea ce privește impactul asupra mediului.  Numărul alternativelor la un proiect propus este, teoretic, nelimitat, având în vedere că legislatia nu specifică câte alternative trebuie luate în considerare. Legislația națională sau practica generală pot totuși să dicteze câte alternative trebuie luate în considerare. Numărul de alternative care trebuie evaluate trebuie să fie luat în considerare împreună cu tipul de alternative, adică  „alternative rezonabile” la care se face referire în directivă. „Alternativele rezonabile” trebuie să fie relevante pentru proiectul propus și caracteristicile sale specifice, iar resursele ar trebui să fie utilizate numai pentru a evalua aceste alternative. În plus, selecția alternativelor este limitată din punct de vedere al fezabilității. Pe de o parte, o alternativă nu ar trebui exclusă pur și simplu pentru că ar provoca neplăceri sau costuri dezvoltatorului. În același timp, dacă o alternativă este foarte costisitoare sau dificilă din punct de vedere tehnic sau legal, ar fi nerezonabil să considerăm că este o alternativă fezabilă.  Tipuri de alternative care trebuie luate în considerare și care includ:    proiectare;    tehnologie;    locație;    dimensiune;    scară.     Această listă servește ca sursă de inspirație pentru o multitudine de alte alternative. Acestea se referă în mare măsură la categoriile de mai sus. Unele astfel de alternative sunt enumerate mai jos:    natura proiectului;    termenele pentru construcție sau durata de viață a Proiectului;    procesul prin care Proiectul este construit;    echipamentele folosite fie pentru construirea, fie pentru derularea Proiectului;    aspectul amplasamentului (de exemplu locația clădirilor, eliminarea deșeurilor, drumurile de acces);    condițiile de funcționare (de exemplu, programul de lucru, calendarul emisiilor);    aspectul fizic și proiectarea clădirilor, inclusiv materialele care urmează a fi utilizate;    mijloace de acces, inclusiv modul principal de transport care va fi utilizat pentru a avea acces la Proiect.         O alternativă poate fi considerată nerezonabilă/nefezabilă dacă:    Există obstacole tehnologice: costurile ridicate ale unei tehnologii impuse pot împiedica considerarea acesteia ca fiind o opțiune viabilă sau lipsa dezvoltării tehnologice poate împiedica luarea în considerare a anumitor opțiuni;    Există obstacole bugetare: sunt necesare resurse adecvate pentru a implementa alternativele de proiect;    Există obstacole din partea părților interesate: părțile interesate care se opun unei alternative de proiect pot face o anumită opțiune neatractivă;    Există obstacole juridice sau de reglementare: pot exista instrumente de reglementare care limitează / interzic dezvoltarea unei anumite alternative.    Alternativele trebuie înțelese ca fiind  moduri fezabile în care titularul proiectului ar putea atinge scopul pentru care realizează proiectul, ca de exemplu un alt mod de acțiune, alegerea unui alt amplasament sau modificarea proiectului . Aceasta înseamnă că la acest capitol nu trebuie introduse informații de ordin general, reprezentând posibilități teoretice de derulare a respectivului proiect, dar care nu se aplică situației de față, doar din nevoia de a acoperi acest punct foarte important în etapa de definire a domeniului evaluării.     Luarea în considerare a alternativelor ar trebui să se facă de către titularul proiectului încă din fazele studiilor de prefezabilitate și de fezabilitate, astfel încât această procedură să și producă efecte eficiente. În principiu, acestea se referă la selectarea amplasamentului și la proiectare, adică la trăsăturile și soluțiile constructive posibile pentru implementarea proiectului. Pe lângă sensul general al prezentării alternativelor, anume minimizarea impactului potențial al acestor categorii de proiecte asupra mediului natural și socio-economic, o atenție aparte trebuie acordată integrării acestora în cerințele articolului 6 al Directivei Habitate 92/43/EEC, acolo unde este cazul. Cu alte cuvinte, alternativele trebuie gândite (și) pentru a se evita efectele negative asupra integrității unor situri Natura 2000, dacă acestea există în aria de impact a proiectului. Dealtfel, prezentarea unor soluții alternative este o condiție pentru a se putea decide necesitatea stabilirii unor măsuri compensatorii, în situațiile în care soluțiile alternative nu sunt fezabile ori niciuna din acestea nu elimină posibilitatea producerii unor efecte negative asupra ariei/ariilor protejate de interes comunitar (alineatul (4) al articolului 6 al directivei).  În cadrul raportului la studiul de evaluare a impactului, alternativele ar trebui prezentate în aceeași manieră cu proiectul în sine – a se vedea capitolul de descriere a proiectului -, urmărindu-se aceeași structură și același nivel de detaliu, ferindu-ne însă de informațiile redundante. Aceasta înseamnă că doar aspectele din proiect pentru care au fost luate în considerare alternative vor fi menționate, elementele nemodificate nemaifiind reluate. Spre exemplu, vor fi menționate doar alternative privind accesul pe amplasament, alternative privind organizarea de șantier, alternative privind poziția haldei/haldelor de steril, a haldei cu material decopertat, alternative în amenajarea frontului de exploatare, alternative în racordarea la utilități etc. În acest sens, autoritatea competentă privind protecția mediului să stabilească în etapa de încadrare gradul de detaliu necesar în analizarea variantelor de proiectare și de amplasare, precum și nevoia de estimare a impactului aferent implementării acestor alternative.  În plus, este obligatorie analizarea variantei de renunțare la proiect („alternativa 0”), aceasta focalizându-se pe evidențierea impactului cumulativ pe care îl produc/l-ar putea produce alte proiecte din vecinătate, implementate sau aflate în stadii diferite de evaluare. În consecință, importanța „alternativei 0” rezidă în procesul de evaluare cumulativă a impactului, dar și pentru a evidenția contribuția proiectului la impactul socio-economic și de mediu dintr-un teritoriu, ceea ce este mai degrabă specific evaluărilor strategice de mediu.  După prezentarea alternativelor, este nevoie să fie explicate motivele pe baza cărora a fost aleasă varianta finală, propusă spre implementare, ținând cont în principal de efectele asupra mediului. Motivele ar trebui exprimate în urma derulării unei analize comparative, componentă cu componentă, folosirea unei matrici fiind relevantă în acest sens.  Dat fiind specificul activităților vizate de prezentul ghid, abordarea alternativelor se va face pe mai multe direcții, după cum urmează:    Alternative privind capacitatea de producție (dimensionarea producției în funcție de caracteristicile zăcământului, de capacitatea instalaţiilor, necesarul de echipamente, forţa de muncă etc. – se vor aborda variante de exploatare cu durată mai mică și mai mare decât cea propusă prin proiect)       Alternative de amplasare a unor părți componente ale proiectului (e.g. Amplasarea uzinei de preparare, amplasarea instalațiilor de deșeuri extractive – iazurile de decantare, depozite de steril uscat etc. -, amplasarea sterilului de extracție – haldele de steril -)    Alternative privind procesele tehnologice folosite (tehnologii de extracție a minereului, tehnologii de prelucrare a substanțelor minerale utile, tehnologii pentru epurarea apelor de mină)    Alternative privind rutele de acces pe amplasament    Alternative în ceea ce privește alimentarea cu apă și tehnologii de gospodărire a apelor uzate, alimentarea cu energie    Alternative privind cazarea forței de muncă    Alternative privind furnizarea rocilor de construcție    Alternative de închidere și reabilitare a amplasamentului      Alternative privind capacitatea de producție  Ca o apreciere de ordin general, capacitatea de producție mai redusă determină prelungirea duratei de existenţă a exploatării, reducerea costurilor iniţiale ale echipamentelor de extracţie şi prelucrare, scăderea necesarului de materiale, reducerea numărului de personal necesar, sau scăderea volumului de apă mediu zilnic necesar, în timp ce o capacitate de producție mai mare atrage după sine reducerea duratei de existenţă a exploatării, creşterea costurilor iniţiale ale echipamentelor de extracţie şi prelucrare, creşterea necesarului de materiale, creşterea numărului de personal necesar sau creşterea volumului de apă mediu zilnic necesar.  Durata de viață a exploatării va avea repercusiuni în estimarea impactului uman asupra mediului, pentru unele componente neproducând modificări ori ducând la modificări minore (e.g. impactul asupra solului ar fi același pentru toate alternativele, câtă vreme capacitatea de producție nu influențează gradul de ocupare a terenului), în timp ce pentru altele diferențele privind estimarea impactului sunt evidente (e.g. calitatea aerului va avea de suferit de pe urma unui nivel mai scăzut al emisiilor, distribuite însă pe o durată mai mare, ori de pe urma unui nivel mai ridicat de emisii, concentrate însă pe o perioadă mai scurtă de timp; cu privire la impactul socio-economic o diferență majoră derivă din numărul de locuri de muncă create raportat la durata acestora).     Alternative de amplasare a unor părți componente ale proiectului  Avand în vedere dependența acestei categorii de proiecte de prezența resurselor minerale, nu este practic viabil să se analizeze alternative privind amplasamentul proiectului, neputându-se lua așadar în considerare  poziții alternative  ale acestuia. Totuși, poate fi pusă în discuție anvergura teritorială a proiectului, adică suprafața ocupată pentru a exploata în totalitate sau doar parțial, mai mult sau mai puțin, un anumit zăcământ. Se va motiva, în consecință, dimensionarea proiectului, sub aspectul viabilității sale economice, prezentându-se și scenarii de subdimensionare a acestuia.     Mult mai realist și cu implicații semnificative este să fie analizate alternative privind amplasarea unor  părți  componente  ale  proiectului.  Astfel,  pentru  amplasarea  elementelor  conexe carierei/carierelor sau minei/minelor - prin aceasta înțelegându-se perimetrele pentru prepararea minereurilor, pentru depozitarea sterilului și a materialelor decopertate, pentru depozitarea deșeurilor extractive -, se vor analiza comparativ soluțiile propuse prin prisma implicațiilor semnificative pe care le-ar putea avea, fiecare în parte, asupra mediului natural și a celui construit. Astfel, pentru amplasarea uzinei de preparare vor fi luate în considerare poziționări diferite, în centrul sau la periferia amplasamentului exploatării, având în vedere criterii precum minimizarea distanțelor de transport din cariere, transportul gravitațional al sterilului de prelucrare tratat în iazul de decantare, vizibilitatea acesteia, distanța față de comunitățile umane din apropiere, dar și față de eventuale arii naturale valoroase etc.  Pentru amplasarea instalațiilor de deșeuri extractive variantele sunt dictate de soluțiile tehnologice disponibile pentru gestionarea acestor deșeuri (iazuri de decantare de vale, de șes sau de coastă, depozite de sterile deshidratate – steril îngroșat cu aditivi, steril uscat), în funcție de acestea fiind aplicate criterii privind analiza comparativă a amplasamentelor, precum: impactul de mediu, impactul asupra comunităţii, posibilitățile de construcţie, costurile investiţiei, costurile de operare, complexitatea/uşurinţa în exploatare. În cadrul Raportului privind IM vor fi analizate detaliat impacturile probabile asupra componentelor mediului, de asemenea într-o manieră comparativă (e.g. riscurile constructive, ținând cont de caracteristicile substratului, accesibilitatea, lungimea conductei de transport a sterilului și traiectoria acesteia, suprafața ocupată de iaz, utilitățile din aval, nevoia de strămutare a populației, tipurile de habitate ce vor fi eliminate prin apariția iazului etc.).  Pentru sterilul de extracție, în funcție de caracteristicile acestuia, alternativele vizează utilizarea sa pentru construcții, depozitarea sa în halde special amenajate ori folosirea sa ca material de umplutură pentru cariere (a se vedea exemplul din caseta 4).     Caseta 4. Opţiuni de eliminare a sterilului de exctracţie               Alternative privind procesele tehnologice folosite  Pentru analizarea comparativă a tehnologiilor de extracție vor fi luate în considerare doar variantele fezabile sub aspect tehnic, acestea trebuind dealtfel să fie exprimate încă din faza studiului de prefezabilitate, în funcție de condițiile zăcământului, condițiile de suprafață – caracteristicile reliefului - și ale vecinătăților. În cazul acestor activități opțiunile vizează, în principiu, exploatarea în subteran (cu variante tehnologice) sau în suprafață, în cariere. La fel, vor fi prezentate variantele fezabile sub aspect tehnic pentru prelucrarea minereurilor sau, după caz, a altor resurse nemetalifere ori de hidrocarburi (exemplu de prezentare a unor alternative de epurare a apelor de mină din industria extractivă a minereurilor auro-argentifere în caseta 5).     Caseta 5. Alternatuve pentru prelucrarea minereurilor            Alte aspecte tratate ca alternative  Vor fi analizate variante privind accesul pe amplasament luăndu-se în considerare aspecte precum lungimea drumului, dificultatea terenului, numărul de proprietăţi afectate, probabilitatea de interferenţă cu lucrările miniere, nivelul de defrişare necesar pe traseul drumului, necesitatea mutării drumului în fazele ulterioare ale exploatării ș.a.m.d.  Pentru alimentarea cu apă, se vor lua în considerare opțiuni precum racordul la conducte de alimentare cu apă existente, captări de apă din râuri, captare din rezervoare existente etc., pentru alimentarea cu energie pot fi luate în considerare variante de racordare la rețea sau de producere a energiei pe amplasament, folosindu-se centrală electrică proprie.  Pentru faza de închidere și reabilitare a amplasamentului principalele alternative vizează închiderea carierelor (umplere completă și acoperire cu un strat de sol, umplere parțială și acoperire cu un strat de sol, inundare și crearea unui lac de carieră etc.), închiderea iazurilor de decantare (remediere uscată prin deshidratare parțială sau remediere umedă, cu menținertea unei oglinzi de apă la suprafața sa, relocare într-un loc mai sigur etc.), închiderea haldelor de steril (stabilizarea in situ, cu sau fără separarea rocilor pe categorii, relocartea într-un alt loc mai sigur etc.).           EFECTE  SEMNIFICATIVE  ASUPRA  MEDIULUI.  MĂSURI  DE PREVENIRE / REDUCERE / COMPENSARE    Criterii pentru evaluarea impactului asupra mediului     Criteriile principale utilizate pentru stabilirea categoriilor de impact potenţial sunt:    Dimensiunea : proiecte de dimensiuni mari, mai mari decât proiectele obişnuite de acelaşi tip;     Locația : proiecte propuse care sunt situate în sau aproape de zonele sensibile din punct de vedere ecologic sau al altor componente de mediu senzitive (arii naturale protejate, rezervaţii de interes științific deosebit sau situri de importanță arheologică, culturală sau istorică); de asemenea, proiectele propuse în locații în care caracteristicile dezvoltării propuse ar putea avea efecte semnificative asupra populației;     Efecte : proiecte care induc efecte negative cu intensitate sau complexitate ridicată, inclusiv cele care dau naștere unor efecte grave asupra oamenilor sau componentei biotice, cele care amenință utilizarea actuală sau potențială a unei zone afectate și cele care produc o încărcare suplimentară care nu poate fi susținută de capacitatea de suport a mediului.       Criterii legate de dimensiunea proiectului  Când proiectul de producere a hidroenergiei se cumulează cu alte proiecte, ar putea să apară efecte cumulative cu privire la:    utilizarea resurselor naturale, în special a apei;    daune aduse zonelor învecinate, mai ales populaţiei şi ecosistemelor.               Stabilirea dacă un proiect în sine poate fi considerat „mare” sau „major”, poate fi realizată doar printr-o examinare de la caz la caz și/sau analizarea unor aspecte precum:  -    criterii legale cantitative și calitative, valori privind creșterea producției, creșterea emisiilor sau consumul de materii prime sau energie;     -  -    praguri impuse de legislația națională pentru proiecte care necesită o EIM;    criterii furnizate de organisme/instituţii internaționale, naționale și regionale care să fie folosite ca bază pentru identificarea pragurilor de încadrare a proiectelor în funcţie de dimensiunea acestora.  În cazul proiectelor de producere a energiei hidroelectrice, sunt considerate centrale hidroelectrice de mică putere, centralele cu o putere mai mică sau egală cu 10 MW.      Criteriile legate de locaţie/amplasament  În cadrul acestei categorii de criterii, se va acorda o atenţie deosebită senzitivităţii componentelor de mediu din zona proiectului.     Se va acorda o atenţie sporită cursurilor de apă pe care se vor implementa proiectele de producere a energiei hidroelectrice, precum şi habitatelor acvatice şi ripariene, respectiv speciilor legate de acestea. De asemenea, se vor lua în calcul în analiza locaţiei şi comunităţile umane situate aval de amplasamentul proiectului şi ale căror folosinţe de apă ar putea fi afectate odată cu implementarea proiectului. Se va ţine cont de faptul că râurile mici pot fi afectate mult mai puternic de astfel de proiecte decât râurile mari, orice modificare a dinamicii naturale a acestora putând conduce la o afectare gravă a mediului în zonele de implementare ale proiectelor.    Criterii legate de efectele asupra mediului    Următoarele criterii sunt cele mai frecvent folosite în metodologii pentru a determina semnificația efectelor:    magnitudinea efectului;    întinderea spațială a efectului;    durata efectului;    frecvența efectului;    probabilitatea de apariţie;    reversibilitatea efectului;    importanța ecologică și socială,    impactul asupra sănătății populaţiei;    sustenabilitatea.  Caracterizarea lor ar putea utiliza criteriile de evaluare exemplificate în Tabelul 1. Alte criterii suplimentare ar putea fi:    contribuția proiectului la impactul cumulativ;    cantitatea și calitatea fiecărei resurse sau valori ecologice care ar putea fi afectată, inclusiv unicitatea și senzitivitatea acestora;    importanța pentru stat și societate a fiecărei resurse sau valori ecologice care ar putea fi afectată.       Tabel 3. Exemplu de criterii generale pentru stabilirea semnificației efectelor adverse        Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ      Magnitudinea efectului –  mărimea sau gradul de impact în comparație cu condițiile sau pragurile inițiale și alți parametrii de măsurare aplicabili (de exemplu, standarde, ghiduri, obiective).   Magnitudinea indică nivelul impactului într-o zonă, de la impact minor până la distrugere totală.  Un impact de intensitate scăzută pe o suprafață mare ar putea fi mai rău decât un impact de intensitate mare într-o zonă mică, în funcție de anumite elemente.              Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ           Efectul  modifică  minor condițiile inițiale; totuși, este mai mic decât valorile de referinţă prevăzute în legislaţie    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă, dar are un efect limitat asupra componentelor importante   ale  mediului    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă şi la impact ridicat asupra componentelor importante ale mediului      Întinderea spațială (geografică) a efectului  Zona în care impactul va avea loc și va fi măsurabil, de la metri pătrați la kilometri pătrați           Efect limitat la amplasamentul  proiectului.    Efect la nivel local.    Efect la nivel regional / naţional /  transnaţional      Durata/sincronizarea –  perioada de timp în care impactul va persista.   Evenimentele pe termen scurt pot crea impact semnificativ dacă ele au loc frecvent. Ele pot coincide cu perioade sensibile în mediul receptor, precum ciclurile de reproducere la specii.           Efectul este limitat la evenimente pe termen scurt (de exemplu, faza de pregătire     a  șantierului sau faza  de construcție).       Efectul este limitat la faza de operare și întreținere și/sau faza de scoatere din funcțiune.    Efectul se extinde dincolo de faza de scoatere din funcțiune.      Frecvența (sau probabilitatea)  – rata de recurență a impactului (sau condițiile care produc   impactul)           Condițiile    sau  fenomenele care produc efectul au loc rar.    Condițiile    sau  fenomenele care produc efectul pot avea loc o dată sau de mai multe ori în timpul  existenței  proiectului.       Condițiile    sau  fenomenele care produc efectul pot avea loc des și la intervale regulate şi  frecvente.      Reversibilitatea –  gradul în care impactul poate fi atenuat(măsurat de obicei prin necesar   pentru ca mediul să revină la starea naturală).              Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ           Efectul     este  reversibil (de exemplu, încetează de   îndată   ce  sursa/factorul  de  stres      este  îndepărtat(ă)).    Efectul persistă un anumit timp după ce sursa/factorul  de  stres      este  îndepărtat(ă), dar în final încetează (de exemplu, este reversibil pe toată  durata proiectului).    Efectul nu este reversibil.      Importanța ecologică –  importanța factorului afectat pentru păstrarea integrităţii şi funcţiilor ecosistemului.   Calitatea mediului receptor este în general identificată prin declararea zonelor de conservare,  identificarea speciilor protejate și alte trăsături naturale valoroase           Componentele biotice sunt comune și abundente la nivel local.       Componentele biotice sunt mai puțin comune și cu abundență limitată în  regiune.    Componentele biotice sunt mai puțin comune și cu abundență limitată pe teritorii mai extinse / inclusiv în context  transfrontieră.      Valoarea pentru societate  –   valoarea atributului sau trăsăturilor mediului pentru societate            Componentele valoroase ale mediului joacă un rol limitat și indirect în menținerea nivelului economic, structurii sociale, stabilității comunității și caracterului comunităților locale.    Componentele valoroase ale mediului joacă un rol important,    dar  indirect,     în  menținerea nivelului economic, structurii sociale, stabilității comunității și caracterului comunităților locale, stării de sănătate şi bunăstării populaţiei  locale.    Componentele valoroase ale mediului joacă un rol important, și direct în în menținerea nivelului economic, structurii sociale, stabilității comunității și caracterului comunităților locale, stării de sănătate şi bunăstării populaţiei  locale.      Impactul asupra sănătății umane fizice –  gradul în care unele aspecte ale sănătății umane pot   fi afectate              Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ           Efectul  modifică  minor condițiile inițiale; totuși, este mai mic decât valorile de referinţă prevăzute     în  legislaţie    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă, dar are un efect limitat asupra sănătăţii umane    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă şi la impact ridicat asupra sănătăţii umane      Sustenabilitatea  –   gradul în care impactul ar putea conduce la compromiterea abilităţii   generațiilor următoare de a-și satisface nevoile              Efectul nu afectează existența componentelor valoroase    ale  mediului sau utilizarea acestora ca  resurse.    Efectul va conduce la diminuarea unor resurse pe toată durata proiectului.  Componentele valoroase ale mediului vor fi disponibile    în  continuare.       Efectul va conduce în timp scurt la epuizarea resursei şi va compromite deci satisfacerea nevoilor generaţiei viitoare cu privire  la  acea  resursă.      Senzitivitatea amplasamentului -  sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot   aduce           Un receptor care nu este important pentru funcționarea sistemului din care face parte, sau care este important dar rezistent     la  schimbări (în contextul proiectului propus) și își va reveni rapid pe cale naturală la starea dinaintea impactului odată ce activitatea generatoare   de  impact se oprește.       Un receptor care este este important pentru funcționarea sistemului din care face parte. Poate fi mai puțin rezistent la schimbări dar poate fi readus la starea inițială prin acțiuni specifice, sau se poate reface pe cale  naturală în timp.       Un receptor care este de importanţă majoră pentru funcționarea sistemului din care face parte, care nu este rezistent la schimbări și care nu poate fi readus la  starea inițială.          Evaluarea impactului asupra mediului  Directiva 2011/92/UE, aşa cum a fost modificată prin Directiva 2014/52/UE  prevede ca - Evaluarea impactului asupra mediului va identifica, descrie şi analiza, într-o manieră adecvată, pentru fiecare caz în parte, impactul direct şi indirect al unui proiect asupra următorilor factori de mediu:     (a) populaţia şi sănătatea populatiei;    (b) biodiversitate, acordându-se o atenţie specială habitatelor şi speciilor protejate în conformitate cu Directiva 92/43/EEC şi Directiva 2009/147/CE;    (c) sol, apă, aer şi climă;    (d) bunuri materiale, patrimoniu cultural şi peisaj;    (e) interacţiunea dintre factorii menţionaţi la punctele a) – d).       Înțelegând tot mai bine interacțiunea dintre Proiecte și mediu, s-a procedat la extinderea cerințelor privind impactul asura factorilor de mediu, abordând o detaliere mai aprofundată, cât și alte acțiuni întreprinse prin prisma acestor elaborări. Aceste elemente sunt:       Schimbarile climatice– minimizare și adaptare;    Riscurile de accidente majore și dezastre;    Biodiversitatea;    Utilizarea resurselor naturale.     Prin urmare, Dezvoltatorilor /Titularilor li se solicită, în mod expres, să analizeze o sferă mai amplă de impact asupra acestor elemente, oriunde este cazul.     Impact asociat Schimbarilor climatice  Anexa IV a Directivei EIM include, în două prevederi, menționarea directă la schimbarile climatice Se pune accent pe două aspecte diferite aferente schimbării climatice:       Minimizarea schimbărilor climatice : are în vedere impactul pe care-l va avea Proiectul dinc punct de vedere al schimbărilor climatice, mai ales prin emisiile de gaze cu efect de seră;     Adaptarea la schimbările climatice:  are în vedere vulnerabilitatea Proiectului în fața viitoarelor schimbări climatice, și capacitatea acestuia de adaptare la impactul incert al schimbărilor climatice.      În 2013, Comisia Europeană a emis un ghid privind integrarea schimbărilor climatice și a biodiversității în raportul de Evaluare a impactului asupra mediului.     Minimizarea schimbărilor climatice: Impactul proiectului asupra schimbărilor climatice     Majoritatea Proiectelor vor contribui la volumul emisiilor de gaze cu efect de seră, prin comparație cu conditiile intiale pe amplasament , prin activitățile de construcție, de operare și indirecte/conexe care apar în legătură cu Proiectul. RIM va include o evaluare a emisiilor de gaze cu efect de seră, directe și indirecte, acolo unde acestea generează un impact semnificativ:       emisiile de gaze cu efect de seră directe generate în timpul etapelor de construire și operare a Proiectului, pe durata de viață a acestuia (cum ar fi: din arderea combustibililor fosili pe amplasament sau din consumul de energie)    emisiile de gaze cu efect de seră generate în urma altor activități desfășurate în legătură cu Proiectul (impact indirect), cum ar fi:    Infrastructura pentru transport: emisii de carbon sporite sau generate de consumul de energie pentru operarea Proiectului3;    Dezvoltare comercială: emisiile de carbon generate de traseurile consumatorilor către zona comercială unde este localizat Proiectul.         Evaluarea va lua în considerare obiectivele de reducere a gazelor de seră de la nivel național, regional și local, unde acestea există. RIM poate analiza și măsura în care Proiectele contribuie la aceste obiective, prin reducerea și identificarea oportunităților de-a reduce emisiile cu ajutorul unor măsuri alternative.     Adaptarea la schimbările climatice: vulnerabilitatea Proiectului în ceea ce privește schimbarile climatice     Directiva prevede că Evaluările impactului asupra mediului vor avea în vedere impactul pe care pot să-l aibă schimbarile climatice asupra Proiectului – și măsura în care Proiectul se va putea adapta posibilelor schimbări pe parcursul funcționării acestuia. Această problematică, poate fi deosebit de dificilă deoarece    impune celor care realizează evaluarea să ia în considerare impactul asupra mediului (în acest caz, a schibarilor climatice) asupra Proiectului, și nu vice-versa; și    de multe ori implică un nivel semnificativ de incertitudine, dat fiind faptul că impactul existent al schimbărilor climatice, mai ales la nivel local, este dificil de previzionat. De aceea, analiza EIM va lua în considerare tendințe și evaluări de risc.       Impactul potetial asociat riscurilor de accidente majore și dezastre     Directiva utilizează termenii „accidente majore” și „dezastre”, care sunt legati de noțiunea de efecte semnificative accentul se pune pe riscuri semnificative și / sau pe riscuri care ar putea produce efecte semnificative asupra mediului.     Se desprind două considerente principale, și anume:    Potențialul proiectului de a cauza accidente și/sau dezastre. În acest caz, directiva menționează în mod explicit considerații privind sănătatea umană, patrimoniul cultural și mediul.    Vulnerabilitatea proiectului la posibile dezastre/accidente În acest caz, cerința acoperă atât dezastre naturale (de exemplu, cutremure), cât și dezastre provocate de om (de exemplu, riscuri tehnologice) care ar putea împiedica în mod semnificativ activitățile și obiectivele proiectului și care ar putea avea efecte adverse.       Includerea evaluării riscurilor de dezastre/accidente în EIM ar trebui să abordeze aspecte cum ar fi:    Ce probleme ar putea apărea în dezvoltarea unui proiect?    Ce consecințe negative pot apărea asupra sănătății umane și asupra mediului?    Ce amploare ar putea avea consecințele negative?    Cât de probabile sunt aceste consecințe?    Care este stadiul de pregătire în caz de accident/dezastru?    Există un plan pentru situații de urgență?       O evaluare integrată a vulnerabilității la riscurile și pericolele dezastrelor vizează să evalueze dacă proiectul este într-adevăr vulnerabil la astfel de evenimente și, dacă da, să ofere recomandări pentru evitarea/minimizarea acestor riscuri.  După identificarea și evaluarea riscurilor majore naturale și a celor provocate de om, ar trebui luate măsuri de control și de gestionare a impactului lor semnificativ, de ex. pentru a asigura respectarea standardelor minime de prevenire existente, a cerințelor de siguranță, a codurilor clădirilor, a planificării îmbunătățite a utilizării terenurilor etc. Acestea ar putea fi integrate într-un plan coerent de gestionare a riscurilor, care include, de asemenea, măsuri suficiente de pregătire și planificare de urgență pentru a asigura un răspuns eficient la dezastre sau la riscurile de accidente     Impactul potențial asupra biodiversității     Referirea la evaluarea impactului asupra „biodiversității” a fost adăugată la directivă în amendamentele din 2014, care, anterior, se referea doar la „faună și floră”. Acest lucru este important: fauna și flora luate în mod individual se referă la viața animalelor și a plantelor într-o anumită zonă sau timp, implică o perspectivă oarecum individuală, în timp ce biodiversitatea se referă la interacțiunile și varietatea și variabilitatea în cadrul speciilor, între specii și între ecosisteme; acesta este, prin urmare, un concept mult mai larg decât simpla examinare a impactului individual asupra faunei și florei.     Integrarea considerațiilor privind biodiversitatea în EIM     O serie de aspecte de bază trebuie abordate de dezvoltatori în legătură cu preocupările legate de biodiversitate. Acestea includ, de exemplu, degradarea serviciilor ecosistemice, pierderea și degradarea habitatelor, pierderea diversității speciilor și pierderea diversității genetice.     Comisia Europeană a emis recomandări privind integrarea biodiversității în EIM, în 2013       Evaluarea planurilor și a proiectelor care afectează în mod semnificativ siturile Natura 2000, Orientări metodologice privind dispozițiile Articolului 6, alineatele (3) și (4) din Directiva 92/43/CEE privind habitatele.    Comisia de Evaluare a Impactului asupra Mediului din Olanda și CBD-Ramsar-CMS, Liniile directoare voluntare privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător incluzând biodiversitatea.    Slootweg, Roel; Kolhoff, Arend, Abordare generică de integrare a considerentelor privind biodiversitatea în cadrul etapelor de încadrare și de definire a domeniului de evaluare din cadrul EIM.    Institutul Acreditat de Ecologie și Managementul Mediului, Orientări privind evaluarea impactului ecologic în Marea Britanie și Irlanda, pentru ape terestre, apă dulce și apele costiere, ianuarie 2016.  În cazurile în care proiectele pot avea efecte semnificative asupra unui sit protejat în temeiul directivelor privind habitatele și păsările, evaluarea efectelor proiectelor asupra biodiversității va fi efectuată ca parte a unei evaluări adecvate în conformitate cu Articolul 6, alineatul (3) din Directiva Habitate. Modificările din 2014 ale Directivei EIM impun ca această evaluare să fie efectuată în coordonare cu EIM, în conformitate cu procedurile specificate în orientările Comisiei Europene privind raționalizarea evaluărilor de mediu, în conformitate cu Articolul 2, alineatul (3) din Directiva EIM . Este important de reținut faptul că EIM trebuie să evalueze impactul asupra biodiversității chiar și în cazurile în care anumite proiecte nu au impact asupra sitului Natura 2000.     Impactul asociat utilizarii resurselor naturale (riscuri de epuizare, considerente privind utilizarea resurselor)  Anexa IV (1) și (5) solicită dezvoltatorului să evalueze utilizarea resurselor naturale și impactul proiectului în urma utilizării / epuizării acestora. În acest context, directiva impune ca evaluarea să ia în considerare, pe cât posibil, sustenabilitatea resurselor, în special utilizarea terenurilor, solul, apa și biodiversitatea, precum și energia.  În acest sens, evaluările ar trebui să se concentreze, de asemenea, asupra eficienței utilizării resurselor; poate un proiect să facă mai mult cu mai puțin, din punct de vedere al consumului de energie, aportului de apă, utilizării terenurilor și a solului etc.?  Integrarea utilizării resurselor naturale în EIM  Metodologiile pentru evaluarea utilizării și eficienței resurselor sunt destul de recente, iar în prezent sunt disponbile doar câteva documente care furnizează detalii despre acestea. Acestea sunt enumerate în caseta de mai jos și fac parte din lista furnizată în conformitate cu anexa la prezentul document privind alte orientări și instrumente relevante.      Metodologii privind evaluarea utilizării resurselor naturale        
  
   
    Comisia Europeană. 2012.  Cadrul pentru indicatori ai ciclului de viață: elaborarea unor indicatori de monitorizare la nivel macro pe baza ciclului de viață, pentru resurse, produse și deșeuri pentru UE-27 .  Comisia Europeană, Centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru Mediu și Sustenabilitate.     Evaluarea indicatorilor și obiectivelor privind eficiența resurselor, Raport final, Comisia Europeană, DG Mediu, 19 iunie 2012.    Evidența terenurilor și a ecosistemului (LEAC), Centrul Tematic European pentru Mediul Terestru, Manual metodologic al LEAC, iulie 2005.    
  
   
 Directiva EIM stipulează că, atunci când este vorba despre evaluarea efectelor (sau a impactului) asupra mediului, trebuie luate în considerare efectele „semnificative”. Conceptul de „semnificativ” este în funcție de cât de inacceptabil este considerat impactul unui proiect în contextul social și de mediu. Semnificația unui efect se stabilește în baza unei opinii informate, experte despre ceea ce este important, de dorit sau acceptabil în ceea ce privește schimbările declanșate de proiectul în cauză.Acest lucru limitează evaluarea la acele efecte care ar putea avea un impact semnificativ sau important asupra mediului pentru a merita costurile de evaluare, de revizuire și de luare a deciziilor. 
 Importanța efectelor în contextul pregătirii RIM 
 Este posibil să fie necesar ca cei care pregătesc RIM să stabilească importanța efectelor proiectului asupra mediului. Aceasta s-ar putea datora faptului că etapa de definire nu a fost întreprinsă mai devreme în procesul EIM, sau că, pe parcursul elaborării RIM, apar efecte și/sau date suplimentare. În aceste cazuri, evaluarea importanței ar trebui să se bazeze pe criterii clare și lipsite de ambiguitate. 
   
    Criteriile de importanță iau în considerare atât caracteristicile impactului, cât și valorile asociate cu aspectele de mediu afectate;    Importanța este întotdeauna contextuală și trebuie să fie elaborate criterii personalizate pentru fiecare proiect și caracteristicile acestuia.  Efectele semnificative să fie descrise  într-o manieră adecvată  în RIM (Articolul 3 din Directivă), astfel încât să permită, în cele din urmă, luarea deciziilor. Din acest motiv, determinările cu privire la importanța efectelor trebuie să fie justificate: este important ca evaluatorii să stabilească o metodologie transparentă care să explice modul în care abordează evaluarea și apoi să aplice în mod demonstrabil această metodologie în evaluarea lor. Metodologia ar trebui să explice modul în care evaluatorul consideră dacă va apărea un anumit efect semnificativ sau nu, permițând altora să vadă importanța legată de diferiți factori și să înțeleagă rațiunea evaluării.  În același timp, aceste determinări nu ar trebui să fie prerogativa exclusivă a „experților” sau a  „specialiștilor”: importanța ar trebui definită într-un mod care să reflecte ceea ce este prețuit în mediu de către autoritățile de reglementare și de părțile interesate publice și private. O abordare comună utilizată în EIM este aplicarea unei analize multicriteriale. Criteriile comune utilizate pentru a evalua amploarea includ magnitudinea efectului prezis și sensibilitatea mediului receptor:    Magnitudinea  are în vedere caracteristicile schimbării (perioada, scara, mărimea și durata impactului) care ar putea afecta receptorul țintă ca urmare a proiectului propus;     Sensibilitatea  este înțeleasă ca fiind sensibilitatea mediului receptor la schimbare, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care proiectele le pot aduce.      Efectul cumulat     Este important ca efectele să nu se ia în considerare separat, ci împreună; adică cumulativ. Datele colectate în această etapă pot într-adevăr să demonstreze că impacturile analizate devin semnificative atunci când sunt cumulate sau împreună cu alte efecte. Efectele cumulative sunt modificările aduse mediului cauzate de o acțiune în combinație cu alte acțiuni. Ele pot apărea ca urmare a:         interacțiunii dintre toate proiectele diferite din aceeași zonă;    interacțiunii dintre diferitele categorii de impact asociate unui singur proiect (deși nu este cerut în mod expres de Directiva EIM, acest lucru a fost clarificat de CJUE).     Coexistența mai multor categorii de impact poate crește sau reduce impactul cumulat. Acele categori de impact care sunt considerate nesemnificative, atunci când sunt evaluate individual, pot deveni semnificative atunci când sunt cumulate cu altele. Caseta de mai jos oferă clarificări cu privire la aceste aspecte, în lumina jurisprudenței CJUE.      Interacțiunea dintre diferite proiecte din aceeași zonă:    ‘Neluând în considerare efectul cumulativ al proiectelor înseamnă, în practică, că toate proiectele de un anumit tip pot scăpa de obligația de a efectua o evaluare atunci când, împreună, pot avea efecte semnificative asupra mediului în sensul Articolului 2, alineatul  1) din Directivă.’ CJEU, C-392/06, Comisia v Irlanda.    ‘O autoritate națională trebuie să examineze impactul potențial al unui proiect în comun cu alte proiecte. Mai mult, în cazul în care nu se precizează nimic, această obligație nu se limitează numai la proiectele de același tip.’ CJEU, C-531-13, Marktgemeinde Straßwalchen și alții.     Interacțiunea dintre diferitele impacturi ale unui singur proiect:    ‘Curtea a indicat, atât pentru proiectele rutiere (CJEU, C-142/07, Ecologistas en Accion- CODA), cât și pentru proiectele transfrontaliere (CJEU, C-205/08, Umweltanwalt von Kärnten), că întreg proiectul ar trebui luat în considerare: împărțirea în cincisprezece subproiecte a unui proiect rutier sau existența unei frontiere care împarte un proiect de linie electricăîn două secțiuni nu înseamnă că proiectul este sub pragul stabilit de Directivă’ (M.Clément, DroitEuropéendel’Environnement,Jurisprudencecommentée ,3èmeedition201  6, p.147-148).       
  
   
 Concentrarea atenției pe impactul-cheie 
 Este de multe ori dificil pentru persoanele care efectuează evaluarea impactului asupra mediului să decidă care efect este semnificativ. Gradul de semnificație poate fi definit în funcție de importanța pe care efectul respectiv o poate avea în luarea deciziei de eliberare a acordului de mediu. Pentru a decide dacă un impact poate fi considerat ca semnificativ, trebuie avute in vedere urmaotarele criterii: 
    Natura efectului - impactul este deosebit de complex sau este unul neobișnuit în zona respectivă    Mărimea sau importanța efectului - cât de mult se va schimba situația existentă    Extinderea geografică a efectului - pe ce zonă se va resimți efectul    Există posibilitatea unui impact transfrontieră    Câți oameni sau câți alți receptori vor fi afectați    Vor fi afectate resurse ori alte caracteristici valoroase sau rare ale mediului    Există riscul de depășire a standardelor de mediu       Există riscul să fie afectate arii sau zone protejate    Care este probabilitatea de apariție a impactului    Impactul va fi pe termen scurt, mediu sau lung    Impactul va fi permanent sau temporar    Impactul se va manifesta continuu sau intermitent    Pentru un impact intermitent care va fi frecvența de manifestare    Impactul va fi ireversibil    Impactul poate fi remediat sau compensat    Titularul de proiect este de acord să introducă în propunerea de proiect măsurile necesare pentru a evita, reduce sau compensa impactul advers semnificativ  Aprecierea efectelor trebuie să se bazeze pe criterii obiective şi, pe cât posibil, cuantificabile. O modalitate obişnuită de efectuare a acesteia este prin intermediul indicatorilor cheie precum pierderea sau degradarea habitatelor, afectarea populaţiilor speciilor, modificarea funcţiilor ecologice cheie etc.     Exemplu  de  factori/parametri  care  pot  fi  utilizaţi  la  aprecierea  efectelor  asupra habitatelor/speciilor de interes comunitar care au justificat desemnarea sitului  (bazat pe Melki 2007)     Volumul total al habitatului afectat şi procentul în raport cu suprafaţa totală estimată a habitatului în cadrul sitului Natura 2000.    Numărul estimat al indivizilor afectaţi şi procentul populaţiei speciilor prezente în cadrul sitului.    Tendinţele estimate privind habitatele şi populaţia speciilor în zona afectată şi în cadrul sitului.    Raritatea şi tendinţele globale ale habitatelor şi speciilor afectate.    Existenţa unui program de restaurare a habitatului sau speciilor care ar putea fi afectate de proiect.    Reversibilitatea efectului sau recuperării potenţiale a elementelor deteriorate din surse existente în interiorul sau în exteriorul sitului.    Distribuţia habitatelor sau speciilor în cauză în cadrul sitului Natura 2000 (continuă, împrăştiată, dispersată etc.)    Efecte asupra funcţionării ecologice globale a sitului Natura 2000.      
   
 Tabel 4. Exemple de măsuri posibile sugerate pentru evitarea sau reducerea la minimum a efectelor potenţiale asupra biodiversităţii produse de operaţiunile de exploatare (Adaptat după Rio Tinto / Institutul EarthWatch. 2006) 
   
    Categoria/sursa de impact    Măsuri de evitare    Măsuri de minimizare      Efecte directe (care se pot atribui direct acţiunilor proiectului)      Pierderea habitatului din operaţiuni de extracţie şi infrastructura de sprijin (de exemplu căi de acces, clădiri, alimentare cu energie)    Evitarea zonelor importante    Luarea de măsuri pentru a reduce la minimum amprentele (de exemplu evitarea exploatării miniere  de suprafaţă).      Degradarea hidrologică a habitatelor (de exemplu din drenarea sitului sau acumulări)    Conceperea proiectului  astfel încât să se evite nevoia de a drena situl    Conceperea unui sistem drenare    sensibil    de      Mortalitatea prafului    plantelor    în    urma    depunerii    Utilizarea unor mecanisme care  colectează praful    Vegetaţie la înălţimea plantelor care să intercepteze  praful      Mortalitatea animalelor în urma operaţiunilor    Evitarea utilizării anumitor  mecanisme/operaţiuni    Evitarea mortalităţii indivizilor din speciile protejate      Migrare ca urmare a tulburărilor (de exemplu zgomot, vibraţii şi lumini)    Evitarea utilizării luminilor pe timp de  noapte    Utilizarea unor mecanisme eficiente, silenţioase      Mortalitatea faunei râurilor din cauza  efluenţilor toxici din scurgerile din cadrul sitului    Evitarea utilizării substanţelor chimice toxice    Utilizarea de proceduri pentru a înlătura riscul de scurgeri      Pierderea macrofitelor râului în anumite zone din cauza turbidităţii crescutecauzate de scurgerile de nămol în cadrul sitului    Utilizarea pentru a sedimentele    de    capcane intercepta    Utilizarea vegetaţiei pentru a stabiliza terenul lucrat      Efecte indirecte (care provin din alte efecte care se pot atribui direct acţiunilor proiectului)      Pierderea faunei râului ca urmare a mortalităţii macrofitelor (din cauza turbidităţii)    Utilizarea de capcane pentru a intercepta sedimentele    Utilizarea vegetaţiei stabiliza terenul lucrat    pentru    a      Pierderea prădătorilor ca urmare a resurselor reduse de pradă (de exemplu din cauza degradării sau tulburării  habitatului)    A se vedea măsurile de tulburare de mai sus    Acţiuni de gestionare pentru a spori resursele de pradă    
   
    Reducerea vegetaţiei din cauza numărului crescut de erbivore ca urmare a reducerii numărului prădătorilor (de exemplu din  cauza emigrării prădătorilor sensibili)    A se vedea măsurile de tulburare    A se vedea măsurile de tulburare      Pierderea speciilor de animale din anumite zone ca urmare a fragmentării habitatelor    Evitarea zonelor sensibile    Utilizarea căilor de acces existente      Reducerea viabilităţii populaţiilor mici de specii din cauza imigrării reduse caurmare a fragmentării habitatelor    Evitarea zonelor sensibile    Măsuri de gestionare pentru a spori viabilitatea populaţiilor      Efecte cumulate (efecte care survin în combinaţie cu alte proiecte)      Pierderea speciilor care necesită teritorii mari (de exemplu prădători de prim rang)ca urmare a efectelor combinate ale pierderii şi fragmentării habitatelor    A se vedea măsurile privind pierderea şi  fragmentarea habitatelor    A se vedea măsurile privind pierderea şi fragmentarea habitatelor    
   
 Tabel 5. Efecte potenţiale asupra biodiversităţii din activităţi extractive 
   
       Etape / Activităţi    Efecte  potenţiale     asupra  habitatelor    şi speciilor      Pierderea, deteriorarea sau fragmentarea habitatului    Perturbarea şi/sau dislocarea speciilor sensibile    Pierderea speciilor, indivizi lor sau populaţiilor rare sau pe    Modificări ale componenţei speciilor (flora şi    Colonizarea sitului de către specii noi, străine şi invadatoare    Modificarea şi degradarea ecosistemelor acvatice      Explorare      Defrişări *     X    X    X    X    X           Execuţia de foraje şi şanţuri    X    X    X              X      Construcţia de drumuri industriale    X    X    X    X    X    X      Trafic/Circulaţia persoanelor şi vehiculelor         X              X           Pregătirea sitului/Extracţie minerală      Înlăturarea/stocarea stratului de sol şi vegetaţie    X    X    X    X    X           Dezvoltarea    infrastructurii   (linii   de  energie, şosele, clădiri, concasoare,benzi transportatoare)    X    X    X    X    X    X      Explozii pentru  derocare minereurilor/rocilor         X                          Extracţia şi    depozitarea minereurilor/rocilor    X    X    X    X         X      Tratarea apei în mină şi la suprafaţă *                              X      Scurgerea     apelor  de    suprafaţă şi  subterane                             X    
   
    Scăderea nivelului pânzei freatice    X    X    X    X         X      Crearea haldelor de roca sterila    X    X    X    X         X      Transportul de materiale         X              X           Procesare      Concasare/macinare         X                   X      Lesierea chimică, concentrarea sau prelucrarea  minereurilor *          X                   X      Folosirea şi    stocarea produselor  chimice  industriale*                             X      Halde,iazuri miniere sau bataluri pentru namol de  foraj    X    X         X         X      Închiderea sitului      Reconturarea treptelor si taluzelor/ fronturilor de carieră şi a haldelor de roca sterila         X         X    X           Acoperirea   haldelor/instalatiilor   de deşeuri  extactive     X              X    X    X      Îngrădirea zonelor periculoase    X    X         X                Dezafectarea drumurilor / demontarea clădirilor         X              X           Reînsămânţarea/revegetarea zonelor perturbate                   X    X           Monitorizarea factorilor de mediu şi tratarea apelor evacuate de pe pe amplasament                             X    
   
 NOTĂ:  Nu se aşteaptă ca activităţile marcate cu * să fie legate de mineralele de construcţie.Tabelul nu presupune că efectele vor surveni în toate circumstanţele şi că vor fi permanente. Numeroase aspecte depind de circumstanţele specifice din fiecare caz în parte şi de disponibilitatea măsurilor corective în vederea reducerii acestora.  
 Bazat pe: Miranda  et al . 2003. Mining and Critical Ecosystems (Exploataţiile miniere și ecosistemele esenţiale). Institutul internaţional de resurse. ICMM 2006. Good Practice Guidance for Mining and Biodiversity (Orientări de bune practici pentru exploataţii miniere și biodiversitate). Rio Tinto/Institutul EarthWatch 2006. A Review of Biodiversity Conservation Performance (Trecere în revistă a evoluţiei conservării biodiversităţii). De asemenea, au fost furnizate informaţii de către UEPG privind efectele posibile ale activităţilor extractive ale mineralelor de construcţie. 
   
 Problemele potentiale legate de mediul inconjurator asociate activitatilor miniere pot include managementul urmatoarelor: 
   managementul si calitatea apei    deseurile    substante/materiale periculoase    utilizarea terenurilor si managementul biodiversitatii    calitatea aerului    zgomotul si vibratiile    utilizarea energiei       peisajul/impactul vizual   
   
 Managementul si Calitatea apei 
 Managementul si calitatea apelor in si in jurul amplasamentelor exploatarilor miniere poate ridica o problema semnificativa. Contaminarea potentiala a surselor de apa este posibil sa apara in faza timpurie a ciclului exploatarii in faza de explorare si multi factori inclusiv impactele indirecte (de exemplu popultaia in migratie) poate sa aiba ca rezultat impact negativ in ce priveste calitatea apei. Reducerea disponibilitatii de apa de suprafata si apa freatica este si aceasta o preocupare la nivel local si pentru comunitatile din vecinatatea amplasamentelor miniere, in special in regiunile aride sau in regiunile cu potential agricol ridicat. Activitatile miniere trebuie astfel sa cuprinda o monitorizare si un management adecvat al apelor, pe langa tratarea debitelor de efluenti inclusiv a apelor pluviale ce spala amplasamentul exploatarii miniere. 
 Managementul apelor 
 Exploatarile miniere pot folosi cantitati mari de apa in special in uzinele de procesare si pentru desfasurarea activitatilor asociate, dar si pentru inlaturarea prafului printre altele. Apa se pierde prin evaporatie in produsul final, dar, de regula, cele mai mari pierderi se inregistreaza in debitele de sterile. Toate minele trebuie sa se concentreze asupra gestionarii adecvate a bilantului de apa. Minele care se confrunta cu un bilant de apa pozitiv cum ar fi zonele cu volum de precipitatii ridicat si evaporatie scazuta sau in zone in care in perioada de iarna apar caderi semnificative de zapada si perioade lungi de timp cu temperaturi negative se confrunta cu un bilant de apa pozitiv care necesita o gestionare corecta. 
 Practicile recomandate pentru managementul apelor cuprind: 
   Stabilirea bilantului de apa (inclusiv evenimentele climaterice probabile) in exploatare si circuitul din uzina de procesare si folosirea acestuia pentru proiectarea infrastructurii;    Dezvoltarea unui Plan Sustenabil de Management al Alimentarii cu Apa pentru a reduce la minimum impactul asupra sistemelor naturale prin gestionarea utilizarii apelor evitand epuizarea acviferului si reducand la minimum impactul asupra utilizatorilor de apa;    Reducerea la minimum a cantitatii de apa de adaos/completare;    Se va lua in calcul refolosirea, reciclarea si tratarea apei de proces acolo unde acest lucru este fezabil (de exemplu returnarea supernatantului din sterile in uzina de procesare);    Se va lua in considerare impactul potential asupra bilantului de apa inainte de a demara orice activitati de asecare;    Consultarea cu partile interesate (de exemplu autoritati de regelemntare, societatea civila si comuntitatile potential afectate) pentru a intelege orice cerinte conflictuale privind folosirea apelor si dependenta comunitatilor de resursele de apa si/sau conditiile de conservare care exista in zona     Calitatea apei  Practicile recomandate pentru gesionarea impactului asupra calitatii apei cuprind:    Calitatea si cantitatea de efluenti de la exploatare evacuate in mediu, inclusiv apele pluviale, scurgerile de la platforma de lesiere, efluentii din proces si scurgerile de la lucrarile miniere generale trebuie gestionate si tratate pentru a se incadra in valorile prevazute de legislatia aplicabila.    In plus, evacuarile in apele de suprafata nu trebuie sad ca la concentratii ale contaminantilor ce depasesc criteriile pentru calitatea apei in plan local in afara zonei de amestec satbilita pe baza stiinttifice. Folosirea corpului de apa receptor si capacitatea de asimilare inclusive impactul altor surse de evacuare in apa receptoare trebuie luate in considerare in privinta incarcarii acceptabile cu contaminanti si a unei calitati acceptabile a evacuarii de efluenti.    Trebuie instalate si intretinute separatoare de ulei si grasimi sau jompuri la statiile de realimentare ateliere, depozite de carburanti si zonele cu contaminanti, iar seturile pentru scurgeri accidentale trebuie sa fie prevazute in planu pentru situatii de urgenta;    	Calitatea apei in sistemele de depozitare deschise (ex. Zonele cu levigat, ibazinele pentru solutii si iazurile de sterile) trebuie sa aiba la baza rezultatele unei evaluari a riscurilor specific din amplasament cu masuri adecvate puse in practica pentru diminuarea riscului sau pentru a respecta valorile pentru efluenti prevazute de instructiuni in Sectiunea 2.0    Apele uzate trebuie gestionate prin refolosire sau dirijarea spre fosa septica sau statie de tratare.     Apele pluviale  Problemele principale asociate gospodaririi apelor pluviale cuprind separarea apelor curate de apa contaminata reducand la minim siroirile pe amplasament evitandu-se erodarea suprafetelor de teren expuse, evitandu-se colmatarea sistemelor de drenaj si reducerea la minimum a expunerii zonelor contaminate la contactul cu apele pluviale.  Strategiile recomandate pentru ape pluviale in etapa de explorare, cuprind:    Reducerea expunerii materialelor generatoare de sediment la vant sau apa (de exemplu plasarea adecvata a depozitelor de sol si roci);    Devierea cursurilor din zonele neperturbate aflate in jurul zonel perturbate inclusiv zonele nivelate insamantate sau plantate. Drenajul de acest fel trebuie tratat pentru eliminarea sedimentelor;    Reducerea sau impiedicarea transportului de sediment in afara amplasamentului (de exemplu folosirea iazurilor de decantare, imprejmuirea aluviunilor);    Drenurile, rigolele pemtru ape pluviale si canalele pentru cursuri de apa trebuie protejate impotriva eroziunii printr-o combimnatie de dimensiuni potrivite, cu tehnici de limitare a taluzelor si folosirea unor captuseli si pereee. Instalatiile temporare pentru drenaj trebuie priectate, construite si intretinute pentru perioade de revenire de cel putin 1 la 25 de ani /24 ore in timp ce instalatiile permanente de dreenaj trebuie proiectate pentru interval de revenire de 1 la 100 de ani /24 ore Conditiile prevazute in proiect pentru structurile     temporare aferente drenajului trebuie definitivate pe baza unei evaluari a riscurilor luand in calcul durata de viata a structurilor pentru deviere precum si inttervalul de revenire afferent oricarei structuri in care se directioneaza drenarea..      In  etapa  constructie  si  dezvoltare,  strategiile  recomandate  pentru  gospodarirea  apelor   pluviale cuprind:     Stabilirea zonelor cu aluviuni;    Implementarea la timp aunei combinatii adecvate de tehnici de stabilire a conturului, lucari terasiere, reducerea/diminuarea la minim a taluzelor, limitarea vitezei de curgere a cursurilor si instalatii adecvate pentru drenare in scopul diminuarii eroziunii atat in zonele active cat si in cele inactive;    Drumurile de acces si de transport trebuie sa aiba gradienti sau tratarea suprafetei pentru a limita eroziunea si trebuie prevazute sisteme de drenuri pentru drumuri;    Instalatiile trebuie proiectate pentru sarcina totala hidraulica inclusiv contributiile din znele de captare si zonele neexploatate din amonte;    Instalatiile de decantare pentru ape pluviale trebuie proiectate si mentinute conform bunelor practici ingineresti acceptate in plan international, inclusiv prevederi pentru captarea materialelor solide si a materialelor plutitoare. Instalatiile pentru controlul sedimentelor trebuie proiectate si actionate pentru o evacuare de Solide Totale Suspendate (TSS) de 50 mg /l si penrtu alti parametrii aplicabili si valori aplicabile din instructiunile din Sectiunea 2.0 luand in considerare conditiile generale si oportunitatile pentru imbunatatirea globala a calitatii corpului de apa receptor. Calitatea apei evacuate trebuie sa fie compatibila cu utilizarea corpului de apa receptor.  In etapa de exploatare, strategiile de management recomandate cuprind:    Nivelarea finala a zonelor perturbate, inclusiv pregatirea materialului de descoperta inainte de aplicarea straturilor finale cu mediu de crestere trebuie sa fie de-a lungul conturului atat timp cat se realizeaza in maniera sigura si practica;    Revegetarea zonelor deranjate inclusiv insamantarea trebuie efectuate imediat dupa aplicarea mediului de crestere pentru a Evita erodarea.     Generarea Apelor Acide (ARD- acid rock drainage) se refera la formarea apelor acide de mina care apare atunci cand rocile cu potential de acid (PAG) (rocile mineralele cu sulfuri generatoare de ape acide aflate in exces fata de rocile minerale cu potential de neutralizare a acizilor in principal, carbonati, oxideaza intr-un mediu ce contine oxigen si apa). Conditiile acide au tendinta de a dizolva si elibera metalele din matricea lor (fenomen cunoscut drept metal leaching – lesierea/solubilizarea metalelor sau „ML”) care pot fi apoi mobilizate si antrenate in corpurile de apa de suprafata si apa subterana. ARD si ML trebuie prevenite si controlate conform descrierii din codumentul BREF sau ghidurile de bune practici elaborate de IFC,ICMM, etc. Managementul PAG-ului, ARD-ului si metal leaching – lesierea/solubilizarea metalelor ML-ului trebuie sa se extinda pe intreg ciclul de viata al proiectului de la proiectare ( vezi ghidul ICMM – design for     closure) pana la monitorizarea post-inchidere pentru a se mentine calitatea efluentilor la nivelele solicitate pentru protejarea mediului.  Aspectele asociate ARD si ML sunt valabile pentru rocile sterile, sterilele de procesare si orice suprafata cu roci expusa cum ar fi rambleierea zonelor exploatatre taluzele si treptele haldelor sau carierelor.     Deșeuri  Exploatarile miniere genereaza mari cantitati de deseuri. Constructiile precum haldele de steril, iazurile de decantare/barajele si instalatiile de retinere trebuie planificate, proiectate si operate astfel incat riscurile geotehnice si impactul asupra mediului sa fie evaluate si gestionate in mod adecvat, pe toata durata de viata a exploatarii miniere.  Activitatile miniere care genereaza cele mai semnificative deseuri vor aparea in fazelle operationale care necesita deplasarea unor cantitati mari de material de descoperta si generarea de roci sterile si sterile de procesare. Alte tipuri de deseuri solide, in functie de tipul de exploatare folosit, pot include deseuri de la platforma de lesiere, deseuri de la atelierele mecanice, deseuri industrial asociate activitatilor menajere si si in afara procesarii precum si uleiuri reziduale, substante chimice si alte deseuri potential periculoase.     Haldele de Roci Sterile  In functie de raportul de descoperta (in exploatarile in cariera) este necesar de multe ori, sa fie transportate cantitati mari de material e descoperta sau roci sterile pentru scoate la vedere mineralul ce trebuie exploatat.. Materialul de descoperta si sterilul se depune deseori, pe haldele construite. Managementul afferent acestor halde pe durata de viata a exploatarii este important pentru a proteja sanatatea, securitatea si mediul.  Recomandari pentru managementul haldelor de sterile cuprinde:    Haldele trebuie concepute cu terasa adecvata in specificatii pentru inaltime tinand cont de natura materialului si de caracterisitigile geotehnice ale rocii aferente amplasamentului pentru a diminua la minimum eroziunea si riscurile privind stabilitatea;    Managementul rocii sterile( deseurilor de exploatare) potential generatoare de ape acide (PAG) trebuie efectuat asa cum este prezentat in in instructiunile de mai jos;    Trebuie tinut cont de modificarea potential a proprietatilor geotehnice in halde din cauza alterarii biologice catalizate. Aceasta poate reduce semnificativ solurile depuse imn halda din unct de vedere al granulometriei si mineralogiei avand ca rezultat proportii ridicate de fractie argiloasa si o stabilitate redusa pana la esec hidrotehnic. Aceste modificari ale proprietatilor geotehnice (de remarcat coeziunea, unghiul intern de frecare) se aplia in mod special instaltiilor care nu sunt scoase din functiune cu un sistem corespunzator de acoperire care ar putea preveni precipitarea de la percolare in corpul haldei. Proiectul unei noi instalatii trebuie sa ofere pentru un asemenea grad de deteriorare geotehnica, factori mai mari de securitate. Evaluarea stabilitatii /securitatii instaltiilor existente trebuie sa tina cont de aceste potentiale modificari.     Sterile de procesare  Strategiile privind managementul sterilelor de procesare variaza conform constrangerilor existente in amplasament si naturii/tipului de sterile de procesare.. Impactul potential asupra mediului poate face trimitere la contaminarea apei subternae (freatice) si a apelor de suprafata din cauza generarii de roci acide (ARD) si a lesierii metalelor (ML) ce contin scurgeri/levigat, sedimentarii retelelor de drenaj, generarii de praf si crearii unor potentiale pericole geotehnice asociate variantei de management selectata. Strategiile privind managementul sterilelor de procesare ar trebui sa tina cont de modul in care sterilele pot fi manipulate si depozitate in timpul functionarii, in plus pe langa stocarea lor dupa scoaterea din functiune. Strategiile ar trebui sa ia in considerare topografia existent in amplasament, receptorii din aval si natura fizica a sterilelor (de exemplu volumul proiectat, distributia granulometrica, densitatea, continutul de apa si altele).  Strategiile recomandate pentru managementul sterilelor de procesare cuprinde:    Proiectarea, operarea si intretinerea striucturilor conform specificatiilor ICOLD si ANCOLD, sau a altor standard recunoscute in plan international avand la baza strategia de evaluare a riscurilor. O aAnaliza independenta corespunzatoare ar trebui efectuata in fazele de proiectare si constructive monitorizand permanent atat structura fizica cat si calitatea apei in timpul functionarii si scoaterii din functiune;    Acolo unde structurile sunt amplasate in zonele in care nu exista riscul unor incarcari seismice semnificative, analiza independenta va trebui sa cuprinda o verifiare luand in calcul valoarea maxima a unui cutremur pentru proiectare si stabilitatea constructiei (structurii) pentru a se asigura ca proiectul esteastfel realizat incat in cazul unui cutremur nu vor exista eliberari necontrolate de sterile;    Proiectul instalatiilor pentru depozitarea sterilelor de procesare trebuie sa tina cont de riscurile/pericolele specific asociate stabilitatii geotehnice sau incapacitatii hidraulice si riscurile asociate activelor economice din aval, ecosistemelor si sanatatii oamenilor si securitatii. Aspectele de mediu trebuie astfel sa tina seama de situatiile de urgenta si planificarea si masurile de retinere/diminuare in cazul unor degajari catastrfice de sterile de procesare sau ape cu supernatanti.;    Orice drenuri, canale de deviere si canale pentru preluarea debitelor pentru devierea apelor din zona de captare inconjuratoare cat mai departe de constructiile aferente sterilelor de procesare vor fi realizate luand in calcul standaqrdele intervalelor de recurenta a ebvenimentelor de inundatii prevazute in aceasta Sectiune la un alt punct;    Managementul exiltratiilor si analiza stabilitatii trebuie sa fie un aspect essential in proiectarea si functionarea instalatiilor pentru depozitarea sterilelor de procesare. Este posibil sa fie necesar un piezometru specific avand la baza un sistem de monitorizare pentru nivelele apei provenind din exfiltratii in peretele structurii si in aval de acesta, lucru care ar trebuie asigurat pe toata durata de viata ;    Atentie acordata instalatiilor pentru sterile de procesare cu evacuare zero si finalizarea unui bilant de ape complet si a unei evaluari a riscurilor pentru circuitul de procesare incluzand bazinele de stocare si iazurile de decantare.       Luarea in considerare a utilizarii unor captuseli sintetice sau naturale pentru diminuarea riscurilor;    Proiectul trebuie sa tina cont de evenimente cu probabilitate de inundatii maxime si de inaltimea de garda necesara pentru a le retine in deplina siguranta (in functie de riscurile specific in amplasament)de-a lungul uratei de viata planificate a iazului de sterile inclusiv faza de scoatere din functiune;    Acolo unde exista un risc potential de lichefiere, incluzand si riscurile asociate comportamentului in caz de seism, specificatia din proiect trebuie sa ia in considerare cutremurul maxim pentru proiectare    Depunere pe uscat intr-un sistem care poate izola materialul cu levigat generator de acizi de oxidare sau apa de percolare, cum ar fi un iaz cu baraj si asanarea ulterioara si acoperirea. Alternativele privind depozitarea pe uscat trebuie proiectate construite si operate conform standardelor de securitate geotehnice recunoscute la nivel international;    Ingrosarea sau formarea de pasta pentru rambleierea lucrarilor subterane pe parcursul avansarii exploatarii subterane.    Depozitarea sterilelor ripariene (exemplu rauri, lacuri si lagune) sau a sterilelor marine de mica adancime nu este considerate o buna practica in industrie la nivel international. Pin extenso, dragarea riperiana care necesita depozitarea sterilelor riperiene nu este nici ea considerate o practica buna in industrie, la nivel international.    Depunerea sterilelor la adancime (DSTP) poate fi considerata o alternativa numai in lipsa unei alternative viabile terestre, prietenoasa pentru mediu si pentru societate avand la baza un studiu independent de evaluare a mediului. Daca, si atunci cand se ia in considerare DSTP, aceasta optiune trebuie sa aiba la baza un studiu de fezabilitate detaliat si o evaluare a impactului social si asupra mediului a tuturor alternativelor de management al sterilelor si numai in cazul in care evaluarea impactului demonstreaza ca evacuarea nu este susceptibila de efecte semnificative negative asupra resurselor marine si costiere sau asupra comunitatilor locale.     Caracterizarea geotehnica a rocilor sterile  Operatiunile miniere ar trebui sa pregateasca si sa implementeze metodele de caracterizare geotehnica a minereului si sterilului pentru o directionare adecvata a materialelor potential generatoare de acizi (PAG) si pentru programe de management pentru ARD care sa include :    Efectuarea unor teste curpinzatoare de lesiere accelerate de la faza de fezabilitate, pentru evaluarea potentialului ARD in toate formatiunile prevazute a fi perturbate sau expuse altminteri  de  exploatare  in  conformitate  cu  metodologiile  recunoscute  la  nivel international ;    Efectuarea unor teste cuprinzatoare de ARD/lesierea metalelor ML / cartarea pe baza diminuarii imensiunii blocului pe masura ce formatiunile sunt transferate din planuri pe termen lung la planuri pe termen mediu si scurt;    Implementarea actiunilor preventive pentru ARD si ML include:;       Limitarea exounerii materialelor PAG prin realizarea de faze de dezvoltare, constructive impreuna cu acoperirea si/sau segregarea debitelor pentru tratare;    Implementarea tehnicilor de management al apelor cum ar fi devierea cursurilor de apa curate si segregarea cursurilor „murdare” din materialele PAG pentru tratare ulterioara; nivelarea gramezilor de material PAG pentru a Evita infiltrarea si formarea de ochiuri de apa; indepartarea prompta a apei din cariera pentru a reduce la minimum formarea de acizi      Plasarea controlata a materialelor PAG (inclusiv sterile de cariera) pentru a oferi permanent conditii de evitare a contactului cu oxigenul si inclusive, cu apa:    Scufundarea si /sau inundarea materialelor PAG plasand materialele PAG intr-un mediu anoxic (fara oxigen), de regula sub un invelis de apa;    Izolarea materialelor PAG deasupra panzei de apa cu invelis impermeabil pentru a limita infiltratiile si expunerea la aer.. Invelisurile sunt, de regula, mai putin problematice in zonele aride unde precipitatiile sunt restranse si trebuie sa fie adecvate climatului si vegetatiei locale (daca exista)    Amestecarea materialelor PAG cu material alkaline non – PAG poate fi ea folosita pentru neutralizarea generarii de acid, dupa caz. Amestecul trebuie sa aiba la baza o caracterizare completa a fiecarui material care intra in amestec, raportul de material alkaline la material generatoare de acizi, istoricul situatiilor in care operatiunea a esuat, si necesitatea unor tete cinetice si statice pe termen lung.     Deseuri nepericuloase   Practicile recomandate pentru managementul deseurilor industrial aferente gospodariilor si care   nu provin din procesare include urmatoarele:       Deseurile solide nepericuloase trebuie gestionate conform recomandarilor prezentate in legislatia aplicabil.    Deseurile solide nepericuloase trebuie colectate pentru reciclare sau depozitare intr-un depozit conform autorizat.    Depozitele de deseuri externe trebuie auditate de mina pentru a se asigura practicile corespunzatoare pentru managementul deseurilor. Atunci cand nu este disponibila o astfel de facilitate la o distanta rezonabila, mina va trebui sa infiinteze si sa opereze propriul sau deposit de deseuri avand toate autorizatiile de reglementare necesare si studii argumentate stiintific care sa poata demonstra ca depunerea deseurilor nepericuloase nu va influenta sanatatea populatiei si nici mediul;    Deseurile solide nepericuloase nu trebuie depozitate impreuna cu rocile sterile sau cu descoperta cu exceptia unor circumstante exceptionale care sa fie bine si complet documentate in studiile de evaluare a impactului asupra mediului si a impactului social din cadrul proiectului     Deseuri periculoase     Practicile recomandate pentru managementul deseurilor periculoase cuprinde    Deseurile periculoase, inclusiv uleiurile reziduale, substantele chimice, materialele de ambalaje epuizate si contanerele trebuie gestionate conform legilatiei aplicabile;    Deseurile periculoase trebuie manipulate de personal specializat (cnform autorizatiilor de reglementare) din instalatiile de management al deseurilor periculoase proictate si functionand in acest scop. Cand acest gen de servicii nu este disponibil la o distanta rezonabila, fata de mina, mina va infiinta si va opera propria sa instalatie pentru deseuri de acest gen obtinand toate autorizatiile si avizele necesare;    Arderea uleiurilor uzate este preferabil sa se faca in termocentrale, aceste uleiuri constituind un supliment de combustibil de ardere si actiunea se va desfasura in conformitate cu toate prevederile aplicabile emisiilor in cazul surselor de ardere.     Substante chimice și Materiale periculoase  Materialele periculoase vor fi manipulate, depozitate si transportate astfel incat sa se evite scurgerile, sau alte tipuri de degajare accidental in soluri, apa de suprafata, si resurse de apa freatica. Pentru a reduce la minimum rscul asociat scurgerilor accidentale din rezervoare de stocare si conducte (exemplu conductele pentru sterile de procesare) masurile de diminuare a riscurilor cuprind:    Asigurarea unei zone de retentive secundara pentru a restrange deplasarea inc orpurile de apa receptoare (ex jompuri, zone de pastrare, captuseli impermeabile) de exemplu:    Constructia magistralei de conducte cu pereti dubli sau sectoare cu pereti ingrosati in punctele critice (ex. La intersectarea unor debite mari)    Instalarea unor supape de inchidere pentru a reduce la minimum volumul de scurgeri si pentru a izola curgerea in locatiile critice     
 Instructiuni detaliate pentru managementul deseurilor periculoase inclusiv prevenirea scurgerilor si planificarea controalelor pentru manipularea, stocarea si transportul unor astfel de material precum combustibilii si substantele chimice, sunt date in legislatia aplicabila. 
 Cianura 
 Folosirea cianurii trebuie sa fie in consonanta cu principiile si standardele de practica din Codul International pentru Managementul Cianurii. Codul privind Cianura cuprinde principia si standard aplicabile in mai multe cazuri in care se foloseste cianura si inclusive privind achizitionarea acesteia (sursa), transportul, manipularea/depozitarea, folosirea, scoaterea din functiune a instalatiilor, securitatea muncii, raspunsul in situatii de urgenta, cursuri de pregatire, consultare publica, si dezvaluiri.Codul este un program voluntary pentru industrie elaborate in urma dialogului cu mai multe parti interesqate sub auspiciile Programului Natiunilor Unite pentru Mediu si administrat de Institutul International pentru Managementul Cianurii. 
   
 Utilizarea terenurilor și biodiversitatea 
 Modificarea habitatelor reprezinta una dintre cele mai importante amenintari potentiale la adresa biodiversitatii asociate cu mineritul. Modificarea habitatului poate sa apara in orice stadiu al ciclului minier, cu cel mai mare potential de modificare temporara sau permanenta a habitatelor terestre si acvatice aparand in timpul activitatilor de constructie si de exploatare. In plus, activitatile de explorare necesita deseori dezvoltarea cailor de acces, a coridoarelor de transport si a campusurilor temporare pentru cazarea muncitorilor, ceea ce poate conduce la diferite grade de curatare a terenurilor si de migratie a populatiei. 
 In functie de tipul activitatilor de exploatare miniera, de dezvoltare si de constructie, este adesea necesara curatarea terenului pentru exploatarea miniera, precum si pentru uzina de procesare, iazurile de decantare, haldele de steril si minereu, si infrastructuri cum ar fi cladiri, drumuri, campusuri de constructii, amplasamente ale localitatii miniere, structuri de gestionare a apei, centrale electrice, linii de transmisie si coridoare de acces la amplasamentul minier. 
 Protectia si conservarea biodiversitatii este esentiala pentru o dezvoltare durabila. Integrarea necesitatilor de conservare si a prioritatilor de dezvoltare intr-un mod care sa raspunda necesitatilor de utilizare a terenurilor din comunitatile locale este adesea o problema esentiala pentru proiectele miniere. 
 Strategiile recomandate includ luarea in considerare a urmatoarelor aspecte: 
   Daca oricare habitate naturale critice vor fi afectate in mod negativ, sau periclitate critic, sau daca speciile pe cale de disparitie se vor diminua;    Daca este posibil ca proiectul sa aiba impact asupra zonelor protejate;    Potentialul proiectelor de compensare a impactului advers asupra biodiversitatii (de exemplu, gestionarea proactiva a zonelor alternative cu o biodiversitate ridicata in cazurile in care s-au produs pierderi pe situl principal din cauza dezvoltarii miniere) sau alte masuri de atenuare;    Daca proiectul sau infrastructura asociata acestuia va incuraja migratia, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra biodiversitatii si a comunitatilor locale;    Examinarea parteneriatelor cu organizatii stiintifice acreditate la nivel international pentru a realiza, de exemplu, evaluari ale biodiversitatii, a efectua monitorizarea permanenta si a gestiona programele de biodiversitate;    Consultarea cu principalele parti interesate (de exemplu, guvernul, societatea civila si comunitatile potential afectate) pentru a intelege orice cerinte contradictorii privind utilizarea terenurilor si dependenta comunitatilor de resursele naturale si / sau cerintele de conservare care pot exista in zona.     Habitatele terestre  Alterarea temporara si permanenta a habitatelor terestre ar trebui sa fie redusa la minimum in masura in care este posibil si sa fie in concordanta cu cerinta de a proteja si de a conserva un habitat critic.  Strategiile de management recomandate includ:       Amplasarea cailor de acces si a facilitatilor in locatii care evita impactul asupra habitatului terestru critic si planificarea activitatilor de explorare si constructie pentru evitarea perioadelor sensibile ale anului;    Minimizarea perturbarii vegetatiei si a solurilor;    Punerea in aplicare a masurilor de atenuare corespunzatoare tipului de habitat si a impactului potential, inclusiv, de exemplu, restaurarea dupa exploatare (care poate include inventarele initiale, evaluarile si eventuala salvare a speciilor), compensarea pierderilor sau compensarea utilizatorilor directi;    Evitarea sau minimizarea crearii de bariere in calea miscarii faunei salbatice sau a amenintarilor la adresa speciilor migratoare (cum ar fi pasarile) si oferirea de rute alternative de migrare atunci cand crearea barierelor nu poate fi evitata;    Planificarea si evitarea zonelor sensibile si punerea in aplicare a zonelor tampon; Informatii suplimentare privind strategiile de conservare a biodiversitatii pot fi gasite in "Integrarea activitatilor miniere si conservarea biodiversitatii - studii de caz din intreaga lume" (IUCN si ICMM, 2004) si "Ghidul bunelor practici pentru minerit si biodiversitate" (ICMM 2006).    Efectuarea unor activitati care sa minimizeze riscul de alunecari de teren, de curgeri de detritus sau noroi si de destabilizare a bancurilor sau plajelor aluviale;    Trebuie luate in considerare masurile de conservare a solului (de exemplu, segregarea, plasarea si depozitarea adecvata a solurilor curatate si a materialului de supraincarcare pentru remedierea site-ul existent), factori cheie cum ar fi plasarea, amplasarea, proiectarea, durata, acoperirea, reutilizarea si manipularea unica;    In cazul in care stratul superior de sol vegetal este pre-curatat, acesta trebuie depozitat pentru activitati viitoare de reabilitare. Managementul stratului superior de sol trebuie sa includa mentinerea integritatii solului in pregatire pentru utilizare ulterioara. Spatiile de depozitare trebuie protejate temporar sau vegetalizate pentru a preveni eroziunea;    Conservarea calitatii si a compozitiei mediului de vegetatie pentru utilizare (de exemplu, pentru acoperire) pe durata reabilitarii site-ului si activitatii de inchidere a minei;    Asigurarea faptului ca mediul de vegetatie este suficient pentru a sustine speciile indigene de plante adecvate pentru climatul local si in concordanta cu utilizarea viitoare a terenurilor, propusa. Grosimea totala a mediului de vegetatie ar trebui sa fie in concordanta cu zonele inconjuratoare neperturbate si utilizarea viitoare a terenurilor;    Gestionarea cresterii vegetatiei de-a lungul drumurilor de acces si a instalatiilor permanente supraterane. Indepartarea speciile de plante invazive si replantarea speciile indigene. Controlul vegetatiei ar trebui sa utilizeze masuri de control al vegetatiei biologice, mecanice si termice si sa evite cat mai mult posibil utilizarea erbicidelor chimice.     Daca se demonstreaza ca utilizarea erbicidelor este necesara pentru a controla cresterea vegetatiei de-a lungul drumurilor de acces sau la instalatiile miniere, atunci personalul trebuie sa fie instruit in utilizarea lor. Erbicidele care ar trebui evitate includ cele enumerate in Clasificarea pesticidelor in Clasele de risc 1a si 1b, aprobata de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Clasificarea pesticidelor in Clasa de risc II aprobata de OMS (in cazul in care tara gazda a proiectului nu dispune de restrictii privind distributia si utilizarea acestor substante chimice sau daca acestea sunt susceptibile de a fi accesibile personalului fara instruire adecvata, echipamente si instalatii pentru manipularea, depozitarea, folosirea si eliminarea acestor produse in mod corespunzator); si Anexele A si B din Conventia de la Stockholm, cu exceptia conditiilor enuntate in conventie.     Habitatele acvatice  Habitatele acvatice pot fi modificate prin schimbari ale regimurilor apelor de suprafata si a apelor subterane, care genereaza presiuni sporite asupra comunitatilor de pesti si fauna salbatica. Operatiunile de terasare pot mobiliza sedimentele care pot intra in cursurile de apa si pot afecta calitatea si cantitatea apei.  Strategiile de management recomandate includ urmatoarele:    Minimizarea crearii si extinderii noilor coridoare de acces;    Dezafectarea si replantarea cailor de acces ale exploatarii si instalarea de bariere pentru limitarea accesului;    Mentinerea, in masura posibilului, a traiectoriilor naturale de drenare si refacerea lor in cazul in care sunt perturbate;    Mentinerea ariei bazinului hidrografic egala sau comparabila cu conditiile de pre- dezvoltare;    Protejarea stabilitatii canalului cursului de apa prin limitarea perturbatiilor in curs si a malurilor, care angajeaza pierderi covenabile in zonele riverane;    Atenuarea scurgerilor de suprafata de la evenimentele de precipitatii intense, utilizand infrastructura de inmagazinare si gestionare a apei (de exemplu, iazuri de depozitare, jompuri, rigole, diviatii pentru apa curata)    Proiectarea podurilor si podetelor temporare si permanente pentru a gestiona fluxurile de varf in functie de riscul potential asociat;    Constructia, intretinerea si refacerea trecerilor cursurilor de apa, care sa fie stabile, sigure pentru utilizarea prevazuta si care sa minimizeze eroziunea, pierderea in masa si degradarea patului canalului sau lacului.     Calitatea aerului  Gestionarea calitatii aerului inconjurator la amplasamentele miniere este importanta in toate etapele ciclului minelor. Emisiile in aer pot aparea in timpul fiecarei etape a ciclului minier, desi, in special, in timpul explorarii, dezvoltarii, constructiilor si activitatii operationale. Principalele surse includ praful ocazional din explozii, suprafetele expuse, cum ar fi iazurile de decantare, haldele de minereu, haldele de steril, drumurile de transport si infrastructura si, intr-o mai mica     masura, gazele provenite din arderea combustibililor in echipamentele stationare si mobile.     Praful- emisiile de pulberi- TSP  Emisiile ocazionale de praf de pe suprafetele uscate ale iazurilor de decantare, haldelor de steril, depozitelor de minereu si altor zone expuse ar trebui sa fie reduse la minimum. Strategiile recomandate de gestionare a prafului includ:    Tehnici de suprimare a prafului (de exemplu, stropirea, utilizarea suprafetelor artificiale, utilizarea aditivilor de aglomerare) pentru drumuri si zone de lucru, optimizarea modelelor de trafic si reducerea vitezei de deplasare;    Solurile expuse si alte suprafete erodabile ar trebui sa fie replantate sau acoperite cu promptitudine;    Zonele noi ar trebui curatite si deschise doar atunci cand este absolut necesar;    Suprafetele trebuie sa fie replantate sau pregatite in alt mod pentru prevenirea formarii prafului atunci cand sunt inactive;    Depozitarea materialelor prafoase trebuie sa fie inchisa sau operata cu masuri eficiente de suprimare a prafului;    Incarcarea, transferul si descarcarea materialelor ar trebui sa aiba loc la o inaltime minima de cadere, sa fie protejate impotriva vantului si sa se ia in considerare utilizarea sistemelor de suprimare a prafului;    Sistemele transportoare pentru materiale cu praf trebuie acoperite si echipate cu dispozitive pentru curatarea benzilor la retur.     Emisiile de noxe  Principalele surse de emisii de noxe provin din combustia combustibililor din instalatiile de producere a energiei electrice, emisiile mobile, emisiile de metan si din operatiile de uscare, prajire si metalurgie. Strategiile de reducere si control al emisiilor, recomandate pentru activitatile stationare de producere a aburului si a energiei electrice din surse cu o capacitate egala sau mai mica de 50 MW (MWth) si din surse mobile, sunt tratate in legislatia aplicabila.     Procese Metalurgice  Exista cateva aspecte care sunt specifice pentru prajirea si metalurgia metalelor pretioase. Multi producatori de metale pretioase separa prin topire metalul la fata locului inainte de expedierea la rafinariile din afara. De obicei, aurul si argintul sunt produse in cuptoare mici de topire care produc emisii limitate, dar au potentialul de a genera emisii de mercur din anumite minereuri. Testarea trebuie efectuata inainte de topire pentru a determina daca este necesara o retorta de mercur pentru colectarea mercurului. Operatiile care folosesc prajirea concentratelor sunt adesea asociate cu niveluri ridicate de mercur, arsen si alte metale, precum si cu emisii de SO2.  Strategiile de management recomandate includ:  Operatiunile la temperatura controlata (in general, prajitoarele de temperatura inalta cauzeaza mai multe probleme de control al contaminantilor);     Includerea unui sistem adecvat de purificare a gazelor pentru metalurgia metalelor din grupa platinei (PGM / MGP) este similar cu cel al metalurgiei nichelului si aluminiului. Trebuie avut grija sa se evite formarea carbonilului de nichel si a cromului VI in timpul procesului de topire. In cazul practicarii drenajului de metan (aerisire), trebuie avuta in vedere utilizarea benefica a gazului.     Zgomotul si vibratiile  Sursele de emisii de zgomot asociate exploatarilor miniere pot include zgomotul provenit de la motoarele vehiculelor, incarcarea si descarcarea rocilor in autobasculante, jgheaburi, generarea de energie electrica si alte surse legate de activitatile de constructii si minerit. Exemple suplimentare de surse de zgomot includ lopatarea, spargerea, forarea, puscarea, transportul (inclusiv coridoarele pentru transportul feroviar, rutier si benzile transportoare), concasarea, macinare si stocarea. O buna practica in prevenirea si controlul surselor de zgomot ar trebui stabilita pe baza utilizarii terenului predominant si a proximitatii receptorilor de zgomot, cum ar fi comunitatile sau zonele de folosinta comunitara.  Strategiile de management recomandate includ:    Nivelurile de zgomot la cel mai apropiat receptor sensibil trebuie sa respecte liniile directoare privind zgomotul din legislatia aplicabila;    Daca este necesar, emisiile de zgomot ar trebui sa fie reduse la minimum si controlate prin aplicarea unor tehnici care pot include:    Implementarea incintei si a placarii instalatiilor de prelucrare;    Instalarea unor bariere de sunet adecvate si / sau izolatoare de zgomot, cu incinte si perdele la sau in apropierea echipamentului sursa (de exemplu, concasoare, mori si ciururi);    Instalarea de bariere naturale in limitele facilitatilor miniere, cum ar fi perdelele de vegetatie sau bermele de sol;    Optimizarea rutelor interne de trafic, in special pentru a minimiza necesitatile de intoarcere a vehiculului (reducerea zgomotului din alarma de mers inapoi / marsarier) si pentru a maximiza distantele fata de receptorii sensibili apropiati  Cele mai semnificative vibratii sunt de obicei asociate cu activitatile de puscare; cu toate acestea vibratiile pot fi, de asemenea, generate de mai multe tipuri de echipamente. Minele ar trebui sa reduca la minimum sursele semnificative de vibratii, cum ar fi prin proiectarea adecvata a fundatiilor de concasor.   Pentru emisiile legate de puscare-(de exemplu vibratii, unde se soc, suprapresiuni, sau fragmentele   de  roca  aruncate  si  imprastiate  in  timpul  exploziei),  se  recomanda  urmatoarele  practici  de   management:       Spargerea mecanica ar trebui sa fie utilizata, in cazul in care este posibil, pentru a evita sau reduce la minimum utilizarea de explozivi;       Utilizarea unor planuri de puscare specifice, proceduri de incarcare si rate de puscare corecte, detonatoare cu intarziere / micro-intarziere sau electronice, si teste specifice de puscare in situ (folosirea initierii in gaura de puscare cu detonatoare cu intarziere scurta) imbunatateste fragmentarea si reduce vibratiile la sol;    Elaborarea planului de puscare, inclusiv o schita a suprafetei de puscare pentru a evita supraincarcarea, masurarea devierii gaurilor de forare si recalcularea puscarii ulterioare;    Implementarea controlului vibratiilor la sol si a suprapresiunii cu ajutorul unor retele de foraj adecvate;    Proiectarea adecvata a fundatiilor concasoarelor primare si a altor surse semnificative de vibratii.     Utilizarea energiei  Printre cele mai importante activitati consumatoare de energie in minerit sunt transporturile, activitatile de explorare, foraj, excavare, extractie, maruntire, zdrobire, macinare, pompare, si procesele de ventilatie.  Masurile recomandate de conservare a energiei includ urmatoarele:    Utilizarea tehnologiilor non-invazive, cum ar fi teledetectia si tehnologii bazate pe sol, pentru a minimiza sapaturile de explorare si forarea;    Dimensionarea corecta a motoarelor si pompelor utilizate la excavare, in miscarea, zdrobirea si in procesul de manipulare a minereului, precum si utilizarea unitatii de viteza reglabila (ASD) in aplicatii cu cerinte de incarcare foarte variabile.     Peisajul/Impactul vizual  Operatiunile miniere si, in special, activitatile miniere de suprafata pot avea ca rezultat efecte vizuale negative asupra resurselor asociate altor utilizari ale peisajului, cum ar fi recreerea sau turismul.  Potentialii contribuabili la impactul vizual includ zidurile / peretii inalti, eroziunea, apa decolorata, drumurile de transport, haldele de steril, iazurile de tulbureala, instalatiile si structurile miniere abandonate, haldele de gunoi si deseuri, carierele si defrisarile. Operatiunile miniere ar trebui sa previna si sa minimizeze impactul vizual negativ prin consultarea comunitatilor locale cu privire la potentialul utilizarii terenurilor dupa inchidere, care sa includa evaluarea impactului vizual in procesul de reabilitarere a minelor. Terenurile reabilitate ar trebui, in masura posibilului, sa se conformeze aspectelor vizuale ale peisajului inconjurator. Proiectarea si procedurile de reabilitare ar trebui sa tina seama de apropierea de punctele de observatie publice si de impactul vizual in contextul distantei de vizualizare. Masurile de atenuare pot include plasarea strategica a materialelor de ecranare, inclusiv copacii, si utilizarea speciilor de plante corespunzatoare in faza de reabilitare, precum si modificarea amplasamentelor instalatiilor auxiliare si a drumurilor de acces.     Substantele periculoase  Zonele de lucru trebuie sa fie prevazute cu sisteme adecvate de ventilatie si de aspirare a prafului  / fumului pentru a se asigura ca nivelurile de expunere prin inhalare pentru potentiale substante corozive, oxidante, reactive sau silicioase sunt mentinute si gestionate la niveluri sigure.In plus, in zonele in care exista posibilitatea contaminarii chimice a lucratorilor, necesitandu-se tratament rapid, trebuie prevazute sisteme de spalare a ochilor si de dus de urgenta. Iar pentru toate materialele periculoase detinute la fata locului, trebuie sa existe fisele cu date privind securitatea materialelor (Materials Safety Data Sheets MSDS).     Utilizarea explozivilor  Activitatile de puscare care pot avea ca rezultat impactul asupra sigurantei sunt in mod obisnuit legate de explozia accidentala si coordonarea si comunicarea slaba a activitatilor de puscare.  Practicile de gestionare a explozivilor recomandate includ:  Utilizarea, manipularea si transportul explozivilor in conformitate cu reglementarile locale si / sau nationale privind siguranta explozivilor:    Desemnarea unor artificieri certificati sau pirotehnisti pentru a efectua puscarile;    Gestionarea activa a activitatilor de puscare in ceea ce priveste incarcarea, amorsarea si aprinderea explozivilor, forarea in apropierea explozivilor, puscarile ratate si inlaturarea materiilor explozive provenite din rateuri sau din resturi neexplodate ;    Adoptarea unor programe consecvente de puscare, reducand modificarile in timpul puscarii;    Dispozitivele de avertizare specifice (de exemplu semnale sonore - sirena, lumini intermitente) si procedurile ar trebui sa fie puse in aplicare inainte de fiecare activitate de puscare pentru a alerta toti lucratorii si tertii din zonele inconjuratoare (de exemplu, populatia rezidenta). Procedurile de avertizare trebuie sa includa si limitarea traficului de- a lungul drumurilor si cailor ferate locale;    Ar trebui sa se desfasoare o instruire specifica a personalului cu privire la manipularea explozivilor si la gestionarea sigurantei;    Procedurile de autorizare a puscarii ar trebui sa fie puse in aplicare pentru intreg personalul implicat in detonari (manipularea, transportul, depozitarea, incarcarea, detonarea si distrugerea explozivilor neutilizati sau in exces);    Locatiile de puscare ar trebui verificate post-puscare de catre personal calificat pentru identificarea rateurilor si materiilor explozive neexplodate, inainte de reluarea activitatii;    Pentru toate activitatile legate de explozivi (manipularea, transportul, depozitarea, incarcarea, detonarea si distrugerea explozivilor neutilizati sau a surplusurilor) trebuie sa se puna in aplicare proceduri specifice de audit, in conformitate cu codurile de incendiu si siguranta relevante, recunoscute la nivel national sau international;    Transportul, depozitarea si utilizarea explozivilor la fata locului trebuie controlate de catre personal de securitate calificat.     Pericolele fizice  Pericolele fizice in activitatile miniere pot include: amenintarea de alunecari de teren, de caderi de roci, de slabire a suprafetelor sau de prabusire a terenurilor in mediile miniere supra sau subterane; pericolele legate de transport (de exemplu, camioane, cai de transport suspendate si cai ferate), pericolele legate de inaltime, cadere si utilizarea echipamentelor fixe si mobile, a dispozitivelor de ridicare si arborare si a masinilor in miscare.  Strategiile recomandate de prevenire si control includ:  Siguranta geotehnica    Planificarea, proiectarea si operarea tuturor structurilor, cum ar fi carierele, haldele de steril, iazurile de decantare, barajele si excavatiile subterane, astfel incat riscurile geotehnice sa fie gestionate corespunzator pe tot parcursul ciclului minelor. Niveluri suplimentare de siguranta ar trebui aplicate in zonele seismice active si cele potential expuse unor fenomene climatice extreme. Trebuie efectuata o monitorizare sistematica si o revizuire periodica a datelor privind stabilitatea geotehnica. Stabilitatea pe termen lung a lucrarilor inchise ar trebui abordata in mod adecvat atat pentru exploatarile miniere de suprafata, cat si pentru cele subterane;    Pentru haldele de steril, rambleuri si baraje, factorii statici de siguranta ar trebui stabiliti pe baza nivelului de pericol pentru faza operationala a unei instalatii si la inchidere;    Trebuie luata in considerare posibila schimbare a proprietatilor geotehnice in halde din cauza dezagregarii catalitice chimice sau biologice. Proiectarea de noi facilitati trebuie sa prevada factori superiori de siguranta in eventualitatea unei astfel de deteriorari a proprietatilor geotehnice. Evaluarile privind stabilitatea / siguranta instalatiilor existente ar trebui sa ia in considerare aceste eventuale schimbari;    Trebuie sa se efectueze o evaluare corecta a sigurantei zonei de lucru pentru caderile de roci si / sau alunecarile de teren. O atentie deosebita trebuie acordata dupa ploi abundente, evenimente seismice si dupa activitati de puscare. Riscurile ar trebui sa fie reduse la minimum prin proiectarea adecvata a treptelor si unghiului carierei, proiectarea modelului de puscare, scalarea rocii, bermele de protectie si minimizarea traficului.    Evaluarea topografiei naturale din jurul amplasamentului minier, precum si infrastructura exploatarii miniere, cum ar fi taluzarile, aliniamentele rutiere, ar trebui incluse in analizele de stabilitate geotehnica. Mai ales in zonele climatice tropicale sau zonele seismice cu soluri profund dezagregate si precipitatii mari, riscurile geotehnice naturale pot exista chiar inainte de inceperea activitatilor miniere. Aceste conditii pot fi deosebit de periculoase pentru asezari / locuinte aflate in apropierea activitatilor miniere. In special pentru subteran, dar si pentru caracteristicile de suprafata, masuratorile topografice moderne 3D de deformare si software-ul specific de prelucrare si evaluare aferenta ar trebui sa fie metoda standard pentru monitorizarea stabilitatii.     Siguranța iazurilor de decantare  Barajele, indiguirile pentru decantare umeda, si alte facilitati majore de izolare / stopare a rezidurilor umede reprezinta un risc potential, in functie de locatia lor, in ceea ce priveste asezarile umane si alte resurse comunitare. Considerentele privind sanatatea, siguranta si mediul, in legatura cu iazurile de decantare sunt relatate mai sus, in acest document.  Barajele de stocare a apei  Barajele de stocare a apei pot crea si modifica modelul existent al site-urilor de reproducere vectoriala. In zonele in care malaria este comuna, linia malului barajului de stocare a apei poate crea un loc de reproducere a tantarilor, din cauza prezentei unui tarm larg, de mica adancime, cu vegetatie. In plus, barajele de stocare a apei pot crea, de asemenea, un nou sit de reproducere pentru melcii care gazduiesc schistosomioza, o boala parazitara importanta care este frecventa in multe zone tropicale.  Tasarea terenurilor  Tasarea terenurilor poate sa apara ca urmare a activitatilor de exploatare subterana sau cu solutii saline. Tasarea poate lasa terenurile predispuse la inundatii si poate deteriora calitatea acestora in cazul in care lasa terenurile agricole improprii pentru utilizarea ulterioara.   Pentru  a  minimiza  si  /  sau  a  controla  schimbarile  in  teren  din  cauza  tasarii,  masurile  de   management recomandate includ urmatoarele:     Dezvoltarea minei cu luarea in considerare a amplasamentului / dimensiunii corpului de minereu, a straturilor care se suprapun si a adancimilor necesare pentru extractie (de exemplu, in general exista un potential mai redus de tasare asociat cu adancimea mai mare de extractie);    Monitorizarea  marimii  si  formei  cavernelor  exploatate  utilizand  dispozitive  de monitorizare si tehnici de operare bune (de exemplu, presiunile solutiei si ratele de pompare in timp, volumele de curgere, temperaturile si greutatile specifice);    Puturi de umplere, inaltari, deschideri de straturi, galerii de acces si derivatii deschise la suprafata cu beton armat sau cu alt material pentru a preveni sau reduce tasarea in zonele cu risc ridicat;    Zonele de tasare ar trebui gestionate pentru a asigura o drenare adecvata si pentru a se restabili utilizarea anterioara a terenului sau alte utilizari acceptabile pentru comunitate. Drumurile din aceste zone ar trebui sa fie semnalizate corespunzator.     Pregătire și reacție în caz de urgență  Masurile de pregatire si de reactie in situatii de urgenta ar trebui sa fie proportionale cu potentialul de situatii de urgenta, reflectand masurile descrise in legislatia aplicabila. Un plan de interventie in situatii de urgenta ar trebui pregatit in conformitate cu orientarile UNEP APPEL pentru minerit:  „Procesul de constientizare si pregatire pentru situatii de urgenta la nivel local”.     Aspecte sociale  Sanatatea si siguranta comunitatilor  Problemele comunitare privind sanatatea si siguranta care pot fi asociate cu activitatile miniere includ siguranta transportului de-a lungul coridoarelor de acces, transportul si manipularea marfurilor periculoase, impactul asupra calitatii si cantitatii apei, dezvoltarea inadecvata a unor noi spatii de reproducere vectoriala si potentialul de transmitere a bolilor transmisibile, de exemplu, infectii respiratorii si cu transmitere sexuala care rezulta din afluxul de forta de munca asupra proiectului. In plus, pot exista efecte semnificative la nivelul gospodariilor si al comunitatii asupra factorilor sociali determinanti ai sanatatii, de exemplu, droguri, alcool, violenta sexuala si alte efecte psiho-sociale, asociate cu afluxul rapid de forta de munca in timpul fazelor de constructie si operationale. Afluxul rapid de forta de munca si al membrilor familiilor extinse asociate poate insemna, de asemenea, o sarcina suplimentara pentru institutiile si resursele sanitare comunitare existente. Datorita impactului lor economic generos si pozitiv, dezvoltarile miniere mari pot duce la schimbari rapide in ceea ce priveste modelul comunitatilor locale, dintr-un model de boli infectioase, de exemplu, malarie, infectii respiratorii si gastrointestinale, la un model de boli netransmisibile,  de  exemplu  hipertensiune,  diabet,  obezitate  si  tulburari  cardiovasculare. Infrastructura medicala in multe tari in curs de dezvoltare este adesea slab echipata sau cu o slaba experienta in tratarea bolilor netransmisibile.     Boli infectioase  Natura proiectelor miniere (de exemplu localizarea in zone indepartate cu lanturi lungi de distributie a materialelor / produselor) necesita interventii proactive si sustinute pentru a reduce la minim incidenta si transmiterea bolilor transmisibile cauzate de afluxul de lucratori migranti, membrii familiilor extinse asociate si alti prestatori de servicii in zona. Activitatile de transport pe distante lungi pot favoriza raspandirea bolilor, in special a infectiilor cu transmitere sexuala. La amplasamentul minier, bunele practici din industria internationala pentru gestionarea deseurilor solide, drenajul apelor de suprafata si gestionarea apelor reziduale sanitare sunt de obicei eficiente in reducerea bolilor transmisibile prin vectori si apa.  Organizarea de santier si facilitatile de cazare, birouri sau alte spatii cu rol administrativ, facilitatile si serviciile de catering trebuie proiectate si intretinute in conformitate cu standardele acceptate la nivel international. Spatiile de locuit ale muncitorilor proiectate si intretinute pentru a preveni supraaglomerarea pot reduce transmiterea bolilor respiratorii transmisibile care se pot transfera in comunitatile locale. Facilitatile si serviciile de catering care sunt proiectate, intretinute si operate in conformitate cu standardele HACCP (Hazard Analysis Critical Control Point / Punct de control critic al analizei riscurilor), acceptate la nivel international, reduc potentialul de transmitere a bolilor legate de alimente dinspre proiect catre comunitate.  In multe parti ale lumii, amenintarea majora pentru viabilitatea operatiunii miniere si a sanatatii comunitatilor locale sunt potentialele efecte negative asupra principalilor factori sociali determinanti ai sanatatii (adica droguri, alcool, infectii cu transmitere sexuala si violenta sexuala).     Inchiderea minelor și etapa de post-inchidere  Activitatile de inchidere si post-inchidere ar trebui luate in considerare cat mai devreme posibil in fazele de planificare si proiectare.  Investitorii minieri trebuie sa pregateasca un „Plan de reabilitare si de inchidere a minelor” (Mine Reclamation and Closure Plan / MRCP), sub forma de proiect, inainte de inceperea productiei, identificand in mod clar sursele de finantare sustenabile alocate pentru punerea in aplicare a planului.  Pentru exploatarile miniere de scurta durata, un plan de reabilitare si de inchidere a minelor complet detaliat (cu finantare garantata) asa cum este descris mai jos, trebuie pregatit inainte de inceperea operatiunilor.   Un plan de inchidere a minelor care incorporeaza atat reabilitarea fizica, cat si considerentele   socio-economice ar trebui sa constituie o parte integranta a ciclului de viata al proiectului si ar   trebui conceput astfel incat:     Sanatatea si siguranta publica viitoare sa nu fie compromise;    Utilizarea ulterioara a site-ului sa fie benefica si durabila pentru comunitatile afectate pe termen lung;    Impacturile socio-economice negative sa fie minimizate, iar beneficiile socio-economice sa fie maximizate.   
 „Planul de reabilitare si de inchidere a minelor” (MRCP) ar trebui sa abordeze folosirea viitoare a terenurilor (aceasta ar trebui determinata printr-un proces multiparticipant care include agentiile de reglementare, comunitatile locale, utilizatorii traditionali ai terenurilor, administratorii adiacenti, societatea civila si alte parti afectate), sa fie aprobat anterior, de autoritatile nationale competente, si sa fie rezultatul consultarii si a dialogului cu comunitatile locale si reprezentantii lor guvernamentali. Planul de inchidere trebuie actualizat si perfectionat in mod regulat pentru a reflecta schimbarile in dezvoltarea exploatarii miniere si in planificarea operationala, precum si conditiile si circumstantele sociale si de mediu. Documentele privind lucrarile miniere ar trebui, de asemenea, sa fie mentinute ca parte a planului de post-inchidere. Planurile de inchidere si post- inchidere ar trebui sa includa administrarea ulterioara adecvata si monitorizarea continua a site- ului, emisiile poluante si impactul potential aferent. Durata monitorizarii post-inchidere ar trebui definita pe baza riscului; totusi, conditiile locatiei necesita de obicei o perioada minima de cinci ani dupa inchidere sau mai mult. 
 Momentul de finalizare al „Planul de reabilitare si de inchidere a minelor” (MRCP) este specific site-ului si depinde de numerosi factori, cum ar fi durata de viata a exploatarii miniere, cu toate acestea, trebuie prevazuta o anumita forma de restaurare progresiva, pentru toate site-urile, in timpul operatiunilor. In timp ce planurile pot fi modificate, dupa caz, in etapele de constructie si operationale, planurile ar trebui sa includa situatii neprevazute pentru suspendarea temporara a activitatilor si inchiderea definitiva anticipata si sa indeplineasca urmatoarele obiective pentru fezabilitatea financiara si integritatea fizica / chimica / ecologica. 
   
 Fezabilitatea financiara 
 Costurile asociate activitatilor de inchidere a minelor si post-inchidere, inclusiv ingrijirea post- inchidere, ar trebui incluse in analizele de fezabilitate a afacerilor in etapele de planificare si proiectare. Consideratiile minime ar trebui sa includa disponibilitatea tuturor fondurilor necesare, prin instrumente financiare adecvate, pentru a acoperi costul inchiderii in orice etapa a exploatarii miniere, inclusiv prevederea de inchidere anticipata sau temporara. Finantarea ar trebui realizata fie prin sistemul de acumulare a numerarului, fie printr-o garantie financiara. Cele doua sisteme acceptabile de acumulare a numerarului prin conturile escrow finantate integral (inclusiv aranjamente administrate de guvern) sau prin fondurile de scufundare (sinking funds). O forma acceptabila de garantie financiara trebuie furnizata de o institutie financiara cu reputatie. Cerintele de inchidere a minelor ar trebui revizuite anual, iar aranjamentele de finantare a inchiderii ajustate pentru a reflecta orice modificare. 
   
 Integritatea fizica 
 Toate structurile (de exemplu, indiguirile pentru decantare) ar trebui sa ramana stabile astfel incat sa nu impuna un pericol pentru sanatatea si siguranta publica ca urmare a unei defectiuni fizice sau a unei deteriorari fizice. 
 Structurile de steril de decantare ar trebui sa fie dezafectate astfel incat acumularea de apa pe suprafata sa fie redusa la minimum si ca orice apa de pe suprafata structurii sa poata curge prin drenuri sau pasaje / canale de scurgere pentru surplusul de apa de la baraj, iar acestea sa poata gazdui evenimentul maxim probabil de inundatii. Canalele deversoare de scurgere si rigolele de deviere trebuie sa fie intretinute in continuare, dupa cum este necesar, dupa inchidere, deoarece acestea pot deveni cu usurinta sufocate dupa evenimente de furtuna. Structurile nu trebuie sa se erodeze sau sa se deplaseze de pe locatia planificata in cazul unor evenimente extreme sau al fortelor perturbatoare permanente. Ar trebui acordata atentie rambleierii lucrarilor miniere. Pericole fizice, cum ar fi drumurile nepazite, puturile si alte deschideri nesigure ar trebui sa fie blocate efectiv si permanent pentru orice acces public pana in momentul in care site-ul poate fi convertit pentru o noua utilizare benefica a terenului, pe baza conditiilor modificate de pe site, precum si pentru utilizari alternative pentru comunitatile locale sau alte ramuri industriale pentru drumuri, cladiri si alte structuri. In cazul in care exista riscul producerii de metan provenit din arbori deschisi si alte lucrari, ar trebui luate in considerare sisteme de ventilare pasive. In cazul in care exista riscul producerii de metan provenit din puturi deschise si alte lucrari, ar trebui luate in considerare sistemele pasive de ventilare. 
   
 Integritatea chimica 
 Apele de suprafata si subterane ar trebui protejate impotriva efectelor adverse asupra mediului rezultate din activitatile miniere si de prelucrare. Percolarea substantelor chimice in mediul inconjurator ar trebui prevenita, astfel incat sa se evite punerea in pericol a sanatatii publice sau a sigurantei, sau sa depaseasca obiectivele privind calitatea apei in sistemele de ape de suprafata din aval sau subterane. 
   
 Integritatea ecologica a habitatului 
 In timp ce integritatea ecologica a habitatului este determinata partial de factorii de mai sus (de exemplu, probleme fizice cum ar fi stabilitatea unghiului de panta) si problemele chimice (de exemplu, cum ar fi contaminantii metalici), aceasta este, de asemenea, abordata cu atentie,, luand in considerare inlocuirea habitatului care este benefica pentru o utilizare ecologica viitoare. „Planul de reabilitare si de inchidere a minelor” (MRCP) ar trebui sa contina masuri cuprinzatoare pentru reabilitarea concomitenta pe durata de exploatare a minei, conform unui plan aprobat de autoritatile de mediu si minere si cu implicarea administratiilor locale si a comunitatilor. 
   
 Monitorizarea mediului 
 Programele de monitorizare a mediului pentru acest sector ar trebui puse in aplicare pentru a aborda toate activitatile care au fost identificate ca avand potentiale efecte semnificative asupra mediului, in timpul operatiilor normale si a conditiilor deranjante. Activitatile de monitorizare a mediului ar trebui sa se bazeze pe indicatori directi sau indirecti ai emisiilor, efluentilor si utilizarii resurselor aplicabile proiectului respectiv. In unele proiecte extractive, monitorizarea ar trebui sa se extinda pentru o perioada minima de trei ani de la inchidere sau mai lunga, daca conditiile site- ului justifica acest lucru. Frecventa de monitorizare trebuie sa fie suficienta pentru a furniza date reprezentative pentru parametrul monitorizat. Monitorizarea trebuie efectuata de persoane instruite, care sa urmeze procedurile de monitorizare si inregistrare si sa utilizeze echipamente corect calibrate si intretinute. Datele de monitorizare trebuie analizate si revizuite la intervale regulate si comparate cu standardele de operare, astfel incat sa se poata lua toate masurile corective necesare. 
   
 Tabel 6. Impactul potenţial asupra factorilor de mediu generat de activităţile extractive 
   
       Etape / Activităţi    Impact potenţialasupra factorilor de mediu      Pierderea, deteriorarea sau fragmentarea  Habitatului, Perturbarea şi/sau dislocarea speciilor sensibile    Modificări ale peisalui, morforlogiei si topografiei terenului    Emisii de noxe, COV,TSP, PM10 si PM2,5    Emisii de substante poluante pe sol si in apele subterane    In etapa de inchidere si reabilitare pot fi introduse din greseala specii noi, invazive    Emisii in ape de surprafata -modificarea şi degradarea ecosistemelor  acvatice    Impact   socio-economic,   asociat   cu   posibille  stamutari/relocari      Explorare           Defrişări*    X    X    X    X                     Execuţia de foraje şi şanţuri    X    X    X    X         X           Construcţia   de   drumuri  industriale    X    X    X    X         X           Trafic/Circulaţia persoanelor şi  vehiculelor    X    X    X    X         X           Deseuri – namol/fluide de foraj                             X           Pregătirea amplasamnetului/Exploatarea resursei           Înlăturarea/stocarea stratului de  sol şi vegetaţie    X    X    X    X         X    X      Dezvoltarea  infrastructurii (linii de energie, şosele, clădiri,  concasoare, benzi de transport)    X    X    X    X         X    X      Explozii pentru derocarea  minereurilor/rocilor         X    X    X         X    X      Extracţia şi depozitarea  minereurilor/rocilor    X    X    X    X         X    X      Tratarea apelor uzate industriale                   X         X           Scurgerea apelor    de  suprafaţă şi subterane                   X         X         
   
       Etape / Activităţi    Impact potenţialasupra factorilor de mediu      Pierderea, deteriorarea sau fragmentarea  Habitatului, Perturbarea şi/sau dislocarea speciilor sensibile    Modificări ale peisalui, morforlogiei si topografiei terenului    Emisii de noxe, COV,TSP, PM10 si PM2,5    Emisii de substante poluante pe sol si in apele subterane    In etapa de inchidere si reabilitare pot fi introduse din greseala specii noi, invazive    Emisii in ape de surprafata -modificarea şi degradarea ecosistemelor  acvatice    Impact   socio-economic,   asociat   cu   posibille  stamutari/relocari      Scăderea  nivelului  pânzei  freatice    X    X    X    X         X    X      Crearea haldelor de roca sterila  sau alte instalatii pentru deseuri extractive    X    X    X    X         X    X      Transportul de materiale si substantei minerale extrase( prin conducte in cazul gzelor naturale  si hidrocarburilor)    X    X    X    X         X    X      Procesare           Lesierea chimică, concentrarea  sau prelucrarea minereurilor*              X    X         X           Folosirea şi stocarea produselor   chimice  industriale*              X    X         X           Formarea de halde, iazuri miniere sau bataluri pentru namol  de foraj    X    X    X    X         X           Închiderea sitului           Reconturarea   treptelor   si  taluzelor/ fronturilor de carieră şi a haldelor de roca sterila         X    X    X    X    X         
   
       Etape / Activităţi    Impact potenţialasupra factorilor de mediu      Pierderea, deteriorarea sau fragmentarea  Habitatului, Perturbarea şi/sau dislocarea speciilor sensibile    Modificări ale peisalui, morforlogiei si topografiei terenului    Emisii de noxe, COV,TSP, PM10 si PM2,5    Emisii de substante poluante pe sol si in apele subterane    In etapa de inchidere si reabilitare pot fi introduse din greseala specii noi, invazive    Emisii in ape de surprafata -modificarea şi degradarea ecosistemelor  acvatice    Impact   socio-economic,   asociat   cu   posibille  stamutari/relocari      Acoperirea haldelor/instalatiilor  de deşeuri extactive         X    X    X    X    X           Îngrădirea zonelor periculoase    X                                    Dezafectarea  drumurilor  /  demontarea clădirilor         X    X    X    X    X           Reînsămânţarea/revegetarea  zonelor perturbate                   X    X                Monitorizarea factorilor de mediu şi tratarea apelor evacuate  de pe pe amplasament                             X         
   
    Măsuri de reducere/prevenire/compensare a impactului  Măsurile avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, remedierea oricăror efecte adverse semnificative, identificate asupra mediului sunt descrise în tabelul de mai jos. Aceste măsuri sunt denumite în mod obișnuit "măsuri de diminuare", cu excepția ultimei acțiuni, remedierea, care poate fi considerată o măsură de compensare.  Atunci când se analizează alternativele, astfel de măsuri de diminuare ar putea influența modul în care sunt evaluate alternativele. De exemplu, o alternativă ar putea fi considerată nefezabilă până când un dezvoltator introduce o măsură de diminuare sau compensare care reduce impactul     respectivei alternative. În plus, prin luarea în considerare a măsurilor de diminuare atunci când se analizeaza toate alternativele, chiar și alternativele fezabile pot beneficia de o proiectare mai ecologică a proiectului, asigurând în cele din urmă un nivel ridicat de protecție a mediului.  Tabel 7. Măsuri de prevenire/reducere a impactului        Tipuri de măsuri de diminuare      Tipul măsurii     Măsuri de prevenire     Măsuri de reducere     Măsuri de remediere    Cum funcționează      Evitarea impactului prin:  Schimbarea mijloacelor sau a tehnicilor care nu fac obiectul unor proiecte sau componente ce ar putea avea efecte negative.  Schimbarea sitului, evitând zone sensibile la mediul înconjurător.  Punerea în aplicare a unor măsuri de prevenție pentru a opri producerea efectelor adverse.      Minimizarea impactului prin:  Reducerea la scară sau relocarea proiectului. Reproiectarea elementelor proiectului.  Utilizarea unei tehnologii diferite.  Luarea de măsuri suplimentare pentru reducerea impactului fie la sursă, fie la receptor (cum ar fi barierele de zgomot, tratarea gazelor reziduale, tipul suprafeței drumului).      Se remediează sau se compensează efectele negative reziduale ce nu pot fi evitate sau reduse într-o anumită zonă cu îmbunătățiri în altă parte, prin:  Remedierea/reabilitarea/restaurarea sitului. Relocare.  Compensații bănești.        Măsurile de diminuare și compensare sunt evaluate pe baza eficienței acestora în reducerea potențialelor efecte negative asupra mediului. În unele cazuri, legislația existentă (de exemplu IED    a se vedea anexa la prezentul document orientativ privind alte orientări și instrumente relevante)     se referă la utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum se prevede în documentele de referință, pentru a se asigura că operatorii utilizează tehnologia cea mai eficientă și cea mai justificată din punct de vedere economic pentru a proteja mediul. Din această perspectivă, cele mai bune tehnici disponibile pot oferi un loc de pornire foarte fiabil dezvoltatorilor pentru a identifica abordările și tehnologiile de gestionare a riscurilor, care pot fi, la rândul lor, sugerate ca măsuri de diminuare într-un raport EIM. RIM trebuie să descrie în mod clar impactul negativ al fiecărei activitati si masurile propuse pentru a evita, diminua sau compensa impactul atunci când este implementat proiectul. De asemenea, ar trebui să descrie eficacitatea acestor măsuri, fiabilitatea și certitudinea acestora, precum și angajamentul de a asigura punerea lor în practică și monitorizarea rezultatelor.  Observaţii:    Măsurile de diminuare și compensare ar trebui avute în vedere la evaluarea alternativelor, atât în vederea consolidării fezabilității proiectelor, cât și a îmbunătățirii proiectării proiectului.    Atât măsurile de diminuare, cât și măsurile de compensare pot fi costisitoare și pot influența alegerea alternativelor.    Măsurile de diminuare și compensare se pot aplica atât fazelor de construcție, cât și etapelor operaționale ale proiectului.    Descrierea măsurilor de diminuare și compensare pentru efectele negative semnificative trebuie inclusă în decizia de acordare a aprobării de dezvoltare a unui proiect.  Gestionarea calităţii aerului în perioada de dezafectare/ închidere  Activităţile specifice fazei de închidere/reabilitare şi care sunt sau pot fi legate de surse de poluare a aerului sunt reprezentate mai ales de manevrarea pământului, agregatelor şi rocilor.  Cele mai importante lucrări ce vor reprezenta surse de poluanţi atmosferici sunt:    Stabilizarea haldelor de steril prin refacerea pantelor;    Acoperirea haldelor de steril, a iazului de decantare, barajelor şi fostelor zone operaţionale cu sol fertil.Această activitate presupune operaţiuni de umplere (transport, descărcare, nivelare şi compactare).    Principalul poluant este reprezentat de praf şi în subsidiar de poluanţii conţinuţi în emisii de eşapament generate de echipamentele mobile şi vehiculele de transport.      În marea majoritate, sursele de poluare a aerului specifice fazei de închidere/reabilitare sunt nedirijate, deschise, la nivelul solului, de suprafaţă sau lineare, care prin natura lor nu permit captarea mecanică a poluanţilor cu echipamente de epurare.     Măsurile de reducere a poluării ce vor fi implementate trebuie să fie  măsuri operaţionale , specifice fiecărei categorii de surse.       Managementul deșeurilor  Deșeurile rezultate din activitațile de extracție (cum ar fi deseurile din extracția și procesarea resurselor minerale) reprezintă o categorie de deșeuri pentru care la nivelul UE s-au adoptat măsuri specifice de gestionare. Acestea includ materialele care trebuie îndepărtate pentru a avea acces la resursa minerală, cum ar fi stratul de sol vegetal, stratul de copertă și rocile sterile, cât și sterilele care rămân după ce au fost extrase mineralele din minereu.  Unele din aceste deșeuri sunt inerte și, prin urmare, foarte posibil să nu reprezinte o amenințare de poluare semnificativă a mediului. Cu toate acestea, alte fracțiuni, mai ales cele generate de industria minieră a metalelor neferoase, pot conține cantități mari de substanțe periculoase, cum ar fi metalele grele. Prin extracția și succesiunea de procesare a mineralelor, metalele și compusii de metale tind să devină – din punct de vedere chimic – mai disponibili, fapt ce poate rezulta în generarea de ape acide sau alcaline. Sterilele, în cele mai multe cazuri, sunt depozitate pe halde sau în iazuri mari, unde sunt reținute cu ajutorul barajelor.  Astfel, deșeurile din industriile extractive trebuie să fie gestionate în mod corespunzator pentru a asigura, în special, stabilitatea pe termen lung a instalațiilor de depozitare și pentru a preveni sau minimiza orice poluare a apei și solului posibilă din scurgerile acide sau alcaline și leșierea metalelor grele.  Gestionarea deşeurilor care vor rezulta din activităţile de extracţie şi de procesare a minereurilor se va face în conformitate cu legislaţia europeană privind gestionarea deşeurilor din industria extractivă (Directiva 2006/21/CE sau Directiva deşeurilor miniere), transpusă în reglementări naţionale prin HG 856/2008, precum şi cu cele mai bune tehnici disponibile (BAT) pentru gestionarea sterilelor de procesare şi a rocilor sterile provenite din activităţile miniere (Documentul BREF: Gestionarea sterilelor şi a rocilor sterile din activităţile miniere, ianuarie 2009). Celelalte categorii de deşeuri vor fi gestionate în conformitate cu legislaţia naţională relevantă.  Deşeurile din construcţii şi demolări vor fi generate în  faza de pre-construcţie/ construcţie  când vor fi demolate instalaţiile industriale şi locuinţele din perimetrul proiectului, ca şi în  faza de închidere  când majoritatea instalaţiilor scoase din uz vor fi demontate şi dezafectate.  În caz că activităţile de demolare vor genera deşeuri periculoase – precum uleiuri, vopsea sau solvenţi – acestea vor fi colectate separat şi gestionate împreună cu alte deşeuri periculoase generate pe amplasament (acest tip de deșeuri vor fi transportate și depozitate în depozite de deșeuri periculoase conforme).  Deşeurile nepericuloase care nu pot fi reutilizate vor consta mai ales din pietriş de fundaţie, beton, cărămidă, tencuieli. Depozitarea permanentă a acestor deşeuri trebuie să se facă cu respectarea protecţiei mediului şi a sănătăţii umane şi se poate realiza prin amenajarea şi exploatarea unui depozit de deşeuri de construcţii şi demolări pe amplasament.     Pentru fiecare proiect, ar trebui elaborat un Plan de management al deșeurilor, întocmit în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 856 din 2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive și a Ordinului 2042/2934/180 din 2010 prin care se aprobă Normativul de conţinut al planului de gestionare a deşeurilor din industriile extractive.  Politica naţională în sectorul gestionării deşeurilor din industriile extractive se bazează pe principiul dezvoltării durabile, autorităţile competente asigurându-se că planurile de gestionare a deşeurilor din industriile extractive elaborate de operatori au în vedere:    minimizarea cantităţilor de deşeuri generate,    recuperarea şi valorificarea deşeurilor,    tratarea deşeurilor, şi    depozitarea deşeurilor, în conformitate cu principiul dezvoltării durabile.     Prevenirea sau reducerea generării de deşeuri şi a efectelor nocive ale acesteia se va face avându- se în vedere în special:    gestionarea deşeurilor din faza de proiectare şi în alegerea metodei utilizate pentru extracţia şi tratarea minereului;    modificările pe care deşeurile extractive le pot suferi ca urmare a extinderii suprafeţei de depozitare şi expunerii acestora la condiţiile de depozitare la suprafaţă;    reamplasarea deşeurilor extractive în golurile de excavare după extracţia minereului, în măsura în care este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic şi cu respectarea deplină a cerinţelor de mediu, în conformitate cu standardele de mediu în vigoare la nivel comunitar;    punerea la loc a stratului de sol vegetal după închiderea instalaţiei pentru deşeuri sau, dacă acest lucru nu este fezabil din punct de vedere practic, reutilizarea stratului de sol în altă parte;    utilizarea unor substanţe mai puţin periculoase pentru tratarea resurselor minerale;    Încurajarea valorificării deşeurilor extractive prin reciclarea, reutilizarea sau recuperarea acestora, acolo unde această activitate este viabilă din punctul de vedere al mediului, în conformitate cu standardele de mediu în vigoare la nivel comunitar;    Asigurarea eliminării în siguranţă a deşeurilor extractive pe termen scurt şi lung, ţinându- se cont în mod special, încă din faza de proiectare, de gestionarea în timpul exploatării şi în perioada postînchidere a instalaţiei pentru deşeuri şi prin alegerea unui proiect care:    necesită condiţii minime de monitorizare, control şi management al instalaţiei pentru deşeuri în etapa postînchidere sau, în final, nu necesită astfel de condiţii;    previne sau cel puţin minimizează orice efect negativ pe termen lung cauzat, de exemplu, de migrarea poluanţilor atmosferici sau acvatici care provin din instalaţiile pentru deşeuri; şi    asigură, pe termen lung, stabilitatea geotehnică a oricăror baraje sau halde care sunt construite deasupra nivelului preexistent al terenului.         Planul de gestionare a deșeurilor trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente:    clasificarea propusă pentru instalația pentru deșeuri în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa nr. 3 a HG 856/2008, acolo unde este cazul:    în cazul în care se impune o instalație de categoria A pentru deșeuri, operatorul elaborează un document care demonstrează că o politică de prevenire a accidentelor majore, un sistem de management de securitate pentru aplicarea acesteia și un plan de urgență intern sunt puse în aplicare în conformitate cu art. 15 și 16;    în cazul în care operatorul consideră că nu este necesară o instalație de categoria A pentru deșeuri, acesta furnizează informații suficiente pentru a justifica acest lucru, inclusiv identificarea unor posibile riscuri de accidente;      caracterizarea deșeului în conformitate cu anexa nr. 2 și o declarație privind cantitatea totală estimată de deșeuri extractive generată în faza de exploatare;    o descriere a procesului care generează astfel de deșeuri și a oricărei tratări ulterioare la care acestea sunt supuse;    o descriere a modului în care depozitarea unor astfel de deșeuri poate afecta sănătatea populației și mediul și măsurile preventive care trebuie luate pentru minimizarea impactului asupra mediului în timpul exploatării și în etapa postînchidere a instalației, inclusiv aspectele la care se face referire la art. 35 alin. (1) lit. a), b), d) și e);    procedurile de monitorizare și control propuse în conformitate cu prevederile art. 32 și 33, după caz, și ale art. 35 alin. (1) lit. c);    planul propus  pentru  închidere,  inclusiv reabilitarea, procedurile  postînchidere și de monitorizare, conform prevederilor art. 38-43;    măsurile pentru prevenirea deteriorării calității apelor, potrivit Legii nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru prevenirea sau minimizarea gradului de deteriorare a aerului și solului, conform art. 44-49;    o evaluare a stării terenului ce poate fi afectat de instalația pentru deșeuri.    În tabelul de mai jos sunt clasificate fluxurile de deşeuri din industria extractivă şi a instalaţiilor pentru deşeuri în conformitate cu legislaţia europeană şi naţională.     Tabel 8. Exemplu de clasificarea deşeurilor şi de clasificarea instalaţiilor de deşeuri        Flux deşeuri extracţie    de de       Tip de deşeu    Clasificarea deşeurilor conform  HG  nr. 856/2002       Instalaţie gestionare deşeuri    Durata de stocare  în ani       Clasificare instalaţie         Sterile procesare       de    deşeuri cu conţinut de substanţe periculoase de la procesarea fizică şi chimică a minereurilor  nemetalifere       010407*       Sistemul iazului de decantare       Fără limită de timp       Instalaţie categoria A      Roci sterile (potenţial generatoare de ape acide  de mină)       deşeuri de la excavarea minereurilor ne- metalifere       010102    Cariere umplute cu roci sterile Depozite de roci sterile       > 1 an       Depozit deşeuri noninerte, nepericuloase         Nămoluri de epurare a apelor acide       deşeuri nespecificate de la staţiile de epurare a apelor reziduale - nămoluri provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale       190814    În timpul fazei de exploatare şi închidere preliminară:  iazul  de decantare       Fără limită de timp       Instalaţie categoria A      În timpul fazei de închidere și post- închidere:Lacul de  carieră Cetate       > 1 an    -  nu  considerată  instalație deșeuri    este     de      Soluri vegetale soluri decopertă  nepoluate       şi de       deşeuri de la excavarea minereurilor ne- metalifere       010102       Stive de sol vegetal şi sol de decopertă, nepoluate       > 3 ani       Depozit deșeuri inerte (stive de sol vegetal)        În cadrul RIM, se va include a caracterizare a deşeurilor rezultate, făcându-se apel la criteriile de încdrare a acestora în deşeuri inerte sau periculoase.    Monitorizarea impactului asupra mediului  Programele de monitorizare a mediului pentru acest sector ar trebui puse in aplicare pentru a aborda toate activitatile care au fost identificate ca avand potentiale efecte semnificative asupra mediului, in timpul operatiilor normale si a conditiilor deranjante. Activitatile de monitorizare a mediului ar trebui sa se bazeze pe indicatori directi sau indirecti ai emisiilor, efluentilor si utilizarii resurselor aplicabile proiectului respectiv. In unele proiecte, monitorizarea ar trebui sa se extinda pentru o perioada minima de trei ani de la inchidere sau mai lunga, daca conditiile proiectului sau     ale amplasamentului justifica acest lucru. Frecventa de monitorizare trebuie sa fie suficienta pentru a furniza date reprezentative pentru parametrul monitorizat. Monitorizarea trebuie efectuata de persoane instruite, care sa urmeze procedurile de monitorizare si inregistrare si sa utilizeze echipamente corect calibrate si intretinute. Datele de monitorizare trebuie analizate si revizuite la intervale regulate si comparate cu standardele de operare, astfel incat sa se poata lua toate masurile corective necesare.       Măsurile de monitorizare pentru proiectele cu efecte negative semnificative trebuie să fie incluse în decizia de acordare a acordului de mediu a unui proiect și ca atare, trebuie incluse, în general, în raportul EIM. Măsurile de monitorizare pot fi legate de alte cerințe legale, cum ar fi cele care decurg din Directiva IED, DCA sau Directiva Habitate. Trebuie să se țină seama de evitarea suprapunerii măsurilor de monitorizare în acest sens. Cerințele privind măsurile de monitorizare au fost adăugate la Directiva EIM ca parte a amendamentelor din 2014 (Articolul 8a și Anexa IV).    În general, măsurile de monitorizare pot contribui la asigurarea faptului că proiectele îndeplinesc toate cerințele legale de mediu existente și că impacturile sunt conforme cu proiecțiile Raportului EIM. De asemenea, acestea ar trebui să asigure faptul că orice măsuri de diminuare sau compensare pentru efectele semnificative preconizate se efectuează conform planificării.    Măsurile de monitorizare pot oferi, de asemenea, o imagine asupra calității procedurii EIM realizate și pot genera învățăminte și bune practici pentru viitoarele EIM.    Practicienii( evaluatorii de mediu) ar trebui să verifice mai întâi care sunt măsurile de monitorizare impuse de alte legislație. Dacă acestea nu sunt suficiente sau adecvate pentru monitorizarea impactului de mediu preconizat sau a măsurilor de diminuare propuse, pot fi propuse măsuri suplimentare în cadrul raportului EIM. Măsurile de monitorizare trebuie întotdeauna să fie proporționale cu natura impactului asupra mediului în ceea ce privește timpul, costurile și alte resurse implicate.    Măsurile de monitorizare trebuie să fie specifice și detaliate pentru a se asigura implementarea acestora, inclusiv definirea rolurilor, responsabilităților și resurselor. În unele cazuri, se pot face economii prin monitorizarea în comun a unor proiecte similare. Măsurile trebuie, de asemenea, să poată identifica și efecte neprevăzute importante.     Cerințe legislative pentru monitorizarea din cadrul EIM  Măsurile de monitorizare pot fi elaborate direct pentru Proiectul în cauză sau pot apărea din alte cerințe - legislația UE sau națională care reglementează funcționarea unui proiect, cerințele de finanțare sau alte surse. Este important - și o cerință a directivei - să nu existe o dublare sau o inconsistență a efortului de monitorizare. Pentru a evita suprapunerea, dacă măsurile de monitorizare provin din alte legislații ale UE sau naționale, atunci acest lucru ar trebui să se reflecte în Raportul EIM, pentru a informa autoritatea competentă. În acest caz, autoritatea competentă poate decide să utilizeze aceste măsuri existente (Articolul 8a, alineatul (4), al treilea paragraf).     Într-adevăr, Evaluarea Impactului din 2012 pentru revizuirea Directivei EIM a estimat că 50% din proiectele elaborate în fiecare an vor intra sub incidența altor legislații UE care necesită monitorizare, și astfel, monitorizarea va fi efectuată indiferent de cerințele EIM.  Amendamentele aduse Directivei din 2014 au consolidat cerințele de monitorizare atât în Raportul EIM, cât și în aprobarea de dezvoltare. În caseta de mai jos este prezentat un rezumat.        Monitorizarea efectelor adverse semnificative asupra mediului și/sau măsurile luate pentru a le diminua sunt acum necesare (atunci când este cazul) la emiterea aprobării de dezvoltare.    Dispozițiile de monitorizare pot fi impuse de legislația UE și, prin urmare, monitorizarea efectuată în temeiul Directivei EIM nu ar trebui să ducă la o suplimentare a dispozițiilor.    Dispozițiile de monitorizare trebuie examinate, după caz, în timpul pregătirii Raportului EIM și trebuie incluse în Raportul EIM.         
  
 Directivele SEA, IED și DCA, toate impun o monitorizare ex-post (a rezultatelor și nu a prognozelor), iar Directiva privind habitatele recomandă monitorizarea, după o evaluare adecvată, ca fiind o bună practică 
 O mai mare atenție ar trebui acordată acestor directive, precum și documentelor orientative aferente, la nivel UE sau național, nu doar ca mijloc de evitare a dublării cerințelor, în cazul în care un proiect intră sub incidența mai multor directive, ci și ca punct de referință pe baza căruia să se elaboreze orientări privind monitorizarea EIM ex-post. În termeni mai practici, monitorizarea nu trebuie să se suprapună cu monitorizarea efectuată în cadrul altor evaluări; prin urmare, practicienii ar trebui să se familiarizeze cu alte astfel de dispoziții. 
 Comisia Europeană a avut deja oportunitatea de a publica un document orientativ privind eficientizarea evaluărilor de mediu, inclusiv monitorizarea. Informațiile din acest document sunt relevante, o selecție a acestora fiind prezentată în caseta de mai jos. 
   
     
  Monitorizarea este considerată o practică bună.  Îndeosebi monitorizarea măsurilor de diminuare sau de compensare va contribui la asigurarea eficacității (fie asigurându-se faptul că nu se vor produce efecte adverse asupra integrității sitului, fie prin menținerea coerenței rețelelor).  
  
 (Directiva Habitate) 
  
 Adecvata 
  
 Evaluarea 
  
 Tabel 9. Cerințe de monitorizare prevăzute de alte legi UE în domeniul mediului 
   
   
    SEA  (Directiva privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului)    Statele membre monitorizează efectele semnificative asupra mediului ale implementării planurilor și programelor pentru a identifica într-o fază incipientă efecte adverse neprevăzute și pentru a putea întreprinde acțiuni de remediere adecvate [articolul 10, alineatul (1)].  Raportul EIM trebuie să cuprindă "o descriere a măsurilor preconizate privind monitorizarea" (Anexa I (i)).  Monitorizarea permite ca efectele semnificative reale asupra mediului ale implementării planului sau programului să fie testate prin comparație cu cele prognozate. Orice probleme care apar în timpul implementării, indiferent dacă au fost prevăzute sau nu, pot fi identificate, iar predicțiile viitoare pot fi făcute mai precis.  Monitorizarea poate fi integrată în compilarea informațiilor de bază pentru planurile și programele viitoare și în pregătirea informațiilor care vor fi necesare pentru EIM  ale proiectelor.      IED  (Directiva privind Emisiile Industriale)    Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autoritatea competentă reexaminează periodic toate condițiile de autorizare și actualizează aceste condiții acolo unde conformitatea cu Directiva IED este necesară.  Dacă autoritatea competentă solicită acest lucru, operatorul trebuie să prezinte toate informațiile necesare pentru reconsiderarea condițiilor de autorizare, incluzând în special rezultatele monitorizării emisiilor și alte date care permit o comparație a funcționării instalației cu cele mai bune tehnici disponibile și cu nivelurile de emisii asociate celor mai bune tehnici disponibile (Articolul 21, alineatele (1) - (2)).  Statele membre se asigură că se efectuează monitorizarea substanțelor poluante  atmosferice (Articolul 38). Monitorizarea emisiilor este prevăzută la Articolul 48, Articolul 60, Articolul 70 și depinde de tipul instalațiilor.      DCA  (Directiva Cadru privind Apa)    DCA include cerința de a stabili programe de monitorizare pentru monitorizarea stării apei, pentru a stabili o imagine de ansamblu coerentă și cuprinzătoare a stării  apei în fiecare district hidrografic (Articolul 8 și Anexa V).      Extrase din: Comisia Europeană, 2016, Document orientativ al Comisiei privind eficientizarea evaluărilor de  mediu efectuate în temeiul Articolului 2, alineatul (3) din Directiva EIM, JO C 273/1, 27.07.2016.    
   
 Luând în considerare cerințele legislative enunțate în această secțiune, măsurile de monitorizare ar putea: 
   
   Să asigure faptul că efectele semnificative identificate se dezvoltă așa cum a fost prevăzut;    Să asigure faptul că se implementează măsurile de diminuare și compensare a efectelor adverse semnificative;    Identifice efectele adverse semnificative neprevăzute.   
   
 Tipurile și numărul parametrilor de mediu monitorizați și frecvența de monitorizare sunt în strânsă legatură cu caracteristicile proiectului și trebuie să fie proporționale cu parametrii relevanți ai proiectului. 
   
 Directiva prevede câteva sugestii cu privire la acestea în Articolul 8a, alineatul (4): "natura, localizarea și dimensiunea proiectului și importanța efectelor sale asupra mediului". În esență, acest lucru înseamnă că timpul, efortul și costurile prezentate în măsurile de monitorizare ar trebui să fie justificate de importanța impactului asupra mediului, precum și de complexitatea măsurilor de diminuare și de compensare recomandate în raportul EIM pentru evitarea, reducerea sau compensarea efectelor. 
   
 Tabel 10. Recomandări de monitorizare 
   
       Etape / Activităţi    Cerinte de monitorizare ale    factorilor de mediu      Biodiversitate    Modificări ale morforlogiei si topografiei terenului, stabilitate    Aer- Emisii de noxe, COV,TSP, PM10 si PM2,5 metale, etc.    Emisii de substante poluante pe sol si in apele subterane    Zgomot si vibratii    Emisii in ape de surprafata -modificarea şi degradarea ecosistemelor  acvatice    Impact socio-economic, asociat cu posibille stamutari/relocari      Explorare           Defrişări *     X    X    X    X                     Execuţia de foraje şi şanţuri    X    X    X    X    X    X           Construcţia de drumuri industriale    X    X    X    X    X    X           Trafic/Circulaţia  persoanelor  şi  vehiculelor    X    X    X    X    X    X           Deseuri – namol/fluide de foraj         X    X    X         X           Pregătirea amplasamentului/Exploatarea resurselor minerale sau a zacamintelor de gaze  naturale si hidrocarburi           Înlăturarea/stocarea stratului de sol şi  vegetaţie    X    X    X    X    X    X    X      Dezvoltarea  infrastructurii (linii de energie, şosele, clădiri, concasoare,  benzi de transport)    X    X    X    X    X    X    X    
   
       Etape / Activităţi    Cerinte de monitorizare ale    factorilor de mediu      Biodiversitate    Modificări ale morforlogiei si topografiei terenului, stabilitate    Aer- Emisii de noxe, COV,TSP, PM10 si PM2,5 metale, etc.    Emisii de substante poluante pe sol si in apele subterane    Zgomot si vibratii    Emisii in ape de surprafata -modificarea şi degradarea ecosistemelor  acvatice    Impact socio-economic, asociat cu posibille stamutari/relocari      Extracţia şi depozitarea  minereurilor/rocilor    X    X    X    X    X    X    X      Tratarea apelor uzate industriale                   X         X           Scurgerea apelor de   suprafaţă  şi subterane                   X         X           Scăderea nivelului pânzei freatice    X    X    X    X         X    X      Crearea haldelor de roca sterila sau  alte instalatii pentru deseuri extractive    X    X    X    X    X    X    X      Transportul de materiale si substantei minerale extrase( prin conducte in cazul   gzelor   naturale   si  hidrocarburilor)    X    X    X    X    X    X    X      Procesare           Lesierea chimică, concentrarea sau  prelucrarea minereurilor *               X    X         X           Folosirea   şi  stocarea produselor     chimice  industriale*              X    X         X           Formarea de halde, iazuri miniere sau  bataluri pentru namol de foraj    X    X    X    X    X    X           Închiderea sitului           Reconturarea treptelor si taluzelor/ fronturilor de carieră şi a haldelor de  roca sterila    X    X    X    X    X    X           Acoperirea haldelor/instalatiilor de  deşeuri  extactive     X    X    X    X    X    X         
   
       Etape / Activităţi    Cerinte de monitorizare ale    factorilor de mediu      Biodiversitate    Modificări ale morforlogiei si topografiei terenului, stabilitate    Aer- Emisii de noxe, COV,TSP, PM10 si PM2,5 metale, etc.    Emisii de substante poluante pe sol si in apele subterane    Zgomot si vibratii    Emisii in ape de surprafata -modificarea şi degradarea ecosistemelor  acvatice    Impact socio-economic, asociat cu posibille stamutari/relocari      Îngrădirea zonelor periculoase    X                                    Dezafectarea drumurilor / demontarea  clădirilor    X    X    X    X    X    X           Reînsămânţarea/revegetarea zonelor  perturbate    X         X    X    X    X           Monitorizarea factorilor de mediu şi tratarea apelor evacuate de pe pe amplasament  in  perioada  post-  inchidere    X    X         X         X    X    
   
 Cerințele de monitorizare pot ajuta la asigurarea faptului că: 
   
   Impactul negativ semnificativ asociat activitatilor de construcție și exploatare a proiectelor nu depășeste impactul estimat/cuantificat în RIM și că măsurile luate pentru compensarea acestuia se realizează conform planificării;   
 Directiva EIM nu specifică modul de efectuare a monitorizării, cine ar trebui să o facă sau cum ar trebui analizate și utilizate rezultatele monitorizării. Mai jos sunt câteva sugestii mai practice pe care dezvoltatorii și practicienii le pot lua în considerare la proiectarea măsurilor de monitorizare ca parte a RIM. 
   
   Măsurile de monitorizare trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite implementarea corectă - parametrii, frecvența, metodele, responsabilitățile și resursele trebuie identificate în avans.       Autoritățile care emit acordul de mediu trebuie să se asigure că rezultatele monitorizării vor fi evaluate de autoritățile relevante, denumind această autoritate, dacă este relevant.    Consultarea cu autoritățile și comunitățile în timpul etapei de definire a domeniului de evaluare ar ajuta la identificarea problemelor care necesită monitorizare. Acest lucru poate crea, de asemenea, încredere și parteneriate care pot deveni valoroase în momentul colectării datelor pentru monitorizare.    În măsura în care este rezonabil, măsurile de monitorizare ar trebui să aibă capacitatea de a identifica orice efecte adverse neprevăzute, ceea ce înseamnă că ar trebui să ia în considerare situația mediului afectat, precum și efectele specifice (de exemplu emisiile, utilizarea resurselor) generate de proiect.    Măsurile de monitorizare pentru proiectele cu efecte negative semnificative trebuie să fie incluse în decizia de emitere a acordului de mediu pentru proiect și, ca atare, trebuie incluse, în general, în RIM. Măsurile de monitorizare pot fi legate de alte cerințe legale, cum ar fi cele care decurg din Directiva IED, Directiva Cadru Apa sau Directiva Habitate. Trebuie să se țină seama de evitarea suprapunerii măsurilor de monitorizare în acest sens. Cerințele privind măsurile de monitorizare au fost adăugate la Directiva EIM ca parte a amendamentelor din 2014 (Articolul 8a și Anexa IV).    În general, măsurile de monitorizare pot contribui la asigurarea faptului că proiectele îndeplinesc toate cerințele legale de mediu existente și că impacturile sunt conforme cu proiecțiile RIM. De asemenea, acestea ar trebui să asigure faptul că orice măsuri de diminuare sau compensare pentru efectele semnificative preconizate se efectuează conform planificării.    Măsurile de monitorizare pot oferi, de asemenea, o imagine asupra calității procedurii EIM realizate și pot genera învățăminte și bune practici pentru viitoarele EIM.    Practicienii ar trebui să verifice mai întâi care sunt măsurile de monitorizare impuse de alte legislații. Dacă acestea nu sunt suficiente sau adecvate pentru monitorizarea impactului de mediu preconizat sau a măsurilor de diminuare propuse, pot fi propuse măsuri suplimentare în cadrul RIM. Măsurile de monitorizare trebuie întotdeauna să fie proporționale cu natura impactului asupra mediului în ceea ce privește timpul, costurile și alte resurse implicate.    Măsurile de monitorizare trebuie să fie specifice și detaliate pentru a se asigura implementarea acestora, inclusiv definirea rolurilor, responsabilităților și resurselor. În unele cazuri, se pot face economii prin monitorizarea în comun a unor proiecte similare. Măsurile trebuie, de asemenea, să poată identifica și efecte neprevăzute importante.   
   
   REZUMAT FĂRĂ CARACTER TEHNIC     Acolo unde se impune realizarea evaluării impactului asupra mediului, dezvoltatorul va pregăti și depune ca parte a raportului de evaluare a impactului asupra mediului un rezumat fără caracter tehnic, adică un rezumat al conținutului RIM, ușor, accesibil, întocmit fără a folosi limbajul tehnic, astfel încât să fie ușor de înțeles de orice persoană fără specialitate pe mediu sau care nu cunoaște proiectul (Articolul 5(1)(e) și Anexa IV.9);  Criterii de evaluare a unui rezumat fără caracter tehnic (non-tehnic):    este ușor identificabil și este accesibil în cadrul RIM;    oferă o prezentare concisă, dar cuprinzătoare a Proiectului, mediului, efectelor Proiectului asupra Mediului, Măsurile de Diminuare propuse și amenajările propuse pentru efectuarea monitorizării    subliniază orice incertitudini semnificative privind Proiectul și efectele sale aupra mediului;    explică procesul de Autorizare a Dezvoltării privind Proiectul și rolul EIM în acest proces;    furnizează o imagine de ansaamblu asupra metodei de evaluare;    este scris intr-un limbaj non-tehnic evitând termenii tehnici, datele detaliate și discuțiile științifice;    este pe înțelesul oricărui nespecialist din rânul publicului.       Acest rezumat este astfel suficient de cuprinzător întrucât trebuie să includă prezentarea Proiectului, efectele semnificative, Măsurile de Diminuare, Măsurile de Monitorizare, Condițiile Inițiale și Alternativele rezonabile precum și metodele folosite pentru evaluare, inclusiv explicații privind obstacolele întâlnite pe parcursul analizei. Acest fapt arată că Rezumatul Non-tehnic ar trebui să aibă mai mult de câteva pagini. Totuși, trebuie reținut că este vorba doar de un rezumat și este necesar să fie concis și să fie suficient de angajant pentru a permite părților interesate și publicului să dobândească o înțelegere adecvată a aspectelor cheie in cauză și calea de urmat în continuare. În funcție de Proiect și de gradul de complexitate al aspectelor legate de mediu, un Rezumat non-tehnic cu 10-30 pagini este, in general, considerat o bună practică.     Mai mult, termenul „non-tehnic” arată că acest rezumat nu trebuie să cuprindă limbaj tehnic trebuie să fie pe înțelesul cuiva care nu are cunoștințe despre mediu sau o cunoaștere aprofundată a Proiectului și trebuie să fie ușor identificabil în cadrul RIM – trebuie să fie ori la început ori la sfârșitul documentului.     Autorii RIM se pot gândi și la furnizarea unui context despre metodologia realizării EIM, subliniind orice incertitudini semnificative privind rezultatele. De asemenea, ar putea fi utilă descrierea procesului de Autorizare a Dezvoltării pentru Proiect precum și rolul EIM în cadrul acestui proces pentru a ajuta membrii publicului să înțeleagă contextul EIM.       descriere a proiectului: prezentarea generală a Proiectului, cuprinzând descrierea locației acestuia, caracteristicile construcției și etapele de funcționare ale Proiectului, cât și o estimare a reziduurilor, emisiilor și deșeurilor care se așteaptă a fi generate în timpul etapelor de construcție și funcționare (Articolul 5(1)(a) și Anexa IV punctul 1);    Să cuprindă o descriere și o comparație completă a Alternativelor studiate; Alternativa zero: descrierea stării existente a mediului și a evoluției acestuia fără implementarea Proiectului. Aceste informații vor sta la baza întocmirii RIM, iar Statele Membre vor avea grijă ca informațiile pentru Alternativa 0, deținute de autorități, să fie disponibile pentru Dezvoltator (Anexa IV.3);    Acoperă fiecare factor de mediu intr-un mod care este proporțional cu importanța sa. Componentele de mediu afectate: descrierea factorilor de mediu afectați de Proiect, punându-se accent pe schimbarile climatice, biodiversitate, resurse naturale și accidente și dezastre (Articolul 3, Anexa IV punctele 4 și 8).    Impactul asupra mediului: acest capitol abordează noțiunea de ‘impact semnificativ’1 și importanța impactului cumulativ (Articolul 5(1)(b), Anexa IV punctul 5);    Măsuri de minimizare sau compensare, se vor lua în considerare caracteristici sau măsuri pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și compensarea impactului negativ (Articolul 5(1)(c) și Anexa IV.7);    Monitorizarea: Măsurile de monitorizare propuse vor fi incluse în RIM, acolo unde s-a identificat un impact negativ semnificativ. Monitorizarea va fi efectuată în timpul etapelor de construcție și operare a proiectului (Anexa IV.7);    structură clară cu o secvență logică care descrie de exemplu, conditțiile inițiale existente, impactul estimat (natura, extinderea și magnitudinea), obiectul măsurilor de diminuare / compensare propuse, importanța impactului inevitabile/ rezidual pentru fiecare factor de mediu în parte;    Să poată fi citit ca document simplu cu posibilitatea de verificare încrucișată( cross- reference);    Să fie concis, cuprinzător și obiectiv;    Să fie scris intr-o manieră obiectivă fără tendențiozitate;    Să folosească eficient diagrame, ilustrații, fotografii și alte grafice care să vină în sprijinul textului;    Să folosească o terminologie în consens cu glosarul;    Să facă trimitere la toate sursele de informații folosite;    Să ofere explicații clare privind aspectele complexe;    Cuprinde o bună descriere a metodei folosite pentru studiile aferente fiecărui factor de mediu ;    Oferă dovezi privind consultările efective (dacă o parte din consultări au avut deja loc)    Furnizează baza pentru consultări eficiente ce vor urma;    Se angajează să reducă impactul ( prin program) și să monitorizeze mediul;       Să cuprindă acolo unde este relevant, o lista de referinte detaliind sursele folosite pentru descrierea si evaluările incluse în raport.     Recomandari pentru continutul cadru al rezumatului non tehnic     Un rezumat, fără date tehnice, al tuturor informațiilor furnizate în raport, care să cuprindă cel puțin:    informații despre titularul proiectului: numele și adresa companiei titularului, numele, telefonul și faxul persoanei de contact;    informații despre autorul atestat al studiului de evaluare a impactului asupra mediului și al raportului la acest studiu: numele și adresa (persoanei fizice sau juridice), numele, telefonul și faxul persoanei de contact;    denumirea proiectului;    descrierea  proiectului  și  descrierea  etapelor  acestuia  (construcție,  funcționare, demontare/dezafectare/închidere/ postînchidere);    durata etapei de funcționare;    informații privind producția care se va realiza și resursele folosite în scopul producerii energiei necesare asigurării producției    informații despre materiile prime, substanțele sau preparatele chimice    informații despre poluanții fizici și biologici care afectează mediul, generați de activitatea propusă unde prin tipul poluării se înțelege: zgomot, radiație electromagnetică, radiație ionizantă, poluare biologică (microorganisme, viruși);    alte tipuri de poluare fizică sau biologică;    descrierea principalelor alternative studiate de titularul proiectului și indicarea motivelor alegerii uneia dintre ele;    localizarea geografică și administrativă a amplasamentelor pentru alternativele la proiect;    pentru fiecare alternativă: informații despre utilizarea curentă a terenului, infrastructura existentă, valori naturale, istorice, culturale, arheologice, arii naturale protejate/zone protejate, zone de protecție sanitară etc.;    informații despre documentele/reglementările existente privind planificarea/amenajarea teritorială în zona amplasamentului proiectului;    informații despre modalitățile propuse pentru conectare la infrastructura existentă.    descrierea activității, evitându-se utilizarea termenilor tehnici, a explicațiilor științifice etc.;    metodologiile utilizate în evaluarea impactului asupra mediului și, dacă există, incertitudini semnificative despre proiect și efectele sale asupra mediului;       impactul prognozat asupra mediului;    identificarea și descrierea zonei în care se resimte impactul;    măsurile de diminuare a impactului pe componente de mediu;    concluziile majore care au rezultat din evaluarea impactului asupra mediului;    prognoza asupra calității vieții/standardului de viață și asupra condițiilor sociale în comunitățile afectate de impact;    enumerarea, după caz, a altor avize, acorduri obținute;         ASPECTE  PRACTICE  PRIVIND  ELABORAREA  ȘI  ANALIZA CALITĂȚII   RAPORTULUI   PRIVIND   IMPACTUL   ASUPRA MEDIULUI   
   
 Articolul 3(1) al Directivei EIM impune ca efectele semnificative să fie identificate, evaluate și prezentate într-o „manieră adecvată”. Articolul 5(1) stabilește forma– informațiile trebuie să fie prezentate intr-un RIM care să permită părților interesate și autorităților să își formeze opinii și să ia decizii privind proiectul propus. Chiar dacă nu există cerințe formale privind formatul și prezentarea Raportului, se recomandă totuși ca RIM să stabilească în mod clar, considerațiile metodologice și raționamentul aflat în spatele identificării și evaluării efectelor semnificative astfel încât ceilalți să poată înțelege ponderea aferentă diferiților factori și să perceapă raționamentul evaluării . 
 Definirea „expertizei suficiente” (Autoritățile competente) 
 Articolul 5(3) din Directiva EIM prevede că Autoritățile Competente au acces la expertiza necesară pentru a evalua cu exactitate un RIM. Considerentul 33 din Directiva EIM arată că: „Este necesară suficientă expertiza in domeniul relevant al Proiectului vizat în scopul examinarii sale de către autoritățile competente pentru a se asigura că informațiile furnizate de Dezvoltator sunt complete și au o înaltă calitate”. Este necesar ca Autoritatea Competenta să verifice structura și logica RIM, precum și calitatea globală a datelor, raționamentelor și concluziilor prezentate.Autoritățile Competente pot avea competență internă sau pot accesa această competență, prin canale externe. Mai multe State Membre se asigură că toate autoritățile au acces la suficientă expertiză pentru a analiza Rapoartele EIM prin înființarea unor instituții pentru a servi acestui scop. Acestea diferă din punct de vedere al componenței, dimensiunii precum și al legăturii cu autoritățile. 
 În unele State Membre, acestea pot fi considerate independente: în Olanda, este numită o Comisie de către Minister al cărei rol exclusiv este acela de a păstra o listă cu aproximativ 300 de experți, care apoi sunt responsabili cu furnizarea unor opinii despre EIM. În Franța, organismul de analiză este constituit din nouă specialiști în evaluare, care provin direct din cadrul Ministerului Mediului, precum și șase experți competenți externi. 
   
 Alte State Membre au optat pentru un mecanism mai aproape de cel al platformei inter- instituționale (care poate include și membrii societății civile). De exemplu, în Cipru, zece membri formează Comitetul EIM incluzând reprezentanți ai diferitelor ministere, camera inginerilor, federatia organizațiilor de mediu și doi experți calificați 
   
 Competența expertizei și controlul calității RIM 
 Directiva impune ca RIM să fie pregătit de experți competenți: 
   Acolo unde, în prealabil, Dezvoltatorii nu au fost obligați formal să folosească experți competenți pentru a pregăti Rapoartele EIM, acum li se cere să se asigure că Rapoartele EIM sunt pregătite de astfel de experți;    Multe State Membre au adoptat sisteme pentru a se asigura că RIM este pregătit de experți competenți și Dezvoltatorii sunt obligați să se conformeze acestor cerințe atunci când aleg experții. Acestea cuprind sisteme de acreditare și liste cu experți sau instituții precalificate.   
 Directiva impune ca Autoritățile Competente să aibă suficientă calificare pentru analizarea RIM: 
   Mai multe State membre au deja sisteme funcționale, inclusiv înființarea unui organism independent pentru analiză. Funcțiile acestor organisme variază între Statele Membre, iar Dezvoltatorii și Autoritățile Competente trebuie să analizeze prevederile naționale.    Autoritățile Competente trebuie să angajeze astfel experți externi în cazul în care nu dispun de experți în plan intern, indiferent dacă există sau nu un organism formal de analiză.    Pot fi solicitate informații suplimentare de către Autoritatea Competentă atât timp cât informațiile sunt direct relevante pentru a ajunge la o Concluzie Motivată.  Articolele privind luarea deciziei asigură că este dată o justificare clară a motivelor și condițiilor asociate deciziei de a acorda (sau respinge) emiterea acordului de mediu și că cerințele privind mediul ce decurg din decizia EIM nu sunt marginalizate atunci când se ia decizia de a autoriza Dezvoltarea. Astfel, scopul urmărit este acela de a se asigura că procesul EIM a oferit informații în luarea deciziei și că se poate garanta un nivel înalt al protecției mediului odată ce Proiectul e implementat și funcțional.    După evaluarea efectelor asupra mediului prin realizarea raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului urmează etapa de analiză a modului în care au fost tratate problemele cerute în etapa de definire a domeniului.  Cerințele privind etapa de analiză sunt conținute în legea 292/2018, care prevăd că analiza calității raportului la studiul de evaluare se face de către autoritatea competentă pentru protecția mediului împreună cu autoritățile din colectivul de analiză tehnică (CAT),luându-se decizia de acceptare sau de refacere a raportului și de emitere/respingere motivată a acordului de mediu.     “Autoritatea publică pentru protecția mediului, împreună cu autoritățile participante în comisia de analiză tehnică, analizează calitatea raportului privind impactul asupra mediului și decide acceptarea sau refacerea acestuia”     Etapa de analiză se realizează respectându-se procedura de evaluare a impactului asupra mediului și de emitere a acordului de mediu, prevăzută în legea 292/2018, și pe baza indicațiilor din prezentul ghid metodologic.  Aspecte practice ale realizării analizei RIM  Toate instrumentele elaborate până în prezent în alte țări pentru realizarea etapei de analiză folosesc o formă sau alta de liste de control.    Lista poate fi folosită în două scopuri:     
   pentru a evalua calitatea raportului la studiul de evaluare, în scopul luării deciziei de eliberare a acordului de mediu; în acest caz utilizatorul listei de control va aprecia dacă raportul la studiul de evaluare este adecvat sau neadecvat. Dacă raportul este neadecvat, lista de control va indica utilizatorului care sunt informațiile suplimentare care mai trebuie cerute;    pentru a identifica necesitatea îmbunătățirii procesului de evaluare a impactului asupra mediului; de exemplu, se poate analiza care dintre informațiile solicitate în mod legal și furnizate de titularii diferitelor proiecte sunt de regulă de cea mai proastă calitate, necesitând astfel viitoare cercetări, ori se poate analiza calitatea în general sau evoluția în timp a calității studiilor de evaluare elaborate pentru diferite tipuri de proiecte.    Raportul la un studiu de evaluare trebuie să aibă următoarele calități pentru a fi considerat bun:    să conțină o descriere clară a proceselor urmărite;    să prezinte o structură clară și o secvență logică a informațiilor, de exemplu: impactul potențial,  condițiile  existente,  impactul  prognozat  (tip,  extindere,  mărime), posibilitățile de diminuare, mărimea și importanța impactului rezidual;    să conțină trimiteri bibliografice la sursele de informații folosite;    să fie concis, cuprinzător și obiectiv;    să fie imparțial;    să includă o descriere completă a proiectului propus;    să folosească diagrame, ilustrații, fotografii și alte materiale grafice;    să folosească o terminologie consecventă;       să prezinte un glosar al termenilor folosiți;    să acopere în mod corespunzător aspectele complexe;    să conțină o descriere adecvată a metodelor folosite pentru studierea fiecărui aspect de mediu;    să acopere fiecare aspect de mediu în mod proporțional cu importanța sa;    să demonstreze consultarea corespunzătoare a tuturor factorilor interesați;    să includă luarea în considerare a variantelor la proiect;    să prezinte programul de măsuri pentru limitarea efectelor și pe cel de monitoring;    să conțină un rezumat fără caracter tehnic;    să evidențieze modul în care se respectă cerințele altor reglementări.      Lista de control pentru etapa de analiză, constituie un suport pentru analiza gradului de conformitate a raportului la studiul de evaluare cu cerințele exprimate în îndrumar și cu ceea ce este acceptat ca fiind o practică bună în procesul de evaluare a impactului asupra mediului. Atunci când se spune despre un raport la studiul de evaluare că este adecvat se are în vedere cât de complet și de potrivit este acest studiu din punct de vedere al procesului de decizie.    Utilizatorul listei de control va analiza dacă raportul la studiul de evaluare îndeplinește două obiective:    furnizează decidenților toate informațiile necesare pentru luarea deciziei de emitere sau respingere a acordului de mediu;    permite comunicarea eficientă cu factorii consultați și cu publicul larg, astfel încât aceștia să poată face comentarii într-un mod folositor cu privire la proiect și la efectele sale asupra mediului.    Este important să se arate că lista de control pentru etapa de analiză nu constituie o verificare din punct de vedere tehnic sau științific a concluziilor raportului la studiul de evaluare, lucru ce nu poate fi făcut decât de experți.  Lista este organizată în 8 secțiuni:    Descrierea proiectului    Alternativele considerate    Descrierea factorilor de mediu posibil afectați de proiect       Descrierea posibilelor efecte semnificative ale proiectului, inclusiv a celor transfrontieră    Descrierea măsurilor de reducere a efectelor    Rezumat fără caracter tehnic    Calitatea prezentării    Apreciere generală a raportului la studiul de evaluare     
 În cadrul fiecărei secțiuni există un număr de întrebări, unele dintre ele fiind însoțite de observații care vin în sprijinul utilizatorului. 
 Dupa o citire rapidă și de ansamblu a raportului la studiul de evaluare pentru a se vedea cum este organizat și ce conține. Se parcurge lista de control pentru a se decide dacă întrebările sunt relevante pentru proiectul respectiv. Dacă întrebările sunt relevante, se scrie "DA" în coloana 2. 
 Pentru fiecare întrebare identificată ca fiind relevantă se analizează în detaliu raportul la studiul de evaluare și se hotărăște dacă informațiile specifice la care se referă întrebarea se regăsesc în raport într-un mod care să fie suficient pentru decident. După caz, se completează coloana 3 cu "adecvat" sau "neadecvat". 
 Pentru a face această apreciere utilizatorul listei de control va avea în vedere următoarele aspecte: dacă există unele omisiuni și, în caz afirmativ, dacă omisiunile sunt vitale pentru procesul de decizie. 
 Următorii factori pot fi luați în considerare atunci când se apreciază acest lucru: 
   mărimea și complexitatea proiectului și sensibilitatea mediului receptor;    dacă problemele de mediu ridicate de proiect sunt de importanță majoră;    părerea publicului și a consultanților, precum și existența unor controverse.   
 Dacă răspunsul la întrebarea din lista de control, în coloana 3, este "neadecvat" se vor nota în coloana 4 natura informațiilor care se cer suplimentar și, eventual, sugestii despre sursa și modul de obținere a acestor informații. 
 La sfârșitul fiecărei secțiuni a listei de control utilizatorul poate completa lista cu anumite tipuri de informații neincluse inițial, în cazul în care consideră că acestea sunt relevante pentru anumite caracteristici ale proiectului. 
   
 BIBLIOGRAFIE 
  Guidance on Screening (Directive 2011/92/EU as amended by 2014/52/EU)   http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA_guidance_Screening_final.pdf   Guidance on Scoping (Directive 2011/92/EU as amended by 2014/52/EU)   http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA_guidance_Scoping_final.pdf  
  Guidance on the Application of the Environmental Impact Assessment Procedure for Large-scale Transboundary Projects   http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/Transboundry%20EIA%20Guide.pdf  
  Guidance on Integrating Climate Change and Biodiversity into Environmental Impact Assessment   http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/EIA%20Guidance.pdf  
  Interpretation of definitions of project categories of annex I and II of the EIA Directive   http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/cover_2015_en.pdf  
  Guidance note on the application of Directive 85/337/EEC to projects related to the exploration and exploitation of unconventional hydrocarbon   http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/Annexe%202.pdf.pdf  
 The BREF for Management of Tailings and Waste-Rock in Mining Activities (MTWR) was developed following the Communication from the European Commission COM(2000) 664 on the ‘Safe Operation of Mining Activities’ and is not a part of the information exchange under the IED/IPPC Directive. 
  http://eippcb.jrc.ec.europa.eu/reference/BREF/mmr_adopted_0109.pdf  
  June                       2016                       draft   http://susproc.jrc.ec.europa.eu/activities/waste/documents/MWEI_BREF_Draft.pdf  
  The  BREF  for  Hydrocarbons  exploration  and  extraction  is  developed  following  the Communications from the European Commission on European energy security strategy (COM(2014) 330 final) and on the exploration and production of Hydrocarbons (such as shale gas) using high volume hydraulic fracturing in the EU (COM(2014) 23 final/2). The HC BREF is not a part of the information exchange under the IED/IPPC Directive.   http://ec.europa.eu/environment/integration/energy/hc_bref_en.htm  
 Exemptions under Article 4(7) of the Water Framework Directive Common Implementation Strategy Workshop 13-14 December 2016, Brussels  https://circabc.europa.eu/sd/a/d453b9ae-   e001-461c-80cc-a056d308295e/Key%20Issue%20Paper%204.7%20-%20Final.pdf  
 Workshop “new experience in implementation of article 4.7 of the water framework directive (wfd)    in    the    danube    region     Monday,    23rd    July    2018  
  https://www.danubewaterquality.eu/news/workshop  -new-experience-in-implementation-of-   article-47-of-the-water-framework-directive-wfd-in-the-danube-region  
   
 Exemptions to the environmental objectives under the water framework directive allowed for new modifications  or  new  sustainable  human  development  activities  (WFD  article  4.7)  https://circabc.europa.eu/webdav/CircaBC/env/wfd/Library/framework_directive/thematic_docu   ments/integrated_management/environmental_objectives/WFD%20Article%204-  
 7%20-%20final%20version%20for%20Circa.pdf 
  Wylfa Newydd Project 8.27 Water Framework Directive Information to Support Article 4(7) Derogation                     https://infrastructure.planninginspectorate.gov.uk/wp-   content/ipc/uploads/projects/EN010007/EN010007-001755-   8.27%20Water%20Framework%20Directive%20Information%20(Rev%201.0).pdf   13.Ghiduri si recomandari elaboarate de   ICMM – Consiliul International pentru Minerit si Metale   Inchidere si reabilitare  
  https://www.icmm.com/en-gb/environment/mine-closure/planning-for-integra  ted-mining-closure     https://www.icmm.com/en-gb/environment/mine-closure/land-reha  bilitation  
 Biodiversitate 
  https://www.icmm.com/en-gb/environment/biodiversity/partnerships-for-bi  odiversity     https://www.icmm.com/en-gb/environment/biodiversity/managing-biodiversity     https://www.icmm.com/en-gb/environment/biodiversity/mining-and-protected-areas   Schimbari Climatice  
  https://www.icmm.com/en-gb/environment/climate-change/climate-change  -adaptation     https://www.icmm.com/en-gb/environment/climate-change/climate-change  -policy-design     https://www.icmm.com/en-gb/environment/climate-change/redu  cing-greenhouse-gas-emissions   Managementul Apei  
  https://www.icmm.com/en-gb/environment/water/water-m  anagement     https://www.icmm.com/guide-to-catchment-b  ased-water-management     https://www.icmm.com/water-stewardship-fram  ework  
 Managementul substantelor chimice 
  https://www.icmm.com/en-gb/environment/managing-  metals-sustainably/chemicals-   management  
  Managementul sterilelor de procesare   https://www.icmm.com/en-gb/environment/tailings   Minerit si Dezvoltare Durabila   https://www.icmm.com/en-gb/environment  
  https://www.icmm.com/en-gb/metals-and-mineral  s/making-a-positive-contribution/sdgs  
 Ghiduri si recomandari elaboarate de  IFC - Environmental, Health and Safety Guidelines for Mining  
  https://www.ifc.org/wps/wcm/connect/1f4dc2804  8855af4879cd76a6515bb18/Final%2B-%2BMi   ning.pdf?MOD=AJPERES&id=1323153264157  
  http://www.euromines.org/publications/ifc-pf6-biodiversity-conservation-and-sustainable-   management-living-natural-resource  
   
  http://www.euromines.org/system/files/publications/oveperformance-standards-and-sustainable-   management-living-natural-resources.pdf  
   
 Ghiduri si recomandari elaboarate de  Euromines   http://www.euromines.org/publications/biodiversity/industry-guidance     http://www.euromines.org/publications/natura-2000-a-guide-to-the-guide  
  A   Cross-Sector   Guide   for   Implementing   the   Mitigation   Hierarchy   http://www.euromines.org/publications/a-cross-sector-guide-for-implementing-the-mitigation-   hierarchy  
  Guidance   Document:   Non-energy   mineral   extraction   and   Natura   2000   http://www.euromines.org/publications/guidance-document-non-energy-mineral-extraction-and-   natura-2000  
 Exploration and Mining in Finland's Protected Areas, the Sami Homeland and the Reindeer Herding Area 
  http://www.euromines.org/system/files/publications/finland.pdf  
  Mineral  resources  in  life  cycle  impact  assessment—defining  the  path  forward   http://www.euromines.org/publications/mineral-resources-in-life-cycle-impact-assessment-   defining-the-path-forward  
 http://www.euromines.org/system/files/publications/art.63-64-guidance.pdf   http://www.euromines.org/publications/strict-protection-certain-species-article-12    http://www.euromines.org/system/files/publications/article-6-guidance.pdf  
  Evaluation Study to support the Fitness Check of the Birds and Habitats Directives   http://www.euromines.org/publications/evaluation-study-to-support-the-fitness-check-of-the-   birds-and-habitats-directives  
 ANEXA I la Ghid cariere Studii de caz selectate/exemple de bună practică 
 Studiile de caz incluse în prezenta anexă au fost selectate datorită relevanţei pentru reţeaua Natura 2000 şi speciile protejate în temeiul Directivelor Păsări şi Habitate sau deoarece reprezintă exemple de bună practică în activităţile IENE care ţin cont de conservarea biodiversităţii. 
   
 Exemplele sintetice prezentate mai jos vizează următoarele aspecte: contribuţia pozitivă la biodiversitate (1), planificarea minerală (2), măsuri de atenuare (3), reabilitare (4), activităţi extractive în zone marine (5), monitorizare şi indicatori (6) şi cooperare cu autorităţile competente şi părţile interesate (7). 
   
 Exemplele urmăresc să ilustreze unele dintre aspectele discutate în prezentul ghid. Conţinutul prezentei anexe nu reflectă în mod necesar opiniile Comisiei Europene. 
   
    Exemple de efecte pozitive şi contribuţia IENE la biodiversitate      Planuri de acţiune pentru biodiversitate industrială (IBAP) Tip de exploatare :   Mai multe cariere   Ţări:  Regatul Unit, Germania      Descriere:  Unele IENE realizează planuri de acţiune pentru biodiversitate industrială (IBAP) în cadrul siturilor de extracţie pentru a asigura că biodiversitatea este integrată în activităţile fiecărui sit. Planurile identifică principalele habitate şi specii naturale prezente în cadrul siturilor de extracţie şi adiacente acestora şi elaborează o serie de recomandări eficiente din punct de vedere al costului prin care habitatele şi speciile respective pot fi conservate şi, după caz, consolidate. Precum în cazul planurilor de acţiune naţionale şi regionale pentru biodiversitate, planurile de acţiune pentru biodiversitate industrială se bazează pe examinarea florei şi faunei din situl respectiv şi stabilesc un program clar de implementare, monitorizare şi raportare a activităţilor legate de conservarea biodiversităţii. IBAP recomandă proiecte de conservare care completează programele naţionale şi regionale ori de câte ori este posibil.  Unele  întreprinderi  intenţionează  să  desfăşoare  planuri  specifice  de  acţiune  pentru biodiversitate (BAP) în toate carierele active. De exemplu, Tarmac din Regatul Unit a elaborat planuri individuale pentru 120 din siturile sale ca parte a angajamentului de a asigura că biodiversitatea este integrată în activităţile fiecărei cariere.  Un alt exemplu este Heidelberg Cement (Germania), care a emis orientări pentru promovarea biodiversităţii în toate siturile lor de extracţie minerală din Europa şi a început elaborarea unor planuri de gestionare a biodiversităţii (BMP) pentru toate siturile de extracţie legate de zonele NATURA 2000, ceea ce ar presupune elaborarea a peste 150 de BMP.      Referinţe:   http://www.angloamerican.co.uk/aa/development/performance/cs/cs200   8/tarmac/     http://www.heidelbergcement.com/NR/rdonlyres/C670433C-   321E-4DB9-B72F-    D0C0E9FF26FF/0/UK_biodiversity_and_geodiversity_action_   plans.pdf                    http://www.initiative-   nachhaltigkeit.de/downloads/Poster_Pilot_Schelklingen_en.pdf  Buha mare în carierele din Germania Tip de exploatare :   cariere din piatră   Ţară:  Germania   Habitate/specii ţintă:  Bubo bubo   SIC/APS:  NU      Descriere:  Buha mare ( Bubo bubo ) este cea mai mare bufniţă din Europa şi este inclusă în anexa I la Directiva Păsări. Buha mare îşi face cuibul în păduri montane stâncoase şi pe versanţi şi stânci inaccesibile, însă în Germania majoritatea acestor păsări se întâlnesc în prezent în cariere din piatră, care le oferă bune posibilităţi de a-şi face cuibul. Acest fapt a determinat o întreprindere germană de extracţie şi o organizaţie de conservare a naturii să elaboreze o orientare privind buna practică pentru conservarea speciei buha mare în cariere, care cuprinde următoarele recomandări:     În carierele în care stânca este exploatată cu ajutorul concasoarelor hidraulice şi nu prin explozie, astfel de structuri sunt mai puţin întâlnite. Operatorii carierelor pot contribui în acest caz prin crearea de zone artificiale de creştere.  Este chiar posibilă ajutarea speciei buha mare pe parcursul exploatării în stâncă. Operatorii carierelor pot înlătura materialul astfel încât să creeze nişe de până la 2 metri adâncime în loc să lase feţe plane. Cu cât sunt disponibile mai multe spaţii de creştere, cu atât este mai uşor pentru o buhă mare să accepte pierderea unui spaţiu de creştere cauzată de avansarea exploataţiei.  Buha mare se întoarce periodic la cuib. În zonele care au fost recunoscute ca zone de creştere, dacă este posibil, ar trebui evitate activităţile de exploatare. Carierele sau grămezile de deşeuri de steril, acolo unde activitatea s-a finalizat, pot fi marcate ca zone de evitat pentru a proteja cuiburile. Oamenii ar trebui să evite zonele respective pentru a nu perturba păsările.     Caracteristicile biologice ale speciei buha mare care trebuie luate în considerare la adoptarea măsurilor/practicilor de conservare:    Perioada de reproducere pentru buha mare este între jumătatea lui ianuarie şi sfârşitul lui martie.    Perioada de eclozare de patru săptămâni începe în aprilie.    Părinţii îşi îngrijesc puii între mai şi iulie.    Puii îşi părăsesc părinţii între august şi septembrie.    Aceste perioade pot varia în funcţie de regiune şi vreme.    După ce au ales un cuib, numeroase păsări se întorc periodic la acesta.     Referinţe:  Bundesverband Baustoffe – Steine und Erden e.V., Berlin, NABU, Naturschutzbund Deutschland, Bonn. 2007. Betreiber von Steinbrüchen sichern      den      Lebensraum      von      Uhus   http://www.gips.de/organisat/bvgips/publik/uhu-     flyer/Gips_FlyerUhu_BBS_LDIN6S.pdf         Cariere: o oportunitate pentru biodiversitate     Tip de exploatare :   cariere din stâncă   Ţară:  Franţa    Habitate/specii ţintă:  Corvus corax, Bubo bubo, Bufo calamita ,  Charadrius dubius, Tachybaptus ruficollis ,  Hottonia palustris  etc.   SIC/APS:  N.A.      Descriere:  În octombrie 2008, UNICEM (Union Nationale des Industries de Carrières et Matériaux de construction) a publicat rezultatele unui studiu extensiv  privind biodiversitatea în carierele din rocă   dură din Franţa . Conform datelor colectate de oamenii de ştiinţă, carierele reprezintă o adevărată oportunitate pentru biodiversitate. Aceste situri adăpostesc aproximativ 50% din păsările, reptilele, amfibienii şi lăcustele de pe teritoriul francez. Studiul a fost efectuat la solicitarea UNICEM, sub conducerea unui comitet ştiinţific prezidat de Muzeul Naţional de Istorie Naturală ( Museum National d'Histoire Naturelle – MNHN ). S-au efectuat studii ecologice în 35 de cariere masive din piatră; jumătate dintre acestea fiind în prezent situri active de extracţie. O sinteză a principalelor rezultate este  prezentată mai jos:          Faună: 362 de specii identificate în carierele examinate, dintre care 164 sunt enumerate ca fiind  de valoare semnificativă pentru patrimoniul natural*  în Franţa. Printre acestea se numără:  -121 de specii de păsări (şi anume 45% din speciile de păsări prezente în Franţa). De exemplu corbul comun ( Corvus corax ) şi buha mare ( Bubo bubo ).  -19 specii de reptile (şi anume 51% din speciile de reptile prezente în Franţa)  -16 specii de amfibieni (şi anume 50% din aceste specii prezente în Franţa). De exemplu broaştele Bufo calamita ( Bufo calamita ).  -81 de specii de cosaşi şi lăcuste (41% din speciile de cosaşi şi lăcuste prezente în Franţa continentală)    Flora: 1096 de specii au fost identificate în carierele examinate, din care 96 sunt enumerate ca fiind  de valoare semnificativă pentru patrimoniul natural*  în Franţa.         Anterior acestui studiu, în 1995 a fost lansat un studiu ecologic, sub coordonarea ştiinţifică a MNHN şi a Centrului naţional de cercetare ştiinţifică ( Centre National de la Recherche Scientifique – CNRS ), pentru a realiza un inventar al  zonelor umede care provin din exploatarea carierelor . Sondajul s-a desfăşurat în 17 cariere aluvionare în bazinele celor 6 râuri din Franţa. În continuare este prezentată o sinteză a principalelor rezultate privind speciile animale şi vegetale întâlnite:  -132 de specii de păsări de reproducţie (echivalentul a 48% din speciile de păsări de reproducţie din Franţa), din care 28 de specii de păsări de reproducţie sunt considerate rare sau foarte rare. De exemplu, prundăraşul gulerat mic  (Charadrius dubius ) şi corcodelul mic ( Tachybaptus ruficollis ).  -17 specii de reptile (45% din speciile de reptile întâlnite în Franţa), din care 5 specii sunt pe cale de dispariţie.  -16 specii de amfibieni (52% din speciile de amfibieni prezente în Franţa), din care 5 specii sunt pe cale de dispariţie.  - 52 de specii de libelule (45% din speciile de libelule prezente în Franţa).  -26 specii protejate de plante, de exemplu violeta de apă (Hottonia palustris).     * În Franţa, această categorie de protecţie justifică desemnarea zonelor care prezintă mari capacităţi biologice şi un stadiu corespunzător de conservare drept zone naturale de interes ecologic animal şi vegetal (Zones Naturelles d’Intérêt Ecologique Faunistique et Floristique - ZNIEFF).     Referinţe:  UNICEM 2008. Les carrières, une opportunité pour la biodiversité. Dossier de presse.   http://www.3dterritoires.org/UNICEM/dossier_presse/UNICEM_communique.pdf    UNICEM 2008. Les carrières, une opportunité pour la biodiversité. Fiche #3 : La Biodiversité dans les carrières de roches massives. Disponibil la:   http://www.3dterritoires.org/UNICEM/dossier_presse/03-   UNICEM_biodiversite_dans_carrireres_roches_massives.pdf   UNICEM 2008. Les carrières, une opportunité pour la biodiversité. Fiche #2 : La Biodiversité dans les carrières de roches meubles. Disponibil la:   http://www.3dterritoires.org/UNICEM/dossier_presse/02-   UNICEM_biodiversite_dans_carrieres_roches_meubles.pdf         APS desemnată într-o carieră     Tip de exploatare :   Extracţie de pietriş în râul Vah   Ţara:  Slovacia    Habitate/specii ţintă:  Sterna hirundo, Ixobrychus minutus  şi  Porzana porzana  SIC/APS:  APS Dubnické štrkovisko (SKCHVU006)      Descriere:  APS Dubnické štrkovisko (SKCHVU006) este situată într-o zonă în care s-a efectuat excavarea industrială a pietrişului în râul Vah. Datorită excavării incomplete (fiind lăsate mici insule), s-a creat un sit natural. Odată cu finalizarea activităţii extractive, s-a înregistrat o succesiune naturală rapidă care a condus la crearea unei zone de înaltă calitate pentru păsările sălbatice. În Slovacia, acest sit (ca. 60 ha) este unul dintre primele trei habitate de creştere ale  Sterna hirundo,  o specie inclusă în Directiva Păsări, şi care depinde de gestionarea periodică a succesiunii naturale, efectuată, în acest caz, atât de stat, cât şi de organizaţii non-guvernamentale. În cadrul sitului se găsesc alte şase specii de păsări care şi-au făcut cuib, inclusiv  Ixobrychus minutus  şi  Porzana porzana.  Vechea carieră este utilizată, de asemenea, pentru speciile migratoare şi pentru iernare. Situl îşi păstrează caracterul ecologic în pofida faptului că face parte dintr-o zonă autorizată de exploatare şi este situat într-o zonă puternic modificată antropic, în apropierea unui oraş şi a unei autostrăzi.     Referinţe:  Ministerul mediului, Slovacia. 2008           A se vedea de asemenea  :        Ziua europeană a mineralelor 2009 – studii de caz privind biodiversitatea     În 2009, Ziua europeană a mineralelor a fost organizată de sectorul european al mineralelor şi organizaţiile conexe, acordând o atenţie deosebită biodiversităţii. Situl web creat de IMA Europe oferă numeroase studii de caz şi exemple relevante de conservare a biodiversităţii în siturile de extracţie minerală.           Studii de caz UEPG privind biodiversitatea     Baza de date cu studii de caz privind biodiversitatea este un sit web creat de UEPG care oferă exemple de reabilitare şi gestionare a habitatelor, gestionare a speciilor (floră, păsări, amfibieni, insecte, crustacee şi lilieci), evaluare ecologică, cooperarea părţilor interesate şi contribuţia pentru comunitate.           Studii de caz EuroGypsum privind biodiversitatea     Industria europeană a gipsului prezintă în acest document activităţile desfăşurate pentru conservarea biodiversităţii în unele situri de extracţie din mai multe ţări: Austria, Germania, Italia, România, Spania, Regatul Unit şi Franţa.      Referinţe:   http://www.eurogypsum.org/Bioweb.pdf.pdf            Studii de caz Euromines privind biodiversitatea     Asociaţia europeană a industriilor extractive şi a industriei minereurilor metalice şi mineralelor industriale este membru asociat al Consiliului Internaţional pentru Minerit şi Metale. Ambele organizaţii au elaborat orientări, cu exemple relevante, privind gestionarea biodiversităţii.           Planificarea exploatarii resurselor minerale. Bune practici implementate de Statele membre UE      Tabel. 1. Studii de caz / Listă de bune practice        Nr.  Crt.    Studiu de caz    Bune practici selectate din studiul de caz      1.     Declaraţia privind politica în domeniul exploatării mineralelor în Regatul Unit, disponibilă la adresa   http://www.communities.   gov.uk/publications/plan   ningandbuilding/minerals   policystatement5    Planurile de dezvoltare locală sau regională trebuie să indice clar locaţia siturilor desemnate de importanţă pentru biodiversitate şi geodiversitate, făcând distincţii clare între ierarhia siturilor desemnate la nivel internaţional, naţional, regional şi local Planurile de dezvoltare locală sau regională trebuie să identifice orice zone sau situri pentru restaurarea sau crearea de noi habitate prioritare care contribuie la ţintele regionale şi sprijină restaurarea prin politici corespunzătoare      2.     Scema departamentală a carierelor, Franţa, disponibilă la adresa   http://www.ineris.fr/aida/    ?q=consult_doc/consulta   tion/2.250.190.28.8.753     Clasificarea depozitelor de resurse minerale, astfel încât potenţialii investitori în acest domeniu, dar şi autorităţile publice interesate, astfel:  Depozite care nu pot fi exploatate din cauza unor constrângeri severe: rezerve naturale, zone de protecţie pentru colectarea apei etc.  Depozite care pot fi exploatate, însă sunt supuse unor constrângeri mai puţin severe: zone naturale sensibile, Natura 2000 etc. Carierele pot fi permise cu condiţia adoptării unor măsuri adecvate în ceea ce priveşte constrângerile existente.  Depozite care nu au constrângeri speciale şi pot fi exploatate în  conformitate cu reglementările existente.           3.     Politica în domeniul exploatării resurselor minerale în Slovacia, disponibilă la adresa   http://www.rokovania.sk/   appl/material.nsf/0/B080   67F0A780A79BC1256E   9F00340B6D?OpenDoc   ume   nt     Pe lângă alte măsuri şi obiective ce vizează strict domeniul politica în domeniul minier din Slovacia prevede şi:  analiză a suprapunerii tuturor zonelor protejate (inclusiv siturile Natura 2000) şi a depozitelor de materii prime      4.    Planificarea în domeniul exploatării resurselor minerale în Austria, sursă de consultare: Weber L. (prezentare)   2008.  Ministerul economiei şi muncii, Viena. SEIE Bruxelles, 25 iunie 2008.    Planul privind exploatarea resurselor minerale din Austria prevede printre altele şi:  identificarea depozitelor de resurse minerale importante pentru ţară şi analiza acestora din punct de vedere a conflictelor în utilizarea terenurilor. Rezultatul acestei analize s-a materializat în elaborarea unor hărţi privind:   Calitate . Se prevăd 5 clase în funcţie de litologie; prima clasă (1) corespunde cu depozitele de nisip  şi pietriş de cea mai bună calitate, iar ultima (5), cu cele de cea mai slabă calitate.   Cantitate . Sunt avute în vedere date privind dimensiunea depozitelor minerale (suprafaţă, grosime)  şi sunt descrise 5 clase în ceea ce priveşte productivitatea.  Potenţial geologic . Se obţine din combinaţia celor doi factori anteriori cu 5 clase stabilite în funcţie de acest potenţial.   Importanţă regională . În funcţie de numărul actualelor situri miniere, se stabilesc 5 clase de importanţă.   Caracter adecvat . Drept rezultat final al acestui prim proces, se calculează o hartă a compatibilităţii pentru nisip şi pietriş din combinaţia între potenţialul geologic şi importanţa regională. Din nou, se descriu 5 clase diferite.        În urma analizei studiilor de caz, următoarele aspecte de bună practică ar putea fi aplicate şi în ţara noastră:  Abordarea integrată a considerentelor economice şi de mediu în ceea ce priveşte exploatarea resurselor minerale din faza elaborării strategiilor în domeniul exploatării resurselor minerale. O analiză a depozitelor minerale exploatabile în raport cu constrângerile de mediu ar trebui să fie inclusă în această strategie (cum ar fi de exemplu suprapunerea depozitelor cu zone importante din punct de vedere ecologic);  Planurile de dezvoltare regională şi locală ar trebui să rea pentru zonele lor de interes informaţiile din strategiile / planurile ierarhic superioare şi eventual să ofere mai multe detalii privind constrângerile de ordin ecologic si de mediu în ceea ce priveşte depozitele de resurse minerale existente în teritoriul pentru care acestea sunt elaborate;  Stabilirea unor clase de prioritate în exploatarea depozitelor de resurse minerale, în care să se ţină cont nu doar de disponibilitatea şi uşurinţa în exploatare a resursei, cât şi de constrângerile de mediu;     Tabel 2. Analiza comparativă a studiilor de caz. Aspecte principale abordate     Nr. Crt.    Studiu de caz    Aspecte ecologice şi suprapuner ea cu ariile protejate    Planificarea în domeniul resurselor minerale    Funcţiuni conflictual e între exploatare a resurselor şi  alte  utilităţi ale  terenurilor    Clasificarea depozitelor de resurse minerale    Elaborare a unor hărţi cu caracter strategic      1.     Declaraţia privind politica în domeniul exploatării mineralelor în Regatul Unit, disponibilă la adresa   http://www.communities.g   ov.uk/publications/plannin   gandbuilding/mineralspolic   ystatement5    x    x                     2.     Schema departamentală a carierelor, Franţa, disponibilă la adresa   http://www.ineris.fr/aida/?q   =consult_doc/consultation/  2.250.190.28.8.753    x    x    x    x    x      3.     Politica în domeniul exploatării resurselor minerale în Slovacia, disponibilă la adresa   http://www.rokovania.sk/a   ppl/material.nsf/0/B08067   F0A780A79BC1256E9F00    340B6D?OpenDocume   nt     x    x                     4.    Planificarea în domeniul exploatării resurselor minerale în Austria, sursă de consultare: Weber L. (prezentare)    2008.  Ministerul economiei şi  muncii, Viena. SEIE Bruxelles, 25 iunie 2008.    x    x    x    x    x        Studiile de caz analizate în vederea selectării unor exemple de bună practică aplicabile la nivelul ţării noastre au pus în evidenţă că cea mai frecventă şi mai intensă preocupare a ţărilor europene în domeniul exploatării resurselor minerale o constituie suprapunerea acestora cu arii naturale protejate, în toate cele patru ţări analizate aceasta fiind preocuparea majoră.  Planificarea resurselor minerale în Franţa are mai degrabă un caracter strategic, cu scopul de a oferi un cadru optim pentru planurile /strategiile ierarhic inferioare, cele la nivel regional sau local.  Exploatarea resurselor minerale în Slovacia are drept scop exploatarea durabilă a resurselor minerale, unul dintre obiectivele prioritare ale acesteia fiind. reducerea la minimum a excavării materiilor prime în zone protejate. Analiza conflictelor prin re-evaluarea resurselor de materii prime în zone protejate. Delimitarea limitelor excavării la suprafaţă: aplicarea acesteia în planificarea teritoriului pentru a coincide cu necesităţile regionale şi o utilizare pe termen lung a resurselor.  În Austria, politica în domeniul exploatării resurselor minerale are un vădit caracter practice, deoarece conţine o hartă care conţine informaţii privind caracterul adecvat real al teritoriului privind zonele care trebuie protejate la planificarea utilizării terenurilor, dar şi clasificarea depozitelor în funcţie de o serie de criterii economice, practice şi de mediu.  Concluzii, îndrumări şi linii directoare  Următoarele concluzii au rezultat în urma analizei cazurilor de bună practică:    Domeniul exploatării resurselor minerale este un domeniu economic prioritar pentru toate ţările analizate;       În toate ţările analizate , planificarea exploatării resurselor minerale a integrat criteriile de mediu de la nivelul strategiilor naţionale. În acest fel, se respectă principiile europene în domeniul evaluării strategice de mediu. Se asigură în acest mod o integrare efectiva a considerentelor de mediu în intocmirea planurilor de exploatare a resurselor minerale. De asemenea, se ofera din timp semnale de avertizare cu privire la opţiunile de dezvoltare care nu asigura o dezvoltare durabila, inaintea formularii proiectelor specifice şi atunci cand inca exista alternative majore, incepand de la nivelul strategiilor naţionale şi pana la nivelul localitaţilor urbane sau al comunelor. Ca atare, acest mod de abordare faciliteaza o mai buna luare în considerare a criteriilor de mediu în formularea strategiilor / planurilor care creeaza cadrul pentru proiectele specifice.     Interferenţa depozitelor minerale cu arii naturale protejate, în special cu cele din reţeaua ecologică Natura 2000, reprezintă o preocupare majoră la nivelul tuturor ţărilor analizate. Depistarea timpurie a conflictelor de acest gen este benefică atât din punct de vedere ecologic, dar şi economic, putându- se lua decizii înainte de a investi în anumite direcţii (prospectare, achiziţionare de teren, elaborare de studii etc.), acest lucru fiind extrem de util pentru potenţialii dezvoltatorin în acest domeniu.          Atenuare       Conceperea proiectului pentru protejarea siturilor Natura 2000 Tip de exploatare :   extracţie de nisip din silice pură   Ţara:  Germania   Habitate/specii ţintă:  NU   SIC/APS:  În apropierea zonelor Natura 2000 (DE 4549-301 “Rohatschgebiet zwischen Guteborn und Hohenbocka” şi DE 4549-303 “Peickwitzer Teiche”)  .      Descriere:  S-a planificat extinderea unui sit minier pentru nisip din silice pură (iaz minier) în Brandenburg, care ar necesita reducerea nivelului apei subterane pentru a obţine acces la o parte a depozitului mineral de deasupra pânzelor freatice a iazului minier şi pentru a extrage partea rămasă a mineralelor de sub suprafaţa apei cu ajutorul unei drage. Prin urmare, nivelul apei subterane ar fi scăzut, de asemenea, în zonele din apropiere, ceea ce ar fi avut un efect negativ asupra a două zone umede din apropiere desemnate ca situri Natura 2000.  Pentru a evita un astfel de impact, draga a fost modificată astfel încât să permită întreprinderii să desfăşoare proiectul minier fără o extracţie minerală deasupra pânzelor freatice şi, prin urmare, fără a reduce nivelul apei subterane. Astfel, a fost evitat impactul negativ asupra nivelului apei subterane în zonele învecinate şi asupra biotopurilor din zonele umede.     În plus, întreprinderea a rambleiat canalele de drenare care au fost construite anterior în unul dintre biotopurile din zonele umede pentru a usca terenul din motive agricole. Rambleul a oprit drenarea, constituind, prin urmare, o măsură favorabilă biotopului din zona umedă şi dezvoltării ulterioare a acestuia.     Referinţe : Studiu de caz furnizat de Quarzwerke GmbH.   Gerling,  H.  &  Puetter,  T.  2004.  Praktische  Erfahrungen  mit  der  FFH- Verträglichkeitsprüfung. Kies+Sand, 1/2004.     Măsuri de atenuare pentru veveriţele zburătoare     Tip de exploatare :   mină de aur   Ţară:  Finlanda     Habitate/specii ţintă:   veveriţa zburătoare ( Pteromys volans )  SIC/APS:  NU      Descriere:  O mină de aur din sud-vestul Finlandei a fost proiectată şi permisă pe o zonă de 45 de hectare, care cuprinde atât exploatare la zi, cât şi subterană. În afară de evaluarea impactului asupra mediului, s-a efectuat un studiu detaliat al valorilor naturale ale zonei. Au fost examinate păsările şi plantele şi s-au realizat studii separate privind veveriţa zburătoare, care este cel mai important mamifer din zonă şi reprezintă o specie protejată în temeiul Directivei Habitate. Conform studiului, existau trei teritorii ale acestei specii în zona de exploatare în care trăiesc probabil 1- 3 masculi şi trei femele de reproducţie. În zonă nu erau numeroşi copaci disponibili în care veveriţele să îşi facă cuibul. Fiecare dintre cele trei teritorii a fost studiat în detaliu, ţinând cont şi de posibilele legături dintre acestea şi alte zone ale veveriţelor zburătoare din afara sitului de exploatare. Cel mai apropiat sit Natura era situat la 5 km nord-est de exploataţie.     Iniţiatorul şi-a completat proiectul privind protejarea veveriţei zburătoare după ce s-a consultat cu autorităţile regionale în domeniul mediului. În conformitate cu concluziile studiului, conservarea veveriţei zburătoare era posibilă dacă nu se efectuau tăieri rase extensive, iar legăturile cu pădurea din nord-vest erau păstrate .  Etapa de lucru a exploatării la zi urma să dureze aproximativ 3–4 luni. Zona de exploatare la suprafaţă era delimitată pentru a nu se extinde către rutele de tranziţie dintre teritoriile veveriţei zburătoare. Această specie se deplasează noaptea, când nu se desfăşoară multe activităţi în zona de exploatare la zi.  Autorizaţia condiţionată de protecţia veveriţei zburătoare a inclus următoarele reguli:    Marginea exploatării la suprafaţă se poate extinde la maximum 40 m distanţă de cel mai apropiat copac în care îşi are cuibul o veveriţă. Între copac şi exploatare pădurea nu trebuie să conţină buşteni, cu excepţia zonei de 5 metri între marginea exploataţiei şi pădure, unde se poate permite tăierea arborilor din motive de siguranţă a  exploataţiei. Astfel, ar fi menţinută o zonă de pădure de 40 m lăţime între copacul în care veveriţa îşi are cuibul în teritoriul 1 şi marginea exploatării la suprafaţă.    Copacii pentru reproducere şi hrană de pe teritoriile veveriţei zburătoare din zonă nu trebuie distruşi şi trebuie păstraţi suficienţi copaci pentru adăpost în jurul copacilor din teritoriu în care îşi au cuibul. Nu se vor tăia copacii de pe traiectoria veveriţei zburătoare din cadrul zonei de exploatare.    Accesul la mina subterană trebuie situat în afara teritoriilor pentru ca, la construirea tunelului, vechii copaci (plopi tremurători sau molizi), care sunt copaci de reproducere şi de odihnă pentru specie, să nu fie tăiaţi.       Referinţe : Studiu de caz furnizat de Euromines (Polar Mining Oy, Vammala, Finlanda)         O carieră de porfir* într-o zonă protejată: Les Grands Caous din Saint-Raphaël     Tip de exploatare :   Carieră de porfir   Ţară:  Franţa   Habitate/specii ţintă:  pădure mediteraneană (măslini, stejari de plută, pini, etc.)     SIC/APS:   NU (în apropierea sitului natural  Estérel Oriental )     Descriere:  Cariera  Grands Caous  este situată pe dealurile sitului natural  Estérel Oriental , care conţine un depozit de înaltă calitate de porfir albastru, unic în regiune, cu caracteristici geotehnice excepţionale. Cariera este situată la graniţa vestică a sitului. Mediul natural este bogat şi fragil, cu stejari de plută, iarbă neagră şi pini. Actuala excavare nu este foarte vizibilă deoarece este săpată în teren.           Pentru a reduce la minimum efectele, operatorul a limitat zona de extracţie. Profilul coamelor nu este afectat, iar extracţia subterană reduce la minimum impactul, care este limitat la imediata vecinătate. Ca parte a procesului de autorizare s-a efectuat o examinare a peisajului, care a contribuit la definirea reabilitării finale şi la vizualizarea diferitelor etape prin modele la scară şi imagini computerizate. Au fost prevăzute condiţii stricte pentru reabilitarea sitului. De asemenea, există un plan de gestionare a apei care permite restaurarea malurilor râului şi colonizarea acestor zone cu vegetaţie spontană.     * Porfirul este o varietate de rocă vulcanică alcătuită din cristale macrogranulare, precum feldspatul sau cuarţul, dispersate într-o matrice feldspatică cu granule fine sau o masă fundamentală.  Referinţă:  DIREN/DRIRE PACA. 2006. Guide de bonnes pratiques. Aide à la prise en compte du paysage et du milieu naturel dans les études d’impact de carrières en Provence-Alpes-Côte d'Azur. Tome 2.            Bune practici ecologice în cariera La Falconera, Catalonia     Tip de exploatare :   carieră de calcar   Ţară:  Spania   Habitate/specii ţintă:  NU     SIC/APS:   zona naturală protejată  Macizo de Garraf , în apropiere de SIC  Serres del Litoral Central .     Descriere:  La Falconera  este o carieră de calcar din zona naturală protejată  Macizo de Garraf , în provincia Barcelona, care de asemenea este situată în apropierea SIC  Serres del Litoral Central . Valoarea de conservare a zonei i-a determinat pe operatori să ţină cont de toate măsurile şi bunele practici necesare care urmăresc atenuarea sau reducerea la minimum a efectelor negative potenţiale precum zgomotul, vibraţiile, praful, particulele, deşeurile etc.   Măsurile de atenuare au cuprins, de asemenea, delimitarea şi crearea de zone neexploatate în care s-au descoperit valori naturale semnificative şi stabilirea de perimetre de protecţie, inclusiv ariile împădurite din apropierea zonelor de mare valoare ecologică ,  care au rămas intacte. Cariera a primit premiul pentru bune practici ecologice în Spania în 2007.     Referinţe:  Los áridos y el desarrollo sostenible. Premios ANEFA 2007. FdA - Federación de Áridos (Federaţia spaniolă a agregatelor). Informaţii disponibile la:   http://www.medioambienteyaridos.org/pdfs/Premios07.pdf            Reabilitarea       
   
 Programul „Natura după minerale” (Nature After Minerals) 
   
 Prin parteneriatul dintre RSPB şi Natural England, programul urmăreşte să sprijine şi să faciliteze recrearea de habitate în cadrul siturilor minerale în conformitate cu planul de acţiune pentru biodiversitate. Se oferă consultanţă privind crearea şi gestionarea diferitor tipuri de habitate. În baza de date a programului sunt incluse o serie de studii de caz de restaurare desfăşurate în Anglia. Căutarea se poate efectua în funcţie de studiu de caz, operator, minerale (argilă şi marnă, cărbune, calcar, nisip, pietriş) sau tipul de habitat. 
   
 În continuare, sunt prezentate două studii de caz privind siturile şi speciile Natura 2000: 
   
  The Cliffe Pools   (Kent, Anglia)  
   
 Tip de exploatare :   Carieră de extracţie de argilă  
 Ţară:  Regatul Unit  
   Habitate/specii ţintă:   Lagune saline (echivalente cu habitatul 1150 * Lagune de coastă  din Directiva Habitate) 
 SIC/APS:  Estuarul Tamisei: sit de interes ştiinţific special (SSSI), arie de protecţie specială (APS), Ramsar şi zonă sensibilă la nivel ecologic (ESA)  
 Descriere: 
 Cliffe Pools sunt situate pe malul sudic al Estuarului Tamisei, iar zona este desemnată drept sit de interes ştiinţific special (SSSI), arie de protecţie specială (APS), Ramsar şi zonă sensibilă la nivel ecologic (ESA). Situl a fost achiziţionat ca rezervă de către RSPB în octombrie 2001. Cele 237 de hectare susţin o serie de habitate printre care se numără lagune saline, iazuri sălcii, păşuni, mlaştină sărată, terenuri noroioase şi arbuşti. 
   
 Argila pentru industria cimentului a fost extrasă în cadrul sitului până în 1972, lăsând în urmă o serie de puţuri de exploatare care s-au revărsat pentru a forma iazuri. Începând cu anii ’60, situl a fost utilizat de Westminster Dredging Ltd pentru eliminarea autorizată a depozitelor de dragare ale râului prin rambleierea iazurilor. În ani ’80, au început discuţii între English Nature, RSPB, Blue Circle Industries Plc (foştii deţinători ai sitului) şi Westminster Dredging Ltd (operatorii eliminării dragării). Acestea s-au finalizat printr-un acord privind modificarea planurilor iniţiale de rambleiere a iazurilor rămase în avantajul conservării naturii. Activitatea timpurie de dragare a rambleiat 60 ha din puţurile de argilă din partea de nord-vest a sitului cu un amestec de nisip, pietriş şi dragaje de aluviuni, pe care s-a dezvoltat un mozaic bogat de mlaştini sărate superioare, păşuni şi arbuşti de păducel/mure. Puţurile adiacente zonei de nord- est au primit, de asemenea, dragaje, însă nu au fost rambleiate în întregime, ceea ce a condus la crearea unei serii de iazuri sălcii de 27 ha alimentate cu apă pluvială. La sud, eliminarea permanentă a dragajelor în lagunele saline face parte din planul de restaurare convenit pe o perioadă de 40 de ani între RSPB şi Westminster Dredging PLC. 
   
 Cele 111 ha de lagune saline şi 27 ha de iazuri sălcii înguste au fost create prin extracţia de argilă pentru industria cimentului. Situl este renumit pentru păsările limicole, stoluri masive deplasându-se din Estuarul Tamisei înspre iazuri cu ocazia mareelor înalte de iarnă, o gamă variată de păsări migratoare toamna şi primăvara şi specii de reproducţie de cioc-întors, fluierar, nagâţ şi prundăraş gulerat. Restaurarea s-a realizat în special prin: 
      Eliminarea direcţionată a dragajelor pentru a rambleia lagunele saline existente; pentru a le reduce adâncimea cu scopul de a extinde habitatul de alimentare pentru păsările de apă; şi pentru a crea insule de adăpostire.  
      Crearea de margini înguste prin reconfigurarea marginilor actualelor lagune adânci pentru a oferi margini deschise şi acoperite cu vegetaţie.  
      Crearea de insule suplimentare prin izolarea şi reconfigurarea pasarelelor existente şi, dacă este posibil, excavarea zonelor din iazurile salcii din extrema nordică.  
   
   Dungeness   (Kent, Anglia) 
   
 Tip de exploatare :   Carieră de nisip şi pietriş  
 Ţară:  Regatul Unit  
   Habitate/specii ţintă:   Habitat 1220  Vegetaţie perenă pe ţărmurile stâncoase  şi 7140  Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării mişcătoare , ambele enumerate la anexa 1 din Directiva Habitate.  Triturus cristatus  şi  Hirudo medicinalis . 
 SIC/APS:  Dungeness peninsular: sit de interes ştiinţific special (SSSI), arie de protecţie specială (APS) şi arie specială de conservare (ASC) pentru habitate şi specii rare  
   
 Descriere 
 Dungeness-ul peninsular este cea mai mare structură de prundiş din Regatul Unit, mari părţi din aceasta prezentând mai multe desemnări importante legate de conservarea naturii, inclusiv sit de interes ştiinţific special (SSSI), arie de protecţie specială (APS) pentru păsări şi arie specială de conservare (ASC) pentru habitate şi specii rare. Dungeness este unul dintre cele patru situri din Regatul Unit cu vegetaţia anuală rară la limita mareei – o comunitate foarte specializată de plante – din care există sub 100 ha în total. De asemenea, aceasta are cele mai diverse şi extinse comunităţi stabile de maluri perene de prundiş acoperit cu vegetaţie din Europa. 
   
 Zone mari rămân intacte, în pofida daunelor anterioare considerabile datorate în principal extracţiei de pietriş. Mici corpuri naturale de apă din cadrul prundişului susţin ţinuturile mlăştinoase şi comunităţile de plante în circuit deschis, fiind considerate unice în Regatul Unit. Acestea sunt importante pentru habitate de tip mlaştini turboase de tranziţie (habitat 7140  Mlaştini turboase de tranziţie şi turbării mişcătoare , menţionat în anexa 1 la Directiva Habitate), marele triton cu creastă ( Triturus cristatus,  menţionat în Directiva Habitate )  şi lipitori ( Hirudo medicinalis , de asemenea menţionate în Directiva Habitate ) . Arbustul de salcie s-a infiltrat în aceste zone, care sunt însă acum în curs de restaurare. 
   
 În restaurări sunt incluse mozaicuri de habitate, inclusiv lacuri cu apă dulce cu insule şi alte caracteristici aferente zonelor umede. În cazul în care este necesară înlăturarea solului şi stratului superior pentru a obţine acces la pietriş, această activitate este inclusă în proiectare. Prundişul de coastă acoperit cu vegetaţie este extrem de rar şi fragil, fiind prezent în foarte puţine locuri. La Dungeness se testează tehnici de reparare a daunelor istorice asupra prundişului acoperit cu vegetaţie. Acesta este un proces foarte lent, care presupune un ecosistem foarte puţin înţeles, fără nicio garanţie a succesului. Cu toate acestea, rezultatele testelor pot fi utile pentru cei care intenţionează să creeze prundiş de coastă acoperit cu vegetaţie în alte situri. Principalele măsuri adoptate au fost: 
   Gazonarea şi însămânţarea de grozamă. Acesta este un colonizator timpuriu al prundişului, iar foioasele care se dezvoltă contribuie la stabilirea altor specii, inclusiv licheni. Au fost plantate seminţe în nisip la distanţe de aproximativ 1 m. După 4 ani, rata de supravieţuire era de 6%, unele plante fiind destul de substanţiale. Comunităţile de licheni au început să se stabilească printre plantele mai vechi.    Împrăştierea seminţelor de măcriş (eşuată)    Aplicarea de seminţe de opăţel în prundiş, consolidate cu compost fără turbă. Plantele s- au stabilit cu succes.    Translocarea salviei şi ierbii false de ovăz în prundiş pe parcursul iernii – o parte a vegetaţiei s-a stabilit, dar nu pe o arie extinsă.    Plantarea de plante de grozamă – grozama se stabileşte în condiţii de umiditate persistente după plantare.    Crearea de păşuni pentru nevertebrate. La Dengewest South, pietrişul a fost extras de sub soluri pastorale, iar restaurarea s-a efectuat în păşunile bogate în nectar pentru nevertebrate, mai ales albine.   
 Începând cu anii ’60, întreprinderea care desfăşoară activitatea (în prezent Hanson Aggregates) s-a consultat cu RSPB şi Natural England (fosta English Nature) cu privire la toate planurile de restaurare de la Dungeness. Tehnicile şi rezultatele restaurării pentru biodiversitate s-au îmbunătăţit constant în timp. 
   
  Referinţe:   www.afterminerals.com  
   
    Planificarea strategică pentru reabilitarea carierelor     Tip de exploatare :   Cariere   Ţară:  Franţa      Descriere:  Schemele departamentale pentru cariere cuprind în general orientări pentru restaurarea unităţilor de peisaj. Un proiect promovat de Direcţia regională pentru industrie şi energie din Ile-de-France a analizat rezultatele obţinute de planificarea strategică pentru recuperarea unui număr de situri din zona La Bassée (SPA FR1112002) şi a elaborat o metodologie pentru această activitate. Experienţa grupurilor de reflecţie în luarea de decizii privind reabilitarea siturilor urmând o abordare coerentă cu privire la mai multe zone de exploatare pare un exemplu bun.  Într-adevăr, reglementările franceze nu definesc modalităţile de funcţionare (componenţă, rol, durată, etc.) pentru instanţele de consultare necesare. Aceasta i-a determinat pe iniţiatorii de proiecte în contexte sensibile la nivel ecologic să creeze în mod spontan „grupuri de reflecţie” neoficiale (numite  „cellules de réflexion”) sponsorizate de operatori, autorităţile competente etc. Un astfel de grup de lucru analizează viitorul unui sit de extracţie, extinzând analiza la o unitate spaţială coerentă pentru a include toate aspectele teritoriale.    
 Reabilitarea unei cariere de pietriş prin crearea de habitate riverane Tip de exploatare :   Carieră de pietriş  
 Ţară:  Austria  
 Habitate/specii ţintă:  habitate riverane şi o serie de specii din lista roşie  
 SIC/APS:  NU  
   
 Descriere: 
 O carieră din Steyregg Danube furnizează nisip şi pietriş sectorului construcţiei din Austria Superioară începând cu 1962 şi ar trebui să fie activă până în 2025. Proiectul de extracţie a pietrişului creează, după extracţie, mari straturi acvifere, similare siajului vechiului litoral al Dunării care este încă indicat pe hărţile istorice. Integrarea habitatelor nou create este iniţiată prin aplicarea solului şi noroiului de la un siaj încă existent pe malurile noilor iazuri. Mari părţi ale zonei sunt lăsate pe seama succesiunii naturale. Scopul reabilitării este de a restabili, proteja sau extinde populaţiile a peste 20 de specii de plante de pe lista roşie, parţial ameninţate, 7 specii de amfibieni de pe lista roşie, 3 specii de reptile de pe lista roşie, 20 de specii parţial ameninţate de libelule şi o serie de păsări ameninţate. 
 În afară de numeroasele specii de pe lista roşie, 2 specii de plante ( Nymphoides peltata, Hydrocharis morsus-ranae ), care au cunoscut populaţii numai în provincia Austria Superioară, sunt în prezent întâlnite în zonele reabilitate. De asemenea, în ceea ce priveşte fauna de amfibieni, rezultatele sunt notabile, de exemplu  Bufo viridis  se găseşte din nou în noile iazuri, la peste 25 de ani după ultima înregistrare a acestei specii în aşa-numita zonă „Steyregger Au”. De asemenea, mulţi amfibieni sunt reprezentaţi prin populaţii mari. În ceea ce priveşte păsările, există mai multe specii ameninţate, care profită în mare măsură de activităţile de exploatare şi de strategiile de reabilitare (de exemplu  Luscinia svecica, Riparia riparia, Actitis hypoleucos, Charadrius dubius ). De asemenea,  Castor fiber  – un animal european ameninţat – trăieşte într- o populaţie în apropierea zonei de extracţie de agregate. Acest proiect de extracţie de agregate nu constituie numai o contribuţie importantă la nivel economic pentru extracţia de materii prime din Austria Superioară, ci şi un important proiect naţional de protejare a numeroase specii ameninţate. 
   
 Referinţă: 
  http://www.uepg.eu/uploads/documents/biodiversity/biodiversity%20_case_study_austria_2.pdf  
    Restaurarea unei cariere de nisip şi pietriş din Madrid     Tip de exploatare :   Carieră de nisip şi pietriş   Ţară:  Spania   Habitate/specii ţintă:  NU   SIC/APS:  în cadrul unui parc natural (Parque Regional del Sureste) şi în apropierea unei APS şi SIC      Descriere:  Într-o carieră situată în câmpia fertilă a râului Jarama, într-o rezervă naturală şi în apropierea unei APS şi SIC, s- a realizat un proiect de reabilitare, ţinând cont de obiectivele de conservare a planului de gestionare emis pentru zona naturală.  Reabilitarea s-a desfăşurat şi s-a realizat prin:    recuperarea habitatelor naturale şi îmbunătăţirea zonelor degradate din cadrul râului şi malurilor;    restaurarea habitatelor din lagune care au rezultat în urma exploatării;    utilizarea speciilor autohtone ameninţate pentru însămânţare şi plantare.       Zona reabilitată a fost donată autorităţilor regionale şi în prezent este considerată zonă naturală de mare valoare ecologică.     Referinţe:  Studiu de caz furnizat de FdA - Federación de Áridos, (Federaţia agregatelor din Spania)     
   
 Reabilitarea carierelor din Phokis şi Milos 
   
 Exploatare :   Extracţia de perlit şi bentonit din regiunea Milos; extracţia de bauxită din regiunea Phokis.  
 Ţară:       Grecia  Habitate/specii  ţintă:  NU  SIC/APS:  NU  
 Descriere: 
 Carierele sunt situate în Insula Milos şi în Grecia Centrală, în regiunea Phokis. Evaluarea impactului asupra mediului (EIA) a exploataţiilor a fost utilizată pentru proiectarea activităţilor exploataţiei şi la planificarea reabilitării. 
 Activitatea de restaurare pe etape se desfăşoară în aceleaşi timp cu exploatarea şi cuprinde cinci etape, fiecare bazându-se pe reuşita etapei anterioare: 
   Gestionarea peisajului exploataţiei şi a depozitelor de deşeuri. În prima etapă a restaurării, peisajul sitului de exploataţie şi a zonei învecinate sunt reabilitate pentru a obţine o bună integrare în zonă. Deşeurile produse pe parcursul exploatării sunt utilizate pentru a umple exploataţiile epuizate oriunde este posibil.    Acoperirea cu un strat superior: depozitarea solului fertil. Situl este acoperit cu un strat superior care fie a fost depozitat, fie a fost adus din situri de depozitare de deşeuri din apropiere.    Însămânţare: se depun eforturi pentru a reproduce vegetaţia locală.    Plantarea de arbori şi arbuşti. Crearea de pepiniere în Phokis (1980) şi Milos (1995), în care se propagă plante indigene.    Îngrădire, stropire şi întreţinere generală. Îngrădirea şi supravegherea constantă a zonelor restaurate sunt unicele moduri de a le apăra împotriva oilor şi caprelor. În ceea ce priveşte lipsa ploilor, soluţia este stropirea – cel puţin până când plantele cresc la dimensiuni satisfăcătoare.   
   
 Referinţe:  Bringing nature back to the mine (Aducerea naturii înapoi în exploataţie) (broşură). Silver & Baryte Ores Mining Co. S.A.  
 Michalis Stefanakis şi Ms Vini Filippi (S&B Industrial Minerals S.A.). Prezentare cu ocazia Convenţiei privind diversitatea biologică SBSTTA, Paris 2-6 iulie, 2007 
 Reabilitarea carierelor din apropierea siturilor Natura 2000 Exploatare :   Carieră  
 Ţară:  Belgia  
   Habitate/specii ţintă:   broasca  Bufo calamita , broasca-moaşă, vânturel, şoim călător şi o specie de libelulă 
 SIC/APS:  Între două situri Natura 2000  
   
 Descriere: 
 Cariera este situată între două situri Natura 2000 de mare interes biologic. Zona adăposteşte o varietate bogată de specii vegetale şi animale, dintre care multe nu sunt foarte răspândite, fiind chiar extrem de rare în regiunea Valonia. Reabilitarea care a avut loc într-o carieră a urmărit crearea de zone similare cu cele din siturile învecinate Natura 2000. 
   
 Măsurile au cuprins recuperarea parţială a reliefului iniţial şi a pajiştilor de interes existente anterior, precum şi crearea de maluri naturale ale iazului excavat pentru a oferi habitate adecvate pentru mai multe specii care depind de mediul acvatic, inclusiv libelule, amfibieni, păsări acvatice, gândaci scufundători etc.). 
 Un studiu ecologic a fost efectuat şi în 2006 pentru a evidenţia cele mai interesante specii şi peisaje deja prezente şi pentru a asigura conservarea acestora. În numeroasele smârcuri temporare s-a găsit o populaţie importantă de broaşte  Bufo calamita , precum şi o populaţie mică a speciei broasca- moaşă. Aceste două reprezintă unele dintre cele mai ameninţate specii de amfibieni din ţară. Vânturelul deja îşi face cuib în cadrul sitului, iar şoimul călător a fost, de asemenea, văzut. Zonele umede restaurate adăpostesc deja o libelulă care se află pe lista roşie din Belgia. Se are în vedere un nou studiu al faunei, florei şi peisajelor pentru a ameliora rezultatele şi pentru a studia evoluţia biotopilor din cadrul exploataţiei. 
   
 La finalul exploataţiei, cariera va reveni în domeniul public, pentru a deveni o zonă de interes ecologic şi peisagistic. Datorită situaţiei geografice particulare, între două perimetre Natura 2000, cariera va reprezenta un element cheie în reţeaua ecologică locală. 
   
 Referinţă:    studii   de   caz   în   domeniul   biodiversităţii   UEPG   http://www.uepg.eu/uploads/documents/biodiversity/biodiversity_case_study_belgi     um_7.pdf  
   
    Proiect forestier     Exploatare :   caolin   Ţară:  Regatul Unit   Habitate/specii ţintă:  Stejar montan şi frasin forestier (identificat ca habitat ameninţat în Regatul Unit).   SIC/APS:  NU      Descriere:  Proiectul forestier este un proiect de restaurare ulterior exploatării. Acesta urmăreşte restaurarea peisajului zonei de caolin din Cornwall, fiind o continuare a proiectului Heathland. Între 1997 şi 2004, au fost restaurate 750 de hectare de iarbă neagră depresionară – un alt habitat ameninţat – în cadrul fostelor situri de exploatare. Împreună, cele două proiecte constituie cea mai mare iniţiativă de acest tip din Europa. Pentru a restaura siturile, speciile care ne-indigene sau plantate comercial vor fi înlăturate şi se vor reintroduce stejari, frasini şi alţi arbori indigeni cu lemn de esenţă tare.  Referinţe:  studiu de caz furnizat de IMA_Europe   http://www.naturalengland.org.uk/regions/south_west/ourwork/chinaclaywoodlandpr     oject.aspx     
    Monitorizare şi indicatori       Elaborarea indicatorilor pentru gestionarea integrată a materiilor prime şi conservării naturii în industria cimentului din Germania (Proiect pilot în fabrica de ciment Schelklingen)     Tip de exploatare :   Fabrică de ciment   Ţară:  Germania      Descriere:  Un proiect pilot în cadrul fabricii de ciment Schelklingen a oferit soluţii cu o bază ştiinţifică pentru optimizarea în continuare a echilibrului dintre extracţia de materii prime şi conservarea naturii. Extracţia de materii prime pentru producţia de ciment reprezintă o intervenţie substanţială în natură şi peisaj. Cu toate acestea, chiar şi atunci când funcţionează, carierele îşi pot asuma, de asemenea, o funcţie importantă în protejarea naturii şi a speciilor: prin condiţiile specifice ale sitului, acestea oferă de multe ori un habitat pentru specii rare şi ameninţate de animale şi plante care există într-un număr foarte redus în peisajele cultivate. Scopul proiectului pilot a constat în elaborarea de indicatori care să facă posibilă măsurarea diversităţii speciilor şi habitatelor din cariere.  Au fost elaboraţi şi testaţi indicatori calitativi şi cantitativi de biodiversitate pentru a facilita măsurarea, printre altele, a efectelor măsurilor de conservare a naturii înaintea, în timpul şi în urma exploatării. Ulterior, indicatorii au fost integraţi într-un plan de acţiune pentru biodiversitate şi un plan de acţiune pentru specii; acestea integrează analiza deficitelor, cercetarea, monitorizarea şi planificarea sancţiunilor – inclusiv estimări ale costurilor – susţinând astfel posibilităţile şi obiectivele instrumentelor existente de planificare şi în special conţinutul ecologic al acestora.  Pe parcursul proiectului, au fost elaboraţi diferiţi indicatori pentru floră, faună şi tipurile de habitat care au fost adaptate pentru a coincide cu condiţiile specifice şi cu potenţialul zonelor de exploatare, pentru a respecta deopotrivă atât cerinţele funcţionării carierei, cât şi cele ale conservării naturii. Indicatorii de biodiversitate au fost testaţi pe parcursul proiectului într-o carieră de ciment din Schelklingen, în sudul Germaniei, precum şi diferite proceduri de monitorizare a diversităţii speciilor şi habitatelor.  Rezultatele obţinute au fost utilizate ca bază pentru elaborarea de planuri de acţiune pentru biodiversitate care au cuprins măsurile specifice de menţinere şi promovare a diversităţii speciilor. Rezultatele proiectului au fost discutate în cadrul unui atelier reunind experţi de la întreprinderi şi federaţii din diferite industrii de minerale nemetalice şi în cadrul unui dialog cu părţile interesate, inclusiv autorităţi şi ONG-uri.     Referinţe:  Tränkle, U., Rademacher, M., Friedel, G., Löckener, R. , Basten, M. & Schmid, V. 2008. Sustainability indicators for integrated management of raw material and nature conservation – pilot project in the Schelklingen cement plant (Indicatori de durabilitate pentru gestionarea materiilor prime şi a conservării naturii – proiect pilot la fabrica de ciment Schelklingen). Cement International: 4/2008 (vol. 6) pp 68-75.    Informaţii (în limba germană) disponibile la:   http://www.initiative-nachhaltigkeit.de/         Efecte de monitorizare a carierelor din cadrul APS din Catalonia sau din apropierea acestora     Tip de exploatare :   Extracţie de agregate   Ţară:  Spania   Habitate/specii ţintă:  Falco naumanni, Tetrax tetrax, Burhinus oedicnemus, Melanocorhypha calandra, Miliaria calandra, Alauda arvensis, Galerida theklae, Galerida cristata   SIC/APS:  Mai multe APS din câmpiile Lerida      Descriere:  În 2004, s-a semnat un acord între Asociaţia regională de agregate (Gremi d’Àrids de Catalunya) şi Departamentul de mediu al guvernului regional catalan, cu scopul evaluării eficienţei măsurilor de atenuare convenite pentru păsările de stepă din zonele din cadrul APS sau din apropierea acestora în care se desfăşoară extracţia de agregate. Deşi nu s-a prevăzut niciun impact semnificativ asupra APS, deoarece cele mai importante zone pentru păsările de stepă nu au fost afectate de activităţile extractive, s-au stabilit unele măsuri suplimentare de atenuare pentru a preveni orice risc potenţial de pierdere a habitatului. Măsurile de atenuare au cuprins crearea unor pârloage noi în cadrul terenului cultivat anterior şi gestionarea ulterioară a acestora drept habitat adecvat pentru păsările de stepă, şi anume prin păşunat, cosit şi însămânţare.  Monitorizarea efectuată de experţi ştiinţifici renumiţi a indicat că nu s-a înregistrat o reducere a vechilor populaţii ale speciilor din zonă, iar noile pârloage gestionate pentru păsările de stepă erau utilizate eficient de speciile ţintă; s-a obţinut chiar o anumită creştere a prezenţei speciilor în zonele respective. De exemplu, utilizarea de noi pârloage de către spârcaci a fost foarte ridicată. Deşi reprezintă numai 5% din APS Balaguer (1 358 ha), pârloagele adăposteau aproximativ 15-20% din masculii observaţi în perioada de reproducere şi din femelele cu pui care figurează în cadrul APS.     Referinţă:  Studiu de caz furnizat de FdA - Federación de Áridos, (Federaţa spaniolă a agregatelor), 2008.         Cooperarea cu autorităţile competente şi părţile interesate     
   
    Exemple de bună cooperare în Regatul Unit     Tip de exploatare :   diferite tipuri de activităţi extractive   Ţară:  Regatul Unit      Descriere:  În general, există o bună cooperare între industriile miniere şi organizaţiile de conservare a naturii. Aproximativ 700 de situri de interes ştiinţific special (SISS) importante la nivel naţional şi mult mai multe situri de conservare a naturii importante la nivel local sunt asociate cu exploatarea şi, prin restaurarea carierelor, s-au creat zone mari de habitate importante.  În ultimii 10 ani, Forumul de minerale şi conservare a naturii, un parteneriat între industria mineralelor şi English Nature (în prezent Natural England), agenţia guvernamentală responsabilă de apărarea conservării naturii, a jucat un rol esenţial în reunirea industriei şi a organismelor de conservare a naturii pentru a dezvolta, împărtăşi şi disemina bune practici.     Mai recent, parteneriatul „Natura după minerale” dintre Natural England şi RSPB a continuat să lucreze cu industria mineralelor pentru a crea mai multe habitate prioritare în cadrul siturilor minerale. De exemplu, în prezent există un acord între Natural England şi o întreprindere de extracţia turbei pentru a restaura habitatul de turbărie în relief din zona de câmpie din cadrul unei ASC în mlaştinile din Thorne şi Hatfield din South Yorkshire şi în Wedholme Flow din Cumbria.   Refererinţe:   http://www.mineralsandnature.org.uk/     http://www.afterminerals.com/     
   
    „Cellules de reflexion”     Tip de exploatare :   Extracţie de agregate   Ţară:  Franţa   SIC/APS:  APS La Bassée      Descriere:  „Cellules de réflexion” sunt grupuri voluntare formate de autorităţile competente, industriile extractive şi părţile interesate locale pentru a discuta privind dezvoltarea activităţilor extractive într-o zonă coerentă legată de un depozit de minerale (de exemplu 500-2000 ha în APS La Bassée, Île de France).  Scopul este organizarea exploatării raţionale de materiale şi discutarea strategiei pentru reabilitarea siturilor. Aceste grupuri sunt un element intermediar nou de luare a deciziilor, între Schema departamentală a carierelor şi permisiunea individuală de exploatare. În ultimii 12 ani, s-au creat o serie de astfel de grupuri în regiunea Ile-de- France, unde există depozite importante în curs de exploatare, unele dintre acestea fiind incluse în reţeaua Natura 2000 (de exemplu La Bassée, APS, 27643 ha).     Referinţă:  DRIRE Ile-de-France. 2006. Etude sur l’aménagement global des carrières à l’échelle du gisement. Raport elaborat de Écosphère.     
   
    Cooperarea dintre IENE şi autorităţile regionale de mediu din Catalonia     Tip de exploatare :   Extracţie de agregate   Ţară:  Spania      Descriere:  În regiune există o bună comunicare şi cooperare între iniţiatorii de proiecte şi autoritatea regională competentă pentru aprobarea proiectului, care încearcă să simplifice procedurile şi să identifice soluţii corespunzătoare pentru fiecare caz în parte.     O serie de iniţiative comune au fost adoptate în comun de autoritatea regională şi o asociaţie a întreprinderilor de extracţie de agregate ( Gremi d’Arids ), cu implicarea unor instituţii ştiinţifice, pentru a promova şi dezvolta bune practici în activităţile extractive din Catalonia. Au fost publicate un ghid de bune practici şi un manual privind tehnicile de restaurare pentru zonele utilizate pentru activităţi extractive din regiune.     De asemenea, s-au încheiat acorduri între autorităţile regionale şi operatori pentru a defini măsuri corespunzătoare de atenuare şi pentru a ameliora condiţiile naturale în zone în care se desfăşoară activităţi extractive. De exemplu, prin astfel de acorduri s-au implementat acţiuni de consolidare a habitatelor pentru păsările de stepă ameninţate, într-o APS în care se exploatează în prezent depozite importante de pietriş, cu măsuri speciale pentru a evita şi atenua efectele negative.  Referinţe:  Studiu de caz furnizat de FdA - Federación de Áridos (Federaţa spaniolă a agregatelor), 2008. Ghid de bune practici (în limba catalană) disponibil la:   http://www.gremiarids.com/pdf/GBP.pdf     
   
    Cooperarea dintre o asociaţie de conservare a naturii şi un operator de carieră în Belgia     Exploatare :   Carieră de calcar   Ţară:  Belgia   Habitate/specii ţintă:  Pajişti uscate   SIC/APS:  Devant-Bouvignes      Descriere:  Cariera, de 150 de hectare, este situată în oraşul Dinant, în Leffe (sudul Belgiei), iar scopul acesteia este producerea de calcar. Aceasta se află în apropierea unei rezerve naturale (Devant-Bouvignes), catalogată drept sit Natura 2000 începând cu 2005. Zona este bogată în pajişti uscate situate pe calcar, cu o mare diversitate de plante şi insecte.  Operatorul a însărcinat o asociaţie de protecţie a naturii (Natagora) cu gestionarea unei zone de 35 de hectare situată între zona rezervei naturale şi carieră. Expertiza acestora a permis realizarea unui proiect de restaurare şi gestionare a pajiştilor uscate, care a cuprins reintroducerea oilor în zonă. Proiectul a fost finanţat, de asemenea, din fondul european „LIFE-Nature” (proiectul LIFE02 NAT/B/008593 Restaurarea şi gestionarea durabilă a pajiştilor uscate din Meuse superior).     Referinţă:  Mertens, D. (prezentare) 2007. UEPG partnership with IUCN for Countdown 2010. Conferinţa la nivel înalt privind activităţi comerciale şi biodiversitate, noiembrie 2007. Lisabona.    A se vedea şi:   http://www.mineralsday.eu/fileadmin/Downloads/Biodiversity_Case_Studies/Holcim_Granu   lats_Belgiq   ue        sheep_reintroduction_pdf     
 Cooperarea dintre Ministerul mediului şi Asociaţia materiilor prime ceramice din Germania Exploatare :   argilă  
 Ţară:  Germania  
 Habitate/specii ţintă:  Buhaiul de baltă cu burta galbenă şi tritonul cu creastă  
   
 Descriere: 
 În mai 2009, Asociaţia materiilor prime ceramice din Germania (Bundesverband Keramische Rohstoffe e.V. – BKR) şi Ministerul mediului, agriculturii şi silviculturii din Renania-Palatinat (Ministerium für Umwelt, Forsten und Verbraucherschutz in Rheinland-Pfalz) au semnat un acord pentru a proteja speciile Natura 2000. 
   
 Acordul recunoaşte că siturile de extracţie a materiilor prime ceramice sunt de interes deosebit pentru conservarea naţională şi europeană, deoarece din extracţia argilei pot rezulta habitate adecvate pentru speciile ameninţate: 
 Amfibienii precum buhaiul de baltă cu burta galbenă şi broasca  Bufo calamita  beneficiază în special de solurile argiloase cu puţină vegetaţie şi de apele argiloase mici şi plate pe parcursul extracţiei active. 
 Alţi amfibieni precum broasca de copac etc. preferă ape mai acoperite în etapele inactive cu o activitate redusă temporar şi după finalizarea activităţilor de extracţie. 
 Speciile de păsări precum buha mare găsesc incubatoare bune în pereţii stâncoşi structuraţi. 
   
 Acordul urmăreşte să protejeze buhaiul de baltă cu burta galbenă ( Bombina variegata ) şi tritonul cu creastă ( Triturus cristatus ). Acesta se aplică siturilor de extracţie (siturile permise) şi siturilor pentru care sunt planificate activităţi de extracţie (viitoare situri de extracţie), situate în interiorul şi exteriorul siturilor desemnate Natura 2000. 
   
 În zonele de extracţie din cadrul zonelor Natura 2000, acordul susţine evaluarea Natura 2000. Extracţia în cadrul acestor situri este concepută şi realizată ţinând cont de menţinerea şi dezvoltarea speciilor ţintă. 
 În orice caz, se vor organiza informări reciproce timpurii privind proiectele şi noile fapte şi perspective, precum şi căutarea comună de soluţii în caz de conflicte între agenţiile responsabile de conservarea naturii şi întreprinderi. 
   
 Referinţă : Studiu de caz furnizat de IMA Europe.  
 ANEXA II la Ghid cariere 
   
 Hotărâri ale Curţii Europene de Justiţie privind cauze în domeniul naturii şi biodiversităţii 
   
 În continuare sunt prezentate câteva extrase din cauze juridice ale Curţii Europene de Justiţie privind articolul 6 alineatele (3) şi (4) din Directiva Habitate care sunt menţionate în documentul de orientare şi pot fi utile pentru a înţelege dispoziţiile Directivelor Habitate şi Păsări. 
   
 Informaţii detaliate privind cauzele juridice până în anul 2006 se pot găsi, de asemenea, în broşura  „Cauze în domeniul naturii şi biodiversităţii. Hotărâri ale Curţii Europene de Justiţie”  ( Nature and Biodiversity Cases. Ruling of the European Court of Justice),   publicată de Comisia     Europeană     în     2006     şi     disponibilă     la:   http://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/docs/others/ecj_rulings_en.pdf.  
   
  Cauza C-6/04 . Comisia Comunităţilor Europene/Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.  Neîndeplinirea obligaţiilor de către un stat membru –– Directiva 92/43/CEE –– Conservarea habitatelor naturale –– faună şi floră sălbatică . 
   
 Rezumatul hotărârii 
 […] 
   Mediu – Conservarea habitatelor naturale de faună şi floră sălbatică – Directiva 92/43 – Arii speciale de conservare – Obligaţiile statelor membre – Evaluarea implicaţiilor unui proiect pentru sit – Intrarea în vigoare a obligaţiei de a efectua o evaluare [Directiva 92/43 a Consiliului, articolul 6 alineatul (3)].   
   
 Articolul 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică supune îndeplinirea cerinţei evaluării adecvate a efectelor unui plan sau ale unui proiect care nu este legat direct sau necesar gestionării unui sit ca arie specială de conservare condiţiei existenţei unei probabilităţi sau a unui risc ca planul sau proiectul respectiv să afecteze în mod semnificativ situl în cauză. Luând în considerare în special principiul precauţiei, un asemenea risc există atât timp cât nu se poate exclude, pe baza unor elemente obiective, că respectivul plan  sau proiect afectează situl în cauză în mod semnificativ (a se vedea punctul 54). 
   
 Hotărâre (extrase relevante) 
 […] 
 52 Conform Comisiei, deşi planurile de utilizare a terenurilor nu autorizează ca atare proiectele şi permisiunea de planificare pentru proiecte trebuie obţinută în mod obişnuit, acestea au o mare influenţă asupra deciziilor privind proiectele. Prin urmare, planurile de utilizare a terenurilor trebuie să fie supuse, de asemenea, unei evaluări corespunzătoare a implicaţiilor pentru situl în cauză. 
 […] 
 54 În ceea ce priveşte aceste cerinţe, Curtea a susţinut deja că articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate supune îndeplinirea cerinţei evaluării adecvate a efectelor unui plan sau ale unui proiect condiţiei existenţei unei probabilităţi sau a unui risc ca planul sau proiectul respectiv să afecteze în mod semnificativ situl în cauză. Luând în considerare în special principiul precauţiei, un asemenea risc există atât timp cât nu se poate exclude, pe baza unor elemente obiective, că respectivul plan sau proiect afectează situl în cauză în mod semnificativ (a  se  vedea,  în  această  privinţă,  cauza  C-  127/02  Waddenvereniging  şi Vogelbeschermingsvereniging [2004] Rec. I-7405, punctele 43 şi 44). […] 
 56 Astfel, din cele menţionate anterior, ca urmare a nesupunerii planurilor de utilizare a terenurilor unei evaluări corespunzătoare a implicaţiilor ASC, rezultă că articolul 6 alineatele 
 (3) şi (4) din Directiva Habitate nu a fost transpus suficient de clar şi precis în legislaţia Regatului Unit şi, prin urmare, trebuie să se constate temeinicia acţiunii introduse de Comisie în această privinţă. 
   
    […]  117 După cum a observat pe bună dreptate Avocatul general la punctele 132 şi 133 din avizul său, părţile sunt de acord că Regatul Unit exercită drepturi suverane în zona sa economică exclusivă şi pe platforma continentală şi că Directiva Habitate este, în această măsură, aplicabilă dincolo de apele teritoriale ale statelor membre. Rezultă că directiva trebuie pusă în aplicare în respectiva zonă economică exclusivă.  […]     Hotărârea completă este disponibilă la:   http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62004J0006:EN:HTML     
   
 Cauza  C-98/03 .  Comisia  Comunităţilor  Europene/Republica  Federală  Germania.   Neîndeplinirea obligaţiilor de către un stat membru – Directiva 92/43/CEE – Conservarea habitatelor naturale – Faună şi floră sălbatică – Evaluarea implicaţiilor anumitor proiecte asupra unui sit protejat – Protecţia speciilor.  
   
 Hotărâre (extrase relevante) 
 […] 
   Comisia acuză că Republica Federală Germania nu a transpus în totalitate articolul 6 alineatele  (3) şi (4) din directivă în legislaţia naţională, întrucât definiţia termenului „proiect” de la articolul 10 alineatul (1) punctul (11) literele (b) şi (c) din BNatSchG 2002, care se aplică  proiectelor întreprinse în afara ASC, este prea restrictivă şi exclude obligaţia de a efectua evaluări ale implicaţiilor anumitor acţiuni şi activităţi care pot fi dăunătoare pentru siturile protejate.       În ceea ce priveşte proiectele în sensul articolului 10 alineatul (1) punctul (11) litera (b) din BNatSchG 2002, Comisia susţine că, întrucât cuprind numai acţiuni care afectează natura şi mediul rural, în sensul articolului 18, anumite proiecte care pot avea un efect semnificativ asupra siturilor protejate nu sunt supuse unei evaluări prealabile a implicaţiilor pentru sit în conformitate cu articolul 6 alineatele (3) şi (4) din directivă. Articolul 18 alineatul (1) se referă numai la modificările formei sau utilizării zonelor de suprafaţă, însă nu ţine cont de alte activităţi sau măsuri care nu vizează zona de suprafaţă a unui sit protejat sau cele care nu produc nicio modificare, chiar dacă pot avea un efect semnificativ asupra unui astfel de sit. De fapt, termenul „proiect”, în sensul articolului 10 alineatul (1) punctul (11) litera (b) din BNatSchG 2002, care se referă la acţiuni care se desfăşoară în afara ASC, are un înţeles mai restrâns decât la articolul 10 alineatul (1) punctul (11) litera (a), care vizează proiecte realizate în cadrul unei ASC. În definiţia măsurilor care urmează să fie supuse unei evaluări a implicaţiilor, directiva nu face distincţia între măsuri adoptate în exteriorul sau în interiorul unui sit protejat.   
   
 Hotărârea completă este disponibilă la: 
  http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-   bin/gettext.pl?where=&lang=en&num=79939889C19030098&doc=T&ouvert=T&sean   ce=ARRET  
   
    Cauza C-117/03 . Società Italiana Dragaggi SpA şi alţii/Ministero delle Infrastrutture e dei Trasporti and Regione Autonoma del Friuli Venezia Giulia.   Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare introdusă de Consiglio di Stato - Directiva 92/43/CEE – Conservarea habitatelor naturale – Faună şi floră sălbatică – Listă naţională a siturilor eligibile pentru a fi identificate drept situri de importanţă comunitară – Măsuri de conservare.      Rezumatul hotărârii     Mediu – Conservarea habitatelor naturale de faună şi floră sălbatică – Directiva 92/43 –  Arii speciale de conservare – Situri, incluse în listele naţionale, eligibile pentru a fi identificate drept situri de importanţă comunitară – Măsuri de protecţie – Inaplicabilitatea măsurilor prevăzute la articolul 6 alineatele (2),  (3) şi (4) – Obligaţia statelor membre de a-şi proteja interesele ecologice [Directiva 92/43 a Consiliului, articolul 4 alineatul (5) şi articolul 6 alineatele (2),(3) şi (4)].    
   
    În conformitate cu o interpretare corespunzătoare a articolului 4 alineatul (5) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, măsurile de protecţie prevăzute la articolul 6 alineatele (2), (3) şi (4) din directivă sunt obligatorii numai în ceea ce priveşte siturile care, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) al treilea paragraf din directivă, se află pe lista de situri selectate ca situri de importanţă comunitară adoptată de Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21 din directivă. În consecinţă, aceste măsuri nu se aplică siturilor incluse în listele naţionale transmise Comisiei în temeiul articolului 4 alineatul (1) dindirectivă.     Cu toate acestea, în temeiul directivei respective, statele membre au obligaţia, în ceea ce priveşte cele din urmă situri, care sunt eligibile pentru a fi identificate drept situri de importanţă comunitară, în special privind cele care adăpostesc tipuri de habitate prioritare sau specii prioritare, să ia măsuri de protecţie corespunzătoare, din punct de vedere al obiectivului de conservare al directivei, în scopul protejării interesului ecologic relevant pe care îl presupun aceste situri la nivel naţional (a se vedea punctele 21-22, 25, 28-30, dispozitiv).  Hotărârea completă este disponibilă la:   http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-   bin/form.pl?lang=en&Submit=Submit&docrequire=alldocs&numaff=c-   117/03     
   
 Cauza C-127/02 . Landelijke Vereniging tot Behoud van de Waddenzee şi Nederlandse Vereniging tot Bescherming van Vogels/Staatssecretaris van Landbouw, Natuurbeheer en Visserij. Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare introdusă de Raad van State.   Directiva 92/43/CEE – Conservarea habitatelor naturale de faună şi floră sălbatică – Conceptul de „plan” sau „proiect” – Evaluarea implicaţiilor anumitor planuri sau proiecte asupra unui sit protejat.  
   
 Rezumatul hotărârii 
 […] 
   Mediu – Conservarea habitatelor naturale de faună şi floră sălbatică – Directiva 92/43 – Autorizarea unui plan sau proiect în cadrul sitului protejat – Condiţii – Evaluarea corespunzătoare a implicaţiilor acestuia – Identificarea aspectelor care pot afecta obiectivele de conservare a sitului. [Directiva 92/43 a Consiliului, articolul 6 alineatul (3) prima teză]  Prima teză a articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică trebuie interpretată astfel: Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului protejat trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potenţiale asupra sitului, în funcţie de obiectivele de conservare a acestuia din urmă dacă nu se poate exclude, pe baza unor elemente obiective, în special în lumina caracteristicilor şi condiţiilor ecologice ale sitului, că respectivul plan sau proiect afectează situl în cauză în mod semnificativ, per se sau în combinaţie cu alte planuri sau proiecte. O astfel de evaluare a implicaţiilor presupune că, înainte de aprobarea planului sau proiectului, trebuie identificate, făcând apel la cele mai relevante cunoştinţe ştiinţifice în materie, toate aspectele planului sau ale proiectului care ar putea, per se sau în combinaţie cu alte planuri sau proiecte, să afecteze obiectivele de conservare a sitului respectiv.     Autorităţile naţionale competente, ţinând cont de evaluarea corespunzătoare a implicaţiilor planului sau proiectului asupra sitului respectiv şi în lumina obiectivelor de conservare a sitului, autorizează planul sau proiectul în cauză numai după ce constată că acesta este lipsit de efecte negative asupra integrităţii sitului menţionat. Aceasta se întâmplă în cazul în care nu persistă nicio îndoială rezonabilă din punct de vedere ştiinţific cu privire la asemenea efecte (a se vedea punctele 45, 49, 61, dispozitiv 3-4).       Mediu – Conservarea habitatelor naturale de faună şi floră sălbatică – Directiva 92/43 – Netranspunere – Stabilirea, de către instanţa naţională, a legalităţii unei autorizaţii pentru un plan sau proiect în cadrul sitului protejat – Admisibilitate. [Directiva 92/43 a Consiliului, articolul 6 alineatul (3)]   
   
 În cazul în care unei instanţe naţionale i se solicită să constate legalitatea unei autorizaţii pentru un plan sau proiect în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, aceasta poate stabili dacă au fost respectate limitele privind competenţele autorităţilor naţionale competente stabilite de dispoziţia respectivă, chiar dacă nu a fost transpusă în ordinea juridică a statului membru în cauză, în pofida expirării termenului prevăzut în acest scop. Eficienţa Directivei 92/43 ar fi subminată dacă, într-o astfel de situaţie, persoanele nu s-ar putea baza pe aceasta înaintea instanţelor naţionale şi dacă acestea din urmă nu ar putea să ţină cont de directivă (a se vedea punctele 66, 70, dispozitivul 5). 
   
 Hotărâre 
 […] 
 36 Autorizaţia unui plan sau proiect acordată în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate presupune în mod necesar că se consideră că este improbabil ca acesta să afecteze negativ integritatea sitului în cauză şi, prin urmare, este improbabil să conducă la o deteriorare sau la perturbări semnificative în sensul articolului 6 alineatul (2). 
   
 43  Astfel, reiese că prima teză din articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate supune cerinţa  
 unei evaluări corespunzătoare a implicaţiilor unui plan sau proiect condiţiei să existe o probabilitate sau un risc ca acesta să aibă efecte semnificative asupra sitului în cauză. 
   
 44  În special în lumina principiului precauţiei, care este una dintre bazele nivelului înalt de protecţie urmărit de politica comunitară privind mediul, în conformitate cu articolul CE 174 alineatul (2) primul paragraf, în raport cu care trebuie interpretată Directiva Habitate, un astfel de risc există dacă nu se poate exclude, pe baza unor elemente obiective, că respectivul plan sau proiect va afecta situl în cauză în mod semnificativ (a se vedea, prin analogie, printre altele, cauza C-180/96 Regatul Unit/Comisia [1998] Rec. I-2265, punctele 50, 105 şi 107). O astfel de interpretare a condiţiei la care este supusă evaluarea implicaţiilor unui plan sau proiect pentru un sit specific, care presupune că în caz de îndoială privind lipsa efectelor semnificative trebuie efectuată o astfel de evaluare, facilitează asigurarea eficientă că nu sunt autorizate planurile sau proiectele care afectează negativ integritatea sitului în cauză, contribuind astfel la atingerea, în conformitate cu al treilea considerent din preambulul la Directiva Habitate şi cu articolul 2 alineatul (1), obiectivului principal, şi anume asigurarea biodiversităţii prin conservarea habitatelor naturale şi a faunei şi florei sălbatice.  
   
 45  Având în vedere cele menţionate anterior, răspunsul la întrebarea 3 litera (a) trebuie să fie că prima teză din articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate trebuie interpretată astfel: orice plan sau proiect care nu este legat direct sau necesar gestionării unui sit urmează să fie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potenţiale asupra sitului, în funcţie de obiectivele de conservare a acestuia dacă nu se poate exclude, pe baza unor elemente obiective, că respectivul plan sau proiect va afecta situl în cauză în mod semnificativ, per se sau în combinaţie cu alte planuri sau proiecte.  
   
 […] 
 48  În caz contrar, dacă un astfel de plan sau proiect poate submina obiectivele de conservare a sitului în cauză, trebuie să fie considerat în mod necesar ca putând avea un efect semnificativ asupra sitului. După cum susţine, în esenţă, Comisia, la evaluarea efectelor potenţiale ale unui plan sau proiect, semnificaţia acestora trebuie stabilită având în vedere, printre altele, caracteristicile şi condiţiile ecologice specifice ale sitului afectat de planul sau proiectul respectiv.  
   
 49  Prin urmare, răspunsul la întrebarea 3 litera (b) trebuie să fie că, în conformitate cu prima teză din articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate, în cazul în care un plan sau proiect care nu este legat direct sau necesar gestionării unui sit poate submina obiectivele de conservare a sitului în cauză, trebuie să fie considerat în mod necesar ca putând avea un efect semnificativ asupra sitului. Evaluarea riscului trebuie efectuată având în vedere, printre  altele, caracteristicile şi condiţiile ecologice specifice ale sitului afectat de planul sau proiectul respectiv.  
 […] 
 54 Prin urmare, evaluarea presupune că toate aspectele planului sau proiectului care pot, per se sau în combinaţie cu alte planuri sau proiecte, să afecteze obiectivele de conservare trebuie identificate având în vedere cele mai relevante cunoştinţe ştiinţifice în domeniu. Astfel cum reiese în mod clar din articolele 3 şi 4 din Directiva Habitate, în special articolul 4 alineatul (4), aceste obiective se pot stabili, printre altele, pe baza importanţei siturilor pentru menţinerea sau restaurarea la un stadiu corespunzător de conservare a unui tip de habitat natural din anexa I la directiva respectivă sau a unei specii din anexa II la aceasta şi pentru coerenţa reţelei Natura 2000, precum şi a ameninţării de degradare sau distrugere la care sunt expuse acestea. 
 […] 
 57 Atunci când rămân îndoieli privind lipsa efectelor negative asupra integrităţii sitului legat de planul sau proiectul avut în vedere, autoritatea competentă va trebui să refuze autorizaţia. 
   
 58 În această privinţă, este clar că criteriul autorizării prevăzut în cea de-a doua teză a articolului 6 alineatul (3) din Directiva Habitate integrează principiul precauţiei (a se vedea cauza C- 157/96 National Farmers’ Union şi alţii [1998] Rec. I-2211, punctul 63) şi facilitează efectiv prevenirea efectelor negative asupra integrităţii siturilor protejate ca urmare a planurilor sau proiectelor avute în vedere. Un criteriu de autorizare mai puţin stringent decât cel în cauză nu ar putea să asigure la fel de eficient atingerea obiectivului de protejare a sitului pe care îl urmăreşte dispoziţia respectivă. 
   
 59 Prin urmare, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate, autorităţile naţionale competente, ţinând cont de concluziile evaluării corespunzătoare a implicaţiilor pescuitului mecanic de scoici cu cochilii tari pentru situl în cauză, în lumina obiectivelor de conservare a sitului, urmează să autorizeze activitatea numai dacă s-au asigurat că aceasta nu va afecta negativ integritatea sitului respectiv. Acesta este cazul în care nu rămâne nicio îndoială ştiinţifică rezonabilă privind lipsa acestor efecte (a se vedea, prin analogie, cauza C- 236/01 Monsanto Agricoltura Italia şi alţii [2003] Rec. I- 0000, punctele 106 şi 113). 
   
 Hotărârea completă este disponibilă la: 
  http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62002J0127:EN:HTML  
   
     Cauza C-201/02 . Regina la cererea formulată de Delena Wells împotriva Secretarului de stat pentru transport, administraţie locală şi regiuni.  Cerere având ca obiect pronunţarea unei hotărâri preliminare formulată de High Court of Justice of England and Wales, Queen's Bench Division (Administrative Court) – „Directiva 85/337/CEE – Evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului – Măsură naţională care aprobă operaţiunile de exploatare fără efectuarea unei evaluări a impactului asupra mediului – Efect direct al directivelor – Situaţie triangulară ”.  Rezumatul hotărârii     1. Mediu – Evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului – Directiva 85/337  – Obligaţia autorităţilor competente de a efectua o evaluare înainte de emiterea aprobării – Înţelesul aprobării în sensul articolului 1 alineatul (2) – Decizie care prevede noi condiţii pentru ca un proiect să reia operaţiunile de exploatare – Inclus [Directiva 85/337 a Consiliului, articolul 1 alineatul (2), articolul 2 alineatul (1) şi articolul 4 alineatul (2)].     Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 85/337 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului ─ care prevede că statele membre urmează să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că, înainte de emiterea aprobării, proiectele care pot avea efecte importante asupra mediului sunt supuse unei evaluări a acestor efecte ─ coroborat cu articolul 4 alineatul (2) din directivă, urmează să fie interpretat astfel: în contextul aplicării dispoziţiilor precum secţiunea 22 din Legea privind planificarea şi compensarea 1991 şi anexa 2 la aceasta, care prevăd un set special de norme pentru vechile autorizaţii de exploatare, deciziile adoptate de autorităţile competente, al căror efect este să permită reluarea operaţiunilor de exploatare, conţin, în ansamblu, o autorizaţie în sensul articolului 1 alineatul (2) din directivă, astfel încât autorităţile competente sunt obligate, după caz, să efectueze o evaluare a impactului asupra mediului.    
 Într-o procedură de aprobare formată din mai multe etape, evaluarea respectivă trebuie, în principiu, să fie efectuată cât mai rapid pentru a identifica şi evalua toate efectele pe care le- ar putea avea proiectul asupra mediului (a se vedea punctele 42, 53, dispozitivul 1). 
 […] 
 Hotărâre 
 […] 
   
 20  În 1947, a fost acordată o veche autorizaţie de exploatare pentru Conygar Quarry printr-un ordin intermediar de autorizare în temeiul Ordinului din 1946privind amenajarea urbană şi naţională (autorizaţie generală intermediară).  
   
 21  […] În iunie 1991 operaţiunile au fost reluate pentru o perioadă scurtă.  
   
 22  Situl este recunoscut ca fiind extrem de sensibil din punct de vedere ecologic. Zona în care este situată cariera sau adiacentă acesteia este supusă mai multor desemnări de importanţă pentru conservarea naturii şi a mediului.  
   
 23  La începutul lui 1991, proprietarii Conygar Quarry au solicitat MPA competente înregistrarea vechii autorizaţii de exploatare în temeiul Legii din 1991privind planificarea şi compensarea. […]  
 26  După ce MPA, prin decizia din 22 decembrie 1994, a impus condiţii mai stringente decât cele depuse de proprietarii Conygar Quarry, cei din urmă şi-au exercitat dreptul de apel la Secretarul de stat.  
   
 27  Prin decizia din 25 iunie 1997 (denumită în continuare, împreună cu decizia din 22 decembrie 1994, decizia de stabilire a noilor condiţii), Secretarul de stat a impus 54 de condiţii de planificare, urmând ca unele aspecte să fie hotărâte de MPA competentă.  
   
 28  Aspectele respective au fost aprobate de MPA competentă prin decizia din 8 iulie 1999 (denumită în continuare decizia de aprobare a aspectelor rezervate de noile condiţii).  
   
 29  Nici Secretarul de stat şi nici MPA competentă nu au examinat dacă a fost necesară efectuarea unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 85/337. Nu s-a avut în vedere niciodată o declaraţie ecologică oficială.  
 […] 
   
 50  În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Directiva 85/337, evaluarea impactului asupra mediului trebuie efectuată înainte de emiterea aprobării.  
   
 51   În conformitate cu primul considerent din preambulul la directivă, autoritatea competentă urmează să ia în considerare efectele asupra mediului ale proiectului în cauză cât mai devreme posibil în procesul decizional.  
   
 52   În consecinţă, acolo unde legislaţia naţională prevede că procedura de aprobare urmează să se desfăşoare în mai multe etape, una care presupune o decizie principală, iar cealaltă presupunând o decizie de punere în aplicare care nu se poate extinde dincolo de parametrii stabiliţi de decizia principală, efectele pe care le-ar putea avea proiectul asupra mediului trebuie identificate şi evaluate la momentul procedurii legate de decizia principală. Evaluarea trebuie efectuată în decursul procedurii respective numai dacă efectele în cauză nu pot fi identificate până la momentul procedurii privind decizia de punere în aplicare.  
   
 53   Prin urmare, răspunsul la primele două întrebări trebuie să fie că articolul 2 alineatul (1) din Directiva 85/337, coroborat cu articolul 4 alineatul (2), urmează să fie interpretat astfel: în contextul aplicării dispoziţiilor precum secţiunea 22 din Legea privind planificarea şi compensarea 1991 şi anexa 2 la aceasta, deciziile adoptate de autorităţile competente, al căror efect este să permită reluarea operaţiunilor de exploatare, conţin, în ansamblu, o autorizaţie în sensul articolului 1 alineatul  
 (2) din directivă, astfel încât autorităţile competente sunt obligate, după caz, să efectueze o evaluare a efectelor asupra mediului ale operaţiunilor respective. 
   
    Într-o procedură de aprobare formată din mai multe etape, evaluarea trebuie, în principiu, să fie efectuată cât mai rapid pentru a identifica şi evalua toate efectele pe care le-ar putea avea proiectul asupra mediului.  […]     Hotărârea completă este disponibilă la:   http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62002J0201:EN:HTML     
   
 Cauza C-226/08 : Stadt Papenburg împotriva Bundesrepublik Deutschland .  Directiva 92/43/CEE —   Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică - articolul 2 alineatul (3), articolul 4 alineatul (2) şi articolul 6 alineatele (3) şi (4) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului  
 modificată de Directiva 2006/105/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 (JO 2006 L 363, p. 368). 
   
 Hotărâre 
 […] 
 Acţiunea principală şi întrebările preliminare 
   
   Stadt Papenburg este un oraş portuar din landul Saxonia Inferioară aflat pe malurile fluviului Ems  şi care găzduieşte un şantier naval.       De fiecare dată când o navă cu pescaj de 7,3 metri urmează să navigheze între şantierul naval şi Marea Nordului, este necesară creşterea adâncimii Emsului prin „dragări necesare”. Printr- o decizie din 31 mai 1994 a Wasser- und Schifffahrtsdirektion Nordwest (Direcţia Apelor şi a Navigaţiei Nord-Vest), Stadt Papenburg, Landkreis Emsland şi Wasser- und Schifffahrtsamt Emden (Oficiul Apelor şi al Navigaţiei Emden) au fost autorizate să efectueze lucrări de dragare a fluviului, atunci când acest lucru se dovedeşte necesar. Decizia respectivă este definitivă şi implică, conform dreptului german, faptul că „dragările necesare” ulterioare sunt considerate autorizate.   
 […] 
   
 15. Potrivit Stadt Papenburg, planurile şi investiţiile acestuia, precum şi dezvoltarea sa economică în calitate de oraş portuar în care se găseşte un şantier naval depind de posibilitatea pe care oraşul o oferă navelor de dimensiuni mari de a continua navigaţia pe Ems. Stadt Papenburg îşi manifestă temerea că, în cazul înscrierii Unter-und Außenems pe lista SIC, dragările necesare vor fi supuse în viitor, în mod individual, evaluării prevăzute la articolul 6 alineatele 
 (3) şi (4) din Directiva Habitate. […] 
   
 Cu  privire  la  întrebările preliminare […] 
 Cu privire la a cincea întrebare 
 35  Prin intermediul celei de a cincea întrebări, instanţa de trimitere întreabă, în esenţă, dacă lucrările de întreţinere continue efectuate la canalul navigabil al estuarului vizat prin acţiunea principală, care nu sunt direct legate de gestionarea sitului sau necesare pentru aceasta şi care au fost deja autorizate în temeiul dreptului naţional anterior expirării termenului de transpunere a Directivei Habitate trebuie să facă obiectul unei evaluări a efectelor lor asupra sitului respectiv, în măsura în care pot afecta în mod semnificativ situl vizat, în conformitate cu articolul 6 alineatele (3) şi 
 (4) din Directiva Habitate, în cazul în care lucrările continuă ulterior includerii pe lista SIC a sitului pe care l-ar putea afecta, în temeiul articolului 4 alineatul (2) al treilea paragraf. 
 […] 
   Or, o activitate care constă în lucrări de dragare a unui canal navigabil poate fi inclusă în sfera noţiunii „proiect” în sensul articolului 1 alineatul (2) a doua liniuţă din Directiva 85/337, care menţionează „alte intervenţii în mediul natural sau asupra peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale”.       Prin urmare, se poate considera că o astfel de activitate face parte din sfera noţiunii „proiect”, care apare la articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate.       În continuare, faptul că activitatea menţionată a fost autorizată definitiv în temeiul dreptului naţional anterior expirării termenului de transpunere a Directivei Habitate nu constituie, prin el însuşi, un obstacol în raport cu considerarea acestei activităţi, în cadrul fiecărei intervenţii pe canalul navigabil, drept un proiect distinct în sensul Directivei Habitate.   
 [...] 
   
 47. În cele din urmă, trebuie arătat că, dacă, având în vedere în special recurenţa, natura sau condiţiile de executare a lucrărilor de întreţinere din cauza principală, se poate considera că acestea constituie o operaţiune unică, în special atunci când au drept obiectiv menţinerea unei anumite adâncimi a canalului navigabil prin dragări periodice şi necesare în acest scop, aceste lucrări de întreţinere pot fi considerate un singur proiect în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva Habitate. 
   
 50. Ţinând seama de cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a cincea întrebare că articolul 6 alineatele (3) şi (4) din Directiva Habitate trebuie interpretat în sensul că lucrările de întreţinere continue efectuate la canalul navigabil al estuarelor, care nu sunt legate de gestiunea sitului sau necesare pentru aceasta şi care au fost deja autorizate în temeiul dreptului naţional, anterior expirării termenului de transpunere a Directivei Habitate, trebuie să facă obiectul unei evaluări a efectelor lor asupra sitului respectiv, în măsura în care pot afecta în mod semnificativ situl vizat, în conformitate cu dispoziţiile menţionate în cazul în care aceste lucrări continuă ulterior includerii pe lista SIC a sitului, în temeiul articolului 4 alineatul (2) al treilea paragraf din directiva respectivă. 
   
 51. Dacă, având în vedere în special recurenţa, natura sau condiţiile de executare a lucrărilor menţionate, se poate considera că acestea constituie o operaţiune unică, în special atunci când au drept obiectiv menţinerea unei anumite adâncimi a canalului navigabil prin dragări periodice şi necesare în acest scop, lucrările de întreţinere pot fi considerate un singur proiect, în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva Habitate. 
 [...] 
   
 Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară: […] 
 2. Articolul 6 alineatele (3) şi (4) din Directiva 92/43, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105, trebuie interpretat în sensul că lucrările de întreţinere continue efectuate la canalul navigabil al estuarelor, care nu sunt legate de gestionarea sitului sau necesare pentru aceasta şi care au fost deja autorizate în temeiul dreptului naţional, anterior expirării termenului de transpunere a Directivei 92/43, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105, trebuie să facă obiectul unei evaluări a efectelor lor asupra sitului respectiv, în măsura în care pot afecta în mod semnificativ situl vizat, în conformitate cu dispoziţiile menţionate, în cazul în care lucrările continuă ulterior includerii sitului pe lista siturilor de importanţă comunitară, în temeiul articolului 4 alineatul (2) al treilea paragraf din directiva respectivă. 
 Dacă, având în vedere în special recurenţa, natura sau condiţiile de executare a lucrărilor menţionate, se poate considera că acestea constituie o operaţiune unică, în special atunci când au drept obiectiv menţinerea unei anumite adâncimi a canalului navigabil prin dragări periodice şi necesare în acest scop, lucrările de întreţinere pot fi considerate un singur proiect, în sensul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 92/43, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/105. 
   
 Hotărârea completă este disponibilă la: 
  http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62008J0226:EN:HTML  
 Cauza C-239/04 : Comisia Comunităţilor Europene/Republica portugheză.   Neîndeplinirea obligaţiilor de către un stat membru – Directiva 92/43/CEE – Conservarea habitatelor naturale de faună şi floră sălbatică – Articolul 6 alineatul (4) – Aria de protecţie specială Castro Verde – Absenţa soluţiilor alternative.  
   
 Rezumatul hotărârii 
 […] 
 2. Mediu – Conservarea habitatelor naturale de faună şi floră sălbatică – Directiva 92/43 –Arii speciale de conservare. [Directiva 92/43, articolul 6 alineatele (3) şi (4)] 
   
 Articolul 6 alineatul (4) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale de faună şi floră sălbatică, care permite ca un plan sau proiect care a generat o evaluare negativă în temeiul primei teze din aceeaşi directivă să fie implementat în aceleaşi condiţii, trebuie, ca o derogare de la criteriul de autorizare prevăzut în cea de-a doua teză din articolul 6 alineatul (3), să fie interpretat în mod strict. Astfel, implementarea unui plan sau proiect în temeiul articolului 6 alineatul (4) din directiva respectivă este, printre altele, supusă condiţiei demonstrării absenţei soluţiilor alternative. Prin urmare, reiese că, în cazul în care un stat membru implementează un proiect în pofida evaluării negative a impactului asupra mediului şi fără să demonstreze absenţa soluţiilor alternative, nu îşi îndeplineşte obligaţiile în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Directiva 92/43 (a se vedea punctele 35-36, 40). 
 […] 
 Hotărâre 
 […] 
   Articolul 6 alineatul (4) din Directiva Habitate prevede că, în cazul în care, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectuate în temeiul primei teze din articolul 6 alineatul (3) şi în lipsa unor soluţii alternative, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa globală a sistemului Natura 2000.       Dispoziţia respectivă, care permite ca un plan sau proiect care a generat o evaluare negativă în temeiul primei teze din articolul 6 alineatul (3) din Directiva Habitate să fie implementat în anumite condiţii, trebuie, ca o derogare de la criteriul de autorizare prevăzut în cea de-a doua teză a articolului 6 alineatul (3), să fie interpretată în mod strict.       Astfel, implementarea unui plan sau proiect în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Directiva Habitate este, printre altele, supusă condiţiei demonstrării absenţei soluţiilor alternative.   
 […] 
   
 Hotărârea completă este disponibilă la: 
  http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:62004J0239:EN:HTML  
   
    Cauza C-244/05 . Bund Naturschutz in Bayern eV şi alţii împotriva Freistaat Bayern.   Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare introdusă de Bayerischer Verwaltungsgerichtshof - Conservarea habitatelor naturale de faună şi floră sălbatică – Directiva 92/43/CEE – Regimul de protecţie înainte de includerea unui habitat în lista siturilor de importanţă comunitară.      Rezumatul hotărârii     Mediu – Conservarea habitatelor naturale de faună şi floră sălbatică – Directiva 92/43 – Arii speciale de conservare [Directiva 92/43 a Consiliului, articolul 3 alineatul (1) şi articolul 4 alineatul (1)].     Înainte ca un sit să fie adăugat pe lista siturilor de importanţă comunitară adoptată de Comisie în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, statele membre trebuie să ia măsuri corespunzătoare de protecţie pentru a menţine caracteristicile ecologice ale siturilor care figurează pe lista naţională transmisă Comisiei în temeiul articolului 4 alineatul (1) din directiva respectivă.    
 Schema corespunzătoare de protecţie le solicită statelor membre nu numai să nu autorizeze intervenţii care presupun riscul de a compromite grav caracteristicile ecologice ale siturilor respective, ci şi să ia, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei naţionale, toate măsurile necesare pentru a evita astfel de intervenţii. 
 […] 
   
 Hotărâre 
 […] 
 25 În aceste circumstanţe, Bayerischer Verwaltungsgerichtshof (Instanţa administrativă, Bavaria) (Germania) […] a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii de Justiţie următoarele întrebări preliminare: 
   
 „(1) Ce regim de protecţie este necesar în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 92/43 coroborat cu cel de-al şaselea considerent din preambulul la directiva respectivă în lumina interdicţiei oricărei măsuri care ar putea periclita atingerea obiectivelor din tratat prevăzute la al doilea punct din articolul 10 CE, ca urmare a hotărârii Curţii din 13 ianuarie 2005 în cauza C-117/03 în privinţa siturilor care pot fi desemnate drept situri de importanţă comunitară, în special cele cu tipuri de habitat prioritar sau specii prioritare, înainte de a fi incluse în lista siturilor de importanţă comunitară adoptată de Comisia Comunităţilor Europene în temeiul procedurii prevăzute în articolul 21 din directivă? 
   
 (2) Care este efectul regimului respectiv de protecţie dacă siturile respective deja figurează în lista naţională transmisă Comisiei în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 92/43? […] 
 44 Având în vedere consideraţiile anterioare, statele membre trebuie, în ceea ce priveşte siturile identificate în vederea includerii în lista comunitară, să ia măsuri corespunzătoare de protecţie pentru a menţine caracteristicile ecologice ale siturilor respective. 
   
 45 În această privinţă, trebuie amintit că, în conformitate cu prima parte din anexa III la directivă, caracteristicile ecologice ale unui sit identificat de autorităţile naţionale competente trebuie să reflecte criteriile de evaluare enumerare aici, respectiv gradul de reprezentativitate a tipului de habitat, zona acestuia, structura şi funcţiile, dimensiunea şi densitatea populaţiei speciilor prezente în cadrul sitului, caracteristicile habitatului care sunt importante pentru speciile în cauză, gradul de izolare a populaţiei prezente în cadrul sitului şi valoarea sitului pentru conservarea tipului de habitat şi a speciilor în cauză. 
   
 46 Prin urmare, statele membre nu pot să autorizeze intervenţii care prezintă riscul de a compromite grav caracteristicile ecologice ale unui sit, după cum sunt definite de criteriile respective. Acest lucru este valabil în special când o intervenţie prezintă riscul fie de a reduce semnificativ aria unui sit, fie de a conduce la dispariţia speciilor prioritare prezente în cadrul sitului, fie, în cele din urmă, de a avea drept rezultat distrugerea sitului sau distrugerea caracteristicilor reprezentative ale acestuia. 
 47 Prin urmare, răspunsul la prima şi ce-a de-a doua întrebare trebuie să fie că schema corespunzătoare de protecţie aplicabilă siturilor care figurează într-o listă naţională transmisă Comisiei în temeiul articolului 4 alineatul (1) din directivă impune statelor membre să nu autorizeze intervenţii care presupun riscul de a compromite grav caracteristicile ecologice ale siturilor respective. 
   
  Hotărârea completă este disponibilă la:   http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-  
  bin/form.pl?lang=en&alljur=alljur&jurcdj=jurcdj&jurtpi=jurtpi&jurtfp=jurtfp&numaff=C-   244/05&nomusuel=&docnodecision=docnodecision&allcommjo=allcommjo&affint=affint&a   ffclose=affclose&alldoc   rec=alldocrec&docor=docor&docav=docav&docsom=docsom&docinf=docinf&alldocnorec=   alldocnorec&docnoor=   docnoor&radtypeord=on&newform=newform&docj=docj&docop=docop&docnoj=docnoj&t   ypeord=ALL&domaine=   &mots=&resmax=100&Submit=Rechercher  
   
 Cauza C-371/98 . Hotărârea Curţii din 7 noiembrie 2000. - The Queen/Secretary of State for the Environment, Transport and the Regions, ex parte First Corporate Shipping Ltd, intervenienţi: World Wide Fund for Nature UK (WWF) şi Avon Wildlife Trust. -   Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare introdusă de: High Court of Justice (England & Wales), Queen's Bench Division (Divisional Court) – Regatul Unit - Directiva 92/43/CEE - Conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică – Definirea limitelor siturilor eligibile pentru a fi desemnate ca arii speciale de conservare – Puterea de apreciere a statelor membre – Considerente economice şi sociale – Estuarul Severn.  
   
 […] 
 Acţiunea principală şi întrebarea preliminară 
   
 11 […] Înalta Curte de Justiţie a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare: 
 Un stat membru are dreptul sau este obligat să ţină cont de consideraţiile prevăzute la articolul 2 alineatul (3) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale de faună şi floră sălbatică (JO 1992 L 206, p. 7), respectiv cerinţele economice, sociale şi culturale, precum şi caracteristicile regionale şi locale, atunci când stabileşte siturile pe care le va propune Comisiei în temeiul articolului 4 alineatul (1) din directiva respectivă şi/sau când defineşte limitele acestor situri? 
   
 Cu privire la întrebarea preliminară: […] 
 16 Rezultă că articolul 4 alineatul (1) din Directiva Habitate nu prevede ca atare alte cerinţe în afară de cele privind luarea în considerare a conservării habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică în momentul alegerii siturilor care urmează să fie propuse Comisiei spre identificare ca fiind situri de importanţă comunitară şi al definirii limitelor acestora. 
 […] 
 25 Astfel, răspunsul la întrebarea instanţei naţionale trebuie să fie că, în cadrul unei interpretări corespunzătoare a articolului 4 alineatul (1) din Directiva Habitate, un stat membru nu trebuie să ţină cont de cerinţele economice, sociale şi culturale sau de caracteristicile regionale şi locale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din directiva respectivă, în momentul alegerii siturilor care urmează să fie propuse Comisiei spre identificare ca fiind situri de importanţă comunitară şi al definirii limitelor acestora. 
 […] 
   
 Hotărârea completă este disponibilă la: 
  http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:61998J0371:EN:HTML  
   
 Cauza C-374/98 : Hotărârea Curţii (camera a şasea) din 7 decembrie 2000. – Comisia Comunităţilor Europene împotriva Republicii Franceze.   Neîndeplinirea obligaţiilor de către un stat membru - Directivă 79/409/CEE şi 92/43/CEE – Conservarea păsărilor sălbatice – Arii de protecţie specială.  
   
 Hotărâre 
 Prin solicitarea depusă la grefa Curţii la 16 octombrie 1998, Comisia Comunităţilor Europene a introdus o acţiune în temeiul articolului 169 din Tratatul CE (în prezent articolul 226 CE) printr- o declaraţie, mai întâi că, neclasificând situl Basses Corbières din Franţa drept arie de protecţie specială („APS”) pentru conservarea anumitor specii de păsări enumerate în anexa I la Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO 1979 L 103, p. 1; „Directiva Păsări”) şi a anumitor specii migratoare care nu figurează în anexa respectivă şi, de asemenea, neadoptând măsuri speciale de conservare privind habitatul acestora, contrar articolului 4 alineatele (1) şi (2) din directiva respectivă, şi, în al doilea rând, că, neluând măsuri corespunzătoare privind Basses Corbières pentru a evita perturbarea speciilor protejate din cadrul sitului în cauză şi deteriorarea habitatului care poate avea un efect semnificativ, ca urmare a deschiderii şi punerii în funcţiune a carierelor de calcar din municipiile Tautavel şi Vingrau din Franţa, contrar articolului 6 alineatele (2) - (4) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO 1992 L 206, p. 7; „Directiva Habitate”) 
 ,Republica Franceză nu şi-a îndeplinit obligaţiile în temeiul Tratatului CE. 
 […] 
   
 Perturbarea şi deteriorarea cauzate de carierele de calcar din Vingrau şi Tautavel […] 
   În această privinţă, este important de subliniat că textul articolului 7 din Directiva Habitate menţionează explicit că articolul 6 alineatele (2) - (4) din directivă se aplică, în locul primei teze din articolul 4 alineatul (4) din Directiva Păsări, zonelor clasificate în temeiul articolului 4 alineatul (1) sau  (2) din Directiva Păsări.        […]     […]    Rezultă că, în urma interpretării literale a pasajului respectiv din articolul 7 din Directiva Habitate, numai zonele clasificate drept APS intră sub incidenţa articolului 6 alineatele (2) - (4) din directiva respectivă.   
   
 47 Prin urmare, este clar că zonele care nu au fost clasificate drept APS, însă ar fi trebuit clasificate astfel, continuă să intre sub incidenţa regimului prevăzut la prima teză din articolul 4 alineatul (4) din Directiva Păsări. 
   
  Hotărârea completă este disponibilă la:   http://curia.europa.eu/jurisp/cgi-  
  bin/form.pl?lang=en&alljur=alljur&jurcdj=jurcdj&jurtpi=jurtpi&jurtfp=jurtfp&numaf   f=C-  
  374/98&nomusuel=&docnodecision=docnodecision&allcommjo=allcommjo&affint=af   fint&affclose=affclose&alldoc   rec=alldocrec&docor=docor&docav=docav&docsom=docsom&docinf=docinf&alldoc   norec=alldocnorec&docnoor=   docnoor&radtypeord=on&newform=newform&docj=docj&docop=docop&docnoj=doc   noj&typeord=ALL&domaine= &mots=&resmax=100&Submit=Rechercher  
   
     
 Ghid privind instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor și scroafelor 
  
 Anexa 5 la  O rdinul  MMAP nr. 269/20.02.2020  
   
   
   
   Context    Introducere    Context legislativ    Categorii de proiecte acoperite  CUPRINS    Legislație relevantă pentru acest sector    Actorii implicați în procesul EIM        Cele mai bune tehnici disponibile    Aspecte procedurale    Încadrarea în procedura EIM a proiectelor de creștere intensivă a animalelor    Definirea domeniului evaluării în procedura EIM a proiectelor de creștere intensivă a animalelor    Elemente specifice privind efectele proiectelor de creștere intensivă a animalelor asupra ariilor naturale protejate      Recomandări pentru conținutul RIM    Descrierea proiectului    Amplasamentul proiectului    Caracteristicile fizice ale întregului proiect    Principalele caracteristici ale etapei de funcționare a proiectului    Produse, subproduse, deșeuri și emisii generate de proiect      Descrierea alternativelor rezonabile    Descrierea alternativelor de amplasament    Descrierea alternativelor tehnologice    Descrierea alternativelor de proiectare    Evaluarea scenariului „do-nothing” sau alternativa 0    Evaluarea alternativelor      Descrierea aspectelor relevante ale stării actuale a mediului    Ce înseamnă scenariul de bază?    Descrierea amplasamentului înainte de realizarea proiectului    Descrierea stării actuale a factorilor de mediu    Evoluția stării mediului în situația neimplementării proiectului      Descrierea factorilor de mediu relevanți susceptibili de a fi afectați de proiect    Descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului    Principalele efecte semnificative ale fermelor de păsări și porci asupra mediului    Prezentarea efectelor posibile pe fiecare factor de mediu relevant    Impact cumulat și interacțiunea dintre factorii de mediu de mai sus      Metode de evaluare a efectelor semnificative asupra mediului    Metode de analiză multicriterială a efectelor semnificative asupra mediului    Descrierea tuturor metodelor utilizate în evaluarea impactului      Măsuri de evitare, prevenire, reducere sau compensare a efectelor negative semnificative și măsuri de monitorizare    Măsuri pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate    Planul de management de mediu    Plan de închidere    Monitorizare      Riscuri de accidente majore și / sau dezastre    Rezumat fără caracter tehnic    Listă de referință      Concluzii și recomandări    Anexe   
   
 LISTA TABELELOR 
 Tabelul 1 Definiții relevante 
 Tabelul 2 Definiții pentru anumite categorii de animale 
 Tabelul 3 Emisiile în aer asociate cu fermele de creștere intensivă a animalelor 
 Tabelul 4. Exemplu de matrice a interacțiunilor relațiilor dintre diferite forme de impact Tabelul 5.Exemple de interacțiuni potențiale 
 Tabelul 6 Caracterizarea magnitudinii unui impact Tabelul 7 Stabilirea senzitivității receptorului 
 Tabelul 8 Stabilirea semnificației impactului în funcție de magnitudine și senzitivitatea receptorului Tabelul 9 Descrierea impactelor în funcție de semnificația acestora 
   
 LISTA FIGURILOR 
 Figura 1 Ilustrarea efectelor negative potențiale ale activității de creștere a animalelor în sistem intensiv 
   
 ABREVIERI 
    ACGA    Autoritatea competentă pentru gospodărirea apelor      ACPM    Autoritatea competentă pentru protecția mediului      BAT    Cele mai bune tehnici disponibile ( Best available Techniques)       BREF    Document de referință BAT      CBO    Conținut biochimic de oxigen      CJUE    Curtea de justiție a Uniunii Europene      CMA    Concentrație maxim admisă      DSP    Direcția de sănătate publică      DSVSA    Direcția sanitar veterinară și pentru siguranța alimentelor      EIM    Evaluarea impactului asupra mediului      EMS    Sistem de management de mediu ( Environmental Management System )      GES    Gaze cu efect de seră      GNM    Garda națională de mediu      IPPC    Prevenirea și controlul integrat al poluării ( Integrated Pollution Prevention Control )      MTS    Materii totale în suspensie      OSPA    Oficiul pentru studii pedologice și agrochimice      PMM    Plan de management de mediu      RFCT    Rezumat fără caracter tehnic      RIM    Raport privind impactul asupra mediului      SEICA    Studiu privind impactul asupra corpurilor de apă      SGA    Sistem de gospodărire a apelor      SEAU    Stație de epurare a apelor uzate      UAT    Unitate administrativ-teritorială    
   
    	    
   
     
    INTRODUCERE  Prezentul ghid se adresează în primul rând autorităților competente pentru protecția mediului (ACPM) din România în etapele procesului de evaluare a impactului asupra mediului (EIM), mai ales în etapele de definire a domeniului evaluării și de analiză a Rapoartelor privind impactul asupra mediului (RIM). Totodată, se adresează și experților competenți / firmelor de consultanță care întocmesc RIM, dar se preconizează că va fi de interes și pentru celelalte autorități care sunt consultate conform prevederilor legale, pentru organizațiile neguvernamentale și public și că va facilita o mai bună participare a acestora în procesul EIM. Se dorește ca recomandările din ghid să prezinte avantaje practice pentru toți cei implicați în procesul EIM în legătură cu proiectele de instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor și scroafelor.  Prezentul ghid abordează aspectele cele mai importante, respectiv cele care pot ridica dificultăți în elaborarea și analiza calității RIM, cu scopul prevenirii apariției acestora. Ghidul nu tratează exhaustiv modul de întocmire a RIM pentru  Instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă,  prin urmare acesta va fi utilizat în completarea altor ghiduri EIM deja aprobate în România, precum și a legislației care creează cadrul pentru evaluarea impactului asupra mediului în cazul acestor tipuri de proiecte.  Obiectivul general al acestui ghid este de a îmbunătăți conținutul rapoartelor privind impactul asupra mediului (RIM) elaborate pe parcursul desfășurării procesului de evaluare a impactului asupra mediului pentru  Instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă  și de a face posibil ca toți cei responsabili de efectuarea evaluării și întocmirea RIM să aibă în vedere principalele probleme ale acestui sector și să le poată rezolva în mod corespunzător.     Instalațiile pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă  se referă în special la fermele de creștere în sistem intensiv a porcinelor și a păsărilor de curte (inclusiv păsări de carne și păsări ouătoare). Componentele principale ale unei astfel de instalații sunt:     Spațiu de creștere (hale închise sau spații semideschise / deschise);    Sisteme complete conforme de creștere și multiplicare porcine sau păsări de curte:    Instalație de furajare    Instalație de adăpare    Instalație de ventilație    Instalația de asigurare a microclimatului (încălzire și răcire)    Sistem de iluminat ;     Sistem de adăpostire.  Pentru fiecare categorie de animal este relevant un sistem de adăpostire conform BAT, normelor naționale și europene. Se asigură suprafața minimă pe cap de animal;     Sistem de evacuare dejecții ;       Filtru sanitar;    Necropsie;    Facilități pentru gestiunea deșeurilor, altele decât dejecțiile (de exemplu incinerator pentru mortalități)    Facilități pentru gestiunea dejecțiilor (de exemplu lagună de dejecții, separator dejecții, platformă stocare dejecții)      
 Prezentul ghid se referă în special la proiectele noi de ferme. Totuși, este evidențiat și cazul special al proiectelor de modernizare / modificare a fermelor existente. 
   
     
 1.2 CONTEXT LEGISLATIV 
  
     Categorii de proiecte acoperite  Prezentul ghid a fost elaborat pentru proiectele de instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă care se încadrează în prevederile Legii nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului (Legea EIM).  Conform Legii EIM, proiectele cuprinse în Anexa I se supun implicit evaluării impactului asupra mediului. Proiectele incluse în acest ghid se regăsesc în Anexa I la punctul 17, astfel:    17. Instalații pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte sau a porcinelor având cel puțin:    a) 85.000 de locuri pentru creșterea păsărilor de carne, respectiv 60.000 de locuri pentru păsări ouătoare;    b) 3.000 de locuri pentru creșterea porcilor mai mari de 30 kg; sau    c) 900 de locuri pentru scroafe.      24. Orice modificare sau extindere a proiectelor enumerate în prezenta anexă, în cazul în care modificarea sau extinderea întrunește ea însăși valorile de prag stabilite, după caz, în această anexă.  În Anexa II la Lege sunt prezentate proiectele pentru care trebuie analizată necesitatea evaluării impactului asupra mediului. Proiectele incluse în acest ghid se regăsesc în Anexa II la punctul 1 (e), astfel:    1. Agricultură, silvicultură și acvacultură:    e) instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă, altele decât cele incluse în anexa nr. 1.      13. a) Orice modificări sau extinderi, altele decât cele prevăzute la pct. 24 din anexa nr. 1, ale proiectelor prevăzute în anexa nr. 1 sau în prezenta anexă, deja autorizate, executate sau în curs de a fi executate, care pot avea efecte semnificative negative asupra mediului.      Legislație relevantă pentru acest sector  Cadru legislativ relevant pentru sectorul de creștere intensivă a animalelor este descris în continuare:     Legislație cadru    Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului, care transpune Directiva 2011/92/EU privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului amendată prin Directiva 2014/52/EU;    Legea 278/2013 prind emisiile industriale, cu modificările și completările ulterioare care transpune Directiva 2010/75/UE privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării);    Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare, care transpune Directiva 60/2000/EC privind stabilirea unui cadru de acțiune comunitar in domeniul politicii apei:    OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare care transpune Directiva Habitate 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică și Directiva Păsări 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice;    Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător cu modificările și completările ulterioare, care transpune Directiva cadru a aerului 96/62/EEC privind managementul si estimarea calității aerului    Legea 211/2011 privind gestiunea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare, care transpune Directiva 2008/98/CE privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive.  Legislație relevantă pentru gestiunea dejecțiilor:    Directiva 91/976/CEE privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (91/676/CEE);       OM Nr. 990/1809 pentru modificarea şi completarea  Ordinului  ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.182/1.270/2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole, din 16.06.2015; Publicat în Monitorul Oficial, nr. 649 din 27 august 2015.    Ordinul nr. 1552/743/2008 pentru aprobarea listei localităților pe județe unde există surse de nitrați din activități agricole; Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 851 din 18 decembrie 2008.    Hotărârea nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole cu modificările și completările ulterioare;    Ordinul nr. 1182/1270/2005 privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole cu modificările și completările ulterioare;    Ordinul nr. 296/216/2005 privind aprobarea Programului-cadru de acțiune tehnic pentru elaborarea programelor de acțiune în zone vulnerabile la poluarea cu nitrați din surse agricole; Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 529 din 22 iunie 2005.     Legislație conexă relevantă    Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman;    OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar (dacă proiectul se află în interiorul sau în proximitatea unui sit Natura 2000);    OM 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, cu modificările și completările ulterioare;    Legea nr. 204/2008 privind protejarea exploatațiilor agricole;  Legislație privind bunăstarea animalelor de fermă    Ordinul nr. 75/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecție animalelor de ferma, care transpune Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă  Porci    Ordinul nr. 202/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește standarde minime pentru protecția porcinelor, cu modificările și completările ulterioare (Ord. 57/2012);    Ordinul nr. 129/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice de monitorizare a standardelor de microclimat, în vederea asigurării statusului minim de bunăstare a porcinelor din exploatațiile comerciale  Păsări    Ordinul nr. 136/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind standardele minime pentru protecția găinilor ouătoare cu modificările și completările ulterioare (Ord. 42/2010);    Ordinul nr. 63/2012 pentru aprobarea normei sanitare veterinare care stabilește standardele minime pentru protecția păsărilor în fermă și în timpul transportului    Ordinul nr. 30/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne.  Documente de referință  Proiectele de ferme de animale trebuie să fie în acord cu cele mai bune tehnici disponibile. Halele de producție și dotările aferente trebuie proiectate și construite după ultimele norme în domeniu. Implicit consumurile de materii prime și materiale, emisiile de deșeuri, ape uzate, poluanți atmosferici se vor încadra în intervalele recomandate în documentele de referință:    Documentul de Referință privind Cele mai bune tehnici disponibile pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor a fost revizuit în 2017 și poate fi accesat pe site-ul Biroului European      privind Prevenirea și Controlul Integrat al Poluării la adresa: http://eippcb.jrc.ec.europa.eu/reference/BREF/IRPP/JRC107189_IRPP_Bref_2017_published.pdf     Ordin nr. 1234 din 14/11/2006 privind aprobarea Codului de bune practici în fermă.    Pentru activitatea de creștere a porcilor și păsărilor au fost emise Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului, pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor, fiind aprobate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 a Comisiei din 15.02.2017.      Actorii implicați în procesul EIM  În România, principalii actori implicați în procesul de evaluare a impactului asupra mediului sunt titularul proiectului, autoritatea competentă pentru protecția mediului, consultanți în domeniul protecției mediului/elaboratorii RIM, alte autorități interesate, publicul interesat. În afară de autoritatea competentă pentru protecția mediului, autoritățile relevante în acest sector sunt:    Direcția de sănătate publică;    Autoritatea Națională Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și direcțiile sanitar- veterinare și pentru siguranța alimentelor;    Institutul Național De Cercetare-Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie Și Protecția Mediului – ICPA București;    Oficiul pentru studii pedologice și agrochimice    Autoritatea competentă pentru gospodărirea apelor;    Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare;    Direcția pentru agricultură județeană;    Agenția națională pentru arii naturale protejate și / sau administratorii siturilor Natura 2000;        	     Pentru instalațiile de creștere intensivă a animalelor de fermă care se încadrează în Legea privind emisiile industriale, activitatea de creștere trebuie să se facă în acord cu cele mai bune tehnici disponibile: sistemul de creștere, halele de producție și dotările aferente sunt proiectate și construite după ultimele norme în domeniu; implicit consumurile de materii prime și materiale, emisiile de deșeuri, ape uzate, poluanți atmosferici se încadrează în intervalele recomandate în documentele de referință:     Documentul de Referință privind Cele mai bune tehnici disponibile pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor a fost revizuit în 2017 și poate fi accesat pe site-ul Biroului European privind Prevenirea și Controlul Integrat al Poluării la adresa: http://eippcb.jrc.ec.europa.eu/reference/BREF/IRPP/JRC107189_IRPP_Bref_2017_published.pdf     Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului, pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor, aprobate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 a Comisiei din 15.02.2017.  Prin fermă se înțelege o instalație (vezi definiția de mai jos) unde sunt crescute porcine sau păsări de curte. Principalii termeni utilizați în domeniul analizat sunt prezentați mai jos.     Tabelul 1 Definiții relevante     Termen utilizat    Definiție      Ad libitum    Permiterea accesului liber la furaje și la apă, astfel încât animalul să fie capabil să se hrănească în voie,  în conformitate cu necesitățile sale biologice.      Spațiu pentru animal    Spațiul prevăzut pentru fiecare animal într-un sistem de adăpostire, ținând seama de capacitatea  maximă a exploatației/instalației.      Arat de conservare    Orice metodă de cultivare a solului care lasă pe sol reziduuri din culturile din anul precedent (cum ar fi tulpini de porumb sau paie rămase după seceratul grâului) înainte și după cultivarea următoarei culturi,  pentru a reduce eroziunea solului și scurgerile de apă.      Fermă existentă    O fermă care nu este o fermă nouă.      Instalație existentă    O instalație care nu este o instalație nouă.      Fermă    O instalație, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2010/75/UE, unde sunt  crescute porcine sau păsări de curte.      Dejecții animaliere    Dejecții lichide și/sau solide.      Fermă nouă    O fermă autorizată pentru prima dată după publicarea prezentelor concluzii privind BAT sau o înlocuire  integrală a unei ferme după publicarea prezentelor concluzii privind BAT.      Instalație nouă    O instalație autorizată pentru prima oară în locul unde este amplasată ferma după publicarea prezentelor concluzii privind BAT sau înlocuirea completă a unei instalații pe o fundație existentă,  efectuată după publicarea prezentelor concluzii privind BAT      Instalație    O parte a fermei unde se desfășoară unul dintre procesele sau una dintre activitățile următoare: adăpostirea animalelor, depozitarea dejecțiilor animaliere, prelucrarea dejecțiilor animaliere. O instalație este alcătuită dintr-o singură clădire (sau o unitate) și/sau echipamentul necesar pentru  desfășurarea operațiunilor sau a activităților respective.      Receptor sensibil    O zonă care are nevoie de protecție specială împotriva elementelor poluante, cum ar fi:  —zonele rezidențiale;  —zonele unde se desfășoară activități umane (de exemplu școli, centre de zi, zone de agrement, spitale sau centre de îngrijire și asistență);  —ecosistemele/habitatele sensibile.      Dejecții lichide    Materii fecale și urină amestecate sau nu cu material de așternut și cu apă pentru a rezulta dejecții  lichide cu un conținut de substanță uscată de cel mult 10 %, care plutesc și pot fi pompate.      Dejecții solide    Materii fecale sau găinaț și urină amestecate sau nu cu material de așternut, care nu se scurg prin  efectul gravitației și nu pot fi pompate.      Azot amoniacal total    Amoniu-N (NH4-N) și compușii acestuia, inclusiv acid uric, care pot fi ușor descompuși în NH4-N.      Azot total    Azotul total, exprimat ca N, include amoniacul liber și amoniul (NH4-N), nitriții (NO2-N), nitrații (NO3-N)  și compușii organici cu azot.      Azot total excretat    Cantitatea totală de azot eliminată în urma proceselor metabolice ale animalelor prin urină și materii fecale.      Fosfor total    Fosforul total, exprimat ca P2O5, include toți compușii anorganici și organici ai fosforului, dizolvați sau  legați de particule.           Fosfor total excretat    Cantitatea totală de fosfor eliminată în urma proceselor metabolice ale animalelor prin urină și materii  fecale.      Ape uzate    Apele pluviale de scurgere amestecate, de regulă, cu dejecții animaliere, apă provenită din curățarea suprafețelor (de exemplu podele) și a echipamentelor, precum și apa rezultată în urma funcționării  sistemelor de purificare a aerului. De asemenea, acestea pot fi denumite ape murdare.     Tabelul 2 Definiții pentru anumite categorii de animale     Termen utilizat    Definiție      Pui de reproducție    Păsări matcă părinți (masculi și femele) crescute pentru a depune ouă pentru incubație.      Pui de carne    Pui crescuți pentru producția de carne.      Pui de carne pentru  reproducere    Păsări matcă părinți (masculi și femele) crescute pentru a depune ouă pentru producția de păsări de  carne.      Scroafe care alăptează    Scroafe în perioada perinatală până la înțărcarea purceilor.      Porci pentru îngrășare    Porci de producție crescuți, în general, de la o greutate în viu de 30 kg până la sacrificare sau prima montă. Această categorie include porcii aflați în perioada de creștere, porcii aflați în perioada de finisare  și scroafele tinere care nu au trecut încă printr-o perioadă de călduri.      Scroafe gestante    Scroafe gestante, inclusiv scrofițe.      Găini ouătoare    Pui femelă crescuți pentru producția de ouă, cu vârsta cuprinsă între 16 și 20 de săptămâni.      Scroafe aflate în călduri    Scroafe pregătite pentru montă și care nu sunt încă gestante.      Porc    Un animal din specia porcină, indiferent de vârstă, crescut pentru reproducere sau îngrășare.      Purcei    Porc în perioada de la naștere până la înțărcare.      Păsări de curte    Găini, curcani, bibilici, rațe, gâște, prepelițe, porumbei, fazani și potârnichi, crescute sau ținute în captivitate pentru reproducere, pentru producția de carne sau de ouă pentru consum sau pentru  completarea stocului de vânat.      Puicuțe    Pui tineri care nu au încă vârsta pentru a depune ouă. În cazul puicuțelor crescute pentru producția de ouă, o puicuță devine găină ouătoare atunci când începe să depună ouă la o vârstă cuprinsă între 16 și 20 de săptămâni. Atunci când sunt crescute pentru reproducere, puii femele și masculi sunt definiți ca  puicuțe până la vârsta de 20 de săptămâni.      Scroafe    Femele din specia porcină în cursul perioadelor de împerechere, de gestație și de fătare.      Purcei înțărcați    Porci tineri crescuți de la perioada de înțărcare până la îngrășare, de obicei de la o greutate în viu de  aproximativ 8 kg până la 30 kg.        Cel mai recent document de referință privind cele mai bune tehnici disponibile pentru instalații de creștere intensivă a păsărilor de curte și a porcilor a fost publicat în anul 2017. În cadrul acestuia, sunt prezentate cele mai bune tehnici disponibile în special cu privire la:    managementul nutrițional al administrării hranei păsărilor de curte și al porcinelor;    pregătirea furajelor (măcinarea, amestecarea și depozitarea);    creșterea (adăpostirea) păsărilor de curte și a porcinelor;    colectarea și depozitarea dejecțiilor animaliere; — prelucrarea dejecțiilor animaliere;    împrăștierea pe sol a dejecțiilor animaliere;    gestiunea animalelor moarte.       
   
 Tehnicile BAT prevăzute în document nu sunt nici prescriptive, nici exhaustive. În cadrul proiectelor, pot fi utilizate și alte tehnici care asigură un nivel de protecție a mediului cel puțin echivalent. 
 În cele ce urmează sunt prezentate tehnicile BAT cu cea mai mare relevanță pentru etapa EIM: 
   Punerea în aplicare și aderarea la un sistem de management de mediu (EMS), pentru a îmbunătăți performanța de mediu globală a fermelor;    Asigurarea unei bune organizări interne a fermei prin utilizarea uneia sau mai multor tehnici de mai jos în scopul îmbunătățirii performanței globale:    Amplasarea corespunzătoare a instalației/fermei și o bună amenajare spațială a activităților    Educarea și formarea personalului    Pregătirea unui plan de urgență pentru a face față emisiilor și incidentelor neprevăzute, cum ar fi poluarea corpurilor de apă.    Verificarea, repararea și întreținerea periodică a structurilor și a echipamentelor       Depozitarea animalelor moarte astfel încât să se prevină sau să se reducă emisiile     
   Utilizarea unui regim alimentar și în aplicarea unei strategii nutriționale pentru a reduce azotul total excretat și, prin urmare, emisiile de amoniac, satisfăcând în același timp nevoile nutriționale ale animalelor (documentul prevede valori pe categorii de animale pentru azotul total excretat / spațiu pentru animal / an);    utilizarea unui regim alimentar și în aplicarea unei strategii nutriționale pentru a reduce fosforul total excretat, satisfăcând în același timp nevoile nutriționale ale animalelor (documentul prevede valori pe categorii de animale pentru fosforul total excretat / spațiu pentru animal / an);    adoptarea unor tehnici pentru utilizarea eficientă a apei;    adoptarea unor tehnici pentru a reduce producerea de ape uzate;    adoptarea unor tehnici pentru utilizarea eficientă a energiei;    adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de zgomot;    adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de pulberi provenite din fiecare adăpost pentru animale;    elaborarea, punerea în aplicare și revizuirea periodică a unui plan de gestionare a mirosurilor, în cadrul sistemului de management de mediu pentru a preveni sau, atunci când acest lucru nu este posibil, pentru a reduce emisiile de mirosuri emanate de o fermă, care include următoarele elemente: (i) un protocol care conține acțiunile și calendarele corespunzătoare; (ii) un protocol pentru monitorizarea mirosurilor; (iii) un protocol pentru răspunsul la cazurile identificate de neplăceri cauzate de mirosuri;  (iv) un program de prevenire și eliminare a mirosurilor conceput, de exemplu, pentru a identifica sursa (sursele), pentru a monitoriza emisiile de mirosuri, pentru a caracteriza contribuțiile surselor și pentru a pune în aplicare măsuri de eliminare și/sau reducere; (v) o analiză a incidentelor anterioare în materie de mirosuri și a măsurilor de remediere a acestora și diseminarea cunoștințelor privind incidentele în materie de mirosuri. Acest BAT se aplică în cazul în care ar putea fi afectați receptori sensibili;    adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de amoniac în aer provenite din depozitarea dejecțiilor solide;    adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de amoniac în aer generate de un depozit de dejecții lichide;    adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de amoniac în aer provenite dintr-un depozit îngropat (lagună) de dejecții lichide;    adoptarea unor tehnici pentru a preveni emisiile în sol și în apă provenite din colectarea, transportarea prin conducte și depozitarea dejecțiilor lichide într-un depozit și/sau într-o lagună (depozit îngropat);    adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de azot, fosfor, mirosuri și organisme patogene microbiene în aer și apă și pentru a facilita depozitarea dejecțiilor animaliere și/sau împrăștierea pe sol, în cazul în care se utilizează prelucrarea în ferme a dejecțiilor animaliere;    adoptarea unor tehnici pentru a preveni sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a reduce emisiile de azot, fosfor și organisme patogene microbiene în sol și apă provenite din împrăștierea pe sol;    adoptarea unor tehnici pentru a reduce emisiile de amoniac în aer rezultate din împrăștierea pe sol a dejecțiilor lichide;    estimarea sau calcularea reducerii emisiilor de amoniac generate de întregul proces de producție care utilizează BAT disponibile puse în aplicare în cadrul fermei, pentru a reduce emisiile de amoniac provenite din întregul proces de producție pentru creșterea porcilor (inclusiv scroafe) sau păsărilor de curte;    tehnici și frecventa pentru monitorizarea cantității de azot și fosfor total excretat rezultată din dejecțiile animaliere;    tehnici și frecventa pentru monitorizarea cantității de azot și fosfor total excretat rezultată din dejecțiile animaliere;    tehnici și frecventa pentru monitorizarea emisiilor de amoniac în aer;    monitorizarea periodică a emisiilor de mirosuri în aer;       tehnici și frecventa pentru monitorizarea emisiilor de pulberi generate de fiecare adăpost pentru animale;    tehnici și frecventa pentru monitorizarea emisiilor de amoniac, pulberi și/sau mirosuri generate de fiecare adăpost pentru animale echipat cu un sistem de purificare a aerului;    monitorizarea anuală a consumului de apă, consumului de energie, consumului de combustibil, număr de animale care intră și ies, consumul de furaje, generarea de dejecții animaliere.  În cadrul BAT, sunt prevăzute valori limită pentru:    emisiile de amoniac în aer provenite din fiecare adăpost pentru porci;    emisiile de amoniac provenite din adăposturile pentru păsări de curte;    emisiile de amoniac în aer provenite din fiecare adăpost pentru puii de carne cu o greutate finală de până la 2,5 kg.     Tehnicile considerate BAT sunt descrise în același document.        	     Proiectele privind instalațiile pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor și scroafelor prevăzute în anexa I pct.17 și în anexa II pct.1 lit. e) din Directiva EIA, prezintă unele particularități în ceea ce privește efectuarea încadrării și a definirii domeniului evaluării în procedura de evaluare a impactului asupra mediului. De asemenea, influențele/ efectele pe care le pot avea astfel de proiecte asupra ariilor naturale protejate, sunt specifice. Aceste particularități sunt evidențiate în continuare.          3.1 ÎNCADRAREA ÎN PROCEDURA EIM A PROIECTELOR DE CREȘTERE INTENSIVĂ A ANIMALELOR  Încadrarea conform Legii EIM    Conform Legii EIM, proiectele cuprinse în Anexa I se supun implicit evaluării impactului asupra mediului. Proiectele incluse în acest ghid se regăsesc în Anexa I la punctul 17, astfel:    17. Instalații pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte sau a porcinelor având cel puțin:    a) 85.000 de locuri pentru creșterea păsărilor de carne, respectiv 60.000 de locuri pentru păsări ouătoare;    b) 3.000 de locuri pentru creșterea porcilor mai mari de 30 kg; sau    c) 900 de locuri pentru scroafe.      24. Orice modificare sau extindere a proiectelor enumerate în prezenta anexă, în cazul în care modificarea sau extinderea întrunește ea însăși valorile de prag stabilite, după caz, în această anexă.  În Anexa II la Lege sunt prezentate proiectele pentru care trebuie analizată necesitatea evaluării impactului asupra mediului. Proiectele incluse în acest ghid se regăsesc în Anexa II la punctul 1 (e), astfel:    1. Agricultură, silvicultură și acvacultură:    e) instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă, altele decât cele incluse în anexa nr. 1.      13. a) Orice modificări sau extinderi, altele decât cele prevăzute la pct. 24 din anexa nr. 1, ale proiectelor prevăzute în anexa nr. 1 sau în prezenta anexă, deja autorizate, executate sau în curs de a fi executate, care pot avea efecte semnificative negative asupra mediului.  Relația cu alte acte normative  Proiectele de creștere intensivă a animalelor de fermă generează activități care pot fi incluse sau nu în prevederile Legii 278/2013 prind emisiile industriale, cu modificările și completările ulterioare. Pentru aceste proiecte, evaluarea impactului asupra mediului se realizează cu respectarea dispozițiilor respectivului act normativ și, împreună cu documentația specifică ce vizează prevenirea și controlul integrat al poluării, stau la baza obținerii autorizației integrate de mediu.     Instalațiile de creștere intensivă a animalelor de fermă care se încadrează în prevederile Legii 278/2013 sunt cele din Anexa 1, punctul 6.6, astfel:    6.6. Creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor, cu capacități de peste:    a) 40.000 de locuri pentru păsări de curte, așa cum sunt definite la art. 3 lit. rr) din prezenta lege;    b) 2.000 de locuri pentru porci de producție (peste 30 kg); sau    c) 750 de locuri pentru scroafe.  Așa cum se observă, proiectele care se încadrează în prevederile Legii 278/2013 privind emisiile industriale, nu se supun obligatoriu evaluării impactului asupra mediului. Pragurile din Anexa I a Legii EIM sunt mai mari decât pragurile din Anexa I a Legii 273/2013. Astfel, un proiect de fermă cu o capacitate de 50000 locuri pentru păsări de curte generează o activitate care se încadrează în Anexa I a Legii 278/2013     însă nu se supune obligatoriu evaluării de impact deoarece nu atinge pragul de 85000 locuri pentru a fi încadrat în Anexa I a Legii EIM. Proiectul va fi supus etapei de încadrare și se va stabili necesitatea EIM.  Un alt aspect important referitor la aceste proiecte este definirea termenilor și implicit încadrarea proiectelor în diverse prevederi.  Documentul de Referință privind Cele mai bune tehnici disponibile pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor a fost revizuit în 2017 și a fost publicată în Jurnalul Oficial al UE Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 a Comisiei de stabilire a concluziilor privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului, pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor. Termenul „păsări de curte” este definit de Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 astfel:      Păsări de curte - Găini, curcani, bibilici, rațe, gâște, prepelițe, porumbei, fazani și potârnichi, crescute sau ținute în captivitate pentru reproducere, pentru producția de carne sau de ouă pentru consum sau pentru completarea stocului de vânat.  Pe de altă parte Legea 273/2013 cu modificările și completările ulterioare definește la art. 3 litera rr), pasările de curte ca fiind:    "rr) păsări de curte - astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (2) pct. 1 din anexa la Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 144/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condițiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerțul intracomunitar și importul din tari terțe de păsări și ouă de incubație, cu modificările și completările ulterioare." , respectiv: art. 2 alin. (2) pct. 1 din Anexa la Ord. 144/2006: „păsări - găini, curci, bibilici, rate, gâște, prepelițe, porumbei, fazani, potârnichi și ratitae - struți etc., crescute sau ținute în captivitate pentru reproducție, producție de carne sau de ouă pentru consum ori pentru fonduri de repopulare a vânatului;    
 Totuși, având în vedere că speciile de păsări incluse în definiție nu sunt de aceeași mărime, se pune întrebarea dacă, de exemplu 85000 locuri pentru găini este același lucru cu 85000 locuri pentru porumbei. În unele state membre s-a adoptat o abordare bazată pe un sistem de animale-echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcție de specii pentru de a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii. Acest aspect a fost în detaliu analizat în Cauza C-473/07 a CJUE. Concluzia cauzei este că pragurile stabilite de legislația IPPC și EIM pentru păsările de curte, trebuie interpretate în sensul că includ prepelițele, potârnichile și porumbeii în domeniul lor de aplicare. 
 Curtea se opune unei reglementări naționale care determină calcularea pragurilor de autorizare pornind de la un sistem de animale-echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcție de specii pentru de a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii. 
 În același mod, Cauza C-585/10 analizează dacă termenul de scroafe este identic cu cel de scrofițe în sensul încadrării în pragurile din anexa I a Directivei 96/61/CE (transpusă în România prin legea 278/2013) sau a Anexei I a Directivei EIM. Decizia Curții a fost: Expresia „locuri pentru scroafe” care figurează la punctul 
 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61/CE […] trebuie interpretată în sensul că înglobează locurile pentru scrofițe (femele din specia porcină care au trecut deja printr-o perioadă de călduri, dar care nu au fătat încă). 
   
 Cauzele de mai sus sunt prezentate în detaliu în anexa I la prezentul ghid. 
     
    DEFINIREA DOMENIULUI EVALUĂRII ÎN PROCEDURA EIM A PROIECTELOR DE CREȘTERE INTENSIVĂ A ANIMALELOR  Proiectele pentru care s-a luat decizia de întocmire a evaluării de impact asupra mediului sunt supuse etapei de definire a domeniului evaluării, conform Art. 10 din Lege. În această etapă, ACPM emite un  îndrumar  în care stabilește domeniul de evaluare și nivelul de detaliu al informațiilor care trebuie incluse în raportul privind impactul asupra mediului (RIM). Îndrumarul se elaborează pe baza informațiilor furnizate de titular în memoriul de prezentare și în propunerea privind aspectele relevante pentru protecția mediului, și ținând cont de consultarea cu celelalte autorități implicate, precum și de propunerile justificate ale publicului interesat.  După ce este informat cu privire la necesitatea evaluării impactului asupra mediului, titularul de proiect își stabilește echipa de experți cu ajutorul căreia va realiza o  propunere privind aspectele relevante  pentru protecția mediului care trebuie dezvoltate în raportul privind impactul asupra mediului (RIM), studiul de evaluare adecvata (EA) și studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă (SEICA). Aceste aspect este unul nou introdus odată cu noua legislație în domeniu.     Propunerea pornește de la efectele potențial semnificative identificate în etapa de încadrare. Pentru proiectele incluse în Anexa I, pentru care nu se face o etapă propriu zisă de încadrare, propunerea va conține efectele semnificative specifice proiectului în cauză.  Definirea domeniului înseamnă  identificarea efectelor potențial semnificative , care urmează a fi evaluate în detaliu în RIM și stabilirea  gradului de detaliu  al informațiilor care trebuie furnizate în RIM. În continuare se prezintă toate aspectele care ar trebui luate în considerare în etapa de definire a domeniului evaluării, pentru proiectele de creștere intensivă a animalelor:    Necesarul de studii pentru stabilirea stării actuale a mediului în zona de influență a proiectului și orice cerință specială pentru aceste studii, nivelul de detaliere : de exemplu dacă este necesar să se facă observații în teren pentru stabilirea stării florei / faunei, dacă este necesar să se aplice chestionare pentru intervievarea populației; dacă este necesar să se determine calitatea fizico-chimică a solului sau a apelor din zona propusă etc.     Pentru proiectele de ferme care se realizează în vecinătatea zonelor populate, se recomandă ca îndrumarul să includă investigații amănunțite privind percepția populației: chestionare, anchete sociologice. Se stabilesc clar  termenii de referință : localitățile care vor fi investigate, care sunt întrebările minime ce trebuie să fie incluse în chestionar etc.    Pentru proiectele care sunt situate în apropierea ariilor naturale protejate, se vor solicita efectuarea de observații în teren pentru identificarea oricăror elemente relevante de biodiversitate în raport cu obiectivele de conservare ale ariei protejate. Se solicită observații în special asupra speciilor cu statut special de conservare, a habitatelor prioritare sau a păsărilor care pot exista în zona proiectului. Se impune perioada de observații (de exemplu minim 10 zile sau în perioada de migrație sau în perioada de dezvoltare maximă a florei etc.). Se stabilesc categoriile de experți care să facă observațiile și se delimitează aria în care să se facă observații    Pentru proiectele care generează actitivități IPPC, se impune stabilirea condițiilor inițiale privind calitatea solului și a apelor freatice. Se solicită astfel analize de sol (de exemplu la indicaotrii nitriți, nitrați, azot total, fosfor, pH) și analize la apele subterane (de exemplu la indicatorii amoniu, nitriți, nitrați, fosfați). Pentru prelevarea probelor de apă subterană nu este obligatoriu să se facă foraje pe amplasament, special pentru acest lucru. Se vor preleva din forajele existente în vecinătatea imediată, cu respectarea normativelor de prelevare în vigoare. Pe baza rezultatelor analizelor și a activităților existente în     vecinătate se va solicita o descriere a principalelor surse de afectare a calității apelor freatice.    Se solicită o analiză a calității aerului în zona proiectului, pe baza informațiilor publice existente (sistem național de monitorizare a calității aerului, raportări IPPC ale instalațiilor existente, PRTR etc.). Analiza se va axa pe estimarea concentrațiilor de amoniac în zona proiectului, astfel incât să se poată evalua corect influența emisiilor generate de proiect.         Tipurile de alternative care ar trebui luate în considerare ; se stabilesc concret amplasamentele alternative pentru proiect (precizarea locației alternative); se stabilesc alternativele tehnologice care să fie analizate în RIM:     Trebuie respectată distanța minimă de protecție sanitară conform Ord. 119/2011 cu modificările și completările ulterioare. Dacă nu se poate respecta această distanță, atunci se aleg amplasamente alternative sau se micșorează capacitatea fermei astfel încât să se încadreze la o distanță de protecție mai mică. În cazul în care, în mod justificat, alternativele de amplasament nu sunt disponibile sau capacitatea fermei nu poate fi micșorată, se solicită și se întocmește un studiu privind impactul asupra sănătății populației. De asemenea trebuie avut în vedere că Decizia 2017/302 prevede că în etapa de planificare a instalației/fermei, distanțele adecvate între instalație/fermă și receptorii sensibili sunt asigurate prin aplicarea distanțelor minime standard sau prin realizarea unei modelări a dispersiei pentru a prevedea/a si-mula concentrația de mirosuri în zonele înconjurătoare.    Se stabilesc alternativele tehnologice pentru gestiunea dejecțiilor, care să fie analizate în RIM.      Metodele care trebuie utilizate pentru a prezice amploarea efectelor asupra mediului ; de exemplu se stabilesc metodele de observație a biodiversității (transecte, observații din punct fix etc.); modelele utilizate pentru modelarea emisiilor în mediu;        Criteriile pe baza cărora trebuie evaluată semnificația efectelor ;     Tipurile de măsuri de atenuare care trebuie luate în considerare ;        Organizațiile care trebuie să fie consultate atunci când se evaluează impactul asupra mediului . Se enumeră autoritățile / instituțiile sau alte organizații de profil care trebuie să fie consultate la realizarea RIM, sau care trebuie să-și dea avizul pentru proiect, de exemplu:     Direcția de sănătate publică;    Autoritatea Națională Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor;    Institutul Național De Cercetare-Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie Și Protecția Mediului – ICPA București;    Oficiul pentru studii pedologice și agrochimice    Autoritatea competentă pentru gospodărirea apelor;    Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare;    Direcția pentru agricultură județeană;    Agenția națională pentru arii naturale protejate și / sau administratorii siturilor Natura 2000;         Componența echipei de experți care va pregăti RIM, EA, SEICA și celelalte studii necesare  (de exemplu pentru EA la un sit Natura 2000 de tip SPA se solicită experți ornitologi iar la un sit SCI se solicită experți specializați pe habitate, mamifere, herpetofauna etc., după caz);        Planul de lucru și resursele pentru evaluarea impactului asupra mediului ; se stabilește un plan de lucru; de exemplu 2 luni pentru observații în teren; 2 luni pentru stabilirea scenariului de bază și 2 luni pentru întocmirea efectivă a RIM.   Se recomandă ca structura îndrumarului să urmărească structura RIM, dar cu un conținut evident mult mai redus. Conținutul acestuia se referă la cum se colectează, cum se evaluează impactul și cât de detaliat este fiecare impact semnificativ. Îndrumarul va putea fi folosit și în etapa de revizuire / analiză a calității RIM pentru a verifica dacă aspectele considerate semnificative la începutul procesului EIM au fost abordate.           ELEMENTE SPECIFICE PRIVIND EFECTELE PROIECTELOR DE CREȘTERE  INTENSIVĂ A ANIMALELOR ASUPRA ARIILOR NATURALE PROTEJATE  Este necesar să se efectueze o evaluare a impactului potențial al unor astfel de proiecte asupra siturilor Natura 2000 conform cerințelor art. 6(3) și (4) al Directivei Habitate într-o fază cât mai timpurie a proiectării, respectiv în faza de investigare și evaluare a locațiilor alternative.  Pentru proiectele care sunt situate pe sau în apropierea ariilor naturale protejate, se vor efectua observații în teren pentru identificarea oricăror elemente relevante de biodiversitate în raport cu obiectivele de conservare ale ariei protejate. Aceste investigații se fac pentru stabilirea scenariului de bază, în RIM. O evaluare grosieră a acestor efecte se poate face în etapa de încadrare, când titularul întocmește memoriul de prezentare.     Trebuie avute în vedere elemente de tipul:    Asigurarea unei biosecurități în sensul protejării fermei de eventuale riscuri de biosecuritate dinspre speciilor dinc adrul ariei protejate și în sens invers – dinspre animalele din fermă spre speciile protejate din sit.    Asigurarea unui management al dejecțiilor care să nu afecteze starea de conservare a speciilor sau a habitatelor. Se are în vedere vulnerabilitatea solului pe care se împrăștie dejecțiile.      
   
    	    
 În continuare sunt prezentate recomandări privind conținutul rapoartelor de impact asupra mediului pentru instalații de creștere intensivă a animalelor de fermă. Ghidul urmărește conținutul recomandat în Directiva EIM și în Lege, respectiv: 
   Descrierea proiectului ;     Descriere a alternativelor rezonabile;    Descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului  (scenariul de bază) și o descriere scurtă a evoluției sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat,     Descriere a factorilor de mediu relevanți  susceptibili de a fi afectați de proiect     Descriere a efectelor semnificative  pe care proiectul le poate avea asupra mediului     Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza  utilizate pentru identificarea și evaluarea efectelor semnificative asupra mediului,     Descriere a măsurilor  avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse     Descriere a efectelor negative semnificative  preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în fața riscurilor de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză.     Un rezumat netehnic  al informațiilor furnizate la punctele precedente.     Listă de referință  care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile și evaluările incluse în raport.    
   
 În continuare sunt evidențiate principalele elemente care trebuie analizate în cadrul RIM-urilor pentru proiecte de instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă. 
     
    DESCRIEREA PROIECTULUI  Scopul acestei secțiuni este evidențierea principalelor aspecte ce trebuie avute în vedere la descrierea unui proiect pentru o instalație de creștere intensivă a animalelor de fermă, pentru fiecare din sub- secțiunile de mai jos:    amplasamentul proiectului ;     caracteristicile fizice ale întregului proiect , inclusiv, dacă este cazul, lucrările de demolare necesare, precum și cerințele privind utilizarea terenurilor în cursul fazelor de construire și funcționare;     principalele caracteristici ale etapei de funcționare a proiectului  – în special, orice proces de producție – de exemplu, necesarul de energie și energia utilizată, natura și cantitatea materialelor și resursele naturale utilizate, inclusiv apa, terenurile, solul și biodiversitatea;     o estimare, în funcție de tip și cantitate, a deșeurilor și emisiilor preconizate  - de exemplu, poluarea apei, aerului, solului și subsolului, zgomot, vibrații, lumină, căldură, radiații si altele, precum și cantitățile și tipurile de reziduuri produse pe parcursul etapelor de construire și funcționare.       Amplasamentul proiectului  Elaboratorul RIM trebuie să ia în considerare locația fermei și a funcțiunilor conexe, cum ar fi depozit intermediar de dejecții, lagune de dejecții, în relație cu mediul și, în special, în funcție de apropierea de receptorii sensibili. Următoarele elemente trebuie prezentate, cu un grad de detaliu proporțional cu importanța elementului în raport cu proiectul și cu locația:    Amplasarea fermei: latitudine, longitudine, elevația (hartă);    Modul de încadrare în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului; distanța față de intravilanul locuibil existent și propus prin planurile de urbanism; regimul juridic al terenului;    Distanțele între limita amplasamentului fermei (depozit dejecții, lagună dejecții, exhaustarea sistemului de ventilație, punctele de acces în hale etc.) și zone rezidențiale și de agrement, căi de     transport, cursuri de apă, zone agricole sau urbane; arii naturale protejate, păduri sau oricare alt potențial receptor relevant;    Localizarea și caracterizarea terenurilor agricole propuse pentru utilizarea dejecțiilor ca îngrășământ organic, inclusiv încadrarea acestora în funcție de vulnerabilitatea la poluarea cu nitrați din surse agricole;    Suprafața de teren ocupată și categoriile de folosință ale terenului (pădure, teren agricol, etc.);    Un rezumat al studiilor de teren cu privire la stabilitatea fizică generală (rezultată din studiile topo, geo, de inundabilitate sau alte studii); stratificația terenului, panta terenului, nivelul apelor subterane și disponibilitatea acviferului în eventualitatea alimentării cu apă din acesta etc.    Accesibilitatea, topografia terenului și informații specifice amplasamentului;    Pericole naturale majore: activitate seismică;    Factori meteorologici: precipitații (cantitatea medie anuală, de exemplu: pe ultimii 5 ani), rata de evapo-transpirație, forța și direcția vântului;    Caracteristici socio-economice relevante în contextul noului proiect: demografie generală; forța de muncă; veniturile populației; activități economice relevante care pot relaționa cu proiectul propus; activități similare existente etc.    Analizarea posibilelor conflicte prezente sau viitoare în ce privește utilizarea terenului: de exemplu, turismul, dezvoltarea unor proiecte viitoare având în vedere zona de protecție impusă după realizarea fermei etc.    Existența în vecinătate a unor proiecte propuse sau funcționale care să genereze impacturi ce se pot cumula cu cele generate de proiectul propus, de exemplu: alte ferme de animale, depozite de dejecții. Se are în vedere și amploarea crescătoriilor gospodărești de animale, precum și zonarea pășunilor utilizate de comunitățile locale. Toate acestea se consideră în vederea asigurării protecției sanitare a fermei propuse.    Starea actuală a terenului: descrierea biodiversității (inclusiv a florei și faunei) – specii de plante, arbori, arbuști existente pe amplasament; faună identificată inclusiv în vecinătatea imediată; descrierea altor structuri artificiale sau naturale existente pe amplasament.  Locația pentru o instalație de creștere intensivă a animalelor de fermă este restricționată de o serie de criterii dintre care cele mai importante sunt:  Criterii legislative:    Asigurarea distanței minime de protecție sanitară, în funcție de tipul fermei și de capacitatea acesteia. Aceasta este stabilită în  Ordinul nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației, cu modificările și completările aduse prin următoarele acte: HG 741/2016; Ordin 994/2018; Ordin 1378/2018.  Distanța de protecție sanitară variază de la 50 m la 1500 m pentru complexele mari de porci, cu mai mult de 10000 capete.     Distanțele minime de protecție sanitară sunt stabilite între teritoriile protejate și perimetrul fermei. Distanțele minime de protecție sanitară pot fi modificate doar pe baza studiilor de impact asupra sănătății publice elaborate de persoane fizice și juridice specializate, certificate conform metodologiei de efectuare a studiilor de impact asupra sănătății, aprobată de către ministrul sănătății. Concluziile studiului de impact asupra sănătății vor fi introduse în RIM.  De asemenea trebuie avut în vedere că Decizia 2017/302 prevede că în etapa de planificare a instalației/fermei, distanțele adecvate între instalație/fermă și receptorii sensibili sunt asigurate prin aplicarea distanțelor minime standard sau prin realizarea unei modelări a dispersiei pentru a prevedea/a si-mula concentrația de mirosuri în zonele înconjurătoare.  O categorie aparte de proiecte de ferme o reprezintă modernizarea vechilor ferme zootehnice, a căror zonă de protecție sanitară este protejată prin  Legea nr. 204/2008 privind protejarea exploatațiilor  agricole. În aceste cazuri, dacă în perimetrul de protecție sanitară s-au dezvoltat locuințe anterior     inițierii proiectului de modernizare, legea permite inițierea de  „proceduri judiciare în vederea demolării acelor construcții neautorizate sau a celor autorizate fără respectarea prevederilor legale în vigoare, cu scopul exclusiv de a preveni și limita disconfortul și riscurile sanitare”.     Amplasamentul fermelor care intră sub incidența Legii nr. 278/2013 emisiilor industriale, trebuie să fie în acord cu cerințele din  Documentul de Referință privind Cele mai bune tehnici disponibile pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor a fost revizuit în 2017. Pentru activitatea de creștere a păsărilor și porcilor au fost emise Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului, pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor, fiind aprobate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 a Comisiei din 15.02.2017. Conform acestora, a doua tehnică BAT este:     Amplasarea corespunzătoare a instalației / fermei și o bună amenajare spațială a activităților pentru:    a reduce transporturile de animale și de materiale (inclusiv a dejecțiilor animaliere);    a asigura distanțe adecvate față de receptorii sensibili care au nevoie de protecție;    a lua în considerare condițiile climatice existente (de exemplu vântul și precipitațiile);    a lua în considerare capacitatea potențială de dezvoltare ulterioară a fermei    a preveni contaminarea apelor;  Criterii tehnice:        Stabilitatea generală a terenului; disponibilitatea surselor de apă pentru adăpat; disponibilitatea surselor de hrană (FNC-urilor); accesibilitate; percepție publică; disponibilitatea soluțiilor pentru valorificarea dejecțiilor etc.     Criteriile de excludere  care trebuie să fie luate în considerare în procesul de selectare a amplasamentului includ, dar nu se limitează la:     zone de protecție sanitară pentru captarea apei potabile, existente sau planificate (deja înregistrate oficial);    aeroporturi existente sau planificate (deja înregistrate oficial);    zone inundabile sau supuse viiturilor;    zone carstice cu soluri care permit penetrarea rapidă a apei sau a levigatului către structurile acvifere din apropiere;    zone cu soluri instabile cum ar fi smârcurile, mlaștinile, zonele băltoase;    zone cu soluri instabile sau slabe: sol organic, argilă moale sau combinații de argilă și nisip, soluri care își pierd stabilitatea/portanța la compactare sau udare, argile care se contractă și se dilată, nisipuri instabile (afectate de subsidență) supuse influențelor hidraulice;    zone cu o morfologie extremă (pante abrupte, suprafețe cu risc mare de alunecări de teren/avalanșe etc.).  În plus față de elementele de mai sus, se au în vedere următoarele:    distanța față de granițe pentru proiectele care cad sub incidența Convenției privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991, ratificată prin Legea nr. 22/2001 cu modificările ulterioare;    localizarea amplasamentului în raport cu patrimoniul cultural potrivit Listei monumentelor istorice, actualizată, aprobată prin Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2314/2004, cu modificările și completările ulterioare și Repertoriului arheologic național prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, republicată, cu modificările și completările ulterioare;    hărți, fotografii ale amplasamentului care pot oferi informații privind caracteristicile fizice ale mediului, atât naturale, cât și artificiale și alte informații privind:       folosințele actuale și planificate ale terenului atât pe amplasament, cât și pe zone adiacente acestuia;    politici de zonare și de folosire a terenului;    arealele sensibile, inclusiv arii protejate / situri Natura 2000;      coordonatele geografice ale amplasamentului proiectului, care vor fi prezentate sub formă de vector în format digital cu referință geografică, în sistem de proiecție națională Stereo 1970;    detalii privind orice variantă de amplasament care a fost luată în considerare.      Caracteristicile fizice ale întregului proiect  Gradul de detaliere a informațiilor în acest capitol variază în funcție de complexitatea proiectului, de amploarea acestuia și de caracteristicile de mediu ale amplasamentului. Pentru evaluarea de impact nu sunt relevante decât acele detalii de ordin tehnic care influențează emisiile în mediu și performanțele de mediu ale proiectului.     Informațiile sunt prezentate pe toate fazele proiectului: construire, operare și dezafectare.  Faza de construire  La faza de construire se descriu toate lucrările necesare pentru realizarea proiectului, astfel:    Grafic de execuție a lucrărilor, pe etape:  amenajare teren / săpături; fundații; rețele; construcții; instalații; finisaje; teste.     Descrierea lucrărilor de construire necesare:    Amenajare teren / săpături: suprafețe de sol decopertate, volume de sol manipulate, adâncimea de fundare, puțuri, lagune etc. Prezentarea destinației pământului excavat: se utilizează intern pentru amenajarea terenului sau este evacuat pe amplasament, caz în care se descrie destinația acestuia. Dacă este necesar, se descriu lucrările pentru curățarea terenului de structuri naturale / artificiale existente și care nu sunt incluse în design-ul proiectului;    Fundații, rețele, construcții, instalații: se descrie cu puține detalii modul de realizare a acestora, pentru a oferi o imagine de ansamblu a amplorii proiectului;      În cazul modernizării exploatațiilor agricole existente, se prezintă următoarele elemente:    Descrierea structurilor existente și a materialelor din care sunt realizate – de exemplu hale de creștere din cărămidă cu structură de beton, acoperiș din plăci de azbociment pe structură metalică; pardoseală din beton și rețele din tuburi de azbociment.    Se prezintă foarte clar ce anume rămâne în noua fermă și ce urmează a fi demolat sau modificat;    Se face o estimare a cantității de deșeuri care rezultă în urma demolării acestor structuri, pe categorii: deșeuri cu conținut de azbest, deșeuri din construcții / demolări; deșeuri metalice sau de altă natură. Se prezintă un plan de gestiune a acestor deșeuri. Trebuie acordată atenție sporită structurilor din azbociment care, conform legii, devin deșeuri în momentul în care își încheie ciclul de viață.    Se face o prezentare a rețelelor existente și a conținutului acestora;    Se prezintă un plan de lucru pentru lucrările de demolare și se descriu lucrările efective de demolare, la fel ca în cazul lucrărilor de execuție;      Descrierea necesarului de utilaje / echipamente și personal  pentru realizarea construcției: număr camioane, buldozere, macarale etc. și numărul de persoane care vor fi la un moment dat pe șantier;     Descrierea organizării de șantier:  localizare, destinație, modul de asigurare a utilităților pe perioada lucrărilor, modul de gestiune a deșeurilor etc. Sunt descrise depozitele intermediare de materii prime și materiale, locații pentru stocare temporară a săpăturilor etc.     Necesarul de materii prime și materiale:  se prezintă cu puține amănunte, doar dacă implică anumite resurse naturale greu accesibile, cum ar fi . În rest, pentru astfel de proiecte nu sunt necesare materii prime sau materiale cu restricții de mediu.        Bilanț al suprafețelor necesare pentru execuția lucrărilor.    Rute de transport  pentru materiale și deșeuri. Un proiect de asemenea anvergură presupune un volum mare de materiale de construire care trebuie aduse pe șantier. Transportul acestora poate genera stres asupra zonelor locuite sau ariilor protejate, în funcție de traseul ales.     În general, descrierea lucrărilor de execuție trebuie să se axeze pe scoaterea în evidență a amplorii lucrărilor, a emisiilor și deșeurilor rezultate precum și a materialelor și a suprafețelor de teren necesare. În plus, Directiva prevede și furnizarea unei estimări a reziduurilor și a emisiilor în timpul fazei de construcție, spre deosebire de vechea legislație prin care se solicitau date privind emisiile doar pentru faza de exploatare. Astfel, RIM trebuie să includă cel puțin:    Estimarea emisiilor în atmosferă din lucrările de construcție. Sunt relevante emisiile de pulberi de la manipularea materialelor și a solului. Se pot folosi factori de emisie pentru estimarea acestora.    Estimarea emisiilor în apă, în principal potențialul de contaminare a apelor pluviale și de antrenare de către acestea a substanțelor sau materialelor cu caracter periculos;    Estimarea cantității de deșeuri în faza de execuție, pe categorii. Se prezintă și planul de gestiune a acestora, cu evidențierea modului de valorificare / eliminare pe fiecare tip de deșeu.  Faza de operare:  În această secțiune se prezintă caracteristicile fizice ale proiectului în faza de operare: o descriere a construcțiilor și un bilanț al suprafețelor. Sistemul constructiv al halelor de producție trebuie să includă:    Bilanț suprafețe (construit la sol, desfășurat, util) pentru fiecare hală / construcție în parte;    Descrierea arhitecturală a halelor de producție: materiale de construcție pentru pereți, acoperiș, fundație, pardoseală; finisaje interioare, exterioare etc.    Planul de amplasament al halelor de producție cu evidențierea fluxurilor de materiale și energie;     Faza de demolare  Descrierea lucrărilor de demolare necesare:    planul de execuție a lucrărilor de demolare, de refacere și folosire ulterioară a terenului;    descrierea lucrărilor de refacere a amplasamentului;    căi noi de acces sau schimbări ale celor existente, după caz;    metode folosite în demolare;    detalii privind alternativele care au fost luate în considerare;    alte activități care pot apărea ca urmare a demolării (de exemplu, eliminarea deșeurilor).      Principalele caracteristici ale etapei de funcționare a proiectului  În acest capitol se prezintă în special, orice proces de producție – de exemplu, necesarul de energie și energia utilizată, natura și cantitatea materialelor și resursele naturale utilizate, inclusiv apa, terenurile, solul și biodiversitatea;    Sistemul de creștere  Pentru ferme de animale, la faza de operare este obligatoriu să se furnizeze informațiile de mai jos:    Sistemul de creștere propus, de exemplu:    Pentru păsări: sistem extensiv / intensiv de creștere a puilor de carne (broiler); creșterea găinilor ouătoare la sol pe așternut permanent, la sol cu acces liber în padoc, baterii deschise, sistem ecologic, baterii îmbunătățite etc.;    Pentru proci: diferențiat pe categorie de animal (scroafe înțărcate și gestante, scroafe lactante cu purcei, purcei înțărcați, grăsuni (purcei la îngrășat), vieri etc. Se prezintă tipul de adăpost, tipul de pardoseală, modul de asigurare a hranei și apei și modul de asigurare a microclimatului; modul de evacuare a dejecțiilor;         Descrierea modului de respectarea standardelor de locuire pentru animale  (mp/cap animal asigurat); calculul capacităților de cazare ale halelor (număr locuri maxim la un moment dat în regim teoretic și practic);     Asigurarea microclimatului în halele de producție:    Descrierea sistemului de climatizare pe fiecare hală; calculul consumului specific de energie pe cap de animal pentru climatizare.    Se descriu sistemele de încălzire, sistemul de ventilație, sistemul de răcire.    Se calculează debitul de aer evacuat din hale și debitul de aer admis în hale;    se descriu sistemele de automatizare a climatizării și măsurile în caz de urgență;      Descrierea sistemului de furajare și adăpare;    Descrierea sistemului de iluminat;    Descrierea sistemului de automatizare;    Descrierea măsurilor de intervenție în caz de situație limită;    Descrierea sistemului de carantină și a facilităților sanitar – veterinare;    Descrierea sistemului de gestiune a dejecțiilor:    Pentru păsări: modul de preluare a dejecțiilor din hale; încărcarea, transportul și stocarea temporară a acestora    Pentru porci: modul de colectare a dejecțiilor (sistem semilichid, semisolid, cu grătare); descrierea sistemului de stocare a dejecțiilor (separatoare solid lichid, lagune de stocare etc.)      Descrierea sistemului de gestiune a deșeurilor:    Mortalități (stocare în cabine frigorifice, incinerare pe amplasament etc.)    Deșeuri de origine animală (placente, pene, material biologic etc.)    Deșeuri periculoase din surse veterinare    Etc.      Descrierea fluxului tehnologic adoptat:    Asigurarea vidului sanitar pentru halele de producție;    Recepția animalelor și popularea halelor;    Furajarea și adăparea animalelor;    Asigurarea microclimatului în halele de producție;    Controlul mortalităților;    Golirea halelor și livrarea produsului finit;        Asigurarea materiilor prime, utilităților și consumuri specifice  Se face o descriere a modului de alimentare cu utilități, printre care:    Alimentare cu apă: din subteran cu puț forat sau din rețea centralizată de apă sau din sursă de suprafață; debite;    Canalizarea apelor uzate: în bazine vidanjabile sau în rețea de canalizare centralizată; debite    Alimentarea cu energie electrică; asigurarea permanenței în alimentarea cu energie electrică (generator); putere instalată    Asigurarea agentului termic pentru halele de producție: centrală termică pe gaz, pe biomasă sau pe alt tip de combustibil, suflătoare de aer cald sau electroconvectoare etc. În cazul centralelor termice, se descriu caracteristicile acestora, cum ar fi: capacitate, combustibil, date de emisie (înălțime, diametru coș, debit evacuare, temperatură evacuare); grafic de funcționare; putere necesară etc.    Asigurarea combustibililor: gospodărie de motorină; GPL;    Se descrie necesarul de materii prime, materiale, precum și consumurile specifice ale acestora asigurate prin proiect, în comparație cu consumurile specifice asigurate conform BAT - documentul de referință. În cazul in care se constată că consumurile specifice sunt mai mari decât cele recomandate în BAT, atunci se identifică măsuri și tehnici care ar putea fi implementate în proiect și care ar aduce consumul specific în limitele BAT.       Descrierea tehnicilor adoptate prin proiect în vederea îmbunătățirii performanțelor de mediu  Sunt descrise tehnicile adoptate prin proiect, în comparație cu cele mai bune tehnici disponibile. Variantele de tehnici posibile sunt prezentate mai jos. Descrierea acestor tehnici se face în Concluziile BAT.    Tehnici de reducere a emisiilor provenite din apele uzate    Reducerea la minimum a consumului de apă prin utilizarea unor tehnici cum ar fi curățarea prealabilă (de exemplu curățarea mecanică uscată) și curățarea la presiune ridicată    Separarea apei de ploaie de fluxurile de ape uzate care trebuie tratate.    Epurarea apelor uzate prin sedimentare și/sau tratare biologică. Pentru apele uzate cu o încărcare scăzută de poluanți, epurarea poate fi realizată prin intermediul șesurilor mlăștinoase, a iazurilor, a mlaștinilor construite, a bazinelor de depozitare a apelor uzate etc.    Împrăștierea pe sol a apelor uzate, de exemplu prin utilizarea unui sistem de irigații, cum ar fi aspersoare, sisteme de stropitoare mobile, rezervoare, injector cu bară de împrăștiere. Fluxurile de ape uzate pot fi stocate, de exemplu în rezervoare sau lagune, înainte de a fi împrăștiate pe teren. Fracțiunea solidă rezultată poate fi împrăștiată, de asemenea, pe sol      Tehnici de utilizare eficientă a energiei    Optimizarea sistemelor de încălzire/răcire și de ventilație și gestionarea acestora, în special în cazul în care se utilizează sisteme de purificare a aerului.    Izolarea pereților, a podelelor și/sau a plafoanelor adăposturilor.    Utilizarea iluminatului eficient din punct de vedere energetic.    Utilizarea unor sisteme care asigură transferul de căldură. Poate fi utilizat unul dintre următoarele sisteme: aer-apă, aer-aer; aer-sol;    Utilizarea pompelor de căldură pentru recuperarea căldurii.    Recuperarea căldurii prin intermediul podelei cu așternut prevăzute cu sistem de încălzire și răcire (sistem „combideck”).    Utilizarea unei ventilații naturale.         Tehnici de reducere a emisiilor de pulberi    Ceață de apă    Ionizare    Pulverizare cu ulei      Tehnici de reducere a emisiilor de mirosuri    Asigurarea unor distanțe adecvate între instalație/fermă și receptorii sensibili.    Acoperirea dejecțiilor lichide sau solide în timpul depozitării.    Reducerea la minimum a amestecării dejecțiilor lichide.    Fermentarea aerobă (aerare) a dejecțiilor lichide.    Compostarea dejecțiilor solide.    Fermentarea anaerobă.    Împrăștierea în fâșii, injector cu brazdă de suprafață sau de adâncime pentru împrăștierea pe sol teren a dejecțiilor lichide.    Încorporarea dejecțiilor animaliere cât mai repede posibil.      Tehnici de reducere a emisiilor provenite din depozitarea dejecțiilor solide    Depozitarea dejecțiilor solide uscate într-un hambar.    Utilizarea unui siloz din beton pentru depozitare.    Depozitarea dejecțiilor solide pe o podea impermeabilă echipată cu un sistem de scurgere și un rezervor de captare a scurgerilor.       Alegerea unei instalații de depozitare cu o capacitate suficientă pentru a păstra dejecțiile animaliere pe durata perioadelor în care nu este posibilă împrăștierea acestora pe sol.    Depozitarea dejecțiilor solide în grămezi amplasate pe câmp, departe de cursurile de ape de suprafață și/sau subterane în care s-ar putea scurge fracțiunea lichidă.    Reducerea raportului dintre suprafața emițătoare și volumul grămezii de dejecții animaliere.    Acoperirea grămezilor de dejecții solide.         Tehnici de reducere a emisiilor provenite din depozitarea dejecțiilor lichide  Tehnici de reducere a emisiilor de amoniac provenite din depozitele de dejecții lichide și depozitele subterane    Reducerea raportului dintre suprafața emițătoare și volumul depozitului de dejecții lichide.    Reducerea vitezei vântului și a ratei de schimb a aerului pe suprafața dejecțiilor lichide prin operarea depozitului la un nivel mai scăzut de umplere.    Reducerea la minimum a amestecării dejecțiilor lichide.    Acoperitoare rigidă.    Acoperitori flexibile.    Acoperiri plutitoare: Crustă naturală; Paie; Pelete din plastic; Materiale vrac ușoare.; Acoperitori flexibile plutitoare; Plăci geometrice din plastic; Acoperitori gonflabile; Folii de plastic flexibile  Tehnici de reducere a emisiilor în sol și în apă provenite din depozitele de dejecții lichide    Utilizarea de depozite care pot rezista influențelor mecanice, chimice și termice.    Alegerea unei instalații de depozitare cu o capacitate suficientă pentru a păstra dejecțiile animaliere pe durata perioadelor în care nu este posibilă împrăștierea pe sol a acestora.        Tehnici de prelucrare a dejecțiilor animaliere în cadrul fermei    Separarea mecanică a dejecțiilor lichide.    Fermentare anaerobă a dejecțiilor animaliere într-o instalație de biogaz.    Utilizarea unui tunel extern pentru uscarea dejecțiilor animaliere.    Fermentare aerobă (aerare) a dejecțiilor lichide.    Nitrificarea – denitrificarea dejecțiilor lichide.    Compostarea dejecțiilor animaliere solide.         Tehnici de împrăștiere pe sol a dejecțiilor animaliere  Tehnici de împrăștiere pe sol a dejecțiilor lichide    Diluarea dejecțiilor lichide    Instalație de irigare cu apă cu presiune scăzută    Împrăștierea în fâșii (rampă orizontală cu furtunuri)    Împrăștierea în fâșii (rampă orizontală cu duze de stropire la înălțime mică)    Injector cu brazdă de suprafață (deschisă)    Injector cu brazdă de adâncime (închisă)    Acidifierea dejecțiilor lichide         Tehnici de monitorizare  Tehnici de monitorizare a excreției de azot și fosfor    Calculare prin utilizarea unui bilanț masic al azotului și fosforului bazat pe rația alimentară, conținutul de proteine brute al regimului alimentar, cantitatea totală de fosfor și performanța animalelor.    Estimare – prin utilizarea analizei dejecțiilor animaliere pentru stabilirea conținutului de azot total și de fosfor total.  Tehnici de monitorizare a amoniacului și a pulberilor    Estimare – prin utilizarea bilanțului masic bazat pe excreție și pe nitrogenul (sau azotul amoniacal) total prezent în fiecare etapă de gestionare a dejecțiilor animaliere.       Calculare prin măsurarea concentrației de amoniac și a ratei de ventilație prin utilizarea metodelor standard ISO, naționale sau internaționale ori a altor metode care asigură date de o calitate științifică echivalentă.    Estimarea prin utilizarea factorilor de emisie.    Tehnici de monitorizare a sistemelor de purificare a aerului    Verificarea performanței sistemului de purificare a aerului prin măsurarea amoniacului, a mirosurilor și/sau a pulberilor în condițiile practice din fermă, conform protocolului de măsurare prevăzut și prin utilizarea metodelor de standard EN sau a altor metode (ISO, naționale ori internaționale) care asigură date de o calitate științifică echivalentă.    Controlul funcționării eficace a sistemului de purificare a aerului (de exemplu prin înregistrarea în mod continuu a parametrilor de funcționare sau prin utilizarea unor sisteme de alarmă).           Managementul nutrițional  Tehnici de reducere a emisiilor de azot excretat    Reducerea conținutului de proteine brute prin utilizarea unui regim alimentar echilibrat în azot bazat pe necesitățile de energie și aminoacizi digestibili.    Hrănirea în mai multe etape cu asigurarea unui regim alimentar adaptat cerințelor specifice perioadei de producție.    Adăugarea unei cantități controlate de aminoacizi esențiali la un regim alimentar cu un nivel scăzut de proteine brute.    Utilizarea de aditivi furajeri autorizați care reduc azotul total excretat.  Tehnici de reducere a fosforului excretat    Hrănirea în mai multe etape cu asigurarea unui regim alimentar adaptat cerințelor specifice perioadei de producție.    Utilizarea de aditivi furajeri autorizați care reduc fosforul total excretat (de exemplu fitază).           Tehnici de tratare a emisiilor în aer provenite din adăposturile pentru animale    Biofiltru    Epurator biologic (sau filtru „biotrickling”)    Filtru uscat    Sistem de purificare a aerului în două sau trei etape    Epurator de apă    Captator de apă    Epurator umed cu acid         Tehnici pentru adăposturile de porci  Descrierea tipurilor de podele și a tehnicilor de reducere a emisiilor de amoniac provenite din adăposturile pentru porci    Podea prevăzută integral cu grătare    Podea prevăzută parțial cu grătare    Podea cu suprafață solidă din beton  Tipurile de podele enumerate mai sus sunt utilizate în sistemele de adăpost descrise, după caz:    fosă adâncă (în cazul unei podele prevăzute integral sau parțial cu grătare), numai în cazul în care este utilizată în combinație cu o măsură de reducere suplimentară, de exemplu: o combinație de tehnici de management nutrițional; sistem de purificare a aerului; reducerea pH-ului dejecțiilor lichide; răcirea dejecțiilor lichide    Un sistem de aspirare pentru evacuarea frecventă a dejecțiilor lichide (în cazul unei podele prevăzute integral sau parțial cu grătare).    Pereți înclinați în canalul pentru dejecțiile animaliere (în cazul unei podele prevăzute integral sau parțial cu grătare).    racletă pentru evacuarea frecventă a dejecțiilor lichide (în cazul unei podele prevăzute integral sau parțial cu grătare).       Podea convexă și canale separate pentru apă și dejecții animaliere (în cazul boxelor cu podele prevăzute parțial cu grătare).    Benzi pentru dejecții animaliere în formă de „V” (în cazul unei podele prevăzute parțial cu grătare).    Fosă pentru dejecții animaliere de dimensiuni reduse (în cazul unei podele prevăzute integral sau parțial cu grătare).    Evacuarea frecventă a dejecțiilor lichide prin spălare sub presiune (în cazul unei podele prevăzute integral sau parțial cu grătare).    Cuști/padocuri (în cazul unei podele prevăzute parțial cu grătare).    Sistem de așternut complet (în cazul unei podele cu suprafață solidă din beton).    Alee acoperită cu așternut situată în exterior (în cazul unei podele cu suprafață solidă de beton).    Boxe de hrănire/odihnă pe podea solidă (în cazul boxelor cu așternut).    Colectarea dejecțiilor animaliere în apă.    combinație de canale pentru apă și pentru dejecții animaliere (în cazul unei podele prevăzute integral cu grătare).    Bazin pentru dejecții animaliere (în cazul unei podele prevăzute integral sau parțial cu grătare).    Sistem de așternut cu paie (în cazul unei podele solide de beton).    Boxe cu așternut cu generare combinată de dejecții animaliere (dejecții solide și lichide).    Utilizarea unor bile plutitoare în canalul pentru dejecții animaliere.    Tehnici de răcire a dejecțiilor lichide    Țevi de răcire a dejecțiilor lichide    Tehnici de reducere a pH-ului dejecțiilor lichide    Acidifierea dejecțiilor lichide           Tehnici pentru adăposturile păsărilor de curte  Tehnici de reducere a emisiilor de amoniac provenite din adăposturile pentru găini ouătoare, pui de carne sau puicuțe    Sistem de cuști neîmbunătățite    Sistem de cuști îmbunătățite    Așternut adânc cu fosă pentru dejecții animaliere    Voliere    Evacuarea dejecțiilor animaliere cu ajutorul benzilor (în cazul sistemelor de cuști îmbunătățite sau neîmbunătățite), cu cel puțin: o evacuare pe săptămână cu uscare cu aer; sau două evacuări pe săptămână fără uscare cu aer    Bandă sau racletă pentru dejecții animaliere (în cazul unui așternut adânc cu fosă pentru dejecții animaliere).    Instalație de ventilație forțată și evacuare cu frecvență redusă a dejecțiilor animaliere (în cazul unui așternut adânc cu fosă pentru dejecții animaliere) numai în cazul în care se utilizează în combinație cu o măsură de reducere suplimentară, de exemplu: obținerea unui conținut ridicat de materie uscată a dejecțiilor; un sistem de purificare a aerului    Uscare forțată cu aer a dejecțiilor animaliere prin intermediul tuburilor (în cazul unui așternut adânc cu fosă pentru dejecții animaliere).    Uscarea forțată vu aer a dejecțiilor animaliere prin intermediul podelei prevăzute cu perforații (în cazul unui așternut adânc cu fosă pentru dejecții animaliere).    Benzi pentru dejecții animaliere (în cazul volierelor).    Uscare forțată a așternutului prin utilizarea aerului din interior (în cazul unei podele cu suprafață solidă cu așternut adânc).      Tehnici de reducere a emisiilor de amoniac provenite din adăposturile pentru puii de carne    Ventilație naturală sau forțată cu sistem de adăpare anti-scurgere (în cazul unei podele cu suprafață solidă cu așternut adânc).    Sistem de uscare forțată a așternutului prin utilizarea aerului din interior (în cazul unei podele cu suprafață solidă cu așternut adânc).       Așternut pe banda pentru dejecțiile animaliere și uscarea forțată în aer (în cazul sistemelor cu podele pe niveluri).    Podea cu așternut prevăzută cu sisteme de încălzire și răcire (în cazul sistemelor „combideck”).    Tehnici de reducere a emisiilor de amoniac provenite din adăposturile pentru rațe    Adăugare frecventă a așternutului (în cazul unei podele cu suprafață solidă cu așternut adânc sau cu așternut adânc utilizat împreună cu o podea cu grătare).    Evacuare frecventă a dejecțiilor animaliere (în cazul unei podelei prevăzute integral cu grătare).    Tehnici de reducere a emisiilor de amoniac provenite din adăposturile pentru curcani    Ventilație naturală sau forțată cu un sistem de adăpare anti-scurgere (în cazul unei podele cu suprafață solidă cu așternut adânc).        Produse, subproduse, deșeuri și emisii generate de proiect  Deșeuri și emisii rezultate în etapa de construcție  Se vor identifica și descrie deșeurile și emisiile efective (de exemplu, volume, cantități, concentrații) care se estimează să fie generate ca urmare a realizării proiectului, având în vedere lucrările propuse, operațiile specifice, echipamentele utilizate, materialele necesare, condițiile meteorologice și de climă, metodele de construcție. Elaboratorul RIM trebuie să identifice cât mai clar sursele și tipurile de deșeuri și emisii, evitându-se pe cât posibil prezentarea în termeni generali a deșeurilor și emisiilor potențiale.  În cursul construcției se pot genera diferite tipuri de deșeuri, cum ar fi:    materiale rezultate din excavare/ dragare care nu sunt reutilizate ca material de umplutură, strat de humus, soluri sau materiale contaminate,    deșeuri menajere,    deșeuri periculoase,    deșeuri rezultate din construcții sau demolări etc.     Aceste deșeuri trebuie încadrate conform codurilor Listei Europene a Deșeurilor și estimate cantitativ, cu menționarea destinației lor (de exemplu, tratare sau valorificare pe bază de contract, stocare în vederea utilizării ca material de acoperire etc.).     În timpul construcției se pot genera și alte emisii, cum ar fi:    Ape pluviale potențial impurificate cu diverse substanțe sau care antrenează pulberi sau materiale cu caracter periculos;    Ape uzate de la spălarea roților utilajelor sau de la vestiare;    Emisii de pulberi din trafic, săpături sau manipularea materialelor prăfoase;    Emisii de gaze de eșapament de la utilajele care acționează pe amplasament;    Emisii de zgomot, lumină, vibrații în timpul lucrărilor de săpătură sau construcție.  Toate aceste posibile emisii in mediu vor fi caracterizate cu un grad de detaliu corespunzător amplorii proiectului și a senzitivității potențialilor receptori. De exemplu este important de detaliat emisia de zgomot din șantier atunci când amplasamentul se învecinează în mod relevant cu o zonă locuită.  Deșeuri și emisii în perioada de operare  Producerea de deșeuri  Se prezintă tipurile și cantitățile estimate de deșeuri în perioada de funcționare. În general, acestea sunt:     Dejecții animaliere  (materii fecale, urină, inclusiv resturi de paie), colectate separat și tratate în afara sau pe amplasament – cod 02.01.06 conform  Hotărârii nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase . Se detaliază modul de colectare al dejecțiilor, caracterizarea fizico-chimică a acestora, cantitățile generate și producția specifică de dejecții; modul de tratare pe amplasament, dacă e cazul (de exemplu separarea dejecțiilor porcine în fracție lichidă și fracție solidă); stocarea temporară a acestora pe platforme sau     în lagune special amenajate; modul de gestionare propus prin proiect: utilizarea ca îngrășământ pe terenurile agricole, depozitare finală, valorificare prin digestie anaerobă sau compostare etc. Pentru fiecare din metodele propuse se face o descriere a modului de valorificare cu evidențierea tuturor etapelor, până la obținerea dovezii finale de eliminare / valorificare.    Deșeuri de țesuturi animale  (mortalități), cod: 02.01.02. Se prezintă rata de mortalitate și se estimează cantitățile de mortalități; se prezintă modul de colectare, transport intermediar în fermă și stocare intermediară în cabine frigorifice; se prezintă modul de valorificare / eliminare a acestora (prin predare către un operator autorizat în vederea incinerării, incinerare în instalație proprie pe amplasament, valorificare prin făinuri proteice sau extracție de grăsimi etc.)     Nămoluri de la spălarea și curățarea rețelelor de transport dejecții sau ape de spălare:  02.01.01 – se combină în ciclul dejecțiilor sau sunt gestionate separat.   În afară de deșeurile importante de mai sus, se prezintă și celelalte categorii de deșeuri care pot fi generate în fermă, în funcție de specificul fermei:    Cenușă de incinerator – dacă se utilizează un incinerator pentru eliminarea deșeurilor de origine animală din fermă; cenușa care provine doar din materie organică de origine animală poate fi amestecată cu dejecțiile.    deșeuri de ambalaje de la materii prime, materiale utilizate în fermă;    Deșeuri de ambalaje provenite de la substanțe periculoase;    Deșeuri rezultate din activitatea de asistență veterinară:    Obiecte ascuțite (18.01.01);    deșeuri a căror colectare și eliminare fac obiectul unor măsuri speciale pentru prevenirea infecțiilor (18.02.02*) - ambalaje de la antibiotice, seruri;    deșeuri a căror colectare și eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale pentru prevenirea infecțiilor: cod 18 02 03 (ambalaje); medicamente: cod 18 02 08.     Principalele emisii rezultate din acest tip de proiecte sunt:       Emisii în aer.  Se emit dirijat și difuz gaze metabolice (CH 4 , N 2 O, NH 3 ) prin gurile de exhaustare, ferestre, uși și gaze de ardere în centralele termice pentru producerea de agent termic. Se pot utiliza combustibili gazoși, lichizi, solizi, biomasă, în funcție de disponibilitate și fezabilitate. Se mai emit difuz gaze metabolice și gaze de fermentație anaerobă și aerobă din laguna de dejecții sau din platformele de dejecții. Emisiile sunt estimate conform factorilor de emisie pentru tipul de activitate respectiv.       Miros.  Activitatea de creștere a animalelor de fermă generează miros de o intensitate variabilă în funcție de mai mulți factori (tipul de alimentație, tipul de creștere, ventilația etc.). Tehnicile BAT adoptate prin proiect pentru reducerea mirosurilor, cum ar fi: controlul proteinelor în hrană, creștere pe grătare cu evacuare continuă a dejecțiilor, sistem performant de ventilație care asigură evacuarea conformă a gazelor de fermentație din hală.        Microorganisme patogene.  În general, activitatea de creștere a animalelor de fermă este strict monitorizată de medici veterinari și de organismele în drept în vederea prevenirii îmbolnăvirilor la animale. Se administrează vaccinuri, antibiotice, după caz și respectând legislația în domeniu. În cazuri puțin probabile de îmbolnăviri majore, sunt disponibile proceduri de lucru pentru a preîntâmpina orice risc de transmitere a bolilor la om sau la alte animale. Maturarea dejecțiilor în lagună sau pe platformă pentru cel puțin 4 luni asigură distrugerea eventualilor agenți patogeni conținuți în acestea.     Emisii în apă, sol, subsol și ape subterane –  se pot produce emisii din cauza fisurilor în rețelele de apă uzată sau de dejecții. Se prezintă locațiile propuse pentru forajele de monitorizare a apelor subterane (de obicei în amonte și aval de laguna sau platforma de dejecții). Se prezintă tehnicile adoptate pentru        prevenirea scurgerilor și a fisurilor, de exemplu în membrana lagunei sau în corpul platformei de depozitare.           DESCRIEREA ALTERNATIVELOR REZONABILE  RIM trebuie să conțină o descriere și o evaluare a alternativelor rezonabile la proiectul propus. Aceste alternative trebuie să conducă la atingerea obiectivelor proiectului. Conform Anexei 4 la Lege, descrierea alternativelor rezonabile cuprinde, de exemplu:    Alternativele de concepție, tehnologie, amplasare, dimensiune și anvergură a proiectului, analizate de către titularul proiectului, relevante pentru proiectul propus,    Caracteristicile specifice ale proiectului și indicarea principalelor motive care stau la baza alegerii uneia dintre alternative;    Compararea efectelor alternativelor asupra mediului.  În cazul proiectelor pentru instalații de creștere intensivă a animalelor de fermă, sunt relevante următoarele categorii de alternative:    Alternative de amplasament  pentru fermă sau funcțiunile conexe (lagune sau platforme dejecții, FNC- uri, incineratoare pentru mortalități etc.)     Alternative tehnologice  care includ tehnici diferite de realizare a obiectivelor proiectului, astfel încât performanța de mediu a proiectului să fie suficientă; de exemplu adoptarea unui sistem de creștere intensiv / extensiv creșterea găinilor ouătoare la sol pe așternut permanent, la sol cu acces liber în padoc, baterii deschise, sistem ecologic, baterii îmbunătățite etc.;     Alternative de proiectare  care includ variante de amplasare a funcțiunilor pe amplasamentul ales- de exemplu orientarea halelor de producție, amplasarea gurilor de ventilație a halelor, amplasarea platformei de dejecții sau a centralei termice etc.)     Alternativa „0”  – de nerealizare a proiectului sau alternativa „do –nothing” – prezintă evoluția mediului în cazul in care proiectul nu se realizează.     Eliminare prin incinerare și coincinerare a subproduselor de origine animală și a produselor derivate are loc conform Art. 6 din REGULAMENTUL (UE) NR. 142/2011 AL COMISIEI din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată, astfel:    “[…] incinerarea și coincinerare subproduselor de origine animală și a produselor derivate are loc numai:    în instalații de incinerare sau coincinerare cărora le-a fost acordată o autorizație în conformitate cu Directiva 2000/76/CE; sau    în cazul instalațiilor care nu sunt obligate să dețină o autorizație în conformitate cu Directiva 2000/76/CE, în instalații de incinerare sau coincinerare care au fost autorizate de autoritatea competentă să efectueze eliminări prin incinerare, sau eliminări sau recuperări de subproduse de origine animală sau produse derivate, dacă acestea reprezintă deșeuri, prin coincinerare, în conformitate cu articolul 24 alienatul (1) litera (b) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.      Autoritatea competentă autorizează instalații de incinerare și instalații de coincinerare menționate la punctul 1 litera (b), în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (b) sau (c) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, numai dacă acestea îndeplinesc cerințele stabilite în anexa III la regulamentul menționat.    Instalațiile de incinerare sau coincinerare trebuie să fie proiectate, dotate, construite și operate astfel încât gazul rezultat din aceste procese să se ridice în mod controlat și omogen, chiar și în cele mai defavorabile condiții, la o temperatură de 850 °C timp de cel puțin două secunde sau la o temperatură de     1 100 °C timp de 0,2 secunde, măsurată în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei în care are loc incinerarea sau coincinerarea.    Descrierea alternativelor de amplasament  In cadrul procesului EIM asociat proiectelor de instalații de creștere intensivă a animalelor de fermă, este imperativ ca în procesul de analiză a alternativelor conform Directivei EIM să se efectueze o evaluare conform art. 6 al Directivei Habitate, 92/43/CEE. Directiva Habitate a fost transpusă în legislația Româneasca prin OUG 57/2007.  Se recomandă examinarea unor locații alternative în stadiile inițiale de planificare, ca o recunoaștere a faptului că evitarea impactului asupra mediului prin luarea în calcul din timp a alternativelor poate fi cea mai importantă și eficace strategie de prevenire/reducere/compensare a efectelor negative.     De obicei, locațiile alternative pentru ferme sunt analizate în cadrul Evaluării Strategice de Mediu efectuate pentru Planurile de Urbanism (Planul Urbanistic Zonal și Planul Urbanistic General); se vor face mențiuni referitoare la acest aspect.  Descrierea alternativelor analizate în cadrul EIM este, de fapt, un sumar al procesului de selecție a locației în care va fi amplasată ferma. Aceasta ar trebui să includă o descriere a principalelor alternative luate în considerare, criteriile folosite pentru comparare și alegere și principalele motive care justifică locația aleasă.     Fiecare dintre locațiile alternative poate prezenta o serie de aspecte și constrângeri care includ, dar nu se limitează la pprincipalele  criterii tehnice și economice :    datele topografice, hidrogeologice și hidrologice ale amplasamentelor;    accesul la locații și existența utilităților;    apropierea de alte obiective existente sau viitoare;    existența unor ferme similare în regiune/județ;    planuri de dezvoltare pentru locațiile propuse;    constrângeri legate de forma de proprietate asupra terenurilor.       Prezentarea locațiilor alternative este fundamental legată de descrierea proiectului tehnic general, dat fiind faptul că din cauza condițiilor locale se pot impune anumite constrângeri tehnice. De exemplu, o anumită locație ar putea dispune de o barieră naturală din argilă, iar altul nu.     Este necesar să se efectueze o evaluare a impactului potențial al unor astfel de proiecte asupra siturilor Natura 2000 conform cerințelor art. 6(3) și (4) al Directivei Habitate într-o fază cât mai timpurie a proiectării, respectiv în faza de investigare și evaluare a locațiilor și traseelor alternative.  Orice evaluare efectuată conform cerințelor Articlolului 6 al Directivei Habitate poate furniza o serie de constrângeri care se adaugă celor aparținând mediului fizic natural și construit menționate mai sus (bariere naturale, apropierea de zone locuite, topografia amplasamentului, etc.) și, împreună cu constrângerile tehnice, economice și sociale trebuie luate în considerare când se analizează și se decide asupra soluției finale privind locațiile și traseele.     Faptul că evaluarea alternativelor cerută de Directiva EIM trebuie să integreze respectarea cerințelor art. 6(3) și (4) ale Directivei Habitate este clar exprimată în Ghidul metodologic privind evaluarea planurilor și programelor care afectează semnificativ siturile Natura 2000 (a se vedea Caseta 1). Pentru cazul în care se ajunge la etapa 3 de evaluare a soluțiilor alternative, Ghidul arată ca  ”acestea pot implica locații alternative (trasee în cazul unor proiecte lineare)….”.  Este astfel evident că ar fi contraproductiv să se aleagă o locație sau traseu iar evaluarea efectelor acestuia asupra sitului (siturilor) Natura 2000 cu toate     posibilele implicații să se facă abia ulterior.     În descrierea locațiilor alternative, se recomandă să fie prezentate în mod integrat toate constrângerile și motivațiile discutate mai sus.    Descrierea alternativelor tehnologice  Pentru fiecare soluție de proiectare poate exista un număr de opțiuni diferite în ce privește modul de desfășurare al proceselor sau activităților proiectului sau tehnici diferite de realizare a obiectivelor proiectului, astfel încât performanța de mediu a proiectului să fie suficientă. Acestea pot include, de exemplu:    adoptarea unui sistem de creștere intensiv / extensiv creșterea găinilor ouătoare la sol pe așternut permanent, la sol cu acces liber în padoc, baterii deschise, sistem ecologic, baterii îmbunătățite etc.;    utilizarea unui sistem de colectare a dejecțiilor la porci prin grătare și colector central, pompă tocător și lagună pentru partea lichidă / platformă pentru partea solidă;    includerea în fluxul tehnologic a unui incinerator în care să se elimine mortalitățile din fermă;    metode de construcție, alegerea materialelor folosite la construirea halelor.    Criteriile de mediu pot influenta selectarea proceselor în scopul evitării efectelor adverse asupra mediului. Toate alternativele considerate pentru instalațiile de prevenire și control integrat al poluării (IPPC) trebuie să fie tehnici de tipul BAT prevăzute în Documentul de Referință privind Cele mai bune tehnici disponibile pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor, revizuit în 2017 și Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302.    Descrierea alternativelor de proiectare  Alternativele de proiectare includ variante de amplasare a funcțiunilor pe amplasamentul ales- de exemplu orientarea halelor de producție, amplasarea gurilor de ventilație a halelor, amplasarea platformei de dejecții sau a centralei termice etc.). Se pot analiza mai multe alternative în contextul amplasamentului ales. Proiectul alternativ al fermei este în strânsă corelație cu următoarele aspecte:    minimizarea efectelor asupra mediului, inclusiv zgomotul, mirosurile și aspectul;    costurile de investiții si de operare optime;    flexibilitatea proiectului, care să permită viitoare extinderi sau retehnologizări;    Pe lângă celelalte criterii (tehnice, economice, sociale etc.), este important ca și criteriile de mediu să fie incluse încă din primele faze ale proiectului în evaluarea alternativelor de proiectare și alegerea alternativei optime.    Evaluarea scenariului „do-nothing” sau alternativa 0  Scenariul "Do-nothing" sau "fără proiect" descrie ce s-ar întâmpla dacă proiectul nu va fi implementat deloc. În unele state membre, legislația națională impune ca scenariul "do-nothing" să fie luat în considerare și inclus în raportul EIM. Scenariul "do-nothing" se bazează puternic pe scenariul de bază.    Evaluarea alternativelor      
 Directiva EIM prevede ca titularii de proiecte să furnizeze principalele motive pentru selectarea alternativei alese. Aceasta înseamnă că nu trebuie să se furnizeze explicații complicate, care să consume resurse importante; totuși, motivele ar trebui să fie transparente. 
   
 Metoda de evaluare a alternativelor depinde de tipul alternativelor; singura cerință din Directiva EIM este o comparație a efectelor asupra mediului (anexa IV la Directiva EIM). Cu toate acestea, titularii trebuie să fie flexibili în timpul evaluării alternativelor. În timpul evaluării, o alternativă preferată poate să fie "nerezonabilă"; în alte cazuri, o alternativă poate inspira alte alternative. Nivelul de detaliere privind descrierea efectelor asupra mediului ale alternativelor poate fi mai mic decât pentru opțiunea aleasă. Cu 
   
 toate acestea, scopul exercițiului este de a oferi o comparație transparentă și bine justificată. 
   
 Cunoștințele și interesele locale sunt, de asemenea, foarte importante în timpul evaluării alternativelor și, prin urmare, dialogurile cu publicul interesat sunt încurajate acolo unde este cazul. În anumite situații, acest lucru poate fi deja impus de alte procese de autorizare paralele cu EIM. În plus, după elaborarea RIM, în timpul consultărilor publice, crește transparența proiectului dacă publicul este conștient de faptul că au fost luate în considerare alternative și că au fost furnizate motive clare pentru alegerea finală. Asigurarea participării publicului în analiza alternativelor reprezintă o bună practică prin care nu numai că se pot economisi resurse, ci se pot reduce întârzierile ca urmare a opoziție publicului sau a altor organizații 
 / autorități. 
   
     
 4.3 DESCRIEREA ASPECTELOR RELEVANTE ALE STĂRII ACTUALE A MEDIULUI 
 Conform Anexei 4 la Lege, în cadrul acestui capitol trebuie furnizate următoarele informații: „ O descriere  
  
 a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului – scenariul de bază – și o descriere scurtă a evoluției sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat, în măsura în care schimbările naturale față de scenariul de bază pot fi evaluate prin depunerea de eforturi acceptabile, pe baza informațiilor privind mediul și a cunoștințelor științifice disponibile”. 
     Ce înseamnă scenariul de bază?  Scenariul de bază este o descriere a stării actuale a mediului în și în jurul zonei în care va fi localizat proiectul. Această descriere reprezintă fundamentul pe care se va realiza EIM.     În mod specific, descrierea scenariului de bază pentru EIM are ca scop două obiective-cheie:    oferă o descriere a stării și tendințelor factorilor de mediu față de care se pot compara și evalua efectele semnificative;    aceasta constituie starea de referință la care se raportează monitorizarea ex-post pentru măsurarea schimbărilor odată ce Proiectul a fost inițiat.  Evoluția stării mediului în cazul alternativei „0” este dificil de realizat. Totuși, Legea EIM prevede că această analiză se face doar în măsura în care efortul necesar este unul acceptabil iar informațiile și cunoștințele științifice sunt disponibile.  Starea mediului și natura impactului, cum ar fi cantitățile de poluanți sau limitele de emisie, se modifică în timp și acest lucru trebuie luat în considerare în evaluarea scenariului de bază. În plus, scenariul de bază trebuie să ia în considerare proiectele din vecinătate care există și / sau care au fost aprobate. Prin urmare, scenariul de bază trebuie să fie dinamic, depășind o evaluare statică a situației actuale. Acest lucru este important în special în cazul problemelor în care există o mare incertitudine, cum ar fi schimbările climatice sau proiectele de dezvoltare pe termen lung, cum ar fi proiectele de infrastructură de dimensiuni mari. Predicția elementelor incerte poate fi dificilă, în special în ceea ce privește disponibilitatea informațiilor, precum și asigurarea faptului că evaluarea este realizată cu un efort rezonabil.     Scenariul de bază reprezintă referința față de care se evaluează alternativele și proiectul în sine. Astfel, descrierea stării actuale a mediului trebuie să fie suficient de detaliată și exactă pentru a se asigura că efectele care apar atât pe parcursul dezvoltării proiectului, cât și pe viitor, pot fi evaluate în mod adecvat. În același timp, colectarea de date și evaluarea scenariului de bază trebuie să facă cu eforturi rezonabile. De asemenea, titularii și experții trebuie să determine care sunt aspectele importante și ușor de înțeles și unde pot fi făcute presupuneri sau estimări calificate pentru a asigura finalizarea în timp util a EIM.  În esență, realizarea evaluării scenariului de bază implică determinarea a ceea ce este relevant și găsirea datelor și informațiilor necesare stabilirii stării de referință față de care se va efectua evaluarea impactului asupra mediului.      Descrierea amplasamentului înainte de realizarea proiectului  Prin amplasamentul unui proiect se înțelege amprenta pe care o au componentele unui proiect asupra teritoriului. În cazul domeniului analizat în prezentul ghid, sunt luate în considerare atât componentele principale ale proiectului (suprafața pe care urmează să se amenajeze fermele, instalațiile de preparare a hranei, de depozitare temporară a dejecțiilor etc.).  În prezentarea amplasamentului se vor exprima trăsături și se vor lua în considerare atât repere ale mediului natural, cât și ale mediului construit, cu scopul identificării cât mai precise pe hărți și în teren a acestor suprafețe. De asemenea, vor fi vizate și împrejurimile acestora, susceptibile a influența și a fi influențate de construcția și activitățile din cadrul proiectului, menționându-se cu precădere elementele cu mare relevanță în determinarea caracterului semnificativ al impactului asupra mediului (caracterul senzitiv al componentelor mediului, statutul reglementat al unora din elementele învecinate – caracterul rar, statutul de protecție, zone rezidențiale, valorile sociale atribuite – resurse necesare subzistenței, locuri sacre, locuri de agrement).     Este necesar ca în cadrul RIM să fie prezentate, într-un mod complementar, atât informații grafice, cât și text explicativ. Informațiile grafice vor include cel puțin o hartă a amplasamentului, însă vor putea fi adăugate și alte hărți cu scopul detalierii amplasamentului, acolo unde este cazul, precum și fotografii (pentru a ilustra poziția amplasamentului în raport cu împrejurimile, spre exemplu imagini luate de pe amplasament în toate punctele cardinale principale sau imagini de pe amplasament către vecinătățile cu cea mai mare importanță sub aspectul evaluării de impact – locuințe din apropiere, emisari pentru viitoarele descărcări de ape uzate, terenuri desemnate arii naturale protejate în vecinătate etc. În egală măsură, fotografii luate din diferite puncte strategice de unde poate fi cuprins vizual întregul amplasament și de unde poate fi observată poziția sa față de receptori sensibili, sunt utile și, în consecință, e recomandabil să fie introduse.  Cu privire la conținutul și formatul materialelor cartografice din acest paragraf, dar și din restul studiului, în general, facem câteva precizări:    Ar trebui să fie lizibile, adică să poată fi distinse ușor toate elementele conținute;    Ar trebui să fie sugestive, adică să scoată în evidență tocmai componentele teritoriale relevante pentru o identificare facilă a poziției obiectivului – spre exemplu, rețeaua hidrografică, șosele și căi ferate, intravilanele localităților, suprafețele cu pădure, limite de UAT-uri, precum și amplasarea relativă în raport cu componentele cele mai importante sub aspectul evaluării impactului – așezările umane, arii naturale protejate, alte proiecte din vecinătate, eventuale perimetre de protecție hidrogeologică etc.;    Ar trebui să cuprindă pe lângă conținutul propriu-zis și elementele complementare, anume titlul, orientarea, scara și legenda; simbolizarea orientării hărții cu ajutorul unei săgeți reticulare – cu o varietate de opțiuni estetice - este absolut necesară în cazurile în care nu se respectă convenția orientării imaginii cu nordul în partea de sus a paginii/planșei;    Simbolurile folosite în reprezentare și trecute la legendă ar trebui să fie cele convenționale pentru hărțile generale, în situațiile în care există o astfel de standardizare (de exemplu linii albastre continue pentru cursuri de apă permanente, linii albastre întrerupte pentru cursuri de apă temporare, triunghiuri negre pentru marcarea vârfurilor etc.); în multe cazuri specifice în care o astfel de standardizare nu există, simbolurile alese ar trebui să fie cât mai sugestive pentru elementul reprezentat; în toate cazurile însă, poziția și dimensiunea simbolurilor pe hartă trebuie atent alese, astfel încât să nu acopere alte elemente importante de conținut, dar să poată fi citite;    Pe cât posibil, elementele hărții de fundal (elementele generale, ce constituie cadru spațial pentru amplasarea aspectelor particulare, pe care dorim să le evidențiem) ar trebui să fie cât mai actuale, cât mai conforme cu stadiul prezent al evoluției mediului natural și construit (hărți topografice, imagini satelitare, aerofotograme etc.);       Amplasarea pe hartă a poziției din care au fost făcute fotografiile este de asemenea utilă, pentru o mai bună interpretare a acestora dar și a detaliilor din text.  În continuare se prezintă un exemplu de prezentare a amplasamentului unei ferme:    Terenul propus pe care se va construi ferma este situat sub aspect administrativ în extravilanul localității X, localitate situată la cca. 35 km SV de municipiul Y și la cca. 35 km vest de municipiul Z. Accesul la fermă se va face de pe un drum comunal cu o lungime aproximativă de 760 ml, care se desprinde din DJ.... înspre vest înainte cu circa 570 m de intersecția acestuia cu DJ  (vezi foto).    Distanța față de limita amplasamentului propus și limita intravilanului existent al localității X este de 1084 m.    Sub aspect geografic, obiectivul este amplasat în extremitatea vestică a unității......, la contactul acesteia cu unitatea.   (figura). Terenul vizat are o suprafață de 2 ha, folosința sa actuală fiind aceea  de teren agricol (conform Certificatului de Urbanism nr. ........ și avizului Primăriei X nr. ....... Vecinătățile amplasamentului sunt reprezentate de următoarele folosințe:    nord – teren arabil aflat proprietatea titularului acestui proiect;    est – pășune, proprietate particulară, respectiv o livadă de pomi fructiferi;    sud – o fermă de creștere a porcinelor, delimitată la rândul său către sud și sud-vest de DJ..... și Valea Z.    vest – teren arabil.      Amplasamentul analizat are o formă neregulată, este relativ plan, cu o ușoară pantă înspre sud, respectiv înspre pârâul x.  La începutul descrierii scenariului de bază se stabilește foarte clar  aria de influență a proiectului . Aceasta este zona în care proiectul poate produce modificări cuantificabile. De exemplu, pentru o fermă de păsări, aria de influență este de cca. 2000 m în jurul fermei. În acest perimetru se pot resimți efectele fermei, cum ar fi mirosul. Se poate adăuga ca arie de influență și terenurile agricole pe care se împrăștie dejecțiile. În acest caz, aria de influență este de aprox. 500 m de la limita terenului agricol, zonă în care se pot resimți mirosurile. Starea factorilor de mediu se descrie doar pentru aria de influență. Aria de influență include zona de protecție sanitară stabilită prin Ord. 119/2011 cu modificările și completările ulterioare.      Descrierea stării actuale a factorilor de mediu  Se face o descriere a stării actuale a factorilor de mediu. Nivelul de detaliu este proporțional cu importanța factorului de mediu în raport cu proiectul propus. În continuare se evidențiază doar aspectele caracteristice proiectelor de instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă. Elementele uzuale, care trebuie prezentate pentru orice proiect, nu sunt detaliate în prezentul ghid.       Populația:    Prezentarea distanței dintre fermă și zonele locuite; estimarea numărului de persoane care pot fi afectate de emisiile proiectului;      Sănătatea umană:    Identificarea modului în care proiectul poate influența starea de sănătate a populației, de exemplu prin zgomot, emisii de pulberi și amoniac, germeni patogeni. Se face o scurtă descriere a stării actuale a populației în raport cu aceste influențe:    zgomotul reprezintă o problemă actuală a populației în zona de influență a proiectului? Dacă da, se detaliază cu surse existente, nivel de zgomot etc.    pulberile și amoniacul reprezintă o problemă actuală a populației din zona proiectului? Dacă da, se documentează și detaliază acest aspect (surse, concentrații, cazuri de îmbolnăviri din aceste cauze, comentarii ale populației etc.)    Există riscul ca ferma să genereze germeni patogeni care să afecteze starea de sănătate a populației? De exemplu virusuri de la animale care pot cauza îmbolnăviri la om.           Biodiversitatea (de exemplu, fauna și flora):    Se detaliază starea actuală a biodiversității pe amplasamentele propuse ale proiectului, inclusiv pe zonele unde se intenționează utilizarea dejecțiilor ca îngrășământ. Se au în vedere habitatele existente, asociațiile de plante, floră, arbori, arbuști, faună etc. Se face o identificare în teren a principalelor elemente de biodiversitate: conspect floristic, urme ale existenței faunei sălbatice (cuiburi, vizuini, lăsături, urme etc.). Analiza se face și în vecinătatea relevantă a proiectului. Dacă se interceptează o arie protejată (de exemplu un sit Natura 2000), investigațiile pentru scenariul de bază se fac în cadrul evaluării adecvate.      Terenurile (de exemplu, ocuparea terenurilor):    Se caracterizează starea actuală a terenurilor: folosința actuală, disponibilitatea tipului de folosință în zona proiectului, valoarea terenului, inclusiv din punct de vedere al folosinței (pășune, teren arabil, teren neutilizat etc.)      Solul (de exemplu, materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea);    Caracterizarea solului și subsolului se face conform studiilor de teren;      Apa (de exemplu, schimbările hidromorfologice, cantitatea și calitatea):    În cazul în care proiectul utilizează apă din subteran, se face o caracterizare a acviferului pe baza informațiilor disponibile: debit, direcție, adâncime, calitate, potențial de afectare a utilizărilor din aval etc.    Dacă proiectul prevede emisii în apele de suprafață sau utilizarea apelor de suprafață, atunci se caracterizează aceste ape. După caz, este posibil să fie necesar un studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă. În această situație, informațiile se preiau din acest studiu. Sunt relevante informații de tipul: debit, distanță, bazin hidrografic, stare de calitate;      Aerul:    Se face o caracterizare a calității aerului în zona proiectului și se identifică principalele surse existente (sau propuse) care pot influența calitatea aerului din zonă. Sunt relevante: alte ferme de animale, activități industriale, surse de ardere pentru încălzire rezidențială etc. Calitatea actuală a aerului înconjurător se estimează în baza hărților de dispersie la nivel local  / regional / național, disponibile conform legislației în vigoare.      Clima (de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare):    Se face o scurtă caracterizare a stării climei în zona proiectului: precipitații, vânt, temperaturi etc. – conform datelor de la cea mai apropiată stație meteo;    Se prezintă acțiunile efectuate în zona proiectului pentru adaptarea la schimbările climatice, de exemplu: măsuri pentru prevenirea inundațiilor, măsuri pentru prevenirea sau stoparea alunecărilor de teren, împăduriri pentru stoparea deșertificării etc. Acestea se prezintă în contextul proiectului propus, doar dacă sunt relevante.      Bunurile materiale:    Se prezintă bunurile materiale existente pe amplasamentele proiectului sau în vecinătatea acestuia și care pot fi influențate de proiect. Acestea pot fi: conducte, rețele, structuri artificiale pentru diverse utilizări (poduri, podețe, șanțuri, drenuri etc.); drumuri, culturi și altele. Se precizează modul în care acestea pot fi influențate de proiect.      Patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale și cele arheologice:    Aceste aspecte se detaliază doar dacă sunt relevante pentru proiect. De exemplu, în zona proiectului sunt impuse anumite direcții arhitecturale sau amplasamentul proiectului este în vecinătatea unui sit arheologic sau terenul se află în zona de protecție a unui monument etc.      Peisajul    Există în zonă elemente de peisaj care pot fi afectate de proiectul analizat? De exemplu priveliști deosebite, structuri naturale sau artificiale de o frumusețe aparte etc. Dacă da, acestea vor fi afectate de proiectul propus? În caz afirmativ, se face o descriere a acestor elemente de peisaj și se evidențiază modul în care proiectul le poate afecta.     Este important să nu se prezinte informații prea detaliate acolo unde nu este cazul. Descrierea stării     actuale a mediului se va face doar pentru acele elemente de mediu care sunt relevante pentru proiect și care pot fi afectate într-un fel sau altul de proiect. Se are în vedere și  aria de influență a proiectului . Astfel, este irelevant să se prezinte starea populației la nivel de județ atât timp cât proiectul poate influența doar populația unui sat din apropiere. Proiectele de ferme de animale, luate individual, nu sunt de natură să producă efecte zonale sau regionale. Astfel, descrierea stării mediului se face doar la nivel local, pe aria de influență a proiectului.  Se recomandă utilizarea mijloacelor grafice pe cât posibil și surse de informații locale, ușor accesibile și publice. Ca surse de date se pot folosi: rapoartele specifice diverselor autorități, documente disponibile la autoritatea locală (strategii, planuri urbanistice, planuri de apărare etc.); baze de date on-line, instrumente grafice on-line (hărți interactive).     Se menționează și lipsa de date și influența pe care o are această lipsă asupra caracterizării stării factorului de mediu.        Evoluția stării mediului în situația neimplementării proiectului     
 Dacă s-a identificat un factor de mediu care poate fi afectat de proiect, în acest capitol se va face o estimare a evoluției stării acelui factor dacă proiectul nu-l va mai afecta. De exemplu, în cazul biodiversității, cum va evolua habitatul care va fi afectat de proiect în cazul în care proiectul nu se va mai realiza? 
     
    DESCRIEREA FACTORILOR DE MEDIU RELEVANȚI SUSCEPTIBILI DE A FI AFECTAȚI DE PROIECT  Conform Anexei 4 a Legii, acest capitol include o descriere a factorilor prevăzuți la art. 7 alin. (2) susceptibili de a fi afectați de proiect:    populația,    sănătatea umană,    biodiversitatea – de exemplu, fauna și flora,    terenurile – de exemplu, ocuparea terenurilor,    solul – de exemplu, materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea,    apa – de exemplu, schimbările hidromorfologice, cantitatea și calitatea,    aerul,    clima – de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare,    bunurile materiale,    patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale și cele arheologice,    peisajul,    interacțiunea dintre aceștia.  Printre efectele asupra factorilor de mai sus se numără cele preconizate ca urmare a vulnerabilității proiectelor față de riscul de accidente majore și/sau dezastre, respectiv schimbări climatice, relevante pentru proiectul în cauză.     Sănătatea umană este un factor foarte cuprinzător care depinde foarte mult de proiect. Noțiunea de sănătate umană trebuie luată în considerare în contextul celorlalți factori de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva EIM și, prin urmare, în materie de sănătate legate de mediu (cum ar fi efectele asupra sănătății provocate de eliberarea de substanțe toxice în mediul înconjurător, de la pericolele majore asociate cu Proiectul, efectele cauzate de schimbările cauzate de proiect, modificările condițiilor de viață, efectele asupra grupurilor vulnerabile, expunerea la zgomotul traficului sau la poluanții atmosferici) sunt aspecte evidente ale studiului. În plus, acestea vor viza punerea în funcțiune, operarea și dezafectarea unui proiect în raport cu lucrătorii din Proiect și cu populația învecinată.     Prin amendarea Directivei EIM s-au adăugat elemente noi ca răspuns la evoluția înțelegerii interacțiunii dintre proiecte și mediu și la alte acțiuni politice adoptate în lumina acestei evoluții. Aceste elemente sunt:    Schimbările climatice - atât atenuarea, cât și adaptarea;    Riscuri de accidente majore și dezastre;    biodiversitatea;    Utilizarea resurselor naturale.  Acest capitol este structurat astfel:    Descrierea factorului de mediu relevant și modul de interacțiune cu proiectul propus. Se identifică potențialele efecte semnificative pe care proiectul le poate avea asupra factorului respectiv.    Senzitivitatea factorului de mediu sau, altfel spus, valoarea factorului de mediu receptor al efectelor proiectului și capacitatea acestuia de a asimila efectele produse de proiect.  Dintre factorii de mediu care au fost caracterizați în capitolul precedent, se aleg doar acei factori care pot fi influențați în mod semnificativ de proiect. În cazul proiectelor de instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă, factorii de mediu care sunt analizați implicit sunt apa, solul și aerul. Pentru ceilalți factori de mediu se stabilește de la caz la caz dacă proiectul îi poate influența în mod cuantificabil și semnificativ.  În continuare sunt prezentate principalele elemente care trebuie descrise în acest capitol pentru proiectele de instalații pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă.       Populația:    Dacă proiectul este amplasat în apropierea locuințelor atunci factorul de mediu este detaliat în RIM. Se prezintă toate elementele necesare pentru a scoate în evidență efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra populației:    Date privind vectorii care facilitează impactul: distanțe relevante, direcția vântului, intensitatea vântului, obstacole naturale sau artificiale care împiedică dispersia mirosului (vegetație, structuri)    Date privind sursele care generează impactul: emisii de miros, emisii de gaze metabolice, măsurile adoptate în proiect pentru limitarea acestora    Date privind mediul receptor – populația: număr persoane afectate, percepția acestora, date privind starea actuală de sănătate și praguri peste care efectele devin semnificative etc.    Date privind senzitivitatea receptorului: populația este vulnerabilă la emisiile de miros, amoniac? Dacă da, se prezintă date privind starea actuală de sănătate și praguri peste care efectele devin semnificative.      Datele se pot prelua de la autoritatea de sănătate publică sau din studiul de evaluare a impactului asupra sănătății populației, dacă acesta a fost solicitat în procedura EIM.         Sănătatea umană:    Dacă sănătatea umană este afectată de proiect, atunci se detaliază acest aspect. Factorul de mediu se analizează la un loc cu populația.       Este foarte important de reținut că trebuie respectată distanța minimă de protecție sanitară conform Ord. 119/2011 cu modificările și completările ulterioare. Dacă nu se poate respecta această distanță, atunci se aleg amplasamente alternative sau se micșorează capacitatea fermei astfel încât să se încadreze la o distanță de protecție mai mică. În cazul în care, în mod justificat, alternativele de amplasament nu sunt disponibile sau capacitatea fermei nu poate fi micșorată, se solicită și se întocmește un studiu privind impactul asupra sănătății populației. De asemenea trebuie avut în vedere că Decizia       2017/302 prevede că în etapa de planificare a instalației/fermei, distanțele adecvate între instalație/fermă și receptorii sensibili sunt asigurate prin aplicarea distanțelor minime standard sau prin realizarea unei modelări a dispersiei pentru a prevedea/a si-mula concentrația de mirosuri în zonele înconjurătoare.         Biodiversitatea (de exemplu, fauna și flora):    Acest factor de mediu este detaliat doar dacă s-a stabilit în capitolul precedent că există premize ca proiectul să-l afecteze în mod semnificativ. În caz afirmativ, sunt relevante următoarele aspecte:    Date privind vectorii care facilitează impactul: suprafață habitat afectat;    Date privind mediul receptor – prezența și distribuția speciilor în habitatul afectat,    Date privind senzitivitatea receptorului: speciile și habitatul sunt prioritare? Aceste specii sunt vulnerabile sau rare în zonă? Există elemente de biodiversitate menționate în documente oficiale care să fie afectate de proiect?      După caz, informațiile se preiau din studiul de evaluare adecvată sau din observații in teren.      Terenurile (de exemplu, ocuparea terenurilor):    Acest factor de mediu este detaliat doar dacă s-a stabilit în capitolul precedent că există premize ca proiectul să-l afecteze în mod semnificativ. În caz afirmativ, sunt relevante următoarele aspecte:    Date privind vectorii care facilitează impactul: suprafață teren afectat temporar și permanent, pe faze ale proiectului;    Date privind mediul receptor – tipul de folosință, disponibilitatea tipului de folosință în zona relevantă    Date privind senzitivitatea receptorului: terenul ocupat are o disponibilitate redusă în zonă? De exemplu dacă terenul ocupat are folosință de pășune, se va analiza în ce măsură scoaterea din circuitul agricol va afecta disponibilitatea pășunilor pentru animalele din zonă.      Informațiile se preiau de la autoritățile relevante.      Solul (de exemplu, materia organică, eroziunea, tasarea, impermeabilizarea);    Solul este susceptibil a fi afectat de astfel de proiecte prin poluarea cu nitrați cauzată de gestiunea necorespunzătoare a dejecțiilor. Se prezintă toate elementele necesare pentru a scoate în evidență efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra solului:    Date privind vectorii care facilitează impactul: traseul dejecțiilor, modul de gestiune al acestora;    Date privind sursele care generează impactul: cantitatea și compoziția dejecțiilor; măsurile adoptate pentru reducerea concentrației de azot în dejecții și pentru reducerea cantității de dejecții; măsurile adoptate pentru îmbunătățirea gestiunii dejecțiilor;    Date privind mediul receptor – suprafața de sol care poate fi afectată și localizarea acesteia    Date privind senzitivitatea receptorului: solul este vulnerabil la poluarea cu nitrați din surse agricole?      Datele se pot prelua din proiectul tehnic și de la direcțiile agricole sau alte autorități.      Apa (de exemplu, schimbările hidromorfologice, cantitatea și calitatea):    Apa este susceptibilă a fi afectată de astfel de proiecte prin poluarea cu nitrați cauzată de gestiunea necorespunzătoare a dejecțiilor, prin schimbări hidromorfologice cauzate de extragerea apei din subteran (după caz) și prin modificarea calității acesteia prin evacuări în     apă. Se prezintă toate elementele necesare pentru a scoate în evidență efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra apei:    Date privind vectorii care facilitează impactul: traseul dejecțiilor, modul de gestiune al acestora; gospodărirea apelor;    Date privind sursele care generează impactul: cantitatea și compoziția dejecțiilor; măsurile adoptate pentru reducerea concentrației de azot în dejecții și pentru reducerea cantității de dejecții; măsurile adoptate pentru îmbunătățirea gestiunii dejecțiilor; cantitatea și calitatea apei extrase din subteran, cantitatea și calitatea efluenților evacuați în apele de suprafață etc.    Date privind mediul receptor – caracterizarea freaticului și a apelor de suprafață (debit, calitate)    Date privind senzitivitatea receptorului: freaticul este vulnerabil? Disponibilitatea apei freatice este redusă? Pot fi afectate folosințele din aval? Corpul de apă receptor are o stare proastă de calitate?      Datele se pot prelua din proiectul tehnic și de la autoritățile de gospodărire a apelor. După caz, este posibil să fie necesar un studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă. În această situație, informațiile se preiau din acest studiu. Sunt relevante informații de tipul: debit, distanță, bazin hidrografic, stare de calitate;         Aerul:    Aerul este susceptibil a fi afectat de astfel de proiecte prin poluarea cu gaze metabolice (amoniac). Se prezintă toate elementele necesare pentru a scoate în evidență efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra aerului:    Date privind vectorii care facilitează impactul: sistemul de ventilație, condiții climatice    Date privind sursele care generează impactul: descrierea surselor de emisie, concentrații și debite masice, instalații de reținere a poluanților, măsuri adoptate pentru reducerea emisiilor (management nutrițional, automatizarea climatizării etc.)    Date privind mediul receptor – caracterizarea aerului în zonă și condițiile climatice    Date privind senzitivitatea receptorului: aerul are o stare proastă în zonă? Sunt depășite pragurile conform Legii 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător?      Datele se pot prelua din proiectul tehnic, documentele de referință și de la autoritățile de mediu. După caz, este necesar un studiu de dispersie a poluanților în atmosferă, dacă se constată că populația este în vecinătatea imediată și poate fi afectată de emisii și pentru a demonstra că nu este afectată semnificativ calitatea aerului.         Clima (de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare):      Atenuarea schimbărilor climatice  . Impactul proiectului asupra schimbărilor climatice    Majoritatea proiectelor vor avea un impact negativ asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu scenariul de bază, prin construirea și funcționarea acestora și prin activitățile indirecte care apar din cauza proiectului. RIM trebuie să includă o evaluare a emisiilor directe și indirecte de gaze cu efect de seră ale proiectului, în cazul în care aceste impacturi sunt considerate semnificative:    emisiile directe de gaze cu efect de seră generate de construirea proiectului și de funcționarea acestuia pe durata sa de viață (de exemplu, de la arderea combustibililor fosili pe amplasament sau de la utilizarea de energie)    emisiile de gaze cu efect de seră generate sau evitate ca urmare a altor activități încurajate de proiect (impact indirect), de exemplu:    Infrastructura de transport: creșterea sau evitarea emisiilor de carbon ca urmare a utilizării energiei pentru funcționarea Proiectului       Dezvoltarea  comercială:  emisiile  de  carbon  datorate  transportului consumatorilor în zona comercială unde se află Proiectul.        Evaluarea trebuie să țină seama de obiectivele relevante de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel național, regional și local, acolo unde acestea sunt disponibile. EIM poate, de asemenea, să evalueze măsura în care Proiectele contribuie la aceste obiective prin reducerea emisiilor de GES, precum și să identifice oportunități de reducere a emisiilor de GES prin măsuri alternative.    Adaptarea la schimbările climatice: vulnerabilitatea proiectului la schimbări climatice    Luarea în considerare a impactului schimbărilor climatice asupra proiectului, de exemplu modul în care proiectul poate fi afectat de inundații, lipsa precipitațiilor, fluctuații ale nivelului freatic, aridizare, degradarea terenurilor etc. Acest aspect implică adesea un grad considerabil de incertitudine, având în vedere că prezicerea efectelor schimbărilor climatice reale, în special la nivel local, reprezintă o provocare. În acest scop, analiza EIM ar trebui să ia în considerare tendințele și evaluarea riscurilor.        Bunurile materiale:    Acest factor de mediu este detaliat doar dacă s-a stabilit în capitolul precedent că există premize ca proiectul să-l afecteze în mod semnificativ. În caz afirmativ, sunt relevante următoarele aspecte:    Date privind sursele de impact: modul în care proiectul afectează bunurile materiale;    Date privind mediul receptor – bunuri afectate, starea acestora, disponibilitatea, efecte înlănțuite etc.    Date privind senzitivitatea receptorului: bunurile afectate au o valoare mare și nu se pot recupera?      Informațiile se preiau de la autoritățile relevante.      Patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale și cele arheologice:    Aceste aspecte se detaliază doar dacă sunt relevante pentru proiect. De exemplu, în zona proiectului sunt impuse anumite direcții arhitecturale sau amplasamentul proiectului este în vecinătatea unui sit arheologic sau terenul se află în zona de protecție a unui monument etc.    În cazul unor elemente arhitecturale importante care pot fi afectate de proiect, se face descărcarea arheologică sau se aleg alternative de amplasament.         Peisajul    Acest factor de mediu este detaliat doar dacă s-a stabilit în capitolul precedent că există premize ca proiectul să-l afecteze în mod semnificativ. În caz afirmativ, sunt relevante următoarele aspecte:    Date privind sursele de impact: modul în care proiectul afectează peisajul: înălțimea structurilor, amplasarea, aspectul exterior etc.    Date privind mediul receptor – zone de „belleview”, disponibilitatea peisajului în zonă    Date privind senzitivitatea receptorului: peisajul are o valoare mare și nu se poate recupera / reface?               DESCRIERE A EFECTELOR SEMNIFICATIVE PE CARE PROIECTUL LE POATE AVEA ASUPRA MEDIULUI  Conform Anexei 4 din Lege, în acest capitol se descriu efectele semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului și care rezultă, printre altele, din:    construirea și existența proiectului, inclusiv, dacă este cazul, lucrările de demolare;       utilizarea resurselor naturale, în special a terenurilor, a solului, a apei și a biodiversității, având în vedere, pe cât posibil, disponibilitatea durabilă a acestor resurse;    emisia de poluanți, zgomot, vibrații, lumină, căldură și radiații, crearea de efecte negative și eliminarea și valorificarea deșeurilor; descrierea efectelor posibile ca urmare a dezvoltării/implementării proiectului ținând cont de hârțile de zgomot și de planurile de acțiune aferente acestora 1  elaborate, după caz, pentru arealul din zona de influență a proiectului;    riscurile pentru sănătatea umană, pentru patrimoniul cultural sau pentru mediu – de exemplu, din cauza unor accidente sau dezastre;    cumularea efectelor cu cele ale altor proiecte existente și/sau aprobate, ținând seama de orice probleme de mediu existente legate de zone cu o importanță deosebită din punctul de vedere al mediului, care ar putea fi afectate, sau de utilizarea resurselor naturale;    impactul proiectului asupra climei – de exemplu, natura și amploarea emisiilor de gaze cu efect de seră – și vulnerabilitatea proiectului la schimbările climatice – tipurile de vulnerabilități identificate, cuantificarea tendințelor de amplificare a vulnerabilităților existente in contextual schimbărilor climatice;    tehnologiile și substanțele folosite.       Descrierea efectelor negative semnificative probabile asupra factorilor specificați la art. 7 alin. (2) din prezenta lege ar trebui să cuprindă efectele directe și eventualele efecte indirecte, secundare, cumulative, transfrontiere, pe termen scurt, mediu și lung, permanente și temporare, pozitive și negative ale proiectului. Descrierea trebuie să țină seama de obiectivele de protecția mediului, stabilite la nivel național și la nivelul Uniunii Europene, care sunt relevante pentru proiect.    Principalele efecte semnificative ale fermelor de păsări și porci asupra mediului  În mod potențial, activitățile agricole pe fermele intensive de păsări și porci pot contribui la o serie de consecințe negative asupra mediului:     poluarea apelor de suprafață și a apelor subterane (de exemplu cu NO  -  și NH  + )  3    4    acidificarea (de exemplu cu NH 3  în principal, H 2 S, NO X , etc.);    eutrofizarea (N, P);    poluare în aer, în special amoniac (NH 3 ), N 2 O, NO, pulberi (PM10 și PM2,5), bioaerosoli etc .;    creșterea efectului de seră (CO 2 , CH 4 , N 2 O etc.);    desecare (utilizarea apei subterane);    perturbări locale (miros, zgomot);    răspândirea difuză a metalelor grele, a pesticidelor și a substanțelor toxice;    răspândirea agenților patogeni incluzând agenții patogeni rezistenți la antibiotice;    reziduuri de produse farmaceutice în ape.       O contabilitate integrată a impactului asupra mediului al fermelor de porci sau de păsări ar trebui să ia în considerare fluxul de dejecții și nutrienți de-a lungul întregului lanț de producție. Sunt, de asemenea, posibile aspecte pozitive de mediu ale creșterii intensive a animalelor, de ex. gunoi de grajd pentru digestia anaerobă, gunoiul de grajd înlocuind îngrășămintele minerale fabricate.          1  Hotărârea Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.           Figura 1 Ilustrarea efectelor negative potențiale ale activității de creștere a animalelor în sistem intensiv     Principalul aspect de mediu al activității de creștere intensivă de animale este legat de procesele de viață naturală, și anume faptul că animalele metabolizează furajele care conțin nutrienți. Unele dintre substanțele nutritive sunt apoi reținute în animale, în timp ce restul sunt excretate prin dejecții. Calitatea și compoziția gunoiului de grajd și modul în care acesta este depozitat și manipulat sunt principalii factori care determină nivelul de emisii al producției intensive de animale.  Emisiile în aer  Emisiile în aer de la fermele de creștere intensivă a animalelor sunt prezentate în tabelul de mai jos.  Tabelul 3 Emisiile în aer asociate cu fermele de creștere intensivă a animalelor     Aer    Sistem de producție      Amoniac (NH3)    Grajduri de animale, stocarea si împrăștierea de dejecții      Metan (CH4)    Grajduri de animale, stocarea si tratarea dejecțiilor      Oxid de azot(N2O)    Grajduri de animale, stocarea si împrăștierea de dejecții      NOx    Încălzirea clădirilor si instalații de combustie      Dioxid de carbon (CO2)    Grajduri dc animale, combustibil utilizat la încălzire si transport, arderea resturilor      Miros (H2S)    Grajduri de animale, stocarea si împrăștierea de dejecții      Pulberi    Pregătirea hranei, stocarea hranei, grajduri de animale, stocarea si împrăștierea de dejecții solide      Fum /CO    Arderea resturilor     Emisiile de azot N   O mare atenție a fost acordata emisiilor de amoniac pentru ca sunt considerate un factor important al  acidificării solului si apei. Amoniacul gaz (NH 3 ) are un miros iute si pătrunzător si in concentrații mari poate  irita ochii, gatul si mucoasele oamenilor si animalelor. Se ridica ușor din dejecții si se împrăștie prin clădiri si este eventual eliminat de sistemele de ventilație. Factori ca temperatura, ventilația umiditatea, procentul de stocare, calitatea cotețelor si compoziția hranei (proteine brute) pot de asemenea sa afecteze nivelul de amoniac. De exemplu la excrementele de porc, azotul din uree reprezintă mai mult de 95% din totalul de azot din urina. In urma activității microbiene aceasta uree se transforma repede in amoniac volatil.      Nivelurile mari de amoniac afectează si condițiile de munca la ferme si in multe state membre normele stabilesc limite ridicate pentru concentrația de amoniac acceptabila.  Alte gaze  Mult mai puțin se cunoaște despre emisiile de alte gaze, dar recent au fost făcute unele cercetări, in special pentru metan si protoxid de azot. Creșterea nivelului de protoxid de azot poate aparea prin procesul de tratare a gunoiului lichid dar si la cel solid. Nivelul de dioxid de carbon rezultat din respirația animalelor cu căldură degajata de animal. Dioxidul de carbon se poate acumula in hale daca acestea nu sunt ventilate corespunzător.     Procesele microbiene din sol (denitrificarea) produc protoxid de azot (N 2 O) si azot gaz (N 2 ). Protoxidul de  azot este unul din gazele responsabile de apariția efectului de sera, in timp ce azotul gaz este dăunător mediului. Ambele pot fi produse prin descompunerea de nitrati in sol, fie derivați din dejecții, din fertilizatori anorganici sau chiar din sol, dar prezenta gunoiului favorizeaza acest proces.   Mirosul  Mirosul este o problema locala dar devine o problema importanta pe masura ce creșterea intensiva de animale se dezvolta si numărul de clădiri de locuit creste in zonele fermelor. Extinderea vecinatatilor unei ferme este de așteptat sa duca la creșterea atentiei acordate mirosului ca o problema de mediu.     Mirosul poate fi emanat de surse stationare cum ar fi depozitele, si in timpul imprastierii pe teren, funcție de tehnica aplicata. Impactul acetuia creste cu marimea fermei. Pulberile de la ferme contribuie la imprastierea mirosului. In zone cu o densitate mare de porci penele de la o ferme pot transmite bolile spre alta ferma.  Mirosul emanat in special de marile ferme de pasari, poate ridica probleme vecinilor. Emisiile din miros sunt date de diferinti compuși cum ar fi: mercaptan, H 2 S, tiocresol, tiofenol si amoniac.     Pulberile  Pulberile nu s-au constatat a fi o problema de mediu in împrejurimile fermelor, dar poate cauza neplăceri când bate vântul. In interiorul halelor de animale pulberea este recunoscută ca poluant si poate afecta respirația animalelor si oamenilor.  Emisii în apă  Emisiile din instalațiile de stocare a dejecțiilor care contaminează solul sau apele subterane si de suprafață, au loc din cauza instalațiilor inadecvate sau a greselilor de operare si pot fi considerate de natura accidentala. Echipamentul adecvat, urmarirea si corectitudinea operatiunilor pot preveni scurgerile de dejecții din instalațiile de stocare. Emisiile in apele de suprafata au loc prin descarcarea de ape uzate provenite din ferme. Exista putine informatii despre aceste emisii. Apa uzata rezultata din activitatile de la ferme poate fi amestecata cu dejecții si apoi imprastiata pe teren, desi acest amestec nu este acceptat in multe state membre.  Apele uzate descarcate direct in apele de suprafata pot proveni din surse diverse dar, sunt premise in mod normal numai emisiile din sistemele de tratare a dejecțiilor gen laguna. Emisiile din aceste surse contin N si P, dar poate aparea si o crestere a nivelului de CBO; in special in apele murdare colectate din curtile fermelor si din zonele de colectare a dejecțiilor. Oricum ar fi, dintre toate sursele, imprastierea pe teren este activitatea responsabila pentru emisiile de numerosi compusi in sol, ape subterane si de suprafata (si in aer). Desi tehnicile de tratare a dejecțiilor sunt disponibile, aplicarea acestora pe teren este inca cea mai utilizata tehnica. Gunoiul poate fi un bun fertilizator, dar acolo unde este aplicat in exces fata de capacitatea solului si de necesarul recoltelor devine o sursa majora de emisii.     S-a acordat o mare atentie emisiilor de azot si fosfor, dar celelalte elemente cum ar fi potasiul, nitritii, NH4 + , microorganisme, metale (grele), antibiotice si alte produse farmaceutice pot ajunge in balegar si emisiile lor pot cauza efecte de lunga durata. Contaminarea apelor cu nitrati, fosfati patogeni (in special germeni fecali si Salmonella) sau metale grele reprezinta motivul principal de ingrijorare. Aplicarea in exces pe teren este asociata cu acumularea de cupru in sol, dar legislatia UE din 1984 a redus semnificativ nivelul de cupru permis in hrana porcilor, ceea ce reduce potentialul de contaminare daca gunoiul este corect aplicat.  Desi imbunatatirea tehnicilor poate duce la eliminarea surselor potentiale de poluare, densitatea spatiala existenta a fermelor de porci in UE duce la ingrijorare cu privire la disponibilitatea terenului pe care se imprastie dejecțiile. Regulamentele de mediu cu privire la imprastierea gunoiului au in vedere aceasta problema.  Azotul  In timpul procesului metabolic, cca. 25-30% din azot trece în dejecții. In functie de vreme si de conditiile de sol, amoniacul liber poate fi 20-100% din azotul amoniacal daca excrementele sunt inprastiate la suprafata. Procentul de amoniac este relativ ridicat in primele ore dupa imprastiere si scade rapid in timp de 24 de ore de la aplicare. Este important de mentionat ca amoniacul eliberat nu este numai o emisie nedorita in aer dar reduce si calitatea fertilizarii pentru gunoiul imprastiat.     Poluarea din agricultura si in special poluarea cu azot, a fost identificata in timpul cercetarilor ca un risc pentru calitatea solurilor si apelor marine ale Europei. Riscurile se refera la un nivel ridicat de nitrati in apa de baut, eutroficarea apelor de suprafata ( in asociatie cu fosforul) si a apelor de coasta, precum si acidificarea solurilor si a apelor. (Eutroficarea implica cresteri excesive ale algelor si poate duce la efecte adverse pentru biodiversitatea acvatica sau pentru folosirea apelor de catre oameni).  În zonele vulnerabile la poluarea cu compusi de azot prin infiltrarea in ape, imprastierea pe teren este restrictionata la un nivel maxim de 170kg. N/ha pe an. Mai putine probleme se ridica pentru zonele unde este suficient teren disponibil pentru cantitatea de dejecții produsa.     Fosforul  Fosforul (P) este un element esential in agricultura si joaca un rol important pentru toate formele de viata. In sistem natural (nu la ferme) P este reciclat in sol prin gunoi si reziduuri naturale si vegetale si acolo ramane. Intr-un asemenea ecosistem P este eliminat prin recolte sau produse animale si suplimentar se aduce P pentru a sustine productivitatea. Cum numai o parte din P este preluata de sol (5-10%) cantitati mari sunt aplicate in exces sporind astfel cantitatea de P din dejecții. Importanta dejectiilor ca sursa de fosfor a crescut pana la punctul la care s-a estimat ca 50% din particpatia in apa de suprfata din UE provenita din scurgeri si penetrari in sol poate fi atribuita imprastierilor dejectiilor animale.  Alte emisii  Zgomotul   Cresterea intensiva de animale poate genera alte emisii cum ar fi zgomotul si emisii de bioaerosoli. Mirosul este una din problemele locale care poate fi tinuta la minim prin o planificare corecta a actiunilor. Importanta acestei probleme poate creste in cazul expansiunii fermelor si cresterii zonelor rezidentiale in zonele rurale.  Bioaerosolii   Bioaerosolii sunt importanti prin rolul pe care il au in imprastierea bolilor. Tipul de hrana si tehnicile de hranire pot influenta concentratia si emisiile de bioaerosoli. Hranirea in sistem de hrana lichida amestecata sau adaugarea de grasimi in cazul sistemului uscat de hranire pot reduce producerea pulberilor. Hrana amestecata este mai buna cand este combinata cu uleiuri si aditivi de omogenizare. Sunt de dorit instalatiile de hranire lichida. Sistemul de hranire uscata poate fi implementat numai pe baza de     hranire cu laturi / laturi crude. Calitatea materialelor crude poate fi ridicata prin recoltatre si depozitare uscata. Aceasta va inlatura contaminarea microbiana si fungica. Curatarea regulata a echipamentelor si a halelor va impiedica depunerile de pulberi. Acest regim este asigurat prin sistemul de rotatie“ tot ce intra – iese”, urmat de o curatare si o dezinfectare atenta.  Ca regula generala, in adaposturile fara talaj si paie se produce mai putine pulberi decat in cele cu talaj si paie. In cele cu paie si talaj acestea trebuie tinute curate si uscate, in toate circumstantele si fara praf/ciuperci. O viteza scazuta a aerului pe podele poate reduce continutul de pulberi din aer.    Prezentarea efectelor posibile pe fiecare factor de mediu relevant    Populația  Efecte posibile    Construcție    tulburarea liniștii populației din localitățile traversate de vehiculele care transportă materiale de construcții (pământ, nisip);    deranj și disconfort produse de zgomot, vibrații și poluarea aerului;    siguranță și securitate pe șantier.      Operare    deranjarea populației din localitățile traversate de vehiculele de transport a materiilor prime și a produselor finite;    deranj și disconfort produse de, zgomot, vibrații și poluarea aerului cu gaze metabolice    efecte negative asupra sănătății cauzate de emisiile de mirosuri în mediu provenite de la dejecții și gaze de fermentație;    riscuri asupra sănătății care reies din pericole majore asociate fermei (epidemii)      Post-operare    Posibilă contaminare a solului cu azot și fosfor;  Măsuri de prevenire/reducere/compensare      Construcție    reducerea riscurilor la locul de muncă:    utilizarea echipamentelor de protecție și uniformelor de lucru;    utilizarea de combustibili, și echipamente de transport și construcții de înaltă calitate;    controlul emisiilor;      reducerea riscurilor asupra sănătății la locul de muncă și zonelor rezidențiale învecinate:    măsuri tehnice: folosirea de echipamente noi, eficiente și sigure în funcționare;        Operare    Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra populației: tehnici de gestiune a dejecțiilor, tehnici de minimizare a emisiilor de amoniac; tehnici de prevenire a infecțiilor    Asigurarea zonei de protecție sanitară și aplicarea de măsuri de carantină în cazul unor epidemii;      Post-operare    În cazul identificării unei poluări a solului cauzată de funcționarea fermei, se stabilesc obligațiile de mediu la dezafectare și se asumă măsuri de remediere, după caz.        Sănătatea umană  Efecte posibile    Construcție  -     Operare    Risc de afectare a stării de sănătate prin emisii de zgomot, miros, gaze metabolice       Riscuri asupra sănătății care reies din pericole majore asociate fermei (epidemii)      Post-operare  -   Măsuri de prevenire/reducere/compensare     Construcție  -     Operare    Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra populației: tehnici de gestiune a dejecțiilor, tehnici de minimizare a emisiilor de amoniac; tehnici de prevenire a infecțiilor    Asigurarea zonei de protecție sanitară și aplicarea de măsuri de carantină în cazul unor epidemii;      Post-operare  -       Biodiversitatea  Efecte posibile    Construcție    stres provocat de creșterea nivelului de zgomot și vibrații asupra păsărilor, liliecilor și mamiferelor mici care ar putea părăsi zonele aferente șantierului.    efecte directe asupra florei constând în distrugerea totală sau parțială a vegetației din cauza îndepărtării solului, defrișărilor și curățării terenului;    efecte indirecte asupra florei cauzate de pulberile depus pe sol și plante.      Operare    Efecte directe cauzate de ocuparea terenului și distrugerea permanentă de habitat;    Efecte indirecte asupra florei cauzate de pulberi depus pe sol și plante și de excesul de azot și fosfor introduse în sol odată cu dejecțiile;      Post-operare  -   Măsuri de prevenire/reducere/compensare    Construcție    Temporizarea lucrărilor de construcție în funcție de migrația păsărilor sau de ciclurile biologice ale faunei și florei;    măsurile de prevenire/reducere/compensare a efectelor asupra solului, calității apei de suprafață și subterane și calității aerului, de prevenire și reducere a accidentelor și incidentelor din timpul construcției și traficului operațional vor diminua și impactul asupra florei;    măsuri specifice de protecție a vegetației în timpul fazei de construcție și operare, precum:    conservarea maximă a vegetației arboricole (păstrarea cât mai multor arbori și arbuști în perimetrul lucrărilor);    înfășurarea arborilor și arbuștilor cu plase de protecție și pulverizarea cu apă a acestora pentru a spăla praful depus;        Operare    Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra populației: tehnici de gestiune a dejecțiilor, tehnici de minimizare a emisiilor de amoniac; tehnici de prevenire a infecțiilor    Asigurarea zonei de protecție sanitară și aplicarea de măsuri de carantină în cazul unor epidemii;      Post-operare  –          Terenurile  Efecte posibile    Construcție    schimbarea temporară a folosinței terenului (suprafețe acoperite de șantierul de construcții, punctele de lucru și căile temporare de acces și drumurile pentru transportul materialelor, etc.)    Schimbarea folosinței și ocuparea permanentă a terenului pe amplasamentul proiectului      Operare    Degradarea terenurilor agricole în cazul unui management defectuos al dejecțiilor;      Post-operare    Degradarea terenului după dezafectare.  Măsuri de prevenire/reducere/compensare      Construcție    Aplicarea bunelor practici în construcție; minimizarea suprafețelor de sol ocupate temporar, prevenirea emisiilor de pulberi, temporizarea lucrărilor pentru a reduce impactul asupra terenurilor străbătute de rutele de transport etc.      Operare    Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra populației: tehnici de gestiune a dejecțiilor;      Post-operare    Refacerea terenului după dezafectare; eventual procedură de stabilire a obligațiilor de mediu cu bilanț de mediu;        Solul  Efecte posibile    Construcție    schimbarea temporară a folosinței terenului (suprafețe acoperite de șantierul de construcții, punctele de lucru și căile temporare de acces și drumurile pentru transportul materialelor, etc.)    infiltrarea în sol a apelor pluviale care antrenează substanțe chimice sau poluanți;      Operare    Degradarea terenurilor agricole în cazul unui management defectuos al dejecțiilor;    Contaminarea solului și subsolului cu nutrienți (azot, fosfor) și alte substanțe provenite din dejecții      Post-operare    Degradarea terenului după dezafectare.  Măsuri de prevenire/reducere/compensare      Construcție    Aplicarea bunelor practici în construcție; minimizarea suprafețelor de sol ocupate temporar, prevenirea emisiilor de pulberi, temporizarea lucrărilor pentru a reduce impactul asupra terenurilor străbătute de rutele de transport etc.      Operare    Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra solului: tehnici de gestiune a dejecțiilor;    Efectuarea de studii agropedochimice pentru solurile pe care urmează să se împrăștie dejecțiile;      Post-operare    Refacerea terenului după dezafectare; eventual procedură de stabilire a obligațiilor de mediu cu bilanț de mediu;           Apa  Efecte posibile    Construcție    poluarea apelor de suprafață și a apei subterane prin infiltrații pluviale necontrolate, cu alterarea calităților fizice, chimice și biologice ale apei;    contaminarea potențială a apelor de suprafață provocată de lucrările de pământ.      Operare    Contaminarea apelor de suprafață sau subterane prin infiltrații de nutrienți (azot, fosfor) sau alte substanțe chimice provenite din dejecții      Post-operare    Degradarea terenului după dezafectare.  Măsuri de prevenire/reducere/compensare      Construcție    Aplicarea bunelor practici în construcție; minimizarea suprafețelor de sol ocupate temporar, prevenirea emisiilor de pulberi, temporizarea lucrărilor pentru a reduce impactul asupra terenurilor străbătute de rutele de transport etc.      Operare    Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra apei: tehnici de gestiune a dejecțiilor;      Post-operare    Refacerea terenului după dezafectare; eventual procedură de stabilire a obligațiilor de mediu cu bilanț de mediu;        Aerul  Efecte posibile    Construcție    poluarea aerului cu pulberi posibil contaminate cu alți agenți poluanți ai aerului, rezultat din lucrările de pământ, transport, trafic, încărcare și descărcare de materiale, etc.;    emisii de gaze de eșapament provenite din trafic și din operarea utilajelor de construcții.      Operare    Emisii de gaze metabolice și alte gaze, cum ar fi: amoniac, metan, oxizi de azot, NOx, CO 2 , miros, H 2 S, pulberi, fum, CO, din diverse surse cum ar fi: procesele metabolice ale animalelor,  managementul dejecțiilor, asigurarea necesarului termic, manipulări.       Post-operare :     generare de pulberi în timpul închiderii fermei prin transportarea, pregătirea și împrăștierea materialelor și deșeurilor.  Măsuri de prevenire/reducere/compensare       Construcție    Aplicarea bunelor practici în construcție; minimizarea suprafețelor de sol ocupate temporar, prevenirea emisiilor de pulberi, temporizarea lucrărilor pentru a reduce impactul asupra terenurilor străbătute de rutele de transport etc.    Prezentarea măsurilor de prevenire și reducere a emisiilor de gaze și pulberi:    controlul lucrărilor de excavare, al autovehiculelor și al echipamentelor de construcții;    spălarea roților vehiculelor înainte de părăsirea amplasamentului.        Operare    Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a preveni efectele negative asupra aerului: tehnici de gestiune a dejecțiilor; tehnici nutriționale;    Aplicarea codului de bune practici agricole la împrăștierea pe sol a dejecțiilor;       Controlul emisiilor din surse fixe prin aplicarea de sisteme de reținere a poluanților sau monitorizare;      Post-operare    Dezafectarea se face în baza unui proiect de dezafectare care are ca scop inclusiv prevenirea emisiilor de pulber.        Clima, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră, impacturile relevante pentru adaptare  Efecte posibile    Construcție    Emisii de gaze cu efect de seră de la utilaje      Operare    Emisii de gaze metabolice și alte gaze, cum ar fi: amoniac, metan, oxizi de azot, NOx, CO2, miros, H2S, pulberi, fum, CO, din diverse surse cum ar fi: procesele metabolice ale animalelor, managementul dejecțiilor, asigurarea necesarului termic, manipulări. Unele din acestea sunt gaze cu efect de seră (N2O, metan).    Efectele schimbărilor climatice se pot resimți în cadrul fermei prin creșterea riscului de inundații, precipitații reduse sau prea abundente, aridizarea solurilor etc.      Post-operare :     Emisii de gaze cu efect de seră în timpul lucrărilor de dezafectare.  Măsuri de prevenire/reducere/compensare      Construcție    Măsuri de reducere a emisiilor de gaze de ardere: limitarea funcționării utilajelor, evitarea focurilor libere inutile, evitarea risipei de materiale și utilizarea de materiale care au o amprentă de carbon redusă;      Operare    Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile pentru a minimiza emisiile de gaze cu efect de seră: tehnici de gestiune a dejecțiilor; tehnici nutriționale; utilizarea de combustibili alternativi; tehnici de eficientizare energetică; tehnici de reducere a consumurilor specifice etc.    Aplicarea de măsuri în vederea îmbunătățirii rezilienței la dezastre: prevenirea efectelor inundațiilor printr-o bună proiectare; eficientizare energetică etc.      Post-operare    Măsuri de reducere a emisiilor de gaze de ardere: limitarea funcționării utilajelor, evitarea focurilor libere inutile, evitarea risipei de materiale și utilizarea de materiale care au o amprentă de carbon redusă;        Bunurile materiale  Efecte posibile    Construcție    Afectarea unor bunuri materiale cum ar fi: conducte, rețele, drumuri, infrastructură;    efect asupra proiectelor rezidențiale/economice planificate (pentru toate fazele proiectului);    influențe pozitive asupra pieței forței de muncă (nivelul ocupării, calificare forței de muncă);    efectele produse de accidentele din timpul fazelor de construcție și operare, care distrug sau prejudiciază respectivele bunuri (de exemplu, drumuri și poduri);    securitate în folosirea echipamentelor.      Operare    Afectarea unor bunuri materiale cum ar fi: drumuri, infrastructură;    impact asupra folosirii terenului agricol și turismului;    creșterea traficului greu – impact negativ asupra condițiilor drumurilor, creșterea intensității traficului etc.         Post-operare :-   Măsuri de prevenire/reducere/compensare     Construcție    Alegerea amplasamentului se va face inclusiv pe criterii materiale – existența unor bunuri materiale în zona proiectului; la faza de proiectare se prezintă măsurile necesare pentru reducerea impactului asupra acestora;    măsuri care au ca scop prevenire/reducere/compensarea efectelor asupra calității apei de suprafață și subterane, a solului și a aerului (pentru toate fazele proiectului);    măsurile uzuale de prevenire a accidentelor;    măsuri privind securitatea în folosirea echipamentelor    evitarea folosirii sectoarelor de drum din interiorul orașelor/satelor, dacă este posibil.      Operare    După caz, se propun măsuri de îmbunătățire a drumurilor pe care se circulă pentru aprovizionare sau livrarea produselor finite;    optimizarea traseelor majore de transport al materiilor prime și produselor finite și devierea traficului din centrul orașelor și satelor;      Post-operare  -       Patrimoniul cultural, inclusiv aspectele arhitecturale și cele arheologice  Efecte posibile    la fel ca în cazul altor proiecte de mari dimensiuni implicând lucrări de excavare, există riscul descoperirii unor obiective de patrimoniu arhitectural necunoscute anterior;  Măsuri de prevenire/reducere/compensare     desfășurarea analizei patrimoniului arheologic și cultural din zona amplasamentului înaintea selectării finale a locației instalației și dezvoltării proiectului;    includerea tuturor măsurilor necesare pentru a asigura protecția unor astfel de obiective conform reglementărilor legale în vigoare.      Peisajul  Efecte posibile    impactul asupra structurii și a componentei estetice a peisajului depinde de modificările de scară și dimensiuni produse de structurile proiectului raportat la caracteristicile peisajului existent (înălțime, suprafață și omogenitate);    impactul vizual asupra receptorilor: locuitorii așezărilor locale sunt receptori mai sensibili datorită expunerii permanente a acestora la imaginea proiectului odată ce acesta a fost construit.    Fiecare tip de impact și importanța acestuia poate fi diferit și trebuie analizat în diferitele secțiuni ale proiectului în raport cu trăsăturile inițiale ale peisajului și prezența probabilă a receptorilor.  Măsuri de prevenire/reducere/compensare    includerea considerațiilor de inginerie peisagistică în proiectarea fermei;    orice altă măsură de întreținere care trebuie luată în vederea la refacerii zonei; după închiderea fermei.        Impact cumulat și interacțiunea dintre factorii de mediu de mai sus      
 Evaluarea efectelor cumulate 
 Evaluarea efectelor cumulate asupra mediului poate fi cel mai adecvat abordată la nivel strategic mai degrabă decât la nivelul evaluării impactului asupra mediului din cadrul proiectului. Cu toate acestea, influențele cumulate sunt extrem de relevante în evaluarea impactului asupra mediului din proiectele de ferme de animale și sunt desemnate de către Directiva EIM ca probleme care trebuie tratate 
   
 corespunzător. Modul cel mai eficient de tratare a efectelor cumulate specifice în contextul unui RIM privind o fermă de animale este coordonarea procesului de evaluare cu schemele adiacente, acolo unde e cazul. Această abordare trebuie evidențiată clar în EIM. Este important ca membrii echipei EIM să fie conștienți de potențialul influențelor cumulate și să fie informați despre alte proiecte aprobate în aceeași zonă. 
 Următoarele efecte cumulate potențiale trebuie luate în calcul în cazul unui proiect de fermă de animale: 
 Calitatea apelor de suprafață: 
   Punctele de evacuare în receptori naturali, cunoscute și viitoare, din vecinătatea fermei trebuie identificate. Prin prezentarea măsurilor de prevenire/reducere/compensare a impactului de la nivelul fermei și probelor disponibile trebuie să se demonstreze că proiectul propus nu va afecta semnificativ calitatea apelor și utilizarea lor în contextul altor surse existente sau propuse de emisie în apă.  Calitatea apelor subterane:    Freaticul poate fi afectat prin infiltrații de ape pluviale sau dejecții care schimbă starea de calitate a freaticului, în special cu privire la conținutul în azot.    Acest efect potențial trebuie analizat în contextul existenței altor potențiale surse de afectare a freaticului, cum ar fi: alte ferme, gestiunea dejecțiilor la nivel gospodăresc, istoric etc.  Emisiile de gaze metabolice:    Fermele sunt o sursă de emisii de gaze metabolice (amoniac, metan). Analiza efectelor asupra calității aerului trebuie făcută ținând cont de existența în vecinătatea relevantă a proiectului a altor surse de emisie, cum ar fi: alte ferme (existente sau propuse), surse industriale de emisie, surse rezidențiale de emisie etc.     Mirosuri, pulberi și zgomot:    De exemplu, zgomotul și pulberile generate de activitățile de excavații și de transport al materialelor excavate din 2 proiecte adiacente se pot cumula dacă perioada de lucru și traseele parcurse coincid.    Traficul existent se va confrunta cu un număr crescut de vehicule deopotrivă în timpul construcției și al exploatării cu efecte cumulate asupra calității aerului și a nivelului de zgomot.    Mirosul se poate cumula cu cel generat de alte proiecte similare (existente sau propuse).   
   
 Elaborarea de studii asupra potențialului de impact cumulat asupra mediului nu este întotdeauna necesară, judecata experților având la bază toate ipotezele fiind suficientă. Orice alt proiect planificat a fi construit și/sau dezvoltat în vecinătatea obiectivului în chestiune, și a cărei zonă de influență se suprapune total sau parțial cu cea a proiectului supus evaluării trebuie identificat și prezentat pe scurt. 
 Interacțiunea elementelor de mai sus 
 Interacțiunile se referă la reacțiile produse între diferite efecte din cadrul unui proiect și relațiile dintre efectele identificate în cadrul unei secțiuni cu cele identificate în cadrul altei secțiuni. 
   
 Analiza relațiilor și interacțiunilor dintre efecte oferă ocazia analizării efectelor globale ale unei scheme, care se poate să nu fie imediat evidente, în special atunci când RIM este structurat pe secțiuni individuale. Aceste efecte pot fi tratate în RIM prin includerea la sfârșitul fiecărui capitol a unei secțiuni dedicate relațiilor și interacțiunilor, sau prin includerea unui capitol separat, situat în mod normal spre sfârșitul RIM, care să trateze acest subiect. 
 În tabelul de mai jos se prezintă un exemplu care evidențiază interacțiunile și interrelațiile care pot apărea între diferiți factori de mediu. Factorii selectați pentru a ilustra modalitatea de prezentare a interacțiunilor și a relațiilor dintre aceștia au fost aerul și zgomotul. 
   
 Figura de mai jos ilustrează un exemplu de reprezentare a modului în care pot fi subliniate interacțiunile efectelor asupra mediului într-un RIM prin utilizarea matricelor. 
   
 Tabelul 4. Exemplu de matrice a interacțiunilor relațiilor dintre diferite forme de impact 
       Tabel relațional    Sol și geologie    Ape & Ape subterane    Calitatea Aerului    Zgomot & Vibrații    Climă    Faună    Floră    Peisaj    Ființe umane    Patrimoniu Arhit.    Bunuri Materiale      Sol și geologie                             ی    ی         ی         ی      Ape de suprafață și  subterane       ی                           ی       ی            ی         ی      Calitatea aerului       ی                      ی       ی       ی            ی            ی      Zgomot și vibrații       ی                           ی       ی            ی            ی      Clima                 ی                 ی       ی            ی            ی      Fauna       ی       ی                           ی       ی       ی                Flora       ی       ی       ی                 ی            ی       ی            ی      Peisajul       ی                           ی       ی            ی       ی       ی      Ființe umane                                                             Patrimoniu  arhitectural                                          ی       ی            ی      Bunuri materiale                                               ی              
   
 În tabelul de mai jos se prezintă un exemplu care evidențiază interacțiunile și interrelațiile care pot apărea între diferiți factori de mediu in  etapa de  construcție. Factorii selectați pentru a ilustra modalitatea de prezentare a interacțiunilor și a relațiilor dintre aceștia au fost aerul și zgomotul. 
   
 Tabelul 5.Exemple de interacțiuni potențiale 
   
    Subiect    Interacțiune cu    Interacțiuni / relații      Aer    Ființe umane    Calitatea aerului este importanta atât la nivelul comunității locale cat si la scara naționala/ globala. In contextul proiectului propus, principalele aspecte sunt legate de pulberile (rezultate atat in faza de constructie cat si in cea de operare) si emisiile de poluanți gazoși si  impactul acestora asupra comunităților si rezidenților din zona adiacenta.      Flora si Fauna    Emisiile de pulberi pot afecta flora si fauna.      Ape    Emisiile de pulberi pot afecta calitatea apelor de suprafata din zna de influenta a  proiectului.      Bunuri materiale    Deprecierea calitatii aerului cauzata de emisiile de pulberi poate afecta exploatatiie agricole  din vecinatatea proiectului mai ales in etapa de constructie.      Zgomot    Fiinte umane    Receptorii sensibili localizati aproape de proiect pot fi afectati de cresterea intensitatii si  duratei zgomotului      Fauna    Zgomotul poate afecta animalele din zona.      Bunuri materiale    Bovinele (ca si alte animale) sunt cunoscute ca sensibile la episoadele bruste de zgomot ce  pot apare in timpul constructiei.      Peisaj    Aer    Efectele asupra peisajului sunt diminuate prin construirea de berme peisagistice si acoperirea acestora cu vegetatie; la randul sau vegetatia va contribui la reducerea  impactului asupra calitatii aerului prin absrobtia de CO 2  si eliberarea de oxigen.    
   
         Zgomot    Efectele asupra peisajului sunt diminuate prin construirea de berme peisagistice si acoperirea acestora cu vegetatie; la randul lor, acestea vor contribui la reducerea  impactului generat de zgomot.    
 Rezumat al elementelor legate de efecte, prevenire/reducere /compensare, impact rezidual 
 Această sinteză se prezintă de obicei în format tabelar, care poate oferi o privire de ansamblu pentru efectele asupra fiecărui factor de mediu corespunzătoare fiecărei etape de realizare a proiectului. 
 Formatul poate fi simplu sau mai complex, pentru a putea include și caracteristicile impactului: amploarea și însemnătatea, durata (permanent/temporar), întinderea (zona afectată și receptorii), natura (direct/indirect,  advers/benefic),  reversibilitatea  (reversibil/ireversibil),  sensibilitatea  receptorilor, probabilitatea de apariție, limitele de încredere ale prognozei, măsurile de prevenire/ reducere/ compensare, monitorizarea, domeniul de cuprindere al masurilor respective și al monitorizării, impactul rezidual. 
   
     
 4.6 METODE DE EVALUARE A EFECTELOR SEMNIFICATIVE ASUPRA MEDIULUI 
  
     Metode de analiză multicriterială a efectelor semnificative asupra mediului  Pentru identificarea efectelor semnificative, se utilizează pe scară largă  analiza multicriterială.  Sunt stabilite criterii comune pentru evaluarea semnificației unui impact, care se cuantifică pentru fiecare proiect în parte.  Semnificația unui impact  poate fi majoră (semnificativă), moderată, minoră, neglijabilă, fără valoare sau pozitivă. Semnificația unui impact este dată de 2 componente:     Magnitudinea impactului  care este dată de caracteristicile proiectului și ale efectelor generate de acesta, cum ar fi:     Natura efectului: negativ, pozitiv sau ambele;    Tipul efectului: direct, indirect, secundar, cumulativ;    Reversibilitatea efectului: reversibil, ireversibil;    Extinderea efectului: locală, regională, națională, transfrontieră;    Durata efectului: temporar, termen scurt, termen lung;    Intensitatea efectului: mică, medie, mare.  Magnitudinea impactului poate fi mică, medie sau mare, în funcție de caracteristicile de mai sus.      Senzitivitatea receptorului  este înțeleasă ca fiind sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot aduce. Senzitivitatea poate fi mică, medie sau mare.   Descrierea   metodei de analiză multicriterială     se face în continuare.     Magnitudinea impactului     Componentele magnitudinii impactului  sunt:   Natura impactului    Negativ  – un impact care implică o modificarea negativă (adversă) a condițiilor inițiale sau introduce un factor nou, indezirabil.     Pozitiv  – un impact care implică o îmbunătățire a condițiilor inițiale sau introduce un factor nou, dezirabil.     Ambele  – un impact care implică o modificare negativă (adversă) dar în același timp și una pozitivă a condițiilor inițiale      Tipul impactului    Direct  – impacte ce rezultă din interacțiunea directă dintre o activitate a planului și un factor de mediu (ex. ocuparea unui habitat în timpul construcției)     Indirect  – impacte ce rezultă din alte activități sau ca o consecință sau circumstanță a proiectului (de ex. intensificarea traficului rutier în zona proiectului)     Secundar  – impact direct sau indirect ca rezultat al interacțiunii repetate dintre componentele proiectului și factorii de mediu (de ex. impact secundar direct – un impact asupra faunei datorită coliziunilor; impact secundar indirect – impact asupra faunei datorită pierderii de habitat)     Cumulativ  - impact care acționează împreună cu alt impact (incluzând impactele altor planuri / proiecte), afectând același factor de mediu sau receptor (ex. efectul combinat al altor proiecte similare în aria de influență)   Reversibilitatea impactului    Reversibil  – un impact este reversibil când factorul de mediu afectat (receptorul) poate reveni la starea inițială (dinaintea acțiunii impactului), de ex. turbiditatea apei poate reveni la inițial după încetarea cauzei turbidității – activitățile de construire);     Ireversibil  – un impact este ireversibil dacă factorul de mediu nu mai poate reveni la starea inițială (de ex. ocuparea permanentă a terenului)   Extinderea impactului    Locală  – impactele care afectează receptori locali în vecinătatea componentelor planului / proiectului. Un impact local apare de obicei pe o rază de până la 5 km de sursă (de ex. suspensii și sedimente în apă); Trebuie definită aria de influență     Regională  – impactele care afectează receptorii (factorii de mediu) pe o rază de aprox. 5 – 40 km de sursă și au o extindere regională (termen ce trebuie definit în fiecare evaluare);     Națională  – impactele ce afectează factorii de mediu la nivel național (de ex. impacte sociale cu extindere națională).     Transfrontieră  – impacte ce afectează factori de mediu la nivel internațional   Durata impactului    Temporar –  impactul se manifestă pe o durată scurtă de timp și eventual intermitent / ocazional (de ex. depozite temporare de pământ pe durata execuției lucrărilor)     Termen scurt  – impactul se preconizează că va fi activ pentru o perioadă limitată, scurtă de timp și va înceta în totalitate la finalizarea activității care-l provoacă (de ex. zgomot și vibrații generate în timpul construcției). De asemenea, impactul are o durată scurtă dacă este eliminat prin măsuri adecvate sau factorul de mediu este restaurat (de ex. oprirea unei instalații dacă zgomotul produs de aceasta afectează receptorii)     Termen lung  – impactul se manifestă pe o perioadă lungă de timp (pe toată perioada de operare – estimată la mai mult de 25 ani), dar încetează odată cu închiderea proiectului (de ex. zgomotul produs de instalații, emisii etc.). De asemenea, impactul are o durată lungă chiar dacă este intermitent, dar se manifestă pe toată durata de viață a proiectului (de ex. perturbarea biodiversității în timpul operațiilor de întreținere a instalației).     Permanent  – impactul se manifestă în toate fazele proiectului și rămâne activ și după închiderea proiectului. Altfel spus, cauzează schimbări permanente asupra resurselor biotice și abiotice sau asupra receptorilor (de ex. distrugerea unui habitat prioritar).   Intensitatea impactului    Mică  – atunci când factorul de mediu are o valoare sau /și o sensibilitate redusă. Impactul poate fi prevăzut dar este de obicei la limita detecției și nu conduce la modificări permanente în structurile și funcțiunile receptorului. Altfel spus, efectele manifestării impactului se încadrează în limitele naturale de variabilitate ale receptorului, fără a fi necesară refacerea receptorului.        Medie  – atunci când factorul de mediu are o valoare și / sau o sensibilitate medie. Structurile și funcțiunile receptorului sunt afectate dar structura / funcțiunea de bază nu este afectată. Altfel spus, efectele manifestării impactului depășesc limitele naturale de variabilitate ale receptorului, iar timpul de refacere este mediu (<2 ani)     Mare  – atunci când factorul de mediu are o valoare sau/și o sensibilitate mare (de ex. situri Natura 2000). Structurile și funcțiunile receptorului sunt afectate complet. Pierderea structurilor / funcțiunilor este vizibilă. Altfel spus, efectele manifestării impactului depășesc limitele naturale de variabilitate, cauzând perturbări ireversibile sau reversibile în perioade lungi de timp (>2 ani).     Magnitudinea impactului  este o combinație a tuturor elementelor de caracterizare a unui impact (natura, tipul, reversibilitatea, extinderea, durata, intensitatea) făcută pe baza experienței evaluatorului. Criteriile de determinare a magnitudinii impactului diferă pentru factorii de mediu fizici, biologici și sociali.   Tabelul 6 Caracterizarea magnitudinii unui impact     Magnitudinea  impactului    Factori de mediu fizici    Factori de mediu biologici    Factori de mediu sociali         MICĂ    Impact temporar sau pe termen scurt asupra receptorilor (resurselor) fizici, localizabil și detectabil, care cauzează modificări peste variabilitatea naturală, fără a modifica funcționalitatea sau calitatea receptorului (resursei). Mediul revine la starea dinaintea impactului după încetarea  activității care cauzează impactul.       Impact asupra unei specii care se manifestă doar la nivelul unui grup de indivizi pe o perioadă scurtă de timp (o generație sau mai puțin), dar nu afectează alte niveluri trofice sau populația speciei respective.       Impact asupra unui grup specific  /comunitate sau asupra bunurilor materiale (culturale, turism etc.) pe o perioadă scurtă de timp, care însă nu se extinde și nu generează perturbări ale populației sau resurselor.         MEDIE    Impact temporar sau pe termen scurt asupra receptorilor (resurselor) fizici care se poate extinde peste scara locală și poate produce modificarea calității sau funcționalității receptorului (resursei). Totuși, nu este afectată integritatea pe termen lung a receptorului (resursei) sau a oricărui receptor dependent. Dacă extinderea impactului este mare, atunci și magnitudinea poate fi  mare.    Impact asupra unei specii care se manifestă la nivelul unei părți din populație și poate cauza modificări în abundență și / sau o reducere a distribuției de-a lungul uneia sau mai multor generații, dar nu afectează integritatea pe termen lung a populației speciei sau a altor specii dependente. Caracterul cumulativ și mărimea consecințelor sunt importante. Dacă extinderea impactului este mare, atunci și  magnitudinea poate fi mare.       Impact asupra unui grup specific  / comunitate sau asupra bunurilor materiale care poate genera schimbări pe termen lung dar nu afectează stabilitatea generală a grupurilor, comunităților sau a bunurilor materiale. Dacă extinderea impactului este mare, atunci și magnitudinea poate fi mare.         MARE    Impact asupra receptorilor (resurselor) care poate provoca modificări ireversibile și peste limitele admise, la scară locală sau mai mare. Modificările pot altera caracterul pe termen lung al receptorului (resursei) și al altor receptori dependenți. Un impact care persistă după încetarea activității care-l produce are o  magnitudine mare.       Impact asupra unei specii care se manifestă asupra întregii populații și cauzează declin în abundență și  /sau schimbări în distribuție peste limita de variație naturală, fără posibilitate de recuperare sau revenire sau care se manifestă de-a lungul mai multor generații.       Impact asupra unui grup specific  / comunitate sau asupra unuia sau mai multor bunuri materiale care cauzează modificări pe termen lung sau permanent și afectează stabilitatea generală și starea acestora.        Senzitivitatea receptorului  Semnificația generală a unui impact depinde în egală măsură și de valoarea / senzitivitatea receptorului. Chiar dacă un impact are o magnitudine mare, semnificația generală a impactului poate fi medie dacă valoarea / senzitivitatea receptorului este mică. De exemplu, în cazul unui parc eolian, impactul de coliziune a vrăbiilor de palele turbinelor are o magnitudine medie, însă valoarea / senzitivitatea speciei este mică. În consecință, semnificația generală a impactului coliziunii vrăbiilor de palele turbinei este redusă.     Tabelul 7 Stabilirea senzitivității receptorului     Valoarea / senzitivitatea  receptorului       Factori de mediu (receptori) fizici    Factori de mediu (receptori) biologici    Factori de mediu (receptori) sociali         MICĂ    Un receptori / resursă care nu este important pentru funcționarea ecosistemelor sau serviciilor, sau care este important dar rezistent la schimbări (în contextul activităților propuse) și își va reveni rapid pe cale naturală la starea dinaintea impactului odată ce activitatea generatoare de impact se oprește.    O specie sau un habitat care nu este protejată sau listată. Este comună sau abundentă; nu este critică pentru funcțiunile ecosistemului sau a altor ecosisteme (de ex. pradă pentru alte specii sau prădător al speciilor de rozătoare); nu reprezintă elemente cheie pentru stabilitatea  ecosistemului.       Bunurile materiale și elementele socio – economice afectate nu sunt considerate semnificative din punct de vedere al resurselor, și nu au o valoare mare economică, culturală sau socială.         MEDIE    Un receptor / resursă care este important pentru funcționarea ecosistemelor / serviciilor. Poate fi mai puțin rezistent la schimbări dar poate fi readus la starea inițială prin acțiuni specifice, sau se poate reface pe cale naturală în timp.    O specie sau un habitat care nu este protejat sau listat; este răspândită global dar este rară în zona planului / proiectului. Este importantă pentru funcționarea și stabilitatea ecosistemului și este amenințată sau populația este în  declin.       Elementele socio – economice afectate nu sunt semnificative în contextul general al zonei analizate însă au o semnificație locală mare.         MARE       Un receptor / resursă care este critic pentru ecosisteme / servicii, nu este rezistent la schimbări și nu poate fi readus la starea inițială.    O specie sau un habitat care este protejată prin directivele relevante sau convenții internaționale. Este listată ca fiind rară, amenințată sau vulnerabilă (IUCN); este critică pentru stabilitatea și  funcționalitatea ecosistemului.    Elementele socio – economice afectate sunt protejate în mod specific prin legislația națională sau internațională și sunt semnificative pentru comunitățile din zona proiectului sau la nivel  regional / național.        Semnificația generală a impactului  Pentru determinarea semnificației generale a impactului se au în vedere următoarele elemente cheie:    Magnitudinea impactului (scară, durată, intensitate etc.)    Valoarea / senzitivitatea receptorului.    Tabelul 8 Stabilirea semnificației impactului în funcție de magnitudine și senzitivitatea receptorului          Magnitudine mică    Magnitudine medie    Magnitudine mare      Valoare /  senzitivitate mică    Minor    Minor    Moderat      Valoare /  senzitivitate medie    Minor    Moderat    Major      Valoare / senzitivitate mare    Moderat    Moderat    Major      Semnificația impactului      Fără impact sau nesemnificativ    Impactul nu generează efecte cuantificabile (vizibile sau măsurabile) în starea naturală a mediului.      Semnificație minoră    Impactul are magnitudine mică, se încadrează în standarde și / sau este asociat cu receptori cu valoare / senzitivitate mică sau medie. Impact cu magnitudine medie care afectează receptori cu  valoare mică      Semnificație moderată    Impact care se încadrează în limite, cu magnitudine mică afectând receptori cu valoare mare, sau magnitudine medie afectând receptori cu valoare medie sau magnitudine mare afectând receptori cu  valoare medie.      Semnificație majoră    Impact care depășește limitele și standardele și are o magnitudine mare afectând receptori cu valoare medie sau magnitudine medie afectând receptori cu valoare mare.        Tabelul 9 Descrierea impactelor în funcție de semnificația acestora     Semnificația  impactului    Efecte asupra componentei  biotice (biodiversitate)    Efecte asupra componentei  abiotice (socio – economic)    Aria de îngrijorare    Consecințe pentru  titularul proiectului         Major  - - -    Degradarea calității sau disponibilității habitatelor și  / sau a vieții sălbatice, cu recuperare mai mare de 2 ani  Exemplu: alterarea sau pierderea unor suprafețe mari de habitate prioritare, modificări majore în starea de conservare a speciilor protejate, fragmentări majore de habitat    Schimbări în activitatea comercială care duc la pierderea veniturilor sau a oportunităților peste limita normală de variație  Efecte potențiale pe termen scurt asupra sănătății / calității vieții; risc real de accidentare  Exemplu: pierderi importante de teren agricol, relocări de locuințe, pericole iminente de   accidentare       Îngrijorare mare care generează campanii la nivel mare (regional, național)       Adoptă măsuri pentru evitarea acestor impacte acolo unde e posibil și monitorizează îndeaproape aria afectată de impactul rezidual.         Moderat  - -       Schimbări în habitate sau specii peste variabilitatea naturală, cu un potențial de recuperare de până la 2 ani.  Exemplu: perturbări ale habitatelor și speciilor     Schimbări în activitatea comercială care duc la pierderi de venituri sau oportunități în intervalul de variabilitate / risc normal. Efect posibil însă puțin probabil de afectare a sănătății / calității vieții.  Risc redus de accidente  Exemplu: ocupare de suprafețe reduse de teren   valoros       Îngrijorare extinsă, articole de presă, fără campanii susținute       Măsuri de minimizare a extinderii impactelor         Minor  -    Schimbări în habitate sau specii care pot fi observate și măsurate, dar sunt la aceeași scară cu variabilitatea naturală  Exemplu: zgomot produs de utilaje     Perturbare posibilă a altor activități și influență minoră asupra veniturilor și oportunităților. Disconfort în limite acceptabile. Nu sunt efecte asupra sănătății  / calității vieții populației  Exemplu: blocaje în trafic       Îngrijorare temporară locală a unor persoane sau grup care resimt disconfortul    Conștientizează impactul potențial și manageriază activitatea și operațiile în vederea minimizării interacțiunilor         Neglijabil  ~    Schimbări în habitate și specii în limitele variabilității naturale – dificil de măsurat sau observat.  Exemplu: evitarea structurilor de către păsări .     Efecte vizibile însă acceptabile asupra altor activități comerciale (nu creează perturbare). Efect notabil, însă fără consecințe asupra sănătății și a calității vieții populației  Exemplu: creșterea  intensității traficului       Efect conștientizat la nivel local, însă fără motive de îngrijorare       Nu se impun intervenții, însă titularul trebuie să se asigure că aceste efecte nu cresc în importanță         Fără interacțiuni 0       Fără efecte       Fără efecte       Nu sunt îngrijorări    Asigurarea că eventualele modificări ale activității nu schimbă  încadrarea de impact         Pozitiv  +++    Îmbunătățirea ecosistemelor prin crearea de habitat propice, crearea de condiții pentru mărirea populațiilor și a distribuției acestora – îmbunătățirea stării de conservare a habitatelor și speciilor  Exemplu: Crearea de habitate noi, reducerea emisiilor de gaze cu efect de   seră       Beneficii asupra comunității locale, îmbunătățirea stării de sănătate și a calității vieții  Exemplu: venituri, locuri de muncă, solicitare și asigurarea de servicii etc.       Nu sunt îngrijorări       Eforturi pentru maximizarea beneficiilor         Descrierea tuturor metodelor utilizate în evaluarea impactului     
 Elaboratorul RIM poate folosi o multitudine de metode și / sau unelte pentru evaluarea efectelor semnificative asupra mediului. În acest capitol sunt prezentate toate aceste metode, cu informații clare privind sursa metodei și modul de aplicare a acesteia. 
   
     
 4.7 MĂSURI DE EVITARE, PREVENIRE, REDUCERE SAU COMPENSARE A EFECTELOR NEGATIVE SEMNIFICATIVE ȘI MĂSURI DE MONITORIZARE 
  
     Măsuri pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate  Acolo unde s-a identificat un impact semnificativ asupra factorilor de mediu, se propun măsuri adecvate pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau compensarea acestora. Dacă după aplicarea acestor măsuri rămâne totuși un impact rezidual, acesta va fi monitorizat. De asemenea, se monitorizează toți parametrii relevanți ai proiectului precum și implementarea măsurilor propuse.     Măsurile pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau compensarea efectelor negative semnificative pot fi de tipul:     Măsuri de prevenire a poluării mediului în timpul execuției:    Pentru prevenirea împrăștierii cauzate de vânt, mișcări ale aerului se vor lua măsuri de acoperire, îngrădire, închidere in containere a deșeurilor.    Nu se permite arderea a nici unui material pe șantier.    Se vor echipa toate utilajele pentru activități de taiere cu apa și șlefuire cu echipamente speciale de aspirare a prafului.    Lucrările se vor realiza astfel încât riscul de împrăștiere/scăpările de material prin cădere să fie minimizate. Zonele unde se realizează desfaceri/demolări vor fi stropite periodic, de cate ori este nevoie cu apa sau cu soluții speciale care măresc eficienta apei în fixarea prafului.    Folosirea de materiale speciale (plase de protecție, prelate) pentru acoperirea zonelor de lucru pe timp de vânt si ploaie.    Nici un vehicul sau utilaj nu se va lăsa cu motorul pornit la staționare, dacă nu este necesar. Vehicule și utilaje se vor întreține corespunzător. La orice emisie de fum închis (cu excepția pornirii), utilajul/mașina se oprește imediat și problema se rectifică înainte de folosire. Vehiculele și utilajele se vor întreține corespunzător si vor avea reviziile tehnice la zi si se conformează standardelor de emisii. Gazele evacuate de la vehicule nu se vor îndrepta spre teren pentru a nu ridica praful.    Limita maxima de viteza pentru circulația in incinta șantierului, a autovehiculelor si utilajelor este de 10 km/h pentru a nu produce praf. Caile de circulatie pentru utilaje vor fi aleile din beton existente sau realizate din pietris. Se va evita accesul autovehiculelor pe pamant.    La iesirea din santier rotile autovehiculele se vor curata si spala eficient.    Toate camioanele ce intra sau ies din santier vor avea obligatoriu incarcaturile transportate in containere inchise sau in bene acoperite cu prelate.    Se va preveni poluarea apelor prin scurgeri de carburanti, uleiuri de la utilaje. Scurgerile de ulei (sau alți carburanți) sunt controlate de constructor prin procedurile interne ale acestuia. În general, se urmărește ca utilajele să fie în bună stare de funcționare. Schimburile de ulei nu se fac pe amplasament.    Deseurile periculoase rezultate vor fi tratate in conformitate cu legislatia in vigoare, adica vor fi identificate, se vor stoca temporar in santier in recipiente inchise, etichetate, depozitate pe platforme     betonate acoperite si asigurate contra accesului neautorizat si eliminate numai prin operator autorizat.    Operatiile de intretinere si reparatie a utilajelor si echipamentelor vor fi realizate in ateliere/locatii cu dotari adecvate.  În scopul   prevenirii emisiilor în timpul operării,     în Fermă se vor adopta următoarele măsuri:  Prevenirea emisiilor în apă:    Rețelele de canalizare și platformele de dejecții vor fi verificate periodic în scopul identificării și remedierii eventualelor fisuri;    Toate categoriile de deșeuri vor fi corect gestionate. Se prevăd spații amenajate pentru stocarea temporară a fiecărei categorii de deșeuri. Sunt eliminate astfel posibilitățile de scurgere a levigatelor; dejecțiile sunt evacuate cu benă închisă.    Personalul va fi instruit pentru a preveni orice evacuare de substanțe sau materii care poluează mediul în apele uzate, pluviale sau apele de suprafață, de pe amplasament sau din afara acestuia.  Măsurile pentru protecția solului sunt:  Aplicarea dejecțiilor pe soluri agricole cu respectarea codului de bune practici în fermă, respectiv:    Fertilizarea terenurilor agricole cu dejecții se va realiza numai după trecerea perioadei de stocare necesară pentru stabilizare/fermentare de minim 6 luni. Este obligatoriu ca pentru terenurile agricole pentru care se va realiza fertilizarea sa fie întocmit  studiul pedologic și agrochimic  de către O.S.P.A., conform prevederile Ord. nr. 344/2004, pentru aprobarea normelor tehnice privind protecția mediului si in special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură. Procesul de fertilizare cu îngrășăminte organice se va face după analizarea calității dejecțiilor fermentate precum și a terenurilor agricole din punct de vedere agrochimic și pedologic;    Nu se vor depozita sau lăsa dejecții solide (gunoi) în grămezi pe câmp, chiar și pentru un timp relativ scurt pentru evitarea atât a poluării solului și a apei prin scurgerile din dejecțiile spălate de ploi, cât și a irosirii și pierderii azotului pe care-l conțin;    Se va evita administrarea dejecțiilor stabilizate pe timp de ploaie, ninsoare, soare puternic, pe terenurile cu exces de apă sau acoperite cu zăpadă. De asemenea, este interzis să fie aplicate dejecțiile dacă: solul este puternic înghețat; solul este crăpat (fisurat) în adâncime, sau săpat în vederea instalării unor drenuri sau pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutură; câmpul a fost prevăzut cu drenuri sau a suportat lucrări de subsolaj în ultimele 12 luni;    Nu se vor aplica dejecții pe terenurile adiacente cursurilor de apă și a captărilor de apă potabilă, pe terenurile înclinate;    Se interzice golirea sau spălarea buncărelor și a utilajelor de administrare (distribuție/ împrăștiere) a dejecțiilor stabilizate în apele de suprafață sau în apropierea lor;    Se interzice utilizarea dejecțiilor pe pășuni sau pe culturi furajere în anumite condiții; pe culturile de legume și fructe în timpul perioadei de vegetație; pe solurile destinate culturilor de legume și fructe care sunt în contact direct cu solul;    Se va respecta distanța minimă de 300 m între limita zonei de împrăștiere a dejecțiilor și limita locuințelor particulare (conform Ord. 119/2014).  În scopul prevenirii emisiilor în sol și subsol , în Fermă se vor adopta următoarele măsuri:     Rețelele de canalizare și decantorul general sunt verificate periodic în scopul identificării și remedierii eventualelor fisuri.    Toate categoriile de deșeuri sunt corect gestionate.     Miros  În Fermă se adoptă măsurile BAT:    Măsuri de igienă a producției prin respectarea strictă a procesului de exploatare a creșterii animalelor;    Utilizarea unui regim nutrițional adecvat în vederea reducerii emisiilor de miros;       Respectarea programului de eliminare a dejecțiilor, evitându-se stagnarea lor în adăposturi;    Gestiunea corectă a dejecțiilor    Întreținerea și igienizarea periodică a sistemului de dejecții și a rețelelor de canalizare.    titularul activității își planifică activitățile din care rezultă mirosuri dezagreabile persistente, sesizabile olfactiv (transportul dejecțiilor, anumite lucrări de întreținere), ținând seama de condițiile atmosferice, evitându-se planificarea acestora în perioadele defavorabile dispersiei pe verticală a poluanților, pentru prevenirea răspândirii mirosului la distante mari. De asemenea, toate operațiile de pe amplasament sunt realizate în așa fel încât emisiile și mirosurile să nu determine o deteriorare semnificativă a calității aerului, dincolo de limitele amplasamentului.  Măsuri de prevenire a poluării aerului în timpul operării:    Aplicarea tehnicilor BAT pentru limitarea emisiilor în aer;     Măsurile vor fi stabilite de la caz la caz în funcție de specificul proiectului.      Planul de management de mediu  Planul de management de mediu (PMM) este un instrument simplu care ajută la asigurarea unei bune performanțe de mediu pentru proiectul propus în toate fazele acestuia. PMM sintetizează măsurile propuse în RIM, cele propuse în Acordul de mediu și în alte acte de reglementare și asigură implementarea acestora. Este relevant ca acest PMM să fie creionat încă din faza de RIM, urmând a fi completat ulterior în funcție de modificările survenite.  Scopul și domeniul de cuprindere al planurilor de management de mediu (PMM)  Când este necesar un PMM?  Directiva EIM nu solicită în mod explicit întocmirea unui PMM. Cu toate acestea, întocmirea și furnizarea unui astfel de plan este o bună practică recunoscută internațional. Există cazuri în care este posibil ca un PMM să nu fie necesar: proiecte de dimensiuni mici; proiecte implementate în locații fără caracteristici de mediu importante; proiecte în care efectele negative au fost deja evaluate de rapoarte IM anterioare și s-a concluzionat că acestea sunt minime; și/sau proiecte aliniate integral la zonarea utilizării terenurilor.     Obiectivele generale ale PMM  Între obiectivele unui PMM trebuie să figureze:    Asigurarea conformării cu prevederile și ghidurile formulate de autoritățile de reglementare, care pot fi la nivel local, regional, național și/sau internațional.    Asigurarea alocării unor resurse suficiente de la proiectul bugetului pentru ca scara activităților prevăzute de PMM să corespundă însemnătății efectelor proiectului.    Verificarea performanțelor de mediu prin informații privind impactul pe măsura producerii acestuia.    Răspuns la modificările aduse în implementarea proiectului care nu au fost analizate în EIM.    Răspuns la evenimente neprevăzute.    Asigurare de feedback pentru o îmbunătățire continuă a performanței de mediu     Domeniul principal de cuprindere al unui PMM  Pentru a se realiza aceste obiective, domeniul general de cuprindere a PMM trebuie să conțină următoarele:    Definirea obiectivelor de management al mediului, obiectivele de realizat pe durata de existență a proiectului (respectiv de pre-construcție, construcție, operare, dezafectare) pentru a evidenția beneficiile și minimiza efectele adverse ale impactului asupra mediului.    Descrierea acțiunilor de detaliu necesare pentru a realiza aceste obiective, inclusiv modul în care vor fi realizate, responsabilii pe tipuri de acțiuni, termene de implementare, cu ce resurse, cu ce monitorizare/verificare și la ce nivel de performanță sau țintă ce calitate. Trebuie de asemenea     prevăzute mecanismele prin care se va răspunde modificărilor în implementarea proiectului, situațiilor de urgență, evenimentelor neprevăzute și procesele de aprobare corespunzătoare.    Clarificarea structurilor instituționale, a rolurilor, comunicării și proceselor de raportare necesare ca parte a implementării PMM.    Descrierea legăturii dintre PMM și cerințele legiferate aferente.    Descrierea cerințelor de ținere a evidențelor, raportare, analiză, auditare și actualizare a PMM.    Conținutul și formatul planurilor de management de mediu (PMM)  Nu există un format standard pentru PMM. Formatul trebuie să fie adaptat circumstanțelor în care este elaborat PMM și cerințelor la care trebuie să răspundă. Nivelul de detaliere al PMM poate varia de la câteva pagini în cazul unui proiect cu riscuri de mediu scăzute până la un document substanțial în cazul unui proiect complex și de amploare, cu riscuri potențiale de mediu ridicate.  Următoarele secțiuni conțin o prezentare generală a informațiilor care trebuie incluse într-un PMM.        Prezentare generală a activității   propuse și a contextului local. Trebuie prezentat un scurt rezumat al:     activităților de construcții și de exploatare propuse pentru proiect;    mediului biofizic, economic și social afectat;    managementului mediului la nivel local, contextului juridic și de planificare relevant pentru PMM.           Sumarul formelor de impact asociate activității propuse  . Se vor prezenta în rezumat formele negative și pozitive de impact asociate proiectului propus, în special cele care prezintă efecte de însemnătate medie și ridicată și pentru care au fost propuse măsuri de prevenire/ reducere/ compensare.        Politicile și angajamentele de mediu asumate de propunătorul proiectului și/sau impuse prin actul de   reglementare  . Se vor prezenta în rezumat politicile, ghidurile și angajamentele existente asumate de propunătorul proiectului în ceea ce privește sănătatea, siguranța și mediul.       Mecanisme instituționale: roluri și responsabilități  . Se vor defini clar responsabilitățile în acțiunile de management conținute în PMM și se vor clarifica mecanismele de coordonare între actorii cu diferite roluri implicați în implementare.         Prevederi juridice  . Se vor identifica legislația, standardele, ghidurile și autorizațiile necesare sau licențele aplicabile proiectului și legate de activitățile de management specificate în PMM.         Programul de implementare  . Se vor prezenta obiectivele de realizat prin intermediul PMM și acțiunile de management ce trebuie implementate în vederea atenuării efectelor negative și accentuării beneficiilor proiectului. Se vor specifica clar responsabilitățile, monitorizarea, criteriile/țintele și și calendarul de implementare și raportare. Programul de implementare este nucleul PMM și trebuie să conțină o descriere a următoarelor:    Obiective    Acțiuni de management    Responsabilități pentru acțiunile identificate    Monitorizare    Raportare    Specificații referitoare la performanță (criterii și ținte)    Termenele de implementare/ raportare    PMM trebuie să stabilească  obiective  generale care trebuie atinse prin managementul activităților proiectului și al surselor de risc. Aceste obiective se bazează pe gestionarea impactului de mediu, între     altele, prin procesul EIM și și specifică ce se dorește să se realizeze în mod specific prin minimizarea efectivă a impactului negativ și amplificarea celui pozitiv.  Acțiunile de management , sunt acțiuni fezabile, practice și eficiente economic și care trebuie implementate în vederea atingerii obiectivelor descrise anterior. Aceste acțiuni se bazează pe acțiunile de întărire sau reducere identificate în EIM și pe informațiile suplimentare ce pot apărea după finalizarea EIM. În PMM trebuie specificat programul de implementare a acțiunilor de management, cu următoarele informații: cine, când și cum și ce resurse trebuie alocate. Adeseori se omite accentuarea impactului pozitiv al unui proiect și este important ca PMM să conțină acțiuni clare în acest sens, de exemplu pe baza recomandărilor din EIM.      În cadrul implementări acțiunilor de management, se vor întocmi de către antreprenor și/sau subcontractanți  Declarațiile de metodă . Aceste declarații trebuie să specifice în ce mod vor gestiona aceștia formele potențiale de impact asupra mediului în sensul cerințelor exprimate în PMM și, dacă este cazul, cele mai bune practici de mediu, precum și modul în care vor asigura realizarea obiectivelor PMM.  Acțiunile de management definite adecvat trebuie să satisfacă următoarele cerințe principale:    Să fie în scris : Acțiunile de management trebuie stipulate în scris, aceasta forțând semnatarii să gândească atent fiecare acțiune.     Să indice data:  O acțiune de management trebuie să indice un termen specific până la care trebuie implementată acțiunea.     Să fie specifică riscului sau impactului:  Fiecare acțiune de management trebuie să fie legată de un impact specific (pozitiv sau negativ) sau de un risc pentru mediu și să fie formulată în termeni specifici și nu în general.     Să fie specifică în timp și spațiu:  Trebuie să se indice condițiile în care se aplică acțiunea de management (în mod continuu sau numai în caz de contingență). Momentul (ca de exemplu anotimpul sau ora din zi) și locul aplicării acțiunii de management.     Să fie măsurabilă:  Acțiunile de management trebuie definite cantitativ, dacă este posibil. Trebuie deci stabilit un standard față de care să poată fi determinată performanța. Obiectivele și țintele acțiunii de management trebuie formulate în mod clar.     Să fie realizabile:  Acțiunile de management trebuie să fie realiste, fezabile și deci realizabile;     Să fie rezonabile:  O acțiune de management trebuie să poată fi ușor de implementat în termenul și cu constrângerile bugetare ale proiectului.     Să aibă loc la timp:  Trebuie puse în practică măsuri care să coincidă temporar cu activitățile specifice ale proiectului.     Să poată fi înțelese:  Acțiunile de management trebuie descrise simplu, folosind un limbaj clar, netehnic, ori de câte ori este posibil.      Responsabilitățile  trebuie să fie clar identificate pentru diversele părți implicate în implementarea acțiunilor de management și în monitorizare.      Se vor prezenta  programe de monitorizare  pentru a se putea determina eficacitatea acțiunilor de management și pentru a înțelege impactul rezidual efectiv al activităților de construcții /exploatare asupra mediului. Aceste programe de monitorizare (ex. monitorizarea apelor uzate –influent si efluent SEAU, receptor natural, deșeuri din procesul de epurare a apelor uzate etc.) pot fi definitivate prin consultare între specialiști, propunătorul proiectului și factorii interesați relevanți, în funcție de complexitatea monitorizării necesare. Daca sunt necesare programe de monitorizare, acestea trebuie concepute în mod pragmatic și implementabil. Pe cât posibil, se vor alege acei parametri de măsurare care să ofere rezultate imediate pentru ca acțiunile de management adecvate să poată fi adoptate cât mai curând posibil, în cazul depășirii valorilor de referință sau valorilor limită de performanță acceptate.     Programul de monitorizare poate conține trei aspecte principale:    Măsurarea valorilor inițiale:  Aceasta trebuie să se facă înainte de începerea proiectului sau a activității, pentru a determina nivelul și starea parametrilor de mediu înainte de apariția efectelor asociate proiectului sau activității.     Monitorizarea impactului (sau a performanței):  Această monitorizare trebuie să fie continuă pe toată durata ciclului de existență a proiectului și trebuie implementată pentru a se asigura menținerea impactului asupra mediului la nivelul prognozat și realizarea țintelor de performanță specificate.     Monitorizarea conformării:  Această monitorizare trebuie implementată pentru a stabili dacă măsurile de prevenire/ reducere/ compensare prevăzute au efectul preconizat și urmărit.  Această monitorizare se face periodic, termenele variind de la un proiect la altul. Ea trebuie utilizată pentru a verifica dacă nivelul parametrilor specifici de mediu respectă legile, reglementările, standardele sau ghidurile aplicabile, după caz. Programul trebuie să prevadă măsuri de remediere ce pot fi implementate efectiv în cazul neconformării – respectiv atunci când măsurile de prevenire/ reducere/ compensare nu sunt adecvate sau când impactul a fost subestimat în EIM.   Acțiunile de management și monitorizarea trebuie să țină cont de următoarele trei scenarii:    Exploatare normală    Situații anormale (ex. oprirea planificată a echipamentelor)    Situații de urgență (ex. contaminarea sursei de apa).       Specificațiile privind performanța  (ex. criterii sau ținte) trebuie stabilite pentru fiecare acțiune de management sau activitate de monitorizare, pentru a evalua dacă acțiunile au avut eficacitate. Specificațiile legate de performanță pot fi stabilite pe baza nivelului la care trebuie să rămână o anumită condiție de mediu (ex. habitat pe o porțiune a amplasamentului ce nu trebuie perturbat), sau pe nivelul la care trebuie readusă starea mediului (ex. refacerea habitatului), sau pe limitele stabilite prin lege sau de comun acord (ex. standarde privind nivelul de zgomot), sau nivelul beneficiilor socio-economice ce trebuie realizate pin proiect (ex. utilizarea forței de muncă și a întreprinderilor locale). Atunci când este posibil, specificațiile privind performanța trebuie să fie cantitative. Aceste specificații pot fi revizuite pe timpul implementării PMM, în spiritul promovării îmbunătățirilor continue.   Se va elabora un calendar în care să se indice ordinea și termenele (inclusiv frecvența și durata) de realizare a acțiunilor de management și a activităților de monitorizare prevăzute în PMM. Dacă se elaborează rapoarte de monitorizare, se vor indica termenele de prezentare a acestor rapoarte. Calendarul se întocmește de către propunătorul proiectului, pentru a se asigura crearea legăturilor necesare între programul de implementare al PMM și termenele generale de realizare a proiectului.    Devizele de cost și resurse financiare    Se vor prezenta devizele de cost și cheltuieli recurente în implementarea PMM, cu prevederi privind: acțiunile de reducere și de întărire; cerințe privind instruirea și conștientizarea; monitorizarea, auditarea și acțiunile de corectare .     Plan de închidere  La încetarea activității, se va întocmi un plan de închidere a activității, care va conține cel puțin informațiile de mai jos.    Lucrări de demontare a structurilor    Lucrari de demontare a instalatiilor electrice    Lucrari de demontare a echipamentelor AMC    Lucrari de demontare a conductelor tehnologice    Îndepărtarea materialelor periculoase     De asemenea se vor respecta prevederile art. 22 din Legea nr. 278/2013.     Se va aplica următorul plan de închidere:    Luarea deciziei de închidere a Fermei.  Se notifică autoritățile competente relevante: ACPM, SGA, GNM, DSVSA, DSP etc. Luarea deciziei se face înainte de orice acțiune de închidere / dezafectare. Autoritățile competente decid acțiunile necesare, în funcție de situația fermei la momentul respectiv și în funcție de actele de reglementare emise.     Efectuarea studiilor pentru stabilirea obligațiilor de mediu.  Închiderea fermei și dezafectarea instalației se fac doar după stabilirea obligațiilor de mediu, conform Legii protecției mediului. Obligațiile de mediu se stabilesc prin bilanț de mediu, după caz. Se identifică și delimitează zonele poluate, se identifică substanțele, materialele și deșeurile periculoase, se stabilesc măsurile de ecologizare impuse și se stabilesc obligațiile de mediu, care sunt asumate financiar de titular.     Întocmirea unui proiect tehnic de dezafectare / demolare.  Acest proiect este realizat de persoane autorizate și va fi aprobat de toate organismele în drept.     Obținerea acordurilor, avizelor și autorizațiilor necesare dezafectării / demolării.  În baza certificatului de urbanism pentru dezafectare / demolare, se obțin toate actele de reglementare necesare: acordul de mediu, avizul de gospodărire a apelor, avizul ISU etc. Prin aceste acte de reglementare se stabilesc măsuri și obligații pentru dezafectarea și demolarea în siguranță a instalației.     Obținerea autorizației de dezafectare / demolare.  În baza proiectului tehnic și a avizelor, acordurilor aferente, se obține autorizația de dezafectare, care permite titularului să desfășoare lucrările de demolare.     Efectuarea lucrărilor de demolare, conform proiectului aprobat.  Demolarea se face respectând o succesiune de operații, conform celor stabilite în actele de reglementare:     Golirea instalațiilor și a echipamentelor de substanțe chimice periculoase sau nu;    Extragerea deșeurilor și materialelor periculoase;    Igienizarea zonelor în care au fost deșeuri, substanțe sau materiale periculoase;    Demontarea instalațiilor, echipamentelor, conductelor și structurilor metalice. Acestea se stochează în funcție de destinație. Cele destinate reutilizării se extrag ca atare și se livrează clienților; cele care sun destinate valorificării prin diverse metode, se stochează separat și se livrează valorificatorilor. Deșeurile care nu pot fi valorificate și sunt destinate eliminării, se colectează separat și se livrează eliminatorilor;    Refacerea terenului după demolare. Terenul va fi nivelat, curățat de orice deșeu.          Monitorizare  Ferma va funcționa în baza unei autorizații / autorizații Integrate de mediu, prin care se va impune un program de monitorizare a activității. Un model de program de monitorizare este prezentat în continuare:    Monitorizarea intrărilor și a ieșirilor din instalație : consumuri de materii prime, materii auxiliare și utilități; evidența reviziilor și reparațiilor efectuate în instalații; ape uzate, dejecții, deșeuri; consumuri specifice;     Monitorizarea calității apei potabile  se va face la solicitarea autorităților sanitare și sanitar – veterinare;      Monitorizarea apelor uzate tehnologice evacuate   se va face, de exemplu, la indicatorii: pH, MTS,  CBO 5 , CCOCr, P total, Reziduu fix, Detergenți sintetici, SESO, Amoniu, Sulfuri și H 2 S. CMA-urile sunt  conform NTPA 002/2005 sau NTPA001/2005, după caz;      Monitorizarea apelor subterane –   se va face prin probe prelevate din foraje din amonte și aval, cu  analiză la indicatorii: pH, CBO 5 , CCO Cr , Suspensii, Reziduu fix, Substanțe extractibile și Amoniu. Forajele  se vor realiza odată cu proiectul.     Monitorizarea calității solului  se face cel puțin o dată la 3 ani prin analiza de probe de sol prelevate din puncte reprezentative la indicatorii: pH, Cu, Zn, Mn, Cd.     Monitorizarea deșeurilor  se face conform HG 856/2002.   Datele monitorizare vor fi raportate către autoritățile competente prin Raportul anual de mediu și celelalte raportări obligatorii, conform legii.     Suplimentar, se impun următoarele măsuri de monitorizare pentru a răspunde concluziilor BAT:    Pentru a reduce emisiile de amoniac provenite din întregul proces de producție pentru creșterea porcilor și păsărilor, trebuie estimată sau calculată reducerea emisiilor de amoniac generate de întregul proces de producție care utilizează BAT disponibile puse în aplicare în cadrul fermei. Emisiile de referință sunt cele calculate la prima autorizare a fermei, în raportul de amplasament. Pentru orice retehnologizare sau modificare tehnologică făcută în virtutea respectării BAT-urilor, se vor calcula emisiile de amoniac comparativ cu situația de referință.    Monitorizarea cantității de azot și fosfor total excretat rezultată din dejecțiile animaliere, prin utilizarea uneia dintre următoarele tehnici, cel puțin cu frecvența anuală, pentru fiecare categorie de animal:    Calculare prin utilizarea unui bilanț masic al azotului și fosforului bazat pe rația alimentară, conținutul de proteine brute al regimului alimentar, cantitatea totală de fosfor și performanța animalelor.    Estimare prin utilizarea analizei dejecțiilor animaliere pentru conținutul de azot total și de fosfor total.      Monitorizarea emisiilor de amoniac în aer prin utilizarea uneia dintre următoarele tehnici, cel puțin cu frecvența anuală pentru fiecare categorie de animal:    Estimare prin utilizarea bilanțului masic bazat pe excreție și pe azotul total (sau azotul amoniacal total) prezent în fiecare etapă de gestionare a dejecțiilor animaliere.    Estimare prin utilizarea factorilor de emisie.      Monitorizarea următorilor parametri ai procesului, cel puțin o dată pe an:    Consumul de apă    Consumul de energie    Consumul de combustibil    Numărul de animale care intră și ies, inclusiv nașterile și mortalitățile în cazul în care este relevant.    Consumul de furaje    Generarea de dejecții animaliere.          4.8 RISCURI DE ACCIDENTE MAJORE ȘI / SAU DEZASTRE  Integrarea aspectelor privind riscurile de accidente / dezastre în EIM    Includerea evaluării riscului de dezastru / accident în EIM trebuie să abordeze aspecte precum:      Ce poate merge prost cu un proiect?    Ce consecințe negative ar putea să apară asupra sănătății umane și asupra mediului?    Care este amplitudinea consecințelor negative?    Cât de importante sunt aceste consecințe?    Care este nivelul de pregătire al proiectului în caz de accident / dezastru?    Există un plan pentru situații de urgență?       
 Evaluarea vulnerabilității proiectului la riscurile de dezastru 
 O evaluare integrată a vulnerabilității la riscurile și pericolele dezastrelor urmărește să determine dacă Proiectul este într-adevăr vulnerabil la astfel de evenimente și, dacă da, oferă recomandări pentru a evita 
 / reduce aceste riscuri. Dacă este cazul, se aplică o abordare de tip „multi-risc” prin care se evaluează în același și timp pericolele legate de schimbările climatice, discutate anterior în secțiunea referitoare la schimbările climatice. 
   
 Studiul EIM și evaluarea riscurilor efectuate în cadrul celui de-al șaselea program-cadru (al șaselea program-cadru acoperă activitățile UE în domeniul cercetării, dezvoltării tehnologice și demonstrației) conține informații utile privind evaluarea riscurilor și gestionarea riscurilor, enumeră ghidurile existente în acest domeniu și rezultatele aplicării EIM în ceea ce privește evaluarea riscurilor în mai multe state 
   
 membre. Sunt evaluate modurile în care și în ce măsură pericolele și riscurile extraordinare sunt tratate în EIM în statele membre ale UE, atât în cadrul specific de reglementare, cât și în practica EIM. De asemenea, studiul enumeră metode calitative, semi-cantitative și cantitative prin care să se evalueze riscul producerii dezastrelor / accidentelor. 
 Instrumente: prevenirea, monitorizarea și avertizarea timpurie 
 După identificarea și evaluarea riscurilor majore naturale și a celor provocate de om, ar trebui luate măsuri de control și de gestionare a impactului lor semnificativ, de exemplu pentru a asigura respectarea standardelor minime de prevenire existente, a cerințelor de siguranță, a codurilor clădirilor, a planificării îmbunătățite a utilizării terenurilor etc. Acestea ar putea fi integrate într-un plan coerent de gestionare a riscurilor, care include, de asemenea, măsuri suficiente de pregătire și planificare de urgență pentru a asigura un răspuns eficient la dezastre sau la riscurile de accidente. 
   
     
 4.9 REZUMAT FĂRĂ CARACTER TEHNIC 
 Principiu 
  
 Anexa IV a Directivei EIM, care stabilește informațiile ce trebuie furnizate autorităților competente de către titularul proiectului, menționează la punctul 6  „Un rezumat fără caracter tehnic al informațiilor furnizate în capitolele anterioare” , cu alte cuvinte al informațiilor conținute în RIM. 
 Rezumatul fără caracter tehnic (RFCT) este necesar printre altele pentru a facilita implicarea publicului în luarea deciziilor de mediu. Unul dintre obiectivele fundamentale ale procesului de EIM este acela de a se asigura că publicul este conștient de implicațiile asupra mediului ale oricăror decizii privind realizarea unui nou proiect. 
 Este recomandat ca un RFCT să fie întocmit sub forma unui document separat și de sine stătător, care să poată fi distribuit cu ușurință publicului larg. 
   
 Structură și conținut 
 Structura RFCT este similară RIM, dar mai condensată. Cu alte cuvinte sunt descrise proiectul, mediul existent, efectele și impactul (atât negativ, cât și pozitiv) și măsurile de prevenire/reducere/ compensare a efectelor negative. Trebuie să includă și planul amplasamentului (punând în evidență și contextul), împreună cu o reprezentare grafică ușor de interpretat a proiectului propus. 
 Trebuie de asemenea să conțină o prezentare generală a modalității de abordare a EIM și câteva explicații succinte privind procesul de aprobare a proiectului și rolul EIM în acest proces. Se recomandă includerea în RFCT a datelor privind parcurgerea etapelor procedurii de EIM pentru componentele proiectului realizate până în acel moment și pentru cele ulterioare (Decizia etapei de încadrare, Îndrumarul privind problemele de mediu care trebuie analizate în RIM, anunțuri publice, consultarea publicului). 
   
 Scop și limbaj 
 După cum s-a menționat mai sus, scopul principal al RFCT este comunicarea către public a concluziilor RIM. 
 Astfel, limbajul folosit trebuie să fie unul ușor de înțeles, fără termeni tehnici. De aceea copierea ca atare a unor paragrafe întregi din RIM în RFCT nu este recomandată. Este necesară reformularea informațiilor astfel încât să fie accesibile publicului larg. 
   
 Lungimea RFCT nu trebuie să reprezinte o preocupare. Există exemple de RFCT scurte, dar inteligent redactate (23 de pagini, inclusiv 6 pagini cu fotografii și diagrame, pentru un RIM de 280 de pagini), în contrapondere cu un rezumat lung și greu de urmărit (circa 100 de pagini pentru un RIM de 300 de pagini). 
   
 Se recomandă introducerea de tabele cu prezentarea sintetica a rezumatului diferitelor forme de impact, a măsurilor de prevenire/reducere/compensare a efectelor negative și a impactului rezidual, în rezumatul fără caracter tehnic pus la dispoziția publicului. 
 10 
  
     
   LISTĂ DE REFERINȚĂ  Se prezintă o Listă de referință care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile și evaluările incluse în raport.        	     Concluziile și recomandările referitoare la impactul asupra mediului rezultat din EIA și EA pentru proiectele prevăzute în anexa nr. I pct. 17 și în anexa II pct.1 lit. e) din Directiva EIA, sunt prezentate în continuare.       Pentru instalațiile de creștere intensivă a animalelor de fermă care se încadrează în Legea privind emisiile industriale, activitatea de creștere trebuie să se facă în acord cu cele mai bune tehnici disponibile: sistemul de creștere, halele de producție și dotările aferente sunt proiectate și construite după ultimele norme în domeniu; implicit consumurile de materii prime și materiale, emisiile de deșeuri, ape uzate, poluanți atmosferici se încadrează în intervalele recomandate în documentele de referință. Cel mai recent document de referință privind cele mai bune tehnici disponibile pentru instalații de creștere intensivă a păsărilor de curte a fost publicat în anul 2017. În cadrul acestuia, sunt prezentate cele mai bune tehnici disponibile în special cu privire la:    managementul nutrițional al administrării hranei păsărilor de curte și al porcinelor;    pregătirea furajelor (măcinarea, amestecarea și depozitarea);    creșterea (adăpostirea) păsărilor de curte și a porcinelor;    colectarea și depozitarea dejecțiilor animaliere; — prelucrarea dejecțiilor animaliere;    împrăștierea pe sol a dejecțiilor animaliere;    gestiunea animalelor moarte.         Concluziile privind cele mai bune tehnici disponibile (BAT) în temeiul Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului, pentru creșterea intensivă a păsărilor de curte și a porcilor, aprobate prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/302 a Comisiei din 15.02.2017, includ valorile limită asociate cu cele mai bune tehnici disponibile (BAT-AEL), de exemplu pentru emisiile de azot, fosfor, pulberi, pentru emisia specifică de amoniac sau pentru intervalul de timp cuprins între împrăștierea dejecțiilor animaliere și înglobarea acestora în sol;       În România, principalii actori implicați în procesul de evaluare a impactului asupra mediului sunt titularul proiectului, autoritatea competentă pentru protecția mediului, consultanți în domeniul protecției mediului/elaboratorii RIM, alte autorități interesate, publicul interesat. În afară de autoritatea competentă pentru protecția mediului, autoritățile relevante în acest sector sunt:    Direcția de sănătate publică;    Autoritatea Națională Sanitar – Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și direcțiile sanitar- veterinare și pentru siguranța alimentelor;    Institutul Național De Cercetare-Dezvoltare Pentru Pedologie, Agrochimie Și Protecția Mediului – ICPA București;    Oficiul pentru studii pedologice și agrochimice    Autoritatea competentă pentru gospodărirea apelor;    Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare;    Direcția pentru agricultură județeană;    Agenția națională pentru arii naturale protejate și / sau administratorii siturilor Natura 2000;         Proiectele privind instalațiile pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor și scroafelor prevăzute în anexa I pct.17 și în anexa II pct.1 lit. e) din Directiva EIA, prezintă unele particularități în ceea ce privește efectuarea încadrării și a definirii domeniului evaluării în procedura de evaluare a impactului asupra mediului, cum ar fi:    proiectele care se încadrează în prevederile Legii 278/2013 privind emisiile industriale, nu se supun obligatoriu evaluării impactului asupra mediului. Pragurile din Anexa I a Legii EIM sunt mai mari decât pragurile din Anexa I a Legii 273/2013.       Potrivit Cauzei C-473/07 a CJUE, pragurile stabilite de legislația IPPC și EIM pentru păsările de curte, trebuie interpretate în sensul că includ prepelițele, potârnichile și porumbeii în domeniul lor de aplicare, indiferent că mărimea fizică a acestora diferă. Curtea se opune unei reglementări naționale care determină calcularea pragurilor de autorizare pornind de la un sistem de animale-echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcție de specii pentru de a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii.    În același mod, conform Cauzei C-585/10, „expresia „locuri pentru scroafe” care figurează la punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61/CE […] trebuie interpretată în sensul că înglobează locurile pentru scrofițe (femele din specia porcină care au trecut deja printr-o perioadă de călduri, dar care nu au fătat încă)”;    Trebuie respectată distanța minimă de protecție sanitară conform Ord. 119/2011 cu modificările și completările ulterioare. Dacă nu se poate respecta această distanță, atunci se aleg amplasamente alternative sau se micșorează capacitatea fermei astfel încât să se încadreze la o distanță de protecție mai mică. În cazul în care, în mod justificat, alternativele de amplasament nu sunt disponibile sau capacitatea fermei nu poate fi micșorată, se solicită și se întocmește un studiu privind impactul asupra sănătății populației.    La definirea domeniului evaluării se solicită în îndrumar cel puțin stabilirea calității solului și a apelor subterane în raport cu indicatorii relevanți (compuși cu azot, fosfor) în scenariul de bază. De asemenea, trebuie să se solicite o estimare a calității aerului în raport cu concentrația de amoniac, precum și observații pentru biodiversitate în teren, dacă proiectul poate avea influență asupra ariilor naturale protejate.      RIM pentru astfel de proiecte trebuie să conțină informații adaptate la specificul de proiect, cu un grad de detaliu care să conducă la luarea unei decizii în cunoștință de cauză. Informațiile se structurează astfel:    Descrierea proiectului;    Descriere a alternativelor rezonabile;    Descriere a aspectelor relevante ale stării actuale a mediului (scenariul de bază) și o descriere scurtă a evoluției sale probabile în cazul în care proiectul nu este implementat,    Descriere a factorilor de mediu relevanți susceptibili de a fi afectați de proiect    Descriere a efectelor semnificative pe care proiectul le poate avea asupra mediului    Descriere sau dovezi ale metodelor de prognoza utilizate pentru identificarea și evaluarea efectelor semnificative asupra mediului,    Descriere a măsurilor avute în vedere pentru evitarea, prevenirea, reducerea sau, dacă este posibil, compensarea oricăror efecte negative semnificative asupra mediului identificate și, dacă este cazul, o descriere a oricăror măsuri de monitorizare propuse    Descriere a efectelor negative semnificative preconizate ale proiectului asupra mediului, determinate de vulnerabilitatea proiectului în fața riscurilor de accidente majore și/sau dezastre relevante pentru proiectul în cauză.    Un rezumat netehnic al informațiilor furnizate la punctele precedente.    Listă de referință care să detalieze sursele utilizate pentru descrierile și evaluările incluse în raport.      Proiectele pentru ferme de creștere intensivă de păsări și porci pot contribui la o serie de consecințe negative asupra mediului, cum ar fi:    poluarea apelor de suprafață și a apelor subterane (de exemplu cu NO3- și NH4+)    acidificarea (de exemplu cu NH3 în principal, H2S, NOX, etc.);    eutrofizarea (N, P);    poluare în aer, în special amoniac (NH3), N2O, NO, pulberi (PM10 și PM2,5), bioaerosoli etc .;    creșterea efectului de seră (CO2, CH4, N2O etc.);    desecare (utilizarea apei subterane);    perturbări locale (miros, zgomot);    răspândirea difuză a metalelor grele, a pesticidelor și a substanțelor toxice;       răspândirea agenților patogeni incluzând agenții patogeni rezistenți la antibiotice;    reziduuri de produse farmaceutice în ape.       
 Analiza integrată a impactului asupra mediului al fermelor de porci sau de păsări trebuie să ia în considerare fluxul de dejecții și nutrienți de-a lungul întregului ciclu de viață. Sunt, de asemenea, posibile aspecte pozitive de mediu ale creșterii intensive a animalelor, de ex. gunoi de grajd pentru digestia anaerobă, gunoiul de grajd înlocuind îngrășămintele chimice fabricate. 
 Principalul aspect de mediu al activității de creștere intensivă de animale este legat de procesele de viață naturală, și anume faptul că animalele metabolizează furajele care conțin nutrienți. Unele dintre substanțele nutritive sunt apoi reținute în animale, în timp ce restul sunt excretate prin dejecții. Calitatea și compoziția gunoiului de grajd și modul în care acesta este depozitat și manipulat sunt principalii factori care determină nivelul de emisii al producției intensive de animale. 
   
    	    
 Anexa I. Prezentarea sintetică a unor studii de caz reprezentative din jurisprudența CJUE pentru desfășurarea EIA la proiectele privind instalațiile pentru creșterea intensivă a animalelor de fermă, inclusiv a păsărilor de carne, păsărilor ouătoare, porcilor și scroafelor prevăzute în anexa I pct.17 și în anexa II pct.1 lit. e) din Directiva EIA. 
   
 Cauza C-585/10 
 „Prevenirea și controlul integrat al poluării – Directiva 96/61/CE – Anexa I, punctul 6.6 litera (c) – Instalații pentru creșterea în sistem intensiv a porcilor cu capacități de peste 750 de locuri pentru scroafe –   Includerea sau neincluderea locurilor pentru scrofițe  ” 
   
  http://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf?docid=116684&text=ferma&dir=&doclang=   RO&part=1&occ=first&mode=lst&pageIndex=0&cid=662432  
   
 Speța se referă la interpretarea punctului 6.6 litera (c) din Anexa I la Directiva 96/61/CE cu modificările și completările ulterioare, privind prevenirea și controlul integrat al poluării.  „Punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva [96/61] trebuie interpretat în sensul că se referă și la locurile pentru scrofițe?”  
 Exploatația Moller din Danemarca cuprindea un șeptel de 875 de scroafe cu vârsta de cel mult un an. Comuna Haderslev a obligat operatorul Moller printr-o decizie, să reducă capacitățile exploatării la un maxim de 750 locuri pentru scroafe, întrucât nu avea autorizație de mediu pentru a exploata o instalație care dispune de mai mult de 750 locuri. 
   
 Operatorul a contestat această decizie în fața instanței de trimitere pe considerentul că este necesar să se facă distincție între locurile pentru scrofițe și locurile pentru scroafe. El apreciază că noțiunea „scroafă” include doar femelele adulte care au fătat, în timp ce termenul „scrofiță” trebuie înțeles ca desemnând femelele adulte care au trecut de prima perioadă de călduri, dar care nu au fătat încă. Domnul Møller susține că Kommune a inclus în mod greșit numărul de locuri pentru scrofițe din exploatație în numărul de locuri pentru scroafe. În consecință, decizia contestată ar fi ilegală, întrucât capacitatea exploatării sale nu ar depăși limita de 750 de locuri pentru scroafe. 
 Kommune susține în fața instanței de trimitere că avea dreptul să includă numărul de locuri pentru scrofițe în numărul de locuri pentru scroafe. Ea arată că obiectivul Directivei 96/61 este protecția mediului și că nu există niciun motiv pentru a considera că o scrofiță poluează mai puțin decât o scroafă sau că este la originea unei poluări diferite. Ea deduce din aceasta că locurile pentru scrofițe sunt vizate prin expresia 
 „locuri pentru scroafe”. În opinia sa, reglementările în materie de bunăstare a animalelor nu sunt pertinente în această privință. 
   
 În cuprinsul deciziei de trimitere, Instanța națională daneză Vestre Landsret arată, pe de o parte, că numărul de locuri pentru scroafe din exploatația domnului Møller nu depășește limita de 750 decât dacă sunt luate în considerare locurile pentru scrofițe și, pe de altă parte, că locurile destinate scroafelor, care sunt femele care au fătat, și cele afectate scrofițelor, care sunt femele care nu au fătat încă, sunt concepute în același mod. 
   
 Pe de altă parte, instanța menționată arată că, deși expresia „locuri pentru scroafe” nu este definită în Directiva 96/61, totuși Directiva 91/630 distinge scroafele de scrofițe. În această privință, ea subliniază că scrofițele reprezintă între 12% și 20 % dintr-un șeptel de scroafe. Prin urmare, problema dacă punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61 trebuie interpretat ca incluzând locurile pentru scrofițe printre cele 
   
 destinate scroafelor ar avea o incidență asupra domeniului de aplicare al acestei directive și, în consecință, asupra soluționării litigiului cu care este sesizată. 
 În aceste condiții, Vestre Landsret a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:  „Punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva [96/61] trebuie interpretat în sensul că se referă și la locurile pentru scrofițe?”  
 Ținând cont de diverse considerente, printre care: 
   Întrucât obiectivul Directivei 96/61 a fost definit în mod larg, punctul 6.6 litera (c) din anexa I nu poate, astfel cum sugerează domnul Møller și Irlanda, face obiectul unei interpretări restrictive care să excludă locurile destinate scrofițelor (a se vedea, prin analogie, Hotărârea Association nationale pour la protection des eaux et rivières și OABA, citată anterior, punctul 27).    Interpretarea care asimilează scrofițele cu scroafele prevăzute la punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61 se coroborează, în primul rând, cu contextul în care se înscrie utilizarea termenului  „scroafă” în această dispoziție. Astfel, același punct 6.6 distinge, în ceea ce privește creșterea în sistem intensiv a porcilor, între porcii de producție de peste 30 kg, vizați la litera (b) de la punctul menționat, și scroafe, vizate la litera (c) de la același punct. Prin urmare, în sensul Directivei 96/61, se operează o distincție între creșterea în sistem intensiv a porcilor de producție, masculi sau femele, de peste 30 de kilograme, destinați îngrășării, și creșterea în sistem intensiv a femelelor destinate reproducerii. Or, de îndată ce o femelă a trecut de prima perioadă de călduri, ea intră, prin natura lucrurilor, în categoria femelelor destinate reproducerii și trebuie, în consecință, să intre în noțiunea „scroafă”, în sensul punctului 6.6 litera (c) menționat, în același mod ca și o femelă din specia porcină care a fătat deja.    Această interpretare se coroborează, în al doilea rând, cu faptul, invocat de guvernele danez și ceh, precum și de Comisie și care nu a fost serios contestat de domnul Møller, că o femelă care a trecut de prima perioadă de călduri este la originea unei poluări care are aceeași incidență asupra mediului ca și cea generată de o scroafă care a fătat deja. În această privință, se impune a arăta că, întrucât obiectivul Directivei 96/61 este, astfel cum rezultă de la punctele 29 și 30 din prezenta hotărâre, acela de a atinge un nivel înalt de protecție a mediului supunând autorizării și anumitor condiții instalațiile industriale cu un potențial de poluare important, poluarea care rezultă dintr-o activitate dată prezintă, contrar celor arătate de domnul Møller, o relevanță certă în vederea interpretării punctului 6.6 litera  (c) din anexa I la aceeași directivă.    Se impune a sublinia de asemenea în această privință că Curtea, la punctul 40 din Hotărârea Association nationale pour la protection des eaux et rivières și OABA, citată anterior, nu a exclus orice posibilitate de a determina pragul de autorizare prealabilă a instalațiilor de creștere în sistem intensiv potrivit unei metode a animalelor-echivalente prin luarea în considerare a poluării realmente generate de un animal dat. Ea a considerat doar că, pe de o parte, utilizarea unei asemenea metode nu ar trebui admisă decât dacă asigură respectarea deplină a obiectivului de prevenire și de reducere a poluanților care rezultă din anumite activități, urmărit de Directiva 96/61, și că, pe de altă parte, recurgerea la această metodă nu poate avea ca efect excluderea de la regimul instituit de directivă a instalațiilor care se încadrează în domeniul de aplicare al acesteia, în considerarea capacității totale a acestora (Hotărârea Association nationale pour la protection des eaux et rivières și OABA, citată anterior, punctul 40).    	Astfel, reiese de la articolul 1 că Directiva 91/630 stabilește normele minime privind protecția porcilor izolați în scopul creșterii și îngrășării, norme care vizează, potrivit celui de al doilea considerent al acestei directive, asigurarea bunăstării animalelor de fermă. În acest scop, ea prevede diverse reguli care urmăresc în special să asigure că porcii în sens larg dispun de un mediu corespunzător nevoilor lor de mișcare și explorare și care să le permită, eventual, să aibă interacțiuni sociale cu alte porcine [a se vedea considerentele (4) și (5) ale Directivei 2001/88].       	Directiva 91/630 urmărește astfel un obiectiv vădit diferit de cel fixat de Directiva 96/61 și, în consecință, dispozițiile sale nu pot fi utilizate pentru interpretarea care trebuie dată noțiunii „scroafă” care figurează la punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61.    În plus, se impune, pe de o parte, să se constate că Directiva 96/61 nu conține nicio trimitere la Directiva 91/630 în ceea ce privește definirea activităților care țin de domeniul său de aplicare și, pe de altă parte, să se amintească faptul că, astfel cum s-a constatat deja la punctul 27 din prezenta hotărâre, Directiva 91/630 precizează, la articolul 2, că definițiile pe care le conține îi sunt specifice.     Curtea declară:    Expresia „locuri pentru scroafe” care figurează la punctul 6.6 litera (c) din anexa I la Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 ianuarie 2006, trebuie interpretată în sensul că înglobează locurile pentru scrofițe (femele din specia porcină care au trecut deja printr-o perioadă de călduri, dar care nu au fătat încă).   
   
 Cauza C-237/12, 
 având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulată în temeiul articolului 258 TFUE, introdusă la 16 mai 2012, „Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Directiva 91/676/CEE – Articolul 5 alineatul (4) – Anexa II punctul A subpunctele 1-3 și 5 – Anexa III punctul 1 subpunctele 1-3 și punctul 2 – Protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole – Perioade de împrăștiere – Capacitatea bazinelor destinate stocării efluenților de la complexe zootehnice – Limitarea împrăștierii – Interzicerea împrăștierii pe soluri foarte abrupte ori pe soluri înghețate sau acoperite cu zăpadă – Neconformitatea reglementării naționale” 
  http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=pig&docid=157342&pageIndex=0&doclang=   RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1988836#ctx1  
   
 Prin cererea introductivă, Comisia Europeană solicită Curții să constate că, prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a asigura punerea în aplicare completă și corectă a tuturor cerințelor care îi sunt impuse prin articolul 5 alineatul (4) din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 81) coroborat cu punctul A subpunctele 1-3 și 5 din anexa II, precum și cu punctul 1 subpunctele 1-3 și punctul 2 din anexa III la aceasta, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei menționate. 
 Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște: 
   Prin neadoptarea măsurilor necesare pentru a asigura punerea în aplicare completă și corectă a tuturor cerințelor care îi sunt impuse prin articolul 5 alineatul (4) din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole coroborat cu punctul A subpunctele 1-3 și 5 din anexa II, precum și cu punctul 1 subpunctele 1-3 și punctul 2 din anexa III la această directivă, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul directivei menționate, prin aceea că, potrivit reglementării naționale adoptate în vederea asigurării punerii în aplicare a acesteia:    nu sunt prevăzute perioade de interzicere a împrăștierii fertilizanților de tip I pentru marile culturi însămânțate toamna, precum și pentru pajiștile însămânțate de mai mult de șase luni;    perioada de interzicere a împrăștierii fertilizanților de tip I pentru marile culturi însămânțate primăvara este limitată la lunile iulie și august;       interzicerea împrăștierii fertilizanților de tip II pentru marile culturi însămânțate toamna este circumscrisă perioadei cuprinse între 1 noiembrie și 15 ianuarie și interzicerea împrăștierii fertilizanților de tip III pentru aceleași culturi nu este prelungită ulterior datei de 15 ianuarie;    perioada de interzicere a împrăștierii fertilizanților de tip II pentru marile culturi însămânțate primăvara nu este prelungită ulterior datei de 15 ianuarie;    perioada de interzicere a împrăștierii fertilizanților de tip II pentru pajiștile însămânțate de mai mult de șase luni este prevăzută doar începând cu data de 15 noiembrie și interzicerea împrăștierii fertilizanților de tip III pentru respectivele pajiști și în regiunile muntoase nu este prelungită până la sfârșitul lunii februarie;    până la 1 iulie 2016, calculul capacităților de stocare va putea încă să țină seama de un calendar de interzicere a împrăștierii care nu este conform cu cerințele directivei menționate;    stocarea pe câmp a gunoiului de grajd compact păios este autorizată pentru o durată de zece luni;    această reglementare nu asigură faptul că agricultorii și autoritățile de control sunt în măsură să calculeze corect cantitatea de azot care poate fi împrăștiată în scopul garantării echilibrului fertilizării;    în ceea ce privește vacile de lapte, valorile evacuării de azot sunt stabilite în temeiul unei cantități de azot excretat care nu ține seama de diferitele niveluri de producție de lapte și pe baza unui coeficient de volatilizare de 30 %;    în ceea ce privește celelalte bovine, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare de 30 %;    în ceea ce privește porcinele, nu sunt stabilite valori ale evacuării de azot pentru efluenții solizi;    în ceea ce privește păsările de curte, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare eronat de 60 %;    în ceea ce privește ovinele, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare de 30 %;    în ceea ce privește caprinele, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare de 30 %;    în ceea ce privește cabalinele, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare de 30 %;    în ceea ce privește iepurii, valorile evacuării de azot sunt stabilite pe baza unui coeficient de volatilizare de 60 %;    reglementarea menționată nu conține criterii clare, precise și obiective, în conformitate cu cerințele principiului securității juridice, referitoare la condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe soluri foarte abrupte și    sunt autorizate împrăștierea fertilizanților de tip I și III pe solurile afectate masiv de îngheț, împrăștierea fertilizanților de tip I pe solurile acoperite cu zăpadă, împrăștierea fertilizanților pe solurile care sunt înghețate doar la suprafață prin efectul unui ciclu de îngheț și dezgheț pentru o perioadă de 24 de ore, precum și împrăștierea pe solurile afectate masiv de îngheț a gunoiului de grajd compact păios și a compostului de efluenți de la complexe zootehnice.      Respinge în rest acțiunea.    Obligă Republica Franceză la plata cheltuielilor de judecată.   
   
 Cauza C-473/07 
 Association nationale pour la protection des eaux et rivières – TOS, Association OABA împotriva Ministère de l’Écologie, du Développement et de l’Aménagement durables 
 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d’État (Franța)] 
   
 „Directiva 96/61/CE – Prevenirea și controlul poluării – Mediu – Noțiunile «păsări domestice» și 
 «capacități» – Includerea sau neincluderea prepelițelor, a potârnichilor și a porumbeilor în domeniul de aplicare al directivei – Număr maxim de păsări domestice pe capacitate – Regimuri de declarare și de autorizare prealabile ale instalațiilor pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice” 
   
  http://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=porci&docid=67892&pageIndex=0&doclang=   ro&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=687803#ctx1  
 În esență, este necesar, pe de o parte, să se stabilească dacă prepelițele, potârnichile și porumbeii trebuie să fie considerați păsări incluse în domeniul de aplicare al Directivei 96/61, care instituie un regim de autorizare prealabilă a instalațiilor pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 40 000 de păsări. Pe de altă parte, în cazul unui răspuns afirmativ, se ridică problema dacă un sistem național, numit sistem de „animale-echivalente”, precum cel prevăzut de Decretul nr. 2005-989, care ponderează animalele în funcție de conținutul de azot excretat în mod efectiv și care este utilizat pentru calcularea pragului începând de la care instalațiile sunt supuse regimului de autorizare prealabilă, este conform Directivei 96/61. 
 Extras legislativ: 
   Anexa I la Directiva 96/61, intitulată „Categorii de activități industriale menționate la articolul 1”, prevede la punctul 6.6: „Instalații pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice [...] cu capacități de peste: (a) 40 000 de păsări;    În conformitate cu articolul 1 din Decretul nr. 2005-989, tabelul care reprezintă nomenclatura instalațiilor clasificate […] devine anexa I la acest decret. Anexa I la Decretul nr. 2005-989 prevede la rubrica 2111: „Păsări domestice, vânat cu pene (activitate de creștere, vânzare etc.), cu excluderea unor activități specifice menționate la alte rubrici: 1. Mai mult de 30 000 de animale-echivalente: autorizare; 2. Între 5 000 și 30 000 de animale-echivalente: declarare    Notă – Calculul păsărilor domestice și al vânatului cu pene se realizează prin folosirea următoarelor valori exprimate în animale-echivalente:    prepeliță = 0,125;    porumbel, potârniche = 0,25;    pui = 0,75;    pui mic = 0,85;    găină, pui standard, pui de calitate, pui ecologic, puicuță, găină ouătoare, găină reproducătoare, fazan, bibilică, rață mare = 1;    pui mare = 1,15;    rață pentru rotisor, rață pentru îndopare, rață reproducătoare = 2;    curcă mică = 2,20;    curcă medie, curcă reproducătoare, gâscă = 3;    curcă mare = 3,50;    palmiped mare pentru îndopare = 7.”       
   
 Din decizia de trimitere reiese că ANPER-TOS susține că modalitatea de calcul reținută de Decretul nr. 2005-989 este contrară Directivei 96/61, în timp ce ministrul ecologiei, dezvoltării și amenajării durabile consideră că, pe de o parte, respectiva directivă nu enumeră prepelițele, potârnichile și porumbeii printre păsările domestice pe care le menționează și, pe de altă parte, valorile în animale-echivalente au fost calculate pentru a ține seama cât mai bine de cantitatea de azot excretată în mod efectiv de diferitele specii. 
   
 Instanța de trimitere arată că, potrivit Directivei 96/61, instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 40 000 de păsări trebuie supuse unui regim de autorizare și că această directivă, spre deosebire de alte acte comunitare aplicabile păsărilor domestice care, după caz, includ sau exclud prepelițele, potârnichile și porumbeii din domeniile lor de aplicare respective, nu definește noțiunea de pasăre domestică. 
 În aceste condiții, apreciind că problema dacă instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 40 000 de păsări trebuie considerate ca incluzând în domeniul lor de aplicare prepelițele, potârnichile și porumbeii prezintă un grad sporit de dificultate, Conseil d’État a suspendat judecarea cauzei până când Curtea se va fi pronunțat cu privire la problema dacă „punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 […] trebuie […] interpretat, pe de o parte, ca incluzând în domeniul său de aplicare prepelițele, potârnichile și porumbeii și, pe de altă parte, în cazul unui răspuns afirmativ, ca autorizând un mecanism care conduce la calcularea pragurilor de autorizare pe baza unui sistem de animale-echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcție de specii, în scopul de a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii”. 
 Astfel cum a subliniat instanța de trimitere, din cuprinsul dispozițiilor Directivei 96/61 și ale punctului 6.6 litera (a) din anexa I la aceasta reiese că instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 40 000 de păsări trebuie supuse unui regim de autorizare prealabilă. 
   
 În schimb, după cum reiese de asemenea din decizia de trimitere, Decretul nr. 2005-989 prevede, la rubrica 2111 din nomenclatura instalațiilor clasificate, un prag de autorizare de 30 000 de animale-echivalente pentru crescătoriile de păsări domestice și de vânat cu pene, stabilind în special un coeficient de conversie de 0,125 pentru prepelițe și de 0,25 pentru potârnichi și porumbei. Acest mod de calcul, motivat de dorința de a ține seama cât mai bine de cantitatea de azot excretată în mod efectiv în mediu de diferitele specii, permite unei crescătorii de peste 40 000 de prepelițe, potârnichi sau porumbei să funcționeze sub un regim de declarare prealabilă. Mai precis, instalațiile pentru creșterea de prepelițe nu vor fi supuse unei obligații de autorizare prealabilă decât peste un prag de 240 000 de animale, în timp ce acelea care exploatează potârnichi sau porumbei nu vor fi supuse obligației menționate decât dincolo de pragul de 120 000 de păsări. 
 Domeniul de aplicare al punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 este stabilit de trei elemente cumulative, și anume faptul că creșterea trebuie să fie de natură intensivă, că trebuie să fie vorba despre o crescătorie de păsări domestice și că instalațiile menționate trebuie să cuprindă peste 40 000 de păsări. Este evident că Directiva 96/61 nu definește nici noțiunea „creștere în sistem intensiv”, nici termenii 
 „pasăre domestică” și „capacități”. 
   
 În ceea ce privește creșterea în sistem intensiv, guvernul francez susține, în observațiile prezentate Curții, că prepelițele, potârnichile și porumbeii, având în vedere originea sălbatică a acestora, nu pot, spre deosebire de speciile domestice, precum puii sau rațele, să facă obiectul unei creșteri în sistem intensiv și, prin urmare, nu pot fi incluse în domeniul de aplicare al punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61. 
 […] 
   
 Prin urmare, sugerăm să se răspundă la prima parte a întrebării preliminare în sensul că punctul 6.6 litera 
 (a) din anexa I la Directiva 96/61 trebuie interpretat astfel încât să includă prepelițele, potârnichile și porumbeii în domeniul de aplicare al acestei directive. 
   
 În ceea ce privește a doua parte a întrebării preliminare, trebuie amintit că instanța de trimitere urmărește să afle dacă punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 se opune ca un stat membru să instituie 
   
 un sistem constând în stabilirea pragurilor de autorizare prealabilă a instalațiilor de creștere în sistem intensiv a păsărilor domestice, cu referire la noțiunea de animale-echivalente, care se bazează pe un mecanism de ponderare a animalelor pe capacitate în funcție de specii, în scopul de a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii. În speță, este evident că acest mecanism determină faptul că instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a prepelițelor nu sunt supuse unei proceduri de autorizare prealabile decât dincolo de 240 000 de capete, în timp ce instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a potârnichilor sau a porumbeilor nu vor fi supuse procedurii menționate decât dacă depășesc pragul de 120 000 de păsări. 
 După cum s-a arătat mai sus, de la punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 rezultă că instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice trebuie să fie supuse unei proceduri de autorizare prealabile din moment ce numără „peste 40 000 de păsări”, indiferent de speciile de păsări domestice respective. 
 Cu toate că termenul „capacități” nu este definit în Directiva 96/61, acesta nu ar putea, în opinia noastră, să se deosebească de sensul său obișnuit, și anume acela că desemnează un loc sau un spațiu ocupat de cineva sau de ceva. 
 Considerăm că această apreciere este întărită de compararea diferitelor versiuni lingvistice ale punctului 
 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61, care recurg, în cea mai mare parte, la termenul „locuri”. Întrucât, în general, un loc nu poate fi ocupat decât de o singură ființă, și anume, în speță, de un singur animal, pare logic să se considere că instalațiile pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste „40 000 de păsări” desemnează, în realitate, instalații a căror capacitate de creștere sau de producție depășește 40 000 de păsări domestice, indiferent de speciile de păsări domestice în cauză, deoarece textul punctului 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61 nu stabilește, de altfel, nicio distincție între păsările care fac parte din noțiunea de pasăre domestică, în sensul directivei menționate. 
 Considerăm că această interpretare decurge de asemenea din economia Directivei 96/61. Astfel, pe de o parte, întrucât pragul de 40 000 de păsări trebuie să se aplice în special noilor instalații pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități pentru un asemenea număr de păsări, el nu poate depinde de o ocupare efectivă a instalațiilor menționate, care poate, în cele din urmă, fluctua în funcție de anotimpuri, ci se referă mai degrabă la o capacitate de creștere sau de producție. Pe de altă parte, celelalte dispoziții ale punctului 6 din anexa I la Directiva 96/61 se referă în mod explicit fie la capacități de producție, fie la capacități de prelucrare sau de consum. 
 Aceasta nu înseamnă, firește, că dimensiunea fiecărei capacități este identică, indiferent dacă se cresc gâște, rațe sau prepelițe. Cu toate acestea, din moment ce, după ce mărimea unei capacități a fost definită în funcție de fiecare specie − iar această atribuție poate foarte bine să intre în competența fiecărui stat membru –, o instalație dispune de capacități de peste 40 000 de păsări domestice, activitatea acesteia trebuie în mod necesar să fie subordonată procedurii de autorizare prealabilă prevăzute de Directiva 96/61. 
 Prin urmare, considerăm că un sistem, precum cel prevăzut de Decretul nr. 2005-989, care determină supunerea la procedura de autorizare prealabilă prevăzută de Directiva 96/61 numai a instalațiilor de creștere în sistem intensiv a prepelițelor, a porumbeilor sau a potârnichilor care depășesc 240 000 de prepelițe sau, respectiv, 120 000 de potârnichi ori de porumbei, nu este conform cu punctul 6.6 litera 
 (a) din anexa I la Directiva 96/61. 
   
 Considerăm că această apreciere nu este infirmată prin argumentul, având caracter general, prezentat de instanța de trimitere, precum și de guvernul francez, potrivit căruia ponderarea speciilor de păsări domestice, prevăzută de Decretul nr. 2005-989, ar fi motivată de dorința de a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de aceste diferite specii și ar fi, în consecință, conformă cu obiectivul 
   
 urmărit de Directiva 96/61. 
   
 Adăugăm, pentru a fi foarte clar, că această apreciere nu înseamnă, spre deosebire de concluzia propusă inițial de Comisie în observațiile scrise și judicios nuanțată în cadrul ședinței, că un mecanism de animale-echivalente, precum cel prevăzut de Decretul nr. 2005-989, este per se contrar Directivei 96/61. Astfel, aceasta din urmă nu se opune nicidecum ca un stat membru să instituie un asemenea mecanism atunci când determină, astfel cum este cazul în ceea ce privește numeroase păsări domestice menționate în Decretul nr. 2005-989, fixarea unor praguri de autorizare prealabilă a instalațiilor respective pentru creșterea în sistem intensiv inferioare sau egale cu pragul prevăzut la punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61. 
 Astfel fiind, considerăm că ar trebui să se răspundă la a doua parte a întrebării preliminare în sensul că punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61  se opune unei reglementări naționale care determină calcularea pragurilor de autorizare pornind de la un sistem de animale-echivalente , care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcție de specii pentru a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii, în cazul în care un astfel de sistem conduce la excluderea din domeniul de aplicare al Directivei 96/61 și, în special, al procedurii de autorizare prealabilă pe care aceasta a instituit-o, a instalațiilor pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice care depășesc 40 000 de păsări, chiar dacă nici sistemul menționat nu pare, în realitate, să răspundă obiectivului fixat de reglementarea națională, conform celui urmărit de Directiva 96/61, în scopul garantării unui nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său. 
 Concluzie 
 Având în vedere considerațiile care tocmai au fost prezentate, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Conseil d’État după cum urmează: 
   
 „Punctul 6.6 litera (a) din anexa I la Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, care se aplică instalațiilor pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice cu capacități de peste 40 000 de păsări,  trebuie interpretat în sensul că include prepelițele, potârnichile și porumbeii în domeniul său de aplicare și că se opune unei reglementări naționale  care determină  calcularea pragurilor de  autorizare pornind de  la  un sistem de animale-echivalente, care ponderează numărul de animale pe capacitate în funcție de specii pentru de a lua în considerare conținutul de azot excretat în mod efectiv de diferitele specii, în cazul în care un astfel de sistem conduce la excluderea din domeniul de aplicare al Directivei 96/61 și, în special, al procedurii de autorizare prealabilă pe care aceasta a instituit-o, a instalațiilor pentru creșterea în sistem intensiv a păsărilor domestice care depășesc 40 000 de păsări, chiar dacă nici sistemul menționat nu pare, în realitate, să răspundă obiectivului fixat de reglementarea națională, conform celui urmărit de Directiva 96/61, în scopul garantării unui nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său.”  
   
 Cauzele conexate C-105/09 și C-110/09 
 Terre wallonne ASBL împotriva Région wallonne și Inter-Environnement Wallonie ASBL împotriva Région wallonne 
 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Conseil d’État (Belgia)] 
 „Directiva 2001/42/CE – Evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului – Directiva 91/676/CEE – Protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole – Programe de acțiune referitoare la zonele vulnerabile desemnate” 
   
 Cererile de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Conseil d’État (Consiliul de Stat) din Belgia se referă la domeniul de aplicare al Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (denumită în continuare „Directiva EES”, abrevierea EES desemnând „evaluarea ecologică strategică”). Aspectul care 
   
 trebuie examinat este dacă programele de acțiune prevăzute la articolul 5 din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (denumită în continuare „Directiva privind nitrații”) trebuie supuse unei evaluări a efectelor acestora asupra mediului. 
 Directiva EES, împreună cu Directiva 85/337/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (denumită în continuare „Directiva EEM”), trebuie să asigure că autoritățile competente țin seama de toate efectele semnificative pe care proiectele le pot avea asupra mediului atunci când adoptă decizii care influențează punerea în aplicare a acestora. Directiva EEM a instituit evaluări adecvate ale acestor efecte care trebuie realizate în cadrul autorizării proiectelor. Pe de altă parte, evaluarea efectelor asupra mediului prevăzută de Directiva EES este realizată în cadrul procedurilor decizionale care precedă procedurile de autorizare propriu-zise ale proiectelor individuale, dar care pot avea o influență asupra acestora. 
 Fertilizarea suprafețelor agricole este supusă dispozițiilor Directivei privind nitrații și ale programelor de acțiune care trebuie adoptate pentru punerea sa în aplicare. Agricultorii fertilizează terenurile pe care le dețin nu numai pentru a ameliora creșterea culturilor, ci și pentru a se dispensa de excrementele animalelor. Atunci când într-o întreprindere sunt produse mai multe excremente decât pot absorbi culturile, se produce un efect de suprafertilizare care, în mod obișnuit, poluează apele. 
   
 Pentru acest motiv, în prezenta cauză se pune problema dacă, în cadrul programelor de acțiune prevăzute de Directiva privind nitrații, sunt adoptate decizii care influențează autorizarea ulterioară a proiectelor într-o asemenea măsură, încât este necesar ca programele de acțiune să fie supuse unei evaluări a efectelor asupra mediului. În acest context, Curtea va trebui, pentru prima oară, să abordeze aspecte fundamentale ale Directivei EES, în special semnificația noțiunilor „plan” și „program”, precum și să precizeze în ce împrejurări acestea definesc un cadru pentru autorizarea proiectelor. 
 Concluzii 
 „Programele de acțiune adoptate în temeiul articolului 5 din Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole trebuie supuse unei evaluări ecologice în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului.” 
   
 Anexa 6 la Ordinul MMAP nr. 269/20.02.2020 
   
 GHID PRIVIND PROIECTELE DE REALIZARE A INSTALAȚIILOR PENTRU PRODUCEREA ENERGIEI HIDROELECTRICE 
 CUPRINS 
   
   INTRODUCERE    CONTEXT    Definiţii şi termeni    Aspecte generale privind EIM    Ce este Raportul privind Impactul asupra Mediului    Procedura EIM    Aplicabilitatea art. 4 alin. 7 din Directiva Cadru Apa în cadrul procedurii de evaluare a impactului pentru proiectele vizate de prezentul ghid    Legislația în domeniul EIM la nivel european şi național relevantă pentru domeniul ghidului    Proiecte supuse EIM    Participanți la procesul EIM        DESCRIEREA MEDIULUI EXISTENT (DESCRIEREA CONDIȚIILOR INIȚIALE)    Descrierea amplasamentului (descrierea condițiilor inițiale)    Analiza sensibilității amplasamentului      DESCRIEREA PROIECTULUI ŞI A PRINCIPALELOR ALTERNATIVE    Informații privind structura industriei de profil la nivel european şi național    Descrierea celor mai bune practici disponibile    Descrierea proiectului    Analiza alternativelor      EFECTE SEMNIFICATIVE ASUPRA MEDIULUI. MĂSURI DE PREVENIRE / REDUCERE / COMPENSARE       Criterii pentru evaluarea impactului semnificativ asupra mediului    Evaluarea impactului asupra mediului    Măsuri de reducere/prevenire/compensare a impactului    Managementul deșeurilor    Monitorizarea impactului asupra mediului      REZUMAT FĂRĂ CARACTER TEHNIC    CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI   
 BIBLIOGRAFIE (Surse de informații) 
   
 ABREVIERI 
   
    AC    Autoritate competentă      DCA    Directiva cadru Apă      EA    Evaluare adecvată      EIM    Evaluarea impactului asupra mediului      GES    Gaz cu efect de seră      HG    Hotărâre de guvern      OM    Ordin de ministru      OUG    Ordonanţă de urgenţă a guvernului      RIM    Raport privind impactul asupra mediului      SEA    Evaluare strategică de mediu (evaluare de mediu pentru planuri şi  programe)      SEICA    Studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă      SRE    Sursă regenerabilă de energie    
   
   INTRODUCERE     Prezentul ghid se adresează în primul rând personalului autorităţilor de mediu din România implicat în analiza Rapoartelor privind Impactul asupra Mediului pentru proiecte de realizare de   Instalații pentru producerea energiei hidroelectrice   precum şi elaboratorilor RIM. Ghidul are următoarele obiective:    Să contribuie la îmbunătăţirea conţinutului RIM pentru proiectele de realizare a instalațiilor pentru producerea energiei hidroelectrice;    Să sprijine autorităţile de mediu pe parcursul etapelor de încadrare și de analiză a calității RIM pentru proiectele de realizare a instalațiilor pentru producerea energiei hidroelectrice;      Să ofere informaţii care să faciliteze o mai bună participare a tuturor celor implicați (autorităţi interesate, titulari, organizaţii non-guvernamentale, opinia publică etc.) în procedura EIM.        Prezentul ghid abordează aspectele cele mai importante, respectiv cele care pot ridica dificultăţi în elaborarea şi analiza calităţii RIM, cu scopul prevenirii apariţiei acestora. Ghidul nu tratează exhaustiv modul de întocmire a RIM pentru realizarea de  Instalații pentru producerea energiei hidroelectrice,  prin urmare acesta va fi utilizat în completarea altor ghiduri EIM deja aprobate în România, precum şi a legislaţiei care creează cadrul pentru evaluarea impactului asupra mediului în cazul acestor tipuri de proiecte.    
  
   
   CONTEXT       Definiţii şi termeni     În cele ce urmează sunt prezentaţi şi definiţi o serie de termeni care vor facilita o mai bună înţelegere a informaţiilor prezentate în ghid.    Acord de mediu – actul administrativ emis de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului prin care sunt stabilite condiţiile şi măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului);       Albie minoră - suprafață de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obișnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală a apelor (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică și/sau subterană, cu perimetru legal stabilit și având un regim special de ocrotire și conservare, în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică sau culturală deosebită (OUG 195/2005 privind protecţia mediului cu modificările şi completările ulterioare);    Autoritate competentă pentru protecția mediului - autoritatea care emite aprobarea de dezvoltare,  sau,  după  caz,  autoritatea  publică  centrală  pentru  protecţia  mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi Administraţia Naţională „Apele Române” şi unităţile aflate în subordinea acesteia (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului);    Autoritate  competentă  în  domeniul  gospodăririi  apelor  -  autoritatea  (autoritățile) responsabilă de implementarea prevederilor Legii apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Avizul și autorizația de gospodărire a apelor - acte ce condiționează din punct de vedere tehnic și juridic execuția lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele și funcționarea sau exploatarea acestor lucrări, precum și funcționarea și exploatarea celor existente și reprezintă principalele instrumente folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate și aprobate de autoritatea administrației publice centrale cu atribuții în domeniul apelor (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Baraj – orice lucrare hidrotehnică având o structură existentă sau propusă, care este capabilă să asigure acumularea, permanentă sau nepermanentă, de apă, de deșeuri industriale lichide sau solide depuse subacvatic (din industria chimică, industria energetică și din iazurile de decantare din industria minieră), a căror rupere poate produce pierderea necontrolată a conținutului acumulat, cu efecte negative deosebit de importante asupra mediului social, economic și/sau natural (Legea nr. 466/2001 pentru aprobarea Ordonanței     de urgență a Guvernului nr. 244/2000 privind siguranța barajelor);    Bazin hidrografic: înseamnă o suprafață de teren de pe care toate scurgerile de suprafață curg printr-o succesiune de curenți, râuri și posibil lacuri, spre mare într-un râu cu o singură gură de vărsare, estuar sau deltă (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Centrală electrică - ansamblul de instalații, construcții și echipamente necesare pentru producerea de energie electrică; poate fi constituită din unul sau mai multe grupuri electrice (Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, cu modificările şi completările ulterioare);    Corp de apă puternic modificat - corp de apă de suprafață care, datorită unei modificări fizice cauzată de o activitate umană, și-a schimbat substanțial caracterul lui natural, desemnat astfel în conformitate cu prevederile anexei 1 din Legea Apelor (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Debit ecologic - debitul necesar protecției ecosistemelor acvatice atât din punct de vedere cantitativ, cât și al dinamicii acestuia pentru atingerea obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă de suprafață prevăzute la anexa 2 din Legea Apelor (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Debit de servitute - debitul minim necesar a fi lăsat permanent pe un curs de apă în aval de o lucrare de barare, format din debitul ecologic și debitul minim necesar utilizatorilor din aval (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Drept de folosință a apelor: dreptul recunoscut de lege oricărei persoane de a folosi resursele de apă (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Experţi -  sunt persoane fizice şi juridice care au dreptul de a elabora, potrivit legii, rapoartele prevăzute la alin. (1) din legea 292/2018 şi care sunt atestaţi de către comisia de atestare, care funcţionează în cadrul asociaţiei profesionale din domeniul protecţiei mediului, recunoscută la nivel naţional (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului);    Evaluarea impactului asupra mediului - un proces care constă în (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului):    pregătirea raportului privind impactul asupra mediului de către titularul proiectului, astfel cum se prevede la art. 10 şi 11 din legea 292/2018;    desfăşurarea consultărilor, astfel cum se prevede la art. 6, 15 şi 16 şi, după caz, la art. 17     din legea 292/2018;    examinarea de către autoritatea competentă a informaţiilor prezentate în raportul privind impactul asupra mediului şi a oricăror informaţii suplimentare furnizate, după caz, de către titularul proiectului în conformitate cu art. 12 din legea 292/2018 şi a oricăror informaţii relevante obţinute în urma consultărilor prevăzute la pct. 2 din legea 292/2018;    prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competentă cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, ţinând seama de rezultatele examinării prevăzute la pct. 3 din legea 292/2018 şi, după caz, de propria examinare suplimentară;    includerea concluziei motivate a autorităţii competente în oricare dintre deciziile prevăzute la art. 18 alin. (8) şi (9) din legea 292/2018;      Evaluarea de impact asupra corpurilor de apă este un proces care constă în: elaborarea studiului de evaluare a impactului proiectului asupra corpurilor de apă; desfășurarea consultărilor cu publicul, conform prevederilor legale privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului; examinarea de către Administrația Națională "Apele Române" și/sau unitățile aflate în subordine a informațiilor prezentate în studiu, a oricăror informații suplimentare furnizate, după caz, de către titularul proiectului și a oricăror informații relevante obținute în urma consultărilor cu publicul; decizia privind emiterea/respingerea motivată a avizului de gospodărire a apelor, ținând seama de rezultatele examinării sus-menționate și, după caz, de propria examinare suplimentară (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Hidrocentrală - centrală electrică în care energia potențială și cinetică a apei se transformă în energie electromagnetică, în general cu ajutorul roților sau al turbinelor hidraulice;    Impact asupra mediului - orice modificare a mediului, fie ea pozitivă sau negativă, în totalitate sau parţial legată de activităţile, produsele sau serviciile unei organizaţii, totalitatea efectelor; sau: efect direct sau indirect al unei activităţi umane care produce o schimbare a sensului de evoluţie a stării de calitate a ecosistemelor, schimbare ce poate afecta sănătatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau condiţiile socio- economice (Rojanschi şi colab., 2004);    Impact semnificativ asupra mediului - efecte asupra mediului, determinate ca fiind importante  prin  aplicarea  criteriilor  referitoare  la  dimensiunea,  amplasarea  şi caracteristicile proiectului sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe,     avându-se în vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu (Rojanschi şi colab., 2004);    Impactul asupra corpului de apă: efectul produs ca urmare a desfășurării unei activități asupra stării ecologice/potențialului ecologic și stării chimice a corpului de apă de suprafață, precum și asupra stării cantitative și stării chimice a corpului de apă subterană. Acesta poate fi:  impact  semnificativ:  deteriorează/compromite  atingerea  stării  ecologice bune/potențialului ecologic bun și stării chimice bune a corpului de apă de suprafață, stării cantitative bune și stării chimice bune a corpului de apă subterană; impact nesemnificativ: nu modifică starea ecologică/potențialul ecologic și starea chimică a corpului de apă de suprafață, respectiv starea cantitativă și starea chimică a corpului de apă subterană și nici nu compromite atingerea obiectivelor de mediu; impact permanent: produce efecte negative pe termen lung asupra stării ecologice/potențialului ecologic și stării chimice a corpului de apă de suprafață, respectiv asupra stării cantitative și stării chimice a corpului de apă subterană; impact temporar: produce efecte negative pentru o perioadă scurtă de timp asupra stării ecologice/potențialului ecologic și stării chimice a corpului de apă de suprafață, respectiv asupra stării cantitative și stării chimice a corpului de apă subterană, fiind de așteptat o redresare/refacere într-un interval de timp scurt, fie în mod natural, fie ca rezultat al măsurilor de reducere a impactului (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Microhidrocentrale – centrale electrice cu putere instalată mai mică sau egală cu 10 MW (Ghidul de finanțare a Programului privind creșterea producției de energie din surse regenerabile din 06.05.2010);    Plan de management al bazinului hidrografic - instrumentul de implementare in cadrul activitatilor de gospodarire a apelor la nivel de bazin hidrografic, avand in vedere obiectivul principal al Directivei Cadru Apă, respectiv atingerea „stării ecologice bune / potențialului ecologic bun” pentru toate apele. Acest plan este un document detaliat care include, in principal, rezultate privind: caracteristicile bazinului hidrografic, presiunile si impactul activitatilor umane asupra apelor din bazinul hidrografic, precum si seturile de masuri necesare pentru atingerea obiectivelor de mediu;    Potențial ecologic bun: starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial, clasificată în concordanță cu prevederile relevante din anexa 1 a Legii Apelor (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Proiect - executarea lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţii ori lucrări, precum şi alte     intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului);    Putere instalată - valoarea puterii înscrise pe plăcuța indicatoare a unui grup de producere a energiei electrice și/sau în documentația tehnică emisă de fabrica constructoare (Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1069/2007);    Putere disponibilă - Puterea maximă pe care un grup generator o poate da, cu respectarea condițiilor de siguranță mecanică și electrică  (Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020);    Raport privind impactul asupra mediului - documentul care conţine informaţiile furnizate de titularul proiectului, potrivit prevederilor art. 11 şi 13 alin. (2) şi (3) din legea 292/2018 (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului);    Sistem electroenergetic național (SEN)  - Ansamblul instalațiilor electroenergetice interconectate, situate pe teritoriul țării, prin care se realizează producerea, transportul, distribuția și utilizarea energiei electrice (Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020);    Sit de interes comunitar – arie/sit care, în regiunea sau regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea stării de conservare favorabilă habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar şi care pot contribui astfel semnificativ la coerenţa reţelei natura 2000 şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea sau regiunile respective. Pentru speciile de animale ce ocupă arii întinse de răspândire, ariile de interes comunitar corespund zonelor din teritoriile în care aceste specii sunt prezente în mod natural şi în care sunt prezenţi factori abiotici şi biologici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestora (OUG 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare);    Starea ecologică a apelor de suprafață: starea de calitate exprimată prin structura și funcționarea ecosistemelor acvatice din apele de suprafață, clasificată în funcție de elementele biologice, chimice și hidromorfologice caracteristice (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Surse regenerabile de energie - sursele de energie nefosile, respectiv: eoliană, solară,     aerotermală, geotermală, hidrotermală și energia oceanelor, energie hidraulică, biomasă, gaz de fermentare a deșeurilor, denumit și gaz de depozit, și gaz de fermentare a nămolurilor din instalațiile de epurare a apelor uzate și biogaz (Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, cu modificările şi completările ulterioare);    Turbină hidraulică – motor care transformă energia hidraulică (a apei) în energie mecanică prin intermediul unui rotor prevăzut cu palete (Anton, 1979);    Utilizator de apă: orice persoană fizică sau persoană juridică care, în activitățile sale, folosește apa, luciul de apă sau valorifică fructul acesteia (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare);    Zona de protecție: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcțiilor și instalațiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicții sau restricții privind regimul construcțiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcțiilor, respectiv pentru prevenirea poluării resurselor de apă (Legea Apelor 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare).         Aspecte generale privind EIM       Ce este Raportul privind Impactul asupra Mediului     Raportul privind impactul asupra mediului reprezintă documentul principal pe care se azează procedura EIM. Așa cum s-a specificat în capitolul Introducere, scopul prezentului ghid este acela de a stabili care sunt informațiile ce trebuie incluse în RIM, precum și metodele ce pot fi utilizate la întocmirea acestuia. Totuși, pentru că elaborarea RIM este parte a procedurii EIM, este important ca cei ce pregătesc rapoartele să cunoască întreaga procedură, astfel încât toți cei implicați să știe care este scopul raportului, de unde provin informațiile pe care RIM le conține și care sunt motivele pentru care anumite informații trebuie incluse în acesta. Prin urmare, în cele ce urmează, se vor oferi câteva informații succinte privind procedura EIM, insistându-se asupra locului și rolului RIM în cadrul acesteia.     Ca parte componentă a EIM, titularul proiectului trebuie să întocmească un raport (RIM) care să cuprindă informațiile necesare autorității competente pentru a putea lua o decizie cu privire la aprobarea/respingerea solicitării. RIM trebuie elaborat într-o fază a proiectului care să permită schimbări ale acestuia care să conducă la prevenirea sau reducerea impactului acestuia asupra mediului.      Articolul 3(1) al Directivei EIM        
  Evaluarea impactului asupra mediului va identifica, descrie şi analiza, într-o manieră adecvată, pentru fiecare caz în parte, impactul direct şi indirect al unui proiect asupra următorilor factori:    populaţia şi sănătatea publică;    biodiversitate, acordându-se o atenţie specială habitatelor şi speciilor protejate în conformitate cu Directiva 92/43/EEC şi Directiva 2009/147/CE;    subsol, sol, apă, aer şi climă;    bunuri materiale, patrimoniu cultural şi peisaj;    interacţiunea dintre factorii menţionaţi la punctele a) – d)    
  	  
   
     
     Articolul 5(1) al Directivei EIM  
  
 Directiva EIM prevede ca RIM să conțină următoarele aspecte: 
   
      O  descriere  a  proiectului:   prezentarea  generală  a Proiectului,  cuprinzând  descrierea  locației  acestuia, caracteristicile construcției și etapele de funcționare ale Proiectului, cât și o estimare a reziduurilor, emisiilor și deșeurilor care se așteaptă a fi generate în timpul etapelor de construcție și funcționare (Articolul 5(1)(a) și Anexa IV punctul 1);     Alternativa zero : descrierea stării existente a mediului și a evoluției acestuia fără implementarea Proiectului. Aceste informații vor sta la baza întocmirii raportului EIM, iar Statele Membre vor avea grijă ca informațiile pentru Alternativa 0, deținute de autorități, să fie disponibile pentru Dezvoltator (Anexa IV.3);     Componentele de mediu afectate:  descrierea factorilor de mediu afectați de Proiect, punându-se accent pe schimbarea climatică, biodiversitate, resurse naturale și accidente și dezastre (Articolul 3, Anexa IV punctele 4 și 8);     Impactul  asupra  mediului :  descrierea  impactului potențial al proiectului (Articolul 5(1)(b), Anexa IV punctul 5);     Evaluarea alternativelor : Alternativele proiectului vor trebui  descrise  și  comparate,  prezentând  motivele principale pentru alegerea opțiunii selectate (Articolul 5(1)(d) și Anexa IV punctul 2);     Măsuri de reducere sau compensare , se vor lua în considerare  caracteristici  sau  măsuri  pentru  evitarea, prevenirea  sau  reducerea  și  compensarea  impactului negativ (Articolul 5(1)(c) și Anexa IV.7);     Monitorizarea : Măsurile de monitorizare propuse vor fi incluse în RIM. Monitorizarea va fi efectuată în timpul etapelor de construcție și de operare a proiectului (Anexa IV.7);     Rezumat fără caracter tehnic , adică un rezumat al conținutului RIM, ușor, accesibil, întocmit fără a folosi limbaj tehnic, astfel încât să fie ușor de înțeles de către orice persoană fără pregătire în domeniul mediului sau care nu cunoaște proiectul (Articolul 5(1)(e) și Anexa IV.9).      Este esențial ca RIM să conțină informații clare, concise, să utilizeze metode de evaluare standardizate și validate științific, astfel încât să se asigure că efectele potențiale au fost corect evaluate și bine comunicate sau prezentate.     Procedura EIM     EIM reprezintă un proces de anticipare a efectelor unui proiect aupra mediului. În Directiva EIM, acesta este definit după cum urmează:      Articolul 1(2)g al Directivei EIM      
  (g) ”evaluarea impactului asupra mediului” înseamnă un proces constând din:  (i)  Intocmirea unui raport privind impactul asupra mediului, de către titular, așa cum este prevăzut în Articolul 5(1) și (2);   (ii)  realizarea consultărilor, așa cum este prevăzut în Articolul 6 și, unde este relevant, în Articolul 7;   (iii) examinarea de către autoritatea competentă a informațiilor din RIM și a oricăror informații suplimentare prezentate de către titular, unde a fost necesar, în conformitate cu Articolul 5(3), precum și orice informații relevante primite în timpul consultărilor menționate de Articolul 6 și 7;   (iv)   concluzia motivată a autorității competente în ceea ce privește impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, luând în considerare rezultatele examinării menționate la punctul   (iii) și, unde este necesar, examinările suplimentare proprii; și  (v)  integrarea concluziei fundamentate a autorității competente în deciziile menționate de Articolul 8a.   
  	  
 Conform Directivei EIM, procesul de evaluare a impactului asupra mediului poate conține (deși nu toate etapele sunt obligatorii pentru toate proiectele) următoarele etape: 
      Etapa de încadrare: etapa în cadrul căreia se stabilește necesitatea EIM pentru un anumit proiect;    Definirea domeniului evaluării: în cadrul căreia sunt identificate principalele impacturi ce vor fi analizate sau alte aspecte importante ale evaluării;    Analiza alternativelor: în cadrul căreia se analizează alternativele și se selectează cea     optimă din punct de vedere al mediului;    Analiza impactului: identificarea și predicția tipurilor de impact asociate unui proiect;    Reducerea impactului și managementul impactului;    Evaluarea semnificației impactului, dacă impactul nu poate fi eliminat prin măsurile propuse;    Elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului (RIM);    Analiza calității RIM;    Luarea deciziei: aprobarea sau respingerea propunerii de proiect;    Monitorizarea efectelor asociate implementării proiectului și analiza eficacității măsurilor de prevenire/reducere/eliminare a impactului.          Figura 1. Etape cheie în elaborarea RIM        Aplicabilitatea art. 4 alin. 7 din Directiva Cadru Apa în cadrul procedurii de evaluare a impactului pentru proiectele vizate de prezentul ghid     Directiva-cadru privind apa stabilește un cadru pentru protecția și gestionarea durabilă a apelor interioare de suprafață (râuri și lacuri), a apelor de tranziție (estuare), a apelor de coastă și a apelor subterane. Scopul său este acela de a asigura o „stare bună” a tuturor corpurilor de apă până în 2015 (cu excepția corpurilor de apă puternic modificate și a celor artificiale, în cazul cărora obiectivul constă în atingerea unui potențial ecologic bun). ( Ghid privind cerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul legislației UE privind natura, 2018 ).  Excepțiile de la aceste obiective sunt definite în articolul 4 al DCA, unde se subliniază condițiile în care starea sau potențialul bun poate fi atins treptat sau nu poate fi obținut, ori în care poate fi permisă deteriorarea stării, inclusiv condițiile în care un proiect care poate avea impact asupra apei poate fi aprobat. Astfel, în RIM trebuie prezentate criteriile de proiectare și toate măsurile implementate în dezvoltarea proiectului pentru reducerea impactului negativ asupra stării corpului de apă afectat. Dacă proiectul poate afecta negativ semnificativ corpurile de apă, acesta poate fi supus unei proceduri de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă, procedură care se va aplica concomitent și integrat cu procedura EIM. Dacă se va stabili necesitatea elaborării unui Studiu de Evaluare a Impactului asupra Corpurilor de Apă, acesta va fi înaintat AC odată cu RIM. Detalii privind aplicabilitatea articolului 4.7 din DCA și interferențele procedurale cu procedura EIM se găsesc în  Ghidul general aplicabil etapelor procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, Anexa III.  Pentru că proiectele care pregătesc instalații de producere a energiei hidroelectrice se amenajează pe cursuri de apă și prin urmare pot afecta modul de îndeplinire a obiectivelor impuse prin DCA, acest aspect va fi tratat cu deosebită atenție în cadrul procedurii RIM. Proiectele pot fi aprobate în condițiile în care studiile efectuate (SEICA și RIM) vor pune în evidență că au fost parcursi toti pasii practici/posibili pentru a diminua impactul advers asupra calitatii corpului de apa afectat, respectiv au fost adoptate măsuri de diminuare sau compensare a impactului.  Principalele întrebări la care trebuie să se raspundă pentru a se lua decizia privind aplicabilitatea prevederilor articolului 4 alin. (7) din Directiva 2000/60/CE (Directiva Cadru Apă) la proiectele privind realizarea de instalații pentru producerea energiei hidroelectrice prevăzute în anexa nr. II, pct. 3 lit. h) din Directiva EIA sunt prezentate în cele ce urmează:    Aduce noul proiect noi modificari asupra caracteristicilor fizice a corpului de apa de suprafata sau schimbării la nivelul apelor subterane care duc la neatingerea stării bune a apelor subterane, stării ecologice bune sau unde este relevant, unui potențial ecologic bun     sau nereușita în prevenirea deteriorării stării corpului de apă de suprafață sau apa subterană?    Sunt toți pașii practicabili făcuți pentru prevenirea impactului negativ asupra stării corpului de apă?    Pot obiectivele benefice deservite de acele modificări sau schimbări ale corpului de apă să fie îndeplinite prin alte mijloace, fezabile tehnic, fără a implica costuri disproporționate , astfel încât să reprezinte o optiune de mediu semnificativ mai bună?    Exista motive care prevaleaza interesului public si/sau, sunt beneficiile pentru mediu si societate rezultate din indeplinirea obiectivelor Directivei cadru Apa mai putin importante decat beneficiile noilor modificari sau schimbari aduse sănătații publice, menținerii siguranței publice sau dezvoltării durabile?    Proiectul exclude sau compromite definitiv indeplinirea obiectivelor Directivei cadru Apă în alte corpuri de apă din cadrul aceluiași bazin hidrografic?    Este proiectul conform cu implementarea altor legi de mediu ale Comunității?     În acest sens, este relevantă decizia CJUE C-346/14 în care Comisia Europeană acuza Austria că nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i revin potrivit articolului 4 din Directiva Cadru Apă prin aprobarea construcţiei unei centrale hidroelectrice pe râul  Schwarze Sulm. Concluziile curţii sunt următoarele:     „Avantajele regionale și transregionale ale proiectului contestat pentru mediu, pentru climat și pentru economie, care au fost scoase în evidență într-un mod convingător într-un raport, se opun efectului negativ al acestui proiect (care este mai curând slab în comparație cu alte efecte negative posibile) asupra stărilor menționate la articolul 30 bis din DCA. Dat fiind că prin [respectivul] proiect o energie nepoluantă poate fi pusă la dispoziție într-o cantitate importantă, autoritatea decidentă trebuie să identifice în această măsură un interes public important pentru dezvoltarea energiei durabile.    După ce a evaluat comparativ prezentele circumstanțe ale cauzei cu privire la care trebuie să se decidă, autoritatea ajunge la concluzia potrivit căreia interesele publice privind construirea centralei hidroelectrice Schwarze Sulm sunt net superioare atingerilor constatate aduse obiectivelor de mediu enumerate la articolul 30 și următoarele, precum și la articolele 104 și 104 bis din DCA”.       În continuare, planul de management al bazinului hidrografic din 2009 a integrat, conform articolului 4 alineatul (7) litera (b) din Directiva 2000/60, o analiză a beneficiilor preconizate ale proiectului contestat, și anume o producție de energie hidroelectrică reprezentând 2 la mie din producția regională și 0,4 la mie din producția națională.    Astfel, contrar celor susținute de Comisie, guvernatorul din Stiria a analizat proiectul contestat în ansamblul său, inclusiv impactul direct și indirect al acestuia asupra obiectivelor DCA și a evaluat comparativ avantajele acestui proiect și efectele negative ale acestuia asupra stării corpului de apă de suprafață al râului Schwarze Sulm. În particular, în cadrul acestei analize, el a ținut seama de faptul că acest râu prezenta o calitate ecologică foarte importantă, dar a considerat că, având în vedere diferitele avantaje preconizate ale proiectului menționat, interesul public aferent acestuia era net superior atingerilor aduse obiectivului de nedeteriorare urmărit de această directivă. Prin urmare, acesta nu s-a limitat să invoce într-un mod abstract interesul public major pe care îl prezintă producerea de energie regenerabilă,ci s-a întemeiat pe o analiză științifică detaliată și specifică acestui proiect, înainte de a concluziona că erau îndeplinite condițiile unei derogări de la interdicția deteriorării.    Rezultă din cele de mai sus că guvernatorul din Stiria, care s-a pronunțat pe baza unui studiu al institutului care era de natură să îi furnizeze informații pertinente privind consecințele proiectului contestat, a ținut seama de ansamblul condițiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (7) din DCA și a considerat în mod întemeiat că acestea erau îndeplinite.    Rezultă din tot ceea ce precedă că acțiunea Comisiei trebuie respinsă ca neîntemeiată.         Legislația în domeniul EIM la nivel european şi național relevantă pentru domeniul ghidului  În cadrul RIM, elaboratorii vor prezenta legislația relevantă care a stat la baza întocmirii acestuia. Fără a fi exhaustivă, în tabelul 1 este prezentată o listă cu legislația în domeniul EIM și în domeniul vizat de prezentul ghid, valabilă la momentul publicării acestuia.     Tabel 1. Legislație europeană și națională relevantă        Legislație europeană    Legislație națională      Directiva EIM 2011/92/EU, modificată prin Directiva 2014/52/EU    metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului      Directiva SEA 2001/42/EC    programe      Directiva Habitate 92/43/EEC    ariilor naturale protejate de interes comunitar      Directiva Păsări 2009/147/CE    naturală protejată și declararea ariilor de protecție       Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului    OM  863/2002  privind  aprobarea  ghidurilor      HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și      OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare    OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011    OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România    OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra      HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011    HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie          Legislație europeană    Legislație națională           specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei  ecologice europene Natura 2000 în România      Directiva Cadru Apă  2000/60/EC    1. Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările și  completările ulterioare      Directiva privind deşeurile  98/2008/CE    1. Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, cu  modificările și completările ulterioare      Directiva privind inundaţiile 2007/60/CE    1. HG 846/2010 pentru aprobarea Strategiei naționale de management al riscului la inundații pe termen  mediu și lung      Directiva privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității 2011/77/CE    1. Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, cu modificările şi completările ulterioare           Legea 197/2018 (Legea Muntelui)           HG 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a  României pentru perioada 2007-2020 - Guvernul României           Legea nr. 466/2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență  a Guvernului nr. 244/2000 privind siguranța barajelor          Proiecte supuse EIM     Evaluarea impactului asupra mediului se aplică pentru toate proiectele care pot avea impact negativ semnificativ asupra mediului. Acestea sunt prevăzute în anexele Directivei EIM, dar şi în anexele Legii 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului. Proiectele incluse pe anexa 1 sunt implicit susceptibile de a genera impact semnificativ asupra mediului, prin urmare pentru aceste tipuri de proiecte, este obligatorie aplicarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.     Proiectele incluse pe anexa 2, pot avea impact semnificativ asupra mediului în funcţie de caracteristicile amplasamentului şi vecinătăţi, de existenţa altor proiecte în zonă care ar putea contribui la sporirea impactului etc., prin urmare autoritatea de mediu analizează caz cu caz aceste proiecte şi decide necesitatea parcurgerii procedurii.      Cât priveşte proiectele de  Instalații pentru producerea energiei hidroelectrice,  acestea se regăsesc în anexele Legii 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului şi anume:    Anexa 2, punctul 3, litera h: instalații pentru producerea energiei hidroelectrice.        
  
   
     Participanți la procesul EIM     În România, principalii actori implicaţi în procesul de evaluare a impactului asupra mediului sunt titularul proiectului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului, consultanţi în domeniul protecţiei mediului/elaboratorii RIM, alte autorităţi interesate, publicul interesat. În cele ce urmează, este descris succint rolul fiecărei dintre aceste categorii.     Titularul proiectului  – persoană fizică sau juridică care a iniţiat proiectul şi care solicită obţinerea Acordului de Mediu;     Autorităţile competente în domeniul protecţiei mediului  – sunt reprezentate de agenţiile pentru protecţia mediului la nivel local sau naţional, în funcţie de dimensiunea şi anvergura proiectului, care sunt responsabile cu derularea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului.     Consultanţi în domeniul protecţiei mediului/elaboratorii RIM   – consultanţii în domeniul protecţiei mediului pot participa la elaborarea RIM. Elaboratorii RIM sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în Registrul Elaboratorilor de Studii pentru Protecţia Mediului pentru elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului. La momentul elaborării ghidului, lista      acestora      poate      fi      consultată      la      adresa   http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/30_august%20_%202018_REGISTRU   L_NATIONAL_.pdf  . Lista persoanelor înscrise în registru se actualizează periodic, astfel încât se recomandă consultarea acesteia la momentul la care se demarează elaborarea unui      RIM, pe pagina de web a Ministeruui Mediului. De asemenea, se vor urmări şi modificările legislative care vizează procedura de atestare a experţilor competenţi pentru elaborarea RIM:     Alte autorităţi interesate  – în cadrul procesului de evaluare a impactului asupra mediului sunt implicate şi alte autorităţi care ar putea fi interesate de impactul de mediu asociat proiectelor sau care ar putea emite puncte de vedere care ar putea îmbunătăţi procesul de evaluare. Acestea diferă în funcţie de domeniul proiectului, însă sunt câteva autorităţi care sunt implicate în general în aproape toate procedurile de evaluare a impactului, fiind invitate să participe la şedinţele tehnice organizate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului sau la dezbaterea publică organizată de titular. Printre acestea se numără, fără ca lista să fie exhaustivă, instituţia prefectului, consiliile judeţene, garda naţională de mediu,  administraţiile bazinale de apă , direcţiile de sănătate publică, autorităţi silvice (de reglementare – direcţiile silvice sau de control – garda forestieră).     Publicul  interesat  – este reprezentat de orice persoane fizice sau juridice, inclusiv organizaţii non-guvernamentale în domeniul protecţiei mediului, care ar putea fi interesate de impactul pe care un proiect ar putea să îl genereze asupra mediului. Publicul interesat poate interveni în procedura de evaluare a impactului asupra mediului prin depunerea unor puncte de vedere întemeiate cu privire la deciziile emise de autorităţile de mediu, în perioadele prevăzute de lege în acest sens.     Agenţia  Naţională  pentru  Arii  Naturale  Protejate   – instituţie publică în subordinea Ministerului Mediului a cărei misiune este administrarea unitară și eficientă a ariilor naturale protejate și conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Este parte activă în procedurile de obţinere a actelor de reglementare pentru proiectele care interferează cu arii naturale protejate, fiind nevoie de avizul acesteia.     Administratori de arii naturale protejate  – persoane juridice care administrează ariile naturale protejate pentru care este nevoie de structură de administrare, pe baza unui contract de administrare semnat cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate. Este parte activă în procedurile de obţinere a actelor de reglementare pentru proiectele care interferează cu arii naturale protejate, fiind nevoie de avizul acestora.           DESCRIEREA    MEDIULUI    EXISTENT    (DESCRIEREA CONDIȚIILOR INIȚIALE)     În cadrul Anexei IV, punctul 3 al Directivei EIM se precizează că RIM va include și ”o descriere a stării existente a mediului (condiţiile iniţiale) şi a evoluţiei acestuia fără implementarea proiectului, în măsura în care schimbările naturale ale acestuia pot fi evaluate printr-un efort rezonabil și în condițiile disponibilității unor informații științifice și de mediu.  Este important de reținut faptul că Directiva EIM impune includerea ambelor aspecte, și anume:    descrierea stării existente a mediului (vezi subcapitolul 3.1 și 3.2)    prezentarea evoluției mediului în cazul în care proiectul nu ar fi implementat (așa-numita alternativă zero (a se vedea capitolul 4.4).      Descrierea amplasamentului (descrierea condițiilor inițiale)     Prin amplasamentul unui proiect se înțelege o suprafață de teren bine delimitată pe care se va implementa un proiect, cu toate componentele sale. În cazul domeniului analizat în prezentul ghid, trebuie analizat amplasamentul tuturor componentele proiectului, respectiv suprafața pe care urmează să se amenajeze captarea, aducţiunea, centrala, rețeaua electrică.  Pentru o localizare exactă a componentelor proiectului vor fi prezentate coordonatele Stereo 70 ale tuturor componentelor proiectului. În cazul în care localizarea nu este de tip punct, ci poligon sau linie, se vor reda coordonatele punctelor extreme (în cazul poligonului coordonatele colțurilor, iar în cazul liniilor coordonatele punctelor extreme). O localizare precisă se poate efectua și pe baza unor fișiere GIS (shapefile) sau CAD (dwg).  În prezentarea amplasamentului se vor exprima trăsături și se vor lua în considerare atât repere ale mediului natural, cât și ale mediului construit, cu scopul identificării cât mai precise pe hărți și în teren a acestor suprafețe. De asemenea, vor fi vizate și împrejurimile acestora, susceptibile a influența și a fi influențate de construcția și activitățile din cadrul proiectului, menționându-se cu precădere elementele cu mare relevanță în determinarea caracterului semnificativ al impactului asupra mediului (caracterul senzitiv al componentelor mediului, statutul reglementat al unora din elementele învecinate – caracterul rar, statutul de protecție, valorile sociale atribuite – resurse necesare subzistenței, locuri sacre, locuri de agrement -).     Este necesar ca în cadrul acestui paragraf să fie prezentate, într-un mod complementar, atât informații grafice, cât și text explicativ. Informațiile grafice vor include cel puțin o hartă a amplasamentului, însă vor putea fi adăugate și alte hărți cu scopul detalierii amplasamentului, acolo unde este cazul (în situațiile în care amplasamentul este foarte extins ori dacă este fragmentat), precum și fotografii (pentru a ilustra poziția amplasamentului în raport cu împrejurimile, spre exemplu imagini luate de pe amplasament în toate punctele cardinale principale sau imagini de pe amplasament către vecinătățile cu cea mai mare importanță sub aspectul evaluării de impact – locuințe din apropiere, emisari pentru viitoarele descărcări de ape uzate, terenuri desemnate arii naturale protejate în vecinătate etc. ; în egală măsură, fotografii luate din diferite puncte strategice – de unde poate fi cuprins vizual întregul amplasament, de unde poate fi observată poziția sa față de receptori sensibili etc. - cu amplasamentul sunt utile și, în consecință, e recomandabil să fie introduse).  Cu privire la conținutul și formatul materialelor cartografice din acest paragraf, dar și din restul studiului, în general, facem câteva precizări:    Ar trebui să fie lizibile, adică să poată fi distinse ușor toate elementele conținute;    Ar trebui să fie sugestive, adică să scoată în evidență tocmai componentele teritoriale relevante pentru o identificare facilă a poziției obiectivului – spre exemplu, rețeaua hidrografică, șosele și căi ferate, intravilanele localităților, suprafețele cu pădure, limite de unităţi administrativ teritoriale -, precum și amplasarea relativă în raport cu componentele cele mai importante sub aspectul evaluării impactului – așezările umane, arii naturale protejate, alte proiecte din vecinătate, eventuale perimetre de protecție hidrogeologică etc.-;    Ar trebui să cuprindă pe lângă conținutul propriu-zis și elementele complementare, anume titlul, orientarea, scara și legenda; simbolizarea orientării hărții cu ajutorul unei săgeți reticulare – cu o varietate de opțiuni estetice - este absolut necesară în cazurile în care nu se respectă convenția orientării imaginii cu nordul în partea de sus a paginii/planșei;    Simbolurile folosite în reprezentare și trecute la legendă ar trebui să fie cele convenționale pentru hărțile generale, în situațiile în care există o astfel de standardizare (de exemplu linii albastre continue pentru cursuri de apă permanente, linii albastre întrerupte pentru cursuri de apă temporare, triunghiuri negre pentru marcarea vârfurilor etc.); în multe cazuri specifice în care o astfel de standardizare nu există, simbolurile alese ar trebui să fie cât mai sugestive pentru elementul reprezentat; în toate cazurile însă, poziția și dimensiunea simbolurilor pe hartă trebuie atent alese, astfel încât să nu acopere alte elemente importante     de conținut, dar să poată fi citite;    Pe cât posibil, elementele hărții de fundal (elementele generale, ce constituie cadrul spațial pentru amplasarea aspectelor particulare, pe care dorim să le evidențiem) ar trebui să fie cât mai actuale, cât mai conforme cu stadiul prezent al evoluției mediului natural și construit (hărți topografice, imagini satelitare, aerofotograme etc.).    În cazul strict al proiectelor vizate de prezentul ghid, descrierea generală a amplasamentului amenajării hidroenergetice propuse va conține şi descrierea corpului de apă pe care va fi amplasată, după caz, a captării, a traseului conductelor, a uzinei/centralei, cu referire la hărţi/diagrame pe care zona studiată trebuie să fie clar identificată. Se recomandă ca hărţile utilizate sa fie la scara necesară astfel încât să se poată marca elementele de interes din zona studiată, atât cele ale mediului fizic, cât și cele ale mediului construit, inclusiv referitoare la alte bunuri materiale și de patrimoniu cultural. De exemplu se vor marca, dacă este cazul, aşezările umane (sate, comune) traversate de traseul conductei respectiv, numărul de organizări de şantier propus de titularul proiectului, descrierea celor mai bune locaţii identificate pentru amplasarea organizării/ organizărilor de şantier, descrierea locaţiilor unde amplasarea acestora nu este posibila cu precizarea justificărilor respective.  Este necesară de asemenea evidențierea relației teritoriale cu ariile naturale protejate.       Analiza sensibilității amplasamentului     Prezentarea trăsăturilor amplasamentului și ale împrejurimilor acestuia, cu scopul analizării sensibilității componentelor mediului față de potențiale impacturi ce derivă din amenajarea și activitățile asociate proiectului, reprezintă o parte importantă a evaluării de impact, având în vedere că prezintă stadiul la care se va face permanent raportarea în evaluare.  Cu alte cuvinte, se prezintă referința de care se va ține cont în evaluare, denumită sugestiv alternativa 0. Pe de altă parte, în logica procedurii integrate a evaluării de mediu, prezentarea atentă a trăsăturilor componentelor naturale și antropice din perimetrul analizat pentru un proiect poate scoate în evidență efecte asupra condițiilor de mediu locale ca urmare a derulării altor proiecte în vecinătate, contribuind așadar la o analiză generală a efectelor asupra mediului într-un teritoriu, ceea ce depășește strict evaluarea orientată pe proiect. Astfel pot fi puse într-o lumină mai clară impacturile cumulative, atât în cazul unor proiecte similare (alte proiecte pentru instalaţii de producere a energiei hidroenergetice, captare de apă în alte scopuri etc.), cât și în cazul unor     proiecte diferite, dar care interferează teritorial (spre exemplu, derularea simultană a unui proiect de infrastructură rutieră și a altora de exploatare și sortare a agregatelor minerale).  Sensul general al informațiilor din cadrul acestui paragraf este de-a ajuta într-o cât mai mare măsură în procesul ulterior de estimare a efectelor asupra mediului și în special a eventualelor efecte semnificative asupra mediului, fiind așadar necesară evidențierea celor mai relevante aspecte ale componentelor mediului în raport cu proiectul care urmează a fi analizat. Nu este, cu alte cuvinte, deloc relevantă doar o prezentare generală a arealului, a fiecărei componente a mediului natural și construit, nu sunt relevante date generale specifice unor unități teritoriale vaste, din care și perimetrul analizat face parte (prezentarea întregului curs de apă sau a întregii unități geografice în care acesta este amplasat, e.g. prezentarea întregului cadru natural și construit al Munților Maramureșului, în situația în care trebuie analizată o amenajare hidroenergetică situată pe râul Ruscova).  Pentru proiectele din actualul ghid, e prioritar a se face mențiuni cu privire la componentele Relief, Soluri și Geologie:    Trăsăturile morfometrice ale amplasamentului (panta, expoziția versanților, gradul de fragmentare); în măsura în care situația o permite – suprafețe mari și relief variat -, realizarea de hărți tematice în acest scop;    Suprafețe afectate de eroziune în suprafață și în adâncime; suprafețe afectate de alunecări de teren; tasări ale solurilor;    Tipul și profilul versanților care delimitează cursul de apă pe care se va amenaja proiectul.     Componenta Hidrică (rețea de suprafață și ape subterane)  Pornind de la amprenta propusă a proiectului, se va analiza bazinul hidrografic în care acesta este situat, se vor face observații cu privire la parametri ai scurgerii pe amplasament (direcția scurgerii, dacă este concentrată sau în suprafață), se va amplasa perimetrul pe o hartă a rețelei hidrografice în raport cu cumpenele de ape pentru a distinge ce curs/cursuri de apă drenează această suprafață. În continuare, se va analiza cursul de apă pe care se va menaja proiectul, făcându-se observații cu privire la debitul său, în detaliu, inclusiv debitul multianual, la caracteristicile cursului (amenajat, neamenajat, îndiguit, cu apărări de mal etc.), la eventuale deversări de ape uzate sau ape meteorice în apropierea amplasamentului, în amonte și în aval de acesta. Se vor documenta și eventuale captări de apă din subteran sau din surse de suprafață, de pe perimetru sau din vecinătatea acestuia, vor fi delimitate perimetre de protecție hidrogeologică,     dacă există. Orice alte utilizări ale apei din corpul de apă vizat de proiect, atât amonte de captare, dar cu precădere în aval de aceasta. La fel, orice surse de poluare a apei, atât la nivelul corpului de apă de suprafață, cât și la nivelul freaticului, trebuie menționate. Se vor prezenta datele din studiul hidrologic, acest studiu fiind obligatoriu în cazul unor astfel de proiecte. De asemenea, dacă avizul de gospodărire a apelor a fost emis la momentul elaborării RIM, se vor prezenta și informaţii relevante din cadrul acestuia.  Forajele hidrogeologice disponibile, în cazul în care există, va trebui să fie folosite pentru a exprima, cel puțin descriptiv, distribuția freaticului în limitele amplasamentului (nivelul apelor freatice de mică adâncime și direcția de curgere a acestora). De asemenea, o analiză a modului de acoperire a terenurilor în raport cu scurgerea de pe versant este utilă, pentru a distinge vulnerabilități diferite față de eroziunea fluviatilă, dacă este cazul.  În raport cu proiectul propus, se va/vor analiza în mod deosebit locul/locurile prin care se propune deversarea apelor pluviale de pe amplasamentul centralei hidroelectrice.  Calitatea aerului   În cadrul acestui paragraf vor fi făcute observații cu privire la calitatea generală a aerului în zona amplasamentului (prezența unor surse de poluare a aerului în vecinătate, existența sau lipsa unor curenți atmosferici – e.g. curenți de vale – etc.), acordându-se o atenție deosebită poluanților specifici activităților de șantier (pulberi în suspensie și sedimentabile), dar și celor din transporturi  (CO 2 , NO x , SO 2 ).  Zgomot și vibrații  Situația inițială privind zgomotele și vibrațiile în perimetrul amplasamentului va fi exprimată prin prezentarea surselor de zgomot și vibrații din vecinătate, dar și prin identificarea receptorilor sensibili la acest tip de impact. Astfel, vor fi făcute aprecieri cu privire la distanțele până la cele mai apropiate locuințe sau până la obiectivele de utilitate publică aflate în apropiere (școli, centre de vârstnici, spații de agrement etc.) ori până la alte obiective economice, publice sau private. De asemenea, vor fi făcute aprecieri și cu privire la relația de vecinătate cu spații naturale cu potențial caracter sensibil: păduri care ar putea găzdui animale sensibile la zgomote, locuri de adăpat pentru animale etc.  Clima  Se vor prezenta parametri climatici care au o anumită relevanță pentru acest tip de activitate, precum direcția dominantă și intensitatea vântului pe direcții, precipitații, prin raportare la datele provenite de la stațiile meteo din vecinătate. Suplimentar, se vor face aprecieri cu privire la     condițiile locale de microclimat.  Flora și fauna (componentele biotice)     Analiza modului de acoperire a terenurilor și realizarea unei hărți a modului de acoperire a terenurilor (e.g. după modelul Corine Land Cover, ) pentru a ilustra situația de ansamblu privind tipurile de vegetație dominantă; situația de moment poate fi completată și cu o analiză istorică, prin compararea imaginilor satelitare din ultimele 2-3 decade;    Descrierea vegetației de pe amplasament (captare, aducțiune, centrala propriu-zisă) și din împrejurimi: precizarea claselor de habitate – stâncării, ape dulci continentale, mlaștini, păduri de conifere, plantații de arbori, terenuri arabile etc. -, a stării de conservare a acestora, a principalelor presiuni la care sunt supuse; menționarea prezenței habitatelor listate în anexa 1 a Directivei Habitate; evidențierea speciilor rare, endemice, reprezentative pentru un anumit tip de habitat, a celor listate în anexa 2 a Directivei Habitate (a se vedea exemplul din caseta 2). Pentru că un astfel de proiect are un amplasament liniar (de-a lungul cursului de apă, în cazul aducțiunii), se recomandă a se descrie vegetația pe o rază de circa 50 m de o parte și de alta a amplasamentului aducțiunii. Trebuie acordată o atenție deosebită distribuției aninișurilor în amplasament pentru a se putea evalua în mod corect amplitudinea și magnitudinea impactului asupra acestora și analiza alternativelor.    În mod similar, o descriere a faunei prezente în perimetrul viitorului proiect și în împrejurimile acestuia, menționarea caracterului rar, endemic sau reprezentativ al speciilor, listarea lor în anexa 2 a Directivei Habitate (a se vedea exemplul din caseta 3); Se va pune accent pe speciile de pești, de nevertebrate acvatice, de amfibieni, vidră și alte specii care sunt legate de ecosistemul acvatic în care se va implementa proiectul.    Estimarea arealului ocupat de fiecare specie, a dimensiunii populației sale, în funcție de cerințele specifice ale fiecărei specii, dependența de un anumit habitat;    Identificarea unor locuri sau areale cu semnificații deosebite pentru faună, precum locuri de hrănire, de adăpare, de reproducere, marcare, locuri de cuibărit, areale umede folosite în pasaj de specii migratoare de păsări, coridoare ecologice etc.;    Menționarea  ariilor  naturale  protejate  desemnate  în  vecinătatea  amplasamentului, precizându-se datele lor de identificare (categoria, suprafața, motivele desemnării, administrarea etc.); în cazul siturilor Natura 2000 se recomandă și atașarea Formularului standard Natura 2000; pentru ariile protejate de interes județean se va urmări delimitarea cât mai exactă a suprafeței acestora, pe baza indiciilor disponibile (parcele cadastrale,     descrieri de la momentul desemnării prin Decizii ale CJ, repere din teren ș.a.m.d.); toate ariile protejate trebuie amplasate pe o hartă care va avea ca fundal imagini satelitare recente sau modul de acoperire a terenurilor.             Analiza vegetației din zona de implementare a proiectului, s-a realizat atat pentru zona de implementare a proiectului (captare, stabilizare maluri, amplasare conducte, constructie hidrocentrala), cât si pentru o zona tampon de 50 m in stanga si 50 m in dreapta traseului conductelor si a constructiilor. Acesta zona este figurata pe harta cu contur rosu.  Astfel, dintre habitatele identificate in bazinetul raului pe care se va implementa proiectul, prezente in zona de implementare a proiectului si in zona tampon sunt:      3230 Vegetaţie lemnoasa cu Myricaria germanica de-a lungul raurilor montane - Tufarişuri dacice de catina mica (Myricaria germanica);       6430 - Comunitati de liziera cu ierburi inalte higrofile de la nivelul campiilor, pana la cel montan si alpin - Comunitaţi sud-est carpatice de buruienişuri inalte cu Telekia speciosa şi Petasites hybridus;       9110 Paduri tip Luzulo-Fagetum;       91V0 Paduri dacice de fag (Symphyto-Fagion).       Vegetatie ruderala.   Aceste habitate sunt descrise în cele ce urmează din punctul de vedere al compoziției floristice, funcțiilor și stării de conservare.    Caseta 1. Exemplu de descriere a habitatelor de pe un amplasament al unui proiect de producere a energiei hidroelectrice             Sectorul pe care este proiectata preluarea de debite se afla la 740 m altitudine, in padurea de amestec, laţimea medie a albiei minore este de 4 m (laţimea maxima – 6 m), la debite normale adancimea medie a apei este de 40 cm (adancimea maxima – 60 cm), substratul este format din bolovani, stanci şi pietriş. Cursul raului prezinta despletiri ale albiei.  Comunitaţile de macronevertebrate bentonice din cele doua sectoare de rau analizate prezinta o structura caracteristica raurilor montane. Sunt prezente, cu abundenţe mari, specii reofile şi oxifile sensibile la impactul antropic, ceea ce indica o stare ecologica apropiata de cea naturala a raului.  Prezenţa indivizilor aparţinand speciilor Cottus poecilopus, Phoxinus phoxinus şi Barbatula barbatula, releva un sector de rau care  nu  este intr-un regim ecologic natural 100%, in sectorul de trecere dintre subzona inferioara a pastravului şi acea a lipanului şi a mrenei de munte (conform zonarii ihtiologice a Romaniei - Banarescu, 1964). Absenţa indivizilor de pastrav indigen in acest sector poate fi explicata prin impactul direct asupra raului a exploatarilor forestiere din amonte (posibila şi datorita influenţei unui regim modificat al suspensilor din apa raului).  Laţimea medie a albiei minore a raului in zona proiectata pentru restituire de debite este la o altitudine de 620, de 7 m (laţimea maxima – 8 m), la debite normale adancimea medie a apei este de 30 cm (adancimea maxima – 60 cm). Substratul este format din bolovani, stanci şi pietriş, in zonele lenitice pietrele sunt acoperite cu un strat subţire de mal; unele pietre sunt acoperite cu muşchi.  Comunitaţile de macronevertebrate bentonice din cele doua sectoare de rau analizate prezinta o structura caracteristica raurilor montane. Sunt prezente, cu abundenţe mari, specii reofile şi oxifile sensibile la impactul antropic, ceea ce indica o stare ecologica naturala a raului.   Prezenţa indivizilor aparţinand specilor Salmo trutta fario, Cottus poecilopus şi Phoxinus  phoxinus, in statia de prelevare  S  5,  releva un sector de rau in regim natural, cu o stare ecologica  buna, in subzona inferioara a pastravului.     Caseta 2. Exemplu de descriere a faunei de pe un amplasament     Peisajul  Este destul de dificil de realizat o prezentare obiectivă a peisajului dintr-un anumit areal, totuși se recomandă a se ține cont de câteva informații, precum: a. încadrarea peisagistică a perimetrului (dacă perimetrul face parte dintr-o singură unitate de peisaj sau conține părți din mai multe unități –  e.g. …..ne aflăm pe o pășune de n hectare, dintre care proiectul vizează doar 10%.... ori ….. perimetrul este împărțit între pădure, stâncărie și pășune….. ), b. morfologia locală –  versant, terase, luncă, culme de deal, terasare antropică, teren accidentat, eroziune în adâncime etc.  -, c. vizibilitatea perimetrului din diverse puncte relevante – din localități învecinate, din puncte de belvedere de pe trasee turistice, de pe șosele sau căi ferate etc.  Ființe umane    Profilul economic al localității/lor din vecinătate, oportunități de angajare, nivelul de pregătire profesională a locuitorilor, structura ocupațională a populației, migrațiile pentru muncă – zilnice, sezoniere, pe perioade mai lungi;    Profilul social al comunităților locale – structura demografică a populației, nivelul de educație, gradul de încadrare în muncă, servicii disponibile la nivel local ș.a.m.d.;       Investigații sociologice cu privire la atitudinea comunității locale față de un astfel de proiect, investigații referitoare la poziția oamenilor față de raportul dezvoltare economică-protecție a naturii;    Identificarea intereselor față de corpul de pe care se va implementa proiectul (utilizări ale apei etc.): discuții cu proprietarii de terenuri, discuții cu autoritățile locale, discuții cu liderii de opinie ai comunității;    Identificarea unor valori sociale atribuite perimetrului aflat în analiză sau vecinătăților sale potențial afectate de implementarea proiectului (direct, indirect, vizual): locuri sacre, locuri asociate unor legende locale, locuri cu specific recreațional, resurse locale de subzistență – izvoare, plante medicinale etc.  Bunuri materiale și patrimoniu cultural    Realizarea unei hărți privind modul de utilizare a terenurilor, pe care se vor indica intravilane de localități, construcții rezidențiale izolate, folosințe agricole, industriale, silvice, de agrement ș.a.m.d.;    Orice alte utilizări ale terenurilor din vecinătate, care ar putea fi relevante în evaluare, trebuie menționate: prezența unor marcaje turistice, alte captări ale apei, zone de recreere în apropiere etc.;    Precizarea elementelor de infrastructură tehnico-edilitară situate pe amplasament ori în vecinătate, precum și amplasarea poziției sau traiectoriei lor pe hartă: linii electrice, magistrale de gaz metan, conducte de apă, rețele de canalizare, stații de transformare, captări de apă, stații de tratare sau de epurare a apelor uzate, stații de tratare a apelor industriale etc.;    Existența unor obiective socio-culturale – monumente istorice, situri arheologice, monumente arhitectonice, cimitire etc. – amplasate pe perimetru, în apropierea sa ori a drumurilor de acces pe perimetru; în cazul în care acestea există, trebuie documentate și amplasate pe o hartă, pe care trebuie indicate și punctele de acces către fiecare; fotografii cu fiecare astfel de sit, pentru o mai bună identificare, sunt de asemenea recomandate;    Menționarea oricăror alte bunuri materiale observate pe amplasament ori în vecinătatea acestuia.             DESCRIEREA   PROIECTULUI   ŞI   A   PRINCIPALELOR ALTERNATIVE    Informații privind structura industriei de profil la nivel european şi național  Hidroenergia joacă un rol cheie în implementarea Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile și contribuie la atingerea țintelor EU pentru perioada 2020 – 2030. Ca toate activitățile economice bazate pe utilizarea corpurilor de apă, industria hidroenergetică trebuie să se conformeze prevederilor legislației de mediu europene care au ca scop protecția și restaurarea stării bune de conservare a rârurilor și lacurilor din Europa. Aceste prevederi sunt parte a Directivei Cadru Apă, a Directivei privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații, a Directivelor Păsări și Habitate și a Directivelor EIM și SEA.  Conform Strategiei Energetice a României 2016-2030, cu perspectiva anului 2050, în anul 2015, structura națională a producției de energie electrică a fost următoarea: 28% cărbune (în principal lignit), 27% hidro, 18% nuclear, 13% gaz natural, 11% eolian, 2% fotovoltaic și 1% biomasă. În  perioada ianuarie-octombrie 2016, structura producției a fost: 29% hidro, 25% cărbune, 18%  nuclear, 15% gaz natural, 10% eolian, 2% fotovoltaic și 1% biomasă.  Hidroenergia constituie principalul tip de SRE. Centralele hidroelectrice au un randament ridicat, iar energia stocată în lacuri de acumulare este disponibilă aproape instantaneu, ceea ce le conferă un rol de bază pe piața de echilibrare. Cum o mare parte din centralele hidroelectrice au fost construite în perioada 1960-1990, sunt necesare investiții în creșterea eficienței. Compania Hidroelectrica are în curs de realizare, până în 2020, investiții totale de peste 800 mil €, care includ finalizarea a circa 200 MW capacități noi, precum și modernizarea și retehnologizarea capacităților existente.  Strategia prevede, până în 2030, o creștere ușoară a capacității hidroenergetice, prin finalizarea proiectelor noi în curs de desfășurare. Rolul esențial jucat de hidroenergie pe piața de echilibrare va trebui întărit prin realizarea la timp a lucrărilor de mentenanță și retehnologizare.  Potențialul hidroenergetic este însă deja utilizat în bună măsură, deși există posibilitatea de a continua amenajarea hidroenergetică a cursurilor principale de apă, cu respectarea bunelor practici     de protecție a biodiversității și ecosistemelor.  Strategia prevede o creștere ușoară a capacității hidroenergetice, prin finalizarea proiectelor în curs de desfășurare. Rolul esențial jucat de hidroenergie pe piața de echilibrare va trebui întărit prin realizarea la timp a lucrărilor de mentenanță și retehnologizare. Capacitățile hidroelectrice pot asigura servicii tehnologice de sistem (STS), cu variații ale producției instantanee de până la 4500 MW în 24 de ore.       Descrierea celor mai bune practici disponibile  Producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile, respectiv prevenirea intensificării efectului de seră, sunt aspecte extrem de importante în contextul energeticși climatic actual. În același timp, producerea de energie din surse regenerabile trebuie să nu conducă la degradarea corpurilor de apă sau a speciilor și habitatelor de interes comunitar. Aceste deziderate ar putea fi îndeplinite integrat printr-o abordare unitară și printr-o planificare strategică.  Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea a publicat în anul 2013 o serie de recomandări care să atenueze conflictele între producerea energiei hidroelectrice pe de o parte și starea corpurilor de apă sau protecția speciilor și habitatelor, pe de altă parte. Acestea sunt redate în cele ce urmează ( Ghid privind cerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul legislației UE privind natura, 2018 ):    Proiectele de amenajări hidroenergetice trebuie să respecte principiile sustenabilității, ținând seama de factorii de mediu, sociali și economici într-un mod cât mai echilibrat.    Producerea de energie din surse regenerabile, precum energia hidroelectrică, ar trebui să facă parte dintr-o abordare holistică a politicilor energetice (un plan energetic național care să includă planuri de acțiune privind energia din surse regenerabile). Potențialul neexploatat al surselor regenerabile, economiile de energie și creșterea eficienței energetice reprezintă aspecte importante, de care această abordare ar trebui să țină cont.    Pentru a asigura sustenabilitatea amenajărilor hidroenergetice și pentru a echilibra diferitele interese publice, strategiile naționale/regionale privind energia hidroelectrică ar trebui să fie elaborate pe baza acestor principii directoare la nivel de bazin hidrografic. Aceste strategii ar trebui să ia în considerare utilizarea multifuncțională a infrastructurii hidroenergetice (controlul inundațiilor, alimentarea cu apă etc.) și efectele sale asupra mediului (inclusiv pe cele cumulate).       Evaluarea intereselor publice la nivel național/regional trebuie făcută într-un mod transparent, structurat și reproductibil, bazat pe criterii și informații relevante, implicând participarea publicului într-o fază incipientă a procesului decizional.    În general, producția de energie din surse regenerabile nu este considerată a fi de interes public major în sine. Un proiect hidroelectric nu este în mod automat de interes public major doar pentru că va genera energie din surse regenerabile. Fiecare caz trebuie evaluat pe baza propriilor caracteristici, în conformitate cu legislația națională.    Implicarea cetățenilor și a grupurilor de cetățeni, a părților interesate și a ONG-urilor ale căror interese sunt afectate de un proiect hidroenergetic este esențială pentru optimizarea proceselor de planificare și pentru ajungerea la o înțelegere comună și la acceptarea punerii în practică a noilor proiecte hidroenergetice.    Amenajările hidroenergetice trebuie să țină seama de  efectele schimbărilor climatice asupra ecosistemelor acvatice și asupra resurselor de apă  (reziliența habitatelor din zonele de râu, debitul și modificările sezoniere ale acestuia).    Ar trebui promovată modernizarea tehnică a hidrocentralelor existente, în vederea creșterii producției de energie a acestora. Aceste tipuri de îmbunătățiri sunt cele mai ecologice modalități de atingere a obiectivelor de mediu (de exemplu, pe cele ale DCA).    Modernizarea tehnică a hidrocentralelor existente ar trebui să fie corelată cu criteriile ecologice legate de protejarea și îmbunătățirea stării apelor. Strategiile și instrumentele naționale în domeniul energetic ar trebui să utilizeze stimulente sau etichete ecologice pentru a promova și a susține financiar modernizarea tehnică.    Combinarea modernizării tehnice cu reabilitarea ecologică a instalațiilor hidroelectrice existente reprezintă o soluție avantajoasă atât din punctul de vedere al producerii de energie, cât și din cel al îmbunătățirii condițiilor de mediu.    Pentru construirea de noi centrale hidroelectrice se recomandă o abordare bazată pe planificare strategică (asociată planului de acțiune privind energia din surse regenerabile și planului de management al bazinelor hidrografice). Această abordare ar trebui să se bazeze pe o evaluare pe două niveluri (fiecare cuprinzând liste de criterii recomandate), și anume evaluarea națională/regională, urmată de evaluarea specifică proiectului. Abordarea este în conformitate cu principiul prevenirii și al precauției, precum și cu principiul „poluatorul plătește”.    Într-o primă etapă se identifică sectoarele fluviale în care amenajările hidroenergetice sunt     interzise de legislația/acordurile naționale/regionale (zonele de excludere). Într-o a doua etapă sunt evaluate toate celelalte sectoare, utilizându-se o matrice de evaluare și o schema de clasificare.    Evaluarea națională/regională este un instrument care ajută administrațiile să direcționeze noile hidrocentrale către zonele în care se preconizează că efectele asupra mediului vor fi minime. Acest lucru poate fi realizat prin integrarea cerințelor privind producția de energie hidroelectrică și a necesităților ecosistemului și prin sprijinirea luării deciziilor pe baza unor criterii clare și transparente, care să includă aspecte legate de gestionarea energiei, precum și de mediu și peisaj. Acolo unde este cazul, trebuie luate în considerare și aspectele transfrontaliere sau specifice întregului bazin al Dunării.    Evaluarea națională/regională este benefică atât pentru sectorul mediului și al apelor, cât și pentru sectorul hidroenergetic, deoarece sporește previzibilitatea procesului de luare a deciziilor și mărește transparența în cazurile în care este probabil să se emită autorizații pentru noi proiecte.    Dacă evaluarea la nivel național/regional are mai degrabă caracter general, evaluarea specifică proiectului clasifică sectoarele fluviale în funcție de adecvarea lor pentru utilizarea potențialului hidroenergetic și oferă o evaluare mai detaliată și mai aprofundată a beneficiilor și a efectelor proiectului concret. Acest lucru contribuie la stabilirea adecvării sau a neadecvării unui proiect la caracteristicile unui amplasament specific. Evaluarea specifică proiectului se realizează ca răspuns la o cerere de emitere a unei autorizații pentru o centrală hidroelectrică nouă și, prin urmare, depinde de modul specific în care a fost conceput proiectul.    Politicile actuale și noile evoluții în materie de politici, în special punerea în aplicare a legislației UE și a Strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Dunării, ar trebui reflectate în mod corespunzător.    Pentru a sprijini sectorul hidroenergetic în cel mai sustenabil mod posibil, sistemele de stimulente pentru noile proiecte hidroenergetice ar trebui să țină seama de rezultatele abordării bazate pe planificare strategică și de măsurile adecvate de atenuare.    Pentru a minimiza efectele negative ale instalațiilor hidroelectrice asupra ecosistemelor acvatice, trebuie stabilite  măsuri de atenuare . Dacă legislația națională prevede dispoziții în acest sens, se pot compensa pierderile de producție de energie hidroelectrică generate de aplicarea măsurilor de atenuare la hidrocentralele existente.       Asigurarea migrației peștilor și a debitelor ecologice reprezintă măsuri prioritare pentru menținerea și îmbunătățirea stării ecologice a apelor.    Alte măsuri de atenuare, cum ar fi îmbunătățirea gestionării sedimentelor, minimizarea efectelor negative ale fluctuațiilor artificiale ale nivelului apei (debitele pulsatorii), menținerea stării apelor subterane sau refacerea habitatelor de anumite tipuri și a zonelor riverane, sunt aspecte importante pentru ecologia râurilor și a zonelor umede care depind direct de ecosistemele acvatice. Aceste măsuri ar trebui, prin urmare, să fie luate în considerare de la conceperea proiectului, ținându-se seama de raportul cost-eficacitate și de siguranța aprovizionării cu energie electrică.    În ciuda eforturilor de a integra considerentele de mediu în amenajarea cursurilor de apă pentru a obține hidroenergie, Europa se confruntă în continuare cu mari probleme legate de amenajările existente. Din rațiuni energetice și economice, funcționarea acestora trebuie să continue, astfel încât se caută soluții pentru prevenirea/reducerea impactului acestora asupra apei și mai ales asupra ecosistemelor acvatice și ripariene. În continuare se prezintă câteva exemple de  bune practici  în acest sens, sintetizate din  Ghidul privind cerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul legislației UE privind natura.     Barajul Kembs din Alsacia, Franța, aproape de granița cu Germania și Elveția, fiind de interes pentru toate cele trei țări. Complexul are în funcțiune 4 hidrocentrale, este amenajat pe Rin, canalizând apa către Grand Canal d’Alsace, și întinzându-se pe o lungime de circa 50 de km. Pentru a diminua impactul asupra ecosistemului acvatic, s-au luat o serire de măsuri care au contribuit semnificativ la îmbunătățirea calității mediului, Printre aceste măsuri se numără:    Crearea unui coridor între Grand Canal d’Alsace și o zona umedă Petite Camargue Alsacienne, care are regim de protecție, asigurând astfel debitul ecologic necesar funcționării acesteia;     Construcția a două noi pasaje pentru pești;     Execuția unor lucrări de eroziune controlată, respectiv amenajarea unor paturi de pietriș mobil care va permire instalarea de vegetație și va facilita depunerea icrelor de către speciile de pești;     Amenajarea unui braț mort al Rinului, respectiv renaturalizarea acestuia pe o lungime de 8 km;     Conversia unor terenuri cultivate cu o suprafață de circa 100 de ha în zonă umedă,      cum era originar.    Revitalizarea ecologică a cursului Rinului Superior. Pe Rinul superior (care traversează Elveția și Germania) sunt amenajate 11 hidrocentrale, respectiv o serie de diguri, praguri. Aceste amenajări perturbă dinamica naturală, afectează transportul de sedimente, eroziunea naturală. Pentru a reduce impactul major asupra ecosistemului acvatic, s-a elaborat un plan de acțiune cu măsuri de renaturalizare a cursului de apă și de îmbunătățire a transportului de sedimente. Acest plan este în momentul de față în discuții privind fezabilitatea.    Construirea unor scări de pești pe râul Inn, Germania, aferente celor 4 hidrocentrale existente aici. Pe lângă aceste scări de pești, au fost de asemenea amenajate zone de depunere a icrelor, habitate pentru puiet, zone de sedimentare etc. Deși au avut la bază studii științifice și consultări, eficacitatea acestor măsuri va fi monitorizată pe o perioadă de10 ani.    Cele mai bune tehnici disponibile pentru a se asigura că impactul amenajărilor hidroenergetice asupra cursurilor de apă nu este semnificativ trebuie fundamentat foare bine din punct de vedere științific. Deși nu face referire directă la o amenajare hidroenergetică, există  o hotărâre a CUEJ cu privire la eficiența scărilor de pești, respectiv hotărârea 142/2016 . Speța vizează o centrală de cărbune din Hamburg, pentru a cărei răcire se prelevează o cantitate mare de apă din fluviul Elba, fapt care afectează speciile de pești și alte specii acvatice, fiind o rută de migrare  pentru anumite specii de pești care figurează în anexa II la Directiva habitate . Acordul de mediu pentru centrală a fost obținut în anul 2008 și a fost efectuată o evaluare a impactului asupra mediului. Evaluarea a arătat că dacă se construiește o scară de pești (a doua existentă în zonă), impactul nu va fi semnificativ. Curtea a constatat că atâta vreme cât evaluarea de impact nu oferea argumnete definitive privind eficacitatea scării, ci doar preciza ca se estimează că efectele negative vor fi atenuare, dar că acest lucru va fi pus în evidență cu certitudine doar în urma unei monitorizări post implementare,  evaluarea nu a fost în măsură să garanteze lipsa oricărei îndoieli rezonabile cu privire la faptul că centrala respectivă nu va avea efecte negative asupra integrității rețelei Natura 2000.        Descrierea proiectului     Hidrocentrala este o centrală electrică folosită pentru a transforma energia mecanică produsă de     apă în energie electrică.  Un proiect de producere a energiei electrice utilizând energia hidraulică cuprinde în cele mai multe cazuri patru componente principale:    captarea apei prin intermediul unor prize, stăvilare sau baraje;    transportul apei prin intermediul unei conducte de aducțiune;    transformarea energiei hidraulice in energie mecanica și ulterior electrică prin intermediul echipamentelor existente în cadrul unei centrale electrice;    transferul energiei electrice către Sistemul Energetic National.  Cel mai frecvent utilizate instalații hidroelectrice sunt următoarele ( Ghid privind cerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul legislației UE privind natura, 2018 ):    Centralele hidroelectrice amplasate pe firul apei.   În sistemele hidroelectrice amplasate pe firul apei, producția de energie electrică este determinată de debitul existent și de diferența de nivel de pe cursul unui râu. Acest tip de instalație folosește debitul natural al cursului de apă pentru a produce energie electrică. Nu există nicio intenție de a acumula apă și de a o folosi ulterior. Acesta este tipul cel mai obișnuit pentru hidrocentralele mici, dar poate fi întâlnit și la cele mari.     Centralele hidroelectrice cu acumulare, pe firul apei:  un rezervor de acumulare oferă posibilitatea de a stoca apa în perioadele cu cerere scăzută, pentru a o elibera în perioadele de vârf. Prin urmare, capacitatea de producție depinde într-o măsură mai mică de disponibilitatea debitului apei. Astfel de rezervoare pot asigura o acumulare zilnică, sezonieră sau anuală, permițând astfel satisfacerea cererii de energie electrică în perioadele de vârf și facilitând integrarea în sistemul energetic a energiei produse din surse regenerabile variabile, de exemplu din energia eoliană.     Centralele hidroelectrice cu lac de acumulare . Tradiționala centrală hidroelectrică cu lac de acumulare are un rezervor de dimensiuni suficient de mari pentru a permite acumularea apei atât în timpul anotimpurilor ploioase, cât și a celor secetoase. Apa se acumulează în spatele barajului și este disponibilă oricând este necesar. O astfel de centrală poate fi utilizată eficient pe tot parcursul anului, fie ca centrală de bază, fie ca centrală de vârf, în funcție de necesități.     Centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompare . Acestea se bazează pe rezervoare amplasate la diferite altitudini, care fac posibilă producerea unei cantități suplimentare de energie electrică în timpul perioadelor cu cerere foarte ridicată. Apa          este pompată în rezervorul superior în perioadele cu cerere scăzută și este eliberată prin turbine în rezervorul inferior atunci când cererea este ridicată. Centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompare nu sunt excluse din Directiva privind energia din surse regenerabile, însă nu sunt luate în considerare în statisticile privind energiile din surse regenerabile.     Descrierea proiectului în cadrul RIM va conţine cel puţin următoarele informaţii:  Descrierea caracteristicilor generale ale proiectului:    Încadrarea în schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic, corelarea funcţională sub aspect hidrotehnic cu alte lucrări;    Clasa de importanţă a lucrării;    Valorificarea potenţialului hidroenergetic, debit minim în albie, debit asigurat pentru celelalte folosinţe din aval, debit de servitute, debit ecologic, necesarul de apă pentru realizarea proiectului, cu referire la debitele zilnice, orare, anuale;    Descrierea succintă a obiectivelor componente ale amenajării, putere instalată în MW, număr şi tip turbine, captări, inclusiv lucrările de barare, bazine compensatoare, aducţiuni, centrală, echipamente, regim de exploatare, eventuale măsuri şi lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;    Profile transversale şi longitudinale.  Descrierea etapelor proiectului:  Investigaţii premergătoare fazei de construcţie (ex. analize de sol, studii topografice, geotehnice, hidrologice)  Lucrările de pregătire a amplasamentului se vor referi la fiecare dintre cele de mai jos, după caz:    Îndepărtarea vegetaţiei de pe terenul existent: suprafeţele împădurite afectate; dacă este cazul, suprafeţele împădurite incluse în situri Natura 2000 vor fi menţionate separat; se va menţiona de asemenea pierderea anumitor specii indigene sau pierderile de diversitate genetică, dacă este cazul; se vor preciza măsurile de compensare a suprafețelor scoase din fondul forestier (suprafețe reîmpădurite, localizarea acestora);    Îndepărtarea stratului vegetal, excavatii pentru atingerea cotei de fundare si pregătirea terenului pentru constructie.   Descrierea organizării (organizărilor) de santier  trebuie să cuprindă următoarele, după caz:    Amplasamentul/amplasamentele organizării de șantier/organizărilor de șantier;       Suprafaţe de teren ocupate temporar pe perioada construcției și descrierea acestora;    Amenajările necesare organizării de șantier (îngrădire, locuri special amenajate pentru depozitarea materiilor prime și a deșeurilor, barăci etc.)    Modalităţi de alimentare cu apă (menajeră şi tehnologică, dacă este cazul);    Instalaţii pentru tratarea şi/sau îndepărtarea efluenţilor lichizi.  Descrierea etapei de construcție:     Durata lucrărilor de construcție;    Suprafețe de teren ocupate definitiv;    Etapizarea lucrărilor de construcție (dacă este cazul);    Estimarea personalului care va fi implicat în lucrările de construcție;    Descrierea lucrărilor civile necesare construcției captării, aducțiunii, centralei, rețelei electrice, inclusiv lucrările de protecție a malurilor sau de regularizare a albiei, dacă este cazul;    Echipamente și tehnologii utilizate la construcție;    Materii prime și resurse naturale și energetice necesare la construcție (tip, cantitate, periculozitate, mod de depozitare);    Descrierea elementelor constructive ale proiectului ( captare:  prag deversor; stavile; camp de spalare; front de captare; bazin deznisipator; scari de pesti; culee; aparari de mal; sistem de masurare debit uzinat si debit tranzitat prin scara de peşti, alte elemente importante care variază de la caz la caz;  aducțiune : lungime, diametru, tip conducte, alte elemente importante care variază de la caz la caz;  centrala:  suprafață, înălțime, canal de fugă, turbine, generatoare, echipamente auxiliare etc.;  liniile electrice:  lungime, modul de transmisie al energiei (aerian, subteran), post de transformare, record, alte elemente importante care variază de la caz la caz.  Se va avea în vedere ca în cadrul RIM să fie prezentate toate componentele proiectului, inclusiv transportul energiei către Sistemul Energetic Naţional.   Descrierea etapei de funcționare:    Se va descrie fluxul tehnologic în perioada funcționării;    Se vor descrie instalațiile principale ale proiectului.  Descrierea etapei de dezafectare:     Se va menționa durata estimată de viață a proiectului;       Se vor preciza elementele proiectului care se vor dezafecta și se va face un inventar al acestora;    Se vor descrie principalele operații care vor fi efectuate în cazul dezafectării obiectivului.         Analiza alternativelor     În cadrul acestui capitol sunt prezentate modul de selectare, descriere și evaluare a alternativelor rezonabile ale proiectuilui, aşa cum prevede Directiva EIM. În contextul procesului EIM, alternativele sunt modalități diferite de a realiza proiectul pentru a îndeplini obiectivul convenit. Alternativele pot lua diverse forme și pot varia de la ajustări minore la proiect, la o regândire completă a proiectului.  Conform prevederilor articolului 5, alineat 1 al Directivei, respectiv ale anexei IV, punctul 2, a acesteia, titularul proiectului trebuie să includă în RIM:    descrierea alternativelor studiate;    indicarea principalelor motive pentru selectarea opțiunii alese în ceea ce privește impactul asupra mediului.  Vor fi luate în analiză doar alternativele relevante pentru proiectul propus şi fezabile din punct de vedere tehnic.  O alternativă poate fi considerată nefezabilă dacă:    Există obstacole tehnologice: costurile ridicate ale unei tehnologii impuse pot împiedica considerarea acesteia ca fiind o opțiune viabilă sau lipsa dezvoltării tehnologice poate împiedica luarea în considerare a anumitor opțiuni;    Există obstacole bugetare: sunt necesare resurse adecvate pentru a implementa alternativele de proiect;    Există obstacole din partea părților interesate: părțile interesate care se opun unei alternative de proiect pot face o anumită opțiune neatractivă;    Există obstacole juridice sau de reglementare: pot exista instrumente de reglementare care limitează / interzic dezvoltarea unei anumite alternative.  Anexa IV la directivă oferă câteva exemple de tipuri de alternative care trebuie luate în considerare și care includ:    Proiectare/tehnologie (tip de captare, tip de turbine, număr de turbine, capacitate instalată, debite de apă utilizate etc.);       Locație (se va face în mod obligatoriu referire la poziţia elementelor componente ale proiectului faţă de receptorii sensibili);    Dimensiune;    Scară.     Numărul alternativelor nu este impus, acesta este practic nelimitat, totuşi practica generală poate să dicteze câte alternative trebuie luate în considerare. Se recomandă analiza unui număr minim de 3 alternative, dintre care una trebuie să fie Alternativa 0 sau „Nicio acţiune”, respectiv descrierea a ce s-ar întâmpla dacă proiectul nu s-ar implementa şi justificarea necesităţii implementării acestuia.  Celelalte alternative identificate vor fi:    descrise pe scurt;    comparate în ceea ce priveşte impactul lor asupra mediului;    justificarea alternativei selectate punându-se accent pe impactul acesteia asupra mediului.           EFECTE SEMNIFICATIVE ASUPRA  MEDIULUI. MĂSURI DE PREVENIRE / REDUCERE / COMPENSARE    Criterii pentru evaluarea impactului semnificativ asupra mediului     În cadrul etapei de încadrare, se decide dacă pentru un proiect trebuie să se elaboreze RIM şi implicit să se obţină Acord de Mediu. AC decide dacă este nevoie de elaborarea unei EIM. La sfârșitul acestei etape, va fi emisă o decizie de încadrare, care va fi făcută publică.  AC ia decizia etapei de încadrare, în baza următoarelor informații:    Memoriu de prezentare și analiza proiectului în baza criteriilor din Anexa 3;    Încadrarea în art. 48 sau 54 din Legea Apelor nr. 107/1996; Necesitatea elaborării studiului de evaluare a impactului asupra copurilor de apă;    Încadrarea în art. 28 din OUG 57/2005; Necesitatea efectuării evaluării adecvate;    Punctele de vedere justificate (în scris) ale membrilor CAT.  În cazul proiectelor vizate de prezentul ghid, deoarece acestea au relevanţă majoră asupra factorului de mediu Apă, titularul trebuie să furnizeze în memoriul de prezentare şi informații din Planul de management bazinal aferent:       Localizarea proiectului: bazinul hidrografic; cursul de apă: denumire și codul cadastral; corpul de apă (de suprafață și/sau subteran): denumire și cod;    Indicarea stării ecologice/potențialului ecologic și starea chimică a corpului de apă de suprafață; pentru corpul de apă subteran se vor indica starea cantitativă și starea chimică a corpului de apă;    Indicarea obiectivului/obiectivelor de mediu pentru fiecare corp de apă identificat, cu precizarea excepțiilor aplicate și a termenelor aferente, după caz.      În general, în etapa de încadrare, semnificația impactului se determină calitativ, fără detalii de ordin cantitativ. Este necesară doar stabilirea semnificației generale a impactului unui proiect, pentru a decide dacă se supune sau nu evaluării impactului asupra mediului. Mai jos se prezintă o serie de întrebări simple pentru stabilirea semnificației impactului:       Va fi o schimbare majoră a condițiilor de mediu?    Noile caracteristici vor fi disproporționate față de caracteristicile mediului existent?    Impactul va fi neobișnuit în zonă sau deosebit de complex?    Impactul se va extinde pe o arie largă?    Va exista un potențial de impact transfrontalier?    Vor fi afectați mulți oameni?    Vor fi afectați mulți receptori de alte tipuri (faună și floră, întreprinderi, facilități)?    Vor fi afectate caracteristicile sau resursele valoroase sau limitate?    Există riscul ca standardele de mediu să fie încălcate?    Există riscul ca siturile, zonele, caracteristicile protejate să fie afectate?    Există o probabilitate mare de apariție a efectului?    Impactul se va manifesta pentru o perioadă lungă de timp?    Efectul va fi permanent, mai degrabă decât temporar?    Impactul va fi continuu sau intermitent?    Dacă impactul este intermitent, acesta va fi frecvent sau rar?    Impactul va fi ireversibil?    Va fi dificil să se evite, reducă, repare sau să se compenseze efectul?       Dacă se răspunde afirmativ la una dintre întrebările de mai sus, există posibilitatea ca semnificația impactului să fie mare sau medie și, implicit, proiectul să fie supus evaluării impactului asupra mediului.  Criteriile principale utilizate pentru stabilirea categoriilor de impact potenţial sunt:    Dimensiunea : proiecte de dimensiuni mari, mai mari decât proiectele obişnuite de acelaşi tip;     Locația : proiecte propuse care sunt situate în sau aproape de zonele sensibile din punct de vedere ecologic sau al altor componente de mediu senzitive (arii naturale protejate, rezervaţii de interes științific deosebit sau situri de importanță arheologică, culturală sau istorică); de asemenea, proiectele propuse în locații în care caracteristicile dezvoltării propuse ar putea avea efecte semnificative asupra populației;     Efecte : proiecte care induc efecte negative cu intensitate sau complexitate ridicată, inclusiv cele care dau naștere unor efecte grave asupra oamenilor sau componentei biotice, cele care amenință utilizarea actuală sau potențială a unei zone afectate și cele care produc o încărcare suplimentară care nu poate fi susținută de capacitatea de suport a mediului.          Criterii legate de dimensiunea proiectului  Când proiectul de producere a hidroenergiei se cumulează cu alte proiecte, ar putea să apară efecte cumulative cu privire la:    utilizarea resurselor naturale, în special a apei;    daune aduse zonelor învecinate, mai ales populaţiei şi ecosistemelor.        Stabilirea dacă un proiect în sine poate fi considerat „mare” sau „major”, poate fi realizată doar printr-o examinare de la caz la caz și/sau analizarea unor aspecte precum:    criterii legale cantitative și calitative, valori privind creșterea producției, creșterea emisiilor sau consumul de materii prime sau energie;    praguri impuse de legislația națională pentru proiecte care necesită o EIM;    criterii furnizate de organisme/instituţii internaționale, naționale și regionale care să fie folosite ca bază pentru identificarea pragurilor de încadrare a proiectelor în funcţie de dimensiunea acestora.    În cazul proiectelor de producere a energiei hidroelectrice, sunt considerate centrale hidroelectrice de mică putere, centralele cu o putere mai mică sau egală cu 10 MW.        
  
   
   Criteriile legate de locaţie/amplasament  În cadrul acestei categorii de criterii, se va acorda o atenţie deosebită senzitivităţii componentelor de mediu din zona proiectului.  Se va acorda o atenţie sporită cursurilor de apă pe care se vor implementa proiectele de producere a energiei hidroelectrice, precum şi habitatelor acvatice şi ripariene, respectiv speciilor legate de acestea. De asemenea, se vor lua în calcul în analiza locaţiei şi comunităţile umane situate aval de amplasamentul proiectului şi ale căror folosinţe de apă ar putea fi afectate odată cu implementarea proiectului. Se va ţine cont de faptul că râurile mici pot fi afectate mult mai puternic de astfel de proiecte decât râurile mari, orice modificare a dinamicii naturale a acestora putând conduce la o afectare gravă a mediului în zonele de implementare ale proiectelor.       Criterii legate de efectele asupra mediului  Următoarele criterii sunt cele mai frecvent folosite în metodologii pentru a determina semnificația efectelor:    magnitudinea efectului;    întinderea spațială a efectului;    durata efectului;    frecvența efectului;    probabilitatea de apariţie;    reversibilitatea efectului;    importanța ecologică și socială,    impactul asupra sănătății populaţiei;    sustenabilitatea.  Caracterizarea lor ar putea utiliza criteriile de evaluare exemplificate în Tabelul 1. Alte criterii suplimentare ar putea fi:    contribuția proiectului la impactul cumulativ;    cantitatea și calitatea fiecărei resurse sau valori ecologice care ar putea fi afectată, inclusiv unicitatea și senzitivitatea acestora;    importanța pentru stat și societate a fiecărei resurse sau valori ecologice care ar putea fi afectată.     
   
 Tabel 2. Exemplu de criterii generale pentru stabilirea semnificației efectelor adverse 
   
       Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ      Magnitudinea efectului –  mărimea sau gradul de impact în comparație cu condițiile sau pragurile inițiale și alți parametrii de măsurare aplicabili (de exemplu, standarde, ghiduri, obiective).   Magnitudinea indică nivelul impactului într-o zonă, de la impact minor până la distrugere totală. Un impact de intensitate scăzută pe o suprafață mare ar putea fi mai rău decât un impact de  intensitate mare într-o zonă mică, în funcție de anumite elemente.           Efectul  modifică  minor condițiile inițiale; totuși, este mai mic decât valorile de referinţă prevăzute în legislaţie    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă, dar are un efect limitat asupra componentelor importante   ale  mediului    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă şi la impact ridicat asupra componentelor importante ale mediului      Întinderea spațială (geografică) a efectului  Zona în care impactul va avea loc și va fi măsurabil, de la metri pătrați la kilometri pătrați           Efect limitat la amplasamentul  proiectului.    Efect la nivel local.    Efect la nivel regional / naţional /  transnaţional      Durata/sincronizarea –  perioada de timp în care impactul va persista.   Evenimentele pe termen scurt pot crea impact semnificativ dacă ele au loc frecvent. Ele pot coincide cu perioade sensibile în mediul receptor, precum ciclurile de reproducere la specii.    
   
       Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ           Efectul este limitat la evenimente pe termen scurt (de exemplu, faza de pregătire     a  șantierului sau faza  de construcție).       Efectul este limitat la faza de operare și întreținere și/sau faza de scoatere din funcțiune.    Efectul se extinde dincolo de faza de scoatere din funcțiune.      Frecvența (sau probabilitatea)  – rata de recurență a impactului (sau condițiile care produc   impactul)           Condițiile    sau  fenomenele care produc efectul au loc rar.    Condițiile    sau  fenomenele care produc efectul pot avea loc o dată sau de mai multe ori în timpul  existenței  proiectului.       Condițiile    sau  fenomenele care produc efectul pot avea loc des și la intervale regulate şi  frecvente.      Reversibilitatea –  gradul în care impactul poate fi atenuat(măsurat de obicei prin necesar   pentru ca mediul să revină la starea naturală).           Efectul     este  reversibil (de exemplu, încetează de   îndată   ce  sursa/factorul  de  stres      este  îndepărtat(ă)).    Efectul persistă un anumit timp după ce sursa/factorul  de  stres      este  îndepărtat(ă), dar în final încetează (de exemplu, este reversibil pe toată  durata proiectului).    Efectul nu este reversibil.      Importanța ecologică –  importanța factorului afectat pentru păstrarea integrităţii şi funcţiilor   ecosistemului.    
   
       Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ      Calitatea mediului receptor este în general identificată prin declararea zonelor de conservare,  identificarea speciilor protejate și alte trăsături naturale valoroase           Componentele biotice sunt comune și abundente la nivel local.       Componentele biotice sunt mai puțin comune și cu abundență limitată în  regiune.    Componentele biotice sunt mai puțin comune și cu abundență limitată pe teritorii mai extinse / inclusiv în context  transfrontieră.      Valoarea pentru societate  –   valoarea atributului sau trăsăturilor mediului pentru societate            Componentele valoroase ale mediului joacă un rol limitat și indirect în menținerea nivelului economic, structurii sociale, stabilității comunității și caracterului comunităților locale.    Componentele valoroase ale mediului joacă un rol important,    dar  indirect,     în  menținerea nivelului economic, structurii sociale, stabilității comunității și caracterului comunităților locale, stării de sănătate şi bunăstării populaţiei  locale.    Componentele valoroase ale mediului joacă un rol important, și direct în în menținerea nivelului economic, structurii sociale, stabilității comunității și caracterului comunităților locale, stării de sănătate şi bunăstării populaţiei  locale.      Impactul asupra sănătății umane fizice –  gradul în care unele aspecte ale sănătății umane pot   fi afectate    
   
       Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ           Efectul  modifică  minor condițiile inițiale; totuși, este mai mic decât valorile de referinţă prevăzute     în  legislaţie    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă, dar are un efect limitat asupra sănătăţii umane    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă şi la impact ridicat asupra sănătăţii umane      Sustenabilitatea  –   gradul în care impactul ar putea conduce la compromiterea abilităţii   generațiilor următoare de a-și satisface nevoile              Efectul nu afectează existența componentelor valoroase    ale  mediului    sau  utilizarea acestora ca resurse.    Efectul va conduce la diminuarea unor resurse pe toată durata proiectului.  Componentele valoroase ale mediului vor fi disponibile    în  continuare.       Efectul va conduce în timp scurt la epuizarea resursei şi va compromite deci satisfacerea nevoilor generaţiei viitoare cu privire  la  acea  resursă.      Senzitivitatea amplasamentului -  sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot   aduce    
   
       Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ           Un receptor care nu                este important pentru                funcționarea                sistemului din care                face parte, sau care    Un receptor care este           este important dar    este important pentru           rezistent     la    funcționarea           schimbări    (în    sistemului din care    Un receptor care este      contextul proiectului    face parte. Poate fi    de importanţă majoră      propus) și își va    mai puțin rezistent la    pentru funcționarea      reveni rapid pe cale    schimbări dar poate    sistemului din care      naturală la starea    fi readus la starea    face parte, care nu      dinaintea impactului    inițială prin acțiuni    este  rezistent  la      odată ce activitatea    specifice,  sau  se    schimbări și care nu      generatoare   de    poate reface pe cale    poate fi readus la      impact se oprește.    naturală în timp.    starea inițială.    
   
    Evaluarea impactului asupra mediului     Articolul 3 al Directivei EIM prevede ca RIM să identifice, să descrie și să evalueze efectele semnificative asupra mediului generate de un proiect. Conceptul de „semnificativ” trebuie înţeles în funcție de cât de inacceptabil este considerat impactul unui proiect în contextul social și de mediu, respectiv raportat la pragurile impuse prin legislaţie. Semnificația unui efect se stabilește în baza unei opinii documentate în ceea ce privește schimbările declanșate de proiectul în cauză. Alte două elemente sunt extrem de importante în evaluarea impactului unui proiect asupra mediului:    Delimitarea zonei în care se manifestă impactul proiectului. Este important de subliniat că zona în care se manifestă impactul unui proiect nu se reduce la suprafaţa amplasamentului, vor fi delimitate zonele în care proiectul poate genera impact direct sau indirect, indiferent     de distanţa la care sunt acestea situate faţă de componentele proiectului, argumentând pentru fiecare caz în parte această delimitare. În cazul proiectelor hidroenergetice, efectele se pot repercuta în aval pe distanţe foarte mari, în funcţie de dimensiunea cursului de apă;    Impactul cumulativ. Coexistența impacturilor poate crește sau reduce impactul combinat. Impacturile care sunt considerate nesemnificative atunci când sunt evaluate individual, pot deveni semnificative atunci când sunt combinate cu alte impacturi. În cazul proiectelor de producere a energiei hidroelectrice, vor fi identificate toate proiectele care au efecte asupra cursului de apă vizat de proiect, atât în amonte, cât şi în aval, alte proiecte similare, proiecte care implică alte folosinţe de apă, lucrări de regularizare sau de atenuare a efectelor inundaţiilor, drumuri care interferează cu cursul de apă etc.  În cadrul articolului 3 al Directivei sunt menţionaţi factorii de mediu pentru care trebuie efectuată evaluarea efectelor, respectiv:  sol, subsol, apă, aer, climă, biodiversitate, populaţia şi sănătatea publică, bunuri materiale, patrimoniu cultural, peisaj . Această listă de aspecte de mediu a fost extinsă prin amendamentele la Directiva EIM din 2014, adăugând în special următorii factori:  schimbările climatice - atât atenuarea, cât și adaptarea; riscurile de accidente majore și dezastre; utilizarea resurselor naturale . De asemenea, noua directivă insistă asupra evaluării impactului asupra biodiversităţii, căreia elaboratorii RIM trebuie să îi acorde o atenţie sporită.  Evaluarea impactului se va face pentru fiecare factor de mediu/aspect de mediu menţionat anterior şi va cuprinde:    Identificarea formelor de impact pe care proiectul le generează asupra factorului/aspectului de mediu;    Evaluarea impactului (pe baza criteriilor menţionate la subcapitolul 5.1) şi încadrarea acestuia pe categorii în funcţie de tipul acestuia (direct/indirect/cumulativ), magnitudine, durată, reversibilitate, arie de manifestare, frecvenţă şi probabilitate de apariţie;    Măsuri de prevenire/reducere a impactului asupra mediului;    Concluzii privind impactul rezidual, după aplicarea măsurilor de prevenire/reducere a impactului.       În cadrul etapei de definire a domeniului evaluării, se identifică efectele potențial semnificative, care urmează a fi evaluate în detaliu în RIM și se stabileşte gradul de detaliu al informațiilor care trebuie furnizate în cadrul acestuia. Titularul furnizează AC o propunere privind aspectele relevante pentru protecția mediului care trebuie dezvoltate în raportul privind impactul asupra mediului (RIM), studiul de evaluare adecvata (EA) și studiul de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă (SEICA). AC analizează propunerile şi emite un îndrumare către titular. În cele ce urmează sunt oferite câteva detalii utile în etapa de definire a domeniului evaluării pentru proiectele care prehătesc instalaţii de producere a energiei hidroelectrice.  Efectele pe care le poate avea o instalație hidroelectrică asupra mediului sunt complexe și pot apărea în orice etapă de viată a proiectului (construcţie, funcționare, dezafectare). Acestea depind însă de multe aspecte care țin de dimensiunea proiectului, de măsurile de reducere adoptate, dar și de senzitivitatea cursului de apă, dacă e natural sau afectat de alte amenajări, de tipul de relief din zona proiectului, de regimul de protecție a zonei, de receptorii sensibili etc. Prin urmare, impactul nu poate fi generalizat, ci va fi analizat caz cu caz, luând în calcul toate aceste aspecte. Ca o precizare generală, aplicabilă tuturor proiectelor de acest gen, se poate afirma că factorii de mediu cei mai afectați de astfel de proiecte sunt Apa și Biodiversitatea. Principalele efecte asupra acestor două componente ale mediului sunt enumerate în cele ce urmează. Aceste tipuri de efecte vor fi abordate în detaliu în cadrul RIM.    Modificări morfologice ale canalului de curgere și ale habitatelor ripariene. Se vor menţiona toate elementele care ar putea conduce la modificarea dinamicii naturale a canalului de scurgere, cum ar fi pragurile, barajele, apărările de mal, pragurile de fund etc. şi se va estima impactul acestora asupra ecosistemului acvatic afectat de proiect. De asemenea, în cazul în care  implementarea  proiectului  hidroenergetic  presupune  scoatere  din  circuitul forestier/defrişare, vor fi prezentate toate detaliile (suprafaţă, masa lemnoasă, impact asupra ecosistemului, împăduriri în compensare, riscuri geomorfologice sau hidrice asociate etc.).    Obstacole în calea migrației peștilor;    Modificarea dinamicii naturale a transportului sedimentelor;    Modificări ale regimului de scurgere, în special a debitului;    Modificări ale ciclurilor naturale de viitură;    Modificări ale parametrilor fizici și chimici ai apei;    Rănirea sau uciderea speciilor de faună care ajung accidental în centrală;    Perturbări ale speciilor, alterarea comportamentului natural al acestora;       Efecte asupra speciilor și habitatelor ripariene, induse de modificarea regimului hidric (habitate ripariene, specii de amfibieni și reptile, specii de păsări acvatice etc.).  Un accent deosebit se va acorda efectelor cumulate, mai ales în cazul râurilor mici, foarte fragile.      În elaborarea RIM se va ţine cont, după caz, de:    studiul privind impactul asupra corpurilor de apă, dacă necesitatea efectuării acestuia a fost stabilită în cadrul procedurii de obţinere a Avizului de Gospodărire a Apelor;    studiul de evaluare adecvată, dacă necesitatea efectuării acestuia a fost stabilită în cadrul etapei de încadrare a proiectului.    În cazul în care s-a stabilit necesitatea efectuării studiului de impact asupra corpurilor de apă şi a studiului de evaluare adecvată, acestea se vor înainta către AC odată cu RIM.       
  
   
     
 Abordarea schimbărilor climatice în cadrul procesului EIM trebuie făcută ținând cont de următoarele recomandări: 
    Identificarea elementelor cheie în ceea ce privește relația proiectului cu schimbările climatice, atât prin prisma reducerii emisiilor de GHG, cât și a adaptării;    Determinarea efectelor potențial semnificative ale proiectului prin prisma emisiilor de GES;    Prezentarea clară a alternativelor analizate în cadrul EIM cu privire la impactul proiectului asupra schimbărilor climatice;    Prezentarea clară a impactului schimbărilor climatice asupra proiectului și identificarea măsurilor de adaptare adecvate;    Prezentarea modului în care efectele proiectului asupra schimbărilor climatice vor fi monitorizate.  În evaluarea efectelor proiectului asupra schimbărilor climatice prin emisia de GES, se vor avea în vedere deci:    Creșterile directe de GES ca urmare a implementării proiectului;    Creșterile indirecte de GES ca urmare a consumului energetic sau transporturilor asociate proiectului;    Creșterile indirecte de GES asociate managementului deșeurilor în cadrul proiectului.     În cazul proiectelor care pot avea un impact semnificativ aupra creșterii cantității de GES în atmosferă, este nevoie de calcularea emisiilor de GES asociate proiectului. Banca Europeană de Investiții a dezvoltat o metodologie de calcul a amprentei de carbon pentru proiectele pe care acesata le finanțează. Metodologia BEI are două obiective: 1) să calculeze emisiile totale de GES asociate proiectelor și 2) să evalueze variațiile în emisia de GES comparativ cu niște valori de referință, considerate valori relative de emisie.   Metodologia BEI este disponibilă la următorul link: http://www.eib.org/en/about/documents/footprint-methodologies.htm                                                                                                                                      să investigheze amenințările și presiunile cauzate de prezența instalațiilor hidroelectrice asupra speciilor și tipurilor de habitate pentru care a fost desemnat situl;    să ia măsurile de remediere necesare în cazul în care aceste presiuni existente produc un declin sau o degradare a speciilor vizate și a habitatelor prezente în sit.                     se vor prezenta obligatoriu metodele utilizate în cadrul elaborării studiului de evaluare adecvată, respectiv dacă s-au bazat pe cercetare de teren (când au fost efectuate campaniile de teren, ce categorii de specialişti au făcut parte din echipă, metodele de cercetare în teren,     metodele de analiză a datelor etc.) si/sau analiză bibliografică (cu menţionarea clară a surselor);    în cazul în care există plan de management aprobat pentru situl de interes comunitar potenial afectat de proiect, se vor analiza informaţiile privind distribuţia habitatelor şi speciilor existente în cadrul acestora;    în cazul în care nivelul de detaliu al informaţiilor privind distribuţia speciilor şi habitatelor nu permit o evaluare corespunyătoare a impactului sau în cazul în care nu există plan de management, se vor efectua cercetări în teren în vederea identificării habitatelor şi speciilor potenţial afectate de proiect;    numărul şi tipul specialiştilor implicaţi în cercetările de teren va fi stabilit în funcţie de prezenţa potenţială a habitatelor şi speciilor în zona proiectului, care se poate face fie pe baza analizei formularului standard al sitului, pe baza analizei unor surse bibliografice sau pe baza unor analize preliminare în teren; categoriile de organisme cel mai afectate de astfel de proiecte sunt speciile de nevertebrate acvatice, pești, amfibieni, păsări (în special păsările care cuibăresc în zonele ripariene), mamiferele legate de ecositemele acvatice (vidra, castorul) și habitatele ripariene. Prin urmare din echipa de elaborare a studiilor de evaluare adecvată pentru astfel de proiecte ar trebui să facă în mod obligatoriu parte un specialist ihtiolog, un specialist în nevertebrate acvatice, un specialist în floră/habitate, 1 specialist ornitolog, 1 specialist în mamifere şi un specialist în amfibieni.    Pentru a avea o bază de comparație pentru monitorizarea în timpul fazei de operarea a turbinei, se vor analiza și grupele de organisme care sunt indicatoare ale calității apei și a căror monitorizare va fi o obligație impusă de Administraţia Naţională „Apele Române” şi unităţile aflate în subordinea acesteia. Astfel se va realiza un studiu inițial al fitobentosului, zoobentosului, macronevertebratelor bentonice, al macrofitelor. Pentru fiecare grup se va analiza compoziția taxonomică și densitatea/unitate de suprafață sau volum iar la cerere și unii indici speciali. Analiza acestor grupe se va realiza în lunile cu temeratura apei ridicată, evitânduse lunile de iarnă, primăvară timpurie și toamnă târzie.    perioada de cercetare în teren va ţine cont de perioadele ecologice ale habitatelor şi speciilor vizate de proiect (vezi tabelul 3). Pentru ca datele obţinute să aibă o acurateţe cât mai ridicată, este ideal ca cercetarea să se efectueze pe toată durata perioadei favorabile, cu o frecvenţă mai mare a deplasărilor în teren în perioada optimă. În cazul în care acest lucru nu este posibil, perioada de cercetare în teren se poate diminua, dar aceasta trebuie să     se suprapună peste perioada optimă.     Tabel 3. Perioadele recomandate de realizare a studiilor de teren în elaborarea studiului de evaluare adecvată        Luna /categorii de organisme vizate    Ian.    Febr.    Mar.    Apr.    Mai    Iun.    Iul.    Aug.    Sept.    Oct.    Nov.    Dec.      Amfibieni                                                                  Reptile                                                                  Peşti                                                                  Păsări cuibăritoare                                                                  Mamifere                                                                  Nevertebrate                                                                  Flora/Habitate                                                                  Perioada favorabilă     
  
     
  Perioada optimă  
  
 Legendă: 
   
    Durata cercetărilor în teren depinde de informaţiile existente (cele din planul de management, dacă există, bibliografie etc.), de valoarea obiectivelor de conservare a siturilor potenţial afectate, de dimensiunea proiectului. În cazul proiectelor de producere a energiei hidroelectrice, aceasta poate varia între câteva luni şi 1 an. În cazuri excepţionale (cum ar fi cele în care există impact cumulativ, în care cursul de apă afectat este fragil sau în care situl adăposteşte specii şi habitate extrem de valoroase sau prioritare), studiile de teren se pot desfăşura şi pe perioade mai lungi de 1 an;    Modul de prezentare a informaţiilor din teren va fi clar şi concis, se recomandă utilizarea de hărţi (distribuţia speciilor şi habitatelor vizate în raport cu elementele componente ale proiectului) şi fotografii;    Conceptul de “proximitate” sau “vecinătate” va fi interpretat individual, de la caz la caz, neputându-se face generalizări în această privinţă. Dacă în cazul habitatelor, se poate stabili mai clar aria care ar putea fi afectată de implementarea proiectului (circa 50 m în stânga şi în dreapta cursului de apă pentru fiecare componentă a proiectului, inclusiv aducțiunea), în cazul speciilor această delimitare este imposibil de precizat în mod generalizat. Astfel, conceptul de proximitate va fi stabilit în fiecare caz în parte ţinând cont de categoriile de organisme potenţial afectate, de mărimea habitatului specific acestora (de exemplu un proiect de producere a energiei hidroelectrice vor afecta speciile de amfibieni şi habitatele     doar din zona de implementare a proiectului, în timp ce speciile de peşti şi de nevertebrate acvatice ar putea fi afectate pe distanţe foarte mari aval de proiect). De asemenea, trebuie menţionat că din aceleaşi considerente, un proiect de producere a energiei hidroelectrice poate avea impact semnificativ asupra obiectivelor de conservare a unui sit de inters comunitar chiar dacă acesta se află în afara acestuia, dar amonte pe cursul de apă;    Conform precizărilor CJUE (cauza 142/2016), concluziile studiului de evaluare adecvată trebuie să garanteze   lipsa oricărei îndoieli rezonabile   cu privire la faptul că un proiect nu va avea efecte negative asupra integrității sitului, respectiv î  n momentul adoptării deciziei de aprobare a realizării proiectului nu trebuie să se mențină nicio îndoială rezonabilă din punct de vedere științific   în raport cu lipsa efectelor negative asupra integrității sitului. Prin urmare, studiile de evaluare adecvată vor emite concluzii certe şi care să garanteze la momentul efectuării sale lipsa unui impact negativ semnificativ asupra speciilor şi habitatelor. O atenţie sporită din acest punct de vedere se va acorda scărilor de peşti/canalelor de derivaţie pentru peşti, a căror eficienţă este în general dovedită în perioada implementării proiectului, ca urmare a activităţilor de monitorizare. Astfel de măsuri de reducere nu pot fi deci acceptate dacă eficienţa acestora nu este dovedită în mod clar la momentul efectuării studiilor (prezentare unor rezultate de monitorizare în cazul unor proiecte ce pot fi considerate similare cu proiectul supus avizării, studii ştiinţifice publicate etc.).    
   
    Măsuri de reducere/prevenire/compensare a impactului     Măsurile care se pot adopta pentru a preveni sau reduce efectele asupra mediului pentru amenajările hidroelectrice existente sau propuse se încadrează în general în 4 categorii:    păstrarea/refacerea continuității râului și a migrației peștilor, de exemplu prin înlăturarea structurilor vechi sau învechite sau prin construirea de pasaje pentru pești a căror eficienţă a fost dovedită în cazul altor proiecte sau în cadrul unor studii ştiinţifice publicate;    reducerea mortalității peștilor, prin instalarea de grătare la prizele de admisie și prin montarea unor turbine special adaptate;    stabilirea debitului ecologic ținând cont de nevoile componentei biotice;    păstrarea unei dinamici a sedimentelor care să îmbunătățească structura și funcționarea habitatelor de apă dulce.     De asemenea, se pot introduce o gamă largă de măsuri care să ducă în mod activ la restaurarea, reconectarea sau refacerea habitatelor riverane naturale valoroase și a habitatelor în care trăiesc specii rare și periclitate, pentru a se aduce o contribuție pozitivă netă la îmbunătățirea stării ecologice a râului, în conformitate cu obiectivele DCA și ale directivelor privind natura. Tipul de măsură ales va depinde în mare parte de starea ecologică a corpului de apă în cauză, de tipul instalației hidroelectrice, de alte presiuni și amenințări, precum și de costul global și de potențialul general de îmbunătățire a randamentului și a capacității de producție a instalației hidroelectrice.  După punerea în aplicare a măsurilor ar trebui să se instituie sisteme de monitorizare care să asigure obținerea efectului dorit și, dacă acest lucru nu se întâmplă, să se ia măsuri de remediere a eventualelor deficiențe.  Alte măsuri de prevenire/reducere a impactului sunt:    asigurarea continuității cursului de apă pentru a nu întrerupe migrația peștilor în aval și amonte (rampe, scări de pești, pasaje, canale de derivație, grătare pentru pești, turbine care să nu provoace mortalități etc.);    evitarea unor variații bruște de debit (echilibrarea rezervoarelor de compensare, relocarea canalului de fugă etc.);    evitarea modificării parametrilor fizici și chimici ai apei (prize flexibile, prize multiple, gestionarea corespunzătoare a rezervoarelor, management eficient al sedimentelor etc.);    gestiunea corespunzătoare a habitatelor ripariene, amenajarea unor golfuri/zone umede/brațe moarte, crearea unor insule plutitoare artificiale etc.).         Managementul deșeurilor     În cadrul RIM, se vor identifica şi descrie, pe etape ale proiectului (construcţie, funcţionare şi dezafectare) următoarele aspecte legate de managementul deşeurilor:     Categorii de deşeuri generate;    Codul deşeurilor;    Cantitate estimată;    Mod de gestionare (Stocare/Eliminare/Valorificare);    Periculozitate.  Se recomandă prezentarea acestor informaţii sub formă tabelară (vezi figura 2).             Codurile                          Sursele de    deşeurilor                          deşeuri    conform    Denumirea deşeului    Mod de depozitare    Modalitaţile propuse           (etapele    Listei    generat    temporara    de gestionare    Periculozitate      proiectului)    Europene a                               Deşeurilor                         Figura 2. Mod de prezentare în cadrul RIM a informaţiilor privind deşeurile          Monitorizarea impactului asupra mediului     Directiva EIM prevede că în procedura EIM, AC trebuie să se asigure că există măsuri de monitorizare adecvate atât în etapa de construcţie, cât şi în cea de funcţionare a proiectelor. Aceste măsuri trebuie propuse în RIM şi preluate în Acordul de Mediu. Descrierea măsurilor de monitorizare este legată de descrierea măsurilor propuse pentru diminuarea efectelor negative semnificative asupra mediului și ar trebui să fie direct legată de asigurarea faptului că aceste măsuri sunt realizate cu succes.  Directiva EIM nu specifică modul de efectuare a monitorizării, cine ar trebui să o facă sau cum ar trebui analizate și utilizate rezultatele monitorizării. Mai jos sunt câteva aspecte ce trebuie luate în considerare la elaborarea măsurilor de monitorizare din RIM:    Măsurile de monitorizare trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite implementarea corectă - parametrii, frecvența, metodele, responsabilitățile și resursele necesare aplicării acestora;    În măsura în care este posibil, măsurile de monitorizare ar trebui să aibă capacitatea de a identifica orice efecte adverse neprevăzute generate de proiect;    Rezultatele monitorizării ar trebui să fie puse la dispoziția autorităților competente și a publicului.       Programul de monitorizare va fi elaborat individual pentru perioada de construcţie şi de funcţionare:     În perioada de construcţie, pentru proiectele de producere a energiei hidroelectrice se recomandă monitorizarea managementului deşeurilor (cu informaţii similare celor prezentate în capitolul destinat deşeurilor din cadrul RIM), a apei (parametrii fizici, chimici) şi a biodiversităţii (speciile acvatice şi ripariene). Se vor prezenta parametrii de     monitorizare, frecvenţa, punctele de monitorizare, modul de colectare a datelor, persoane responsabile.    În etapa de funcţionare, pentru proiectele de producere a energiei hidroelectrice se recomandă monitorizarea apei (debite prelevate, parametrii fizici şi chimici ai apei), biodiversităţii (habitatele şi speciile acvatice şi ripariene), managementul deşeurilor. În mod similar monitorizării din perioada de construcţie, şi pentru etapa de funcţionare, RIM va oferi informaţii privind parametrii de monitorizare, frecvenţa, punctele de monitorizare, modul de colectare a datelor, persoane responsabile.           REZUMAT FĂRĂ CARACTER TEHNIC     Directiva EIM prevede că RIM trebuie să conţină un rezumat fără caracter tehnic al proiectului. Acest rezumat trebuie să fie uşor identificabil în cadrul RIM, putând fi inclus la începutul sau la finalul acestuia (de obicei la final), să fie exprimat într-un limbaj accesibil publicului larg, pentru a permite acestuia o inţelegere adecvată a aspectelor cheie privind proiectul propus. Bunele practici în domeniu relevă că rezumatul fără caracter tehnic are de obicei câteva pagini (între cîteva pagini şi câteva zeci, în funcţie de amploarea şi anvergura proiectului) şi conţine:    O prezentare concisă a proiectului, fără a folosi limbaj tehnic sau ştiinţific;    O prezentare concisă a condiţiilor iniţiale;    O prezentare concisă a formelor de impact asupra mediului, a metodologiei de evaluare şi a măsurilor de reducere/prevenire a impactului;    O prezentare concisă a concluziilor RIM.         CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI   
 Următoarele aspecte sunt important de reţinut în cazul elaborării RIM pentru proiecte de instalaţii pentru producerea energiei hidroelectrice: 
   În  cadrul  prezentării  condiţiilor  iniţiale  (descrierea  amplasamentului,  descrierea senzitivităţii amplasamentului), se va pune accent pe prezentarea componentelor de mediu Apă, Biodiversitate şi Populaţie, asupra cărora astfel de proiecte pot genera impactul cel mai ridicat;    Se va analiza interferenţa cu procedura de obţinere a Avizului de Gospodărire a Apelor, respectiv dacă autoritatea competentă în domeniul managementului apelor va decide     necesitatea elaborării studiului de impact asupra corpurilor de apă, acesta va însoţi RIM, iar analiza impactului asupra apei din cadrul acestuia, respectiv capitolul de monitorizare, va lua în considerare concluziile acestui studiu;    În cazul în care un proiect de producere a energiei hidroelectrice poate afecta semnificativ un sit de interes comunitar, RIM va fi însoţit şi de studiul de evaluare adecvată, iar analiza impactului asupra biodiversităţii din cadrul acestuia, respectiv capitolul de monitorizare, va lua în considerare concluziile acestui studiu;    Impactul asupra biodiversităţii din cadrul RIM nu se va raporta doar la speciile şi habitatele de interes comunitar, chiar dacă acesta este situat în interiorul sau în vecinătatea unui sit de interes comunitar;    Concluziile RIM sau EA, respectiv măsurile de reducere a impactului propuse, mai ales în cazul în care pot fi afectate semnificativ habitate şi specii de interes comunitar, vor fi exprimate clar şi concis astfel încât să garanteze la momentul avizării proiectului lipsa impactului negativ semnificativ;    În cazul în care un proiect de producere a energiei hidroelectrice interferează cu un sit Natura 2000 sau cu o altă categorie de arie naturală protejată, conceptul de “proximitate” sau “vecinătate” va fi interpretat individual, de la caz la caz, neputându-se face generalizări în această privinţă. Dacă în cazul habitatelor, se poate stabili mai clar aria care ar putea fi afectată de implementarea unui astfel de proiect (circa 50 m în stânga şi în dreapta cursului de apă, pentru toate componentele proiectului, inclusiv în cazul aducțiunii), în cazul speciilor, această delimitare este imposibil de precizat în mod generalizat. Astfel, conceptul de proximitate va fi stabilit în fiecare caz în parte ţinând cont de categoriile de organisme potenţial afectate, de mărimea habitatului specific acestora (de exemplu un proiect de producere a energiei hidroelectrice vor afecta speciile de amfibieni şi habitatele doar din zona de implementare a proiectului, în timp ce speciile de peşti şi de nevertebrate acvatice ar putea fi afectate pe distanţe foarte mari aval de proiect);    O atenţie sporită se va acorda în astfel de proiecte noţiunii de “impact cumulativ”, datorită faptului că apa este o componentă foarte dinamică, vehiculând matetrie şi energie pe distanţe foarte lungi şi stimulând astfel şi transmiterea în aval a impacturilor generate de proiecte. În cazul proiectelor de producere a energiei hidroelectrice, vor fi identificate toate proiectele care au efecte asupra cursului de apă vizat de proiect, atât în amonte, cât şi în aval, alte proiecte similare, proiecte care implică alte folosinţe de apă, lucrări de     regularizare sau de atenuare a efectelor inundaţiilor, drumuri care interferează cu cursul de apă etc.     BIBLIOGRAFIE (SURSE DE INFORMAȚII)    Anton, I.,  Turbine hidraulice , Editura Facla, Timişoara, 1979;    Comisia europeană (2011) Hydropower Generation in the context of the EU WFD, disponibil la   
  https://www.google.com/searc h?ei=0B0OXMiaOcXbwALbu6WQBw&q=Hydropower+Ge neration+in+the+context+of+the+EU+WFD+&oq=Hydropower+Generation+in+the+contex t+of+the+EU+WFD+&gs_l=psy-ab.3...392747.392747..393820. 0.0..0.615.615.5- 
   .....0....1j2..gws-wiz.......0i71.bQ0WD0x1k78     Comisia europeană (2013) Streamlining environmental assessment procedures for energy infrastructure   Projects   of   Common   Interest   (PCIs),   dipsonibil   la http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/PCI_guidance.pdf     Comisia europeană, Energy infrastructure - Energy infrastructure priorities for 2020 and beyond, disponibil la ec.europa.eu/energy/infrastructure/strategy/2020_en.htm     Comisia europeană, Ghid privind cerințele pentru producția de energie hidroelectrică în contextul    legislației    UE    privind    natura,    disponibil    la   http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/hydro_final_june_2   018_ro.pdf     Ghid de bune practici în vederea planificării şi implementării investiţiilor din sectorul microhidrocentrale,     disponibil     la     linkul      https://milvus.ro/wp-   content/uploads/2017/07/Ghid_de_bune_practici_MHC.pdf      Common Guidelines for the use of small hydropower in the Alpine Region, disponibil la linkul   http://www.alpconv.org/it/organization/conference/XI/Documents/AC11_B8_2_Guidelin   es_SHP_en_annexes2.pdf?AspxAutoDetectCookieSupport=1      Guiding Document for Sustainable Hydropower in the Danube Basin disponibil la linkul   https://www.icpdr.org/main/sites/default/files/nodes/documents/icpdr_hydropower_f  inal.   pdf     Rojanschi, V., Bran, F., Diaconu, G., Grigore, F. (2004),  Evaluarea impactului ecologic si auditul de mediu,  Editura ASE     
   
 Anexa 7 la Ordinul MMAP nr. 269/20.02.2020 
   
 GHID PRIVIND ÎMPĂDURIREA TERENURILOR PE CARE NU A EXISTAT ANTERIOR VEGETAȚIE FORESTIERĂ SAU DEFRIȘARE ÎN SCOPUL SCHIMBĂRII DESTINAȚIEI TERENULUI 
   
 CUPRINS 
   
   INTRODUCERE    CONTEXT    Definiţii şi termeni    Aspecte generale privind EIM    Ce este RIM    Procedura EIM      Legislația în domeniul EIM la nivel european şi național relevantă pentru domeniul ghidului     Proiecte supuse EIM    Participanţi la procesul EIM         DESCRIEREA MEDIULUI EXISTENT    Descrierea amplasamentului (Prezentarea amplasamentului)    Analiza sensibilității amplasamentului (raportul spațial cu receptori sensibili, existența altor activități, factori de risc geografic etc.)      DESCRIEREA PROIECTULUI ŞI A PRINCIPALELOR ALTERNATIVE    Informații privind domeniul vizat    Descrierea proiectului    Analiza alternativelor      EFECTE SEMNIFICATIVE ASUPRA MEDIULUI. MĂSURI DE PREVENIRE /     REDUCERE / COMPENSARE    Criterii pentru evaluarea impactului asupra mediului    Evaluarea impactului asupra mediului    Măsuri de reducere/prevenire/compensare a impactului    Managementul deșeurilor    Monitorizarea impactului asupra mediului      REZUMAT FĂRĂ CARACTER TEHNIC    CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFIE   
   
 ABREVIERI 
   
    AC    Autoritate competentă      DCA    Directiva cadru Apă      EA    Evaluare adecvată      EIM    Evaluarea impactului asupra mediului      GES    Gaz cu efect de seră      HG    Hotărâre de guvern      OM    Ordin de ministru      OUG    Ordonanţă de urgenţă a guvernului      RIM    Raport privind impactul asupra mediului      SEA    Evaluare strategică de mediu (evaluare de mediu pentru planuri şi  programe)      SEICA    Studiu de evaluare a impactului asupra corpurilor de apă      SRE    Sursă regenerabilă de energie    
   
   INTRODUCERE     Prezentul ghid se adresează în primul rând personalului autorităţilor de mediu din România implicaţi în parcurgerea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului și analiza Rapoartelor privind Impactul asupra Mediului pentru proiecte de  împădurire a terenurilor pe care nu a existat anterior  vegetație  forestieră  sau  defrișare  în  scopul  schimbării  destinației  terenului   şi elaboratorilor RIM având următoarele obiective:    Să sprijine autorităţile de mediu pe parcursul etapei de încadrare pentru proiectele de împădurire a terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră sau defrișare în scopul schimbării destinației terenului;    Să îmbunătăţească conţinutul RIM pentru proiectele de împădurire a terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră sau defrișare în scopul schimbării destinației terenului;    Să sprijine autorităţile de mediu implicate în analiza RIM pentru proiectele de împădurire a terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră sau defrișare în scopul schimbării destinației terenului, facilitând procesul de analiză a calităţii acestuia;    Să ofere informaţii care să faciliteze o mai bună participare a tuturor actorilor (autorităţi interesate, titulari, organizaţii non-guvernamentale, opinia publică etc.) la derularea procedurii EIM.        Prezentul ghid abordează aspectele cele mai importante, respectiv cele care pot ridica dificultăţi în elaborarea şi analiza calităţii RIM, cu scopul prevenirii apariţiei acestora. Ghidul nu tratează exhaustiv modul de întocmire a RIM pentru  Împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră sau defrișare în scopul schimbării destinației terenului,  prin urmare acesta va fi utilizat în completarea altor ghiduri EIM deja aprobate în România, precum şi a legislaţiei care creează cadrul pentru evaluarea impactului asupra mediului în cazul acestor tipuri de proiecte.    
  
   
   CONTEXT       Definiţii şi termeni     În cele ce urmează sunt prezentaţi şi definiţi o serie de termeni care vor facilita o mai bună înţelegere a informaţiilor prezentate în ghid.    Acord de mediu – actul administrativ emis de către autoritatea competentă pentru protecţia mediului prin care sunt stabilite condiţiile şi măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului);    Administrarea pădurilor - totalitatea activităților cu caracter tehnic, economic și juridic desfășurate de ocoalele silvice de regim și de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva în scopul asigurării gestionării durabile a pădurilor, cu respectarea regimului silvic (Legea 46/2008 - Codul Silvic cu modificările și completările ulterioare);    Amenajament silvic - studiul de bază în gestionarea pădurilor, fundamentat ecologic, cu conținut  tehnico-  organizatoric,  juridic  și  economic.  Addendumul  este  parte  a amenajamentului silvic, iar avizarea elaborării și aprobarea acestuia se fac de către Comisia tehnică de avizare pentru silvicultură (Legea 46/2008 - Codul Silvic cu modificările și completările ulterioare);    Arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică și/sau subterană, cu perimetru legal stabilit și având un regim special de ocrotire și conservare, în care există specii de plante și animale sălbatice, elemente și formațiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, științifică sau culturală deosebită (OUG 195/2005 privind protecţia mediului cu modificările şi completările ulterioare);    Autoritate competentă pentru protecția mediului - autoritatea care emite aprobarea de dezvoltare,  sau,  după  caz,  autoritatea  publică  centrală  pentru  protecţia  mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti, precum şi Administraţia Naţională „Apele Române” şi unităţile aflate în subordinea acesteia (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului);    Cele mai bune tehnici disponibile - stadiul de dezvoltare cel mai avansat și eficient     înregistrat în dezvoltarea unei activități și a modurilor de exploatare, care demonstrează posibilitatea practică de a constitui referința pentru stabilirea valorilor-limită de emisie în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în ansamblu emisiile și impactul asupra mediului în întregul său (OUG 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare):    tehnicile se referă deopotrivă la tehnologia utilizată și modul în care instalația este proiectată, construită, întreținută, exploatată, precum și la scoaterea din funcțiune a acesteia și remedierea amplasamentului, potrivit legislației în vigoare;    disponibile se referă la acele cerințe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiții economice și tehnice viabile, luându-se în considerare costurile și beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel național, cu condiția ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului;    cele mai bune - se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui nivel ridicat de protecție a mediului în întregul său;      Defrișare - acțiunea de înlăturare completă a vegetației forestiere, fără a fi urmată de regenerarea acesteia, cu schimbarea folosinței și/sau a destinației terenului (Legea 46/2008  - Codul Silvic cu modificările și completările ulterioare);    Experţi -  sunt persoane fizice şi juridice care au dreptul de a elabora, potrivit legii, rapoartele prevăzute la alin. (1) din legea 292/2018 şi care sunt atestaţi de către comisia de atestare, care funcţionează în cadrul asociaţiei profesionale din domeniul protecţiei mediului, recunoscută la nivel naţional (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului);    Evaluarea impactului asupra mediului - un proces care constă în (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului):    Pregătirea raportului privind impactul asupra mediului de către titularul proiectului, astfel cum se prevede la art. 10 şi 11 din legea 292/2018;    Desfăşurarea consultărilor, astfel cum se prevede la art. 6, 15 şi 16 şi, după caz, la art. 17 din legea 292/2018;       Examinarea de către autoritatea competentă a informaţiilor prezentate în raportul privind impactul asupra mediului şi a oricăror informaţii suplimentare furnizate, după caz, de către titularul proiectului în conformitate cu art. 12 din Legea 292/2018 şi a oricăror informaţii relevante obţinute în urma consultărilor prevăzute la pct. 2 din Legea 292/2018;    Prezentarea unei concluzii motivate de către autoritatea competentă cu privire la impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, ţinând seama de rezultatele examinării prevăzute la pct. 3 din legea 292/2018 şi, după caz, de propria examinare suplimentară;    Includerea concluziei motivate a autorităţii competente în oricare dintre deciziile prevăzute la art. 18 alin. (8) şi (9) din Legea 292/2018;      Impact asupra mediului - orice modificare a mediului, fie ea pozitivă sau negativă, în totalitate sau parţial legată de activităţile, produsele sau serviciile unei organizaţii, totalitatea efectelor; sau: efect direct sau indirect al unei activităţi umane care produce o schimbare a sensului de evoluţie a stării de calitate a ecosistemelor, schimbare ce poate afecta sănătatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau condiţiile socio- economice (Rojanschi şi colab., 2004);    Impact semnificativ asupra mediului - efecte asupra mediului, determinate ca fiind importante  prin  aplicarea  criteriilor  referitoare  la  dimensiunea,  amplasarea  şi caracteristicile proiectului sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe, avându-se în vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu (Rojanschi şi colab., 2004);    Plan de management al bazinului hidrografic - instrumentul de implementare in cadrul activitatilor de gospodarire a apelor la nivel de bazin hidrografic, avand in vedere obiectivul principal al Directivei Cadru Apă, respectiv atingerea „stării ecologice bune / potențialului ecologic bun” pentru toate apele. Acest plan este un document detaliat care include, in principal, rezultate privind: caracteristicile bazinului hidrografic, presiunile si impactul activitatilor umane asupra apelor din bazinul hidrografic, precum si seturile de masuri necesare pentru atingerea obiectivelor de mediu    Parchet - suprafața de pădure în care se efectuează recoltări de masă lemnoasă în scopul realizării unei tăieri de îngrijire, a unui anumit tratament, a lucrărilor de conservare sau a extragerii produselor accidentale sau de igienă (Legea 46/2008 - Codul Silvic cu modificările și completările ulterioare);       Perimetru de ameliorare - terenurile degradate sau neproductive agricol care pot fi ameliorate prin împădurire, a căror punere în valoare este necesară din punctul de vedere al protecției solului, al regimului apelor, al îmbunătățirii condițiilor de mediu și al diversității biologice (Legea 46/2008 - Codul Silvic cu modificările și completările ulterioare);    Proiect - executarea lucrărilor de construcţii sau a altor instalaţii ori lucrări, precum şi alte intervenţii asupra cadrului natural şi peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului);    Raport privind impactul asupra mediului - documentul care conţine informaţiile furnizate de titularul proiectului, potrivit prevederilor art. 11 şi 13 alin. (2) şi (3) din legea 292/2018 (Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului);    Schimbarea categoriei de folosință - schimbarea folosinței terenului cu menținerea destinației forestiere, în scopul executării de lucrări și realizării de obiective necesare administrării și gestionării durabile a fondului forestier (Legea 46/2008 - Codul Silvic cu modificările și completările ulterioare);    Scoaterea definitivă din fondul forestier național - schimbarea destinației forestiere a unui teren din fondul forestier național în altă destinație, în condițiile legii (Legea 46/2008 - Codul Silvic cu modificările și completările ulterioare);    Sit de interes comunitar – arie/sit care, în regiunea sau regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea stării de conservare favorabilă habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar şi care pot contribui astfel semnificativ  la  coerenţa  reţelei  NATURA  2000  şi/sau  contribuie  semnificativ  la menţinerea diversităţii biologice în regiunea sau regiunile respective. Pentru speciile de animale ce ocupă arii întinse de răspândire, ariile de interes comunitar corespund zonelor din teritoriile în care aceste specii sunt prezente în mod natural şi în care sunt prezenţi factori abiotici şi biologici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestora (OUG 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare);    Tip funcțional - totalitatea categoriilor funcționale care necesită același regim de gestionare (Legea 46/2008 - Codul Silvic cu modificările și completările ulterioare).         Aspecte generale privind EIM       Ce este RIM     Raportul privind impactul asupra mediului reprezintă documentul principal pe care se axează procedura EIM. Așa cum s-a specificat în capitolul Introducere, scopul prezentului ghid este acela de a stabili care sunt informațiile ce trebuie incluse în RIM, precum și metodele ce pot fi utilizate la întocmirea acestuia. Totuși, pentru că elaborarea RIM este prte a procedurii EIM, este important ca cei ce pregătesc rapoartele să cunoască întreaga procedură, astfel încât toți cei implicați să știe care este scopul raportului, de unde provin informațiile pe care RIM le conține și care sunt motivele pentru care anumite informații trebuie incluse în acesta. Prin urmare, în cele ce urmează, se vor oferi câteva informații succinte privind procedura EIM, insistându-se asupra locului și rolului RIM în cadrul acesteia.  Ca parte componentă a EIM,  titularul proiectului trebuie să întocmească un raport (RIM) care să cuprindă informațiile necesare autorității competente pentru a putea lua o decizie cu privire la aprobarea/respingerea solicitării. RIM trebuie elaborat într-o fază a proiectului care să permită schimbări ale acestuia care să conducă la prevenirea sau reducerea impactului acestuia asupra mediului.       Articolul 3(1) al Directivei EIM        
  Evaluarea impactului asupra mediului va identifica, descrie şi analiza, într-o manieră adecvată, pentru fiecare caz în parte, impactul direct şi indirect al unui proiect asupra următorilor factori:    populaţia şi sănătatea publică;    biodiversitate, acordându-se o atenţie specială habitatelor şi speciilor protejate în conformitate cu Directiva 92/43/EEC şi Directiva 2009/147/CE;    subsol, sol, apă, aer şi climă;    bunuri materiale, patrimoniu cultural şi peisaj;    interacţiunea dintre factorii menţionaţi la punctele a) – d)    
  	  
   
 Directiva EIM prevede ca RIM să conțină următoarele aspecte: 
     
     Articolul 5(1) al Directivei EIM  
  
 O descriere a proiectului:  prezentarea generală a Proiectului, cuprinzând descrierea locației acestuia, caracteristicile construcției și etapele de funcționare ale Proiectului, cât și o estimare a reziduurilor, emisiilor și deșeurilor care se așteaptă a fi generate în timpul etapelor de construcție și funcționare (Articolul 5(1)(a) și Anexa IV punctul 1);  
 Alternativa zero : descrierea stării existente a mediului și a evoluției acestuia fără implementarea Proiectului. Aceste informații vor sta la baza întocmirii raportului EIM, iar Statele Membre vor avea grijă ca informațiile pentru Alternativa 0, deținute de autorități, să fie disponibile pentru Dezvoltator (Anexa IV.3);  
 Componentele de mediu afectate:  descrierea factorilor de mediu afectați de Proiect, punându-se accent pe schimbarea climatică, biodiversitate, resurse naturale și accidente și dezastre (Articolul 3, Anexa IV punctele 4 și 8);  
 Impactul asupra mediului : descrierea impactului potențial al proiectului (Articolul 5(1)(b), Anexa IV punctul 5);  
 Evaluarea alternativelor : Alternativele proiectului vor trebui descrise și comparate,  prezentând  motivele  principale  pentru  alegerea  opțiunii selectate (Articolul 5(1)(d) și Anexa IV punctul 2);  
 Măsuri  de  reducere  sau  compensare ,  se  vor  lua  în  considerare caracteristici sau măsuri pentru evitarea, prevenirea sau reducerea și compensarea impactului negativ (Articolul 5(1)(c) și Anexa IV.7);  Monitorizarea : Măsurile de monitorizare propuse vor fi incluse în RIM. Monitorizarea va fi efectuată în timpul etapelor de construcție și de operare a proiectului (Anexa IV.7);  
 Rezumat fără caracter tehnic , adică un rezumat al conținutului RIM, ușor, accesibil, întocmit fără a folosi limbaj tehnic, astfel încât să fie ușor de înțeles de către orice persoană fără pregătire în domeniul mediului sau care nu cunoaște proiectul (Articolul 5(1)(e) și Anexa IV.9).  
 Este esențial ca RIM să conțină informații clare, concise, să utilizeze metode de evaluare standardizate și validate științific, astfel încât să se asigure că efectele potențiale au fost corect evaluate și bine comunicate sau prezentate. 
   
     Procedura EIM     EIM reprezintă un proces de anticipare a efectelor unui proiect aupra mediului. În Directiva EIM, acesta este definit după cum urmează:      Articolul 1(2)g al Directivei EIM      
  (g) ”evaluarea impactului asupra mediului” înseamnă un proces constând din:  (i)  Intocmirea unui raport privind impactul asupra mediului, de către titular, așa cum este prevăzut în Articolul 5(1) și (2);   (ii)  realizarea consultărilor, așa cum este prevăzut în Articolul 6 și, unde este relevant, în Articolul 7;   (iii) examinarea de către autoritatea competentă a informațiilor din RIM și a oricăror informații suplimentare prezentate de către titular, unde a fost necesar, în conformitate cu Articolul 5(3), precum și orice informații relevante primite în timpul consultărilor menționate de Articolul 6 și 7;   (iv)   concluzia motivată a autorității competente în ceea ce privește impactul semnificativ al proiectului asupra mediului, luând în considerare rezultatele examinării menționate la punctul   (iii) și, unde este necesar, examinările suplimentare proprii; și  (v)  integrarea concluziei fundamentate a autorității competente în deciziile menționate de Articolul 8a.   
  	  
 Conform Directivei EIM, procesul de evaluare a impactului asupra mediului poate conține (deși nu toate etapele sunt obligatorii pentru toate proiectele) următoarele etape: 
      Etapa de încadrare: etapa în cadrul căreia se stabilește necesitatea EIM pentru un anumit proiect;    Definirea domeniului evaluării: în cadrul căreia sunt identificate principalele impacturi ce vor fi analizate sau alte aspecte importante ale evaluării;    Analiza alternativelor: în cadrul căreia se analizează alternativele și se selectează cea optimă din punct de vedere al mediului;    Analiza impactului: identificarea și predicția tipurilor de impact asociate unui proiect;    Reducerea impactului și managementul impactului;       Evaluarea semnificației impactului, dacă impactul nu poate fi eliminat prin măsurile propuse;    Elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului (RIM);    Analiza calității RIM;    Luarea deciziei: aprobarea sau respingerea propunerii de proiect;    Monitorizarea efectelor asociate implementării proiectului și analiza eficacității măsurilor de prevenire/reducere/eliminare a impactului.          Figura 1. Etapa cheie în elaborarea RIM         Legislația în domeniul EIM la nivel european şi național relevantă pentru domeniul ghidului  În cadrul RIM, elaboratorii vor prezenta legislația relevantă care a stat la baza întocmirii acestuia. Fără a fi exhaustivă, în tabelul 1 este prezentată o listă cu legislația în domeniul EIM     și în domeniul vizat de prezentul ghid, valabilă la momentul publicării acestuia.     Tabel 1. Legislație europeană și națională relevantă        Legislație europeană    Legislație națională      Directiva EIM 2011/92/EU, modificată prin Directiva 2014/52/EU    impactului asupra mediului      Directiva SEA 2001/42/EC    mediu pentru planuri și programe      Directiva Habitate 92/43/EEC    ecologice europene Natura 2000 în       Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului    Ordinul nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii-cadru de evaluare a      HG 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de      OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare    OM 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificat prim OM 2387/2011    OM 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea siturilor de importanță comunitară ca parte integrantă a rețelei          Legislație europeană    Legislație națională           România  4. OM 19/2010 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potențiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale protejate de  interes comunitar      Directiva Păsări 2009/147/CE    în România      Directiva Cadru Apă 2000/60/EC    modificările și completările ulterioare      Directiva privind deşeurile 98/2008/CE    deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare      Directiva privind inundaţiile 2007/60/CE    lung           Legea 46/2008 Codul Silvic, cu modificările şi  completările ulterioare       HG 1284/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată prin HG 971/2011    HG 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată și declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000      Legea  apelor  nr.  107/1996,  cu      Legea nr. 211/2011 privind regimul      HG 846/2010 pentru aprobarea Strategiei naționale de management al riscului la inundații pe termen mediu și          Legislație europeană    Legislație națională           OM 1648/2000 privind aprobarea Normelor tehnice pentru compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de  împădurire a terenurilor degradate           OM 540/2011 pentru aprobarea instructiunilor privind termenele, modalitatile si perioadele de colectare, scoatere si transport al materialului  lemnos           Legea nr. 100/2010 privind împădurirea terenurilor degradate           Proiecte supuse EIM     Evaluarea impactului asupra mediului se aplică pentru toate proiectele care pot avea impact negativ semnificativ asupra mediului. Acestea sunt prevăzute în anexele Directivei EIM, dar şi în anexele HG 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare. Proiectele incluse pe anexa 1 sunt susceptibile de a genera impact semnificativ asupra mediului, prin urmare pentru aceste tipuri de proiecte, este obligatorie aplicarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. Proiectele incluse pe anexa  2  pot  avea  impact  semnificativ  asupra  mediului  în  funcţie  de  caracteristicile amplasamentului şi vecinătăţi, de existenţa altor proiecte în zonă care ar putea contribui la sporirea impactului etc., prin urmare autoritatea de mediu analizează caz cu caz aceste proiecte şi decide necesitatea parcurgerii procedurii.      Cât priveşte proiectele de  împădurire a terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră sau defrișare în scopul schimbării destinației terenului,  acestea se regăsesc în anexele Legii 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului şi anume:    Anexa 2, punctul 1, litera d: împădurirea terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră sau defrișare în scopul schimbării destinației terenului.          
  
   
 Proiectele de defrișare în scopul schimbării destinației terenului se inițiază în general pentru a pregăti proiecte precum cariere, construcția de drumuri și autostrăzi, domenii schiabile etc. În aceste cazuri, defrișarea este de obicei tratată integrat, în cadrul acestor proiecte, inclusiv în ceea ce privește evaluarea impactului asupra mediului. Prezentul ghid conține informații utile și în cazul în care defrișarea nu este tratată individual, ca un proiect în sine, ci face parte din alte proiecte supuse la rândul lor EIM. 
 Potrivit Directivei EIM, schimbarea destinaţiei terenului nu constituie un proiect în sine în contextul definiţiilor puse la dispoziţie de Directiva EIM, din vreme ce un proiect implică ducerea la îndeplinire a unor activităţi sau intervenţii, prin urmare termenul proiect se referă doar la lucrările de împădurire şi defrişare efectivă. Pentru că implicaţiile unor astfel de proiecte asupra mediului pot fi în unele cazuri semnificative, unele state membre au impus praguri de suprafaţă, astfel încât proiectele care depăşesc valorile impuse să fie supuse în mod onligatoriu evaluării impactului asupra mediului. În România, nu s-au impus astfel de praguri, astfel încât AC va decide de la caz la caz dacă este necesară parcurgerea EIM şi elaborarea RIM. 
 Cât priveşte relaţia proiectelor de împădurire sau defrişare cu Directiva SEA, respectiv cu HG 1076/2004 privind evaluarea de mediu pentru planuri şi programe, dacă prin Certificatul de Urbanism s-a stabilit că pentru implementarea acestora este nevoie de pregătirea unui Plan Urbanistic Zonal prin care să se modifice funcţiunea terenului respectiv, atunci acest plan va fi supus procedurii de evaluare de mediu pentru planuri şi programe, îndeplinindu-se condiţiile prevăzute la articolul 5, alineat 2 din HG 1076/2004: domeniul silvicultură se regăseşte printre domeniile vizate de aceasta; proiectele de împădurire a terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră sau defrișare în scopul schimbării destinației terenului se regăsesc pe anexa 2 a Legii 292/2018. De asemenea planurile care pregătesc proiecte de împădurire sau defrişare care 
   
 afectează situri de interes comunitar, vor fi de asemenea supuse atât evaluării de mediu, cât şi evaluării adecvate, aşa cum prevăd directivele privind Natura şi actele legislative naţionale care le-au implementat/transpus. Dacă proiectul de defrişare este inclus în proiectul pentru care este nevoie de defrişare, iar pentru acesta se stabileşte necesitatea parcurgerii etapei de evaluare pentru planuri şi programe, atunci acesta, respectiv scoaterea suprafeţei respective din fondul forestier, va fi analizat şi la faza SEA împreună cu acesta. 
   
    Participanţi la procesul EIM    
   
 În România, principalii actori implicaţi în procesul de evaluare a impactului asupra mediului sunt titularul proiectului, autoritatea competentă pentru protecţia mediului, consultanţi în domeniul protecţiei mediului/elaboratorii RIM, alte autorităţi interesate, publicul interesat. În cele ce urmează, este descris succint rolul fiecărei dintre aceste categorii. 
  Titularul proiectului  – persoană fizică sau juridică care a iniţiat proiectul şi care solicită obţinerea Acordului de Mediu; 
  Autorităţile competente în domeniul protecţiei mediului  – sunt reprezentate de agenţiile pentru protecţia mediului la nivel local sau naţional, în funcţie de dimensiunea şi anvergura proiectului, care sunt responsabile cu derularea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului. 
  Consultanţi în domeniul protecţiei mediului/elaboratorii RIM   – consultanţii în domeniul protecţiei mediului pot participa la elaborarea RIM. Elaboratorii RIM sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în Registrul Elaboratorilor de Studii pentru Protecţia Mediului pentru elaborarea Raportului privind Impactul asupra Mediului. La momentul elaborării ghidului, lista acestora poate fi consultată la adresa   http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/30_august%20_%202018_REGISTRUL_NAT   IONAL_.pdf  . Lista persoanelor înscrise în registru se actualizează periodic, astfel încât se recomandă consultarea acesteia la momentul la care se demarează elaborarea unui RIM, pe pagina de web a Ministerului Mediului.  
   
  Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA (RNP ROMSILVA ) – este o instituţie ce are ca scop gospodărirea durabila şi unitară, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice si ale normelor de regim silvic, a fondului forestier proprietate publica a statului, în vederea cresterii contributiei padurilor la imbunatatirea conditiilor de mediu și la asigurarea economiei naționale cu lemn. Pentru proiectele de împădurire, este nevoie de obţinerea unui aviz din partea RNP ROMSILVA, ulterior terenurile împădurite urmând a intra în administrarea Romsilva. Direcţiile Silvice (unități fără personalitate juridică din structura RNP ROMSILVA) fac parte din comisia pentru inventarierea terenurilor degradate care fac obiectul acțiunii de ameliorare prin împădurire.  Ocoale silvice private  – acestea se ocupă cu gospodărirea durabila şi unitară, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice si ale normelor de regim silvic, a fondului forestier proprietate privată. Dacă proiectele propuse interferează cu teritoriul administrat de acest tip de ocoale, titularul va obţine un aviz emis de cătră acestea. 
  Garda Forestieră  – este o instituţie care pe de o parte avizează proiectele de împădurire, iar pe de altă parte îndeplinesc şi rolul de inspecţie şi control, asigurând controlul respectării legislaţiei specifice silviculturii. De asemenea, reprezentanţi ai acestei instituţii fac parte din comisia pentru inventarierea terenurilor degradate care fac obiectul acțiunii de ameliorare prin împădurire. 
  Direcţia Agricolă  – în cazul proiectelor de împădurire a terenurilor degradate, Direcţia Agricolă are un rol important, fiind responsabilă de constituirea şi coordonarea comisiei responsabile cu inventarierea terenurilor degradate care fac obiectul acțiunii de ameliorare prin împădurire. 
  Alte autorităţi interesate  – în cadrul procesului de evaluare a impactului asupra mediului sunt implicate şi alte autorităţi care ar putea fi interesate de impactul de mediu asociat proiectelor sau care ar putea emite puncte de vedere care ar putea îmbunătăţi procesul de evaluare. Acestea diferă în funcţie de domeniul proiectului, însă în general sunt câteva autorităţi care sunt implicate în general în aproape toate procedurile de evaluare a impactului, fiin invitate să participe la şedinţele tehnice organizate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului sau la dezbaterea publică organizată de titular. Printre acestea se numără, fără ca lista să fie exhaustivă, instituţia prefectului, consiliile judeţene, garda naţională de mediu, administraţiile bazinale de apă, direcţiile de sănătate publică. 
   
  Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate  – instituţie publică în subordinea Ministerului Mediului a cărei misiune este administrarea unitară și eficientă a ariilor naturale protejate și conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Este parte activă în procedurile de obţinere a actelor de reglementare pentru proiectele care interferează cu arii naturale protejate, fiind nevoie de avizul acesteia. 
  Administratori de arii naturale protejate  – persoane juridice care administrează ariile naturale protejate pentru care este nevoie de structură de administrare, pe baza unui contract de administrare semnat cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate. Este parte activă în procedurile de obţinere a actelor de reglementare pentru proiectele care interferează cu arii naturale protejate, fiind nevoie de avizul acestora. 
  Publicul interesat  – este reprezentat de orice persoane fizice sau juridice, inclusiv organizaţii non- guvernamentale în domeniul protecţiei mediului, care ar putea fi interesate de impactul pe care un proiect ar putea să îl genereze asupra mediului. Publicul interesat poate interveni în procedura de evaluare a impactului asupra mediului prin depunerea unor puncte de vedere întemeiate cu privire la deciziile emise de autorităţile de mediu, în perioadele prevăzute de lege în acest sens. De asemenea, publicul interesat poate participa şi la dezbaterea publică se se organizează în cadrul procedurii. 
   
   DESCRIEREA MEDIULUI EXISTENT    Descrierea amplasamentului (Prezentarea amplasamentului)     Prin amplasamentul unui proiect se înțelege amprenta pe care o au componentele respectivului proiect asupra teritoriului. În cazul domeniului analizat în prezentul ghid, sunt luate în considerare atât componentele principale ale proiectului (suprafața pe care urmează să se amenajeze cariera, suprafața pe care o va ocupa uzina de preparare etc.), cât și suprafețele asociate (sectoarele de drum de acces la aceste obiective, de legătură între ele, parcările, platformele de alimentare cu carburant, contrucțiile anexe etc.). Suprafețele ocupate de acestea pot fi contigue sau nu, adică fragmentate, Prin amplasamentul unui proiect se înțelege amprenta pe care o au componentele respectivului proiect asupra teritoriului. În cazul domeniului analizat în prezentul ghid, sunt luate în considerare atât componentele principale ale proiectului (suprafața care necesită împădurire a terenurilor pe care nu a existat anterior vegetație forestieră sau defrișare în scopul schimbării destinației     terenului), cât și suprafețele asociate (sectoarele de drum de acces, contrucțiile anexe etc.). Suprafețele ocupate de acestea pot fi continue sau nu, adică fragmentate, caz în care sunt unite prin infrastructura de transport (drumuri, conducte sub sau supraterane etc.).  În prezentarea amplasamentului, se vor lua în considerare atât repere ale mediului natural, cât și ale mediului construit, cu scopul identificării cât mai precise pe hărți și în teren a acestor suprafețe. De asemenea, vor fi vizate și împrejurimile acestora, susceptibile a influența și a fi influențate de construcția și activitățile din cadrul proiectului, menționându-se cu precădere elementele cu mare relevanță în determinarea caracterului semnificativ al impactului asupra mediului (caracterul senzitiv al componentelor mediului, statutul reglementat al unora din elementele învecinate – caracterul rar, statutul de protecție -, valorile sociale atribuite – resurse necesare subzistenței, locuri sacre, locuri de agrement -).  Este necesar ca în cadrul acestui paragraf să fie prezentate, într-un mod complementar, atât informații grafice, cât și text explicativ. Informațiile grafice vor include cel puțin o hartă a amplasamentului, însă vor putea fi adăugate și alte hărți cu scopul detalierii amplasamentului, acolo unde este cazul (în situațiile în care amplasamentul este foarte extins ori dacă este fragmentat), precum și fotografii (pentru a ilustra poziția amplasamentului în raport cu împrejurimile, spre exemplu imagini luate de pe amplasament în toate punctele cardinale principale sau imagini de pe amplasament către vecinătățile cu cea mai mare importanță sub aspectul evaluării de impact – locuințe din apropiere, emisari pentru viitoarele descărcări de ape uzate, terenuri desemnate arii naturale protejate în vecinătate etc. -; în egală măsură, fotografii luate din diferite puncte strategice – de unde poate fi cuprins vizual întregul amplasament, de unde poate fi observată poziția sa față de receptori sensibili etc. - cu amplasamentul sunt utile și, în consecință, e recomandabil să fie introduse).  Cu privire la conținutul și formatul materialelor cartografice din acest paragraf, dar și din restul studiului, în general, facem câteva precizări:    Ar trebui să fie lizibile, adică să poată fi distinse ușor toate elementele conținute;    Ar trebui să fie sugestive, adică să scoată în evidență tocmai componentele teritoriale relevante pentru o identificare facilă a poziției obiectivului – spre exemplu, rețeaua hidrografică, șosele și căi ferate, intravilanele localităților, suprafețele cu pădure, limite de UAT-uri -, precum și amplasarea relativă în raport cu componentele cele mai importante sub aspectul evaluării impactului – așezările umane, arii naturale protejate, alte proiecte     din vecinătate, eventuale perimetre de protecție hidrogeologică etc. -;    Ar trebui să cuprindă pe lângă conținutul propriu-zis și elementele complementare, anume titlul, orientarea, scara și legenda; simbolizarea orientării hărții cu ajutorul unei săgeți reticulare – cu o varietate de opțiuni estetice - este absolut necesară în cazurile în care nu se respectă convenția orientării imaginii cu nordul în partea de sus a paginii/planșei;    Simbolurile folosite în reprezentare și trecute la legendă ar trebui să fie cele convenționale pentru hărțile generale, în situațiile în care există o astfel de standardizare (de exemplu linii albastre continue pentru cursuri de apă permanente, linii albastre întrerupte pentru cursuri de apă temporare, triunghiuri negre pentru marcarea vârfurilor etc.); în multe cazuri specifice în care o astfel de standardizare nu există, simbolurile alese ar trebui să fie cât mai sugestive pentru elementul reprezentat; în toate cazurile însă, poziția și dimensiunea simbolurilor pe hartă trebuie atent alese, astfel încât să nu acopere alte elemente importante de conținut, dar să poată fi citite;    Pe cât posibil, elementele hărții de fundal (elementele generale, ce constituie cadru spațial pentru amplasarea aspectelor particulare, pe care dorim să le evidențiem) ar trebui să fie cât mai actuale, cât mai conforme cu stadiul prezent al evoluției mediului natural și construit (hărți topografice, imagini satelitare, aerofotograme etc.).    În cazul proiectelor de defrişare, descrierea amplasamentului va conţine şi informaţii cu privire la administrator, unitatea de producţie şi unitatea de amenajare în care este inclus terenul.       Caseta 1. Exemplu de prezentare a amplasamentului unui proiect de împădurire a unui teren degradat          Terenul ce va fi supus împăduririi este situat sub aspect administrativ în extravilanul localităţii X, localitate situată la cca. 35 km SV de municipiul Y. Accesul la perimetrul de împădurire se poate face de pe un drum de exploatare cu o lungime aproximativă de 760 m, care se desprinde din DJ.  înspre vest.  Terenul se încadrează în unităţi staţionale din regiuni de dealuri din subzona gorunului (FD3).  Acest etaj se caracterizeaza prin faptul ca distributia vegetatiei forestiere este influentata de relief, gorunetele fiind de obicei pe versantii însoriti, iar făgetele pe cei umbriţi.  Dintre conditiile fizico-geografice, cele mai importante sunt: Relieful are fragmentare mijlocie;  Expozitia predominanta este NE; Altitudinea este cuprinsă între 150-500 m;  Substratul litologic este alcătuit din marne, gresii, alternanţe de argile cu marne şi gresii;  Tipuri si subtipuri de sol: brune argiloiluviale tipice, litice,  brune luvice tipice, pseudogleizate, brune eumezobazice tipice. Humus de tip moder si mull-moder; Drenaj bun;  Cantitatea de precipitatii si capacitatea de aprovizionare cu apa este bună; Vegetatia forestiera este alcătuită în majoritate din fagete si gorunete pure de dealuri, fagete amestecate, sleauri de deal cu gorun, goruneto-fagete si molidisuri pure. Speciile de amestec sunt carpenul si alte esenţe tari, care realizează clase mijlocii de producţie.       Analiza  sensibilității  amplasamentului  (raportul  spațial  cu receptori sensibili, existența altor activități, factori de risc geografic etc.)  Prezentarea trăsăturilor amplasamentului și ale împrejurimilor acestuia, cu scopul analizării sensibilității componentelor mediului față de potențiale impacturi ce derivă din amenajarea și activitățile rezultate în urma implementării proiectului, reprezintă o parte importantă a evaluării de mediu, având în vedere că prezintă stadiul la care se va face permanent raportarea în evaluare.     Cu alte cuvinte, se prezintă referința de care se va ține cont în evaluare, denumită sugestiv alternativa 0. Pe de altă parte, în logica procedurii integrate a evaluării de impact, prezentarea atentă a trăsăturilor componentelor naturale și antropice din perimetrul analizat pentru un proiect poate scoate în evidență efecte asupra condițiilor de mediu locale ca urmare a derulării altor proiecte în vecinătate, contribuind așadar la o analiză generală a efectelor asupra mediului într-un teritoriu, ceea ce depășește strict evaluarea orientată pe proiect. Astfel pot fi puse într-o lumină mai clară impacturile cumulative, atât în cazul unor proiecte similare (noi cariere ori balastiere care extind un perimetru de exploatare deja finalizat, cariere sau balastiere învecinate, care însă au proprietari diferiți și sunt evaluate, în consecință, ca proiecte diferite), cât și în cazul unor proiecte diferite, dar care interferează teritorial (spre exemplu, derularea simultană a unui proiect de infrastructură rutieră și a altora de exploatare și sortare a agregatelor minerale).  Sensul general al informațiilor din cadrul acestui paragraf este de-a ajuta într-o cât mai mare măsură în procesul ulterior de estimare a efectelor asupra mediului și în special a eventualelor efecte semnificative asupra mediului, fiind așadar necesară evidențierea celor mai relevante aspecte ale componentelor mediului în raport cu proiectul care urmează a fi analizat. Nu este, cu alte cuvinte, deloc relevantă doar o prezentare generală a arealului, a fiecărei componente a mediului natural și construit, nu sunt relevante date generale specifice unor unități teritoriale vaste, din care și perimetrul analizat face parte (prezentarea unei întregi unități montane în care o carieră se dorește a fi amplasată, e.g. prezentarea întregului cadru natural și construit al Apusenilor sau chiar al Munților Trascău, în situația în care trebuie analizat doar un amplasament de câteva hectare de pe un versant al unui afluent al râului Arieș).  Pentru proiectele din actualul ghid, e prioritar a se face mențiuni cu privire la următoarele aspecte:  Componentele Soluri și Geologie     Structura geologică a substratului;    Foraje geologice și hidrogeologice realizate în perimetrul și în împrejurimi, dacă acestea au fost efectuate;    Trăsăturile morfometrice ale amplasamentului (panta, expoziția versanților, gradul de fragmentare); în măsura în care situația o permite – suprafețe mari și relief variat -, realizarea de hărți tematice în acest scop;    Suprafețe afectate de eroziune în suprafață și în adâncime; suprafețe afectate de alunecări de teren; tasări ale solurilor;       Tipul și profilul solurilor care acoperă suprafețele pe care urmează să se implementeze proiectul; Pentru că solul este un element extrem de important în proiectele de împădurire, acesta va fi prezentat în detaliu:    Forme de degradare fizică sau chimică a terenurilor, evidențiate atât prin observații de suprafață, cât și prin analizarea profilelor de sol și a forajelor geologice și hidrogeologice; corelarea acestora cu surse susceptibile de poluare din împrejurimi; menționarea cazurilor în care poate fi vorba de poluare istorică.  Componenta Hidrică (rețea de suprafață și ape subterane)  Pornind de la amplasamentul proiectului, se va analiza bazinul hidrografic în care acesta este situat, se vor face observații cu privire la parametri ai scurgerii pe amplasament (direcția scurgerii, dacă este concentrată sau în suprafață), se va amplasa terenul supus împăduririi pe o hartă a rețelei hidrografice în raport cu cumpenele de ape pentru a distinge ce curs/cursuri de apă drenează această suprafață. În continuare, se va analiza emisarul (sau emisarii, în cazul unor suprafețe mai extinse, drenate de mai multe cursuri de apă), făcându-se observații cu privire la debitul său, la caracteristicile cursului (amenajat, neamenajat, îndiguit, cu apărări de mal etc.), la eventuale deversări de ape uzate sau ape meteorice în apropierea amplasamentului, în amonte și în aval de acesta.  Forajele hidrogeologice disponibile, în cazul în care există, va trebui să fie folosite pentru a exprima, cel puțin descriptiv, distribuția freaticului în limitele amplasamentului (nivelul apelor freatice de mică adâncime și direcția de curgere a acestora). De asemenea, o analiză a modului de acoperire a terenurilor în raport cu scurgerea de pe versant este utilă, pentru a distinge vulnerabilități diferite față de eroziunea fluviatilă, dacă este cazul.  Calitatea aerului  În cadrul acestui paragraf vor fi făcute observații cu privire la calitatea generală a aerului în zona amplasamentului (prezența unor surse de poluare a aerului în vecinătate).  Clima  Se vor prezenta parametri climatici care au o anumită relevanță pentru acest tip de activitate, precum direcția dominantă și intensitatea vântului pe direcții, perioadele cu ceață, insolația, prin raportare la datele provenite de la stațiile meteo din vecinătate. Suplimentar, se vor face aprecieri cu privire la condițiile locale de microclimat (prezența unor păduri, a unor terenuri dezvelite de vegetație, a unor cursuri de apă, existența unor lacuri de acumulare în apropiere etc.).     Flora și fauna (componentele biotice)    Analiza modului de acoperire a terenurilor și realizarea unei hărți a modului de acoperire a terenurilor (e.g. după modelul Corine Land Cover, ) pentru a ilustra situația de ansamblu privind tipurile de vegetație dominantă; situația de moment poate fi completată și cu o analiză istorică, prin compararea imaginilor satelitare din ultimele 2-3 decade;    Descrierea vegetației de pe amplasament și din împrejurimi: descriere tip şi compoziţie, precizarea claselor de ecosisteme/habitate – stâncării, ape dulci continentale, mlaștini, păduri de conifere, plantații de arbori, terenuri arabile, terenuri neproductive etc. -, a gradului de conservare a stării acestora, a principalelor presiuni la care sunt supuse; menționarea prezenței habitatelor listate în anexa 1 a Directivei Habitate; evidențierea speciilor rare, endemice, reprezentative pentru un anumit tip de habitat, a celor listate în anexa 2 a Directivei Habitate și în Directiva Păsări;    Descrierea vegetaţiei se va face în aşa fel încât să se poate identifica impactul schimbării de folosinţă a terenurilor asupra vegetaţiei actuale;    În mod similar, o descriere a faunei prezente pe şi în împrejurimile amplasamentului, menționarea caracterului rar, endemic sau reprezentativ al speciilor, listarea lor în anexa 2 a Directivei Habitate;    Estimarea arealului ocupat de fiecare specie, a dimensiunii populației sale, în funcție de cerințele specifice ale fiecărei specii, dependența de un anumit habitat;    Identificarea unor locuri sau areale cu semnificații deosebite pentru faună, precum locuri de hrănire, de adăpare, de reproducere, locuri de cuibărit, areale umede folosite în pasaj de specii migratoare de păsări, coridoare ecologice etc.;    Menționarea ariilor naturale protejate desemnate în vecinătatea amplasamentului, precizându-se datele lor de identificare (categoria, suprafața, motivele desemnării, administrarea  etc.);  în  cazul  siturilor  Natura  2000  se  recomandă  și  atașarea Formularului standard Natura 2000; pentru ariile protejate de interes județean se va urmări delimitarea cât mai exactă a suprafeței acestora, pe baza indiciilor disponibile (parcele cadastrale, descrieri de la momentul desemnării prin Decizii ale CJ, repere din teren ș.a.m.d.); toate ariile protejate trebuie amplasate pe o hartă care va avea ca fundal imagini satelitare recente sau modul de acoperire a terenurilor.     Peisajul  Este destul de dificil de realizat o prezentare obiectivă a peisajului dintr-un anumit areal, totuși se recomandă a se ține cont de câteva informații, precum: a. încadrarea peisagistică a perimetrului (dacă perimetrul face parte dintr-o singură unitate de peisaj sau conține părți din mai multe unități –  e.g. …..ne aflăm pe o pășune de n hectare, dintre care proiectul vizează doar 10%.... ori ….. perimetrul este împărțit între pădure, stâncărie și pășune….. ), b. morfologia locală –  versant, terase, luncă, culme de deal, terasare antropică, teren accidentat, eroziune în adâncime etc.  -, având în vedere că această categorie de proiecte determină importante modificări morfologice, c. vizibilitatea perimetrului din diverse puncte relevante – din localități învecinate, din puncte de belvedere de pe trasee turistice, de pe șosele sau căi ferate etc.  Opțional, pentru proiecte de o mai mare anvergură, pot fi folosiți în evaluare și indicatori de metrică a peisajului, precum numărul de unități peisagistice, numărul de parcele din fiecare categorie de peisaj, lungimea limitelor dintre unități, densitatea limitelor.  Ființe umane    Profilul economic al localității/lor din vecinătate;    Profilul social al comunităților locale;    Identificarea intereselor față de terenurile din vecinătatea perimetrului vizat în vederea implementării proiectului: discuții cu proprietarii de terenuri, discuții cu autoritățile locale, discuții cu liderii de opinie ai comunității;    Identificarea unor valori sociale atribuite perimetrului aflat în analiză sau vecinătăților sale potențial afectate de implementarea proiectului (direct, indirect, vizual): locuri sacre, locuri asociate unor legende locale, locuri cu specific recreațional, resurse locale de subzistență – izvoare, plante medicinale etc.  Bunuri materiale și patrimoniu cultural    Realizarea unei hărți privind modul de utilizare a terenurilor, pe care se vor indica intravilane de localități, construcții rezidențiale izolate, folosințe agricole, industriale, silvice, de agrement ș.a.m.d.;    Orice alte utilizări ale terenurilor din vecinătate, care ar putea fi relevante în evaluare, trebuie menționate: prezența unor rampe de deșeuri amenajate sau clandestine, terenuri contaminate, prezența unor marcaje turistice, poziția stânelor, locuri de lansare cu parapanta, trasee de plimbare a câinilor etc.;       Precizarea elementelor de infrastructură tehnico-edilitară situate pe amplasament ori în vecinătate, precum și amplasarea poziției sau traiectoriei lor pe hartă: linii electrice, magistrale de gaz metan, conducte de apă, rețele de canalizare, stații de transformare, stații de tratare sau de epurare a apelor uzate, stații de tratare a apelor industriale etc.;    Existența unor obiective socio-culturale – monumente istorice, situri arheologice, monumente arhitectonice, cimitire etc. – în apropierea amplasamentului proiectului; în cazul în care acestea există, trebuie documentate și amplasate pe o hartă, pe care trebuie indicate și punctele de acces către fiecare; fotografii cu fiecare astfel de sit, pentru o mai bună identificare, sunt de asemenea recomandate;    Menționarea oricăror alte bunuri materiale observate pe amplasament ori în vecinătatea acestuia.             DESCRIEREA   PROIECTULUI   ŞI   A   PRINCIPALELOR ALTERNATIVE    Informații privind domeniul vizat     Potrivit Codului Silvic, terenurile degradate din afara fondului forestier naţional sunt definite ca terenuri care prin eroziune, poluare sau acțiunea distructivă a unor factori antropici și-au pierdut definitiv capacitatea de producție agricolă, dar pot fi ameliorate prin împădurire, și anume:    terenurile cu eroziune de suprafață foarte puternică și excesivă;    terenurile cu eroziune de adâncime - ogașe, ravene, torenți;    terenurile afectate de alunecări active, prăbușiri, surpări și scurgeri noroioase;    terenurile nisipoase expuse erodării de către vânt sau apă;    terenurile cu aglomerări de pietriș, bolovăniș, grohotiș, stâncării și depozite de aluviuni torențiale;    terenurile cu exces permanent de umiditate;    terenurile sărăturate sau puternic acide;       terenurile poluate cu substanțe chimice, petroliere sau noxe;    terenurile ocupate cu halde miniere, deșeuri industriale sau menajere, gropi de împrumut;    terenurile neproductive, dacă acestea nu se constituie ca habitate naturale;    terenurile cu nisipuri mișcătoare, care necesită lucrări de împădurire pentru fixarea acestora;    terenurile din oricare dintre categoriile menționate la lit. a)-k), care au fost ameliorate prin plantații silvice și de pe care vegetația a fost înlăturată.    Potrivit cercetărilor şi studiilor existente referitoare la fondul funciar, în România există suprafețe întinse cu terenuri degradate, cele mai multe fiind situate în zonele de deal și de munte. Așa cum rezultă din ,,Strategia Naţională pentru Prevenirea şi Combaterea Efectelor Secetei, Degradării Terenurilor şi Deşertificării", suprafața totala a terenurilor degradate este mare. Eroziune excesivă, asociată cu ravenări și alunecari de teren, se înregistrează pe o suprafața de peste 2 milioane de hectare, iar eroziune moderat-puternică pe aproape 5 milioane de hectare. Suprafețe mari de terenuri degradate se gasesc în Podișul Getic, Subcarpații Munteniei, Podișul Someșan, Podișul Transilvaniei, Subcarpații Moldovei, Campia și Podișul Moldovei și Dobrogea. În perspectivă, pe măsura intensificarii utilizarii terenurilor agricole, peste doua milioane hectare de terenuri degradate vor trebui reabilitate prin împadurire.  Prin modificările aduse Codului Silvic în anul 2016, zonele deficitare în păduri sunt acele județe în care suprafața fondului forestier reprezintă mai puțin de 30% din suprafața totală a acestuia. Aceste judeţe sunt: municipiul Bucureşti (1%), Călăraşi (4%), Teleorman (5%), Brăila (6%),  Constanţa (6%), Ialomiţa (6%), Galaţi (8%), Olt (10%), Botoşani (11%), Giurgiu (11%), Tulcea  (12%), Dolj (12%), Timiş (12%), Vaslui (14%), Satu-Mare (16%), Ilfov (16%), Iaşi (18%), Cluj  (24%), Sălaj (25%), Buzău (26%), Arad (27%), Bihor (28%), Dâmboviţa (29%).  Pentru perioada următoare se preconizează o majorare a suprafeţei ocupate cu vegetaţie forestieră, cu prioritate în aceste judeţe, prin împăduriri în terenuri degradate inapte pentru agricultură şi prin împăduriri în vederea realizării Sistemului naţional de perdele forestiere de protecţie.  Cât priveşte defrişările, proiectele de acest gen sunt destinate dezvoltării unor proiecte care vizează în general (dar nu se limitează la) construcţia de infrastructură rutieră, cariere, proiecte de exploatare a resurselor regenerabile (hidroenergie, eoliană), pârtii de schi, infrastructură de cazare şi rezidenţială. Nu există date statistice cu privire la amploarea acestor proiecte la nivel naţional.       Descrierea proiectului     În cadrul acestui capitol, se vor pune în evidenţă principalele aspecte ce trebuie incluse în cadrul unui RIM pentru un proiect de împădurire a terenurilor degradate la capitolul de descriere a proiectului.  Pentru că astfel de proiecte nu pregătesc cadrul pentru desfăşurarea unei activităţi şi nici nu se pune problema dezafectării/scoaterii din funcţiune, descrierea proiectului va conţine doar elemente specifice etapei de construcţie/implementare. Vor fi însă prezentate şi lucrările de întreţinere a culturilor, în cazul proiectelor de împădurire.   În cadrul RIM, se vor prezenta şi analiza următoarele aspecte în cazul proiectelor de împădurire:  Studiile premergătoare împădurii efective  Se vor prezenta informaţii despre:    Modul în care s-a stabilit compoziţia ţel optimă de referinţă pentru fiecare suprafaţă de teren destinată împăduririi. Stabilirea corespunzătoare a speciilor este de importanţă fundamentală pentru procesul de împădurire, deoarece greşelile care pot apărea la întemeierea arboretului nu mai pot fi eliminate ulterior, prin alte măsuri silviculturale. De aceea, în această fază trebuie să se efectueze o analiză ecosistemică întemeiată (a condiţiilor staţionale – sol şi climă şi a vegetaţiei existente);    Modul în care a fost stabilit tipul de staţiune (se va prezenta a sinteză a fişei staţionale elaborate);    Modul în care a fost determinat tipul fundamental de pădure (informaţii din amenajamente forestiere sau pastorale sau din alte documente care conţin informaţii relevante în acest sens, descrierea vegetaţiei naturale existente, investigaţii efectuate în zone cu condiţii staţionale asemănătoare etc.);    Modul în care a fost stabilită schema de împădurire şi descrierea acesteia (modul de amplasare în teren a speciilor din compoziţia de împădurire, numărul de puieţi pe unitatea de suprafaţă (ha).    Lucrările de pregătire a terenului     Acestea pot să fie aplicate parţial sau pe toată suprafaţa destinată împăduririi şi se pot referi la lucrări de nivelare a terenului, de curăţare şi îndepărtarea a arbuştilor, de drenare/eliminare a excesului de apă, de eliminare a pietrelor şi a grohotişului, de pregătire a solului pentru plantare (cum ar fi săparea de gropi etc.). Se va preciza şi dacă este cazul se vor descrie drumurile de acces (amenajarea unor drumuri existente, drumuri nou ameanajate).  La haldele de steril cu aciditate mare a solului, unele elemente mineralogice care sunt dăunătoare plantelor se pot reduce considerabil prin folosirea de compost în groapa de plantare a puieţilor cu rădăcini protejate. Compostul utilizabil pentru plantări de arbori pe halde de steril , dar şi pentru alte terenuri degradate, va putea fi obţinut din Staţiile de tratare deşeuri (Planurile judeţene de gestionare a deşeurilor) sau produs de firme specializate.  Exemplu. Pe halda de steril cu PH 2-3, situată pe creasta Călimanilor, pe teritoriul  Parcului Naţional Călimani, puieţii forestieri plantaţi au supravieţuit şi au produs fructificaţie, numai în situaţiile în care au avut compost la rădăcină (anul plantării – 2001).  Lucrările de împădurire  Tehnica de împădurire care se utilizează în cazul împăduririi pe terenuri degradate este plantarea. În cadrul RIM se vor oferi informaţii cu privire la tehnicile de plantare, echipamentele utilizate, durata lucrărilor, materii prime şi resurse utilizate etc.  Terenurile ocupate cu halde miniere îndeosebi, dar şi pe terenurile degradate cu pante mari şi expoziţie sudică, proiectele de împădurire au şanse mici de succes fără puieţi cu rădăcini protejate. Pot fi cu rădăcini protejate încă din pepinieră sau pot fi plantate în groapa cu compost. Compostul se mai descompune încă câţiva ani, furnizând substanţe minerale şi nutritive şi este un excelent factor reţinător de apă în sol pe terenuri de importanţă majoră, pe versanţi abrupţi şi cu expoziţie însorită. Rădăcina protejată cu pământ se usucă şi crapă în perioadele noi de secetă (schimbări climatice), ducând la afectarea gravă a puieţilor, până la uscare totală.  Lucrări de întreţinere a culturilor  Aceste lucrări se aplică de la încheierea culturii şi până la atingerea stării de masiv şi constau în general, fără a fi exhaustiv, în retezarea puieţilor, revizuiri, răriri, descopleşiri  În cadrul capitolului de descriere a proiectului, se va detalia şi organizarea de şantier, suprafeţele destinate organizării de şantier (suparafaţă şi localizare), amenajări specifice.     În cazul proiectelor de defrişare, se vor prezenta cel puţin următoarele informaţii:  Studii premergătoare (studiul care a stat la baza plantărilor în compensare, studiu hidrologic, studiu geotehnic după caz etc.);  Pregătirea parchetului:    împartirea suprafeţei ce urmeaza a fi defrişate;      Metodele de extragere prealabilă a arborilor aninaţi sau deperisaţi;     Alegerea direcţiei de doborarea arborilor, curăţirea terenului în jurul lor şi pregatirea locului de cădere a acestora;      Alegerea şi amenajarea căilor pentru scosul şi apropiatul lemnului;     Stabilirea şi amenajarea depozitelor primare.   Activitatea de defrişare propriu-zisă (descrierea tehnologiilor de defrişare, etapizare, utilijae, personal etc.);  Curăţarea terenului de resturile rezultate în urma defrişării; Transportul şi valorificarea masei lemnoase.    Analiza alternativelor     În cadrul acestui capitol sunt prezentate modul de selectare, descriere și evaluare a alternativelor rezonabile ale proiectuilui, aşa cum prevede Directiva EIM. În contextul procesului EIM, alternativele sunt modalități diferite de a realiza proiectul pentru a îndeplini obiectivul convenit. Alternativele pot lua diverse forme și pot varia de la ajustări minore la proiect, la o regândire completă a proiectului.  Conform prevederilor articolului 5, alineat 1 al Directivei, respectiv ale anexei IV, punctul 2, a acesteia, titularul proiectului trebuie să includă în RIM:    descrierea alternativelor studiate;    indicarea principalelor motive pentru selectarea opțiunii alese în ceea ce privește impactul asupra mediului.  Vor fi luate în analiză doar alternativele relevante pentru proiectul propus şi fezabile din punct de vedere tehnic.  O alternativă poate fi considerată nefezabilă dacă:    Există obstacole tehnologice: costurile ridicate ale unei tehnologii impuse pot împiedica considerarea acesteia ca fiind o opțiune viabilă sau lipsa dezvoltării tehnologice poate     împiedica luarea în considerare a anumitor opțiuni;    Există obstacole bugetare: sunt necesare resurse adecvate pentru a implementa alternativele de proiect;    Există obstacole din partea părților interesate: părțile interesate care se opun unei alternative de proiect pot face o anumită opțiune neatractivă;    Există obstacole juridice sau de reglementare: pot exista instrumente de reglementare care limitează / interzic dezvoltarea unei anumite alternative.  Tipurile de alternative care pot fi analizate în cazul proiectelor de împădurire a terenurilor degradate, respectiv a proiectelor de defrişare, pot viza:  Alegerea locaţiei: se vor prezenta locaţiile alese pentru implementarea proiectului, scoţându-se în evidenţă pretabilitatea acestuia pentru împădurire/defrişare, gradul de degradare, urgenţa necesităţii intervenţiilor de ameliorare, suprafeţe, în cazul proiectelor de defrişare se va menţiona şi proiectul care se va implementa pe amplasament şi care a generat defrişarea, inclusiv oportunitatea acestuia şi nevoile socilae şi economice de implementare a acestuia pe amplasamentele propuseetc.  Alegerea speciilor forestiere în cazul proiectelor de împădurire: se vor prezenta alternativele analizate, subliniindu-se care se poate adapta cel mai bine condiţiilor de mediu într-un timp cât mai scurt şi care se poate deci integra optim în specificul ecologic al zonei, respectiv al staţiunii;  Calitatea puietului sau a arboretului;  Tehnologii de plantare-defrişare utilizate, ţinând cont de tipul de puiet sau arboret, pentru a asigura condiţiile de sol necesare dezvoltării sistemului radicular şi asigurarea substanţelor nutritive minerale şi organice;  În cazul proiectelor de defrişare se vor prezenta şi alternativele de locaţie pentru plantarea în compensare, dacă au fost analizate locaţii alternative.  Numărul alternativelor nu este impus, acesta este practic nelimitat, totuşi practica generală poate să dicteze câte alternative trebuie luate în considerare. Se recomandă analiza unui număr minim de 3 alternative, dintre care una trebuie să fie Alternativa 0 sau „Nicio acţiune”, respectiv descrierea a ce s-ar întâmpla dacă proiectul nu s-ar implementa şi justificarea necesităţii implementării acestuia. Celelalte alternative identificate vor fi:    descrise pe scurt;       comparate în ceea ce priveşte impactul lor asupra mediului;    justificarea alternativei selectate punându-se accent pe impactul acesteia asupra mediului.             EFECTE  SEMNIFICATIVE  ASUPRA  MEDIULUI.  MĂSURI  DE PREVENIRE / REDUCERE / COMPENSARE    Criterii pentru evaluarea impactului asupra mediului     Criteriile principale utilizate pentru stabilirea categoriilor de impact potenţial sunt:    Dimensiunea : proiecte de dimensiuni mari, mai mari decât proiectele obişnuite de acelaşi tip;     Locația : proiecte propuse care sunt situate în sau aproape de zonele sensibile din punct de vedere ecologic sau al altor componente de mediu (arii naturale protejate, rezervaţii de interes științific deosebit sau situri de importanță arheologică, culturală sau istorică); de asemenea, proiectele propuse în locații în care caracteristicile dezvoltării propuse ar putea avea efecte semnificative asupra populației;     Efecte : proiecte care induc efecte negative cu intensitate sau complexitate ridicată, inclusiv cele care dau naștere unor efecte grave asupra oamenilor sau componentei biotice, cele care amenință utilizarea actuală sau potențială a unei zone afectate și cele care produc o încărcare suplimentară care nu poate fi susținută de capacitatea de suport a mediului.       Criterii legate de dimensiunea proiectului  Dimensiunea nu reprezintă un criteriu cu relevanţă mare în cazul proiectelor împădurire, dar are relevanţă mare pentru proiectele de defrişare. În cele ce urmează, s-au propus câteva praguri care ar putea fi utile pentru elaboratorii RIM şi pentru autorităţile de mediu.    Criteriile legate de locaţie/amplasament  În cadrul acestei categorii de criterii, se va acorda o atenţie deosebită senzitivităţii componentelor de mediu din zona proiectului.  Se va acorda o atenţie sporită tipului de vegetaţie de pe amplasament, tipului de sol şi stabilităţii acestuia, faunei, astfel încât proiectul să producă impact minim.       Criterii legate de efectele asupra mediului  Următoarele criterii sunt cele mai frecvent folosite în metodologii pentru a determina semnificația efectelor:    magnitudinea efectului;    întinderea spațială a efectului;    durata efectului;    frecvența efectului;    probabilitatea de apariţie;    reversibilitatea efectului;    importanța ecologică și socială,    impactul asupra sănătății populaţiei;    sustenabilitatea.  Caracterizarea lor ar putea utiliza criteriile de evaluare exemplificate în Tabelul 1. Alte criterii suplimentare ar putea fi:    contribuția proiectului la impactul cumulativ;    cantitatea și calitatea fiecărei resurse sau valori ecologice care ar putea fi afectată, inclusiv unicitatea și senzitivitatea acestora;    importanța pentru stat și societate a fiecărei resurse sau valori ecologice care ar putea fi afectată.      Tabel 2. Exemplu de criterii generale pentru stabilirea semnificației efectelor adverse           Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ      Magnitudinea efectului –  mărimea sau gradul de impact în comparație cu condițiile sau pragurile inițiale și alți parametrii de măsurare aplicabili (de exemplu, standarde, ghiduri, obiective).   Magnitudinea indică nivelul impactului într-o zonă, de la impact minor până la distrugere totală. Un impact de intensitate scăzută pe o suprafață mare ar putea fi mai rău decât un impact de  intensitate mare într-o zonă mică, în funcție de anumite elemente.              Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ           Efectul  modifică  minor condițiile inițiale; totuși, este mai mic decât valorile de referinţă prevăzute în legislaţie    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă, dar are un efect limitat asupra componentelor importante   ale  mediului    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă şi la impact ridicat asupra componentelor importante ale mediului      Întinderea spațială (geografică) a efectului  Zona în care impactul va avea loc și va fi măsurabil, de la metri pătrați la kilometri pătrați           Efect limitat la amplasamentul  proiectului.    Efect la nivel local.    Efect la nivel regional / naţional /  transnaţional      Durata/sincronizarea –  perioada de timp în care impactul va persista.   Evenimentele pe termen scurt pot crea impact semnificativ dacă ele au loc frecvent. Ele pot coincide cu perioade sensibile în mediul receptor, precum ciclurile de reproducere la specii.           Efectul este limitat la evenimente pe termen scurt (de exemplu, faza de pregătire      a  șantierului sau faza  de construcție).       Efectul este limitat la faza de operare și întreținere și/sau faza de scoatere din funcțiune.    Efectul se extinde dincolo de faza de scoatere din funcțiune.      Frecvența (sau probabilitatea)  – rata de recurență a impactului (sau condițiile care produc   impactul)              Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ           Condițiile    sau  fenomenele care produc efectul au loc rar.    Condițiile    sau  fenomenele care produc efectul pot avea loc o dată sau de mai multe ori în timpul  existenței  proiectului.       Condițiile    sau  fenomenele care produc efectul pot avea loc des și la intervale regulate şi  frecvente.      Reversibilitatea –  gradul în care impactul poate fi atenuat(măsurat de obicei prin necesar   pentru ca mediul să revină la starea naturală).           Efectul     este  reversibil (de exemplu, încetează de   îndată   ce  sursa/factorul  de  stres      este  îndepărtat(ă)).    Efectul persistă un anumit timp după ce sursa/factorul  de  stres      este  îndepărtat(ă), dar în final încetează (de exemplu, este reversibil pe toată  durata proiectului).    Efectul nu este reversibil.      Importanța ecologică –  importanța factorului afectat pentru păstrarea integrităţii şi funcţiilor ecosistemului.   Calitatea mediului receptor este în general identificată prin declararea zonelor de conservare,  identificarea speciilor protejate și alte trăsături naturale valoroase              Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ           Componentele biotice sunt comune și abundente la nivel local.       Componentele biotice sunt mai puțin comune și cu abundență limitată în  regiune.    Componentele biotice sunt mai puțin comune și cu abundență limitată pe teritorii mai extinse / inclusiv în context  transfrontieră.      Valoarea pentru societate  –   valoarea atributului sau trăsăturilor mediului pentru societate            Componentele valoroase ale mediului joacă un rol limitat și indirect în menținerea nivelului economic, structurii sociale, stabilității comunității și caracterului comunităților locale.    Componentele valoroase ale mediului joacă un rol important,    dar  indirect,     în  menținerea nivelului economic, structurii sociale, stabilității comunității și caracterului comunităților locale, stării de sănătate şi bunăstării populaţiei  locale.    Componentele valoroase ale mediului joacă un rol important, și direct în în menținerea nivelului economic, structurii sociale, stabilității comunității și caracterului comunităților locale, stării de sănătate şi bunăstării populaţiei  locale.      Impactul asupra sănătății umane fizice –  gradul în care unele aspecte ale sănătății umane pot   fi afectate              Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ           Efectul  modifică  minor condițiile inițiale; totuși, este mai mic decât valorile de referinţă prevăzute     în  legislaţie    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă, dar are un efect limitat asupra sănătăţii umane    Efectele conduc la depăşirea valorilor de referinţă şi la impact ridicat asupra sănătăţii umane      Sustenabilitatea  –   gradul în care impactul ar putea conduce la compromiterea abilităţii   generațiilor următoare de a-și satisface nevoile              Efectul nu afectează existența componentelor valoroase    ale  mediului    sau  utilizarea acestora ca resurse.    Efectul va conduce la diminuarea unor resurse pe toată durata proiectului.  Componentele valoroase ale mediului vor fi disponibile    în  continuare.       Efectul va conduce în timp scurt la epuizarea resursei şi va compromite deci satisfacerea nevoilor generaţiei viitoare cu privire  la  acea  resursă.      Senzitivitatea amplasamentului -  sensibilitatea mediului receptor asupra căruia se manifestă   efectul, inclusiv capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările pe care Proiectele le pot aduce              Caracteristicile efectelor/criterii    Scara efectelor si parametrii      Scăzut/minor    mediu    Ridicat/semnificativ           Un receptor care nu                este important pentru                funcționarea                sistemului din care                face parte, sau care    Un receptor care este           este important dar    este important pentru           rezistent     la    funcționarea           schimbări    (în    sistemului din care    Un receptor care este      contextul proiectului    face parte. Poate fi    de importanţă majoră      propus) și își va    mai puțin rezistent la    pentru funcționarea      reveni rapid pe cale    schimbări dar poate    sistemului din care      naturală la starea    fi readus la starea    face parte, care nu      dinaintea impactului    inițială prin acțiuni    este  rezistent  la      odată ce activitatea    specifice,  sau  se    schimbări și care nu      generatoare   de    poate reface pe cale    poate fi readus la      impact se oprește.    naturală în timp.    starea inițială.        Tabel 3. Criterii şi praguri pentru dimensiunea proiectelor de împădurire        Proiectul    Criterii si valori limita în functie de proiectele de  împadurire si de sensiblitatea amplasamentului    Etapa EIM      Împădurire    Proiecte de împădurire, indiferent de suprafață, incluse total sau parţial într-o arie naturală protejată    Elaborare RIM  Elaborare Studiu de Evaluare Adecvată (dacă este inclus în arii protejate de interes comunitar)           Proiectul    Criterii si valori limita în functie de proiectele de  împadurire si de sensiblitatea amplasamentului    Etapa EIM           Proiecte de împădurire cu suprafaţă mai mică de 50 de ha, neincluse în arii naturale protejate    Etapa de evaluare iniţială şi etapa de încadrare      Proiecte de împădurire cu suprafaţă de peste 50 de ha, neincluse în arii naturale protejate    Efectuare RIM      Defrişare    Proiecte de defrişare situate în arii naturale protejate, indiferent de suprafaţă    Efectuare RIM      Proiecte de defrişare cu suprafaţă mai mică de 0.5 ha situate, neincluse în arii naturale protejate    Etapa de evaluare iniţială şi etapa de încadrare      Proiecte de defrişare cu suprafaţă mai mare de 0.5 ha situate, neincluse în arii naturale protejate    Efectuare RIM        Tabel 4. Criterii privind probabilitatea de apariţie a impactului semnificativ pentru proiectele de împădurire        Tip de Proiect    Caracteristicile terenurilor pe care se suprapune Proiectul    Suprafata zonelor/terenurilor pe care se suprapune Proiectul    Probabilitatea ca proiectul să aibăefecte/impact semnficativ  asupra mediului         Împădurire    Amplasamentul este parţial sau total localizat într-o arie naturală protejată       Orice suprafață    Probabil să aibă impact semnificativ.         Împădurire    Amplasamentul nu este localizat într-o arie naturală protejată       Suprafeţe mai mici de 50 de ha    Puţin probabil să aibă impact semnificativ, cu excepția prezenței în amplasament a speciilor și  habitatelor prioritare.      Împădurire    Amplasamentul nu este localizat  într-o arie naturală protejată       Suprafeţe mai mari de 50 de ha    Probabil să aibă impact  semnificativ      Defrişare    Amplasamentul este parţial sau  total localizat într-o arie naturală protejată    Orice suprafaţă    Probabil să aibă impact semnificativ           Tip de Proiect    Caracteristicile terenurilor pe care se suprapune Proiectul    Suprafata zonelor/terenurilor pe care se suprapune Proiectul    Probabilitatea ca proiectul să  aibăefecte/impact semnficativ asupra mediului      Defrişare    Amplasamentul nu este localizat într-o arie naturală protejată    Suprafeţe mai mici de 0.5 ha    Puţin probabil să aibă impact semnificativ, cu excepția prezenței în amplasament a speciilor și habitatelor prioritare și cu excepția localizării cuiburilor speciilor din  anexa 1 – directiva Păsări.      Defrişare    Amplasamentul nu este localizat  într-o arie naturală protejată    Suprafeţe mai mari de 0.5 ha    Probabil să aibă impact  semnificativ          Evaluarea impactului asupra mediului     Articolul 3 al Directivei EIM prevede ca RIM să identifice, să descrie și să evalueze efectele semnificative asupra mediului generate de un proiect. Conceptul de „semnificativ” trebuie înţeles în funcție de cât de inacceptabil este considerat impactul unui proiect în contextul social și de mediu, respectiv raportat la pragurile impuse prin legislaţie. Semnificația unui efect se stabilește în baza unei opinii documentate în ceea ce privește schimbările declanșate de proiectul în cauză. Alte două elemente sunt extrem de importante în evaluarea impactului unui proiect asupra mediului:  Delimitarea zonei în care se manifestă impactul proiectului. Este important de subliniat că zona în care se manifestă impactul unui proiect nu se reduce la suprafaţa amplasamentului, vor fi delimitate zonele în care proiectul poate genera impact direct sau indirect, indiferent de distanţa la care sunt acestea situate faţă de componentele proiectului, argumentând pentru fiecare caz în parte această delimitare. În cazul proiectelor de împădurire, arealul în care se manifestă impactul este în general redus la amplasamentul proiectului, spre deosebire de proiectele de defrişare, ale căror efecte se pot repercuta pe distanţe foarte mari, în funcţie de dimensiunea proiectului şi de senzitivitatea mediului în zona de implementare a acestuia;  Impactul cumulativ. Coexistența impacturilor poate crește sau reduce impactul combinat. Impacturile care sunt considerate nesemnificative atunci când sunt evaluate individual, pot deveni semnificative atunci când sunt combinate cu alte impacturi. În cazul proiectelor de     împădurire, care au în general efecte benefice asupra factorilor de mediu, impactul cumulativ nu prezintă o importanţă atât de mare ca în cazul altor proiecte. În cazul proiectelor de defrişare, analiza impactului cumulativ este extrem de importantă. Acestea nu reprezintă pur şi simplu suma efectelor unui proiect la care se adaugă efectele unui al doilea proiect, ci pot fi mai ridicate sau mai scăzute. De exemplu, dacă un proiect de defrişare poate să producă un nivel scăzut, dar acceptabil de perturbare a speciilor şi de pierdere a habitatului, care se încadrează în capacitatea populaţiei respective de a se regenera şi, prin urmare, are un efect redus asupra nivelului global al populaţiei din zona respectivă.Totuşi, nivelul de perturbare a speciilor şi de pierdere a habitatului produs de mai multe scoateri definitive din fond forestier, luate împreună, poate depăşi capacitatea de regenerare a populaţiei speciei respective. În acest caz, în timp ce impactul primului şi al celui de-al doilea proiect, la nivel individual, nu este observabil, efectul ambelor luate împreună ar putea fi semnificativ şi ar putea produce scăderea numărului speciilor respective. Pe parcursul evaluării efectelor cumulate asociate proiectelor de defrişare, se va acorda o atenţie deosebită fragmentării habitatelor, întrucât aceasta poate avea efecte nocive asupra structurii şi dinamicii populaţiei la o gamă variată de specii.     În cadrul articolului 3 al Directivei sunt menţionaţi factorii de mediu pentru care trebuie efectuată evaluarea efectelor, respectiv:  sol, subsol, apă, aer, climă, biodiversitate, populaţia şi sănătatea publică, bunuri materiale, patrimoniu cultural, peisaj . Această listă de aspecte de mediu a fost extinsă prin amendamentele la Directiva EIM din 2014, adăugând în special următorii factori:  schimbările climatice - atât atenuarea, cât și adaptarea; riscurile de accidente majore și dezastre; utilizarea resurselor naturale . De asemenea, noua directivă insistă asupra evaluării impactului asupra biodiversităţii, căreia elaboratorii RIM trebuie să îi acorde o atenţie sporită.  Evaluarea impactului se va face pentru fiecare factor de mediu/aspect de mediu menţionat anterior şi va cuprinde:  Identificarea formelor de impact pe care proiectul le generează asupra factorului/aspectului de mediu;  Evaluarea impactului (pe baza criteriilor menţionate la subcapitolul 5.1) şi încadrarea acestuia pe categorii în funcţie de tipul acestuia (direct/indirect/cumulativ), magnitudine, durată, reversibilitate, arie de manifestare, frecvenţă şi probabilitate de apariţie;     Măsuri de prevenire/reducere a impactului asupra mediului;  Concluzii privind impactul rezidual, după aplicarea măsurilor de prevenire/reducere a impactului.  Efectele negative pe care le poate avea un proiect de împădurire asupra mediului se manifestă în primul rând asupra biodiversităţii şi asupra solului. Printre aceste menţionăm:  Distrugerea unor habitate valoroase de pajişte, în cazul în care alegerea locaţiilor nu s-a făcut pe baza unei analize temeinice a vegetaţiei existente;  Distrugerea habitatului specific pentru anumite specii faunistice legate de habitatele de pajişte (cum sunt anumite specii de nevertebrate sau păsări de exemplu);  Introducerea unor specii forestiere alohtone, care se extind rapid în defavoarea altor specii autohtone şi modifică compoziţia ecosistemelor locale şi a structurii solului (cum este de exemplu salcâmul).  Efectele negative pe care un proiect de defrişare le poate induce asupra mediului sunt cu implicaţii mai adânci, printre acestea putându-se menţiona:   Pierderea şi degradarea habitatelor naturale sau pierderea și degradarea habitatelor pentru   specii   Odată cu proiectele de defrişare, habitatele existente pot fi alterate, deteriorate, fragmentate sau înlăturate la nivel local. Nivelul degradării habitatului depinde de cel puţin de următorii factori: dimensiunea, locaţia şi senzitivitatea/rezilienţa mediului natural.  De exemplu, dezvoltarea unui proiect situat într-un peisaj deja artificializat sau imediat adiacent acestuia, poate avea un efect mult mai redus asupra habitatelor naturale valoroase decât unul situat într-o zonă de mare valoare naturală, precum o albie de râu, o zonă umedă, o pădure virgină.  Aceasta poate produce nu numai pierderea directă a habitatului din situl ca atare, ci şi deteriorarea habitatelor învecinate. Astfel de efecte indirecte pot fi cauzate, printre altele, de modificarea regimurilor hidrologice sau hidrogeologice existente sau de o modificare a calităţii apei.  Efectele indirecte pot cauza o deteriorare a habitatului nu numai în zona proiectului, ci şi în locuri mai îndepărtate, de exemplu în izvoare sau zone umede situate la distanţă, ceea ce poate perturba structura fizică normală şi funcţionarea ecologică a anumitor habitate sau combinaţii de habitate sau poate reduce rezistenţa ecosistemului.     Întrucât aceste habitate sunt de multe ori valoroase şi pentru viaţa sălbatică, pierderea şi deteriorarea habitatului poate avea de asemenea repercusiuni pentru populaţiile locale de faună şi floră.  Importanţa efectelor negative depinde de raritatea şi vulnerabilitatea habitatelor afectate (de exemplu chiar o zonă mică poate avea consecinţe majore pentru un tip de habitat cu o arie de extindere foarte limitată) şi/sau de importanţa acestora ca locuri de hrănire, reproducere sau odihnă pentru speciile afectate.  De exemplu, pierderea unui singur loc de reproducere pentru o specie rară poate avea consecinţe majore pentru supravieţuirea speciei. Pe de altă parte, pierderea unei părți a habitatului de reproducere pentru o specie mult mai comună poate fi mai puţin semnificativă pentru specia respectivă dacă, de exemplu, există un număr suficient de locuri alternative corespunzătoare de depunere a ouălor în imediata apropiere care încă nu au ajuns la capacitatea maximă.  Perturbarea şi strămutarea speciilor  Procesul de scoatere definitivă din fondul forestier si defrișarea vegetației forestiere poate, de asemenea, cauza perturbări semnificative anumitor specii de plante sau animale. Animalele pot fi perturbate de o serie de factori precum zgomot, praf, poluare, prezenţa umană, mişcări periodice (de exemplu transportul masei lemnoase defrişate) etc. Acestea pot afecta capacitatea speciilor de a se reproduce, de a se hrăni, de a se odihni sau de a se dispersa şi de a migra.  Nivelul perturbării depinde de numeroşi factori care trebuie evaluaţi atât în funcţie de tipul perturbării cauzate, cât şi de speciile care pot fi afectate (unele specii sunt mai sensibile la anumiţi factori de perturbare decât altele).  Perturbări hidrologice (alterarea condiţiilor de hidrologie/hidrogeologie)  Proiectele de defrişare pot modifica condiţiile hidrologice din zonele în care se desfăşoară şi din împrejurimi, cu modificări ulterioare ale reţelei de drenaj cauzate de un dezechilibru temporar al scurgerii de suprafaţă, infiltraţii etc. În astfel de cazuri, aceasta ar putea conduce la efecte asupra izvoarelor sau zonelor umede apropiate sau îndepărtate, în ceea ce priveşte atât cantitatea, cât şi calitatea.     Aceste efecte pot viza atât apa subterană, cât şi cea de suprafaţă, iar evaluarea efectelor acestora poate necesita un studiu hidrologic. Printre efectele potenţiale care trebuie analizate, se numără modificările nivelului apei subterane (scăderea sau ridicarea în diferite zone), modificări hidrodinamice ale acviferului din jurul corpului de apă, modificări ale relaţiei dintre apa subterană şi cursurile de apă de suprafaţă (de exemplu, încărcare redusă din partea acviferului, care ar putea reduce nivelul apei), modificarea regimului de scurgere a cursului de apă etc.  În funcţie de tipul de impact, acesta poate afecta comunităţile acvatice şi semi-acvatice (flora şi fauna) care sunt adaptate la condiţiile existente din corpurile de apă şi respectivele habitate din zonele umede (mlaştină, ţinuturi mlăştinoase etc.) care au existat înainte ca vegetaţia forestieră să fie înlăturată.  Evaluarea acestor efecte trebuie să ţină cont de caracteristicile fizice ale apelor subterane, de direcţia lor de curgere, de modificările nivelului (fluctuaţii piezometrice) etc. De asemenea, aceasta ar trebui să analizeze modificările care sunt vulnerabile faţă de acest tip de modificări.  Modificări locale ale topoclimatului  Generarea unor fenomene de instabilitate la nivelul solului şi subsolului      În elaborarea RIM se va ţine cont, după caz, de:  studiul de evaluare adecvată, dacă necesitatea efectuării acestuia a fost stabilită în cadrul etapei de încadrare a proiectului.  În cazul în care s-a stabilit necesitatea efectuării studiului de evaluare adecvată, acesta se va înainta către AC odată cu RIM.      
  
   
     
 Abordarea schimbărilor climatice în cadrul procesului EIM trebuie făcută ținând cont de următoarele recomandări: 
   Identificarea elementelor cheie în ceea ce privește relația proiectului cu schimbările climatice, atât prin prisma reducerii emisiilor de GHG, cât și a adaptării;    Determinarea efectelor potențiale semnificative ale proiectului asociate emisiilor de GES;    Prezentarea clară a alternativelor analizate în cadrul EIM cu privire la impactul proiectului asupra schimbărilor climatice;    Prezentarea clară a impactului schimbărilor climatice asupra proiectului și identificarea măsurilor de adaptare adecvate;       Prezentarea modului în care efectele proiectului asupra schimbărilor climatice vor fi monitorizate.  Proiectele de împădurire contribuie pe termen lung la diminuarea nivelului de dioxid de carbon din atmosferă, prin urmare este un element care împiedică intensificarea efectului de seră şi încălzirea globală. De asemenea, pentru că proiectele de împădurire nu au o etapă de funcţionare propriu-zisă, precum alte proiecte, nu consumă resurse de apă şi nici nu sunt foarte senzitive la modificările climatice pe termen scurt şi mediu, nici componenta de adaptare la schimbările climatice nu are o relevaţă ridicată în cazul acestui tip de proiecte. În perioada de implementare, activitatea utilajelor generează emisii de gaze cu efect de seră, însă acestea sunt reduse ca intensitate şi nu se impun măsuri speciale în această privinţă.  Dacă în cazul proiectelor de împădurire, efectele asupra schimbărilor climatice sunt benefice, proiectele de defrişare au impact negativ, în sensul în care acestea, în mod indirect, contribuie la creşterea cantităţii de gaze cu efect de seră din atmosferă. Astfel încât, în cazul proiectelor de defrişare, acest aspect va fi analizat în detaliu.                                                                                                                îmbunătățirea stării de conservare a unor specii de interes comunitar sau a unor habitate care se găsesc într-o stare de conservare nefavorabilă, acestea servind managementului siturilor Natura 2000 în care se implementează..                     să investigheze amenințările și presiunile cauzate de proiectele de împădurire asupra speciilor și tipurilor de habitate pentru care a fost desemnat situl;    să ia măsurile de remediere necesare în cazul în care aceste presiuni existente produc un declin sau o degradare a speciilor vizate și a habitatelor prezente în sit.   
         
   
     
 se vor prezenta clar metodele utilizate în cadrul elaborării studiului de evaluare adecvată, respectiv dacă s-au bazat pe cercetare de teren (când au fost efectuate campaniile de teren, ce categorii de specialişti au făcut parte din echipă, metodele de cercetare în teren, metodele de analiză a datelor etc.) sau analiză bibliografică (cu menţionarea clară a surselor); 
 în cazul în care există plan de management aprobat pentru situl de interes comunitar potenial afectat de proiect, se vor analiza informaţiile privind distribuţia habitatelor şi speciilor existente în cadrul acestora; 
 în cazul în care nivelul de detaliu al informaţiilor privind distribuţia speciilor şi habitatelor nu permit o evaluare corespunzătoare a impactului sau în cazul în care nu există plan de management, se vor efectua cercetări în teren în vederea identificării habitatelor şi speciilor potenţial afectate de proiect; 
 numărul şi expertiza specialiştilor implicaţi în cercetările de teren va fi stabilit în funcţie de prezenţa potenţială a habitatelor şi speciilor în zona proiectului, care se poate face fie pe baza analizei formularului standard al sitului, pe baza analizei unor surse bibliografice sau pe baza unor analize preliminare în teren; categoriile de organisme cel mai afectate de proiectele de împădurire sunt habitatele neforestiere (de pajişte sau de stîncărie), anumite specii de nevertebrate, anumite specii de păsări, anumite specii de mamifere (în special cele mici, rozătoare, legate de habitatele neforestiere). Prin urmare din echipa de elaborare a studiilor de evaluare adecvată pentru astfel de proiecte ar trebui să facă în mod obligatoriu parte un specialist în floră/habitate, 1 specialist ornitolog, 1 specialist în nevertebrate, 1 specialist în mamifere. În ceea ce priveşte proiectele de defrişare, categoriile de organisme cel mai afectate sunt habitatele forestiere, anumite specii de nevertebrate legate de ecosistemele forestiere, anumite specii de păsări, anumite specii de mamifere (în special cele de carnivore). Această componenţă a echipei este orientativă, ţinând cont de categoriile de organisme ce pot fi afectate cel mai frecvent de astfel de proiecte, însă aceasta 
   
 poate fi redusă/extinsă ca număr şi specialitate a experţilor în funcţie de obiectivele de conservare ale fiecărui sit potenţial afectat, aşa cum acestea au fost stabilite prin planurile de management sau prin formularele standard; 
 perioada de cercetare în teren va ţine cont de perioadele ecologice ale habitatelor şi speciilor vizate de proiect (vezi tabelul 5). Pentru ca datele obţinute să aibă o acurateţe cât mai ridicată, este ideal ca cercetarea să se efectueze pe toată durata perioadei favorabile, cu o frecvenţă mai mare a deplasărilor în teren în perioada optimă. În cazul în care acest lucru nu este posibil, perioada de cercetare în teren se poate diminua, dar aceasta trebuie să se suprapună peste perioada optimă. 
   
 Tabel 5. Perioadele recomandate de realizare a studiilor de teren în elaborarea studiului de evaluare adecvată 
   
    Luna /categorii de organisme vizate    Ian.    Febr.    Mar.    Apr.    Mai    Iun.    Iul.    Aug.    Sept.    Oct.    Nov.    Dec.      Amfibieni                                                                  Reptile                                                                  Peşti                                                                  Păsări cuibăritoare                                                                  Mamifere                                                                  Nevertebrate                                                                  Flora/Habitate                                                                
  Perioada favorabilă  
  
     
  Perioada optimă  
  
 Legendă: 
   
 Durata cercetărilor în teren depinde de informaţiile existente (cele din planul de management, dacă există, bibliografie etc.), de valoarea obiectivelor de conservare a siturilor potenţial afectate, de dimensiunea proiectului. În cazul proiectelor de împădurire, aceasta poate varia între câteva luni şi 1 maxim an. În cazul proiectelor de defrişare, dacă sunt afectate suprafeţe mari şi există suspiciunea unui impact semnificativ asupra unor habitate şi specii de interes comunitar, perioada de derulare a studiilor de teren poate avea o durată de 1-2 ani. 
 Modul de prezentare a informaţiilor din teren va fi clar şi concis, se recomandă utilizarea de hărţi (distribuţia speciilor şi habitatelor vizate în raport cu elementele componente ale 
   
 proiectului) şi fotografii; 
 Conceptul de “proximitate” sau “vecinătate” va fi interpretat individual, de la caz la caz, neputându-se face generalizări în această privinţă. În general, în cazul proiectelor de împădurire, impactul se limitează la amplasamentul proiectului şi zona imediat învecinată (o rază de circa 100 m). În cazul proiectelor de defrişare, acestea pot să genereze efecte, chiar dacă nu directe, în funcţie de suprafaţa supusă defrişării şi de speciile afectate, în zone situate l distanţe de kilometri sau chiar zeci de kilometri de amplasamentul proiectului. 
 Conform precizărilor CJUE (cauza 142/2016), concluziile studiului de evaluare adecvată trebuie să garanteze   lipsa oricărei îndoieli rezonabile   cu privire la faptul că un proiect nu va avea efecte negative asupra integrității sitului, respectiv î  n momentul adoptării deciziei de aprobare a realizării proiectului nu trebuie să se mențină nicio îndoială rezonabilă din punct de vedere științific   în raport cu lipsa efectelor negative asupra integrității sitului. Prin urmare, studiile de evaluare adecvată vor emite concluzii certe şi care să garanteze la momentul efectuării sale lipsa unui impact negativ semnificativ asupra speciilor şi habitatelor. Există o serie întreagă de decizii ale CJUE cu privire la astfel de proiecte care au fost implementate fără a ţine cont de prevederile Directivelor privin Natura şi anume: 
      Cauza C-441/17 -  „Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru (Polonia) – Mediu – Directiva 92/43/CEE – Articolul 6 alineatele (1) și (3) – Articolul 12 alineatul (1) – Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică – Directiva 2009/147/CE – Articolele 4 și 5 – Conservarea păsărilor sălbatice – Modificarea planului de gestionare forestieră – Situl Natura 2000 Puszcza Białowieska (Polonia) – Arii speciale de conservare”. Concluzia curţii a fost că întrucât a adoptat și a pus în aplicare măsurile de gestionare forestieră conținute în anexa la planul de gestionare forestieră a districtului forestier Białowieża din 9 octombrie 2012, aprobat la 25 martie 2016 de Minister Środowiska  (ministrul  mediului,  Polonia)  și  decizia  nr. 51  a  Dyrektor GeneralnyLasów Państwowych (directorul general al Oficiului Pădurilor, Polonia) din 17 februarie 2017 privind tăierea arborilor colonizați de gândacul tipograf și recoltarea arborilor care reprezintă o amenințare la adresa securității publice și care prezintă un risc de incendiu, în toate grupele de vârstă ale arboreturilor din districtele forestiere Białowieża, Browsk și Hajnówka, fără a se asigura că aceste 
   
 măsuri nu urmează să aducă atingere integrității sitului Natura 2000 PLC200004 Puszcza Białowieska (Polonia), și prin faptul că a omis să asigure conservarea, precum și protecția habitatelor și a speciilor protejate, menționate în cererea Comisiei, pentru care acest sit a fost desemnat ca sit de interes comunitar și ca arie de protecție specială, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatele (1) și (3) și al articolului 12 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, precum și al articolului 4 alineatele (1) și (2) și al articolului 5 literele (b) și (d) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice. 
      Cauza C-193/07  împotriva Republicii Polonia. În acest caz, Republica Polonia a fost sancţionată pentru că nu a adoptat măsurile adecvate pentru a evita o deteriorare a habitatelor și perturbări semnificative ale speciilor în ASP  Puszcza Augustowska , PLB 200002. În cadrul procedurilor de aprobare a ocolirii orașului Augustów, situat în nord-estul teritoriului său, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 7 din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică :  pentru că nu a supus investiţia pentru proiectul rutier de ocolire a orașului Wasilków,  situat  în  nord-estul  teritoriului  său,  unei  evaluări  adecvate  / corespunzătoare a efectelor proiectului asupra ASP  Puszcza Knyszyńska , PLB 200003, întrucât a aprobat această investiţie în pofida efectului său negativ asupra integrităţii ariei în cauză și întrucât a început realizarea acestei investiţii, Republica Polonă nu și-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolului 6 alineatul 
 (3) și al articolului 7 din Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; pentru că a propus executarea proiectului de împădurire ca măsură compensatorie pentru pierderea ariei  Puszcza Augustowska , PLB 200002, asupra ariei care trebuia să fie propusă ca sit de importanţă comunitară conform Directivei 92/43/CEE (" Pojezierze Sejneńskie" , PLH 200007, cu o suprafaţă totală de 7456,9 ha), Republica Polonă a încălcat Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună 
   
 și floră sălbatică, în lumina hotărârilor pronunţate de Curte în cauzele C-117/03, Dragaggi, și C-244/05, Bund Naturschutz; pentru că a aprobat distrugerea habitatelor  Puszcza Augustowska  în interiorul unei arii care trebuie să fie propusă ca  sit  de  importanţă  comunitară  conform  Directivei  92/43/CEE  ( Ostoja Augustowska  PLH 200005) în cadrul construirii proiectului rutier de ocolire a orașului Augustów, situat în nord-estul teritoriului său, Republica Polonă a încălcat Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, în lumina hotărârilor pronunţate de Curte în cauzele C-117/03, Dragaggi, și C-244/05, Bund Naturschutz. 
    Măsuri de reducere/prevenire/compensare a impactului     Măsurile care se pot adopta pentru a preveni sau reduce efectele negative asupra mediului pentru proiecte de împădurire a terenurilor degradate vizează în general protecţia ecosistemelor locale, cele mai importante dintre acestea fiind menţionate mai jos:    Instalarea vegetaţiei forestiere cu specii specifice zonei, respectând şi principiile biodiversităţii, adecvate tipului local de staţiune;    Tehnologia de împădurire sau de defrişare trebuie să fie adecvată pentru fiecare tip de compoziţie în parte;    Nu se vor împăduri zone care adăpostesc pajişti cu valoare ridicată de conservare, chiar dacă acestea sunt afectate de eroziune;    Se vor împăduri prioritar terenurile afectate de eroziune adâncă;    Stabilirea compoziţiei pentru împădurire se va face ţinând cont de condiţiile staţionale locale, cerinţele ecologice şi rolul funcţional al culturilor forestiere;    Nu se vor introduce specii forestiere alohtone, invazive, care ar putea provoca dezechilibre la nivelul ecosistemelor locale;    Folosirea speciilor principale, în primul rând, în cadrul arealului lor natural de vegetaţie, extinderea în afara arealului făcându-se cu mult discernământ;    Crearea de culturi stabile alcătuite din specii compatibile din punct de vedere ecologic;    Evitarea introducerii unor specii sensibile la elementele nutritive ale solului sau la climă; Măsurile care se pot adopta pentru a preveni sau reduce efectele negative asupra mediului     pentru proiecte de defrişare vizează în general protecţia ecosistemelor locale, cele mai importante dintre acestea fiind menţionate mai jos:    Perioada în care trebuie să se realizeze să fie în afara perioadei de cuibărire a păsărilor. Perioadă recomandată August/Septembrie-Februarie/Martie;    Arborii cu scorburi care conțin colonii de lilieci trebuie tăiați doar după părăsirea lor de către chiroptere;    Inventarierea arborilor scorburoși în zona propusă pentru defrişare și relativ la numărul lor să se monteze scorburi artificiale pentru cuibărirea păsărilor și adăposturi pentru lilieci în habitatele forestiere învecinate;    În cazul în care exeistă cuiburi de răpitoare și barză neagră, trebuie să fie construite platforme de cuibărit în habitatele forestiere învecinate și trebuie aplicate măsurile recomandate pentru protecția acestora;    Împădurirea în compensare să încerce să reconstituie tipul natural fundamental de pădure care urmează să fie pierdută. De exemplu, dacă se defrișează o suprafață de fag cu brad să nu se reîmpădurească cu salcâm în altă zonă;    Păstrarea trunchiurilor depreciate, cu scorburi, etc ca lemn mort la marginea amplasamentului în pădurile din apropiere.    Dacă există bălți și/sau mlaștini în suprafețele care vor fi defrișate, acestea vor trebui să fie recreate în habitatele forestiere învecinate.    Dacă este necesar, vor trebui să fie realizate translocări de faună și floră de interes conservativ.           Managementul deșeurilor     Proiectele de împădurire nu ridică probleme deosebit privind managementul deşeurilor. În cadrul proiectele de defrişare, se va acorda o atenţie specială deşeurilor de masă lemnoasă.  În cadrul RIM, se vor identifica şi descrie, pe etape ale proiectului (lucrările de împădurire, lucrările de întreţinere a plantaţiei, în cazul proiectelor de împădurire, respectiv etapa de implementare, în cazul proiectelor de defrişare) următoarele aspecte legate de managementul deşeurilor:       Categorii de deşeuri generate;    Codul deşeurilor;    Cantitate estimată;    Mod de gestionare (Stocare/Eliminare/Valorificare);    Periculozitate.    Se recomandă prezentarea acestor informaţii sub formă tabelară (vezi figura 2).             Codurile                          Sursele de    deşeurilor                          deşeuri    conform    Denumirea deşeului    Mod de depozitare    Modalitaţile propuse           (etapele    Listei    generat    temporara    de gestionare    Periculozitate      proiectului)    Europene a                               Deşeurilor                         Figura 2. Mod de prezentare în cadrul RIM a informaţiilor privind deşeurile       Monitorizarea impactului asupra mediului     Directiva EIM prevede că în procedura EIM, AC trebuie să se asigure că există măsuri de monitorizare adecvate atât în etapa de construcţie, cât şi în cea de funcţionare a proiectelor. Aceste măsuri trebuie propuse în RIM şi preluate în Acordul de Mediu. Descrierea măsurilor de monitorizare este legată de descrierea măsurilor propuse pentru diminuarea efectelor negative semnificative asupra mediului și ar trebui să fie direct legată de asigurarea faptului că aceste măsuri sunt realizate cu succes.  Directiva EIM nu specifică modul de efectuare a monitorizării, cine ar trebui să o facă sau cum ar trebui analizate și utilizate rezultatele monitorizării. Mai jos sunt câteva aspecte ce trebuie luate în considerare la elaborarea măsurilor de monitorizare din RIM:  Măsurile de monitorizare trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite implementarea corectă - parametrii, frecvența, metodele, responsabilitățile și resursele necesare aplicării acestora.  În măsura în care este posibil, măsurile de monitorizare ar trebui să aibă capacitatea de a identifica orice efecte adverse neprevăzute generate de proiect;  Rezultatele monitorizării ar trebui să fie puse la dispoziția autorităților competente și a     publicului.  În cazul proiectelor de împădurire sau defrişare, analiza efectelor negative potenţiale semnificative este vital a fi efectuată corespunzător la momentul elaborării RIM, deoarece nu se mai poate interveni ulterior pentru remedierea acestora prin alte intervenţii silviculturale.  Pentru proiectele de împădurire, se monitorizează în general gradul de supravieţuire a puieţilor, speciile dăunătoare speciilor cu care s-a efectuat împădurirea, respectiv speciile invazive, care au incidenţă mare de apariţie în plantaţii. De asemenea, în cazul în care amplasamentul supus împăduririi ar fi constituit anterior habitat specific pentru anumite specii protejate, acestea vor fi monitorizate. În cazul în care amplasamentul supus împădurii este inclus într-un sit de interes comunitar, se va monitoriza dacă speciile plantate nu invadează natural şi să se extindă în defavoarea habitatelor de interes comunitar din proximitate.  În cazul proiectelor de defrişare, se vor monitoriza:    toate speciile de interes conservativ din vecinătatea zonei afectate de defrișare;    cuiburile artificiale pentru păsări și adăposturile artificiale pentru lilieci;    plantele invazive care pot apărea în zona defrișată;    stabilitatea solului (ravenaţie, torenţi, alte forme de eroziune etc.)          REZUMAT FĂRĂ CARACTER TEHNIC  Directiva EIM prevede că RIM trebuie să conţină un rezumat fără caracter tehnic al proiectului. Acest rezumat trebuie să fie uşor identificabil în cadrul RIM, putând fi inclus la începutul sau la finalul acestuia (de obicei la final), să fie exprimat într-un limbaj accesibil publicului larg, pentru a permite acestuia o inţelegere adecvată a aspectelor cheie privind proiectul propus. Bunele practici în domeniu relevă că rezumatul fără caracter tehnic are de obicei câteva pagini (între cîteva pagini şi câteva zeci, în funcţie de amploarea şi anvergura proiectului) şi conţine:    O prezentare concisă a proiectului, fără a folosi limbaj tehnic sau ştiinţific;    O prezentare concisă a condiţiilor iniţiale;    O prezentare concisă a formelor de impact asupra mediului, a metodologiei de evaluare şi a măsurilor de reducere/prevenire a impactului;    O prezentare concisă a concluziilor RIM.         CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI   
 Următoarele aspecte sunt important de reţinut în cazul elaborării RIM pentru proiecte de împădurire a terenurilor degradate sau de defrişare în scopul schimbării folosinţei terenurilor: 
 În  cadrul  prezentării  condiţiilor  iniţiale  (descrierea  amplasamentului,  descrierea senzitivităţii amplasamentului), se va pune accent pe prezentarea componentelor de mediu Apă, Sol şi mai ales Biodiversitate, asupra cărora astfel de proiecte pot genera impactul cel mai ridicat; 
 În cazul în care un proiect de acest tip care poate afecta semnificativ un sit de interes comunitar, RIM va fi însoţit şi de studiul de evaluare adecvată, iar analiza impactului asupra biodiversităţii din cadrul acestuia, respectiv capitolul de monitorizare, va lua în considerare concluziile acestui studiu; 
 Impactul asupra biodiversităţii din cadrul RIM nu se va raporta doar la speciile şi habitatele de interes comunitar, chiar dacă acesta este situat în interiorul sau în vecinătatea unui sit de interes comunitar; 
 Concluziile RIM sau EA, respectiv măsurile de reducere a impactului propuse, mai ales în cazul în care pot fi afectate semnificativ habitate şi specii de interes comunitar, vor fi exprimate clar şi concis astfel încât să garanteze la momentul avizării proiectului lipsa impactului negativ semnificativ; 
 În cazul proiectelor de defrişare, se va acorda o atenţie sporită noţiunii de “impact cumulativ”; 
 În cazul proiectelor de împădurire, analiza efectelor negative potenţiale semnificative este vital a fi efectuată corespunzător la momentul elaborării RIM, deoarece nu se mai poate interveni ulterior pentru remedierea acestora prin alte intervenţii silviculturale; în mod smilar, se va acorda o atenţie sporită proiectelor de defrişare, în cazul în care există suspiciuni că acestea ar putea afecta negativ semnificativ anumite habitate sau specii de interes comunitar. 
   
 BIBLIOGRAFIE 
 Palaghianu C.,  Îndrumar de întocmire proiect împăduriri , Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, 2011 - 2012. 
 Pirnă I.,  Tehnologii de mecanizare şi echipamente tehnice pentru lucrările de înfiinţare si întreţinere a perdelelor forestiere de protecţie.  
 Pop A., Rezumat al tezei de Doctorat „Cercetări privind reconstrucţia ecologică prin împădurirea terenurilor degradate din zona Dej-Gherla, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Facultatea de Agricultură, 2012. 
 Untaru E.,  Premise privind împădurirea terenurilor degradate în condițiile schimbărilor climatice generate de încălzirea globală , Revista pădurilor nr.1 din 2010. 
 Vişan, A., Bogdanof G., Milea D., Ciobanu G.,  Cercetări privind tehnologiile de împădurire a terenurilor degradate în pantă,  Buletinul AGIR nr. 4/2016 
  Strategia   forestieră   a   României   2018-2027,   disponibilă   la   linkul   http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2017-10-27_Strategia_forestiera_2017.pdf  
  Strategia naţională privind reducerea efectelor secetei, prevenirea şi combaterea degradării terenurilor  şi  eşertificării,  pe  termen  scurt,  mediu  şi  lung,  disponibilă  la  linkul   http://old.madr.ro/pages/strategie/strategie_antiseceta_update_09.05.2008.pdf  
 Comisia   Europeană,    Natura   2000   şi   pădurile  ,   disponibil   la   linkul   http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/Final%20Guide%20N2000  
 %20%20Forests%20Part%20I-II-Annexes_ro.pdf 
  Environmental  Impact  Assessment  Regulations  for  projects  involving  deforestation, afforestation, forestry roads or quarries that are likely to have a significant effect on the environment   https://www.forestry.gov.uk/pdf/EIA_Screening_guidance_v4.0.pdf/$FILE/EIA_Screening_guid   ance_v4.0.pdf  
  https://www.forestry.gov.uk/pdf/EIAAfforestationGuidanceCardsV1.6171004.pdf/$FILE/EIA   AfforestationGuidanceCardsV1.6171004.pdf  
  https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/   file/297105/geho0112bvyt-e-e.pdf  

Preluat: 2026-09-23T20:59:08.321388+00:00 · SHA256: 57e00b256d1115eb94c33dca0f6e96cfb8d1703cf5b6fc80d2282162d2b728b9