ANEXE din 25 mai 2021 la Ordinul ministrului educaţiei nr. 3.832/2021 privind aprobarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare pentru cultura de specialitate şi pregătirea practică săptămânală din aria curriculară Tehnologii, precum şi pentru stagiile de pregătire practică - curriculum în dezvoltare locală (CDL), pentru clasa a IX-a, învăţământ profesional, pentru calificările profesionale de nivel 3 al Cadrului naţional al calificărilor: lutier, electrician auto, operator montator subansamble

Sunt extrase articolele marcate în HTML-ul oficial, inclusiv notele din interiorul lor. Meniurile și comenzile paginii sunt omise; spațiile sunt normalizate pentru afișare. Preambulul și titlurile din afara articolelor nu sunt incluse. Aliniere după numărul articolului; renumerotările nu sunt interpretate juridic. Diferențele sunt calculate la nivel de cuvânt. Fișierele originale nu sunt modificate.

 ANEXE din 25 mai 2021 
 la  Ordinul ministrului educaţiei nr. 3.832/2021  privind aprobarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare pentru cultura de specialitate şi pregătirea practică săptămânală din aria curriculară Tehnologii, precum şi pentru stagiile de pregătire practică - curriculum în dezvoltare locală (CDL), pentru clasa a IX-a, învăţământ profesional, pentru calificările profesionale de nivel 3 al Cadrului naţional al calificărilor: lutier, electrician auto, operator montator subansamble 
    EMITENT     MINISTERUL EDUCAŢIEI     
  Publicată în 
			  MONITORUL OFICIAL nr. 598 bis din 16 iunie 2021  
   
  
						Notă   ...
			    Aprobate prin  ORDINUL nr. 3.832 din 25 mai 2021 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 16 iunie 2021.   
 MINISTERUL EDUCAŢIEI CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A 
 ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC 
   
 Anexa nr. 1 la OME nr. 3832 / 25.05.2021 
   
 CURRICULUM 
 pentru 
   
 clasa a IX - a 
   
 ÎNVĂŢĂMÂNT PROFESIONAL 
   
 Domeniul de pregătire profesională: FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN 
   
 2021 
   
 GRUPUL DE LUCRU: 
   
 MARIA PENTILESCU      profesor dr., grad I, I.Ş.J. Suceava  
   
 ELVIRA GEORGESCU      profesor grad I, Colegiul Tehnic „Petru Muşat” Suceava  
   
 FELICIA NEACŞU        profesor grad I, Liceu Tehnologic „Constantin Brâncuşi” Piteşti  
   
 COORDONARE C.N.D.Î.P.T.: 
 CARMEN RĂILEANU - inspector de specialitate curriculum 
   
 NOTĂ DE PREZENTARE 
 Acest curriculum se aplică pentru calificarea  LUTIER  din domeniul de pregătire profesională FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN: 
   
 Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menționate. 
 Nivelul de calificare conform Cadrului național al calificărilor – 3 Corelarea dintre unitățile de rezultate ale învățării și module: 
   
       Unitatea de rezultate ale învăţării      Unitatea de rezultate ale învăţării – tehnice generale    Denumire modul      URÎ 1. Utilizarea materiilor prime şi a materialelor tehnologice în industria lemnului    MODUL I. Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului      URÎ 2. Aplicarea normelor generale de reprezentare în desen a produselor simple din lemn    MODUL II. Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn    
   
 PLAN DE INVĂŢĂMÂNT 
 Clasa a IX – a Învățământ profesional 
 Aria curriculară Tehnologii 
   
 Domeniul de pregătire profesională:  FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN   Cultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală  
 Modul I. Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului 
 Total ore/ an:                   170  
 din care:    Laborator tehnologic       - 
 Instruire practică         68  
 Modul II. Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn 
 Total ore/ an:                   136  
 din care:    Laborator tehnologic        34  
 Instruire practică         - 
 Total ore/an = 9 ore/săpt. x 34 săptămâni = 306 ore  Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală  
  Modul III.   _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _      _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _      _ _ _ _ _ _ _ _ _ 
 Total ore/an:                    150  
 Total ore /an = 5 săpt. x 5 zile x 6 ore /zi = 150 ore 
 TOTAL GENERAL 456 ore/an 
 Notă:  În clasa a IX-a, stagiul de pregătire practică se desfăşoară la operatorul economic/ instituția publică parteneră. Condițiile în care stagiul de practică se desfășoară în unitatea de învățământ sunt stabilite prin metodologia de organizare și funcționare a învățământului profesional.  
 *  Denumirea şi conţinutul modulului/ modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/ instituția publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar.  
   
 MODUL I. MATERII PRIME ŞI MATERIALE TEHNOLOGICE DIN INDUSTRIA LEMNULUI 
   Notă introductivă     Modulul  „Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului” , componentă a ofertei educa ì ionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională  Fabricarea produselor din lemn , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional.  Modulul are alocat un număr de  170 ore/an , conform planului de învăţământ, din care:    68 ore/an  – instruire practică      Modulul  „Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului”  este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională  Fabricarea produselor din lemn  sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.         Structură modul  Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării        URÎ 1 MATERII PRIME ŞI MATERIALE TEHNOLOGICE DIN INDUSTRIA LEMNULUI       Conţinuturile învăţării      Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP)      Cunoștinţe    Abilităţi    Atitudini      1.1.1.    1.2.1  1.2.2.  1.2.12.  1.2.13.  1.2.14.    1.3.1.    Structura şi identificarea macroscopică a lemnului      1.1.2.    1.2.3.  1.2.12.  1.2.13.  1.2.14.    1.3.2.    Defectele lemnului      1.1.3.  1.1.7.    1.2.4.  1.2.12.  1.2.13.  1.2.14.    1.3.3.  1.3.7.    Materii prime Cherestea       Definiţie    Secţiuni principale prin trunchi: transversală, radială, tangenţială    Caracterele structurii macroscopice a lemnului: măduva, alburn, lemn matur, duramen, inele anuale, lemn timpuriu, lemn târziu, porii lemnului, raze medulare, zone de fibre, pete medulare    Caracteristicile fizice ale lemnului: culoarea, luciul, textura, desenul, mirosul, gustul    Identificarea macroscopică a speciilor lemnoase      Definiţie, cauze    Defecte de formă a trunchiului    Defecte de structură    Noduri    Crăpături    Găuri şi galerii de insecte    Coloraţii anormale şi alteraţii      Definiţie, terminologie    Materia primă folosită la fabricarea cherestelei                         Furnire estetice şi tehnice  Produse stratificate  Produse aglomerate      1.1.4.  1.1.7.    1.2.5.  1.2.6.  1.2.11.  1.2.12.  1.2.13  1.2.14.    1.3.4.  1.3.7.    Adezivi utilizaţi în industria lemnului      1.1.5.  1.1.7.    1.2.7.  1.2.8.  1.2.12.  1.2.13.  1.2.14.    1.3.5.  1.3.7.    Materiale abrazive      1.1.6.  1.1.7.    1.2.9.  1.2.10.  1.2.11.  1.2.12.  1.2.13.  1.2.14.    1.3.6.  1.3.7.    Materiale tehnologice de finisare  vopsele.       Clasificarea cherestelei    Domenii de utilizare a cherestelei    Definiţie, clasificare    Specii lemnoase indigene şi exotice folosite la fabricarea furnirelor    Placaj: definiţie, structură; clasificare, formate, grosimi; proprietăţi, domenii de utilizare    Panel: definiţie, structură; dimensiuni uzuale    Lemn stratificat    Produse mulate: din lemn masiv, din furnire, din aşchii de lemn, din fibre de lemn, cu structură mixtă  Plăci celulare     Definiţie, structură    Materiale folosite la fabricare a plăcilor celulare    Clasificare    Plăci din aşchii de lemn (PAL, OSB, panouri înnobilate): definiţie, clasificare, materia primă folosită, proprietăţi şi domenii de utilizare    Plăci din fibre de lemn (PFL, MDF): definiţie, clasificare, materia primă folosită, proprietăţi şi domenii de utilizare.      Proprietăţile şi caracteristicile tehnice ale adezivilor    Tipuri de adezivi utilizaţi în industria lemnului    Identificarea principalelor tipuri de adezivi utilizaţi în industria lemnului      Definiţie şi clasificare    Simbolizarea materialelor abrazive    Alegerea materialelor abrazive      Definirea şi clasificarea materialelor tehnologice de finisare    Materiale tehnologice de pregătire a suportului lemnos în vederea finisării: decolorare, albire, umplerea porilor, grunduire, chituire, şpăcluire, colorare.    Materiale tehnologice peliculogene de finisare transparentă şi opacă a lemnului: lacuri, emailuri,         Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în școală sau la operatorul economic):       Echipamente:  lupe cu putere de mărire de cca. 10 ori, pensule, role, perii        Materii prime:  cherestea, placaj, panel, furnir, MDF, OSB, panouri: furniruite, melaminate, emailate, texturate, epruvete din lemn de diferite specii, chei de identificare, mostre cu defecte de formă, de structură, cu noduri, cu găuri şi galerii de insecte, cu coloraţii anormale şi alteraţii     	 Materiale  : adezivi, materiale abrazive, materiale de pregătire a suportului pentru finisare, lacuri, vopsele, emailuri          Sugestii metodologice  Conţinuturile modulului  „Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului”  trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor.  Prin parcurgerea conţinuturilor prevăzute în curriculum se asigură obţinerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională, respectiv dobândirea de către elevi a cunoştinţelor/ abilităţilor/ atitudinilor necesare utilizării eficiente a materiilor prime şi materialelor tehnologice din industria lemnului.  Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.  Modulul  „Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului”  are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus.  Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării.  Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională.  Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de nivelul de cunoştinţele anterioare ale elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică, punând accentul pe metode cu caracter preponderent aplicativ  è i creativ.  Plecând de la principiul includerii, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea rezultatelor învă ì ării propuse în Standardul de Pregătire Profesională.  Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES.  Aceste activități de învățare vizează:    aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;    îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, metoda Phillips 6 – 6, metoda expertului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, brainstorming-ul, tehnica 6/3/5, pălăriile gânditoare, cafeneaua, metoda cubului, turul galeriei, starburst etc;       folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.;    însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).    Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:    Elaborarea de referate interdisciplinare    Activităţi de documentare    Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD – uri)    Problematizarea    Demonstraţia    Investigaţia ştiinţifică    Învăţarea prin descoperire    Activităţi practice    Studii de caz    Jocuri de rol    Simulări    Elaborarea de proiecte    Activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare    Activităţi de lucru în grup/ în echipă   
   
 Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile resurselor existente. 
 Spre exemplificare, colectivul de autori propune un exemplu de aplicare a metodei moderne de predare – învă ì are  „metoda cubului” , pentru tema  „Identificarea  macroscopică  a  speciilor lemnoase”,  care vizează următoarele rezultate ale învăţării: 
   
 URÎ 1 Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului 
 1.2.2. Recunoaşterea speciilor pe baza caracterelor structurii macroscopice şi a caracteristicilor fizice ale lemnului 
   
 Tema: Identificarea macroscopică a speciilor lemnoase 
   
 Metoda cubului presupune explorarea unui subiect sau a unei situaţii din mai multe perspective permiţând abordarea complexă şi integrală a unei teme. 
 Prin aplicarea acestei metode elevii vor putea recunoaşte speciile lemnoase pe baza caracterelor structurii macroscopice şi a caracteristicilor fizice ale lemnului. 
 Profesorul va prezenta elevilor un cub pe ale cărui faţete vor fi sarcinile de lucru (descriere, comparare, analizare, asociere, aplicare, argumentare). 
 După prezentarea tehnicii de lucru, profesorul împarte clasa în şase grupe (3-5elevi) şi fiecare grupă îşi alege un lider. Sarcina de lucru pentru fiecare grupă se stabileşte prin aruncarea cubului de către lider. 
   
 Sarcinile de lucru scrise pe faţetele cubului, sunt: 
   Descrie caracterele structurii macroscopice a lemnului    Analizează aspectul caracterelor structurii macroscopice, pe cele trei secţiuni principale prin trunchi       Compară structura macroscopica a speciilor de răşinoase cu structura macroscopică a speciilor de foioase    Asociază desenul lemnului cu specia lemnoasă    Aplică cheia de identificare pentru speciile de răşinoase    Argumentează importanţa caracteristicilor fizice pentru identificarea speciilor lemnoase     Pentru rezolvarea cerinţelor elevii pot folosi orice sursă de informaţii (fişe de documentare, mostre de specii lemnoase, planşe, internet etc.).  Fiecare lider va prezenta rezultatele activităţii grupei sale, întregului colectiv. Elevii au posibilitatea să pună întrebări lămuritoare în legătură cu cele prezentate sau să facă completări.          (4)  (3)   (6)     În final, cele şase fişe se reunesc într-o singură prezentare, prin lipirea lor pe un suport/ tablă, astfel încât să formeze un cub (tridimensional sau desfăşurat), ca în desenele prezentate.             (3)           (1)    (2)    (4)    (6)           (5)           	        Sugestii privind evaluarea     
 Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. 
 Evaluarea continuă/ formativă este implicită demersului didactic, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a rezultatelor învăţării, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare/ învăţare. 
 Evaluarea finală/ sumativă, având caracter aplicativ şi integrat, se realizează la sfârşitul procesului de învăţare şi informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. 
 Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării este necesar să se aibă în vedere mai ales evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, a abilităţilor şi atitudinilor dezvoltate. 
 În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învăţării şi standardul de evaluare asociat  unităţii de rezultate ale învăţării, din Standardul de Pregătire Profesională. 
 Vor fi evaluate doar rezultatele învăţării evidenţiate în modul şi nu altele. 
 Pentru evaluarea rezultatelor învăţării prevăzute de programa şcolară se recomandă utilizarea următoarelor instrumente: observarea sistematică, fişe de observare, tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării, proba practică, proiectul, portofoliul, fişe de autoevaluare, teste de evaluare etc. 
 În continuare, se prezintă un exemplu de instrument de evaluare, test de evaluare, care vizează următoarele rezultate ale învăţării: 
 URÎ 1. Materii prime şi materiale tehnologice din industria lemnului 
 1.2.2. Recunoaşterea speciilor pe baza caracterelor structurii macroscopice şi a caracteristicilor fizice ale lemnului 
   
 Tema: Identificarea macroscopică a speciilor lemnoase 
   
   
 SUBIECT I 
 � MODEL DE ITEMI DE EVALUARE  
   
    Pentru fiecare din cerinţele de mai jos (1 - 4), scrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect:                4.  Inelele anuale din imaginea alăturatã sunt       prezentate în:                   „Duramenul fals” este o caracteristică specifică lemnului de:    fag;    nuc;    salcie;    stejar.        Canalele rezinifere sunt prezente la:    brad;    larice;    molid;    pin.        Lemnul matur a cărui culoare este mai închisă decât a alburnului se numeşte:    duramen;    lemn timpuriu;    lemn târziu;    măduvă.        secţiune orizontală;    secţiune radială;    secţiune tangenţială;    secţiune transversală.                   Reprezentaţi pe imaginile de mai jos aspectul inelelor anuale pe principalele secţiuni ale lemnului. Notaţi în căsuţele libere secţiunea reprezentată.          Transcrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare fiecărui enunţ (a, b, c, d) şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals. Reformulaţi enunţul fals astfel încât acesta să devină adevărat.    
   
   Speciile fără duramen se mai numesc şi specii bicolore.    Razele medulare sunt prezente la toate speciile lemnoase.    Desenul ondulat se întâlneşte la stejar şi ulm.    Una din speciile cu luciu pronunţat este paltinul.   
   
 SUBIECT II 
    Identificaţi elementele indicate pe desenul de mai jos, prin litere şi cifre:  A –       B –  C –  1 a –    b -    –    –    –    –    –    –    -         Scrieţi pe foaia de examen cuvântul din paranteză care completează corect fiecare din următoarele afirmaţii:    Numărul de …(1)… anuale măsurat la nivelul suprafeţei solului indică vârsta arborelui.    Atât alburnul, cât şi lemnul matur sunt alcătuite din …(2)… lemnoase formate succesiv de la an la an, datorită activităţii cambiului în decursul perioadelor de vegetaţie.    Porii sunt prezenţi numai la speciile de …(3)… (care conţin vase).    Culoarea lemnului variază de la o …(4)… lemnoasă la alta, de la alb până la negru.    Pe secţiunea radială desenul este accentuat de aspectul …(5)… medulare, mai ales când acestea sunt numeroase.     SUBIECT III  Pentru cele trei epruvete din lemn numerotate (1, 2,3), prezentate, se cere:    Identificaţi după miros care din cele trei epruvete este lemn de răşinoase.    Precizaţi specia lemnoasă a fiecărei epruvete, prin analiza desenului şi luciului.    Specificaţi care specie (dintre cele trei prezentate) prezintă duramen.     Răspunsurile la cerinţe vor fi trecute în tabelul de mai jos.        Epruveta    Răşinoase    Specia lemnoasă    Specie lemnoasă cu duramen      Nr. 1                     Nr. 2                     Nr. 3                         Bibliografie          
   Mihai, D., Materiale tehnologice pentru industria lemnului.Editura Tehnică, Bucureşti, 1993.    Murari, M., Ciocîrlea Vasilescu, A., Murari, M., Constantin, M., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Şcoală profesională, Edituta Niculescu ABC, 2004.       Pentilescu, M., Georgescu, E., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Şcoală profesională, Edituta Economică Preuniversitaria, 2002.    Pescăruş, P., Motoiu, I., Manual pentru clasa a-IX-a liceu, Anul I Şcoală Profesională, Materii prime şi materiale folosite în industria lemnului, Editura Didactică Bucureşti, 1994.    Suciu, P., Lemnul - structură, proprietăţi, tehnologie, Editura Ceres, Bucureşti, 1975.     MODUL II. REPREZENTAREA ÎN DESEN A PRODUSELOR SIMPLE DIN LEMN       Notă introductivă  Modulul  „Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn” , componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională  Fabricarea produselor din lemn , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional şi are alocat un număr de  136 ore/an , conform planului de învăţământ, din care:    34 ore/an  – laborator tehnologic   Modulul  „Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn”  este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională  Fabricarea produselor din lemn  sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.         Structură modul  Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării        URÎ 2 REPREZENTAREA ÎN DESEN A PRODUSELOR SIMPLE DIN LEMN       Conţinuturile învăţării      Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP)      Cunoștinţe    Abilităţi    Atitudini      2.1.1.    2.2.1.    2.3.1.    Instrumente pentru măsurat şi trasat      2.1.2.    2.2.2.  2.2.3.  2.2.10.    2.3.4.    Norme generale de reprezentare în desenul tehnic      2.1.3.    2.2.4.    2.3.2.    Semne şi reprezentări convenţionale în industria lemnului      2.1.4.  2.1.2.    2.2.5.  2.2.10.    2.3.3  2.3.4.    Mijloace şi reguli generale de reprezentare a produselor din lemn  desen      2.1.5.  2.1.4.  2.1.2.    2.2.6  2.2.10.    2.3.4.    Întocmirea schiţei şi a desenului la scară  - etapele întocmirii schiţei: identificarea piesei;  analiza tehnologică; studiul formei; stabilirea numărului       Materiale (hârtie, creioane, tuş)    Instrumente: rigla, compas, echer, raportor, florar , planşetă      Formate utilizate în desenul tehnic    Linii folosite în desenul tehnic    Scări de reprezentare: de mărire, de micşorare, de mărime naturală    Indicatorul şi tabelul de componenţă      Semne convenţionale pentru materii prime utilizate la fabricarea produselor finite din lemn    Semne convenţionale pentru accesorii metalice    Semne convenţionale pentru reprezentarea tapiţeriei      Reprezentarea vederilor: stabilirea numărului de vederi, amplasarea vederilor în desen    Reprezentarea secţiunilor: stabilirea numărului de secţiuni, reprezentarea planului de secţiune, amplasarea secţiunilor în      Executarea schiţei:                         minim de proiecţii  - etapele executării desenului la scară: alegerea scării; determinarea formatului hârtiei de desen; desenarea proiecţiilor;      2.1.6.  2.1.4.  2.1.2.    2.2. 8.    2.3.4.    Reprezentarea asamblărilor, a complexelor şi a subansamblurilor specifice produselor finite din lemn  - încheieturi: cu dinţi drepţi, cu dinţi coadă de rândunică, cu falţ şi uluc, cu falţ dublu, cu cepuri cilindrice aplicate;      2.1.7.  2.1.4.  2.1.2.    2.2.9.    2.3.3.  2.3.4.         Executarea desenului la scară    Cotarea în desenul tehnic      Asamblări pentru repere din lemn    îmbinări: cu cep drept întreg, cu cep aplicat, cu cep deschis, ascuns, străpuns, la 90°, la 45°;    înnădiri: dreaptă, cu lambă şi uluc, în falţ, cu dinţi, în dinţi coadă de rândunică;      Reprezentarea în desen a complexelor: rame, cadre;    Reprezentarea în desen a subansamblurilor: sertarul.      Realizarea schiţei şi a desenului la scară pentru produse simple din lemn : rame, taburet, măsuţe etc.          Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în școală sau la operatorul economic):    Instrumente:  planşetă, liniar, compas, raportor, echer, metru, creion, radieră     Mostre de materii prime:  lemnul masiv, PAL, PFL, placaj, panel, lemn lamelat, plăci celulare, rame, poliuretan, materiale de umplutură, arcuri     Produse simple din lemn         Sugestii metodologice     Conţinuturile modulului  „Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn”  trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor.  Prin parcurgerea conţinuturilor prevăzute în curriculum se asigură obţinerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională, respectiv dobândirea de către elevi a cunoştinţelor/ abilităţilor/ atitudinilor necesare utilizării eficiente a materiilor prime şi materialelor tehnologice din industria lemnului.  Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.  Modulul  „Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn”  are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus.  Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării.     Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională.  Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de nivelul de cunoştinţele anterioare ale elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică, punând accentul pe metode cu caracter preponderent aplicativ  è i creativ.  Plecând de la principiul includerii, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea rezultatelor învă ì ării propuse în Standardul de Pregătire Profesională.  Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES.  Aceste activități de învățare vizează:    aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;    îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, metoda Phillips 6 – 6, metoda expertului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, brainstorming-ul, tehnica 6/3/5, pălăriile gânditoare, cafeneaua, metoda cubului, turul galeriei, starburst etc;    folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.;    însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).    Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:    Elaborarea de referate interdisciplinare    Activităţi de documentare    Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD – uri)    Problematizarea    Demonstraţia    Investigaţia ştiinţifică    Învăţarea prin descoperire    Activităţi practice    Studii de caz    Jocuri de rol    Simulări    Elaborarea de proiecte    Activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare    Activităţi de lucru în grup/ în echipă     
 Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile resurselor existente. 
 Pentru predarea noţiunilor corespunzător unităţii de rezultate ale învăţării 2 se poate aplica metoda de predare – învă ì are  „exerciţiul” , pentru tema  „Asamblări pentru repere din lemn. Îmbinări”  care vizează următoarele rezultate ale învăţării: 
   
 URÎ 2 Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn 
 2.1.6. Reprezentarea asamblărilor, a complexelor şi a subansamblurilor specifice produselor finite din lemn 
   
 Tema: Asamblări pentru repere din lemn. Îmbinări 
   
 Metoda   exerciţiului   constă în efectuarea conştientă şi repetată a unor acţiuni şi operaţii în scopul formării de priceperi şi deprinderi practice şi intelectuale, dezvoltării unor capacităţi şi aptitudini, consolidării cunoştinţelor dobândite, stimulării potenţialului creativ al elevilor. 
 Metoda cuprinde activităţi cu un caracter practic şi aplicativ, realizate de către elevi în scopul adâncirii înţelegerii şi consolidării cunoştinţelor dobândite, verificării şi corectării lor. 
   
 Modul de desfăşurare al lecţiei 
   
   Captarea atenţiei elevilor  În prima parte a lecţiei, cadrul didactic prezintă elevilor tema lecţiei, obiectivele urmărite, scopul lecţiei, modul de desfăşurare.  Este utilizat material didactic adecvat format din:  – mostre de diferite tipuri de îmbinări pentru repere din lemn: îmbinări cu cep şi scobitură, cu cep drept întreg, cu cepuri cilindrice aplicate, la 90° şi la 45°;    machete de repere complexe cu diferite tipuri de îmbinări;    fişe conspect;    fişe de lucru;    calculator, video proiector.      Prezentarea cunoştinţelor  Profesorul prezintă elevilor noile cunoştinţe:    clasificarea asamblărilor reperelor din lemn prin îmbinări;    explică şi demonstrează modul de reprezentare în desen, în succesiunea logică a operaţiilor, al unei îmbinări reprezentative cu cep drept întreg  şi scobitură, folosind materialul didactic pregătit.  Profesorul comunică elevilor faptul că vor efectua exerciţii practice, constând în reprezentarea în desen a unei îmbinări a două repere din lemn folosite la fabricarea produselor din lemn, după modelul prezentat.      Desfăşurarea activităţilor de învăţare  Sarcinile de instruire sunt individuale. Fiecare elev primeşte o fişă de lucru cu reprezentarea în desenul de perspectivă a unui tip de îmbinare (sau o machetă a unei îmbinări a două repere din lemn), urmând ca el să reprezinte vederile celor două repere care se asamblează, în desen la scară (scara 1:1).  În timpul efectuării sarcinii de lucru profesorul dă indicaţii elevilor privind modul de rezolvare a sarcinii delucru.    Oferirea de feed-back elevilor   
 După rezolvarea sarcinii de lucru profesorul va evalua lucrările şi va oferi feed-back elevilor. 
 Se poate aplica şi autoevaluarea sau evaluarea reciprocă în perechi a elevilor. 
   
   Sugestii privind evaluarea  Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională.  Evaluarea continuă/ formativă este implicită demersului didactic, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a rezultatelor învăţării, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare/ învăţare.     Evaluarea finală/ sumativă, având caracter aplicativ şi integrat, se realizează la sfârşitul procesului de învăţare şi informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.  Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării este necesar să se aibă în vedere mai ales evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, a abilităţilor şi atitudinilor dezvoltate.  În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învăţării şi standardul de evaluare asociat  unităţii de rezultate ale învăţării, din Standardul de Pregătire Profesională.  Vor fi evaluate doar rezultatele învăţării evidenţiate în modul şi nu altele.  Pentru evaluarea rezultatelor învăţării prevăzute de programa şcolară se recomandă utilizarea următoarelor instrumente: observarea sistematică, fişe de observare, tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării, proba practică, proiectul, portofoliul, fişe de autoevaluare, teste de evaluare etc.     Se prezintă în continuare un exemplu de instrument de evaluare, fişă de lucru, care vizează următoarele rezultate ale învăţării:     URÎ 2. Reprezentarea în desen a produselor simple din lemn  2.1.6. Reprezentarea asamblărilor, a complexelor şi a subansamblurilor specifice produselor finite din lemn  � FIŞA DE LUCRU      Aveți la dispoziție următoarele 5 tipuri de îmbinări a două repere de lemn. Rezolvaţi următoarele sarcini de lucru:    Analizaţi cele 5 tipuri de îmbinări primite. Identificaţi fiecare îmbinare şi completaţi tabelul de mai jos cu denumirea acesteia.    Reprezentaţi într-un număr minim de proiecţii, la alegere, una dintre îmbinările prezentate.          Nr. crt.    Reprezentarea îmbinării         Denumirea îmbinării         1.                   2.                   3.                        4.                5.                  Timp de lucru: 20 minute     Se punctează:     � FIŞA DE EVALUARE     identificarea corectă a fiecărei îmbinări    completarea tabelului cu denumirea corectă a îmbinării    reprezentarea corectă, la alegere, a unei îmbinări.          Nr. crt.    Reprezentarea îmbinării         Denumirea îmbinării         1.                        2.                        3.                             4.                     5.                   Bibliografie   
   
   Morar, L., Desen tehnic, vol. I, Tâmplar – Tehnician Prelucrarea Lemnului Editura Universităţii ”Transilvania”, Braşov, 2004.    Murari, M., ş.a., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Şcoală profesională, Editura Niculescu ABC, 2004.    Năstase, V., Ionescu, F.L., Cota N., Desen tehnic în industria lemnului Editura Tehnică Bucureşti, 1996.    Pentilescu, M., Georgescu E., Fabricarea produselor din lemn, Manual pentru anul I Şcoală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002.    Vrânceanu, S., Desen tehnic şi ornamental în industria lemnului, Manual pentru clasa a - IX-a liceu şi Şcoală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002.     MINISTERUL EDUCAŢIEI     CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC     Anexa nr. 2 la OME nr. 3832 din 25.05.2021     CURRICULUM  pentru clasa a IX-a     ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL     Domeniul de pregătire profesională: ELECTRIC     2021     GRUPUL DE LUCRU:     BĂLĂŞOIU TATIANA CIŞMAN AMELIA DRUŢĂ IANA  GHEORGHIU TATIANA GENOVEVA  ing., prof. grad didactic I, Colegiul „Ştefan Odobleja” Craiova ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” Iaşi ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic Energetic Bucureşti  ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic „Sfântul Pantelimon” Bucureşti  MARINESCU PATRIŢA    ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic „Spiru Haret”   Târgovişte     PUNEI DANA ANIŞOARA   ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic de Electronică şi   Telecomunicaţii „Gheorghe Mârzescu” Iaşi     RAFA MARIA ADRIANA     SĂCĂCIAN DORINA STĂNCULEANU LUCICA     ŢUCANU DANIELA CORNELIA  ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic ”Edmond Nicolau”  Cluj-Napoca     ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic "Traian Vuia" Oradea     dr. ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzău     ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic „Mircea Cristea” Braşov     COORDONARE CNDIPT:  CARMEN RĂILEANU – Inspector de specialitate curriculum     NOTĂ DE PREZENTARE  Acest curriculum se aplică pentru calificarea  ELECTRICIAN AUTO  corespunzătoare domeniului de pregătire profesională  Electric:      Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menționate.  Nivelul de calificare conform Cadrului național al calificărilor – 3 Corelarea dintre unitățile de rezultate ale învățării și module:     Unitatea de rezultate ale învăţării – tehnice generale (URI)       Denumire modul      URÎ 1.  Realizarea lucrărilor de tehnologie generală în electrotehnică     MODUL I. Tehnologii generale în electrotehnică      URÎ 2.  Realizarea componentelor echipamentelor electrice     MODUL II. Componentele echipamentelor electrice      URÎ 3.  Măsurarea mărimilor electrice în curent continuu     MODUL III. Măsurări electrice în curent continuu        PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT  Clasa a IX-a Învățământ profesional  Aria curriculară Tehnologii     Domeniul de pregătire profesională:  ELECTRIC    Cultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală  Modul I. Tehnologii generale în electrotehnică  Total ore /an:                  102  din care:   Laborator tehnologic       - Instruire practică        34  Modul II. Componentele echipamentelor electrice  Total ore /an:                  102  din care:   Laborator tehnologic       - Instruire practică        34  Modul III. Măsurări electrice în curent continuu  Total ore /an:                  102  din care:   Laborator tehnologic      34  Instruire practică        -  Total ore/an = 9 ore/săpt. x 34 săptămâni = 306 ore  Stagii de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală   Modul IV. *   _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _      _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _      _ _ _ _ _ _ _ _ _  Total ore/an:                  150  Total ore /an = 5 zile x 6 ore /zi x 5 săptămâni= 150 ore  TOTAL GENERAL: 456 ore/an  Notă:  În clasa a IX-a, stagiul de pregătire practică se desfăşoară la operatorul economic/instituția publică parteneră. Condițiile în care stagiul de practică se desfășoară în unitatea de învățământ, sunt stabilite prin metodologia de organizare și funcționare a învățământului profesional.   *  Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/instituția publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar.      MODUL I. TEHNOLOGII GENERALE ÎN ELECTROTEHNICĂ    Notă introductivă  Modulul  „Tehnologii generale în electrotehnică”,  componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională  Electric , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional.  Modulul are alocat un număr de  102 ore/an , conform planului de învăţământ, din care:    34 ore/an  – instruire practică      Modulul  „Tehnologii generale în electrotehnică”  este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională  Electric  sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.         Structură modul  Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării        URÎ 1. REALIZAREA LUCRĂRILOR DE TEHNOLOGIE GENERALĂ ÎN ELECTROTEHNICĂ       Conţinuturile învăţării      Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP)      Cunoștinţe    Abilităţi    Atitudini      1.1.1.    1.2.1.  1.2.2.  1.2.17.    1.3.1.  1.3.7.    Organizarea locului de muncă      1.1.2.    1.2.3.  1.2.4.  1.2.5.  1.2.17.  1.2.18.    1.3.1.  1.3.7.    Reprezentări grafice (schiţe şi desene la scară) pentru piese simple, repere/ subansambluri  reprezentare şi notare, reguli de haşurare şi notare);       Cerinţe referitoare la organizarea ergonomică a locului de muncă:    poziţia de lucru;    economia mişcărilor;    factorii de microclimat (ventilaţie, temperatură, iluminare, zgomot).      Documentaţie tehnică şi tehnologică specifică locului de muncă:    fişa tehnologică;    planul de operaţii;    liste de materiale, cataloage.        Norme privind realizarea desenelor tehnice:    linii utilizate în desenul tehnic;    scrierea tehnică;    formate de desen industrial;    indicatorul desenelor tehnice;    reprezentarea proiecţiilor ortogonale în desenul tehnic;    reprezentarea vederilor şi a secţiunilor (reguli de                           Reprezentări grafice pentru schemele de instalaţii electrice:      1.1.3.    1.2.6.  1.2.7.  1.2.17.  1.2.18.    1.3.1.  1.3.2.  1.3.3.  1.3.7.    Mijloace de măsură şi control a dimensiunilor geometrice ale pieselor, reperelor/ subansamblelor (operaţii de măsurare):  Soft educaţional pentru simularea procesului de măsurare a dimensiunilor geometrice ale pieselor cu ajutorul şublerului şi micrometrului      1.1.4.  1.1.7.    1.2.8.  1.2.9.  1.2.10.  1.2.11.  1.2.15.  1.2.16.  1.2.17.  1.2.18.    1.3.1.  1.3.2.  1.3.3.  1.3.4.  1.3.5.  1.3.6.  1.3.7.  1.3.9.    Lucrări de lăcătuşerie generală (definire, SDV-uri/ utilaje/mijloace de măsurare şi control utilizate, proces tehnologic, norme SSM şi PSI specifice):  Norme de protecţia mediului şi de gestionare a deşeurilor în cadrul lucrărilor de lăcătuşărie generală      1.1.5.  1.1.7.    1.2.12.  1.2.13.  1.2.15.  1.2.16.  1.2.17.  1.2.18.    1.3.1.  1.3.2.  1.3.3.  1.3.4.  1.3.5.  1.3.6.    Lucrări pregătitoare ale proceselor tehnologice (definire, etape de execuție, SDV-uri necesare, norme SSM şi PSI specifice):       cotarea în desenul tehnic (elementele cotării, simboluri utilizate la cotare, reguli de execuţie grafică a cotării);    scări de reprezentare utilizate în desenul tehnic.      Execuția schiţelor (după model) şi a desenelor tehnice la scară:    etapele alcătuirii unei schiţe după model;    reguli de execuţie a unei schiţe după model;    etapele alcătuirii unui desen tehnic la scară;    exemple de schiţe şi desene ale unor piese simple, repere/subansambluri, din fişele tehnologice.    simboluri şi semne convenționale utilizate în schemele instalaţiilor electrice;    exemple de reprezentări convenţionale ale schemelor electrice: scheme de montaj, scheme de principiu.        şublere;    micrometre;    comparatoare;    calibre;    şabloane;    rigle gradate;    echere;    raportoare.      operaţii tehnologice: îndreptarea, trasarea, îndoirea, debitarea, pilirea, polizarea, găurirea, ştanţarea, filetarea;    asamblări demontabile: cu filet, cu ştifturi, cu pene, cu caneluri;    asamblări nedemontabile: lipire, nituire.      curăţare;    decapare;    dezizolare.                    1.3.7.  1.3.9.    Norme de protecţia mediului şi de gestionare a deşeurilor în cadrul lucrărilor pregătitoare      1.1.6.    1.2.14.  1.2.17.    1.3.8.    Modalităţi de avertizare a pericolelor la locul de muncă (semnale de avertizare: semnale sonore, vizuale, avertismente scrise, indicatoare, culori de securitate)          Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la operatorul economic):    Semifabricate: table, platbande, bare, profile, ţevi, sârme, conductoare, izolatoare    SDV-uri și utilaje specifice lucrărilor de lăcătuşărie: placă de îndreptat, nicovale, ciocane, masă de trasat, ac de trasat, punctator, compas, menghină, nicovală, foarfece şi cleşti pentru tăiat, dălţi, pile, pietre de polizor, polizoare, maşini de găurit, burghie, maşini  de  ştanţat,  tarozi,  filiere,  ciocan  de  lipit,  instalaţie  de  lipit,  căpuitor, contracăpuitor, trăgător    Organe de asamblare şi materiale de lipit: şuruburi, piuliţe, şaibe, pene, arcuri, ştifturi, arbori şi butuci canelaţi, nituri, aliaje de lipit    Mijloace de măsură şi control: şublere, micrometre, comparatoare, calibre, şabloane, rigle gradate, echere, raportoare    SDV-uri şi materiale specifice lucrărilor pregătitoare: perii de sârmă, hârtie abrazivă, cleşti pentru dezizolat, cuţite    Mijloace şi echipamente de stingere a incendiilor, avertizoare (acustice, vizuale, de fum etc)    Documentaţie tehnică şi tehnologică    Echipament individual de securitatea muncii      Sugestii metodologice    Conţinuturile modulului  „Tehnologii generale în electrotehnică”  trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor.  Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.  Modulul  „Tehnologii generale în electrotehnică”  are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus.  Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării.  Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES.  Aceste activități de învățare vizează:    aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;    îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită     efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;    folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.;    însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).  Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:    elaborarea de referate interdisciplinare;    activităţi de documentare;    vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);    problematizarea;    demonstraţia;    investigaţia ştiinţifică;    învăţarea prin descoperire;    activităţi practice;    studii de caz;    jocuri de rol;    simulări;    elaborarea de proiecte;    activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare;    activităţi de lucru în grup/ în echipă.    Un exemplu de metodă didactică ce poate fi folosită în activităţile de învăţare este  metoda ciorchinelui.   Ciorchinele este o metodă care presupune identificarea unor conexiuni logice între idei. Poate fi folosită cu succes atât la începutul unei lecţii pentru reactualizarea cunoştinţelor predate anterior, cât şi în cazul lecţiilor de sinteză, de recapitulare, de sistematizare a cunoştinţelor. Ciorchinele este o tehnică de căutare a căilor de acces spre propriile cunoştinţe evidenţiind modul de a înţelege o anumită temă, un anumit conţinut. Ciorchinele reprezintă o tehnică eficientă de predare şi învăţare care încurajează elevii să gândească liber şi deschis.  Metoda ciorchinelui funcţionează după următoarele etape:    Se scrie un cuvânt/ temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei, a unei pagini de caiet sau a unei hârtiei de flipchart.    Elevii vor fi solicitaţi să-şi noteze toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele pe care le au în minte în legătură cu tema respectivă, în jurul cuvântului din centru, trasând linii între acestea şi cuvântul iniţial. În timp ce le vin în minte idei noi şi le notează prin cuvintele respective, elevii vor trasa/ desena linii între toate ideile care par a fi conectate.    Activitatea se opreşte când se epuizează toate ideile sau când s-a atins limita de timp acordată.  Există câteva reguli ce trebuie respectate în utilizarea tehnicii ciorchinelui:    scrieţi tot ce vă trece prin minte referitor la tema/ problema pusă în discuţie;    nu judecaţi / evaluaţi ideile produse, ci doar notaţiile;    nu vă opriţi până nu epuizaţi toate ideile care vă vin în minte sau până nu expiră timpul alocat; dacă ideile refuză să vină insistaţi şi zăboviţi asupra temei până ce vor apărea unele idei;    lăsaţi să apară cât mai multe şi mai variate conexiuni între idei; nu limitaţi nici numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dintre acestea.     Această tehnică este foarte flexibilă şi poate fi utilizată atât individual cât şi ca activitate de grup. Atunci când se aplică individual, tema discutată trebuie să fie familiară elevilor care nu mai pot culege informaţii de la colegi. În acest caz, utilizarea acestei tehnici poate reprezenta o pauză în brainstorming-ul de grup, dând posibilitatea elevilor să gândească în mod independent. Când este folosită în grup, elevii pot afla ideile altora şi cunoştinţele se îmbogăţesc. Se poate folosi tehnica în faza de fixare-consolidare a cunoştinţelor sub denumirea de „ciorchine revizuit”, elevii fiind dirijaţi, cu ajutorul unor întrebări, în gruparea informaţiilor în funcţie de anumite criterii. Astfel se fixează şi se structurează mai bine ideile, facilitându-se reţinerea şi înţelegerea lor. Adesea poate rezulta un  „ciorchine cu mai mulţi sateliţi”.         Exemplu : Se propune metoda ciorchinelui pentru introducerea în tema “  Asamblări prin lipire  ”, ca mijloc de a stimula gândirea înainte de a studia mai temeinic acest subiect. Se scrie subiectul “generator de idei” şi anume “  Asamblări prin lipire  ”. Elevii îşi exprimă ideile care le vin în minte în legătură cu subiectul respectiv.     „Ciorchinele” va fi completat de profesor, care va preciza alte informaţii privind tema anunţată.        
  
 Folosirea aceste metode asigură condiţii optime elevilor să se afirme atât individual cât şi în echipă, să beneficieze de avantajele învăţării individuale, cât şi de cele ale învăţării prin cooperare. Stimulează participarea activă a elevilor la propria lor formare şi îi încurajează să gândească liber şi deschis. 
   
   Sugestii privind evaluarea  Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională.  Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi:    Continuă:    instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învăţare ale elevilor.    planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp.       va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională.      Finală:    realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, pe baza criteriilor și indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizați în standardul de pregătire profesională al calificării şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.      Sugerăm următoarele  instrumente de evaluare continuă :    fişe de observaţie;    fişe test;    fişe de lucru;    fişe de documentare;    fişe de autoevaluare/ interevaluare;    eseul;    referatul ştiinţific;    proiectul;    activităţi practice;    teste docimologice;    lucrări de laborator/practice.  Propunem următoarele  instrumente de evaluare finală :    proiectul,    studiul de caz,    portofoliul,    testele sumative.       Exemplu:  Rezultatul învăţării vizat:      Pentru aceasta se propune următorul model de test de evaluare:     TEST DE EVALUARE     I . Pentru fiecare dintre enunţurile următoare, încercuiţi pe foia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect:                           10p   1 . Aliajele pentru lipiri moi se realizează pe bază de:        Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme;    Colaborarea cu colegii de echipă în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă        
  
  Realizarea asamblărilor demontabile şi nedemontabile cu respectarea procesului tehnologic  
  
  Lucrări de lăcătuşerie generală  
  
  Atitudini  
  
  Abilităţi  
  
  Cunoştinţe  
  
 Se recomandă ca în parcurgerea modulului să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât și de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul modulului. 
   
   
      argint;    cupru;    staniu;    wolfram.      La lipirile tari temperatura de topire a aliajului de lipit este:    400° C;    nu contează;    peste 400° C;    sub 400° C.      II. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos (care descriu proprietăţile ciocanului de lipit realizat din cupru electrolitic şi folosit pentru lipiri moi), astfel încât acestea să fie corecte:  15p    Pentru lipire după pregătirea pieselor prin curăţare acestea se spală, se usucă şi se acoperă cu.......(1).  pentru îndepărtarea oxizilor.    Lipitura tare se execută cu aliaje de ........(2).    cu zinc.    Metalul de adaos utilizat la lipire trebuie să aibă o temperatură de topire mai .....(3).  decât    metalul de bază.         III. Se consideră instalaţia de lipit din imaginea de mai jos:               50p      a. Precizaţi denumirea instalaţiei de lipit           b. Denumiți elementele instalației notate cu cifre de 1 la 9.     IV. Daţi două exemple de utilizare a asamblărilor prin lipire. Precizaţi tipul lor (lipiri moi sau  lipiri tari) şi justificaţi răspunsul.  15p     Timp de lucru: 30 minute.  Se acordă din oficiu 10 puncte.              
   
   Bibliografie     http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html      http://www.didactic.ro/materiale-didactice/lipirea-metalelor     Standarde de pregătire profesională pentru calificările de  nivel 3 , domeniul de pregătire profesională  Electric     Hilohi S, Popescu M, Huhulescu M,  Instalaţii şi echipamente electrice, Manual pentru licee industriale, clasele a IX-a şi a X-a , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994    Mareş F, Zaharciuc V, Stoian C,  Manual pentru cultura de specialitate pentru Şcoala de Arte şi Meserii, domeniul Electric, clasa a IX-a , Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2004    Tănăsescu M., Gheorghe M.,  Desen Tehnic, Manual pentru clasa a IX-a profil tehnic,     Editura Aramis, 2004     MODUL II. COMPONENTELE ECHIPAMENTELOR ELECTRICE    Notă introductivă  Modulul   „Componentele  echipamentelor  electrice”,   componentă  a  ofertei  educa ì ionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională  Electric , face parte din cultura de specialitate  è i pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învă ì ământ profesional.  Modulul are alocat un număr de  102 ore/an , conform planului de învăţământ, din care:    34 ore/an  – instruire practică     Modulul  „Materiale electrotehnice”  este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cuno è tin ì e, abilită ì i  è i atitudini necesare angajării pe pia ì a muncii în una din ocupa ì iile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională  Electric  sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.       Structură modul  Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării        URÎ 2. COMPONENTELE ECHIPAMENTELOR ELECTRICE       Conţinuturile învăţării      Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP)      Cunoștinţe    Abilităţi    Atitudini      2.1.1.    2.2.1.  2.2.14.  2.2.15.    2.3.1.  2.3.2.  2.3.3.  2.3.4.    Clasificarea şi caracteristicile generale ale materialelor electrotehnice      2.1.2.  2.1.4.    2.2.2.  2.2.3.  2.2.10.  2.2.14.  2.2.15.    2.3.1.  2.3.2.  2.3.3.  2.3.4.    Materiale utilizate la realizarea componentelor echipamentelor electrice       Clasificarea materialelor din punct de vedere electric (după rezistivitatea electrică a materialelor)    Caracteristici generale ale materialelor utilizate în domeniul electric:    proprietăţi fizice generale, termice şi electrice;    proprietăţi chimice;    proprietăţi mecanice.        Materiale conductoare – metale şi aliaje metalice (proprietăţi fizice, chimice, mecanice şi tehnologice specifice şi utilizări):    materiale de înaltă conductivitate electrică: cuprul şi aliajele sale, aluminiul şi aliajele sale, materialele preţioase, fierul şi nichelul;    metale cu temperatură înaltă de topire: wolfram, molibden, tantal;    metale cu temperatură joasă de topire: staniu, plumb şi zinc;    materiale conductoare de înaltă rezistivitate electrică: aliaje pentru rezistoare etalon şi de precizie, pentru rezistoare şi pentru elemente de încălzire electrică.                           Surse de informare şi documentare pentru materiale electrotehnice      2.1.3.  2.1.4.    2.2.4.  2.2.5.  2.2.6.  2.2.7.  2.2.8.  2.2.9.  2.2.11.  2.2.14.  2.2.15.    2.3.1.  2.3.2.  2.3.3.  2.3.4.    Componentele echipamentelor electrice  Surse de informare şi documentare pentru componentele echipamentelor electrice      2.1.5.    2.2.12.  2.2.13.    2.3.5.    Norme de protecţia mediului şi de gestionare a deşeurilor       Materiale electroizolante (proprietăţi fizice, chimice, mecanice şi tehnologice specifice şi utilizări): gazoase, lichide, solide - organice şi anorganice    Materiale semiconductoare (proprietăţi specifice şi utilizări): germaniul, siliciul, compuşi semiconductori    Materiale (fero)magnetice (proprietăţi specifice şi utilizări):    magnetice moi: fierul tehnic pur, fonte şi oţeluri, aliaje fier-siliciu, alsifer, permalloy, ferite moi, aliaje termocompensatoare;    magnetice dure: oţeluri cu carbon, oţeluri aliate, aliaje alni şi alnico, ferite dure, compuşi cu pământuri rare.        Componente electrice şi electronice: rezistoare, bobine, condensatoare, diode, tranzistoare (clasificare, parametri nominali, simbolizare şi marcare, tipuri constructive, materiale folosite la fabricare, domenii de utilizare)    Conductoare şi cabluri electrice (clasificare şi simbolizare, materiale folosite, domenii de utilizare);    Contacte electrice, izolatoare și piese izolante, termobimetale, miezuri magnetice, electromagneţi, mecanisme de acționare, camere de stingere, elemente arcuitoare (clasificare, tipuri constructive, materiale folosite, domenii de utilizare).         Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la operatorul economic):    Seturi /mostre de materiale conductoare, semiconductoare, magnetice, electroizolante    Componente  electrice  şi  electronice:  rezistoare,  bobine,  condensatoare,  diode, tranzistoare    Semifabricate: conductoare şi cabluri electrice, contacte electrice, izolatoare şi piese electroizolante, miezuri magnetice, electromagneţi, mecanisme de acționare, elemente arcuitoare    Calculatoare conectate la Internet         Sugestii metodologice  Conţinuturile modulului  „Componentele echipamentelor electrice”  trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.  Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.  Modulul  „Componentele echipamentelor electrice”  are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus.  Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării/ competenţelor de specialitate.  Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES.  Acestea vizează următoarele aspecte:    aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;    îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;    folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.;    însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).  Pentru atingerea rezultatelor învăţării şi dezvoltarea competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:    elaborarea de referate interdisciplinare;    activităţi de documentare;    vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);    problematizarea;    învăţarea prin descoperire;    activităţi practice;    studii de caz;    elaborarea de proiecte;    activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare;    activităţi de lucru în grup/ în echipă.     Una dintre metodele interactive ce poate fi integrată în activităţile de învăţare-evaluare este  metoda R.A.I .   Metoda RAI are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor de a comunica, prin întrebări şi răspunsuri, ceea ce tocmai au învăţat elevii; „ceea ce tocmai au învăţat” elevii desemnează rezultatul unei activităţi de predare de către profesor, de documentare a elevilor, de sistematizare a unor cunoştinţe anterioare, de integrare a noilor informaţii în sistemul propriu de cunoştinţe. Activitatea permite fixarea cunoştinţelor, clarificarea noţiunilor, verificarea corectitudinii propriilor percepţii şi stimulează competiţia dintre elevi.  Denumirea provine de la iniţialele cuvintelor  R ăspunde –  A runcă –  I nteroghează şi se desfăşoară astfel: la sfârşitul unei secvenţe de instruire, profesorul împreună cu elevii, investighează rezultatele obţinute în urma predării-învăţării, printr-un joc de aruncare a unei mingii mici şi uşoare de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată, celui care o prinde. Cel care prinde mingea, răspunde la întrebare şi apoi, o aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare.  Evident, cel ce întreabă trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Cel care nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar cel care a pus întrebarea, va da şi răspunsul: astfel are ocazia de a mai arunca odată mingea, şi deci, de a mai pune o întrebare. Dacă cel care interoghează nu ştie răspunsul la propria întrebare este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Treptat în grup rămân cei mai bine pregătiţi. Metoda stimulează spiritul de competiţie între elevi şi poate fi abordată sub forma unui concurs „Cine ştie mai multe despre ...?”  Exemple de întrebări:    Ce ştii despre ... ?    Care sunt ideile principale ale ... ?    Despre ce ai învăţat astăzi ... ?    Care este importanţa faptului că ... ?    Cum explici faptul că ... ?    Cum justifici faptul că ... ?    Cum consideri că ar fi mai avantajos să ... sau să ... ?    Ce ţi s-a părut mai dificil în ... ?    Ce ţi s-a părut mai interesant în ... ?  Metoda constituie o strategie de învăţare care îmbină cooperarea cu competiţia: realizează un feed-back activ, într-un mod plăcut, energizant şi mai puţin stresant decât metodele clasice de evaluare. Exersează abilităţile de comunicare interpersonală, capacitatea de a formula întrebări clare şi de a găsi răspunsuri potrivite. S-a dovedit practic faptul că este mult mai dificil să pui întrebări decât să răspunzi la acestea: pentru a formula întrebări trebuie să cunoşti bine problema studiată. Antrenaţi în acest joc, chiar şi elevii mai timizi se simt încurajaţi, comunică mai uşor şi participă cu plăcere la o activitate care, altfel, îi stresează.     AVANTAJELE METODEI:    caracterul formativ şi creativ;    stimularea motivaţiei:    cultivarea interesului pentru activitatea intelectuală;    realizarea legăturilor intra-, inter- şi transdisciplinare;    completarea eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor;    realizarea unui feed-back rapid, într-un mod plăcut, energizant şi mai puţin stresant;    exersarea abilităţilor de comunicare interpersonală.     DEZAVANTAJELE METODEI:    timpul necesar din partea profesorului pentru pregătirea materialului preliminar;    timpul necesar activităţii elevilor;       elevii sunt tentaţi să-i scoată din „joc” pe unii colegi sau să se răzbune pe alţii, formulând întrebări prea dificile pentru ei, cu riscul de a ieşi ei înşişi din joc, dacă nu ştiu răspunsul;    se produce dezordine în clasă;    tensiunea (nu ştii ce întrebări ţi se vor pune şi dacă ţi se aruncă mingea).       Pentru tema „ Conductoare şi cabluri electrice ” se prezintă o listă de întrebări pentru aplicarea  metodei R.A.I. .  Î: Ce categorii de materiale se folosesc pentru realizarea conductoarelor şi cablurilor electrice?  R: Materiale conductoare, materiale electroizolante, materiale de impregnare, materiale de protecţie.  Î: Poţi enumera trei materiale conductoare folosite pentru cabluri electrice?  R: Cupru, aluminiu, alame, bronzuri, oţel.  Î: De ce trebuie ca materialele electroizolante folosite la cabluri să aibă rezistenţă mare la îmbătrânire?  R: Pentru ca proprietăţile lor, şi deci şi ale cablurilor, să nu se modifice în timp.  Î: Câte litere se folosesc pentru simbolizarea domeniului de utilizare al cablurilor?  R: Una sau două; prima literă este majusculă.  Î: De unde începe simbolizarea învelişurilor unui cablu, de la conductor sau de la exterior?  R: De la conductor spre exterior.  Î: Ce materiale se folosesc pentru a preveni deteriorarea izolaţiei de cauciuc prin solicitări mecanice?  R: Ţesături din bumbac, din fire de oţel, mătase sau fire sintetice aplicate pe izolaţie.  Î: Ce literă simbolizează materialul conductor din aluminiu?  R: A  Î: De ce trebuie să aibă greutate specifică mică materialul conductor din structura cablurilor?  R: Pentru a obţine maşini şi aparate electrice uşoare. Î: Pentru ce material electroizolant se foloseşte simbolul 2Y?  R: Pentru polietilenă.       Sugestii privind evaluarea  Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională.  Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi:    Continuă:    instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învăţare ale elevilor.    planificarea evaluării trebuie să permită desfăşurarea acesteia într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp.    va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională.      Finală:    realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, pe baza criteriilor și indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizați în standardul de pregătire profesională al calificării şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.      Propunem următoarele  instrumente de evaluare continuă :    fişe de observaţie;    fişe test;    fişe de lucru;       fişe de documentare;    fişe de autoevaluare/ interevaluare;    eseul;    portofoliul;    referatul ştiinţific;    proiectul;    activităţi practice;    teste docimologice.  Propunem următoarele  instrumente de evaluare finală :    proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi.    portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare;    testele sumative, care reprezintă un instrument de evaluare complex, format dintr-un ansamblu de itemi care permit măsurarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevului. Oferă informaţii cu privire la direcţiile de intervenţie pentru ameliorarea şi/ sau optimizarea demersurilor instructiv-educative.     
 În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul acestui modul. 
 Se propune un test de evaluare ce vizează verificarea nivelului de realizare pentru următoarele rezultate ale învăţării: 
 R.Î. 2.1.3. Componentele echipamentelor electrice - Conductoare şi cabluri electrice (clasificare şi simbolizare, materiale folosite, domenii de utilizare) 
 R.Î. 2.2.7. Identificarea tipurilor constructive de componente utilizate la realizarea echipamentelor electrice 
 R.Î. 2.2.8. Identificarea materialelor utilizate la realizarea componentelor echipamentelor electrice R.Î. 2.2.9. Asocierea componentelor echipamentelor electrice cu domeniul de utilizare 
 corespunzător 
 R.Î. 2.2.14. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate în procesul de comunicare la locul de muncă. 
 R.Î. 2.2.15. Comunicarea/raportarea rezultatelor activităţilor desfăşurate R.Î. 2.3.4. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme 
 Testul de evaluare are în vedere conţinuturile corespunzătoare temei  „Conductoare şi cabluri electrice”.  
   
 TEST DE EVALUARE 
   
   Scrieţi informaţia corectă care completează spaţiile libere             (20 puncte)    Domeniul de utilizare a conductoarelor şi cablurilor electrice determină tipul          şi  gama de          şi frecvenţe de utilizare.    Conductoarele care au secţiunea formată din mai multe fire           sau împletite se  numesc         _.    Învelişul de _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ care asigură şi           se numeşte manta.    Materialele de protecţie împotriva acţiunii mediului folosite în construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice pot fi _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ sau          _.    Litera I utilizată în simbolizarea conductoarelor şi cablurilor electrice poate avea semnificaţia de  _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ sau          _.         Scrieţi alăturat litera corespunzătoare răspunsului corect            (20 puncte)    Cordonul este alcătuit din:    unul sau mai mai multe conductoare izolate;    două sau mai multe conductoare izolate;    unul sau mai multe conductoare neizolate;    două sau mai multe conductoare neizolate.      Grupul de litere Aℓ utilizat în simbolizarea conductoarelor şi cablurilor electrice are semnificaţia:    conductor de aluminiu;    conductor de alamă;    armătură de sârmă lată de oţel;    armătură din sârmă lată de oţel zincat.      Materialele electroizolante folosite în construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice trebuie să aibă:    tensiune de străpungere cât mai mare, pentru ca grosimea izolaţiei să fie cât mai mare;    tensiune de străpungere cât mai mare, pentru ca grosimea izolaţiei să fie cât mai mică;    tensiune de străpungere cât mai mică, pentru ca grosimea izolaţiei să fie cât mai mare;    tensiune de străpungere cât mai mică, pentru ca grosimea izolaţiei să fie cât mai mică.      Faţă de cupru, aluminiul are:    rezistivitate electrică mai mică şi rezistenţă mecanică mai mică;    rezistivitate electrică mai mică şi rezistenţă mecanică mai mare;    rezistivitate electrică mai mare şi rezistenţă mecanică mai mică;    rezistivitate electrică mai mare şi rezistenţă mecanică mai mare.      Faţă de aluminiu, cuprul are:    rezistenţă la coroziune mai mare şi greutate specifică mai mare;    rezistenţă la coroziune mai mică şi greutate specifică mai mică;    rezistenţă la coroziune mai mică şi greutate specifică mai mare;    rezistenţă la coroziune mai mare şi greutate specifică mai mică.           Notaţi în dreptul fiecărui enunţ, litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals                           (10 puncte):    În construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice, aluminiul se poate utiliza atât ca material conductor, cât şi ca material de protecţie.    Simbolizarea conductoarelor şi cablurilor electrice se efectuează cu litere sau grupe de litere care descriu, de la exterior spre conductor, învelişurile conductorului sau cablului respectiv.    Materialele electroizolante utilizate în construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice trebuie să aibă rezistenţa la îmbătrânire mare pentru a garanta siguranţa în exploatare a conductoarelor.    Oţelul, bronzul şi alama se folosesc în construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice pentru că au rezistenţa mecanică mare.    Cablurile pentru instalaţii electrice fixe se simbolizează cu litera f.         Reformulaţi propoziţiile false identificate la punctul C astfel încât acestea să fie adevărate (10 puncte).       Răspundeţi la următoarele cerinţe (20 puncte):    Numiţi trei domenii de activitate în care se utilizează conductoarele şi cablurile electrice.       Enumeraţi tipurile constructive de conductoare electrice.       Ce materiale metalice se utilizează ca materiale de protecţie împotriva deteriorării cablurilor?       Cum se simbolizează un conductor de aluminiu, pentru instalaţii fixe, cu izolaţie din polietilenă?       Care este materialul de impregnare cel mai utilizat în construcţia conductoarelor şi cablurilor electrice?         Rezolvaţi aritmogriful următor: (10 puncte)   
   
     
 A 
  
 a b c d e f g h i 
   
   Bibliografie     http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html      https://sites.google.com/site/profesoringiner/proiecte/mariale-personale/materiale-   electrotehnice     Standarde de pregătire profesională pentru calificările de  nivel 3 , domeniul de pregătire profesională  Electric     Fetița I, Fetița A,  Materiale electrotehnice şi electronice ,  Manual pentru clasa a IX-a , Ed. Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1997    Hilohi S, Popescu M,  Instalaţii şi echipamente electrice, Tehnologia meseriei, Manual pentru licee industriale, clasele a IX-a şi a X-a , Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1995    Husu A.G., Olariu M.I., Olariu N.,  Materiale Electrotehnice - Curs , Editura Bibliotheca, Bucureşti, 2010    Mareş F, Zaharciuc V, Stoian C,  Manual pentru cultura de specialitate pentru Şcoala de Arte şi Meserii, domeniul Electric, clasa a IX-a , Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2004    Notingher P.V., Dumitran L.M.,  Materiale Electrotehnice - Curs , Editura Matrixrom, Bucureşti, 2015     MODUL III. MĂSURĂRI ELECTRICE ÎN CURENT CONTINUU      Notă introductivă  Modulul   „Măsurări  electrice  în  curent  continuu” ,  componentă  a  ofertei  educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională  Electric , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional.  Modulul are alocat un număr de  102 ore/an , conform planului de învăţământ, din care:    34 ore/an  – laborator tehnologic        Modulul  „Măsurări electrice în curent continuu”  este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională  Electric  sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.       Structură modul  Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării        URÎ 3. MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ÎN CURENT CONTINUU       Conţinuturile învăţării      Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP)      Cunoștinţe    Abilităţi    Atitudini      3.1.1.    3.2.1.  3.2.2.  3.2.25.  3.2.26.    3.3.6.    Mărimi electrice din circuitele de c.c. (definire, unităţi de măsură, multipli şi submultipli, transformări ale unităţilor de măsură):      3.1.2.    3.2.3.  3.2.4.  3.2.25.    3.3.6.    Elemente de circuit electric (definire, simbol general, mărime caracteristică):      3.1.3.    3.2.5.  3.2.25.  3.2.26.    3.3.1.  3.3.2.  3.3.6.    Legi şi teoreme pentru determinarea mărimilor electrice din circuitele de c.c. (enunţ, relaţii matematice):      3.1.4.    3.2.6.  3.2.7.  3.2.8.  3.2.25.  3.2.26.    3.3.1.  3.3.2.  3.3.6.    Circuite electrice simple de curent continuu  - circuite cu rezistoare/condensatoare asociate serie, paralel şi mixt (schema electrică, relaţii de calcul pentru rezistenţa/ capacitatea echivalentă);       intensitatea curentului electric;    tensiunea electrică;    rezistenţa electrică;    puterea electrică;    energia electrică.      rezistoare;    condensatoare;    bobine;    surse electrice.      Legea lui Ohm    Legea lui Joule-Lentz    Teoremele lui Kirchhoff                         - divizoare de tensiune şi curent (schema electrică, relaţii de calcul pentru tensiuni/ curenţi).      3.1.5.    3.2.9.  3.2.10.  3.2.11.  3.2.25.  3.2.26.    3.3.1.  3.3.2.  3.3.6.    Procesul de măsurare şi componentele sale      3.1.6.    3.2.12.  3.2.13.  3.2.14.  3.2.15.  3.2.16.  3.2.25.  3.2.26.    3.3.1.  3.3.2.  3.3.6.    Aparate analogice şi digitale pentru măsurarea mărimilor electrice (ampermetre, voltmetre, ohmmetre/megohmmetre, wattmetre, multimetre):  Soft-uri educaţionale pentru studiul aparatelor analogice şi digitale de măsură      3.1.7.    3.2.17.  3.2.18.  3.2.19.  3.2.20.  3.2.21.  3.2.22.  3.2.25.  3.2.26.    3.3.1.  3.3.2.  3.3.3.  3.3.4.  3.3.5.  3.3.6.    Măsurarea mărimilor electrice în circuitele de c.c. (scheme de montaj, reglaje pregătitoare ale aparatelor, citirea indicaţiilor, prelucrare şi interpretare rezultate):  Norme SSM şi PSI specifice măsurării mărimilor electrice  Soft-uri educaționale pentru simularea măsurării mărimilor electrice în circuitele de c.c .       3.1.8.    3.2.23.  3.2.24.  3.2.25.  3.2.26.    3.3.1.  3.3.2.  3.3.6.    Extinderea domeniului de măsurare al aparatelor analogice în circuitele de c.c. (scheme de montaj, relaţii matematice):       Componentele procesului de măsurare:    măsurand;    mijloace de măsurare;    metode de măsurare.      Erori de măsurare:    tipuri de erori;    cauzele apariţiei erorilor de măsurare;    relaţii matematice de determinare.        elementele panoului frontal al aparatelor;    marcarea aparatelor de măsurat analogice;    domenii de măsurare ale aparatelor;    constanta aparatelor analogice.      Măsurarea intensităţii curentului electric continuu cu ampermetrul şi multimetrul    Măsurarea tensiunii electrice în c.c. cu voltmetrul şi multimetrul    Măsurarea rezistenţei electrice cu montajul volt- ampermetric, cu ohmmetrul/ multimetrul şi cu puntea Wheatstone    Măsurarea puterii electrice în c.c. cu montajul volt- ampermetric şi cu wattmetrul      extinderea domeniului de măsurare la ampermetre cu ajutorul şuntului;    extinderea domeniului de măsurare la voltmetre cu ajutorul rezistenţei adiţionale.         Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la operatorul economic):    Aparate de măsurat analogice şi digitale: ampermetre, voltmetre, ohmmetre, punţi Wheatstone, wattmetre, multimetre    Şunt, rezistenţă adiţională       Surse de c.c., rezistoare, bobine, condensatoare, conductoare de legătură    Soft educațional    Echipament individual de securitatea muncii         Sugestii metodologice   
 Conţinuturile modulului  „Măsurări electrice în curent continuu”  trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. 
 Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. 
 Modulul  „Măsurări electrice în curent continuu”  are o structură elastică, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus. 
 Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării/ competenţelor de specialitate. 
 Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. 
 Aceste activități de învățare vizează: 
   aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;    îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;    folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.;    însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).  Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:    elaborarea de referate interdisciplinare;    activităţi de documentare;    vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);    problematizarea;    demonstraţia;    investigaţia ştiinţifică;    învăţarea prin descoperire;    activităţi practice;    studii de caz;       jocuri de rol;    simulări;    elaborarea de proiecte;    activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare;    activităţi de lucru în grup/ în echipă.     Ca metodă didactică interactivă utilizată în activitățile de învățare se exemplifică cu  metoda "Turul galeriei".   Turul galeriei este o metodă ce poate fi utilizată în recapitularea cât și în consolidarea cunoştinţelor. Utilizarea metodei are în vedere:  Problema    Cum se pot utiliza la maximum spațiile de expunere din sala de curs/laborator și cum se pot obține materiale care merită expuse?  Provocarea:    Organizarea spațiilor de expunere în sala de curs care să susțină procesul de învățare al tuturor elevilor și să le răsplătească succesele.  Ce se poate face?    Crearea unor afișe care să fie reprezentative pentru diferite teme din curriculum    Expunerea lucrările elevilor care sunt reprezentative    Schimbarea frecventă a lucrărilor expuse  Turul galeriei presupune parcurgerea unor anumiţi paşi:    brainstorming individual;    interviu de grup;    producerea planşelor,    susţinerea produselor de către un raportor;    afişarea produselor;    efectuarea turului galeriei;    dezbaterea     Pentru a realiza galeria și apoi turul acesteia se procedează astfel:      se grupează elevii în 3-5 grupe, numerotate corespunzător;    fiecare grup primește o fișa de lucru care conține tema de rezolvat și o foaie A2/A3 pe care vor rezolva sarcinile de lucru;    elevii sunt lăsați să lucreze 20-35 de min., reamintindu-le să scrie numărul grupului şi să semneze;    un secretar, ales de elevii grupei, notează rezultatele brainstormingului pe o coală de hârtie (de preferat cât mai mare), folosind markere de diferite culori;    şeful/raportorul grupei susţine produsul realizat în faţa celorlalte grupe;    posterele/afișele sunt apoi expuse în diferite locuri din clasă, accesibile elevilor şi la anumite distanţe, în ordinea crescătoare a numărului grupei, realizând o  galerie ;    după expunerea produselor obţinute, fiecare grup examinează cu atenţie produsele celorlalte grupe. La început, grupul 1 va fi în faţa afișului grupei cu numărul 2, grupa 2 în faţa afișului grupei cu numărul 3, ș.a.m.d.;    grupele se rotesc de la un produs la altul, se discută şi, eventual, se notează comentariile, neclarităţile, întrebările care vor fi adresate celorlalte grupe.  După  turul galeriei , fiecare grup răspunde la întrebările celorlalţi şi clarifică unele aspecte solicitate de colegi, apoi îşi reexaminează propriile produse prin comparaţie cu celelalte. În acest mod, prin feed-back-ul oferit de colegi, are loc învăţarea şi consolidarea unor cunoştinţe, se valorizează produsul activităţii în grup şi se descoperă soluţii alternative la aceeaşi problemă sau la acelaşi tip de sarcină.                    Exemple de teme care pot fi realizate utilizând "Turul galeriei":                               mărimi electrice din circuitele de c.c.;    măsurarea rezistenței electrice;    măsurarea puterii electrice;   
 Se consideră că  nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.  
   
   Sugestii privind evaluarea   
 Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională. 
 Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: 
   Continuă :     instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învăţare ale elevilor.    planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp.    va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională.      Finală:    realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor ş pe baza criteriilor și indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizați în standardul de pregătire profesională al calificării i atitudinilor.     
 Sugerăm următoarele  instrumente de evaluare continuă : 
   fişe de observaţie;    fişe test;    fişe de lucru;    fişe de documentare;    fişe de autoevaluare/ interevaluare;    eseul;    portofoliul;    referatul ştiinţific;    proiectul;    activităţi practice;    teste docimologice.     Propunem următoarele  instrumente de evaluare finală :    proiectul,    studiul de caz,    portofoliul,    testele sumative.   
   
 În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul acestui modul. 
 Se propune următorul  test de evaluare  ce vizează verificarea nivelului de însuşire a următoarelor rezultate ale învăţării: 
 R.Î. 3.1.6. Aparate analogice şi digitale pentru măsurarea mărimilor electrice (simboluri folosite pentru marcarea aparatelor analogice, domenii de măsurare, constanta aparatelor analogice, panoul frontal al aparatelor, soft educaţional) 
   
 R.Î. 3.2.12. Decodificarea simbolurilor folosite pentru marcarea aparatelor analogice de măsurat R.Î. 3.2.13. Selectarea aparatelor de măsurat, în funcție de mărimea electrică de măsurat şi domeniul 
 de variaţie al acesteia 
 R.Î. 3.2.14. Determinarea constantei aparatelor analogice 
 R.Î. 3.2.15. Identificarea elementelor panoului frontal al aparatelor analogice/ digitale 
 R.Î. 3.2.25. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate în procesul de comunicare la locul de muncă 
 R.Î. 3.2.26. Comunicarea rezultatelor activităţilor desfăşurate R.Î. 3.3.6. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme 
   
 TEST DE EVALUARE 
   
   Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.    Timpul efectiv de lucru este de 50 minute.   
   
     
 SUBIECTUL I                                        30 puncte 
    Pentru fiecare dintre enunţurile următoare, scrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect:                                        10p     Aparatul ce poate fi utilizat pentru măsurarea unui curent de 0.18 A dintr-un circuit alimentat de la o sursă de tensiune continuă este:    un ampermetru de c.c. cu domeniul de măsurare 0.1 A;    un voltmetru de c.c. cu domeniul de măsurare 0.2 kV;    un ampermetru de c.a. cu domeniul de măsurare 0.5 A;    un ampermetru de c.c. cu domeniul de măsurare 0.2 A.      Simbolul de marcare al aparatelor magnetoelectrice este:                   b)           c)            d)               În coloana A sunt enumerate aparate electrice de măsurat, iar în coloana B, mărimi electrice. Scrieți pe foaia de răspuns asocierile corecte dintre fiecare cifră din coloana A și litera corespunzătoare din coloana B.                                 20p     
   
    A. Aparate electrice de măsurat    B. Mărimi electrice        ampermetru    voltmetru    ohmmetru    wattmetru        tensiunea electrica    energia electrică    rezistenţa electrică    intensitatea curentului electric    puterea electrică      
   
     
 SUBIECTUL II                                        40 puncte 
 În figura 1 este prezentat cadranul unui aparat analogic, iar în figura 2 panoul frontal al unui multimetru digital. 
   precizați semnificația simbolurilor de pe cadranul aparatului analogic din fig.1;     20p        identificaţi elementele numerotate cu cifrele 1-2-3-5-6-7 de pe panoul frontal al multimetrului digital din fig.2;     12p     precizaţi pe ce domenii trebuie poziţionat comutatorul de funcţii-4 din fig.2, dacă se doreşte măsurarea unor rezistenţe cu valori de ordinul sutelor de kiloohmi.          8p           Fig. 1          Fig. 2          SUBIECTUL III                                       20 puncte  Pentru un wattmetru se dau următoarele date:    U N1 = 150 V, I N1 = 5A şi N 1 = 150 diviziuni;    U N2 = 300 V, I N2 = 2,5A şi N 2 = 75 diviziuni. Calculaţi constanta wattmetrului, în ambele situaţii.     OBS. Testul de evaluare cuprinde punctaje alocate fiecărui subiect. Rămâne la latitudinea profesorului modul în care realizează baremul detaliat.       Bibliografie     http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html     Standarde de pregătire profesională pentru calificările de  nivel 3 , domeniul de pregătire profesională  Electric     Isac E.,  Măsurări electrice şi electronice, Manual pentru clasele a X-a, a XI-a, a XII-a,   Editura Didactică și Pedagogică, 1999, Bucureşti    Mareş F., ş.a.,  Domeniul electric, clasa a X-a, Electrotehnică şi măsurări electrice , Editura ART GRUP EDITORIAL, Bucureşti, 2006    Mareş F., Cosma D.I.,  Măsurări electrice, Manual pentru clasa a IX-a,  Editura CD Press, Bucureşti, 2010    Tănăsescu M., Gheorghiu T., Gheţu C.,  Măsurări tehnice, Manual pentru clasa a X-a , Ed. Aramis, 2005, Bucureşti         
   
 MINISTERUL EDUCAŢIEI 
   
 CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC 
   
 Anexa nr. 3 la OME nr. 3832 din 25.05.2021 
   
 CURRICULUM 
 pentru clasa a IX-a 
   
 ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL 
   
 Domeniul de pregătire profesională: MECANICĂ 
   
 2021 
   
 GRUPUL DE LUCRU: 
   
 Ing. Nicoleta ANASTASIU          profesor, grad I, Colegiul Tehnic ,,Radu  
 Negru”, Galaţi 
 Ing. Daniela Gabriela BURDUŞEL     profesor, grad I, Colegiul Tehnic Mecanic  
 ,,Griviţa”, Bucureşti 
 Ing. Carmen Felicia Olivia CALINESCU 
 profesor, grad I, Colegiul Tehnic de Aeronautică ,,Henri Coandă”, Bucureşti 
 Ing. Diana GHERGU             profesor, grad I, Colegiul Tehnic Energetic Bucureşti  
 Ing. Camelia Carmen GHEŢU        profesor, grad I, Colegiul Tehnic ”Mircea cel  
 Bătrân”, București 
 Ing. Anca GORDIN STOICA        Profesor, grad I, Colegiul UCECOM, Spiru  
 Haret, Bucureşti 
 Ing. Melania FILIP               profesor dr., grad I, Colegiul Tehnic ,,Mircea Cristea”, Braşov  
 Ing. Maria IONICĂ              profesor, grad I, Liceul Tehnologic ASTRA Piteşti  
 Ing.Carmen MĂRGINEAN          profesor, gradul I, Liceul Tehnologic  
 ,,Constantin Brâncoveanu”, Brăila 
 Ing. Jeaneta Steluţa MAIDANIUC      profesor,Grad I, Colegiul Tehnic ,,Latcu  
 Vodă”, Siret 
 Ing.Valentina MIHAILOV          profesor, grad didactic I, Colegiul Tehnic Energetic Bucuresti  
 Ing. Carmen PETROIU            profesor, grad I, Liceul Tehnologic  
 ,,Constantin Brâncoveanu”, Târgovişte 
 Ing. Mona Aliss RUDNIC           Profesor, grad I, Colegiul Tehnic ”Dinicu Golescu”, București  
 Ing. Maria SALAI               profesor, grad I, Colegiul Tehnic Reşiţa  
 Ing. Elena SANDU              profesor, grad I, Liceul de Transporturi Ploieşti  
   
 COORDONARE CNDIPT: 
 CECILIA LUIZA CRĂCIUN – Inspector de specialitate curriculum CARMEN RĂILEANU – Inspector de specialitate curriculum 
   
 NOTĂ DE PREZENTARE 
 Acest curriculum se aplică pentru calificarea  OPERATOR MONTATOR SUBANSAMBLE  
 corespunzătoare domeniului de pregătire profesională  Mecanică:  
   
 Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menționate. 
 Nivelul de calificare conform Cadrului național al calificărilor – 3 Corelarea dintre unitățile de rezultate ale învățării și module: 
    Unitatea de rezultate ale învăţării – tehnice generale (URI)       Denumire modul      URÎ 1. Realizarea schiţei piesei mecanice în vederea executării ei       MODUL I. Reprezentarea pieselor mecanice      URÎ 2. Realizarea pieselor prin operaţii de lăcătușerie general       MODUL II. Lăcătuşărie generală      URÎ 3. Montarea organelor de mașini în subansambluri mecanice       MODUL III. Organe de mașini    
   
 PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT 
 Clasa a IX-a 
   
 Învățământ profesional Aria curriculară Tehnologii 
   
 Domeniul de pregătire profesională:  MECANICĂ   Cultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală  
   
 Modul I. Reprezentarea pieselor mecanice 
 Total ore /an:                   68 
 din care:   Laborator tehnologic       17 
 Instruire practică        0 
 Modul II. Lăcătuşărie generală 
 Total ore /an:                  170 
 din care:   Laborator tehnologic       0 
 Instruire practică        68 
   
 Modul III. Organe de mașini 
 Total ore /an:                   68 
 din care:   Laborator tehnologic      17 
 Instruire practică        0 
   
 Total ore/an = 9 ore/săpt. x 34 săptămâni = 306 ore  Stagii de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală  
  Modul IV. *   _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _      _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _      _ _ _ _ _ _ _ _ _ 
 Total ore/an:                     150  
   
 Total ore /an = 5 zile x 6 ore /zi x 5 săptămâni = 150 ore 
   
 TOTAL GENERAL: 456 ore/an 
 Notă:  În clasa a IX-a, stagiul de pregătire practică se desfăşoară la operatorul economic/instituția publică parteneră. Condițiile în care stagiul de practică se desfășoară în unitatea de învățământ, sunt stabilite prin metodologia de organizare și funcționare a învățământului profesional.  
 *  Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/instituția publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar.  
   
 MODUL I. REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE 
   Notă introductivă  Modulul  „Reprezentarea pieselor mecanice”,  componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională  Mecanică , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional.  Modulul are alocat un numărul de  68 ore/an , conform planului de învăţământ, din care:    17 ore/an  – laborator tehnologic      Modulul  „Reprezentarea pieselor mecanice”  este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională  Mecanică,  sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.      Structură modul  Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării        URÎ I. REPREZENTAREA PIESELOR MECANICE       Conţinuturile învăţării      Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP)      Cunoștinţe    Abilităţi    Atitudini      1.1.1.    1.2.1.  1.2.2.       1.3.1.  1.3.2.  1.3.3.  1.3.4.  1.3.5.  1.3.6.  1.3.7.  1.3.8.        1.1.2.    1.2.3.         Materiale și instrumente necesare pentru realizarea schiţei piesei mecanice    Materiale de bază şi auxiliare utilizate în desenul tehnic:    Hârtia pentru desen;    Creioane pentru desen;    Materiale pentru şters şi corectat;      Instrumente de bază utilizate în desenul tehnic:    Teul, echerul şi rigla;    Planşeta pentru desen;    Trusa de compasuri;    Şabloane utilizate la executarea desenelor.          Norme generale utilizate la întocmirea schiței piesei mecanice    Tipuri de standarde:    Naţionale    Europene;    Internaţionale;      Elemente de standardizare:    Tipuri de linii    Clasificarea liniilor după tip şi grosime;    Utilizarea liniilor în desenul tehnic;      Formate:    Dimensiuni şi mod de utilizare;                               2.2.2.2. Elementele grafice ale formatului (chenar, fâşia de îndosariere, reperele de centrare)  2.2.3. Indicator.      1.1.3.    1.2.4.  1.2.5.        1.1.4.    1.2.6.  1.2.7.  1.2.8.        1.1.5.    1.2.9.  1.2.10.        1.1.6.    1.2.11.  1.2.12.  1.2.13.         Reguli de reprezentare în proiecție ortogonală a pieselor    Reprezentarea în vedere a formelor constructive pline:    Aşezarea normală a proiecţiilor;    Alegerea vederii principale;    Stabilirea numărului minim de proiecţii;    Contur aparent, muchie reală, muchie fictivă;    Reprezentarea convenţională a suprafeţelor plane;    	Abateri admise de la aşezarea normală a proiecţiilor (vederilor).      Reprezentarea în secţiune a pieselor:    Clasificarea secţiunilor;    Haşurarea în desenul tehnic;    Traseul de secţionare;    Vizualizarea secţiunii;    Reprezentarea rupturilor;    Reguli de notare a secţiunilor şi rupturilor.          Principii și metode de cotare a pieselor mecanice reprezentate    Elementele cotării;    Cota;    	Linia de cotă împreună cu extremităţile sale;    Linia ajutătoare;    Linia de indicaţie;      Simboluri folosite la cotare;    Cotarea elementelor specifice;    Reguli de cotare;    Exerciţii de înscriere a cotelor şi citire a unor desene simple cotate.        Abateri de prelucrare    Abateri dimensionale;    	Înscrierea pe desen a abaterilor dimensiunilor liniare ale pieselor;    Înscrierea pe desen a toleranţelor; 5.2.Abateri de formă şi de poziţie.          Reguli de reprezentare a schiței după model    Fazele premergătoare executării schiţei;    Identificarea piesei;    Analiza formei;    Analiza tehnologică;    Stabilirea poziţiei de reprezentare;      Etapele de executare a schiţei;    Exerciţii de întocmire a schiţei după model.           Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la operatorul economic):    Instrumente şi materiale specifice reprezentării schiţei: planşetă, riglă gradată, echere, compasuri, florare, creioane, gumă de şters, hârtie de desen;    Seturi de corpuri geometrice, piese;    Videoproiector, calculator, soft-uri educaţionale.    Piese mecanice simple.         Sugestii metodologice   
 Conţinuturile modulului  „Reprezentarea pieselor mecanice”  trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. 
 Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. 
 Modulul  „Reprezentarea pieselor mecanice”  are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor din SPP menţionate mai sus .  
 Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de pregătire profesională al calificării. 
 Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. 
 Aceste activități de învățare vizează: 
   aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;    îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;    folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.;    însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).  Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:    elaborarea de referate interdisciplinare;    activităţi de documentare;       vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);    problematizarea;    demonstraţia;    investigaţia ştiinţifică;    învăţarea prin descoperire;    activităţi practice;    studii de caz;    jocuri de rol;    simulări;    elaborarea de proiecte;    activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare;    activităţi de lucru în grup/ în echipă.   
   
 Un exemplu de metodă didactică ce poate fi folosită în activităţile de învăţare este  metoda piramidei.  
 Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea activităţii fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la soluţionarea unei sarcini sau a unei probleme date. 
   
   Faza decizională   
   
     
 5. Faza raportării soluțiilor în colectiv 
   
   Faza reuniunii în grupuri mari   
   
 3. Faza lucrului în perechi 
   
 2. Faza lucrului individual 
   
 1. Faza descriptivă 
 Etapele metodei piramidei: 
   Faza descriptivă - profesorul expune datele problemei în cauză.    Faza lucrului individual - elevii lucrează pe cont propriu la soluţionarea problemei timp de cinci minute. In această etapă se notează întrebările elevilor legate de subiectul tratat.    Faza lucrului în perechi - elevii formează grupe de câte doi pentru a discuta rezultatele individuale, la care a ajuns fiecare. În această etapă elevii solicită, din partea colegilor, răspunsuri la întrebările individuale şi, în acelaşi timp, se notează dacă apar altele noi.       Faza reuniunii în grupuri mari - de regulă, se alcătuiesc două grupe, aproximativ egale ca număr deelevi, compuse din perechile existente anterior şi se discută despre soluţiile la care s-a ajuns. Totodată se formulează răspunsuri la întrebările rămase nesoluţionate.    Faza raportării soluțiilor în colectiv - întreaga clasă, reunită, analizează şi concluzionează asupra ideilor emise. Acestea pot fi trecute pe tablă pentru a putea fi vizualizate de către toţi elevii şi pentru a fi comparate. Se lămuresc răspunsurile la întrebările nerezolvate până la această fază, cu ajutorul profesorului.    Faza decizională - se alege soluţia finală şi se stabilesc concluziile asupra demersurilor realizate şi asupra participării elevilor la activitate.   
   
     
 normelor 
  
 Abilități 
   
 1.2.6.  Utilizarea  
  
 cotare în vederea realizării schiţei piesei mecanice, necesară operaţiilor de lăcătuşerie 
 1.2.7. 
 Identificarea elementelor din geometria plană necesare realizării schiţei piesei mecanice 
 1.2.8.  Cotarea pieselor mecanice  
  
 regulilor 
  
 de 
  
 şi 
  
 reprezentate în proiecție ortogonală 
  
 Atitudini 
   
 1.3.2 .  
 Respectarea 
  
 conduitei 
  
 timpul întocmirii schitei pentru realizarea pieselor mecanice; 
 1.3.3 .  
 Interrelaționarea 
  
 în 
  
 în 
  
 întocmirii schitei 
  
 timpul 
   
 pentru realizarea pieselor mecanice; 
  1.3.4 .  Asumarea rolurilor care îi revin în timpul întocmirii schiţei pentru realizarea pieselor mecanice ; 
  
  Cunoștințe     1.4.  Principii și metode de cotare a pieselor mecanice reprezentate   
  
  Rezultate ale învățării vizate  
  
 Exemplu de utilizare a metodei piramidei la tema: Simboluri folosite la cotare 
   
   Profesorul scrie pe tablă  Simboluri folosite la cotare.     Elevii primesc o fişă de lucru cu simboluri. Elevii trebuie să facă corelarea între simbolurile folosite la cotare şi elementele geometrice corespunzătoare.    Elevii în grupe de câte doi, discută modul în care, individual, au rezolvat sarcina de lucru.    Se alcătuiesc două grupe de elevi, aproximativ egale ca număr. În aceste grupuri se discută soluţiile de rezolvare la care s-a ajuns.    Întreaga clasă analizează soluțiile; se scriu răspunsurile pe tablă pentru a putea fi vizualizate de către toţi elevii şi pentru a fi comparate.    Se aleg soluțiile finale, corecte, se trag concluzii, se fac referiri la participarea elevilor la activitate.       Sugestii privind evaluarea  Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională.  Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi:    Continuă:    instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învăţare ale elevilor.    planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp.    va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională.      Finală:    realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, pe baza criteriilor și indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizați în standardul de pregătire profesională al calificării şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.      Sugerăm următoarele  instrumente de evaluare continuă:     fişe de observaţie;    fişe test;    fişe de lucru;    fişe de documentare;    fişe de autoevaluare/ interevaluare;    eseul;    referatul ştiinţific;    proiectul;    activităţi practice;    teste docimologice;    lucrări de laborator/ practice.  Propunem următoarele  instrumente de evaluare finală:     proiectul,    studiul de caz,    portofoliul,    testele sumative.       
 Se recomandă, ca în parcurgerea modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât și de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul modulului. 
   
 Exemplu de instrument de evaluare 
   
 TEST DE EVALUARE 
   
   Pentru fiecare din itemii de mai jos încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect :   (2 puncte)       Simbolul Ø reprezintă:    diametrul unui cerc    diametrul sferei    raza unui cerc    suprafaţa triunghiulară         Raza unui cerc cu valoarea de 50 mm se notează:    Ø 50    SR50    R50    D50        Stabiliți valoarea de adevăr a enunțurilor de mai jos. Notați cu litera A dacă enunțul este adevărat și cu F, dacă este fals.  (2 puncte)        1    SR înscris înaintea cotei indică raza sferei    A/F      2    Ø înscris înaintea cotei indică un diametru    A/F      3    □ înscris înaintea cotei indică un dreptunghi    A/F      4    SØ înscris înaintea cotei indică o raza    A/F          Scrieţi pe foaia de răspuns, informaţia corectă care completează spaţiile libere :   (3 puncte)         Când …(1)…. unei raze se deduce din alte cote, raza trebuie indicată corespunzător, fără ca simbolul …(2)… să fie urmat de valoarea cotei    Dacă centrul unui arc de cerc se află în afara limitelor spaţiului disponibil, linia de cotă a  .....(3)...... trebuie frântă sau ......(4)........, după cum este necesar să fie reprezentat cercul.    Centrul de curbură se poate preciza prin două linii ........(5)........, trasate cu linie ........(6)............         Cotați desenul de mai jos:   
   
     
 NOTĂ 
 Timp de lucru: 30 de minute. Se acordă 1 punct din oficiu 
 (2 puncte) 
   
 BAREM DE CORECTARE ŞI NOTARE 
   
 Subiectul I (2 X 1p=2 puncte) 
 1a, 2c 
 Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte  1 punct ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă  0 puncte . 
   
 Subiectul II (4X0,5=2 puncte) 
 1 – F; 2 – A; 3 – F; 4 – F; 
 Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte  0,5 puncte ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă  0 puncte . 
   
     
     
 Subiectul III (6 X 0,5p=3 puncte) 
 1- cota, 2 - R , 3 - razei, 4 - întreruptă, 5  -  perpendiculare , 6 - subţire 
 Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte  0,5 puncte ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă  0 puncte . 
   
 Subiectul IV (4X 0,5=2 puncte) 
   
 Pentru fiecare cotă se acordă câte  0,5 puncte ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 
 0 puncte .  
   
 Bibliografie 
   Gh. Husein,  Desen tehnic de specialitate , E.D.P., Bucureşti 1996    Gh. Husein,  Aplicaţii şi probleme de desen tehnic , E.D.P., Bucureşti 1981    I . Vraca,  Desen Tehnic , E.D.P., Bucureşti 1979    M. Mănescu, s.a.,  Desen tehnic industrial , Editura economică, 1995    *** Colecţie de standarde  ,    Desene tehnice , Editura Tehnică, Bucureşti 1996    P. Precupeţu, C. Dale,  Desen tehnic industrial , Editura Tehnică, Bucureşti 1990    M. Ionescu, D. Burduşel, ş.a.,  Desen Tehnic,  Editura Sigma, Bucureşti 2000    Crenguţa –Lăcrămioara Oprea- Strategii diEditura Didactică şi Pedagogică 2009     MODUL II.  LĂCĂTUŞĂRIE GENERALĂ     Notă introductivă  Modulul  „Lăcătuşărie generală”,  componentă a ofertei educa ì ionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională  Mecanică  face parte din cultura de specialitate  è i pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învă ì ământ profesional.  Modulul are alocat un numărul de  170 ore/an , conform planului de învăţământ, din care:    68 ore/an  – instruire practică      Modulul  „Lăcătuşărie generală”  este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cuno è tin ì e, abilită ì i  è i atitudini necesare angajării pe pia ì a muncii în una din ocupa ì iile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională  Mecanică  sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.         Structură modul  Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării        URÎ 2. LĂCĂTUŞĂRIE GENERALĂ       Conţinuturile învăţării      Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP)      Cunoștinţe    Abilităţi    Atitudini      2.1.1.    2.2.1.    2.3.1.        2.1.2.    2.2.2.  2.2.3.  2.2.4.  2.2.5.  2.2.40.    2.3.3.    2.3. Tratamente termice aplicate oțelurilor și fontelor: recoacere, călire, revenire  2.4. Metale şi aliaje neferoase:       Atelierul de lăcătușerie    Organizarea atelierului de lăcătușerie;    Scule, dispozitive și verificatoare utilizate în atelierul de lăcătușerie;    Organizarea ergonomică a locului de muncă;    Norme de sănătate și securitate în muncă în atelierul de lăcătușerie.        Materiale şi semifabricate necesare executării pieselor prin operaţii de lăcătuşerie    Proprietățile fizice, mecanice și tehnologice ale materialelor metalice    Aliaje feroase:    oţeluri (clasificare, simbolizare);    fonte (clasificare, simbolizare).          cuprul şi aliajele sale (proprietăți, utilizări, simbolizare);    aluminiul şi aliajele sale (proprietăți, utilizări, simbolizare);       Semifabricate obţinute prin deformare plastică (laminare):    noțiuni generale despre procedeul de prelucrare prin laminare;    semifabricate propriu-zise: blumuri, sleburi, țagle, platine;                            - profile laminate (profile simple, profile fasonate), table, țevi laminate, sârme.      2.1.3.    2.2.6.  2.2.7.  2.2.40.    2.3.2.  2.3.3.  2.3.4.        2.1.4.    2.2.8.  2.2.9.  2.2.10.  2.2.11.  2.2.12.  2.2.13.  2.2.14.  2.2.15.  2.2.40.  2.2.41.    2.3.1.  2.3.2.  2.3.3.  2.3.4.  2.3.5.  2.3.6.        2.1.5.    2.2.16.  2.2.17.  2.2.40.  2.2.41.    2.3.1.  2.3.2.  2.3.3.  2.3.4.  2.3.5.  2.3.6.        2.1.6.    2.2.18.  2.2.19.  2.2.20.  2.2.21.  2.2.22.  2.2.23.  2.2.40.  2.2.41.    2.3.1.  2.3.2.  2.3.3.  2.3.4.  2.3.5.  2.3.6.        2.1.7.    2.2.24.  2.2.25.  2.2.26.  2.2.40.    2.3.2.  2.3.3.    7. Noțiuni generale despre prelucrarea prin așchiere a materialelor metalice  (adaos de prelucrare, tipuri de așchii, scule așchietoare, mișcări necesare la așchiere, regim de așchiere)        Mijloace de măsurat şi verificat    Mijloace de măsurat şi verificat lungimi (șublere, micrometre);    Mijloace de măsurat şi verificat unghiuri (echere);    Mijloace de măsurat şi verificat suprafețe (rigle de control).        Operaţii pregătitoare aplicate semifabricatelor în vederea executării pieselor prin operații de lăcătușerie generală    Curăţarea manuală a semifabricatelor;    Îndreptarea manuală a semifabricatelor (SDV-uri, tehnologii de execuţie, metode de control a semifabricatelor îndreptate, norme de securitate şi sănătate în muncă);    Trasarea semifabricatelor (SDV-uri, operații pregătitoare executate în vederea trasării, tehnologii de execuţie, metode de control a semifabricatelor trasate, norme de securitate şi sănătate în muncă).        Debitarea manuală a semifabricatelor    Scule folosite la debitarea manuală prin forfecare, așchiere și dăltuire;    Tehnologia debitării manuale prin forfecare;    Tehnologia debitării manuale prin așchiere;    Tehnologia debitării manuale prin dăltuire;    Metode de control a semifabricatelor debitate;    Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice operaţiei de debitare.        Îndoirea manuală a semifabricatelor    Procesul de îndoire (calculul lungimii semifabricatului necesar obţinerii unei piese prin operaţia de îndoire);    Îndoirea manuală a tablelor (SDV-uri, tehnologii de execuţie);    Îndoirea manuală a barelor şi profilelor (SDV-uri, tehnologii de execuţie);    Îndoirea manuală a ţevilor (dispozitive, verificatoare, tehnologie de execuţie);    Îndoirea manuală a sârmelor (dispozitive, verificatoare, tehnologie de execuţie);    Metode de control a semifabricatelor prelucrate prin operaţia de îndoire;    Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice operaţiei de îndoire.            2.1.8.    2.2.27.  2.2.28.  2.2.40.  2.2.41.    2.3.1.  2.3.2.  2.3.3.  2.3.4.  2.3.5.  2.3.6.    8.4. Metode de control a suprafeţelor prelucrate prin pilire;  8.5. Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice operaţiei de pilire.      2.1.9.    2.2.29.  2.2.40.  2.2.41.    2.3.1.  2.3.2.  2.3.3.  2.3.4.  2.3.5.  2.3.6.        2.1.10.    2.2.30.  2.2.31.  2.2.32.  2.2.33.  2.2.40.  2.2.41.    2.3.1.  2.3.2.  2.3.3.  2.3.4.  2.3.5.  2.3.6.  2.3.7.        2.1.11.    2.2.34.  2.2.35.  2.2.36.  2.2.37.  2.2.38.  2.2.40.  2.2.41.    2.3.1.  2.3.2.  2.3.3.  2.3.4.  2.3.5.  2.3.6.  2.3.7.        2.1.12.    2.2.39.  2.2.40.    2.3.2.  2.3.3.    12. Fișa tehnologică  (întocmirea fișei tehnologice după desenul de execuție al piesei, informațiile tehnologice la nivelul operației).        Pilirea metalelor    Clasificarea pilelor;    Tehnologia de execuţie a operaţiei de pilire manuală a semifabricatelor;    Metode de pilire:    după tipul mișcării (pilire transversală, longitudinală, circulară, în cruce);    după tipul suprafeței (pilire exterioară, interioară, convexă, concavă);    după adaosul de prelucrare (pilire de degroșare, de finisare);          Polizarea pieselor    Lucrări care se execută prin polizare;    Polizoare: stabile şi portabile;    Metode de verificare şi montare a pietrelor de polizor;    Tehnologia de execuţie a operaţiei de polizare;    Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice operaţiei de polizare.        Găurirea şi prelucrarea găurilor    SDV – uri utilizate la găurire;    Tipuri de maşini de găurit (stabile şi portabile); 10.3.Tehnologia de execuţie a operaţiei de găurire;         Prelucrarea găurilor prin: teşire, lărgire, adâncire, alezare (SDV-uri, tehnologii de execuţie);    Metode de control a alezajelor;    Cauzele care conduc la apariţia rebuturilor la operaţia de găurire;    Norme de protecție a mediului;    Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice operaţiei de găurire.       Filetarea    Elementele geometrice ale filetului, clasificarea filetelor;    Filetarea manuală exterioară (SDV-uri, tehnologie de execuţie, metode de control);    Filetarea manuală interioară (SDV-uri, tehnologie de execuţie, metode de control);    Norme de protecție a mediului;    Norme de securitate şi sănătate în muncă specifice operaţiei de filetare.           Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la operatorul economic):    perii de sârmă, hârtie abrazivă pentru curăţarea manuală a semifabricatelor;    SDV-uri pentru operaţia de îndreptare manuală: placă de îndreptat, ciocane, nicovale;    SDV – uri folosite la trasare: masă de trasat, ac de trasat, punctator, compas, trasator paralele, distanţier, ciocan, riglă, şubler;    SDV – uri folosite la debitarea manuală: foarfece manuale, cleşti pentru tăiat, fierăstraie manuale, dălţi, rigle, şublere, echere;    SDV – uri folosite la îndoirea manuală: menghină, nicovală, dispozitive pentru îndoirea ţevilor, dorn cilindric cu manivelă, şublere, rigle, raportoare, şabloane;    scule şi verificatoare folosite la pilire: pile de diferite tipuri, şublere, rigle de control, echere, şabloane;    polizoare: stabile şi portabile;    scule şi verificatoare folosite la polizare: pietre de polizor, şublere;    scule şi verificatoare folosite la găurire: burghie elicoidale, dispozitive pentru prinderea burghiului, dispozitive pentru prinderea piesei pe masa maşinii, şublere, micrometre;    scule şi verificatoare folosite la alezare, teşire, lărgire: alezoare, teşitoare, lărgitoare, şublere, micrometre;    SDV – uri folosite la filetarea manuală: tarozi, filiere, manivele port-tarod, port-filiere, şublere, micrometre, calibre-tampon, calibre–inel.    semifabricate : table, platbande, bare, profile, ţevi, sârme;     materiale : metalice feroase (oţeluri, fonte), aliaje ale cuprului, aliaje ale aluminiului;     mijloace de măsurat şi verificat : lungimi, unghiuri, suprafeţe;     utilaje:  maşini de găurit, polizoare          Sugestii metodologice   
 Conţinuturile modulului  „Lăcătuşărie generală”  trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire. 
 Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. 
 Modulul  „Lăcătuşărie generală”  are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/ şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus. 
 Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de pregătire profesională al calificării. 
 Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. 
   
 Aceste activități de învățare vizează: 
   aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;    îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;    folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.;    însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).  Pentru atingerea rezultatelor învăţării pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:    elaborarea de referate interdisciplinare;    activităţi de documentare;    vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);    problematizarea;    învăţarea prin descoperire;    activităţi practice;    studii de caz;    elaborarea de proiecte;    activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare;    activităţi de lucru în grup/ în echipă.   
   
 Un exemplu de metodă de predare/ învățare bazată pe stimularea creativității este  METODA ”CARUSELUL” (METODA GRAFFITI).  
 Metoda presupune parcurgerea următoarelor etape: 
   Elevii sunt împărţiţi în grupuri de câte 3 – 4 persoane. Aceştia lucrează la o problemă, la o întrebare ce se poate materializa într-un poster. Posterul poate fi descriptiv sau utilizându-se un organizator grafic, tabel, colaj sau desen. Când vă hotărâţi să organizaţi o lecţie utilizând Metoda Graffiti, asiguraţi-vă că dispuneţi de materialele necesare. Obligatoriu, coala pe care se realizează posterul are formatul minim A3;    Posterele se afişează pe pereţii sălii de predare, aceasta transformându-se, la modul figurat, într-o „galerie de artă, muzeu etc.”;    Fiecare echipă vine în faţa propriului poster, iar la semnalul profesorului se deplasează în sensul acelor de ceasornic, parcurgând toată „galeria”, în calitate de vizitatori sau critici. Rolul deplasării nu este numai acela de a urmări soluţiile propuse de colegi, ci şi acela de a consemna completările, întrebările, observaţiile lor vis-à-vis de acestea. Întotdeauna atrageţi atenţia elevilor asupra faptului că ei nu au voie să facă referiri jignitoare la adresa colegilor sau să interpreteze forma posterelor, ci exclusiv conţinutul acestora.    După ce se încheie „turul galeriei”, grupurile revin la locul iniţial şi îşi reexaminează posterele prin prisma observaţiilor colegilor. Acest moment al lecţiei este echivalent cu fixarea cunoştinţelor din lecţia tradiţională, deoarece elevii îşi lămuresc unele probleme apărute pe parcursul derulării lecţiei, discutând cu ceilalţi colegi. În această etapă, rolul   
   
 profesorului este acela de a coordona desfăşurarea discuţiilor şi de a oferi informaţii suplimentare, acolo unde este cazul. 
 EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII – METODA ”CARUSELUL” (METODA GRAFFITI) 
   
 Tema: ÎNDOIREA MANUALĂ A SEMIFABRICATELOR 
   Procesul de îndoire (calculul lungimii semifabricatului necesar obţinerii unei piese prin operaţia de îndoire);    Îndoirea manuală a tablelor (SDV-uri, tehnologii de execuţie);    Îndoirea manuală a ţevilor (dispozitive, verificatoare, tehnologie de execuţie).   
   
     
 REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII VIZATE 
   
 CUNOȘTINȚE 
 2 . 1 . 4 . Îndoirea manuală a  
 semifabricatelor 
 ABILITĂȚI 
 2.2.18.  Calculul lungimii semifabricatului  necesar obţinerii unei piese prin operaţia de îndoire  
 2.2.19.  Îndoirea manuală a tablelor şi benzilor  
 2.2.21.  Îndoirea manuală a ţevilor  
 ATITUDINI 
 2.3.2. Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor  de la locul de muncă;  
 2.3.4.  Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a  responsabilităţii pentru sarcina de lucru primită.  
   
 Activități: 
 A1.  Împărțiți clasa în grupuri de câte 3 – 4 elevi; elevii studiază cu atenție conținutul tematic și desenul de execuție oferit.  
 Timp de lucru 10 minute. 
 A2.  Fiecare echipă realizează un poster în care prezintă: modul de calcul al lungimii semifabricatului necesar obţinerii piesei prin operaţia de îndoire, SDV-urile necesare, tehnologia de execuţie, metodele de control a semifabricatelor prelucrate prin operaţia de îndoire, normele de sănătate și securitate în muncă.  
 Timp de lucru 20 minute. 
 A3 . Fiecare echipă afiează posterul însoțit de un format A3.  
 A4.  Fiecare echipă vine în fața propriului poster, iar la semnalul profesorului se deplasează în sensul acelor de ceasornic, parcurgând toată „galeria”, în calitate de vizitatori/ critici. Rolul  
   
     
 deplasării este de a urmări soluțiile propuse de colegi și de a consemna completările, întrebările, observațiile referitoare la conținutul acestora. 
 Atenție! Nu se vor folosi observații de genul: 
 „Ați scris frumos/ urât!”, „Bravo!”, „Felicitări!”, etc. 
   
 A5.  Fiecare echipă revine la locul inițial și își reexaminează posterul prin prisma observațiilor colegilor. Acest moment al lecției este echivalent cu fixarea cunoștințelor din lecția tradițională, deoarece elevii își lămuresc unele probleme apărute pe parcursul derulării lecției, discutând cu ceilalți colegi. În această etapă, rolul profesorului este acela de a coordona desfășurarea discuțiilor și de a oferi informații suplimentare, acolo unde este cazul.  
   
   Sugestii privind evaluarea  Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională.  Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi:    Continuă:    instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învăţare ale elevilor.    planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp.    va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională.      Finală:    realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, pe baza criteriilor și indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizați în standardul de pregătire profesională al calificării şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.      Sugerăm următoarele  instrumente de evaluare continuă :    fişe de observaţie;    fişe test;    fişe de lucru;    fişe de documentare;    fişe de autoevaluare/ interevaluare;    eseul;    referatul ştiinţific;    proiectul;    activităţi practice;    teste docimologice;    lucrări de laborator/ practice.  Propunem următoarele  instrumente de evaluare finală :    proiectul,    studiul de caz,    portofoliul,    testele sumative.     
 Se recomandă, ca pe măsura parcurgerii modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât și de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării, în conformitate cu criteriile și indicatorii de realizare prevăzuți în Standardul de pregătire profesională. 
   
 Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învățării prezentate dezvoltat la  Sugestii metodologice : 
 LUCRARE PRACTICĂ 
 Studiați cu atenție schiţa produsului prezentat în figura de mai jos. 
   
     
   
 Cerințe: 
   
   Identificați reperele care alcătuiesc produsul;                   10 puncte        Calculaţi lungimea semifabricatelor necesare obţinerii reperelor de executat;   10 puncte     Alegeţi SDV-urile necesare realizării operaţiei de trasare;            10 puncte     Executați operaţia de trasare a semifabricatelor;                 10 puncte     Alegeţi SDV-urile necesare realizării operaţiei de debitare manuală a semifabricatelor;  10 puncte    Executați debitarea manuală a semifabricatelor;                 10 puncte     Alegeţi SDV-urile necesare realizării operaţiei de îndoire;            10 puncte     Executați îndoirea semifabricatelor;                        10 puncte     Respectați normele de sănătate și securitate în muncă specifice operațiilor de lăcătușărie executate.                                        10 puncte    
   
 NOTĂ 
 Timp de lucru: 50 de minute. Se acordă 10 puncte din oficiu. 
   
 Bibliografie 
     
   Gh. Zgură, N. Atanasiu, N. Arieşeanu, Gh. Peptea – Utilajul şi tehnologia lucrărilor mecanice, E.D.P. Bucureşti, 1987;    G. S. Georgescu – Îndrumător pentru atelierele mecanice, E.T.Bucureşti, 1978;    Tonea A., Cârstea N. - Elemente de tehnologie generală, E.D.P., Bucureşti 2000;    Dodoc P. – Metrologie generală, E.D.P. Bucureşti, 1979;         Popescu N. - Studiul materialelor , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994;    Ţonea, A. ş.a. - Studiul materialelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996;    Tănăsescu Mariana, Gheorghiu Tatiana - Măsurări tehnice, Editura ARAMIS, 2005;    Conf. univ. dr. Cristian Păun, ”Metode de predare/învățare bazate pe stimularea creativității”.   
   
 MODUL III. ORGANE DE MAȘINI 
   Notă introductivă  Modulul  „Organe de mașini” , componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională  Mecanică , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a IX-a, învățământ profesional.     Modulul are alocat un numărul de  68 ore/an , conform planului de învăţământ, din care:    17 ore/an  – laborator tehnologic      Modulul  „Organe de mașini”  este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională  Mecanică  sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior.         Structură modul  Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării        URÎ 3. MONTAREA ORGANELOR DE MAȘINI ÎN SUBANSAMBLURI MECANICE       Conţinuturile învăţării      Rezultate ale învăţării conform SPP)    (codificate      Cunoștinţe    Abilităţi    Atitudini      3.1.1.    3.2.1.  3.2.28.    3.3.1.  3.3.2.    1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE ORGANELE  DE MAȘINI  (rol, clasificare, forțe preluate de către organele de mașini, tipuri de solicitări simple, condiții impuse organelor de mașini, standardizarea organelor de mașini, interschimbabilitatea organelor de mașini)       3.1.2.    3.2.2  3.2.3.  3.2.4.  3.2.5.  3.2.28         2. ORGANE DE MAȘINI SIMPLE  Organe de asamblare  - nituri (elementele și dimensiunile nitului, clasificare, tipuri de nituri, materiale de execuție);                     - șuruburi (clasificarea șuruburilor după rolul funcțional                     și din punct de vedere constructiv, forme constructive de                     șuruburi, materiale de execuție);                     - piulițe (rol, forme constructive, materiale de execuție);                     - șaibe (rol, tipuri de șaibe, materiale de execuție);                     - pene (clasificarea penelor după rolul funcțional și după                     poziția penei în raport cu piesele asamblate, materiale de                     execuție);                     - arcuri    (clasificare,    tipuri    de    arcuri,    materiale    și                     elemente de tehnologie).           3.1.3.    3.2.6.  3.2.7.  3.2.28.  3.2.29.    3.3.1.  3.3.2.  3.3.3.  3.3.4.  3.3.5.  3.3.6.  3.3.7.  3.3.8.  3.3.9.  3.3.10.    - arbori și osii (rol, părți componente, clasificare, materiale și tehnologii de execuție, montarea arborilor, NSSM);      3.2.8.  3.2.9.  3.2.10.  3.2.28.  3.2.29.    3.2. Organe de legătură pentru transmiterea mișcării de rotație  - cuplaje (rol, tipuri constructive de cuplaje, montarea cuplajelor, SDV-uri necesare la montarea cuplajelor, NSSM la montarea cuplajelor)      3.2.11.  3.2.12.  3.2.13.  3.2.14.  3.2.15.  3.2.16.  3.2.17.  3.2.18.  3.2.19.  3.2.20  3.2.28.  3.2.29.        3.2.21.  3.2.22.  3.2.23.  3.2.24.  3.2.25.  3.2.26.  3.2.27.  3.2.28.  3.2.29.         ORGANE DE MAȘINI COMPLEXE    Organe de mașini în mișcare de rotație         Organe de rezemare    Lagăre cu alunecare (rol, clasificare, domenii de utilizare, avantaje și dezavantaje, elemente constructive, materiale pentru cuzineți, ungerea lagărelor cu alunecare, tipuri de lubrifianți, montarea și demontarea lagărelor cu alunecare, SDV-uri necesare montării lagărelor cu alunecare, norme de protecție a mediului, NSSM la montarea și demontarea lagărelor cu alunecare);    Lagăre cu rostogolire (părți componente, avantaje și dezavantaje, clasificarea rulmenților, materiale și elemente de tehnologie, tipuri de lubrifianți, ungerea lagărelor cu rulmenți, etanșarea rulmenților, montarea și demontarea rulmenților, SDV-uri necesare montării rulmenților, norme de protecție a mediului, NSSM la montarea și demontarea lagărelor cu rostogolire);          Organe pentru conducerea și închiderea circulației fluidelor    conducte (definire, părți componente, materiale de execuție, piese fasonate, compensatoare de dilatare, asamblarea conductelor, SDV-uri necesare asamblării conductelor, controlul asamblării țevilor și tuburilor, NSSM la asamblarea conductelor);    organe de închidere a circulației fluidelor (condiții impuse acestor organe, tipuri constructive, montarea organelor de închidere a circulației fluidelor, SDV-uri necesare la montarea organelor de închidere a circulației fluidelor, NSSM la montarea organelor de închidere a circulației fluidelor).            Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la operatorul economic):    videoproiector, calculator, softuri educaţionale;    organe de asamblare: nituri, șuruburi, piulițe, șaibe, pene, arcuri, flanşe, fitinguri, armături;    organe de mașini complexe: arbori, osii, cuplaje, lagăre cu alunecare, rulmenți;    lubrifianţi: uleiuri, unsori;    materiale de adaos: electrozi;    SDV-uri specifice operaţiilor de asamblare demontabile şi nedemontabile: truse de chei, cleşti, şurubelniţe;    mijloace de măsurat şi verificat: şublere, micrometre, lere de filet, calibre - tampon, calibre inel, rigle, echere;    utilaje: prese, echipamente pentru sudare cu arc electric;    sisteme tehnice în construcţia cărora să se regăsească diferite tipuri de organe de mașini.    banc de lucru, menghină;    echipamente de protecţie specifice.         Sugestii metodologice   
 Conţinuturile modulului  „Organe de mașini”  trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, diferențiată, ținând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire al elevilor. 
 Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. 
 Modulul  „Organe de mașini”  are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/ şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus. 
 Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de pregătire profesională al calificării. 
 Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. 
 Aceste activități de învățare vizează: 
   aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie;       îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc;    folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.;    însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).  Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:    elaborarea de referate interdisciplinare;    activităţi de documentare;    vizionări de materiale video (casete video, cd/ dvd – uri);    problematizarea;    demonstraţia;    investigaţia ştiinţifică;    învăţarea prin descoperire;    activităţi practice;    studii de caz;    jocuri de rol;    simulări;    elaborarea de proiecte;    activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare;    activităţi de lucru în grup/ în echipă.   
   
 Un exemplu de metodă de predare/învățare bazată pe stimularea creativității este  METODA CIORCHINELUI.  
 Metoda ciorchinelui constă în exprimarea grafică a conexiunilor dintre idei, o modalitate de a realiza asociaţii noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor. Metoda ciorchinelui este un “asalt de idei”( brainstorming) care-i încurajează pe elevi să gândească liber şi deschis. 
     
 Realizarea unui ciorchine presupune parcurgerea următoarelor etape: 
   Prezentarea cuvântului-cheie sau a propoziției-nucleu – cadrul didactic scrie un cuvânt sau o propoziție-nucleu în mijlocul tablei sau al paginii.    Explicarea regulilor pe care le presupune tehnica – cadrul didactic le oferă elevilor explicațiile necesare; îi încurajează pe elevi să scrie cuvinte sau sintagme în legătură cu tema pusă în discuție.    Realizarea propriu-zisă a ciorchinelui – cadrul didactic le cere elevilor să lege cuvintele sau ideile produse de cuvântul sau propoziția-nucleu prin linii care evidențiază conexiunile între acestea, realizând astfel o structură în formă de ciorchine.    Reflecția asupra ideilor emise și conexiunilor realizate.   
 Metoda ciorchinelui este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual cât şi ca activitate în grup. Metoda se poate folosi şi în secvenţe de recapitulare a noţiunilor teoretice. 
   
 EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII – METODA CIORCHINELUI 
 Tema: ORGANE DE MAȘINI SIMPLE – Organe de asamblare Lecția: NITURI 
   
     
 REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII VIZATE 
   
 CUNOȘTINȚE 
   
 3.1.2.  ORGANE DE MAȘINI  
 SIMPLE - Organe de asamblare: 
 - nituri (elementele și   dimensiunile nitului,  clasificare, tipuri  de nituri, materiale     de execuție) 
 ABILITĂȚI 
 3 . 2.2.  Alegerea niturilor, conform documentației tehnice,   în   vederea executării  asamblărilor nituite;  
 3 . 2.28.  Utilizarea corectă a vocabularului comun şi a celui de specialitate.  
 ATITUDINI 
   
 3 . 3.1.   Preocuparea pentru documentare folosind tehnologia informaţiei.  
   
   Profesorul prezintă cuvintele cheie:  Organe de asamblare - NITURI .    Profesorul explică regulile pe care le presupune tehnica, oferind elevilor explicațiile necesare.    Elevii leagă cuvintele sau ideile produse de cuvintele cheie prin linii care evidențiază conexiunile între acestea.    Se analizează fiecare “ciorchine” şi se efectuează una comună pe tablă dirijată de profesor.     Se consideră că  nivelul de pregătire este realizat corespunzător, dacă poate fi demonstrat fiecare dintre rezultatele învăţării.                Tijă (corpul nitului)     Diametrul tijei     Lungimea tijei        Cap inițial     Elementele nitului     Dimensiunile nitului  Diametrul capului inițial        Cap de închidere     NITURI  Înălțimea capului inițial        Nituri pline  Oțeluri carbon de uz general     Tipuri de nituri  Materiale de execuție     Nituri semitubulare  Nituri spintecate  Oțeluri slab aliate     Nituri tubulare     Nituri autodeformabile  Cupru, alamă     Aluminiu     Sugestii privind evaluarea  Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională.  Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi:    Continuă :     instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învăţare ale elevilor.    planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp.    va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională.      Finală:    realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare, pe baza criteriilor și indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizați în standardul de pregătire profesională al calificării şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.       
 Sugerăm următoarele  instrumente de evaluare continuă:  
   fişe de observaţie;    fişe test;    fişe de lucru;    fişe de documentare;    fişe de autoevaluare/ interevaluare;    eseul;    referatul ştiinţific;    proiectul;    activităţi practice;    teste docimologice.  Propunem următoarele  instrumente de evaluare finală :    proiectul,    studiul de caz,    portofoliul,    testele sumative.   
   
 Se recomandă, ca pe măsura parcurgerii modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât și evaluarea de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării, în conformitate cu criteriile și indicatorii de realizare prevăzuți în Standardul de pregătire profesională. 
   
 Evaluarea  finală  a  unității  de  rezultate  ale  învățării  tehnice  generale  ” MONTAREA ORGANELOR  DE  MAȘINI  ÎN  SUBANSAMBLURI  MECANICE ”  se  va  realiza  în 
     
 conformitate cu criteriile și indicatorii de realizare prevăzuți în Standardul de pregătire profesională. 
 Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învățării prezentate dezvoltat la  Sugestii metodologice : 
   
 TEST DE EVALUARE 
   Identificați tipurile de nituri prezentate mai jos:             20 puncte        	    	    	    	         a          b          c          d         e     Rezolvare:    .................................................................    .................................................................    .................................................................    .................................................................    ..................................................................         Denumiți elementele și dimensiunile nitului, conform notațiilor din desenul de mai jos:                                           35 puncte             Rezolvare:    ...............................................................    ................................................................    ................................................................  D................................................................  h.................................................................  d.................................................................  l...................................................................         Denumiți niturile din figura de mai jos și precizați criteriul după care s-a realizat clasificarea acestora.                                 35 puncte   
   
     
 Rezolvare: 
   .................................................................    .................................................................    .................................................................    .................................................................    ..................................................................    ..................................................................   
 Criteriul de clasificare:................................................................ 
   
 NOTĂ  Timp de lucru: 15 minute. Se acordă 10 puncte din oficiu.  
   
 BAREM DE REZOLVARE 
 Subiectul 1 
 a - nit cu tija plină; 
 b - nit cu tija semitubulară; 
 c - nit cu tija tubulară; 
 d - nit autodeformabil; 
 e - nit spintecat. 
 Subiectul 2 
   - tija nitului;    - capul inițial al nitului;    - capul de închidere al nitului;   
 D – diametrul capului inițial al nitului; h – înălțimea capului inițial al nitului; d – diametrul tijei nitului; 
 l – lungimea tijei nitului. 
   
 Subiectul 3 
 a - nit cu cap semirotund; 
 b - nit cu cap tronconic; 
 c - nit cu cap semirotund semiînecat 
 d - nit cu cap tronconic semiînecat; 
 e - nit cu cap înecat; 
 f – nit cu cap cilindric; 
 Criteriul de clasificare: după forma capului inițial al nitului. 
   
   Bibliografie    V. Drobotă, ş.a.,  Organe de maşini şi mecanisme,  E.D.P., Bucureşti, 1993;    N. Rux, ş.a.,  Organe de maşini,  Editura Sigma, Bucureşti, 2000;    Mariana Constantin, Aurel Ciocîrlea-Vasilescu,  Organe de mașini  – manual pentru clasa a X-a, Editura CD Press, București, 2010;    Mariana Constantin, Aurel Ciocîrlea-Vasilescu,  Organe de mașini și mecanisme  – manual pentru clasa a XI-a, Editura ALL, București, 2002;    Conf. univ. dr. Cristian Păun, ”Metode de predare/învățare bazate pe stimularea creativității”;    Ioan Cerghit – ”Metode de învă ì ământ”, Editura Polirom, 2006.     

Preluat: 2026-09-24T17:48:38.386487+00:00 · SHA256: 876fac7e66d20ed213e7f53ff032a90174dbf3bca091f39c62eba2ffc07a68dc