Legislație națională

ANEXĂ · 0 · 2022

ANEXE din 18 februarie 2022 privind planurile de învăţământ şi a programelor şcolare pentru cultura de specialitate şi pregătirea practică din aria curriculară Tehnologii, precum şi pentru stagiile de pregătire practică - curriculum în dezvoltare locală (CDL), pentru clasele a X-a, învăţământ profesional, pentru calificările profesionale de nivel 3 al Cadrului naţional al calificărilor: lutier, electrician auto, operator montator subansamble

Ce s-a schimbat? Citește cele două versiuni, una lângă alta.

Ministerul Educa?iei Na?ionale · ID sursă 252679

Caută în articole

Doar diferențele

EliminatAdăugatIdentic

Stânga · eliminat roșu

Dreapta · adăugat verde

Surse, proveniență și limitele comparației

Sunt extrase articolele marcate în HTML-ul oficial, inclusiv notele din interiorul lor. Meniurile și comenzile paginii sunt omise; spațiile sunt normalizate pentru afișare. Preambulul și titlurile din afara articolelor nu sunt incluse. Aliniere după numărul articolului; renumerotările nu sunt interpretate juridic. Diferențele sunt calculate la nivel de cuvânt. Fișierele originale nu sunt modificate.

Textul formei disponibile

ANEXE din 18 februarie 2022
privind planurile de învăţământ şi a programelor şcolare pentru cultura de specialitate şi pregătirea practică din aria curriculară Tehnologii, precum şi pentru stagiile de pregătire practică - curriculum în dezvoltare locală (CDL), pentru clasele a X-a, învăţământ profesional, pentru calificările profesionale de nivel 3 al Cadrului naţional al calificărilor: lutier, electrician auto, operator montator subansamble
EMITENT MINISTERUL EDUCAŢIEI
Publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 206 bis din 2 martie 2022

Notă ...
Conținută de ORDINUL nr. 3.161 din 18 februarie 2022 , publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 206 din 2 martie 2022.
MINISTERUL EDUCAŢIEI CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC

Anexa nr. 1 OME nr. 3161 din 18.02.2022

CURRICULUM
pentru

clasa a -X - a

ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL

Domeniul de pregătire profesională: FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN

Calificarea profesională: LUTIER

2022

GRUPUL DE LUCRU:

MARIA PENTILESCU profesor dr., grad I, I.Ş.J. Suceava ELVIRA GEORGESCU profesor grad I, Colegiul Tehnic „Petru Muşat” Suceava FELICIA NEACŞU profesor grad I, Liceu Tehnologic „Constantin Brâncuşi” Piteşti CORINA HRIMIUC profesor grad I, Colegiul Tehnic „Petru Muşat” Suceava

COORDONARE CNDIPT:
ANA-MARIA RĂDUCAN – Inspector de specialitate curriculum CARMEN RĂILEANU - Inspector de specialitate curriculum

NOTĂ DE PREZENTARE
Acest curriculum se aplică pentru calificarea LUTIER din domeniul de pregătire profesională
FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN:

Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menționate.

Nivelul de calificare conform Cadrului național al calificărilor – 3

Corelarea dintre unitățile de rezultate ale învățării și module:

Unitatea de rezultate ale învăţării Unitatea de rezultate ale învăţării – tehnice generale Denumire modul URÎ 3. Debitarea materialului lemnos MODUL I. Uscarea cherestelei MODUL II. Tehnologia debitării materialului lemnos

PLAN DE INVĂŢĂMÂNT
Clasa a X–a Învățământ profesional
Aria curriculară Tehnologii

Domeniul de pregătire profesională: FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN
Calificarea profesională: Lutier
Cultură de specialitate şi pregătire practică Modul I. Uscarea cherestelei
Total ore/ an: 192
din care: Laborator tehnologic 64
Instruire practică 64
Modul II. Tehnologia debitării materialului lemnos
Total ore/ an: 480
din care: Laborator tehnologic 64
Instruire practică 320
Total ore/an = 21 ore/săpt. x 32 săptămâni = 672 ore/an Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală
Modul III. * _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ &#160; _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ &#160; _ _ _ _ _ _ _ _ _
Total ore/an: 270

Total ore /an = 5 zile x 6 ore /zi x 9 săptămâni = 270 ore/an

TOTAL GENERAL 942 ore/an

Notă:
Pregătirea practică și stagiul de pregătire practică pot fi organizate atât la operatorul economic/instituția publică parteneră cât și în unitatea de învățământ, în funcție de condițiile locale.
* Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/instituția publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar.

MODUL I. USCAREA CHERESTELEI
Notă introductivă Modulul „Uscarea cherestelei” , componentă a ofertei educa ì ionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X-a, învățământ profesional. Modulul are alocat un număr de 192 ore/an , conform planului de învăţământ, din care: 64 ore/an – laborator tehnologic 64 ore/an – instruire practică Modulul „Uscarea cherestelei” este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. Structură modul

Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 3. TEHNOLOGIA DEBITĂRII MATERIALULUI LEMNOS Conţinuturile învăţării Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP) Cuno ș tinţe Abilităţi Atitudini 3.1.1. 3.2.1. 3.3.1. Instalaţii de uscare artificială a cherestelei Instalaţii de uscare Construcţia şi funcţionarea instalaţiilor de uscare a cherestelei. 3.1.2. 3.2.2. 3.2.3. 3.2.4. 3.2.5. 3.2.6. 3.2.16. 3.3.3. 3.3.5. Procesul uscării artificiale a cherestelei Pregătirea materialului lemnos pentru uscare Regimuri de uscare a cherestelei Defecte de uscare a cherestelei

Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, maşini unelte, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în școală sau la operatorul economic):

Material lemnos: răşinoase (brad, molid, pin, larice); foioase (fag, stejar, paltin, nuc, tei); diverse specii (plop, mesteacăn, arin, salcâm). Mașini și instalații: instalaţii de uscare artificială a cherestelei. Echipamente IT : Calculator, videoproiector, Internet, soft-uri educaţionale specifice . Manuale, auxiliare curriculare, fişe de documentare, fişe de lucru .

Sugestii metodologice Conţinuturile modulului „Uscarea cherestelei” trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Prin parcurgerea conţinuturilor prevăzute în curriculum se asigură obţinerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională, respectiv dobândirea de către elevi a cunoştinţelor/ abilităţilor/ atitudinilor necesare utilizării eficiente a instalaţiilor de uscare artificială a cherestelei. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul „Uscarea cherestelei” are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus. Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării. Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională. Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, cu privire la uscarea naturală a cherestelei, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de nivelul de cunoştinţele anterioare ale elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică, punând accentul pe metode cu caracter preponderent aplicativ è i creativ. Plecând de la principiul includerii, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea rezultatelor învă ì ării propuse în Standardul de Pregătire Profesională. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activități de învățare vizează: aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, metoda Phillips 6 – 6, metoda expertului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, brainstorming-ul, tehnica 6/3/5, pălăriile gânditoare, cafeneaua, metoda cubului, turul galeriei, starburst etc; folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).
Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:
Elaborarea de referate interdisciplinare; Activităţi de documentare; Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD – uri); Problematizarea; Demonstraţia; Investigaţia ştiinţifică; Învăţarea prin descoperire; Activităţi practice; Studii de caz; Jocuri de rol; Simulări; Elaborarea de proiecte; Activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; Activităţi de lucru în grup/ în echipă.
Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile resurselor existente.
Spre exemplificare, colectivul de autori propune un exemplu de aplicare a metodei mozaicului pentru tema “Pregătirea materialului lemnos pentru uscare”, care vizează următoarele rezultate ale învăţării:
URÎ 3. Tehnologia debitării materialului lemnos

Rezultatele învățării vizate:
Cunoştinţe:
3.1.2. Procesul uscării artificiale a cherestelei: pregătirea materialului lemnos pentru uscare
Abilităţi:
3.2.16. Utilizarea corectă a vocabularului comun şi a celui de specialitate la descrierea procesului de uscare artificială a cherestelei și debitarea lemnului masiv
Atitudini
3.3.3. Respectarea cerinţelor ergonomice la locul de muncă
3.3.5. Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă

Tema: Pregătirea materialului lemnos pentru uscare

Metoda mozaicului face parte dintre metodele de învăţare prin colaborare şi presupune formarea unor grupuri cooperative în cadrul cărora fiecare membru al grupului devine expert în anumite probleme specifice materialului propus spre învăţare.
Principalele avantaje ale utilizării metodei mozaicului constau în participarea activă, implicarea tuturor elevilor în realizarea sarcinilor de învăţare.
De asemenea, metoda conduce la formarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare, a spiritului de echipă, deprinderii de ascultare activă, dezvoltarea gândirii critice şi creative.
Prin aplicarea acestei metode elevii îşi vor însuşi operaţiile de pregătire a materialului lemnos în vederea uscării.
Profesorul explică elevilor în ce constă metoda mozaicului.
Se foloseşte material didactic adecvat format din:
Fişe de documentare (conspect) Fişe de lucru Creioane colorate, coli flipchart Videoproiector Material video (prezentări word, power-point);

Etapele metodei sunt:
Formarea grupurilor cooperative şi distribuirea materialelor de lucru Profesorul împarte tema de studiu în 3 subteme : subtema 1: stivuirea materialului lemnos în vederea uscării artificiale; subtema 2: determinarea umidităţii materialului lemnos; subtema 3: pregătirea probelor martor. Profesorul solicită elevilor să numere până la 3 şi distribuie fiecărui elev materialul – fişă de documentare (fişă conspect), ce conţine subtema corespunzătoare numărului său (elevul cu numărul 1 va deveni expert în subtema 1 etc.). Li se precizează elevilor faptul că vor învăţa şi vor prezenta materialul aferent numărului lor şi celorlalţi colegi, fiind responsabili de rezultatele învăţării acestora. Se vor constitui 3 grupuri cooperative; elevilor li se solicită să reţină grupul cooperativ din care fac parte. Formarea grupurilor de experţi şi pregătirea prezentărilor se vor forma grupuri de experţi din elevii care au acelaşi număr şi, respectiv, aceeaşi subtemă de abordat; experţii studiază şi aprofundează materialul distribuit împreună, identifică modalităţi eficiente de „predare” a respectivului conţinut, precum şi de verificare a modului în care s-a realizat înţelegerea acestuia de către colegii din grupul cooperativ. Realizarea prezentărilor (predarea) şi verificarea rezultatelor învăţării se reconstituie grupurile cooperative; fiecare expert „predă” conţinuturile aferente subtemei sale; elevii vor alege o modalitate de transmitere care să fie concisă, stimulativă, atractivă; fiecare membru al grupului cooperativ are sarcina de a reţine cunoştinţele pe care le transmit colegii lor, experţi în subtema pregătită. Evaluarea profesorul solicită elevilor să demonstreze ceea ce au învăţat; evaluarea se poate realiza printr-un test, prin răspunsuri orale la întrebările adresate de profesor, printr-o prezentare a materialului predat de colegi etc.

Fişa de documentare 1: Pregătirea materialului lemons

Fiecare şarjă de material î n vederea uscării necesită stivuirea pe vagoneţi şi determinarea umidit ă ţii iniţiale.
Stivuirea materialului
Lotul de material supus uscării trebuie s ă fie cât mai omogen, respectiv să fie din aceeaşi specie, aceeaşi grosime şi cu umiditatea iniţială cât mai uniformă. De aceea, înainte de uscare, materialul este sortat şi aşezat în stive separate prevăzute cu tăbliţe care indică caracteristicile materialului.
Stivuirea materialului este o operaţie tehnologic ă de mare însemnătate pentru reuşita uscării, deoarece multe din defectele ce apar în cursul uscării pot fi cauzate de o stivuire necorespunzătoare.
O stivuire corectă trebuie :
-să asigure spaţii suficiente pentru circulaţia aerului, în raport cu direcţia curentului de aer;
-să realizeze strângerea materialului pe feţele late, spre a evita curbarea ei;
-să nu reducă prea mult spaţiul util al instalaţiei de uscare.
Modalitatea de stivuire folosită exclusiv este cea orizontală, care are avantajul că utilizează masa proprie a materialului pentru strângerea lui. Stivuirea orizontal ă se poate realiza prin trei procedee: în rânduri compacte , fără spaţii; cu spaţii ; fără spaţii şi cu coş central . În cazul utilizării camerelor cu circulaţie forţată a aerului, în sens transversal, este folosit primul procedeu.
Şipcile de stivuire sunt confecţionate din cherestea de răşinoase cu secţiunea de 30x20 mm şi lungime egal ă cu l ă ţimea stivei. În funcţie de grosimea cherestelei ce se usucă, şipcile se aşează la distanţe de 0,3  1m (distanţe mai mici la dimensiuni reduse), astfel încât în plan vertical să fie una sub alta.

Piesele de cherestea trebuie aşezate cu faţa dinspre inima buşteanului în sus. Primul rând de jos şi ultimele de la partea superioară a stivei, vor fi din cherestea inferioară calitativ.

Fişa de documentare 2: Determinarea umidităţii materialului
În vederea stabilirii regimurilor de uscare, se determină umiditatea iniţială a materialului. În acest scop, din lotul de material se aleg trei scânduri, lungi de 4  5 m, cu umiditate maximă. Din acestea, se scot câte dou ă epruvete (fig.1) de 10  20 mm lăţime cărora li se determină umiditatea. Media umidităţii acestor epruvete constituie umiditatea iniţială medie a lotului.
Umiditatea iniţială maximă a cherestelei introdusă în instalaţiile de uscare trebuie s ă fie:
-pentru răşinoase 80%;

-pentru foioase 40%.

Fig.1. Modul de confecţionare a epruvetelor şi a probelor martor a- epruvete pentru determinarea umidităţii medii; b-prob ă martor.

Fişa de documentare 3: Pregătirea probelor martor
Probele martor au rolul de a oglindi mersul scăderii umidităţii lotului în cursul uscării, prin reducerea masei lor.
Probele martor se confecţioneaz ă din aceleaşi scânduri folosite pentru determinarea umidităţii(vezi fig.2.), având o lungime de 1500  2000 mm; spre a nu se produce o evaporare mai rapidă prin capete decât la restul materialului, se aplică pe acestea o peliculă de protecţie.
Cunoscând umiditatea iniţială medie a probei martor U i şi masa ei iniţială m i , obţinută prin cântărire, se determină prin calcul masa în stare absolut uscată a probei martor m 0 cu formula:
m o = &#160;100 m i&#160;&#160;
100 + U i
[kg]
Dup ă cântărire, probele martor se aşează în stivele de la uşă unde sunt prevăzute spaţii amenajate pentru introducerea lor (fig.2.).

Fig.2.Amenajarea spaţiilor în stive pentru introducerea probelor martor
1-probă martor; 2- şipci suplimentare.

În fiecare stivă se introduc câte trei probe martor, repartizate uniform pe toat ă înălţimea ei.
Pe baza masei în stare uscată m 0 şi a valorilor masei probei martor obţinută prin cântărire la diferite intervale de timp în cursul uscării m 1 , m 2 ,.., se determină umiditatea probei martor şi deci a materialului din camera de uscare în momentul cântăririi U 1 , U 2 , .. cu formula:

U 1 =
m i - m o x100 [%] m o
Pentru a cunoaşte momentul când se va atinge umiditatea final ă U f cerută şi deci când va lua sfârşit procesul de uscare, este necesar să se determine masa finală a probei martor, m f cu formula:
m f = mo(1 + &#160;U f )
100
[kg]
Autorii propun următoarele activităţi de învăţare , ce se pot utiliza în cadrul orelor de pregătire practică prin laborator tehnologic și instruire practică la modulul ,,Uscarea cherestelei” :
Analiza factorilor ce determină regimul de uscare a cherestelei; Utilizarea aparatelor de măsură şi control pentru uscarea artificială a cherestelei; Monitorizarea şi controlul automat al regimurilor de uscare; Identificarea defectelor de uscare şi a cauzelor apariţiei acestora; Alimentarea instalaţiilor de uscare a cherestelei; Verificarea parametrilor regimului de uscare. Sugestii privind evaluarea
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea continuă/ formativă este implicită demersului didactic, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a rezultatelor învăţării, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare/ învăţare.
Evaluarea finală/ sumativă, având caracter aplicativ şi integrat, se realizează la sfârşitul procesului de învăţare şi informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării este necesar să se aibă în vedere mai ales evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, a abilităţilor şi atitudinilor dezvoltate.
În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învăţării şi standardul de evaluare asociat unităţii de rezultate ale învăţării, din Standardul de Pregătire Profesională.
Vor fi evaluate doar rezultatele învăţării evidenţiate în modul şi nu altele.
Pentru evaluarea rezultatelor învăţării prevăzute de programa şcolară se recomandă utilizarea următoarelor instrumente: observarea sistematică, fişe de observare, tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării, proba practică, proiectul, portofoliul, fişe de autoevaluare, teste de evaluare etc.
În continuare, se prezintă un exemplu de instrument de evaluare, test de evaluare, care vizează următoarele rezultate ale învăţării:
URÎ 3. Tehnologia debitării materialului lemnos
Rezultatele învățării vizate
Cunoștințe:
3.1.2. Procesul uscării artificiale a cherestelei
Tema: Pregătirea materialului lemnos pentru uscare SUBIECTUL I (50 puncte)
Citiţi cu atenție enunțurile de mai jos și alegeți varianta corectă de răspuns: O stivuire corectă trebuie să: asigure spaţii pentru circulaţia aerului reducă spaţiul util al instalaţiei &#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160; c.&#160; asigure&#160; volumul&#160; necesar&#160; de&#160; uscat &#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160; d. ţină cont de dimensiunile instalaţiei Şipcile de stivuire sunt confecţionate din cherestea de răşinoase cu secţiunea de: 20x20 mm 30x30 mm 30x20 mm 40x20 mm Umiditatea iniţială maximă a cherestelei de foioase introdusă în instalaţia de uscare trebuie să fie de: 50 % 40 % 80 % 90 % Probele martor se confecţionează din: aceleaşi scânduri folosite pentru determinarea umidităţii din scânduri fără defecte din scânduri diferite de cele utilizate la determinarea umidităţii din anumite scânduri din cadrul stivei Distanţa dintre şipcile de stivuire este în funcţie de: specia lemnoasă grosimea cherestelei lungimea cherestelei lăţimea cherestelei Completaţi spaţiile libere astfel încât să obţineţi enunţuri corecte: Stivuirea materialului este o operaţie tehnologică de mare ....(1)... pentru reuşita uscării. Lotul de material supus uscării trebuie să fie cât mai ...(2)..., respectiv s ă fie din aceeaşi specie, aceeaşi ...(3)...şi cu umiditate iniţială cât mai uniform ă . Modalitatea de stivuire folosită exclusiv este cea …(4)…, care are avantajul că utilizează masa proprie a materialului pentru strângerea lui Î n vederea stabilirii regimurilor de uscare, se determină ...(5) iniţială a materialului. Probele …(6)…au rolul de a oglindi mersul scăderii umidităţii lotului în cursul uscării, prin …(7)…. masei lor. Dup ă cântărire, probele martor se aşează în stivele de la ... (8). unde sunt prev ă zute ....(9) amenajate pentru introducerea lor Fiecare şarjă de material în vederea uscării necesită stivuirea pe (...10).. şi determinarea umidităţii iniţiale Citiţi cu atenţie enunţurile ( 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 ) şi notaţi în dreptul fiecăruia litera A , dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F , dacă apreciaţi că enunţul este fals: Înainte de uscare, materialul este sortat. Stivuirea orizontală se poate realiza prin cinci procedee. Şipcile de stivuire sunt confecţionate din cherestea de foioase. Piesele de cherestea trebuie aşezate cu faţa dinspre inima buşteanului în sus. Primul rând de jos şi ultimele de la partea superioară a stivei, vor fi din cherestea inferioar ă calitativ Din lotul de material se aleg trei scânduri cu umiditatea maximă, pentru determinarea umidităţii iniţiale. Din vecin ă tatea epruvetei pentru determinarea umidităţii iniţiale nu se pot scoate epruvete pentru controlul tensiunilor interne. Media umidităţii epruvetelor constituie umiditatea maximă a lotului. Stivele sunt prevăzute cu tăbliţe care indică caracteristicile materialului. Majoritatea defectele ce apar în cursul uscării pot fi cauzate de o stivuire necorespunzătoare.

SUBIECTUL II (40 puncte)

Identificaţi epruvetele şi probele martor din figura de mai jos: Pentru o probă martor, cu masa în stare uscată m 0 de 1,5 kg şi umiditatea finală U f de 10%, se cere:
formula de calcul al masei finale, m f; explicitarea termenilor din formulă; calculul numeric al masei finale.

Se acordă 10 puncte din oficiu. Timp de lucru: 50 min.

BAREM DE EVALUARE ŞI NOTARE
Tema: Pregătirea materialului lemnos pentru uscare

Subiectul. I. TOTAL: 50 puncte
I.1. 10 puncte
1- a; 2- c; 3- b; 4- a; 5- b;
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte (2px5=10p) ; pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte .
I.2. 20 puncte
1- însemnătate; 2- omogen; 3- grosime; 4-orizontală; 5-umiditatea; 6- martor; 7-reducerea;
8- uşă; 9-spaţii; 10- vagoneţi.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte (2px10=20p) ; pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte .

I.3. 20 puncte
1-A; 2-F; 3-F; 4-A; 5-A; 6-A; 7-F; 8-F; 9-A; 10-A.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte (2px10=20p) ; pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte .

Subiectul. II. TOTAL: 40 puncte

II. 1. 10 puncte
a- epruvete pentru determinarea umidităţii; b-probă martor.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 5p . (5p x 2= 10 p.) ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0p.
II.2. 30 puncte
(10p) m f = mo(1 + &#160;U f ) 100 [kg] Pentru răspuns corect şi complet se acordă 10p ; pentru răspuns parţial corect, se acordă 5p ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0p . (10p) mf- masa finală m 0 – masa iniţială U f –umiditatea finală Pentru răspuns corect şi complet se acordă 10p ; pentru răspuns parţial corect, se acordă 5p ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0p . (10p) m f = 1,5 (1+10/100) kg m f =2,6 kg Pentru răspuns corect şi complet se acordă 10p ; pentru răspuns parţial corect, se acordă 5p ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia, 0p . Se acordă 10 puncte din oficiu. Bibliografie Năstase, V., Zamfira, A., Grigorescu, A., Utilajul şi tehnologia fabricării mobilei şi a altor produse finite din lemn , Manual pentru clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a, Licee industriale cu profil de exploatarea şi industrializarea lemnului şi şcoli profesionale anii II, III, IV, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1997 Pentilescu, M., Georgescu E., Fabricarea produselor din lemn , Manual pentru anul I Şcoală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002 MODUL II. TEHNOLOGIA DEBITĂRII MATERIALULUI LEMNOS Notă introductivă Modulul „Tehnologia debitării materialului lemnos” , componentă a ofertei educa ì ionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X- a, învățământ profesional. Modulul are alocat un număr de 480 ore/an , conform planului de învăţământ, din care: 64 ore/an – laborator tehnologic 320 ore/an – instruire practică Modulul „Tehnologia debitării materialului lemnos” este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Fabricarea produselor din lemn sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. Structură modul
Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării

URÎ 3 TEHNOLOGIA DEBITĂRII MATERIALULUI LEMNOS Conţinuturile învăţării Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP) Cuno ș tinţe Abilităţi Atitudini 3.1.3. 3.2.7. 3.2.8. 3.2.9. 3.2.13. 3.2.15. 3.2.16. 3.3.2. 3.3.4. 3.3.6. 3.3.7. Operaţii de debitare Debitarea reperelor cu contur liniar Debitarea reperelor cu contur curbiliniu şi poligonal adaosuri de prelucrare: la lungime, la lăţime şi grosime; metode de debitare. 3.1.4. 3.2.10. 3.2.11. 3.2.12. 3.2.13. 3.2.16. 3.3.3. 3.3.4. 3.3.5. Utilaje folosite la debitarea lemnului masiv Utilaje folosite la debitarea lemnului masiv: ferăstraie circulare de spintecat simple, multiple, cu şi fără avans mecanic; ferăstraie circulare de retezat simple, pendulă cu acţionare hidraulică, pendulă cu acţionare mecanică; ferăstraie panglică. Scule pentru debitarea lemnului masiv: discuri tăietoare, pânze dinţate. 3. 1.5. 3.2.14. 3.3.8. Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv Indicele de utilizare, randament, pierderi, consum specific 3.1.6. 3.2.16. 3.3.3. 3.3.9. Norme de securitate şi sănătate în muncă, PSI şi protecţie a mediului la debitarea lemnului masiv

Materii prime : material lemnos din răşinoase (brad, molid, pin, larice), foioase (fag, stejar, paltin, nuc, tei) şi diverse specii (plop, mesteacăn, arin, salcâm). Maşini-unelte pentru debitarea materialului lemnos : ferăstraie circulare de spintecat simple, multiple, cu şi fără avans mecanic; ferăstraie circulare de retezat simple, pendulă cu acţionare hidraulică, pendulă cu acţionare mecanică; ferăstraie panglică. Scule/unelte utilizate pentru debitarea materialului lemnos: discuri tăietoare, pânze dinţate. Echipamente IT : Calculator, videoproiector, Internet, soft-uri educaţionale specifice . Manuale, auxiliare curriculare, fişe de documentare, fişe de lucru .
Sugestii metodologice Conţinuturile modulului „Tehnologia debitării materialului lemnos” trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor. Prin parcurgerea conţinuturilor prevăzute în curriculum se asigură obţinerea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională, respectiv dobândirea de către elevi a cunoştinţelor/ abilităţilor/ atitudinilor necesare efectuării operaţiilor de debitare, cu utilizarea eficientă a materialului lemnos. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul „Tehnologia debitării materialului lemnos” are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus. Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării. Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, iar pentru parcurgerea acestora, profesorul trebuie să studieze Standardul de Pregătire Profesională. Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de nivelul de cunoştinţele anterioare ale elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică, punând accentul pe metode cu caracter preponderent aplicativ è i creativ. Plecând de la principiul includerii, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea rezultatelor învă ì ării propuse în Standardul de Pregătire Profesională. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activități de învățare vizează: aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, metoda Phillips 6 – 6, metoda expertului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, brainstorming-ul, tehnica 6/3/5, pălăriile gânditoare, cafeneaua, metoda cubului, turul galeriei, starburst etc; folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).
Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:
Elaborarea de referate interdisciplinare; Activităţi de documentare; Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD – uri); Problematizarea; Demonstraţia; Investigaţia ştiinţifică; Învăţarea prin descoperire; Activităţi practice; Studii de caz; Jocuri de rol; Simulări; Elaborarea de proiecte; Activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; Activităţi de lucru în grup/ în echipă.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile resurselor existente.

Spre exemplificare, colectivul de autori propune un exemplu de aplicare a metodei de predare – învă ț are rezolvarea de probleme pentru tema “Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv”, care vizează următoarele rezultate ale învăţării:
URÎ 3. Tehnologia debitării materialului lemnos
Rezultate ale învățării vizate:
Cunoștințe:
3.1.5. Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv
Abilități:
Calcularea indicatorilor economici pentru debitarea reperelor din lemn masiv, folosind formulele de calcul specifice Comunicarea/ Raportarea rezultatelor activităţilor profesionale desfăşurate Utilizarea corectă a vocabularului comun şi a celui de specialitate la descrierea procesului de uscare artificială a cherestelei și debitarea lemnului masiv
Atitudini:
3.3.5. Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă
Tema: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv. Indicele de utilizare, randamentul, pierderile, consumul specific

Rezolvarea de probleme face parte din procesul de învăţare. Cunoştinţele sunt foarte importante pentru rezolvare de probleme, deoarece informaţiile reprezintă „combustibilul” care ne conduce spre succes .
Rezolvarea de probleme prezintă un mare potenţial formativ, întrucât se apreciază că ea poartă în sine însemnele euristice ale descoperirii. Pentru realizarea unei activităţi bazate pe această metodă este necesară identificarea prealabilă a problemelor care se cer rezolvate, plecându-se de la obiectivele propuse.
Metoda cuprinde activităţi cu un caracter practic şi aplicativ, executate de către elevi în mod conştient şi sistematic în scopul adâncirii înţelegerii şi consolidării cunoştinţelor dobândite, verificării şi corectării lor.
În prima parte a lecţiei, cadrul didactic prezintă elevilor tema lecţiei, obiectivele urmărite, scopul lecţiei, modul de desfăşurare.
Profesorul comunică elevilor faptul că vor efectua un exerciţiu practic, în echipă, constând în formularea şi rezolvarea unei probleme legate de un indicator economic, utilizat la debitarea lemnului masiv.
Clasa este împărţită în 4 grupe şi pentru fiecare grupă, se va stabili prin tragere la sorţi, unul dintre indicatorii economici utilizaţi la debitarea lemnului masiv (indice de utilizare, randament, pierderi, consum specific), pentru care echipa va formula o problemă şi o va rezolva.
Fiecare grupă primeşte o fişă de documentare cu definirea indicatorilor economici şi formulele de calcul, urmând să formuleze o problemă, specifică indicatorului primit ca sarcină de lucru, să efectueze calculele necesare, prin aplicarea formulelor de calcul, şi să o prezinte la tablă sau pe o foaie de flipchart.
După prezentarea sarcinii de lucru de către un reprezentant al fiecărei echipei, se va realiza evaluarea şi acordarea feedback-ului. Se poate aplica evaluarea colegială.
Fişa de documentare: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv

Valorificarea cherestelei la debitare se exprimă prin următorii indicatori economici:
Indicele de utilizare a materialului lemnos , I u , care se calculează ca raport dintre cantitatea netă de material încorporat în produsul finit şi cantitatea bruta folosită la croire. Se calculează cu formula: în care: I u = V n V b [ m 3 / m 3 ] V n – reprezintă volumul reperului din produsul finit; V b – reprezintă volumul de cherestea necesară croirii reperului. Valoarea indicelui de utilizare diferă în funcţie de specia lemnoasă, astfel: pentru cherestea de fag, I u = 0,400 m 3 net/ m 3 brut; pentru cherestea de stejar, I u = 0,350 m 3 net/ m 3 brut; pentru cherestea de răşinoase, I u = 0,660 m 3 net/ m 3 brut; pentru cherestea de diverse specii, I u = 0,370 m 3 net/ m 3 brut. Cu cât valoarea indicelui de utilizare este mai mare, cu atât pierderile sunt mai mici. Randamentul,  , reprezintă indicele de utilizare exprimat în procente. Randamentul de folosire al materialului lemnos se calculează cu formula:  = V n  100 % V b în care: V n – reprezintă volumul reperului din produsul finit; V b – reprezintă volumul de cherestea necesară croirii reperului. Pierderile, P, reprezintă diferenţa dintre volumul brut şi volumul net, raportată la volumul brut, calculându-se cu următoarea formulă: în care: P = V b - V n  100 % V b V n – reprezintă volumul reperului din produsul finit; V b – reprezintă volumul de cherestea necesară croirii reperului. De exemplu, în cazul cherestelei de fag, pierderile totale la prelucrarea unui m 3 de cherestea nu vor depăşi 0,6 m 3 (1-0,4 = 0,6). Consumul specific sau indicele de consum C sp reprezintă raportul între volumul brut al materiei prime V b şi volumul semifabricatelor obţinute la debitare V s

Csp = Vb
Vs

m 3 /m 3 sau C sp = 1/ I u m 3 /m 3

prime. Consumul specific este supraunitar şi evidenţiază necesitatea utilizării raţionale a materiei
Autorii propun următoarele activităţi de învăţare , ce se pot utiliza în cadrul orelor de pregătire practică la modulul ,,Debitarea materialului lemnos” :
Calcularea indicatorilor economici pentru debitarea reperelor din lemn masiv, folosind formulele de calcul specifice. Identificarea utilajelor specifice operaţiei de tivire –spintecare şi descrierea funcţionării acestora. Verificarea şi reglarea utilajului necesar operaţiei de tivire – spintecare. Identificarea utilajelor specifice operaţiei de retezare –secţionare şi descrierea funcţionării acestora. Verificarea şi reglarea utilajului necesar operaţiei de retezare –secţionare. Identificarea utilajelor specifice operaţiei de tăiere curbilinie şi descrierea funcţionării acestora. Verificarea şi reglarea utilajului necesar operaţiei de decupare la contur. Alegerea şi verificarea sculelor tăietoare corespunzătoare utilajului şi operaţiei de debitare. Montarea uneltei tăietoare corespunzătoare operaţiei de debitare(spintecare/retezare/decupare). Debitarea materialului lemnos pentru obţinerea unor repere, pe baza unei fişe tehnologice date. Calculul vitezelor de tăiere la operaţiile de debitare a lemnului masiv. Măsurarea dimensiunilor reperelor obţinute prin debitare şi compararea cu cele din fişa tehnologică. Sugestii privind evaluarea
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea determină măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării stabilite în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea continuă/ formativă este implicită demersului didactic, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a rezultatelor învăţării, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare/ învăţare.

Evaluarea finală/ sumativă, având caracter aplicativ şi integrat, se realizează la sfârşitul procesului de învăţare şi informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării este necesar să se aibă în vedere mai ales evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, a abilităţilor şi atitudinilor dezvoltate.
În mod obligatoriu se va asigura corelarea instrumentelor de evaluare cu rezultatele învăţării şi standardul de evaluare asociat unităţii de rezultate ale învăţării, din Standardul de Pregătire Profesională.
Vor fi evaluate doar rezultatele învăţării evidenţiate în modul şi nu altele.
Pentru evaluarea rezultatelor învăţării prevăzute de programa şcolară se recomandă utilizarea următoarelor instrumente: observarea sistematică, fişe de observare, tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării, proba practică, proiectul, portofoliul, fişe de autoevaluare, teste de evaluare etc.
În continuare, se prezintă un exemplu de instrument de evaluare, test de evaluare, care vizează următoarele rezultate ale învăţării:
URÎ 3 Tehnologia debitării materialului lemnos
Rezultate ale învățării evaluate:
Cunoștințe:
3.1.5. Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv
Tema: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv. Indicele de utilizare, randamentul, pierderile, consumul specific
TEST DE EVALUARE

SUBIECTUL I (90 puncte)
Într - o unitate productivă se realizează o comandă de 200 mese de sufragerie.
Cadrul cu picioare este executat din cherestea de fag. Se debitează 1,5 m 3 cherestea de fag în repere pentru picioare. Volumul net al reperelor croite este de 0,525 m 3 . Se cer:
scrieţi în tabelul de mai jos formulele de calcul pentru indicatorii economici; calculaţi valorile indicatorilor economici pentru debitarea reperelor şi treceţi valorile obţinute în tabelul de mai jos; ştiind că valoarea recomandată a indicelui de utilizare pentru cheresteaua de fag este de 0,40 calculaţi valorile indicatorilor economici şi înscrieţi-le în tabel; precizaţi dacă s-a realizat o valorificare optimă a materiei prime la debitare.

Nr. crt. Indicator economic Formula de calcul Valoarea obţinută Valoarea care ar fi trebuit să se obţină 1. Indicele de utilizare 2. Randamentul 3. Pierderile 4. Consumul specific
Se acordă 10 puncte din oficiu.
Timp de lucru: 30 min. BAREM DE EVALUARE ŞI NOTARE Tema: Indicatorii economici la debitarea lemnului masiv. Indicele de utilizare, randamentul, pierderile, consumul specific Se acordă 10 puncte din oficiu.

Subiectul. I. TOTAL: 90 puncte

Nr. crt. Indicator economic Formula de calcul Valoarea obţinută Valoarea care ar fi trebuit să se obţină 1. Indicele de utilizare I u = V n [ m 3 / m 3 ] V b 0,350 m 3 /m 3 0,400 m 3 /m 3 2. Randamentul  = V n  100 % V b 35% 40% 3. Pierderile P = V b - V n  100 % V b 65% 60% 4. Consumul specific C sp = 1/ I u m 3 /m 3 2,86 m 3 2,50 m 3

(40p) Pentru fiecare formulă de calcul scrisă corect, se acordă 10p (10px4= 40p); pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte . (40p) Pentru fiecare formulă de calcul scrisă corect, se acordă 10p (10px4= 40p); pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte . (8p) Pentru fiecare răspuns corect, se acordă 2p (2px4= 8p); pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte . (2p) La operaţia de debitare a lemnului masiv nu s-a realizat o valorificare optimă a cherestelei de fag. Pentru răspuns corect se acordă 2 puncte ; pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia, 0 puncte . Bibliografie

Năstase, V., Zamfira, A., Grigorescu, A., Utilajul şi tehnologia fabricării mobilei şi a altor produse finite din lemn , Manual pentru clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a, Licee industriale cu profil de exploatarea şi industrializarea lemnului şi şcoli profesionale anii II, III, IV, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1997 Pentilescu, M., Georgescu E., Fabricarea produselor din lemn , Manual pentru anul I Şcoală profesională, Editura Economică Preuniversitaria, 2002 Lică, D., Boieriu, C., Proiectarea, fabricarea şi fiabilitatea mobilei, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2003

MINISTERUL EDUCAŢIEI

CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC

Anexa nr. 2 la OME nr. 3161 din 18.02.2022

CURRICULUM
pentru clasa a X-a
ÎNVĂŢĂMÂNT PROFESIONAL

Domeniul de pregătire profesională: ELECTRIC Calificarea profesională: ELECTRICIAN AUTO

2022

GRUPUL DE LUCRU :

BĂLĂȘOIU DOINIȚA ing., prof. grad didactic I, Colegiul „Ştefan Odobleja” Craiova BĂLĂŞOIU TATIANA ing., prof. grad didactic I, Colegiul „Ştefan Odobleja” Craiova BOANCĂ VASILE prof.ing.Colegiul Tehnic de Transporturi ”Transilvania” Cluj Napoca CIȘMAN AMELIA ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida” Iaşi CREȚU MIRCEA GABRIEL prof.ing.Colegiul Tehnic de Transporturi ”Transilvania” Cluj Napoca DAVID ALIN LAURENȚIU prof.ing.Colegiul Tehnic de Transporturi Brașov DELEANU FLORINA TEODORA prof.ing.Colegiul Tehnic de Transporturi Brașov DINCĂ ALIN prof.ing.Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara DOOGARU AUREL prof.ing.Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara DRUȚĂ IANA ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic Energetic Bucureşti FEȘTILĂ RODICA prof.ing.Colegiul Tehnic de Transporturi ”Transilvania” Cluj Napoca GAIDOȘ NICOLETA prof.ing.Colegiul Tehnic ”Mircea cel Bătrân” București GHEORGHIU TATIANA GENOVEVA ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic „Sfântul Pantelimon” Bucureşti IANCOVICI MIRIANA WOLF prof.ing.Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara IORGULESCU MĂRCUȘ- BEATRICE GEORGIANA prof.ing.Liceul Tehnologic ”Theodor Pallady” București LAVRIC IONEL prof.ing.Colegiul Tehnic Auto ”Traian Vuia” Focșani, jud.Vrancea MARINESCU PATRIŢA ing., prof. grad didactic I, Târgovişte Liceul Tehnologic „Spiru Haret” MELNIC ALINA prof.ing.Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara MUNTEANU MIHAELA ALINA prof.ing.Liceul Tehnologic ”Elena Caragiani” Tecuci, jud.Galați OSAIN ANGELA prof.ing.Liceul Tehnologic Transporturi Auto Timișoara PARASCHIV REMUS prof.ing.Colegiul Tehnic ”Valeriu D. Cotea” Focșani, jud.Vrancea PUNEI DANA ANIŞOARA ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic de Electronică şi Telecomunicaţii „Gheorghe Mârzescu” Iaşi RAFA MARIA ADRIANA ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic „Edmond Nicolau” Cluj-Napoca SĂCĂCIAN DORINA ing., prof. grad didactic I, Colegiul Tehnic &quot;Traian Vuia&quot; Oradea STĂNCULEANU LUCICA dr. ing., prof. grad didactic I, Liceul Tehnologic „Dimitrie Filipescu” Buzău ȚOBA DANIELA prof.ing.Liceul Tehnologic ”Nikola Tesla” București ŢUCANU CORNELIA DANIELA ing., prof. grad didactic I, Braşov Colegiul Tehnic „Mircea Cristea”

CNDIPT - Coordonare și consultanță metodologică RĂILEANU CARMEN – Inspector de specialitate curriculum

NOTĂ DE PREZENTARE
Acest curriculum se aplică pentru calificarea ELECTRICIAN AUTO corespunzătoare domeniului de pregătire profesională Electric:

Curriculumul a fost elaborat pe baza standardelor de pregătire profesională (SPP) aferente calificărilor de nivel 3 al Cadrului național al calificărilor, domeniul Electric.

Nivelul de calificare conform Cadrului naţional al calificărilor – 3 Corelarea dintre unităţile de rezultate ale învăţării şi module:
Unitatea de rezultate ale învăţării – tehnice generale (URÎ) Denumire modul URÎ 4. Măsurarea mărimilor electrice în curent alternativ MODUL I. Măsurări electrice în curent alternativ URÎ 5. Montarea şi întreţinerea aparatelor electrice de joasă tensiune MODUL II. Aparate electrice URÎ 6. Montarea şi întreţinerea maşinilor electrice MODUL III. Maşini electrice URÎ 7. Demontarea și montarea componentelor autovehiculelor MODUL IV. Autovehicule

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Clasa a X-a

Învăţământ profesional Aria curriculară Tehnologii
Domeniul de pregătire profesională: ELECTRIC
Calificarea profesională: ELECTRICIAN AUTO

Cultură de specialitate şi pregătire practică Modul I. Măsurări electrice în curent alternativ
Total ore/an: 96
din care: Laborator tehnologic 32
Instruire practică -
Modul II. Aparate electrice

Modul III. Mașini electrice

Modul IV. Autovehicule
Total ore/an: 192
din care: Laborator tehnologic 32
Instruire practică 128
Total ore/an: 192
din care: Laborator tehnologic 32
Instruire practică 128
Total ore/an: 192
din care: Laborator tehnologic 32
Instruire practică 128
Total ore/an = 21 ore/săpt. x 32 săptămâni = 672 ore
Stagiu de pregătire practică - Curriculum în dezvoltare locală
Modul V. * _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ &#160; _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ &#160; _ _ _ _ _ _ _ _ _
Total ore/an: 270
Total ore /an = 5 zile x 6 ore /zi x 9 săptămâni = 270 ore/an
TOTAL GENERAL: 942 ore/an
Notă:
Pregătirea practică și stagiul de pregătire practică pot fi organizate atât la operatorul economic/instituția publică parteneră cât și în unitatea de învățământ, în funcție de condițiile locale.
* Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/instituția publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar.

MODUL I. MĂSURĂRI ELECTRICE ÎN CURENT ALTERNATIV

Notă introductivă Modulul „Măsurări electrice în curent alternativ” , componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Electric , face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică aferente clasei a X-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 96 ore/an , conform planului de învăţământ, din care: 32 ore/an – laborator tehnologic Modulul „Măsurări electrice în curent alternativ” este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Electric sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării URÎ 4. MĂSURAREA MĂRIMILOR ELECTRICE ÎN CURENT ALTERNATIV Conţinuturile învăţării Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP) Cunoştinţe Abilităţi Atitudini 4.1.1. 4.2.1. 4.2.2. 4.3.1. 4.3.2. Curentul electric alternativ: - Inducţia electromagnetică (definire fenomen, montaje 4.2.3. 4.2.4. 4.2.20. 4.2.21. 4.3.3. 4.3.6. experimentale, legea inducţiei electromagnetice) - Generarea tensiunii electromotoare alternative sinusoidale (principiul generatorului de c.a. monofazat/trifazat) - Mărimi caracteristice curentului alternativ monofazat/trifazat (definire, relaţii matematice, unităţi de măsură): valoarea instantanee, valoarea efectivă, amplitudinea, perioada, frecvenţa, pulsaţia, faza, faza iniţială - Reprezentarea convenţională a mărimilor alternative sinusoidale - Puteri electrice în curent alternativ: puterea aparentă, puterea activă, puterea reactivă Soft-uri educaţionale pentru simularea funcţionării generatorului de c.a. monofazat 4.1.2. 4.2.5. 4.2.6. 4.3.1. 4.3.2. Circuite electrice de c.a. monofazat (definire, unităţi de măsură şi relaţii de calcul pentru mărimile caracteristice; scheme electrice): 4.2.7. 4.3.3. 4.2.8. 4.2.9. 4.3.6. 4.2.20. Elemente de circuit în curent alternativ: rezistoare, bobine, condensatoare Circuite electrice simple cu rezistoare, bobine şi 4.2.21. condensatoare conectate în serie şi/sau paralel Soft-uri educaţionale pentru simularea comportării elementelor de circuit în curent alternativ Soft-uri educaţionale pentru simularea funcţionării circuitelor de curent alternativ monofazat 4.1.3. 4.2.10. 4.2.11. 4.2.12. 4.2.13. 4.2.14. 4.2.15. 4.2.16. 4.2.20. 4.2.21. 4.3.1. 4.3.2. 4.3.3. 4.3.4. 4.3.5. 4.3.6. Măsurarea mărimilor electrice în circuite de c.a. monofazat (aparate de măsurat utilizate, reglaje pregătitoare ale aparatelor, scheme de montaj, citirea indicaţiilor aparatelor, relaţii de calcul, prelucrarea şi interpretarea rezultatelor): Soft-uri educaţionale pentru simularea măsurării mărimilor electrice în circuitele de c.a. Norme SSM şi PSI specifice măsurării mărimilor electrice în curent alternativ 4.1.4. 4.2.17. 4.2.18. 4.2.19. 4.2.20. 4.2.21. 4.3.1. 4.3.2. 4.3.6. Extinderea domeniului de măsurare al aparatelor analogice în c.a. monofazat (scheme de montaj, relaţii de calcul): Măsurarea intensităţii curentului electric alternativ cu ampermetrul şi multimetrul Măsurarea tensiunii electrice alternative cu voltmetrul şi multimetrul Măsurarea puterii electrice în circuite de c.a. monofazat: Măsurarea puterii aparente cu montajul volt- ampermetric Măsurarea puterii active cu wattmetrul Măsurarea puterii reactive cu varmetrul Măsurarea indirectă a puterii reactive Măsurarea energiei electrice active cu contorul Măsurarea impedanţelor: Măsurarea impedanţelor prin metoda substituţiei Punţi de c.a. pentru măsurarea capacităţii Punţi de c.a. pentru măsurarea inductanţei Extinderea domeniului de măsurare al ampermetrelor cu transformatoare de măsurat de curent Extinderea domeniului de măsurare al voltmetrelor cu transformatoare de măsurat de tensiune Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la operatorul economic): Mijloace de măsurare pentru mărimi electrice de c.a.: ampermetre, voltmetre, multimetre, wattmetre, varmetre, punţi de c.a., contoare Transformatoare de măsurat de tensiune şi de curent Surse de c.a., rezistoare, bobine, condensatoare, conductoare de legătură Soft educaţional Echipament individual de securitatea muncii Sugestii metodologice
Conţinuturile modulului „Măsurări electrice în curent alternativ” trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Măsurări electrice în curent alternativ” are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus.
Pregătirea practică în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării/ competenţelor de specialitate.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează:
aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui etc.; folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).
Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:
elaborarea de referate interdisciplinare; activităţi de documentare; vizionări de materiale video (casete video, CD/DVD-uri); problematizarea; demonstraţia; investigaţia ştiinţifică; învăţarea prin descoperire; activităţi practice; studii de caz; jocuri de rol; simulări; elaborarea de proiecte; activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; activităţi de lucru în grup/în echipă.
Una dintre metodele interactive ce poate fi integrată în activităţile de învăţare-evaluare este metoda diagramei Venn. O diagramă Venn este un organizator grafic cognitiv, format din două cercuri (sau elipse, ovale, dreptunghiuri rotunjite etc.) care se suprapun parţial. Ea poate fi folosită pentru a evidenţia asemănările şi deosebirile dintre două idei/concepte/sisteme.
Profesorul cere elevilor să construiască o asemenea diagramă, completând în perechi doar părţile care nu se suprapun, corespunzătoare deosebirilor (elementelor specifice) referitoare la câte unul dintre cele două concepte/idei/sisteme. Apoi, tot în perechi sau grupaţi câte patru, elevii îşi compară diagramele şi completează împreună zona de intersecţie a cercurilor cu elementele comune celor două elemente analizate.
Metoda constituie o strategie de învăţare care îmbină cooperarea cu competiţia: realizează un feed-back activ, într-un mod plăcut, energizant şi mai puţin stresant decât metodele clasice de învăţare-evaluare, exersează abilităţile de comunicare interpersonală, capacitatea de a lucra în perechi sau în grup. Antrenaţi în completarea unei diagrame Venn, chiar şi elevii mai timizi se simt încurajaţi, comunică mai uşor şi participă cu plăcere la o activitate care, altfel, îi stresează. Profesorii pot folosi diagramele Venn ca modalitate de a evalua ceea ce au învăţat elevii sau ca un mijloc rapid, informal, de a verifica ceea ce au înţeles.
Avantajele utilizării diagramei Venn:
stimulează concentrarea atenţiei, gândirea critică, analitică; favorizează cunoaşterea directă a realităţii, prin stabilirea diferenţelor specifice între două concepte; formează capacităţi de analiză sistematică; invită la sintetizare, asociere, analogie, realizarea de distincţii; implică funcţiile superioare ale gândirii; favorizează formularea de reflecţii, observaţii, constatări; eficientizează rezolvarea unei probleme/situaţii problemă; facilitează transferarea soluţiei la o altă situaţie asemănătoare; favorizează implicarea activă.
Dezavantajul metodei: poate fi utilizată doar dacă termenii/ideile/conceptele sunt comparabile.
Lucraţi în perechi, apoi pe grupe! Timp alocat: 10 min/perechi şi 10 min/grupe Rezultate ale învăţării vizate, conform standardului de pregătire profesională: 4.1.3. Măsurarea mărimilor electrice în circuitele de c.a. monofazat (aparate de măsurat, reglaje pregătitoare ale aparatelor, scheme de montaj, citirea indicaţiilor, prelucrare şi interpretare rezultate, norme SSM şi PSI specifice, soft educaţional): măsurarea puterii aparente 4.2.20. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate în procesul de comunicare la locul de muncă 4.2.21. Comunicarea rezultatelor activităţilor desfăşurate Colaborarea cu colegii de echipă în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilităţii pentru sarcina de lucru primită

FIŞĂ DE LUCRU - DIAGRAMA VENN Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric

Pentru tema „Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric” se prezintă un exemplu de aplicare a metodei descrise.

4.3.6. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme Sarcini de lucru: Realizaţi o comparaţie între montajul amonte şi montajul aval de măsurare a puterii electrice aparente. Identificaţi caracteristicile individuale pentru fiecare tip de montaj de măsurare (deosebirile) şi caracteristicile comune (asemănările). Activitate în perechi: Fiecare elev al perechii va alege câte un tip de montaj. Puteţi decide prin tragere la sorţi. Într-o diagramă Venn, completaţi, fiecare, caracteristicile individuale ale montajului ales. Activitate în grup : Comparaţi diagramele, apoi completaţi împreună zona de intersecţie a diagramelor, cu elementele comune celor două montaje.

Exemplu de rezolvare a sarcinii de lucru

Un alt exemplu de metodă de învăţare, care presupune instruirea elevilor prin organizarea şi desfăşurarea unor activităţi practice de învăţare , îl reprezintă lucrările de laborator . Prin desfăşurarea de lucrări practice de laborator, elevii îşi formează priceperi şi deprinderi de lucru necesare pentru viaţă şi pentru activitatea profesională, îşi dezvoltă abilităţile de cooperare şi de lucru în echipă.
Lucrările de laborator se execută prin parcurgerea următoarelor etape:
Instructajul privind normele de protecţia muncii specifice lucrării , realizat de către profesor, la începutul orei. Instalaţiile şi aparatele din laborator trebuie să aibă instrucţiuni de folosire cu măsurile de protecţia muncii necesare. Nu se permite realizarea de lucrări cu aparate sau instalaţii defecte ori care au defecte de izolaţie a cablurilor sau a altor elemente de alimentare cu energie electrică. Planificarea individuală a muncii , prin prezentarea de către profesor a obiectivelor lecţiei şi distribuirea sarcinilor şi a responsabilităţilor, respectiv cunoaşterea de către elevi a scopului lucrării, a produsului sau a instalaţiei ce urmează a fi realizată şi a paşilor ce urmează a fi parcurşi. În acest sens, se recomandă ca elevii să primească o fişă de lucru cu toate informaţiile necesare realizării lucrării de laborator. Efectuarea propriu-zisă a lucrării de laborator. Elevii îşi aleg materialele şi mijloacele potrivite scopului propus şi ţinând cont de recomandările din fişa de lucru primită, realizează lucrarea practică. Pentru obţinerea unor rezultate corespunzătoare, în timpul desfăşurării lucrării de laborator, elevii trebuie să ţină cont de următoarele reguli: citirea aparatelor să se facă cu multă atenţie, pentru a se evita erorile de citire; datelor obţinute să fie înregistrate corect; variaţia anumitor parametri (curent, tensiune, rezistenţă etc.) să se facă încet şi cu atenţie asupra sensului de variaţie; contactele legăturilor electrice în montaj să fie corect făcute şi bine strânse, pentru a nu se introduce erori la măsurări şi pentru a evita încălzirile locale; evitarea zgomotelor şi trepidaţiilor. Controlul şi autocontrolul execuţiei propriu-zise a lucrării de laborator , avându-se grijă să se corecteze eventualele greşeli. În continuare, se prezintă un exemplu de fişă de lucru pentru lucrarea de laborator cu tema „ Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric ”. Pentru această lucrare, se recomandă ca elevii să lucreze în echipă, fiecare dintre ei având sarcini specifice. De exemplu, sarcinile de lucru în cadrul unei grupe de patru elevi pot fi distribuite astfel: un elev va selecta aparatele de măsurat necesare realizării lucrării; un elev va realiza montajul de lucru, conform schemei date; un elev va citi indicaţiile aparatelor de măsură; un elev va completa tabelul cu rezultatele obţinute; toţi elevii din cadrul grupei vor interpreta rezultatele măsurărilor efectuate.

LUCRARE DE LABORATOR Măsurarea puterii aparente cu montajul volt-ampermetric

FIŞĂ DE LUCRU
Lucraţi în echipă! Timp de lucru: 50 min
Rezultate ale învăţării vizate, conform standardului de pregătire profesională:
4.1.3. Măsurarea mărimilor electrice în circuitele de c.a. monofazat (aparate de măsurat, reglaje pregătitoare ale aparatelor, scheme de montaj, citirea indicaţiilor, prelucrare şi interpretare rezultate, norme SSM şi PSI specifice, soft educaţional): măsurarea puterii aparente;
4.2.10. Selectarea aparatelor de măsurat în funcţie de mărimea electrică de măsurat şi domeniul de variaţie al acesteia
Realizarea montajelor de măsurare a mărimilor electrice de c.a. monofazat Citirea indicaţiilor aparatelor de măsurat Prelucrarea matematică şi interpretarea rezultatelor măsurărilor efectuate
Colaborarea cu colegii de echipă în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilităţii pentru sarcina de lucru primită Respectarea normelor de securitate la locul de muncă, precum şi a normelor de prevenire şi stingere a incendiilor Schema montajului de lucru: Aparate şi dispozitive necesare: A - ampermetru feromagnetic (electrodinamic); V - voltmetru feromagnetic (electrodinamic); Z - consumator (receptor) de impedanţă Z ; K - comutator cu două poziţii; K 1 - întrerupător; sursă de tensiune alternativă; multimetru analogic/digital; conductoare de legătură.

Modul de lucru:
Alegeţi aparatele necesare măsurării puterii electrice aparente Măsuraţi rezistenţa internă a ampermetrului ( r A ) şi a voltmetrului ( R V ) cu multimetrul Realizaţi montajul conform schemei electrice Efectuaţi măsurările cu voltmetrul şi ampermetrul Calculaţi produsul dintre tensiunea electrică U măsurată cu voltmetrul şi curentul I măsurat cu ampermetrul Calculaţi puterile aparente cu relaţiile: montajul amonte ( k pe poziţia a ): S  U.I  r A .I 2 montajul aval ( k pe poziţia b ): S  U.I  U 2 R V Calculaţi eroarea relativă de măsurare ε r Completaţi tabelul de mai jos cu rezultatele obţinute Nr. crt. Varianta de montaj (amonte/ aval) r A [Ω] R V [Ω] U [V] I [A] UI [VA] S [VA] Formulaţi observaţii şi concluzii proprii despre lucrare.

Atenţie!
Este interzisă atingerea părţilor neizolate ale circuitului (borne, fişe, capete libere ale conductoarelor etc.), atât timp cât circuitul se află sub tensiune Nu se vor folosi conductoare de legătură defecte sau improvizate.

Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect : ( 15 puncte) Metoda ampermetrului şi voltmetrului poate fi utilizată în circuitele de c.a. pentru a măsura: puterea activă; b) puterea aparentă; c) puterea reactivă; d) energia electrică. Puterea aparentă S se calculează cu relaţia: (U-tensiunea electrică; I-intensitatea curentului electric; φ-defazajul dintre tensiune şi curent) S = U/I; b) S = UI; c) S = UIsinφ; d) S = UIcosφ. Montarea ampermetrelor şi voltmetrelor în circuitul de măsurare a puterii se face în varianta amonte sau aval, în funcţie de valoarea: defazajului dintre tensiune şi curent; b) frecvenţei sursei de alimentare; c) impedanţei consumatorului; d) tensiunii de alimentare. Notaţi în dreptul fiecărui enunţ litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals: (15 puncte) Măsurarea puterii aparente se poate face cu wattmetrul electrodinamic sau ferodinamic. Eroarea sistematică la măsurarea puterii electrice prin metoda ampermetrului şi voltmetrului, varianta amonte, este determinată de ampermetru. Varianta aval se foloseşte pentru măsurarea puterii electrice în cazul consumatorilor mari. Se dă schema electrică pentru măsurarea puterii electrice în c.a. monofazat, din figura de mai jos. (30 puncte) Precizaţi denumirea şi rolul elementelor notate pe schemă cu A şi V. Indicaţi puterea electrică măsurată şi denumirea metodei de măsurare. Denumiţi varianta de montaj realizată atunci când comutatorul ( K ) este pe poziţia ( a ). Rezolvaţi următoarea problemă: (30 puncte) Un receptor inductiv de c.a. este alimentat la tensiunea sinusoidală cu valoarea efectivă U= 220V. Ştiind că valoarea efectivă a curentului prin receptor este I= 2A, calculaţi:
puterea aparentă; impedanţa receptorului.

Barem de corectare şi notare

Subiectul I 15 puncte
1 – b; 2 – b; 3 – c.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 5 puncte .
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acodă 0 puncte .

Subiectul II 15 puncte
1 – F; 2 – A; 3 – F.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 5 puncte .
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acodă 0 puncte .

Subiectul III 30 puncte
12 puncte A – ampermetru; măsoară intensitatea curentului electric din circuit V – voltmetru; măsoară tensiunea electrică Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 6 puncte . Pentru fiecare răspuns parţial corect sau incomplet se acordă câte 2 puncte . Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte . 12 puncte puterea electrică aparentă metoda ampermetrului şi a voltmetrului Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 6 puncte . Pentru fiecare răspuns parţial corect sau incomplet se acordă câte 2 puncte . Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte . 6 puncte
varianta amonte
Pentru răspuns corect se acordă 6 puncte .
Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte .

Subiectul IV 30 puncte
15 puncte S  U  I  220  2  440 VA Se acordă 15 puncte astfel: 5 puncte pentru relaţia de calcul, 3 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte pentru efectuarea calculelor, 5 puncte pentru precizarea unităţii de măsură. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte . 15 puncte
Z  U  220  110 
I 2
Se acordă 15 puncte astfel: 5 puncte pentru relaţia de calcul, 3 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte
pentru efectuarea calculelor, 5 puncte pentru precizarea unităţii de măsură. Pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte .

Bibliografie
http://www.tvet.ro/index.php/ro/curriculum/153.html Standardele de pregătire profesională pentru calificările de nivel 3 , domeniul de pregătire profesională Electric Cosma, D.I., Mareş, F., Electrotehnică şi măsurări electrice , Manual pentru clasa a X-a , Editura CD Press, Bucureşti, 2010 Hilohi, S., ş.a., Electrotehnică aplicată, Liceu tehnologic, profil tehnic, Manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 2005 Isac, E., Măsurări electrice şi electronice, Manual pentru clasele a X-a, a XI-a, a XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999 Mareş, F., ş.a., Domeniul electric, clasa a X-a, Electrotehnică şi măsurări electrice , Editura ART GRUP EDITORIAL, Bucureşti, 2006 Mareş, F., Cosma, D.I., Măsurări electrice, Manual pentru clasa a IX-a, Editura CD Press, Bucureşti, 2010 Tănăsescu, M., Gheorghiu, T., Gheţu, C., Măsurări tehnice, Manual pentru clasa a X-a , Editura Aramis, Bucureşti, 2005 Niţucă, C., Stanciu, T., Didactica disciplinelor tehnice , Editura Performantica, Iaşi, 2006 MODUL II. APARATE ELECTRICE Notă introductivă Modulul „Aparate electrice” , componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Electric , face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică aferente clasei a X-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 192 ore/an , conform planului de învăţământ, din care: 32 ore/an – laborator tehnologic 128 ore/an –instruire practică Modulul „Aparate electrice” este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Electric sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. Structură modul
Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării

URÎ 5. MONTAREA ŞI ÎNTREŢINEREA APARATELOR ELECTRICE DE JOASĂ TENSIUNE Conţinuturile învăţării Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP) Cunoştinţe Abilităţi Atitudini 5.1.1. 5.1.5. 5.2.1. 5.2.2. 5.2.3. 5.3.5. Aparate electrice de joasă tensiune (clasificare, rol funcţional, mărimi nominale, subansambluri constructive, notaţii şi semne convenţionale, utilizări): 5.2.4. - aparate de conectare; 5.2.19 - aparate de comandă; 5.2.23. - aparate de reglare; 5.2.24. aparate de semnalizare; aparate de protecţie; - aparate pentru automatizări; - aparate pentru instalaţii electrice de iluminat şi prize. Surse de informare şi documentare pentru aparate electrice de joasă tensiune 5.1.2. 5.2.5. 5.3.1. Lucrări de montare şi executare a conexiunilor 5.1.5. 5.2.6. 5.3.2. aparatelor electrice de j.t., conform fişelor tehnologice: 5.1.6. 5.2.7. 5.3.3. - operaţii de montare şi executare a conexiunilor; 5.1.7. 5.2.8. 5.2.9. 5.3.4. 5.3.5. - materiale, SDV-uri, aparate de măsură şi control necesare; 5.2.10. 5.3.6. - operaţii de verificare a funcţionării; 5.2.19. 5.3.7. - fişa tehnologică; 5.2.20. 5.2.21. 5.2.22. 5.2.23. 5.2.24. 5.3.8. 5.3.9. 5.3.10. - norme SSM şi PSI. Surse de informare şi documentare pentru aparate electrice de joasă tensiune Modalităţi de avertizare a pericolelor la locul de muncă (semnale de avertizare) Norme de protecţia mediului şi de gestionare a deşeurilor

5.1.3. 5.2.10. 5.3.1. Solicitările aparatelor electrice de j.t. (cauze, efecte, 5.1.4. 5.2.11. 5.3.2. metode/măsuri de limitare): 5.1.5. 5.2.12. 5.3.3. - electrice; 5.1.6. 5.2.13. 5.3.4. - termice; 5.1.7. 5.2.14. 5.2.15. 5.2.16. 5.2.17. 5.2.18. 5.2.19. 5.2.20. 5.2.21. 5.2.22. 5.2.23. 5.2.24. 5.3.5. 5.3.6. 5.3.7. 5.3.8. 5.3.9. 5.3.10. electrodinamice; datorate mediului. Lucrări de întreţinere a aparatelor electrice de joasă tensiune, conform fişelor tehnologice: operaţii de demontare/ montare a aparatelor electrice de joasă tensiune; operaţii de verificare a funcţionării; materiale, SDV-uri, aparate de măsură şi control necesare; fişa tehnologică; norme SSM şi PSI. Surse de informare şi documentare pentru aparate electrice de joasă tensiune Modalităţi de avertizare a pericolelor la locul de muncă (semnale de avertizare) Norme de protecţia mediului şi de gestionare a deşeurilor
Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic):
Scule şi dispozitive pentru lucrări de montare şi întreţinere a aparatelor electrice de j.t. (trusa electricianului – cleşti de diferite tipuri: multifuncţional, sertizat, presă, cuţite) Aparate de măsură pentru mărimi electrice: ampermetre, voltmetre, wattmetre, multimetre. Cabluri şi conductoare, papuci de cablu, şuruburi şi piuliţe, cleme şi conectori de diferite tipuri, pistol de lipit, aliaj pentru lipit Aparate de conectare: întreruptoare-separatoare, contactoare, prize şi fişe industriale, demaroare, întreruptoare automate, disjunctoare, contactoare cu disjunctoare Aparate de comandă: comutatoare stea-triunghi, autotransformatoare de pornire, inversoare de sens, comutatoare de număr de poli, demaroare Aparate de reglare: reostate de pornire şi de excitaţie, controlere, relee Aparate de semnalizare: lămpi de semnalizare, butoane şi selectoare cu lampă de semnalizare integrată, manipulatoare, cutii suspendate cu butoane, balize luminoase, hupe, sonerii, buzere Aparate de protecţie: siguranţe fuzibile, blocuri de relee termice, separatoare cu siguranţe, descărcătoare, relee de protecţie, declanşatoare Aparate pentru automatizări: butoane de comandă, limitatoare, microîntreruptoare Aparate pentru instalaţii electrice de iluminat şi prize: prize, întreruptoare Panoplii cu componente şi subansambluri ale aparatelor electrice Documentaţie tehnică şi tehnologică Echipament individual de securitatea muncii Sugestii metodologice
Conţinuturile modulului „Aparate electrice” trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor.

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Aparate electrice” are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus.
Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării.
Între temele care pot fi abordate în cadrul orelor de laborator tehnologic propunem, cu titlu de exemplu, și următoarele teme:
Identificarea elementelor componente ale aparatelor electrice de joasă tensiune. Scheme electrice corespunzătoare aparatelor de conectare (legături electrice interne). Scheme de conectare în instalaţii pentru aparatele de protecţie şi reglaj şi reguli de exploatare. Identificarea aparatelor pentru pornirea şi reglarea maşinilor electrice în scheme date şi corelarea caracteristicilor acestora cu instalaţia din care fac parte. Studiul protecţiilor asigurate prin relee şi declanşatoare în instalaţiile electrice. Determinarea experimentală a caracteristicilor principale ale releelor maximale de curent/minimale de tensiune: tensiuni/curenţi de acţionare, coeficient de revenire, precizie. Verificarea experimentală a caracteristicilor reglajului realizat prin relee termice. Identificarea aparatelor necesare în instalaţii electrice în funcţie de rolul funcţional pe care trebuie să-l asigure şi de datele caracteristice ale instalaţiei (alegere din cataloage de furnizor). Identificarea solicitărilor la care sunt supuse aparate electrice date, în funcţie de modul de manifestare a acestor solicitări şi aplicarea măsurilor de limitare/prevenire. Verificarea caracteristicilor şi funcţionalităţii aparatelor electrice prin comparaţie cu datele de catalog/specificaţiile tehnice. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).
Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:
activităţi de documentare; &#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160; &#160; vizionări&#160; de&#160; materiale&#160; video&#160; (casete&#160; video,&#160; CD/DVD-uri); &#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160; investigaţia ştiinţifică; învăţarea prin descoperire; activităţi practice; studii de caz; elaborarea de proiecte; activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; activităţi de lucru în grup/ în echipă.
O metodă interactivă ce poate fi integrată în activităţile de învăţare la acest modul este
metoda „Floarea de nufăr” (LOTUS BLOSSOM TECHNIQUE) .
Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale, asemenea petalelor florii de nufăr.
Cele opt idei secundare sunt înregistrate în jurul temei centrale, urmând ca apoi, ele să devină, la rândul lor, teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare dintre aceste noi teme centrale se vor construi câte alte 8 noi idei secundare. Astfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuie dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte.
Tehnica florii de nufăr cunoaşte mai multe variante, adaptabile diferitelor situaţii concrete în care se aplică fiecare; în general, etapele acestei tehnici sunt:
Construirea diagramei, conform figurii 1. Figura 1. Explicativă pentru aplicarea metodei Diagramei Lotus Scrierea temei centrale în centrul diagramei Profesorul stabileşte tema de studiu (de exemplu, „Solicitările aparatelor electrice de joasă tensiune” şi o scrie în centrul diagramei. Generarea ideilor/subtemelor secundare Elevii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. Acestea se trec în cele 8 „petale” (pătrate) care înconjoară tema centrală, de la A la H, în sensul acelor de ceasornic, aşa cum se prezintă în figura 1. Se prezintă un exemplu de aplicare a metodei ,,Floare de nufăr”, pentru o lecţie cu tema „Solicitările aparatelor electrice de joasă tensiune”. Rezultatele învățării vizate, conform standardului de pregătire profesională sunt: 5.1.3. Solicitările aparatelor electrice de j. T. (cauze, efecte, metode/măsuri de limitare) 5.2.11. Corelarea cauzelor solicitărilor aparatelor electrice de j.t. cu efectele corespunzătoare 5.2.12. Aplicarea măsurilor de limitare a solicitărilor care apar în funcţionarea aparatelor electrice de j.t. Pentru tema precizată, prin discuţii dirijate, elevii pot identifica următoarele idei/subteme legate de tema centrală: solicitări electrice prin străpungere solicitări electrice prin conturnare solicitări termice solicitări electrodinamice solicitări datorate factorilor de mediu – umiditatea excesivă solicitări datorate factorilor de mediu – altitudinea, presiunea aerului solicitări datorate factorilor de mediu – pulberi şi gaze explozive solicitări datorate factorilor de mediu – praf, agenţi corosivi Colectivul de elevi ai clasei se împarte în 8 echipe de câte 3(4) elevi, câte o echipă pentru fiecare „petală”. Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane („flori de nufăr”). Pentru acest exemplu concret, este adecvată o variantă a tehnicii florii de nufăr, anume aceea în care, pentru ideile secundare, considerate teme principale, se generează un număr, mai mic decât 8, de idei, anume patru. Astfel, pentru fiecare tip de solicitare, elevii vor dezvolta idei pe baza conţinuturilor prevăzute de curriculum, la tema respectivă şi anume: cauzele solicitării efectele solicitării principiul metodelor de limitare a efectelor solicitării măsurile constructive folosite de producătorii de aparate electrice de j.t. Elevii de la fiecare „petală” completează o nouă diagramă lotus, cu 4 petale, înregistrând ideile corespunzătoare celor 4 subteme enumerate. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. Se completează în acest mod, cât mai multe cadrane („flori de nufăr”). În cazul exemplului prezentat, datorită nivelului la care sunt prezentate cunoştinţele prevăzute în curriculum, diagrama lotus va avea doar două cadrane. Evaluarea ideilor. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Ideile emise pot constitui sursele unor noi aplicaţii şi teme de studiu la lecţiile viitoare.
Fiecare echipă prezintă, în faţa colectivului, rezultatele finale ale activităţii desfăşurate. În această etapă, prin interacţiunea dintre toţi elevii, se pot realiza, analogii, comparaţii, diferenţieri, clarificări, sistematizări etc. cu efect direct asupra conţinuturilor din diagrama fiecărei echipe.
Evaluarea muncii colaborative în grup, aprecierea participării şi folosirea rezultatelor obţinute în activităţile ulterioare, constituie ultima fază a tehnicii florii de nufăr, fază care revine profesorului şi în urma căreia elevii primesc un feed-back constructiv.
Indiferent de varianta aplicată în procesul didactic, tehnica florii de nufăr reprezintă o modalitate de lucru în grup cu mari valenţe formativ-educative: stimulează şi dezvoltă capacităţi ale inteligenţei lingvistice (abilitatea de a folosi limbajul de specialitate pentru a-şi aminti cunoştinţele anterioare şi a crea idei/teme noi), ale inteligenţei interpersonale (capacitatea de a înţelege intervenţiile, motivaţiile, dorinţele celorlalţi), ale inteligenţei intrapersonale (capacitatea de autoînţelegere, autoapreciere corectă a sentimentelor şi motivaţiilor proprii), ale inteligenţei

naturaliste (care face omul capabil să recunoască, să clasifice, să se inspire din mediul înconjurător), ale inteligenţei sociale (capacitatea de relaţionare).
Tehnica Lotus este un mijloc eficient de activizare a energiilor, capacităţilor şi structurilor cognitive la diferite discipline de studiu.

Se propune un test de evaluare ce vizează verificarea nivelului de realizare pentru următoarele rezultate ale învăţării din standardul de pregătire profesională :
5.1.3. Solicitările aparatelor electrice de j.t. (cauze, efecte, metode/măsuri de limitare)
5.2.23. Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate
5.3.5. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme
Testul de evaluare are în vedere conţinuturile corespunzătoare temei „Solicitările aparatelor electrice de joasă tensiune”

Timp de lucru: 50 minute
Se acordă din oficiu 10 puncte
TEST DE EVALUARE

SUBIECTUL I 20puncte
Scrieţi, pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre itemii numerotaţi cu cifre de la 1 la 5. Este corectă o singură variantă de răspuns. 10p Reducerea distanţelor de izolare dintre conductoarele paralele parcurse de curent electric ca urmare a acţiunii forţelor electrodinamice, se produce numai în situaţie în care curenţii: au acelaşi sens; b) sunt de sensuri contrare; c) cresc liniar în timp; d) au frecvenţă foarte mare. Forţele electrodinamice exercitate între conductoarele paralele parcurse de curent electric solicită aceste conductoare la: compresiune; b) întindere; c) încovoiere; d) răsucire. Solicitarea electrică prin străpungere constă în formarea unui canal conductor de electricitate: pe suprafaţa unui conductor; b) pe suprafaţa unui izolant; c) prin interiorul unui conductor; d) prin interiorul unui izolant. Solicitarea electrică prin conturnare apare pe suprafaţa izolatoarelor: lichide; b) lichide şi gazoase; c) solide; d) solide şi lichide. În regim normal, la un sistem fişă-priză, apar solicitări: electrice; b) electrodinamice; c) mecanice; d) termice. I.2. Transcrieţi pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare fiecărui enunţ şi notaţi în dreptul ei litera A , dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals. Ştifturile fişei electrice sunt solicitate electric prin conducţie şi mecanic prin frecare. 10p La apariţia unui scurtcircuit, cele două conductoare ale unui prelungitor monofazat sunt solicitate termic prin conducţie şi electrodinamic prin respingere. Firul fuzibil al unei siguranţe este supus în principal, solicitării electrice. La surtcircuit, conductoarele supuse forţelor electrodinamice prezintă fenomenul de vibraţii mecanice. Aparatele de joasă tensiune sunt aparate destinate funcţionării în aer liber. SUBIECTUL II 30 puncte Scrieţi pe foaia de răspuns informaţia corectă care completează spaţiile libere. 20p Atmosfera umedă, sărată specifică mediului marin, favorizează solicitarea prin .......(1) a izolatoarelor şi .......(2). pieselor metalice. Aparatele electrice de joasă tensiune în execuţie capsulată sunt destinate să funcţioneze în mediul .......(3)........ şi sunt protejate împotriva loviturilor în .......(4). rezistente mecanic. Solicitarea electrică este solicitarea la care este supus un .......(5)........ electric atunci când două regiuni ale sale se află la .......(6). diferite. Trecerea curentului electric prin conductoare determină .......(7). acestora mai ales în locurile în care secţiunea căii de curent este foarte .......(8)........ . La temperaturi ridicate, piesele arcuitoare din oţel din componenţa aparatelor electrice, îşi pierd proprietăţile .......(9)........, iar piesele din cupru se oxidează, mărind rezistenţa de .......(10)........ . În coloana A sunt enumerate tipuri de solicitări ale aparatelor electrice, iar în coloana B sunt indicate cauze ale apariţiei solicitărilor. Scrieţi pe foaia de răspuns asocierea dintre fiecare cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din coloana B . 10p Tipuri de solicitări ale aparatelor electrice solicitări electrice solicitări electrodinamice solicitări datorate mediului solicitări mecanice solicitări termice Cauze ale apariţiei solicitărilor curentul de scurtcircuit durata de funcţionare mişcarea pieselor componente supratensiunea umezeala variaţia de temperatură SUBIECTUL III 40 puncte III.1. Realizaţi un eseu cu titlul „Solicitări termice ale aparatelor electrice” după următoarea structură de idei: 20p Definiţia solicitărilor termice. Argumentarea necesităţii de a limita încălzirea pieselor din componenţa aparatelor electrice Precizarea parametrilor de circuit care influenţează încălzirea căilor de curent. Enumerarea a patru efecte ale solictărilor termice asupra aparatelor electrice. 2. Două conductoare paralele din componenţa unui aparat electric au lungimea l = 120 cm, fiind situate la o distanţă a = 80 cm, unul faţă de celălalt. 20p Să se calculeze forţa electrodinamică exercitată între două conductoare, în următoarele situaţii: a1) în regim normal de funcţionare: I = 600 A; a2) în regim de scurtcircuit: I = 60 kA. Să se compare cele două rezultate obţinute, formulând o concluzie referitoare la efectul curentului de scurtcircuit asupra aparatelor electrice. Barem de corectare şi notare SUBIECTUL I 20puncte 10 puncte 1 – a); 2 – c); 3 – d); 4 – c); 5 – d) Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte . Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte . 10 puncte
a) A; b) A; c) F; d) A; e) F.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte .
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte .

SUBIECTUL II 30 puncte
20 puncte (1) – conturnare; (2) – coroziunea; (3) – industrial; (4) – carcase; (5) – izolator; (6) – potenţiale; (7) – încălzirea; (8) – redusă/mică; (9) – elastice; (10) – contact. Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte . Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte . 10 puncte
1 – d; 2 – a; 3 – e; 4- c; 5 – f.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte .
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte .

SUBIECTUL III 40 puncte

20 puncte 2 puncte Solicitările termice sunt solicitările determinate de încălzirea provocată de trecerea curentului electric prin conductoare. Pentru răspuns corect şi complet se acordă 2 puncte . Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă şi completă. Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 1 punct . Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte . 12 puncte Încălzirea pieselor din componenţa aparatelor electrice trebuie limitată, deoarece: izolanţii îşi pierd treptat proprietăţile de izolare la temperaturi de lucru peste 150ºC durata de viaţă a izolanţilor scade foarte repede dacă temperatura de lucru creşte piesele metalice îşi pierd proprietăţile mecanice la temperaturi ridicate piesele arcuitoare îşi pierd proprietăţile elastice la temperaturi peste 130ºC contactele din cupru se oxidează la temperaturi peste 70ºC şi rezistenţa de contact creşte funcţionarea la temperaturi ridicate poate constitui pericol de incendiu sau explozie Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 2 puncte . Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă şi completă. Pentru fiecare răspuns parţial corect sau incomplet se acordă câte 1 punct . Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte . 2 puncte Încălzirea căilor de curent este influenţată de următorii parametri de circuit: rezistivitatea căii de curent secţiunea căii de curent Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 1 punct . Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă şi completă. Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte . 4 puncte Efecte ale solicitărilor termce asupra aparatelor electrice: oxidarea mai rapidă a contactelor îmbătrânirea prematură a pieselor izolante pierderea proprietăţilor elastice pierderea proprietăţilor mecanice Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 1 punct . Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă şi completă. Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte . 20 puncte
a1) 7 puncte
F  2,04.I 2 .  .10  8
a
daN
F  2,04.600 2 120 .10  8  0,011
80
daN
Se acordă 7 puncte astfel: 2 puncte pentru relaţia de calcul, 2 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte
pentru efectuarea calculelor, 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură.

a2) 6 puncte
60 kA = 60000 A = 6.10 4 A
80

F sc  2,04.  6.10 4  2 120 .10  8  110 daN
Se acordă 6 puncte astfel: 1 punct pentru transformarea kA în A, 2 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte pentru efectuarea calculelor, 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură.
7 puncte

F sc F
 &#160;110  10000  10 4
0,011
Se acordă 4 puncte astfel: 1 punct pentru relaţia de calcul (raportul forţelor), 1 punct pentru înlocuiri, 2 puncte pentru efectuarea calculelor.
Forţa electrodinamică la scurtcircuit este de 10 4 mai mare decât cea din regim normal de funcţionare, fapt care periclitează siguranţa în funcţionare a aparatelor electrice.
Pentru răspuns corect şi complet se acordă 3 puncte . Se punctează orice altă formulare echivalentă, corectă şi completă.
Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 1 punct . Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte .

Bibliografie
Standardele de pregătire profesională pentru calificările din domeniul electric – nivel 3 Mareş, Fl., ş.a., Elemente de comandă şi control pentru acţionări şi sisteme de reglare automată , Manual pentru clasele a XI-a şi a XI-a , Editura Economică Preuniversitaria, 2002 Bichir, N., Mihoc, D., Boţan, C., Hilohi, S., Maşini, aparate, acţionări şi automatizări, Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, licee industriale şi şcoli profesionale , Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 1996 http://www.gnm.ro/staticdocs/Ntic_cu_anexe.pdf http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/ secVI/raport_mediu/faza2/vol2/anexa3.pdf Popa, A., Aparate electrice de joasă şi înaltă tensiune. Manual pentru licee industriale cu profil de electrotehnică, anii IV şi V, şcoli de maiştri şi de specializare postliceală . Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977 Mira, N., ş.a., Instalaţii şi echipamente electrice. Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a licee industriale şi de matematică-fizică cu profil de electrotehnică şi şcoli profesionale . Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1994 Mareş, Fl., ş.a., Lucrător în electromecanică. Manual pentru clasa a X-a . Editura Art Group Editorial, Bucureşti, 2006 Mareş, Fl., ş.a., Domeniul: Electric. Manual pentru cultura de specialitate pentru Şcoala de Arte şi Meserii, clasa a IX-a , Editura Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2004 MODUL III. MAŞINI ELECTRICE Notă introductivă Modulul „Maşini electrice” , componentă a ofertei educaţionale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Electric , face parte din cultura de specialitate şi pregătirea practică aferente clasei a X-a, învăţământ profesional. Modulul are alocat un număr de 192 ore/an , conform planului de învăţământ, din care: 32 ore/an – laborator tehnologic 128 ore/an –instruire practică Modulul „Maşini electrice” este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Electric sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP şi conţinuturile învăţării URÎ 6. MONTAREA ŞI ÎNTREŢINEREA MAŞINILOR ELECTRICE Conţinuturile învăţării Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP) Cunoştinţe Abilităţi Atitudini 6.1.1. 6.1.4. 6.2.1. 6.2.2. 6.2.3. 6.3.1. Maşini electrice: 6.2.4. electrice de c.c., maşini electrice de c.a. asincrone 6.2.14. şi sincrone): 6.2.18. -definire, 6.2.19. -clasificare, -semne convenţionale; -domenii de utilizare; -mărimi nominale. - transformatoare electrice (monofazate şi trifazate); - maşini electrice de curent continuu; - maşini electrice de curent alternativ (asincrone, sincrone). Surse de informare şi documentare pentru maşini electrice. 6.1.2. 6.2.5. 6.3.1. Lucrări de montare şi executare a conexiunilor maşinilor electrice, conform fişelor tehnologice: 6.1.4. 6.2.6. 6.3.2. 6.1.5. 6.2.7. 6.2.8. 6.3.3. 6.3.4. 6.2.9. 6.3.5. 6.2.14. 6.3.6. 6.2.18. 6.3.7. Noţiuni generale cu privire la maşinile electrice (transformatoare monofazate şi trifazate, maşini Construcţia maşinilor electrice: operaţii de montare şi executare a conexiunilor; operaţii de verificare a funcţionării; materiale, SDV-uri, aparate de măsură şi control necesare; fişe tehnologice; 6.2.19. 6.3.8. Operaţii de verificare la punerea în funcţiune a maşinilor electrice: Surse de informare şi documentare pentru maşini electrice. Modalităţi de avertizare a pericolelor la locul de muncă (semnale de avertizare) 6.1.3. 6.1.4. 6.1.5. 6.1.6. 6.2.10. 6.2.11. 6.2.12. 6.2.13. 6.2.14. 6.2.15. 6.2.16. 6.2.17. 6.2.18. 6.2.19. 6.3.1. 6.3.2. 6.3.3. 6.3.4. 6.3.5. 6.3.6. 6.3.7. 6.3.8. 6.3.9. Lucrări de întreţinere a maşinilor electrice, conform fişelor tehnologice: Surse de informare şi documentare pentru maşini electrice. Modalităţi de avertizare a pericolelor la locul de muncă (semnale de avertizare) Norme de protecţia mediului şi de gestionare a deşeurilor: modalităţi de recuperare şi refolosire a materialelor în cadrul lucrărilor de montare/întreţinere a maşinilor electrice. norme SSM şi PSI. verificarea rezistenţei de izolaţie a înfăşurărilor măsurarea parametrilor de funcţionare (intensitatea curentului electric, tensiunea electrică, frecvenţa tensiunii, turaţia etc.) operaţii de demontare/montare a maşinilor electrice; operaţii de verificare a funcţionării prin valorile măsurate ale mărimilor caracteristice; materiale, SDV-uri, aparate de măsură şi control necesare; fişe tehnologice; norme SSM şi PSI. Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic):
Scule şi dispozitive pentru lucrări de montare, întreţinere şi reparare a echipamentelor electrice de j.t. (trusa electricianului – cleşti de diferite tipuri: multifuncţional, sertizat, presă, cuţite) Aparate de măsură pentru mărimi electrice: ampermetre, voltmetre, wattmetre, multimetre, tahogeneratoare pentru măsurarea turaţiei motoarelor Cabluri şi conductoare, papuci de cablu, şuruburi şi piuliţe, cleme şi conectori de diferite tipuri, pistol de lipit, aliaj pentru lipit Motoare de c.c. şi motoare de c.a., transformatoare electrice monofazate şi trifazate Panoplii cu componente şi subansambluri ale motoarelor şi transformatoarelor electrice și ale altor maşini electrice; Bancuri de lucru Documentaţie tehnică şi tehnologică Echipament individual de securitatea muncii Subansambluri constructive ale maşinilor electrice, Mijloace de măsură şi control: pentru măsurări dimensionale SDV-uri şi materiale specifice lucrărilor de montare, întreţinere şi reparare a maşinilor electrice: trusa electricianului – cleşti de diferite tipuri: multifuncţional, sertizat, presă; cuţite; Machete funcţionale, maşini electrice secţionate; Sugestii metodologice
Conţinuturile modulului „Maşini electrice” trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, corelată cu particularităţile şi cu nivelul iniţial de pregătire al elevilor.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit.
Modulul „Maşini electrice” are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus.
Pregătirea în cabinete/ laboratoare tehnologice/ ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării.
Pentru lucrările practice din atelierul şcolii sau de la agentul economic, propunem cu titlu de exemplu, următoarele teme :
Identificarea maşinilor electrice într-un sistem de acţionare dat/într-o instalaţie dată şi determinarea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale acestora Confecţionarea unui transformator monofazat de mică putere. Execuţia legăturilor la bornele înfăşurărilor unui transformator trifazat pentru obţinerea unei grupe de conexiuni date (de exemplu, Yy-6, Yy-12, Yd-11) Realizarea legăturilor la o placă de borne pentru un motor asincron cu inele/cu rotorul în scurtcircuit. Confecţionarea plăcii de borne pentru un motor asincron care porneşte prin schimbarea conexiunii statorice stea/triunghi şi efectuarea conexiunilor. Confecţionarea bobinajului statoric pentru un motor de curent continuu. Echiparea cu papuci a cablurilor de legătură la bornele maşinilor/transformatoarelor electrice Montarea/asamblarea elementelor constructive ale unui transformator trifazat cu bobine concentrate pe miez cu coloane şi juguri Repararea înfăşurărilor unui transformator prin reizolare şi/sau rebobinare Demontarea maşinilor electrice pentru acces la subansamburile componente (rotor, sistem perii-colector, sistem perii-inele colectoare, bobinal statoric) Repararea inelelor colectoare, a portperiilor şi a periilor colectoare ale maşinilor electrice Montarea rotorului unui motor asincron de mică putere. Montarea sistemului de perii colectoare la un motor de curent continuu. Întreţinerea colectorului unui motor de curent continuu. Transformarea unui motot asincron trifazat într-un motor asincron monofazat. Depistarea defectelor în bobinaje datorate scurtcircuitelor. Refacerea bobinajelor defecte ca urmare a unui scurtcircuit

Considerând lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învăţării (existente în şcoală sau la operatorul economic), se propune, cu titlu de exemplu, următoarea listă de teme pentru lucrările de laborator:
Măsurarea tensiunilor la bornele înfăşurărilor (primară, secundară), a intensităţii curentului absorbit, a puterii electrice consumate, la proba de mers în gol a unui transformator monofazat, după reparare Verificarea raportului de transformare la transformator, după reparare Verificarea grupei de conexiuni la un transformator trifazat, după reparare Verificarea funcţionării unui transformator în sarcină prin măsurarea parametrilor electrici Măsurarea parametrilor de funcţionare în sarcină a unui transformator monofazat. Verificarea funcţionării maşinilor electrice prin proba de mers în gol: măsurarea parametrilor caractristici Verificarea funcţionării maşinilor electrice prin proba de mers în sarcină: măsurarea parametrilor caracteristici (tensiune, curent absorbit, turaţie, putere activă/reactivă consumată, turaţie) Studiul funcţionării transformatorului trifazat în gol/în sarcină simetrică/asimetrică Execuţia grupelor de conexiuni: Yy-6, Yy-12, Yd-11

De asemenea, rezolvarea sarcinilor de lucru în grup şi a celor la care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea rezultatului urmărit arată că:
elevii se implică mai mult în învăţare decât în abordările frontale sau individuale; elevii odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii; elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi chiar preda celorlalţi ceea ce au învăţat. Câteva modalităţi de a forma rapid grupuri pot fi următoarele: folosind cartonaşe cu diferite simboluri sau cartoane cu numere; „serii” specifice (acestea se aplică la gruparea aleatorie a elevilor). Gruparea se poate face şi după criterii de diferenţiere (stil de învăţare, tip de inteligenţă). Când nu există posibilitatea de a grupa elevii altfel decât în perechi (din cauza mobilierului fix), se pot derula totuşi „activităţi interactive”. Cei doi pot lucra împreună pentru: discutarea unui text/a unei imagini/a unei sarcini de lucru/a unei întrebări adresate de cadrul didactic; formularea unei întrebari (de adresat profesorului/colegilor) referitoare la o temă de lucru în clasă; realizarea unui dialog; evaluarea şi/sau corectarea temei fiecăruia (interevaluarea); rezumarea unei lecţii la final de oră; avansarea unor concluzii; studierea unui caz. „Ce face profesorul când învăţarea elevilor este activă?” Vă propunem câteva ipostaze ale dascalului: Dascăl model – profesorul oferă elevului reperele necesare pentru atingerea ţintelor propuse. Dascăl prieten – profesorul este un prieten la care elevul poate apela atunci când are nevoie. Profesorul sprijină, ascultă şi ajută elevul. Dascăl călăuză – în călătoria cunoaşterii, profesorul cunoaşte reperele şi-i prezintă elevului alternativele şi soluţiile optime pentru atingerea unei ţinte. Dascăl „magician” – pregătirea temeinică a profesorului îi oferă această postură prin care îl îndrumă pe elev să folosească instrumentele de învăţare. Dascăl consilier – profesorul este cel de la care elevii aşteaptă sfatul cel bun. Dascăl maestru - profesorul oferă imaginea standardelor de cunoaştere şi acţiune, îl aşteaptă pe elev să obţină cunoştinţe, abilităţi, atitudini. Dascăl susţinător – profesorul este alături de elevii săi, este sprijin pentru depăşirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare. Dascăl facilitator – profesorul nu oferă cunoaştere, ci face posibil accesul copilului la cunoaştere. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activităţi de învăţare vizează: aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, jocul de rol, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).
Pentru dobândirea rezultatelor învăţării, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare:
activităţi de documentare; vizionări de materiale video (casete video, CD/DVD-uri); investigaţia ştiinţifică; învăţarea prin descoperire; activităţi practice; studii de caz; elaborarea de proiecte; activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; activităţi de lucru în grup/ în echipă.

Pentru a avea cu adevărat elevul în centrul demersului didactic, profesorul exercită roluri cu mult mai complexe decât în cazul lecţiei tradiţionale. Succesul la clasă depinde de competenţele profesorului de a crea oportunităţile optime de învăţare.
Din perspectiva unui învăţământ modern, în strânsă concordanţă cu nevoile actuale ale societăţii, se impun tehnici moderne de studiu pentru elevi:
brainstorming-ul, ştiu/vreau să ştiu/am învăţat, jurnalul cu dubla intrare, metoda „SINELG”, eseul de cinci minute, ciorchinele, cadranele, diagrama Venn, metoda Frisco, turul galeriei, cubul, bulgărele de zăpadă (piramida), mozaicul (jigsaw), discuţia, problematizarea, dezbaterea, proiectul, studiul de caz. folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală).
O metodă interactivă ce poate fi integrată în activităţile de învăţare la acest modul este metoda cubului .
Metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective. Pentru desfăşurarea metodei, se parcurg urmatoarele etape:

Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează. Anunţarea temei. Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului. Descrie : culorile, formele, mărimile etc. Compară : ce este asemănator, ce este diferit. Analizează : spune din ce este făcut. Asociază : la ce îţi sugerează să te gândeşti? Aplică : la ce poate fi folosit/(ă)? Argumentează : pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale. Redactarea finală şi împărtăşirea răspunsurilor cu celelalte grupe. Afişarea formei finale a cubului pe tablă.

Profesorul realizează un cub pe feţele căruia sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică şi argumentează.
Fiecare grupă primeşte documentaţia tehnologică necesară (incompletă, pentru rezolvarea sarcinilor de lucru).
Metoda aleasă va fi aplicată la finalul parcurgetii modulului „Maşini electrice” în vederea recapitulării şi fixării rezultatelor învăţării legate de una dintre maşinile studiate: maşina asincronă . Este aplicată pentru toate cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile cuprinse în SPP-ul asociat.
Colectivul clasei se împarte în 6 grupe:
Grupa 1 : Descrie construcţia maşinii asincrone (stator, rotor, simbolizare). Grupa 2: Compară elementele constructive ale maşnii asincrone cu elementele constructive ale maşinii sincrone, din punct de vedere al formei şi rolului îndeplinit în funcţionare. Grupa 3: Analizează operaţiile de montare şi executare a conexiunilor precum şi operaţiile de verificare a funcţionării maşnii asincrone. Grupa 4: Asociază materialele, aparatele şi SDV-urile necesare, etapelor procesului tehnologic pentru montarea maşinii asincrone. Grupa 5: Aplică tehnologia de montare şi executare a conexiunilor maşinii asincrone, conform fişelor tehnologice. Grupa 6: Argumentează necesitatea verificărilor şi a întreţinerii curente a a maşinii electrice asincrone. Sarcinile concrete de lucru ale fiecărei grupe pot fi formulate astfel: Grupa 1 : Descrie construcţia maşinii asincrone (elementele componente, rolul elementelor, modul de amplasare la montaj): Elemente componente: stator, rotor, miez magnetic, bobinaj, placă de borne, scuturi, sistem de răcire, lagăre, cuplaje. Grupa 2: Compară elementele constructive ale maşinii asincrone cu elementele constructive ale maşinii sincrone, din punct de vedere al formei şi rolului îndeplinit în funcţionare: Compararea pune în evidenţă asemănări şi diferenţe: rotor, stator, forme, rol funcţional al fiecăruia şi particularităţi constructive. Grupa 3 : Analizează procesul tehnologic de montare şi executare a conexiunilor precum şi operaţiile de verificare a funcţionării maşnii asincrone Etapele procesului tehnologic: montarea statorului, montarea rotorului, executarea legăturilor, punerea sub tensiune a maşinii, efectuarea probelor. Completează fişa tehnologică a procesului.

Grupa 4 : Asociază materialele, aparatele şi SDV-urile necesare, etapelor procesului tehnologic pentru montarea şi executarea conexiunilor precum şi operaţiilor de verificare a funcţionării maşinii asincrone:
Scule: trusa electricianului, tile, cleşte de dezizolat.
Aparate: multimetru, voltmetru, ohmmetru.
Maşini: portabile de găurit, de transport (pod rulant).
Coduri: simboluri alfanumerice pentru cabluri, părţi constructive ale maşinii asincrone Completează fişa tehnologică a procesului.
Grupa 5: Aplică tehnologia de montare şi executare a conexiunilor maşinii asincrone, conform fişelor tehnologice.
Realizarea practică a lucrărilor de montare şi executare a conexiunilor conform documentaţiei tehnologice completate de colegii de la grupele precedente.
Grupa 6: Argumentează necesitatea verificărilor şi a întreţinerii curente a maşinii electrice asincrone.
Verificare : prin realizarea comenzilor posibile, la parametrii nominali, în regim normal de funcţionare;
Întreţinere curentă: controlul periodic al funcţionării normale, verificarea integrităţii, a legăturilor electrice
Localizare: prin observare, prin măsurare

Aplicaţi tehnologia de montare şi executare a conexiunilor maşinii asincrone, conform fişelor tehnologice Descrieţi construcţia maşinii asincrone (elementele componente, rolul elementelor, modul de amplasare la montaj). Comparaţi elementele constructive ale maşinii asincrone cu elementele constructive ale maşinii sincrone, din punct de vedere al rolului îndeplinit în funcţionare Asociaţi materialele, aparatele şi SDV-urile necesare, etapelor procesului tehnologic pentru montarea şi executarea conexiunilor precum şi operaţiilor de verificare a funcţionării maşinii asincrone Analizaţi procesul tehnologic de montare şi executare a conexiunilor precum şi operaţiile de verificare a funcţionării maşnii asincrone. Argumentaţi necesitatea verificărilor şi a întreţinerii curente a maşinii electrice asincrone

Pregătirea practică în laboratorul tehnologic se realizează respectând specificitatea activităţilor de învăţare (prin efectuarea unor lucrări de laborator) pentru care profesorul va pregăti materiale de învăţare – îndrumări de laborator. Structura materialelor de învăţare proiectate pentru lucrările de laborator ar trebui să includă, după caz, referiri la următoarele aspecte:
Tema abordată Noţiuni teoretice Schema montajului de lucru şi aparatele necesare desfăşurării lucrării Breviar de calcul Sarcini/Instrucţiuni de lucru Tabel de date experimentale/date calculate Concluzii şi observaţii personale
Având în vedere că prin lucrările de laborator, în afară de însuşirea cunoştinţelor teoretice, elevii îşi formează/dezvoltă abilităţi practice şi probează atitudini legate de activitatea desfăşurată, se recomandă antrenarea elevilor în toate etapele pe care le presupune efectuarea unei lucrări de laborator: pregătirea standului de lucru, alegerea aparatelor necesare, rezolvarea creativă a eventualelor probleme de adaptare a echipamentelor/mijloacelor de învăţământ folosite la condiţiile concrete din laborator şi/sau la specificul sarcinilor de lucru pe care le presupune efectuarea lucrării etc.

LUCRARE DE LABORATOR

Tema abordată: Verificarea motorului electric de curent continuu cu excitaţie separată, la punerea în funcţiune, prin proba de mers în gol: măsurarea parametrilor caracteristici (tensiune, curent absorbit, turaţie, putere activă, turaţie) Noţiuni teoretice. Motorul de c.c. este utilizat cel mai frecvent în tracţiunea electrică (tramvai, troleibus) deoarece acesta permite modificarea turaţiei în limite largi cu metode simple (cu reostat în circuitul rotoric, prin modificarea tensiunii de alimentare sau prin modificarea curentului de excitaţie). În cadrul lucrării se vor măsura: curentul absorbit în rotor şi în circuitul de excitaţie; tensiunile de alimentare pentru circuitul indusului şi de excitaţie; puterea absorbită; turaţia motorului. Schema montajului de lucru şi aparatele necesare desfăşurării lucrării: A, Ae – ampermetre de c.c. V – voltmetru de c.c. Tg, V – tahogenerator cu voltmetru indicator Rc – reostat de câmp (pentru reglarea curentului de excitaţie) Breviar de calcul Puterea absorbită de motor se calculează cu relaţia: P= U.I [P în W, U în V, I în A] Instrucţiuni de lucru Se realizează montajul conform schemei anterioare Se variază: fie tensiunea de alimentare măsurându-se turaţia motorului, tensiunea la bornele indusului şi curentul prin indus; fie curentul de excitaţie (şi implicit, fluxul magnetic inductor), cu ajutorul reostatului de excitaţie R c, măsurându-se, la fel, turaţia motorului, tensiunea la bornele indusului şi curentul prin indus, precum şi curentul de excitaţie. Turaţia se măsoară cu ajutorul tahogeneratorului (Tg) montat pe acelaşi ax cu rotorul motorului, citind indicaţia voltmetrului indicator. Se calculează, pentru fiecare set de valori (U;I) puterea consumată de motor Tabel de date experimentale/date calculate Rezultatele măsuratorilor şi ale calculelor se trec în tabelul: U [V] I [A] I e [mA] P [W] n [rot/min] Concluzii şi observaţii personale
Se formulează observaţii referitoare la ordinul de mărime al mărimilor măsurate/calculate prin comparaţie cu valorile nominale ale acestora (înscrise pe plăcuţa motorului).

Pentru lucrările de laborator se propun grile de înregistrare a comportamentului elevilor:

Grilă de observaţie a comportamentului cognitiv al elevilor
Data: ................................
Scopul observaţiei: ...............................................................................................................
Contextul în care se realizează observaţia (lucrarea): .......................................................... Clasa: .......................
Durata observaţiei: ...............

Comportamentul urmărit 1 2 3 4 Utilizează limbajul adecvat contextului Adresează întrebări referitoare la tema abordată Oferă exemple după modelul profesorului Oferă exemple originale Manifestă capacitate de transfer a cunoştinţelor Reţine cu uşurinţă informaţiile vehiculate de profesor Rezolvă sarcinile într-un mod original (inedit)

Intervalul de timp

Notă
Completarea grilei se face astfel: pentru fiecare elev supus observaţiei într-un anumit interval de timp (1 –primul minut pentru elevul A; 2 – următorul minut pentru elevul B, etc), se consemnează iniţiala prenumelui în coloana corespunzătoare comportamentului manifestat de elev.

Observaţii / comentarii

Grilă de înregistrare a frecvenţei unor categorii de comportamente

Numele şi prenumele Agresivitate Cooperare Dependenţă Autonomie Observaţii 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3

Notă
Completarea grilei pentru comportamente observate se face astfel: pentru fiecare elev supus observaţiei se consemnează gradul de manifestare a comportamentelor observate (1 – scăzut, 2 – mediu, 3 -ridicat).
Observaţii / comentarii

Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării şi şi-au format competenţele stabilite în Standardele de Pregătire Profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: Continuă: Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice. Planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându- se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. Va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Finală: Realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Se propun următoarele instrumente de evaluare continuă : Fişe test; Fişe de lucru; Fişe de autoevaluare/interevaluare; Eseul; Portofoliul; Referatul ştiinţific; Proiectul; Activităţi practice + Fişe de observaţie; Teste docimologice. Se propun următoarele instrumente de evaluare finală : Proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi. Studiul de caz, cu variantele sale (prezentare de informaţii + sarcini de lucru pe baza acestora, sarcini de lucru rezolvate prin documentare + prezentare rezultate), folosit de exemplu, pentru un produs, o imagine, sau o înregistrare electronică referitoare la un anumit proces tehnologic. Portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare; Testele sumative reprezintă un instrument de evaluare complex, format dintr-un ansamblu de itemi care permit măsurarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevului. Oferă informaţii cu privire la direcţiile de intervenţie pentru ameliorarea şi/sau optimizarea demersurilor instructiv-educative.
În parcurgerea modulului se va utiliza evaluarea de tip formativ şi, la final, de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul acestui modul.
Evaluarea sumativă trebuie proiectată astfel încât să fie respectate criteriile şi indicatorii de realizare a acestora prevăzute în Standardul de Pregătire Profesională.
Se propune un test de evaluare ce vizează verificarea nivelului de realizare pentru următoarele rezultate ale învăţării, conform standardului de pregătire profesională :
Maşini electrice (clasificare, notaţii şi semne convenţionale, mărimi nominale, subansambluri constructive, domenii de utilizare) 6.2.1. Decodificarea notaţiilor şi semnelor convenţionale ale maşinilor din schemele electrice 6.2.18 . Utilizarea corectă a vocabularului de specialitate 6.3.5. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme. Testul de evaluare are în vedere conţinuturile corespunzătoare temelor din „ Maşini electrice”. TEST DE EVALUARE Timp de lucru: 50 minute Se acordă din oficiu 10 puncte SUBIECTUL I 20 puncte Scrieţi, pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre itemii numerotaţi cu cifre de la 1 la 5. Este corectă o singură variantă de răspuns. 10p În figura următoare sunt reprezentate conexiunile notate cu 1, respectiv 2, la placa de borne a unui motor asincron trifazat şi anume: 1- stea, 2- triunghi; b) 1 - stea, 2 - zig-zag; c) 1 - triunghi, 2- zig-zag; d) 1 - triunghi 2 – stea. După tipul curentului absorbit, maşinile electrice se clasifică astfel: generatoare şi convertizoare; b) maşini monofazate şi trifazate; c) maşini de curent continuu şi de curent alternativ; d) maşini sincrone şi asincrone Înfăşurarea unui transformator electric conectată la sursa de alimentare este înfăşurarea: auxiliară; b) primară; c) principală; d) secundară. Rolul rotorului maşinii de c.c. este de a: genera câmpul magnetic inductor; b) închide fluxul magnetic prin maşină; c) produce tensiunea electromotoare indusă; d) susţine armătura statorică. Rolul statorului maşinii de c.c. este de a: conduce curentul indus; b) genera câmpul magnetic inductor; c) produce tensiunea electromotoare indusă; d) proteja armătura rotorică. Transcrieţi pe foaia de răspuns, litera corespunzătoare fiecărui enunţ şi notaţi în dreptul ei litera A , dacă apreciaţi că enunţul este adevărat sau litera F, dacă apreciaţi că enunţul este fals. 10 puncte. Schimbarea sensului de rotaţie la motorul asincron monofazat nu se poate face schimbând două faze între ele. Miezurile magnetice ale transformatoarelor asigură închiderea liniilor de câmp magnetic şi sunt suport pentru înfăşurări. La pornirea directă a unui motor asincron monofazat se foloseşte un condensator, pentru a reduce curentul de pornire. Motorul sincron are turaţia egală cu turaţia de sincronism, dependentă de frecvenţa tensiunii de alimentare şi de numărul de poli. Reglarea turaţiei la motoarele asincrone se poate face prin schimbarea numărului de poli şi a frecvenţei tensiunii de alimentare. SUBIECTUL II 20 puncte Scrieţi pe foaia de răspuns, informaţia corectă care completează spaţiile libere. 10 puncte Cu cât rezistenţa corpului omenesc este mai mică, cu atât intensitatea curentului ce străbate corpul omenesc este mai …......(1)..…… Cu cât secţiunea conductorului este mai …......(2) , cu atât densitatea curentului este mai mare. Maşinile electrice rotative au două părţi constructive de bază: …......(3)..……şi …......(4). , denumite şi …......(5)..…… . În coloana A sunt enumerate elementele constructive ale maşinilor de curent continuu iar în coloana B sunt prezentate, pentru fiecare parte constructivă, rolul pe care îl are în funcţionarea maşinii, în regim de generator. Scrieţi, pe foaia de răspuns, asocierea dintre fiecare cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din coloana B. 10 puncte Elemente constructive ale maşinii de curent continuu carcasa colectorul miezul magnetic rotoric polii principali statorici Rolul funcţional în regim de generator asigură protecţia împotriva pătrunderii corpurilor solide străine culege curentul electric de pe colector şi îl transmite în circuitul exterior generează câmpul magnetic inductor suportul material prin care se închid liniile de câmp magnetic sistemul de perii transformă curentul alternativ din înfăşurarea rotorică, în curent continu transmite mişcarea de rotaţie către maşina de lucru SUBIECTUL III 50 puncte Pentru fiecare element constructiv notat în figură cu litere de la a la f , completaţi tabelul următor, specificând denumirea, rolul funcţional şi materialul din care este confecţionat. 30 puncte Element Denumire Rol funcţional Material a b c d e f În figura următoare este reprezentat un transformator monofazat de mică putere. Pentru fiecare element notat cu cifre de la 1 la 4 , completaţi tabelul alăturat figurii, specificând denumirea elementului respectiv şi materialul din care este realizat. 20p Element Denumire Material 1 2 3 4 Barem de corectare şi notare Se punctează orice modalitate de rezolvare corectă a cerinţelor. Nu se acordă fracţiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit în barem. Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10 a punctajului total obţinut pentru lucrare. SUBIECTUL I 20 puncte 10 puncte 1-a, 2-c, 3-b, 4-c, 5-b Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 2 puncte. 10 puncte 1 – F, 2 – A, 3 – F, 4 – A, 5 – A. Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 2 puncte . SUBIECTUL II 20 puncte 10 puncte (1) – mare; (2) – mică; (3) – stator; (4) – rotor; (5) – armături. Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 2 puncte . 10 puncte 1 – a; 2 – e; 3 – d, 4 – c, 5 – b. Pentru fiecare răspuns corect, se acordă câte 2 puncte . SUBIECTUL III 50 puncte 30 puncte Element Denumire Rol/roluri funcţional/(e) Material a carcasă asigură protecţia împotriva pătrunderii corpurilor solide străine, ajută la răcirea maşinii în funcţionare, suprt pentru armătura statorică oţel b înfăşurare statorică generează câmpul magnetic inductor conductor de cupru izolat c arbore transmite mişcarea şi constituie suport pentru armătura rotorică oţel d rulment (lagăr de rostogolire) permite mişcarea armăturii rotorice faţă de stator oţel e înfăşurare rotorică produce cuplul activ de mişcare aluminiu sau cupru f scut frontal asigură închiderea etanşă a carcasei oţel Se acordă 30 puncte astfel: 6 puncte pentru denumiri (câte 1 punct pentru fiecare), 18 puncte pentru rolurile funcţionale (câte 2 puncte pentru fiecare)şi 6 puncte pentru materiale (câte 1 punct pentru fiecare). Se punctează orice formulare echivalentă, corectă şi completă. Se acordă 21 puncte astfel: 6 puncte pentru denumiri (câte 1 punct pentru fiecare), 9 puncte pentru rolurile funcţionale precizate corect dar incomplet (câte 2 puncte pentru fiecare)şi 6 puncte pentru materiale (câte 1 punct pentru fiecare. 20 puncte Element Denumire Material 1 miez magnetic oţel electrotehnic 2 cacasă oţel 3 carcasă înfăşurare material electroizolant 4 înfăşurări conductor de cupru izolat Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare denumire şi câte 2 puncte pentru fiecare material. Bibliografie * * * Standardele de pregătire profesională pentru calificările din domeniul electric http://eprofu.ro/tehnic/materiale-auxiliare/ Bichir, N., Mihoc, D., Boţan, C., Hilohi, Sabina, Maşini, aparate, acţionări şi automatizări, Manual pentru clasele a XI-a şi a XI-a, licee industriale şi şcoli profesionale , Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 1996 Mareş Fl., Druţă, Iana , Maşini electrice . Manual pentru clasa a XI – a , Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. Bucureşti, 2007 http://www.gnm.ro/staticdocs/Ntic_cu_anexe.pdf http://www.mie.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patn_elaborate/ secVI/raport_mediu/faza2/vol2/anexa3.pdf MODUL IV. AUTOVEHICULE Notă introductivă Modulul „Autovehicule”, componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificarea profesională Electrician auto din domeniul de pregătire profesională Electric , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X-a, învățământ profesional. Modulul are alocat un numărul de 192 ore/an , conform planului de învăţământ, din care: 32 ore/an – laborator tehnologic 128 ore/an – instruire practică Modulul „Autovehicule” este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-ul corespunzător calificării profesionale de nivel 3 - Electrician auto , din domeniul de pregătire profesională Electric, sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării URÎ 7. DEMONTAREA SI MONTAREA COMPONENTELOR AUTOVEHICULELOR Conţinuturile învăţării Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP) Cunoștinţe Abilităţi Atitudini 7.1.1. 7.2.1. 7.2.2. 7.3.1. 7.3.2. 7.1.1. 7.2.3. 7.2.4. 7.2.5. 7.3.1. 7.3.2. Noțiuni generale despre autovehicule Parametrii principali ai autovehiculului (gabaritul, ampatamentul, ecartamentul, masa maximă autorizată, masa proprie şi masa utilă, viteza maximă constructivă, viteza economică, stabilitatea, maniabilitatea) Clasificarea autovehiculelor Compunerea generală a autovehiculului Variante de motorizare pentru autovehicule Motorizarea convențională Clasificare Principii construvtive și funcționale Motoare cu aprindere prin scânteie Motoare cu aprindere prin compresie Parametrii caracteristici Analiza comparativă a funcționării motoarelor cu ardere internă Componentele motoarelor cu ardere internă (rol, principii constructive și de funcționare) mecanismul motor instalaţia de alimentare mecanismul de distribuţie instalaţia de aprindere instalaţia de răcire - instalaţia de ungere 7.1.1. 7.2.3. 7.2.4. 7.2.5. 7.3.1. 7.3.2. 7.1.1. 7.2.3. 7.2.4. 7.2.5. 7.3.1. 7.3.2. 7.1.1. 7.2.3. 7.2.4. 7.2.5. 7.3.1. 7.3.2. 7.1.2. 7.2.6. 7.2.7. 7.2.8. 7.3.1. 7.3.2. Motorizarea electrică Sisteme electrice de propulsie pentru autovehiculele neconvenționale (clasificare, principii, scheme bloc) Componentele sistemelor de motorizare electrică pentru autovehicule (rol, principii constructive și de funcționare) mașini electrice pentru propulsia autovehiculelor; surse electrice interne (baterii de acumulatori, supracondensatori, pile de combustie) și externe (stații pentru încărcare, panouri fotovoltaice etc.); convertoare electronice de putere; unități de control. Motorizarea hibridă Sisteme hibride de propulsie pentru autovehiculele neconvenționale (clasificare, principii, scheme bloc): plug-in (reîncărcabile la o sursă electrică externă): serie, paralel, mixte non plug-in. Utilizarea frânării recuperative (regenerative) în sistemele electrice/hibride Analiza comparativă a variantelor de motorizare pentru autovehicule (performanțe, avantaje, dezavantaje) Transmisia autovehiculului Ambreiajul Cutia de viteze Reductor-distribuitorul Transmisia longitudinală (cardanică) Transmisia principală Diferenţialul Arborii planetari Transmisia finală Sistemele de conducere ale autovehiculelor Sistemul de direcție Sistemul de frânare Componentele de susținere și propulsie Cadrul și caroseria Sistemul de propulsie Suspensia autovehiculului Echipamente electrice și electronice ale autovehiculelor Structura generală a echipamentului electric Sistemul de alimentare cu energie electrică Sisteme de pornire electrică Instalația de iluminare și semnalizare exterioară (optică și acustică); sisteme de măsurare, informare și semnalizare de la bord; 6.5. Instalaţii electrice / electronice auxiliare: ștergătoare de parbriz, faruri/luneta acționate electric; sisteme de dezghețare/dezaburire a geamului; aer condiționat/ climatizare/ventilare; comanda electrică a geamurilor, sistemul electric de reglaj memorie, încălzire/poziţie scaun, sistemul de pornire oprire la distanţă 7.1.3. 7.1.4. 7.2.9. 7.2.10. 7.2.11. 7.2.12. 7.2.13. 7.2.14. 7.2.15. 7.2.16. 7.2.17. 7.2.18. 7.2.19. 7.2.20. 7.2.21. 7.2.22. 7.3.3. 7.3.4. 7.3.5. 7.3.6. 7.3.7. 7.3.8. 7.3.9. 7.3.10. 7.3.11. 7.3.12. 7.3.13. 7.3.14. 7.3.15. 7.3.16. 7.3.17. Mentenanţa autovehiculului Documentaţia tehnică utilizată la lucrările de mentenanţă (cărţi tehnice, manuale de întreţinere şi reparaţii, normative, scheme cinematice, scheme electrice, diagrame, cataloage, proceduri şi formulare interne, etc.) Principii de organizarea ergonomică a locului de muncă Cerinţe de calitate a lucrărilor de mentenanţă Mijloace de lucru utilizate la lucrările de mentenanţă ale autovehiculului (SDV-uri, truse de scule, cricuri, elevatoare) Norme de sănătatea şi securitatea muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor, de protecţie a mediului, aplicabile în cadrul lucrărilor de mentenanță ale autovehiculelor Operații de verificare a stării tehnice a autovehiculului înainte de plecarea în cursă Întreținerea zilnică și periodică a autovehiculului Reviziile tehnice ale autovehiculului Lucrări de demontare /montare /asamblare (înlocuire) a organelor de maşini şi mecanismelor din construcţia autovehiculului Lucrări de înlocuire a unor componente electrice specifice autovehiculului (scule, dispozitive și aparate de măsură) Lucrări/operaţii de reglare şi verificare a funcţionalităţii componentelor montat Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la operatorul economic): computer, videoproiector, suporturi de curs / aplicative (audio-video), softuri educaţionale, modele de fișe de lucru, formulare tip ale Carnetului de Service, manuale de întreținere și reparare, cărți tehnice, cataloage, prospecte repere, subansambluri și ansambluri, componente electronice și electrice, planșe și machete funcționale ale unor mecanisme și instalații ale autovehiculelor, scheme electrice ale instalațiilor de pe un autovehicul; SDV-uri, utilaje și echipamente necesare pentru efectuarea operațiilor de control, măsurare verificare și reparații simple ale autovehiculului (truse de scule, elevatoare, macarale, cricuri, roboți pentru pornirea motoarelor, tehnică de testare și scanare a defectelor, echipamente de diagnosticare, etc.) Sugestii metodologice Conţinuturile programei trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile elevilor cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire. Repartizarea numărul de ore alocat modulului pe fiecăre temă rămâne la latitudinea profesorului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale elevilor cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare, pe nevoile şi disponibilităţile acestora, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizării învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale. Modulul „Autovehicule” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în cabinete, în laboratoare şi în ateliere din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform specificațiilor din standardul de pregătire profesională. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare caracteristicile de învăţare ale fiecărui elev. Pentru obținerea rezultatelor învățării vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: elaborarea de referate interdisciplinare, exerciţii de documentare din diferite surse (reviste de specialitate, cataloage de produse, Internet, documentaţia tehnică furnizată de producatori, reprezentanţe sau unităţi de service auto), exerciții de demontare / montare a componentelor autovehiculului, studii de caz asupra unor soluţii constructive pentru componentele automobilului, vizionări de materiale video. Pentru obținerea rezultatelor învățării vizate de parcurgerea modulului „Autovehicule”, se recomandă următoarele activităţi practice de învăţare: Pentru laboratorul tehnologic : exerciţii de identificare, de demontare / montare, de analiză constructivă şi funcţională a componentelor, mecanismelor, sistemelor, instalaţiilor şi echipamentelor autovehiculului. studii de caz asupra principiilor constructive şi funcţionale ale unor componente auto. exerciţii de utilizare a documentaţiei tehnice și de completare a unor formulare specifice lucrărilor de mentenanță pentru autovehicule; Pentru instruirea practică : exerciții de utilizare a documentației tehnice puse la dispoziție pentru localizarea unor componente auto pentru diferite categorii și mărci de vehicule rutiere, identificarea legăturilor funcționale cu alte componente, stabilirea tipului constructiv și a principalelor caracteristici lucrări complexe de demontare / montare, verificare, curățare, reglare sau înlocuire a unor componente auto pentru diferite categorii și mărci de vehicule rutiere. În sprijinul aplicării acestor recomandări pentru obținerea rezultatelor învățării prin activități practice, propunem următoarele liste de lucrări: Lista lucrărilor de laborator tehnologic recomandate : Studiul caracteristicilor mecanice (de cuplu și putere) ale motoarelor termice și electrice pentru autovehicule Studiul semnalelor de intrare / ieșire ale convertoarelor electronice pentru autovehicule electrice /hibride Exerciții de de extragere din documentaţia tehnică pusă la dispoziție a valorilor parametrilor generali ai autovehiculului şi a parametrilor caracteristici regimurilor de funcţionare a componentelor autovehiculului Studii de caz și analize comparative ale construcției / funcționării: motoarelor cu aprindere prin scânteie și prin compresie; instalațiilor de alimentare pentru motoare cu aprindere prin scânteie și prin compresie; mecanismelor de distribuție (diferențiate după tipul motorului, poziția supapelor, modul de montare al arborelui cu came); instalațiilor de aprindere clasice și electronice; instalațiilor de ungere (diferențiate după metodele de ungere folosite); instalațiilor de răcire (diferențiate după metodele de răcire folosite); autovehicule electrice și hibride (diferențiate după arhitectura și gradul de hibridizare); sisemelor de acționare electrică pentru autovehiculele electrice și hibride; sistemelor de încărcare și stocare a energiei electrice ambreiajelor (diferențiate după modul de transmitere a momentului motor și după modul de acționare); cutiilor de viteze (diferențiate după modul de variație a raportului de transmitere și după modul de schimbare a treptelor de viteză); transmisiilor cardanice (diferențiate după legea de transmitere a mișcării, după scopul transmisiei, dupa poziția relativă a arborilor, după numărul articulațiilor cardanice, după tipul constructiv al articulațiilor cardanice etc.); transmisiilor principale (diferențiate după numărul şi după tipul angrenajelor utilizate); diferențialelor (clasificate după tipul angrenajelor, după principiul de funcționare, după locul de dispunere a diferențialului și după valoarea momentului transmis); arborilor planetari; transmisiilor finale; sistemelor de direcție; sistemelor de frânare; sistemelor de rulare; suspensiilor; instalațiilor de încărcare, stocare și distribuție a energiei electrice; sistemelor de pornire; instalațiilor de iluminare și semnalizare exterioară (optică și acustică); sistemelor de măsurare, informare și semnalizare de la bord; instalațiilor electrice auxiliare. Identificarea / localizarea, demontarea și montarea unor componente ale motoroarelor cu aprindere internă, transmisiilor, sistemelor de conducere, susținere și propulsie; sistemele electrice de acționare pentru autovehicule instalațiilor de încărcare, stocare și distribuție a energiei electrice; sistemelor de pornire; instalațiilor de iluminare și semnalizare exterioară (optică și acustică); sistemelor de măsurare, informare și semnalizare de la bord; instalațiilor electrice auxiliare. Lista lucrărilor recomandate pentru instruirea practică : Înlocuirea organelor mobile ale mecanismului motor; Înlocuirea garniturii de chiulasă; Înlocuirea completului pentru acționarea mecanismului de distribuție al motorului unui autoturism; Înlocuirea injectoarelor Înlocuirea filtrului de combustibil Înlocuirea bujiilor incandescente Înlocuirea filtrului de ulei Înlocuirea pompei de ulei la motorul unui autovehicul Înlocuirea pompei de apă din instalația de răcire Înlocuirea termostatului din instalația de răcire Înlocuirea periilor colectoare ale electromotorului de pornire Înlocuirea rotorului/bucșelor electromotorului de pornire Înlocuirea bateriilor de acumulatoare; Înlocuirea diodelor/punții redresoare de la alternator Înlocuirea releului de tensiune Înlocuirea componentelor defecte (lămpi, siguranțe, relee etc.) în instalațiile de semnalizare optică și acustică; Înlocuirea discului de fricțiune al ambreiajului unui autoturism Înlocuirea arborilor planetari la un autovehicul Înlocuirea inelului ABS de pe arborele planetar Înlocuirea rulmenților de la articulația cardanică a transmisiei longitudinale Înlocuirea pivoților punții față Înlocuirea plăcuțelor de frână, la frâna cu disc Înlocuirea saboţilor la una dintre roțile spate ale unui autoturism prevăzut cu frână tambur Înlocuirea capului de bară din structura trapezului de direcţie Înlocuirea bucșelor de amortizare de la brațul basculabil al unei roți față de autoturism Înlocuirea rulmenților la o roată spate nemotoare de autoturism Înlocuirea amortizorului telescopic de la una dintre roțile față ale unui autoturism Înlocuirea arcurilor elicoidale de la puntea spate nemotoare a unui autoturism Înlocuirea bucșelor amortizoare ale punții spate nemotoare de la un autoturism Înlocuirea filtrului de polen din instalația de climatizare Lista lucrărilor practice poate fi adaptată la condițiile specifice oferite de partenerul de practică, cu condiția ca toate rezultatele învățării specificate în standardul de pregătire profesională și vizate de acest modul să poată fi obținute. Lucrul în echipă, simularea, practica în laborator/la unități economice, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, de negociere, de luare a deciziilor, de asumare a responsabilităţii, de sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi a creativităţii elevilor. Se recomandă: transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; învățarea interactiv-creativă; îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv, de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.; folosirea unor strategii care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu mediul de afaceri în care va putea valorifica rezultatele dobândite ale învățări și își va construi o carieră; însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă. Având în vedere volumul mare de cunoștințe noi vizate de acest modul și necesitatea de a le organiza și sistematiza, recomandăm utilizarea unor metode de predare și învățare care să susțină acest demers, ca de exemplu: „Organizatorul grafic”, „Harta conceptelor”, tehnica „Lotus”, „Ciorchinele”, „Cubul”, metoda învățării reciproce, metoda „Mozaic”, metoda „piramidei” etc. Modulul „Autovehicule” poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, metode, mijloace sau resurse didactice care să faciliteze tranziția de la școală la viața activă. Vizita de studiu la agenţii economici din domeniu şi saloane auto poate oferi posibilitatea ca datele informaţional-aplicative obţinute în cadrul obiectivelor vizitate să aibă un rol instructiv, demonstrativ sau aplicativ. Recomandăm și strategiile didactice inspirate de practica industrială prin utilizarea următoarelor metode și tehnici: „Brainstorming”, „Explozia stelară”, „Pălăriile gânditoare”, „Caruselul” (Metoda Graffiti), Metoda „Multi-voting”, masa rotundă, interviul de grup, „Incidentul critic”, Phillips 6-6, tehnica 6-3-5, „Controversa creativă”, tehnica acvariului, tehnica focus – grupului, metoda Frisco, sinectica, Buzz-groups, metoda Delphi, discuţia panel etc. Aplicarea acestor metode va consolida caracterul interactiv al învățării și va contribui la formarea elevilor ca persoane active, cababile să ia decizii și să rezolve problemele vieții prin acțiune. Dezvoltarea soluțiilor moderne pentru autovehicule a fost rodul unor procese de investigare și de aplicare a celor mai bune soluții pentru problemele specifice autovehiculelor convenționale. De multe ori, ideile s-au născut prin efortul unor de echipe de cercetare-dezvoltare, membrii acesteia formulând ipoteze care apoi erau analizate și evaluate prin diverse metode O astfel de metodă este cea pe care o propunem elevilor, în cadrul unei activități organizată sub forma de discuții „pro sau contra” despre sistemele clasice și cele neconvenționale pentru motorizarea autovehiculelor: „Metoda Frisco”. Rezultate ale învățării avute în vedere sunt : Cunoștințe 7.1.1. Construcţia şi funcţionarea autovehiculului - Variante de motorizare pentru auovehicule: motorizare convenţională (motoare cu ardere internă), hibridă și electrică Abilități 7.2.5. Compararea variantelor constructive ale componentelor autovehiculelor din punct de vedere funcțional, al performanțelor, avantajelor, dezavantajelor și domenii de utilizare Atitudini Manifestarea interesului față de evoluțiile tehnologice din domeniul construcției și funcționării autovehiculului Prezentarea sintetică a metodei: Metoda Frisco are la bază interpretarea din partea participanţilor a unui rol specific, care să acopere o anumită dimensiune a personalităţii, abordând o problemă din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui să joace, fiecare, pe rând, rolul conservatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului şi rolul optimistului. Metoda a fost propusă de echipa de cercetare Four boys of Frisco (cei patru băieţi din San Francisco), iar scopul ei este de a identifica problemele complexe şi dificile şi de a le rezolva pe căi simple şi eficiente. Ea are la bază brainstorming-ul regizat şi solicită din partea elevilor/cursanţilor capacităţi empatice, spirit critic, punând accentul pe stimularea gândirii, a imaginaţiei şi a creativităţii. Etapele metodei: Etapa punerii problemei: profesorul sau elevii sesizează o situaţie-problemă sau o controversă şi o propune spre analiză. Etapa organizării colectivului: se stabilesc rolurile - conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul şi cine le joacă. Rolurile pot fi abordate individual sau, în cazul colectivelor numeroase, acelaşi rol poate fi jucat de mai multi participanţi concomitent, aceştia formând o echipă. Etapa dezbaterii colective: fiecare interpretează rolul ales şi-şi susţine punctul de vedere în acord cu acesta. Etapa sistematizării ideilor emise şi a concluzionării asupra soluţiilor găsite. În cadrul unor grupe de minim 4 elevi, se stabilesc rolurile - conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul şi cine le joacă. Rolurile pot fi abordate individual sau, în cazul colectivelor numeroase, acelaşi rol poate fi jucat de mai multi participanţi concomitent, aceştia formând o echipă. Utilizând diferite surse de informații (Internet, reviste și cărți de specialitate, filme etc.), elevii vor realiza un inventar al argumentelor pro și contra autovehiculelor clasice/neconvenționale. Fiecare grup va discuta aceste argumente din perspective diferite. Conservatorul are rolul de a aprecia meritele soluțiilor clasice de motorizare a vehiculelor, pronunțându-se pentru menținerea lor, fără a exclude însă posibilitatea unor eventuale îmbunătățiri. Exuberantul va trebui să privească către viitor și va emite idei legate de propulsia vehiculelor rutiere aparent imposibil de aplicat în practică, asigurând astfel un cadru imaginativ- creativ, inovator și stimulându-i și pe ceilalți participanți să privească astfel lucrurile. Pesimistul este cel care nu are o părere bună despre ce se discută, cenzurând ideile și soluțiile inițiale propuse. El va evidenția aspectele nefaste ale oricăror îmbunătățiri. Optimistul va trebui să „lumineze” umbra lăsată de pesimist, îmbărbătând participanții să privească lucrurile dintr-o perspectivă reală, concretă și realizabilă. El va trebui să găsească fundamentări realiste și posibilitățile de realizare a soluțiilor propuse de către exuberant, stimulând participanții să gândească pozitiv. Fiecare interpretează rolul ales şi-şi susţine punctul de vedere în acord cu acesta. Urmează ultima etapă în care sunt sistematizate ideile emise după care se ajunge la concluzionări asupra soluţiilor găsite. Conservatorul Exuberantul Optimistul Pesimistul Concluziile grupei Un alt exemplu de activitate pentru analiza comparativă a variantelor de motorizare, de data aceasta din perspectiva principiilor constructive și funcționale, este cea care solicită elevilor completarea următoarei fișe: FIȘĂ DE LUCRU În diagrama sunt prezentate principial cinci variante de motorizare pentru autovehicule: Zero emisii Convențională Hibrid non plug-in Hibrid paralel plug-in Hibrid serie plug-in Electric Identificați componentele reprezentate, analizați fluxurile de energie din sistem și explicați pe scurt principiul de funcționare. Componente Principiu Convențională Hibrid non plug-in Hibrid paralel plug-in Hibrid serie plug-in Electrică Recomandări pentru activitățile on-line Recomandăm ca activitățile de predare-învățare-evaluare desfășurate on-line să integreze o varietate de resurse educaționale care să faciliteze înțelegerea și obținerea rezultatelor învățării specificate în standardul de pregătire profesională: softuri educaționale cu principii constructive și simulari ale funcționării motoarelor, componentelor electrice/electronice/mecanice, mecanismelor, circuitelor, instalațiilor și sistemelor autovehiculului; soluțiile integrate de e-learning oferite de platforme specializate în domeniul automotive, de exemplu platforma electude; platforme cu resurse educaționale deschise, de exemplu: www.e-automobile.ro learnengineering.org/ www.wisc-online.com/learn/technical/automotive-technology tutoriale, podcasturi și alte materiale video despre construcția, funcționare și mentenanța autovehiculelor, de exemplu suita de lecții oferite de Autodoc ( autodoc24.ro - YouTube ); reviste on-line de specialitate. Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională. Evaluarea poate fi : Continuă în timpul parcurgerii modulului prin forme de verificare continuă a rezultatelor învăţării; instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice; planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp; va fi realizată pe baza unor probe care se referă la criteriile de evaluare şi la indicatorii de evaluare, corelate cu standardul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării; Finală , realizată printr-o lucrare cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare și evaluare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Propunem următoarele instrumente de evaluare continuă: fişe de observaţie, fişe de lucru, fişe de autoevaluare; teste cu itemi cu alegere multiplă, itemi alegere duală, itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi de tip întrebări structurate sau itemi de tip rezolvare de probleme. Propunem următoarele instrumente de evaluare finală: proiectul, prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport; poate fi abordat individual sau de către un grup de elevi; studiul de caz, care poate consta în descrierea unui proces sau a unei situații specifice pregătirii autovehiculului nou pentru predarea către client, mentenanței de bază a vehiculelor rutiere, comunicării cu clienții etc.; portofoliul, care oferă informaţii despre rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare , etc. În parcurgerea modulului se va utiliza evaluare de tip formativ şi la final de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezltatelor învăţării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul acestui modul. Vom exemplifica modalitățile de evaluare printr-o fișă de evaluare a abilităților și deprinderilor de gândire, pe care o recomandăm a fi utilizată în cazul metodelor de rezolvare a problemelor prin stimularea creativității, așa cum este și metoda Frisco exemplificată anterior: Abilități / Deprinderi Comentariu Evaluează Generalizează Intervine Interpretează Analizează Elaborează Abstractizează Analizează perspectivele Ia decizii Rezolva probleme Prezentăm în continuare un exemplu de instrument de evaluare , prin care se evaluează capacitatea elevilor de a interpreta date tehnice și compara performanțele dinamice ale unor motoare. Rezultatul învățării vizat de acest instrument este: 7.2.5. - Compararea variantelor constructive ale componentelor autovehiculelor din punct de vedere funcțional, al performanțelor, avantajelor, dezavantajelor și domenii de utilizare FIȘĂ DE EVALUARE Comparați caracteristicile mecanice ale celor două motoare și completați următoarele enunțuri: Motor electric Motor cu ardere internă La pornire, cuplul motorului electric are valoare .................. Motorul termic are cuplu de pornire. Cuplul dezvoltat de motorul electric la turații mici este ............................ Cuplul dezvoltat de motorul electric are valori mari pentru turații cuprinse în intervalul . rotații pe minut (rpm). Cuplul dezvoltat de motorul termic are valori mari pentru turații cuprinse în intervalul . rotații pe minut (rpm). Puterea motorului electric crește ..................., iar apoi rămâne constantă, simultan cu . cuplului. După depășirea turației de cuplu maxim, cuplul dezvoltat de motorul termic începe să ........................... accentuat, în timp ce puterea continuă să ........................ Barem de notare: Se acordă 1 punct fiecare completare corectă: (1) – maximă, (2) – nu; (3) – constant, (4) – 0-3500 rpm; (5) – 3000-4000 rpm; (6) – liniar; (7) – scadă, crească. Se acordă 1 punct din oficiu Fișa poate fi completată și on-line, de exemplu într-un formular google MOTOR ELECTRIC vs. MOTOR CU ARDERE INTERNĂ (google.com) . Un exemplu de instrument de evaluare pentru o probă complexă, practică și orală , care vizează următoarele rezultate ale învățării: Cunoștințe Mentenanţa autovehiculului Norme de sănătatea şi securitatea muncii, de prevenire şi stingere a incendiilor, de protecţie a mediului Abilități 7.2.16. Executarea unor lucrări de demontare/montare (inlocuire) a unor componente electrice specifice autovehiculelor Aplicarea normelor de sănătate și securitate în muncă Aplicarea normelor de protecția mediului Aplicarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor Atitudini 7.3.4. Asumarea responsabilității pentru calitatea lucrărilor 7.3.17. Respectarea normelor de protecţie a mediului şi de colectare selectivă și reciclare a deşeurilor Enunțul temei pentru proba practică: Verificați și înlocuiți bujiile incandescente ale motorului autovehiculului pus la dispoziție, în condiții optime de muncă și de securitate. Prezentați operațiile executate, modul de lucru și argumentați alegerea S.D.V.–urilor necesare realizării sarcinilor de lucru, precizați normele de securitate şi sănătate la locul de muncă, normele de prevenire şi stingere a incendiilor, principiile ergonomice în organizarea locului de muncă, utilizând limbajul tehnic adecvat. Sarcini de lucru: Alegerea materialelor și mijloacelor de lucru necesare pentru executarea lucrării Verificarea funcționalității bujiilor incandescente pe autovehicul Demontarea fișelor Demontarea bujiei / bujiilor defecte Montarea bujiei / bujiilor noi Montarea fișelor Verificarea calității lucrării Utilizarea echipamentului de protecție; respectarea normelor de securitate şi sănătate la locul de muncă, normelor de prevenire și stingere a incendiilor și principiilor ergonomice în organizarea locului de muncă Materiale, echipamente necesare realizării temei propuse: Autovehicul Trusa de scule, lavete Multimetru Bujii incandescente 5.Echipamente de protecție. Grilă de evaluare: Criterii de evaluare 1 Indicatori de realizare 2 Punctaj acordat Criterii de evaluare pentru proba practică 1. Primirea sarcinilor de lucru și organizarea locului de muncă Alegerea materialelor necesare executării lucrării 10 p Alegerea S.D.V.-urilor necesare executării lucrării 10 p Amenajarea ergonomică a locului de muncă 10 p 2. Realizarea sarcinii de lucru Respectarea succesiunii logice a operațiilor: verificarea funcționalității bujiilor incandescente pe autovehicul, demontarea fișelor, demontarea bujiei / bujiilor defecte, montarea bujiei / bujiilor noi, montarea fișelor. 10 p Realizarea corectă a operațiilor: verificarea funcționalității bujiilor incandescente pe autovehicul, demontarea fișelor, demontarea bujiei / bujiilor defecte, montarea bujiei / bujiilor noi, montarea fișelor. 20 p Utilizarea corespunzătoare a mijloacelor de lucru și materialelor necesare executării lucrării 10 p Verificarea calității lucrării 5 p Aplicarea reglementărilor privind S.S.M. și P.S.I. la locul de muncă. 5 p 3. Prezentarea lucrării executate Utilizarea adecvată a limbajului tehnic în comunicarea cu privire la sarcinile realizate. 5p Argumentarea alegerii SDV–urilor necesare realizării sarcinilor de lucru primite. 5p Descrierea modului de lucru, inclusiv precizarea reglementărilor privind S.S.M. și P.S.I. aplicabile în cadrul sarcinilor de lucru executate. 10p Total 100 p 1 Criteriile de evaluare sunt enunțuri asociate competențelor/rezultatelor învățării care specifică cu mai multă exactitate rezultatele elevului, prin indicarea unor standarde prin care se poate măsura nivelul de dobândire a competenței. Fiecărui criteriu i se alocă un punctaj maxim. 2 Fiecare criteriu este detaliat prin indicatori de realizare, definiți în relație cu competențele/rezultatele învățării. Fiecărui indicator i se alocă un număr de puncte. Suma punctelor indicatorilor este egală cu punctajul maxim al criteriului. Bibliografie Gheorghe Fraţilă, Mariana Fraţilă, Ştefan Samoilă – Automobile. Cunoaştere, întreţinere şi reparare , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008 Ovidiu Câmpian ş.a, – Noţiuni de bază privind cunoaşterea automobilelor , Editura Universităţii Transilvania Braşov, 2004 Alexandru-Grigore Pisoschi ş.a, – Cunoaşterea generală a autovehiculelor , Tipografia Universităţii din Craiova, 2002 Oprisa-Stanescu, P.D. Autovehicule electrice, hibride si cu pile de combustie , Editura Politehnica Timișoara, 2015 Racicovschi, V., Danciu, G., Chefneux, M., Automobile electrice si hibride , Editura Electra 2007 Marinescu, D.G., Sisteme neconventionale de propulsie si transport , Editura Universităţii din Piteşti, 2003 Roșca, R., Sisteme neconventionale de propulsie si transport , Editura Gheorghe Asachi, 2003 Ehsani M., Gao Y., Gay S. Emadi A., Modern Electric, Hybrid Electric and Fuel Cell Vehicles, Fundamentals, Theory and Design , CRC Press, 2005 Emadi A., Advanced Electric Drive Vehicles , CRC Press, 2014 Husain, I., Electric and Hybrid Vehicles: Design Fundamentals, CRC Press, 2010 Leitman, S., Brant B., Build Your Own Electric Vehicle , McGraw Hill Education Europe, 2013 Warner, M., The Electric Vehicle Conversion Handbook , Penguin Putnam Inc, 2011 *** – Norme interne de service auto, cărţi tehnice ale automobilelor, cataloage de componente Link-uri utile: www.e-automobile.ro learnengineering.org/ autodoc24.ro - YouTube www.wisc-online.com/learn/technical/automotive-technology MINISTERUL EDUCAŢIEI CENTRUL NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC Anexa nr. 3 la OME nr. 3161 din 18.02.2022 CURRICULUM pentru clasa a X-a ÎNVĂȚĂMÂNT PROFESIONAL Domeniul de pregătire profesională: MECANICĂ 2022 GRUPUL DE LUCRU: Ing. Nicoleta ANASTASIU profesor, grad I, Colegiul Tehnic ,,Radu Negru”, Galaţi Ing. Daniela Gabriela BURDUŞEL Ing. Carmen Felicia Olivia CALINESCU profesor, grad I, Colegiul Tehnic Mecanic ,,Griviţa”, Bucureşti profesor, grad I, Colegiul Tehnic de Aeronautică ,,Henri Coandă”, Bucureşti Ing. Diana GHERGU profesor, grad I, Colegiul Tehnic Energetic Bucureşti Ing. Camelia Carmen GHEŢU profesor, grad I, Colegiul Tehnic ”Mircea cel Bătrân”, București Ing. Anca GORDIN STOICA Profesor, grad I, Colegiul UCECOM, Spiru Haret, Bucureşti Ing. Melania FILIP profesor dr., grad I, Colegiul Tehnic ,,Mircea Cristea”, Braşov Ing. Maria IONICĂ profesor, grad I, Liceul Tehnologic ASTRA Piteşti Ing.Carmen MĂRGINEAN profesor, gradul I, Liceul Tehnologic ,,Constantin Brâncoveanu”, Brăila Ing. Jeaneta Steluţa MAIDANIUC profesor,Grad I, Colegiul Tehnic ,,Latcu Vodă”, Siret Ing.Valentina MIHAILOV profesor, grad didactic I, Colegiul Tehnic Energetic Bucuresti Ing. Carmen PETROIU profesor, grad I, Liceul Tehnologic ,,Constantin Brâncoveanu”, Târgovişte Ing. Mona Aliss RUDNIC Profesor, grad I, Colegiul Tehnic ”Dinicu Golescu”, București Ing. Maria SALAI profesor, grad I, Colegiul Tehnic Reşiţa Ing. Elena SANDU profesor, grad I, Liceul de Transporturi Ploieşti Ing. Gheorghe BARBU profesor, gradul I, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Craiova Ing. Georgeta BĂRBĂLAU Profesor inginer, gradul I, Colegiul Tehnic „D. Leonida”, Bucureşti Ing. Nicoleta GAIDOŞ profesor inginer, grad didactic I, Colegiul Tehnic „Mircea cel Bătrân”, Bucureşti Ing. Alina MELNIC profesor inginer gradul I, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Timişoara Ing. Angela OSAIN profesor, gradul I, Liceul Tehnologic de Transporturi Auto, Timişoara Coordonare CNDIPT: CECILIA LUIZA CRĂCIUN – Inspector de specialitate curriculum CARMEN RĂILEANU – Inspector de specialitate curriculum NOTĂ DE PREZENTARE Acest curriculum se aplică pentru calificarea OPERATOR MONTATOR SUBANSAMBLE corespunzătoare domeniului de pregătire profesională Mecanică: Curriculumul a fost elaborat pe baza standardului de pregătire profesională (SPP) aferent calificării sus menționate. Nivelul de calificare conform Cadrului Național al Calificărilor – 3 Corelarea dintre unitățile de rezultate ale învățării și module: Unitatea de rezultate ale învăţării – tehnice generale (URI) Denumire modul URÎ 4. Măsurarea mărimilor tehnice specifice proceselor industriale MODUL I. Măsurări tehnice URÎ 5. Realizarea desenului tehnic pentru organe de maşini MODUL II. Reprezentarea organelor de mașini URÎ 6. Realizarea asamblărilor mecanice MODUL III. Asamblări mecanice PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT Clasa a X-a Învățământ profesional Aria curriculară Tehnologii Domeniul de pregătire profesională: MECANICĂ Cultură de specialitate și pregătire practică Modul I. Măsurări tehnice Total ore/an: 224 din care: Laborator tehnologic 64 Instruire practică 128 Modul II. Reprezentarea organelor de mașini Total ore/ an : 128 din care: Laborator tehnologic 64 Instruire practică - Modul III. Asamblări mecanice Total ore/an: 320 din care: Laborator tehnologic - Instruire practică 256 Total ore/an = 21 ore/săpt. x 32 săptămâni = 672 ore/an Stagiu de pregătire practică – Curriculum în dezvoltare locală Modul IV.* _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ &#160; _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ &#160; _ _ _ _ _ _ _ _ _ Total ore/an: 270 Total ore/an = 9 săptămâni x 5 zile x 6 ore/zi = 270 ore/an TOTAL GENERAL: 942 ore/an Notă: Pregătirea practică și stagiul de pregătire practică pot fi organizate atât la operatorul economic/instituția publică parteneră cât și în unitatea de învățământ, în funcție de condițiile locale. * Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ în parteneriat cu operatorul economic/instituția publică parteneră, cu avizul inspectoratului şcolar. MODULUL I. MĂSURĂRI TEHNICE Notă introductivă Modulul „Măsurări tehnice”, componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Mecanică , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X-a, învățământ profesional. Modulul are alocat un număr de 224 ore/an , conform planului de învăţământ, din care: 64 ore/an – laborator tehnologic 128 ore/an – instruire practică Modulul „Măsurări tehnice” este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Mecanică , sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. Structură modul Corelarea dintre rezultatele învățării din SPP și conținuturile învățării URÎ 4. MĂSURAREA MĂRIMILOR TEHNICE SPECIFICE PROCESELOR INDUSTRIALE Conţinuturile învăţării Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP) Cunoștinţe Abilităţi Atitudini 4.1.1. 4.2.1. 4.2.2. 4.2.3. 4.2.4. 4.2.5. 4.2.22 4.3.1. 4.1.3. 4.2.15 4.2.16 4.2.17 4.2.18 4.2.19 4.2.20 4.2.21 4.2.22 4.2.23 4.3.1. 4.3.2. 4.3.3. 4.3.4. 4.3.5. 4.3.6. 4.3.7. 4.3.8. Noțiuni fundamentale din teoria măsurătorilor Mărimi fizice Unităţi de măsură Sistemul Internaţional de Unităţi de măsură Multiplii şi submultiplii Procesul de măsurare şi componentele sale Procesul de măsurare Componentele procesului de măsurare: mijloace de măsurare (clasificare, caracteristici), metode de măsurare, alegerea metodelor şi a mijloacelor de măsurare. Erori de măsurare - tipuri, cauze, relaţii matematice de determinare. Precizia prelucrării şi a asamblării pieselor Precizia dimensională Dimensiuni, abateri, toleranțe Asamblarea alezajelor cu arborii. Ajustaje Precizia formei geometrice a suprafețelor Precizia poziției suprafețelor Rugozitatea suprafețelor 4.1.2. 4.2.6. 4.2.7. 4.2.8. 4.2.9. 4.2.10. 4.2.11. 4.2.12. 4.2.13. 4.2.14. 4.2.22 4.2.23 4.3.1. 4.3.2. 4.3.3. 4.3.4. 4.3.5. 4.3.6. 4.3.7. 4.3.8. componente; metode de măsurare); Mijloace de măsurare şi control utilizate pentru realizarea pieselor conform documentaţiei tehnice (principii de funcţionare şi caracteristici tehnice) Măsurarea şi controlul dimensiunilor liniare (definiţie; unităţi de măsură; mijloace de măsurare şi control: măsuri terminale, șublere, micrometre, comparatoare mecanice- comparatoare cu cadran, comparatoare de interior, minimetre, ortoteste, pasametre, aparate cu amplificare optică - optimetru, microscoape de atelier, microscoape universale; metode de măsurare) Măsurarea şi controlul unghiurilor (noţiunea de unghi, unităţi de măsură, mijloace de măsurare şi control a unghiurilor - clasificare, descriere, principiul de funcţionare, părţi componente; metode de măsurare) Măsurarea şi controlul suprafeţelor (noţiunea de suprafaţă, unităţi de măsură, mijloace de măsurare şi control a suprafeţelor - clasificare, descriere, principiul de funcţionare, părţi componente; metode de măsurare) Măsurarea mărimilor mecanice: Măsurarea forţelor (noţiunea de forţă, unităţi de măsură, mijloace de măsurare şi control a forţelor - clasificare, descriere, principiul de funcţionare, părţi componente; metode de măsurare); Măsurarea maselor (noţiunea de masă, unităţi de măsură, mijloace de măsurare şi control a maselor - clasificare, descriere, principiul de funcţionare, părţi componente; metode de măsurare ); Măsurarea presiunilor (noţiunea de presiune, unităţi de măsură, mijloace de măsurare şi control a presiunilor- clasificare, descriere, principiul de funcţionare, părţi componente; metode de măsurare); Măsurarea mărimilor cinematice: Măsurarea vitezei (noţiunea de viteză liniară şi unghiulară, unităţi de măsură, mijloace de măsurare şi control a vitezei - clasificare, descriere, principiul de funcţionare, părţi componente; metode de măsurare); Măsurarea turaţiei (noţiunea de turaţie, unităţi de măsură, mijloace de măsurare şi control a turaţiei - clasificare, descriere, principiul de funcţionare, părţi componente; metode de măsurare); Măsurarea acceleraţiei (noţiunea de acceleraţie, unităţi de măsură, mijloace de măsurare şi control a acceleraţiei - clasificare, descriere, principiul de funcţionare, părţi componente; metode de măsurare); Măsurarea debitului (noţiunea de debit, unităţi de măsură, mijloace de măsurare şi control a debitului - clasificare, descriere, principiul de funcţionare, părţi componente; metode de măsurare); Măsurarea temperaturii (scări de temperatură, unităţi de măsură, mijloace de măsurare şi control a temperaturii - clasificare, descriere, principiul de funcţionare, părţi Măsurarea şi controlul filetelor: Elementele filetelor Metode de verificare a filetelor Calibre filetate Măsurarea şi controlul diametrului mediu la arborii filetaţi cu: micrometru de filete, prin metoda celor trei sârme, cu microscopul universal Măsurarea şi controlul pasului cu ajutorul microscopului de atelier, al pasametrelor Dispozitive cu comparator pentru verificarea alezajelor filetate Măsurarea şi controlul roţilor dinţate Metode de verificare a roţilor dinţate Măsurarea şi controlul roţilor dinţate cilindrice: micrometrul de roţi dinţate, şublerul de roţi dinţate, şabloane de roţi dinţate. Mijloace de măsurat şi verificat mărimi electrice A parate analogice pentru măsurarea mărimilor electrice (principiul general de functionare, schema bloc, tipuri constructive, simboluri folosite pentru marcare, caracteristici tehnice și metrologice, domenii de măsurare ); Aparate digitale pentru măsurarea mărimilor electrice (principiul general de funcţionare, schema bloc, tipuri constructive, simboluri folosite pentru marcare, caracteristici tehnice și metrologice, domenii de măsurare ); Multimetre analogice şi numerice; Măsurarea intensităţii curentului electric: unităţi de măsură, metode de măsurare directe şi indirecte, aparate pentru măsurarea intensităţii: ampermetre de curent continuu, ampermetre de curent alternativ, multimetre analogice sau digitale, montarea ampermetrelor în circuit, extinderea domeniului de măsurare la ampermetre. Măsurarea tensiunii electrice: unităţi de măsură, metode de măsurare, aparate pentru măsurarea tensiunii: voltmetre de tensiune continuă, voltmetre de tensiune alternativă, multimetre analogice sau digitale, montarea voltmetrelor în circuit, extinderea domeniului de măsurare la voltmetre. Măsurarea rezistenţei electrice: unităţi de măsură, metode de măsurare: directă, indirectă, de comparaţie, aparate pentru măsurarea rezistenţei: ohmetre analogice sau digitale, megaohmetre, multimetre analogice și digitale. Măsurarea puterii electrice: unităţi de măsură, metode de măsurare, aparate pentru măsurarea puterii electrice: wattmetre electrodinamice, wattmetre de inducție. Măsurarea energiei active: unităţi de măsură, metode de măsurare, aparate pentru măsurarea energiei: contoare de energie electrică. Norme de SSM, de protecţia mediului şi PSI specifice operaţiilor de măsurare şi control utilizate pentru realizarea pieselor conform documentaţiei tehnice Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la operatorul economic): instrumente şi AMC-uri folosite pentru măsurarea parametrilor specifici ai maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor: şubler, micrometru, comparator cu cadran, comparator de interior, comparator pentru verificarea circularităţii alezajelor, ortotest, pasametru, cale plan paralele, calibre, lere, cale unghiulare, echere, raportor universal, planimetru polar, termometre de sticlă cu lichid, termomanometre, termometre cu rezistenţă, termometre cu termoelemente, pirometre optice, pirometre de radiaţie totală, manometre cu elemente elastice, traductoare de presiune, dinamometre cu elemente elastice, dinamometre hidraulice, dinamometre pneumatice, traductoare de forţă, tahometre, vitezometre, calibre filetate, micrometru pentru filete, microscopul universal, micrometrul optic de roţi dinţate, sublerul de roţi dinţate, ampermetre, voltmetre, ohmetre, wattmetre, contor electric; mijloace didactice: videoproiector, calculator, soft-uri educaţionale, manuale, auxiliare curriculare, suport de curs, fişe de lucru, fişe de documentare, fişe ajutătoate, planşe didactice, reviste de specialitate, documentaţie tehnică (desene de execuţie, fişe tehnologice, cărţi tehnice, dicţionare de termeni tehnici, normative specifice, fişe individuale de instructaj de SSM şi PSI, standarde tehnice, standarde de calitate) etc. documente specifice legate de întreţinerea, manipularea și depozitarea AMC-urilor. planşe, machete, materiale video cu AMC-uri folosite pentru măsurarea parametrilor specifici ai maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor; materiale: seturi de piese mecanice, planşe, machete. Sugestii metodologice Conţinuturile modulului ,,Măsurări tehnice” trebuie să fie abordate într-o manieră integrată, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul ,,Măsurări tehnice” are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform listei minime de resurse materiale menţionate mai sus. Pregătirea practică, desfășurată în cabinete/laboratoare tehnologice/ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic are importanţă deosebită în dobândirea rezultatelor învăţării prevăzute în Standardul de pregătire profesională al calificării. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev, inclusiv adaptarea la elevii cu CES. Aceste activități de învățare vizează: aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica muncii cu fişe) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, metoda Phillips 6 – 6, metoda 6/3/5, metoda expertului, metoda cubului, metoda mozaicului, discuţia Panel, metoda cvintetului, explozia stelară, metoda ciorchinelui, etc; folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgerea la modele concrete cum ar fi modelul experimental, activităţile de documentare, modelarea, observaţia/ investigaţia dirijată etc.; însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual, investigaţia ştiinţifică, studiul de caz, metoda referatului, metoda proiectului etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă (utilizarea surselor de informare: ex. biblioteci, internet, bibliotecă virtuală). Pentru atingerea rezultatelor învăţării pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: elaborarea de referate interdisciplinare; activităţi de documentare; vizionări de materiale video (filme didactice, documentare video, cd/ dvd – uri); problematizarea; învăţarea prin descoperire; activităţi practice; studii de caz; elaborarea de proiecte; activităţi bazate pe comunicare şi relaţionare; activităţi de lucru în grup/ în echipă. Un exemplu de metodă didactică ce poate fi folosită în activităţile de învăţare este metoda JIGSAW (MOZAICUL) . Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau “metoda grupurilor interdependente” (A. Neculau, 1998), este o strategie bazată pe învăţarea în echipă (team-learning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi. Structurile cooperative de tip mozaic presupun formarea unor grupuri cooperative, în cadrul cărora fiecare membru al grupului devine expert în anumite probleme specifice materialului propus spre învățare. Principiul metodei grupuri cooperative (distribuirea materialelor); grupuri expert (învățare și pregătire); grupuri cooperative (predare și verificare). Schema specifică : Etapele metodei Formarea grupurilor cooperative și distribuirea materialelor de lucru Profesorul împarte tema de studiu în 4 subteme Elevii sunt impărțiți în grupuri cooperative de câte 4-5 elevi, în funcție de numărul de subteme. Grupurile cooperative pot fi constituite prin diferite metode: profesorul s olicită elevilor să alegă un număr de la 1 la 4 (sau 5 în funcție de numărul de subteme) sau să își aleagă fiecare o culoare/ sau un ale simbol distinctiv, după care, distribuie fiecărui elev materialul ce conține detalierea subtemei corespunzătoare numărului/culorii/simbolului său. Fiecare membru al unui grup cooperativ primește o subtemă pe care trebuie să o studieze din punctul de vedere propriu. Formarea grupurilor de experți și pregătirea prezentărilor Elevii care au același număr/culoare/simbol respectiv aceeași subtemă de abordat, se vor constitui în grupuri de experți (numărul grupurilor de experți va fi același cu numărul de subteme stabilite). Membrii grupului cooperativ devin experți pe acea subtemă pe care o studiază/analizează/prezintă. Fiecare grup de experți ia cunoștință și se focalizează doar pe subtema care i-a fost atribuită de către profesor. În timpul în care membrii unuia dintre grupurile de experți desfășoară un astfel de proces, membrii celorlalte grupuri de experți se află într-un proces similar, doar că ei trebuie să devină experți pe o altă subtemă. Grupul de ”experți” 1 Grupul de ”experți” 2 Grupul de ”experți” 3 Grupul de ”experți” 4 subtema 1 subtema 2 subtema 3 subtema 4 Realizarea prezentărilor (predarea) și verificarea rezultatelor învățării După ce fiecare grupă de experți își realizează sarcinile, sub îndrumarea profesorului, se refac grupurile cooperative. În această etapă, fiecare elev este ”expert” în câte o subtemă, pe care o va prezenta, ”preda” întregului grup; modalitatea de transmitere trebuie să fie concisă, stimulativă, atractivă. Este foarte important ca profesorul să monitorizeze predarea, pentru a fi sigur că informaţia se transmite corect şi că poate servi ca punct de plecare pentru diverse întrebări; stimulează cooperarea, asigură implicarea, participarea tuturor membrilor Grup cooperativ 1 Grup cooperativ 2 Grup cooperativ 3 Grup cooperativ 4 lui, experți în diferite probleme. Fiecare membru al grupului cooperativ are sarcina de a reține cunoștințele pe care le transmit colegii Evaluarea complexitatea temei), profesorul solicită elevilor să demonstreze ceea ce au învățat. Evaluarea se poate realiza printr-un test, prin răspunsuri orale la întrebările adresate de profesor, printr-o prezentare a materialului predat de colegi, prin elaborarea unui eseu etc. La sfârșitul activității (care se poate derula pe parcursul unei ore sau mai multe în funcție de EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII – METODA JIGSAW (MOZAICUL) Tema: Comparatorul cu cadran REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII VIZATE CUNOȘTINȚE - - - - - 4.1.2. Mijloace de măsurare şi control utilizate pentru realizarea pieselor conform documentaţiei tehnice (principii de funcţionare şi caracteristici tehnice): - Mijloace de măsurare şi control pentru lungimi; ABILITĂȚI Selectarea mijloacelor de măsurare şi control specifice pentru lungimi Utilizarea mijloacelor de măsurare şi control pentru lungimi Corelarea aparatului de măsură cu mărimea de măsurat și cu domeniul de variaţie al mărimii de măsurat; 4.2.10. Efectuarea reglajelor iniţiale ale aparatelor de masură în funcţie de natura mărimii măsurate şi de domeniul de variaţie al acesteia; 4.2.22. Utilizarea corectă a vocabularului comun şi a celui de specialitate. ATITUDINI Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă ; Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme. Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilităţii pentru sarcina de lucru primită; Formarea grupurilor cooperative și distribuirea materialelor de lucru Pregătirea, de către profesor, a materialului de studiu pentru tema Comparatorul cu cadran Profesorul realizează o fișă-expert în care trece cele 4 subteme propuse, fişă care va fi oferită fiecărei echipe pentru studiu. Cele 4 subteme propuse sunt: Părți componente ale comparatorului cu cadran Principiul de funcționare Măsurarea sau verificarea cu comparatorul cu cadran Citirea comparatorului Elevii sunt impărțiți în grupuri cooperative de câte 4, fiecărui membru al unui grup cooperativ fiindu-i repartizată una din subtemele de mai sus pe care trebuie să o studieze. Formarea grupurilor de experți și pregătirea prezentărilor Membrii grupului cooperativ devin experți pe subtema care le-a fost repartizată (sau și-au ales-o), pe care urmează să o studieze/analizeze/prezinte. Fiecare grup de experți se focalizează pe subtema de studiat. În cadrul grupului experții conlucrează pentru înțelegerea tuturor aspectelor subtemei, participă activ, se implică în realizarea sarcinilor de învățare. Realizarea prezentărilor (predarea) și verificarea rezultatelor învățării După ce fiecare grupă de experți își realizează sarcinile sub îndrumarea profesorului, se refac grupurile cooperative. Fiecare elev din grup, ”expert” în câte o subtemă, o va prezenta, ”preda” întregului grup. Evaluarea Profesorul va adresa întrebări și va antrena elevii să răspundă. Profesorul va solicita elevilor realizarea unui eseu structurat cu tema ”Comparatorul cu cadran” precizând structura de idei a eseului. Profesorul poate evalua, pe baza unei Fise de observare atitudinea elevilor pe parcursul derulării activității conform unei Scale de clasificare FIŞĂ DE OBSERVARE A ATITUDINII ELEVULUI Criteriul de observare Calificativ FB B S Ns 1. Respectarea procedurilor de lucru 2. Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă 3. Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme; 4. Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilităţii pentru sarcina de lucru primită 5. Atitudinea faţă de colegi şi cadrul didactic Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii au atins rezultatele învăţării şi şi-au format competenţele stabilite în standardele de pregătire profesională. Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi: Continuă: Instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul temei, de modalitatea de evaluare – probe orale, scrise, practice – de stilurile de învăţare ale elevilor. Planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se aglomerarea mai multor evaluări în aceeaşi perioadă de timp. Va fi realizată de către profesor pe baza unor probe care se referă explicit la cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile specificate în standardul de pregătire profesională. Finală: Realizată printr-o probă cu caracter integrator la sfârşitul procesului de predare/ învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare continuă : fişe de observaţie; fişe de lucru; fişe de documentare; fişe de autoevaluare/ interevaluare; eseul; referatul ştiinţific; proiectul; activităţi practice; teste docimologice; lucrări de laborator/ practice. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare finală : proba practică; proiectul; studiul de caz; portofoliul; testele sumative; Se recomandă ca în parcurgerea modulului să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ cât și de tip sumativ pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul modulului. Un exemplu de instrument de evaluare este proba practică. PROBĂ PRACTICĂ Tema probei practice: Măsurarea cu șublerul Efectuați măsurarea piesei cilindrice date, înscrieți valorile obținute pe desenul de execuție și completați tabelul de valori. Dimensiuni de măsurat Precizia măsurării Valoare obţinută Mijloc de măsurare utilizat Concluzii D1 0,1 D2 0,1 D3 0,1 D4 0.02 D5 0,02 L1 0,1 L2 0,1 L3 0,1 L4 0,05 L5 0,1 Sarcini de lucru: Citirea desenului de execuție și identificarea cotelor care trebuie măsurate Selectarea mijloacelor de măsurare necesare Realizarea măsurării cotelor D1, D2, D3, D4, D5, L1, L2, L3, L4, L5 cu precizia cerută &#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160;&#160; Completarea tabelului de valori Respectarea normelor de sănătate și securitate în muncă Argumentarea alegerii mijloacelor de măsurare necesare executării măsurării piesei utilizând termenii de specialitate Timp de lucru 30 minute. Notă: Pentru derularea activității profesorul va pune la dispoziția elevilor un număr corespunzător de piese, desene de execuție și mijloace de măsurare. GRILĂ DE EVALUARE Criterii de evaluare Indicatori de evaluare Punctaj 1. Primirea şi planificarea sarcinii de lucru 1.1. Citirea desenului de execuție al piesei 10 puncte 1.2. Identificarea cotelor care trebuie măsurate 10 puncte 1.3. Selectarea mijloacelor de măsurare necesare 5 puncte 2. Realizarea sarcinii de lucru 2.1. Executarea operațiilor de măsurare a cotelor solicitate 30 puncte 2.2. Completarea tabelului de valori 20 puncte 2.3. Respectarea normelor de sănătate și securitate în muncă 5 puncte 3. Prezentarea sarcinii de lucru 3.1. Argumentarea alegerii mijloacelor de măsură necesare executării măsurării piesei 10 puncte 3.2. Utilizarea vocabularului de specialitate în prezentarea sarcinii de lucru 10 puncte FIȘĂ DE OBSERVARE A ATITUDINII ELEVULUI Criteriul de observare DA NU 1. A realizat sarcina de lucru în totalitate 2. A lucrat în mod independent 3. A cerut explicații suplimentare sau ajutor profesorului 4. A înlăturat nesiguran ጔ a în alegerea mijloacelor de măsurare 5. S-a adaptat condi ጔ iilor de lucru din laborator 6. A demonstrat deprinderi tehnice: - viteză de lucru - siguranța în mânuirea mijloacelor de măsurare Bibliografie Tănăsescu Mariana, Gheorghiu Tatiana - Măsurări tehnice, Editura ARAMIS, 2005; Dodoc P. – Metrologie generală, E.D.P. Bucureşti, 1979; Conf. univ. dr. Cristian Păun , ”Metode de predare/învățare bazate pe stimularea creativității”; Ioan Cerghit – ”Metode de învățământ”, Editura Polirom, 2006. Oprea Crenguţa- Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, 2009 MODUL II. REPREZENTAREA ORGANELOR DE MAȘINI Notă introductivă Modulul „Reprezentarea organelor de maşini”, componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Mecanică , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică aferente clasei a X-a, învățământ profesional. Modulul are alocat un numărul de 128 ore/an , conform planului de învăţământ, din care: 64 ore/an – laborator tehnologic Modulul „Reprezentarea organelor de maşini” este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Mecanică, sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. Structură modul Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării URÎ 5 – REALIZAREA DESENULUI TEHNIC PENTRU ORGANE DE MAȘINI Conţinuturile învăţării Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP) Cunoștinţe Abilităţi Atitudini 5.1.1. 5.2.1. 5.3.1. 5.3.2 . 5.3.3 . 5.3.4 . 5.3.5 . 5.3.6. 5.3.7 . 5.3.8. 5.1.2. 5.2.2. 5.2.3 . 5.1.3 . 5.2.4 . 3. Notarea tratamentului termic 5.1.4. 5.2.5. 5.2.6. 4. Precizarea regulilor de reprezentare la scară a pieselor Starea suprafeţelor (rugozitatea) pieselor tehnice Notarea stării suprafeţelor: Indicaţii generale privind alegerea şi prescrierea rugozităţii; Simboluri pentru notarea stării suprafeţei. Înscrierea datelor privind starea suprafeţelor: Indicarea parametrilor de profil; Indicarea altor date privind starea suprafeţei. Reguli de înscriere pe desen a datelor privind starea suprafeţelor. Reprezentarea, cotarea şi notarea filetelor şi flanşelor Reprezentarea şi cotarea filetelor: Elementele caracteristice ale filetelor; Reprezentarea filetelor; Cotarea filetelor; Notarea filetelor. Reprezentarea şi cotarea flanşelor: 2.2.1.Flanşa cilindrică; Flanşa pătrată: Flanşa triunghiulară; Flanşă ovală. 5.2.7. 5.2.8. 5.2.9 . 5.1.5. 5.2.10. 5.2.11. 5.2.12. 5.2.13. 5.1.6. 5.2.14. 5.2.15. 5.2.16. 5.2.17. 5.2.18. 5.2.19. 5.2.20. Scări numerice de reprezentare utilizate în desenul tehnic; Fazele alcătuirii desenului la scară: Alegerea scării ; Determinarea formatului; Desenarea proiecţiilor. Exerciţii de întocmire a desenului la scară. Reprezentarea şi cotarea organelor de asamblare şi a asamblărilor folosite în construcţia de maşini Reprezentarea asamblărilor nituite: Reprezentarea şi cotarea principalelor tipuri de nituri; Reprezentarea asamblărilor nituite. 5 . 2.Reprezentarea asamblărilor sudate: Reprezentarea îmbinărilor sudate; Metoda de reprezentare simplificată a îmbinărilor sudate; Reguli de întocmire a desenelor pentru piesele sudate. Reprezentarea asamblărilor filetate: Reprezentarea, notarea şi cotarea principalelor elemente folosite la asamblările filetate; Reprezentarea obişnuită a asamblărilor cu piese filetate; Reprezentarea simplificată şi prin simboluri a asamblărilor prin şuruburi. Reprezentarea asamblărilor prin pene: Reprezentarea şi cotarea penelor longitudinale; Reprezentarea asamblărilor cu pene longitudinale; Reprezentarea şi cotarea penelor transversale; Reprezentarea asamblărilor cu pene transversale. Reprezentarea asamblărilor cu elemente elastice: Reprezentarea arcurilor; Desenul de execuţie al arcurilor elicoidale; Reprezentarea asamblărilor cu arcuri elicoidale. Reprezentarea şi cotarea organelor de transmitere a mişcării de rotaţie şi a puterii mecanice Reprezentarea şi cotarea arborilor şi axelor: Reprezentarea şi cotarea arborilor; Reprezentarea și cotarea axelor (osiilor); Reprezentarea asamblărilor prin caneluri (arbori şi butuci canelaţi): Reguli de reprezentare şi cotare a arborilor şi butucilor canelaţi; Reprezentarea asamblărilor de arbori şi butuci canelaţi. Reprezentarea lagărelor: Reprezentarea şi cotarea lagărelor cu alunecare; Reprezentarea şi cotarea lagărelor cu rostogolire; Elemente şi dispozitive de ungere; Elementeşi dispozitive de etanşare. Reprezentarea roţilor dinţate şi roţilor pentru curea, cablu şi lanţ: Elemente fundamentale ale roţilor dinţate; Reguli generale de reprezentare a roţilor dinţate; Reprezentarea şi cotarea roţilor dinţate cilindrice; Reprezentarea şi cotarea roţilor dinţate conice; Reprezentarea roţii melcate şi a şurubului melc; Reprezentarea roţilor de transmisie cu elemente flexibile. Reprezentarea angrenajelor: Reprezentarea angrenajelor cilindrice; Reprezentarea angrenajelor conice şi melcate; Reprezentarea convenţională a angrenajelor. Reprezentarea transmisiilor prin elemente flexibile: Transmisie prin curele plate; Transmisie prin curele trapezoidale; Transmisie prin cablu; Transmisie prin lanţ cu eclise. Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la operatorul economic): Instrumente şi materiale specifice reprezentării organelor de asamblare : planşetă, riglă gradată, echere, compasuri, florare, creioane, gumă de şters, hârtie de desen; Seturi de corpuri geometrice, piese Organe de maşini și diferite asamblări ale acestora; Suport de curs, fişe de lucru, fişe de documentare, planşe didactice, reviste de specialitate Videoproiector, calculator, soft-uri educaţionale, prezentări PowerPoint. Sugestii metodologice Conţinuturile programei modulului ,, Reprezentarea organelor de maşini” trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire. Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Modulul ,, Reprezentarea organelor de maşini” are o structură elastică, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Orele se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate din unitatea de învăţământ sau de la agentul economic, dotate conform recomandărilor precizate în unităţile de rezultate ale învăţării, menţionate mai sus. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev. Acestea vizează următoarele aspecte: aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevilor, pe exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, pe transformarea elevului în coparticipant la propria instruire şi educaţie; îmbinarea şi o alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea după diverse surse de informare, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea programată, experimentul şi lucrul individual) cu activităţile ce solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei, etc.; folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete; însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre învăţare continuă. Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea cunoştinţelor, abilităţilor şi aptitudinilor/competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi folosite următoarele medode de predare-învăţare: metode de comunicare orală: expozitive, interogative (conversative sau dialogate), discuţiile şi dezbaterile, problematizarea; metode de comunicare bazate pe limbajul intern (reflecţia personală); metode de comunicare scrisă (tehnica lecturii); metode de explorare a realităţii: metode de explorare nemijlocită (directă) a realităţii: observarea sistematică şi independentă; experimentul; învăţarea prin cercetarea documentelor şi vestigiilor istorice; metode de explorare mijlocită (indirectă) a realităţii: metode demonstrative; metode de modelare; metode bazate pe acţiune (operaţionale sau practice): metode bazate pe acţiune reală/autentică): exerciţul; studiul de caz; proiectul sau tema de cercetare; lucrările practice; metode de simulare (bazate pe acţiune fictivă): metoda jocurilor, metoda dramatizărilor; învăţarea pe simulatoare. metode care stimulează creativitatea: brainstorming, jocul didactic, explozia stelara, metoda pălăriilor gânditoare, caruselul, multi-voting, metoda poramidei, masa rotunda, interviul de grup, studiul de caz, incidentul critic, Phillips 4/4, tehnica 4/3/5, controversa creativă, tehnica acvariului, tehnica focus-grup, ”Patru colţuri”, metoda Frisco, “Sinectica”, ”Buzz-groups” , metoda ”Delphi”. METODA ”MATRICEA CONCEPTUALĂ” Matricea conceptuală se foloseşte pentru a reprezenta conţinutul unui termen necunoscut. Structura unei astfel de matrici poate include: cuvântul, explicaţia înțelesului acelui cuvânt, un exerciţiu de utilizare corectă a semnificaţiei noului cuvânt într-un context şi un desen care să ilustreze sensul cuvântului nou învăţat. CUVÂNTUL EXERCIŢIU DE UTILIZARE CORECTĂ A SEMNIFICAŢIEI NOULUI CUVÂNT ÎNTR-UN CONTEXT EXPLICAŢIA ÎNTELESULUI CUVÂNTULUI DESEN CARE SĂ ILUSTREZE SENSUL CUVÂNTULUI NOU ÎNVĂŢAT EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII – METODA ”MATRICEA CONCEPTUALĂ” Tema: . REPREZENTAREA ŞI COTAREA PRINCIPALELOR TIPURI DE NITURI REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII VIZATE CUNOȘTINȚE 5.1.5. Reprezentarea şi cotarea organelor de asamblare şi a asamblărilor folosite în realizarea ansamblurilor (nituri şi asamblările nituite, asamblări sudate, asamblări filetate, pene şi asamblările prin pene, asamblările cu elemente elastice) ABILITĂȚI 5.2.10. Utilizarea regulilor de reprezentare şi cotare a niturilor şi a asamblărilor nituite pentru întocmirea desenului la scară ATITUDINI 5.3.7 .Asumarea iniţiativei în rezolvarea unor probleme 5.3.8. Asumarea responsabilităţii în ceea ce priveşte respectarea normelor generale utilizate la întocmirea desenului la scară a organelor de mașini Profesorul anunţă tema: Reprezentarea şi cotarea principalelor tipuri de nituri Elevii completează în mod individual, în cele trei cadrane, definiția și notarea niturilor şi un desen care să ilustreze un nit cu cap tronconic. NIT CU CAP TRONCONIC Nit 10 X 40 STAS 801-80 Exemplu de notare a unui nit din oţel cu cap tronconic, cu d=10 mm şi l=40 mm se notează astfel: Nitul este format din două părţi: tija nitului, de formă cilindrică şi capul nitului, cu forme diferite, în funcţie de rolul functional al îmbinării; Notarea niturilor se face prin indicarea diametrului tijei, lungimii tijei şi materialului dacă nitul nu este din oţel. Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic măsoară eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi- au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională. Evaluarea poate fi: Continuă instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice. planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. va fi realizată de către cadrul didactic pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării. Finală realizată printr-o lucrare cu caracter practic şi integrat la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii nivelului de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor/competen ț elor. Aprecierea lucrării se va realiza pe baza criteriilor ș i indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizate în standardul de pregătire profesională al calificării. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare continuă: fişe de observaţie; fişe test; fişe de lucru; fişe de documentare; fişe de autoevaluare/interevaluare; eseul; referatul ştiinţific; proiectul; activităţi practice; teste docimologice; lucrări de laborator/practice Propunem următoarele instrumente de evaluare finală : proiectul; studiul de caz; portofoliul; testele sumative. Se recomandă, ca în parcurgerea modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât și de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul modulului. Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învățării prezentate dezvoltat la Sugestii metodologice TEST DE EVALUARE 4 Completați spațiile libere din textele de mai jos astfel incât enunțurile să fie adevărate: puncte Notarea niturilor se face prin indicarea ……(1)…….tijei, …(2)……… tijei şi….…(3)…….. dacă nitul nu este din oţel. Nitul este format din două părţi : …(4)…... nitului şi …(5) nitului. Asamblările nituite se reprezintă în ……(6)….., în plan orizontal considerând …(7)………. niturilor îndepărtat printr-o secţiune ………(8)… făcută prin tijă. Stabiliți valoarea de adevăr a enunțurilor de mai jos. Notați cu litera A dacă enunțul este adevărat și cu F, dacă este fals. 2 puncte Asamblările nituite se reprezintă în secţiune în plan vertical, considerând planul de secţionare trecând prin axele niturilor. În desenele la scară redusă, îmbinările nituite nu pot fi reprezentate simplificat. La îmbinările nituite, niturile se reprezintă în situaţia finală, adică după batere. În secţiune longitudinală, niturile nu se haşurează. Reprezentaţi un nit cu cap semirotund, indicând elementele componente 3 puncte NOTĂ: Timp de lucru: 30 de minute. Se acordă 1 punct din oficiu BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE Subiectul I (8 X 0,5p=4 puncte) (1) – diametrului, (2) – lungimii, (3) - materialului (4) – tija, (5) – capul sau (4) – capul , (5) – tija (6) - vedere, (7) - capul, (8) - transversală Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,5 puncte ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte . Subiectul II (4X0,5=2 puncte) 1 – A; 2 – F; 3 – A; 4 – A Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 0,5 puncte ; pentru răspuns incorect sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte . Subiectul III (3 puncte) Nr. crt. Criteriu Punctaj 1 Reprezentarea corectă a elementelor nitului 2 x 0,5=1 2 Cotarea nitului 8 X 0,2=1,6 3 Indicarea elementelor nitului 2 X 0,2=0,4 TOTAL 3 puncte Bibliografie Gh. Husein, Desen tehnic de specialitate , E.D.P., Bucureşti 1996 Gh. Husein, Aplicaţii şi probleme de desen tehnic , E.D.P., Bucureşti 1981 I . Vraca, Desen Tehnic , E.D.P., Bucureşti 1979 M. Mănescu, s.a., Desen tehnic industrial , Editura economică, 1995 *** Colecţie de standarde , Desene tehnice , Editura Tehnică, Bucureşti 1996 P. Precupeţu, C. Dale, Desen tehnic industrial , Editura Tehnică, Bucureşti 1990 M. Ionescu, D. Burduşel, ş.a., Desen Tehnic, Editura Sigma, Bucureşti 2000 Crenguţa –Lăcrămioara Oprea- Strategii didactice inovative, Editura Didactică şi Pedagogică 2009 MODUL III: ASAMBLĂRI MECANICE Notă introductivă Modulul „Asamblări mecanice”, componentă a ofertei educaționale (curriculare) pentru calificări profesionale din domeniul de pregătire profesională Mecanică , face parte din cultura de specialitate și pregătirea practică săptămânală aferente clasei a X-a, învățământ profesional. Modulul are alocat un număr de 320 ore/an , conform planului de învăţământ, din care: 256 ore/an – instruire practică Modulul „Asamblări mecanice” este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoștințe, abilități și atitudini necesare angajării pe piața muncii în una din ocupațiile specificate în SPP-urile corespunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Mecanică sau în continuarea pregătirii într-o calificare de nivel superior. Structura modulului Corelarea dintre rezultatele învăţării din SPP și conținuturile învățării URÎ 6: REALIZAREA ASAMBLĂRILOR MECANICE Conţinuturile învăţării Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP) Cunoștinţe Abilităţi Atitudini 6.1.1 6.2.1. 6.2.2. 6.2.3. 6.2.38. 6.3.3. 1. NOȚIUNI GENERALE DESPRE TEHNOLOGIA ASAMBLĂRII (structura procesului tehnologic de asamblare, documentația tehnologică necesară realizării operației de asamblare, metode de asamblare, precizia de prelucrare și asamblare, operații pregătitoare aplicate pieselor în vederea asamblării, SDV-uri și utilaje necesare executării operațiilor pregătitoare, norme de protecție a mediului, NSSM specifice operațiilor tehnologice pregătitoare executate în vederea asamblării) 6.1.2. 6.1.2.1. 6.2.4. 6.2.5. 6.2.6. 6.2.7. 6.2.8. 6.2.9. 6.2.10. 6.2.38. 6.2.39. 6.3.1. 6.3.2. 6.3.3. 6.3.4. 6.3.5. 6.3.6. 6.3.7. 6.3.8. ASAMBLĂRI NEDEMONTABILE Asamblări prin nituire clasificarea îmbinărilor nituite; dimensiunile constructive ale îmbinărilor nituite; condiții tehnice impuse îmbinărilor nituite; operații tehnologice pregătitoare aplicate în vederea realizării îmbinărilor nituite; nituirea manuală (SDV-uri folosite la nituirea manuală, prese manuale de nituit, tehnologia nituirii manuale, NSSM la nituirea manuală); nituirea mecanică (clasificarea mașinilor de nituit, mașini de nituit: electrice, hidraulice, pneumatice, tehnologia nituirii mecanice, NSSM la nituirea mecanică); controlul îmbinărilor nituite; - defectele îmbinărilor nituite și remedierea acestora. 6.1.2. 6.1.2.2. 6.2.11. 6.2.12. 6.2.13. 6.2.14. 6.2.15. 6.2.38. 6.2.39. 6.3.1. 6.3.2. 6.3.3. 6.3.4. 6.3.5. 6.3.6. 6.3.7. 6.3.8. 2.2. Asamblări prin sudare 6.1.2. 6.1.2.3. 6.2.16. 6.2.17. 6.2.18. 6.2.19. 6.2.38. 6.2.39. 6.3.1. 6.3.2. 6.3.3. 6.3.4. 6.3.5. 6.3.6. 6.3.7. 6.3.8. 2.3. Asamblări prin lipire 6.1.2. 6.1.2.4. 6.2.20. 6.2.21. 6.2.22. 6.2.23. 6.2.38. 6.2.39. 6.3.1. 6.3.2. 6.3.3. 6.3.4. 6.3.5. 6.3.6. 6.3.7. 6.3.8. 2.4. Asamblări prin încleiere (cu adezivi) 6.1.3. 6.1.3.1. 6.2.24. 6.2.25. 6.2.26. 6.2.27. 6.2.28. 6.2.38. 6.2.39. 6.3.1. 6.3.2. 6.3.3. 6.3.4. 6.3.5. 6.3.6. 6.3.7. 6.3.8. 6.1.3. 6.1.3.2. 6.2.29. 6.2.30. 6.2.31. 6.2.38. 6.2.39. 6.3.1. 6.3.2. 6.3.3. 6.3.4. 6.3.5. 3.2. Asamblări prin formă sudabilitatea metalelor și aliajelor metalice; clasificarea îmbinărilor sudate; formele și dimensiunile rosturilor; procedee de sudare prin topire și prin presiune; clasificarea procedeelor de sudare prin topire; sudarea manuală cu arc electric (principiu, electrozi de sudare, scule, dispozitive și utilaje pentru sudare, parametrii regimului de sudare, tehnologia sudării cu arc electric, NSSM la sudarea manuală cu arc electric); defectele îmbinărilor sudate și remedierea acestora; controlul îmbinărilor sudate (încercări distructive și nedistructive). avantajele și dezavantajele asamblării prin lipire; domenii de utilizare; materiale și aliaje de adaos; procedee de lipire: lipire moale, lipire tare; scule și echipamente pentru lipire; tehnologia îmbinării prin lipire; controlul îmbinărilor lipite; NSSM la lipire. avantajele și dezavantajele asamblării prin încleiere; domenii de utilizare; clasificarea adezivilor; tehnologia îmbinării prin încleiere; controlul îmbinărilor cu adezivi; NSSM la asamblarea prin încleiere. ASAMBLĂRI DEMONTABILE Asamblări filetate avantajele și dezavantajele asamblărilor filetate; siguranța în exploatare a asamblărilor cu șuruburi, prezoane și piulițe; asigurarea piulițelor împotriva autodesfacerii; scule folosite la montarea și demontarea asamblărilor filetate; montarea și demontarea prezoanelor; tehnologia de execuție a asamblărilor prin filet; controlul asamblărilor prin filet; NSSM la realizarea asamblărilor prin filet. asamblări prin pene ( montarea și demontarea penelor, SDV-uri necesare, NSSM la realizarea asamblărilor prin pene); asamblări prin caneluri (clasificarea asamblărilor 6.3.6. 6.3.7. 6.3.8. după forma canelurilor și după modul în care se realizează centrarea canelurilor butucului pe cele ale arborelui, tehnologia de execuție a asamblărilor prin caneluri, SDV-uri necesare, NSSM la realizarea asamblărilor prin caneluri); 6.1.3. 6.1.3.3. 6.2.32. 6.2.33. 6.2.34. 6.2.38. 6.2.39. 6.3.1. 6.3.2. 6.3.3. 6.3.4. 6.3.5. 6.3.6. 6.3.7. 6.3.8. 3.3. Asamblări prin forțe de frecare 6.1.3. 6.1.3.4. 6.2.35. 6.2.36. 6.2.37. 6.2.38. 6.2.39. 6.3.1. 6.3.2. 6.3.3. 6.3.4. 6.3.5. 6.3.6. 6.3.7. 6.3.8. 3.4. Asamblări elastice asamblări cu profile poligonale (avantajele și dezavantajele asamblării cu profile, tipuri de profile, domeniile de utilizare ale arborilor cu profil K); asamblări cu știfturi și bolțuri (forme constructive, materiale de execuție, rolul asamblărilor cu știfturi și bolțuri, tehnologii de execuție, NSSM la asamblarea cu știfturi și bolțuri). asamblări prin strângere pe con (SDV-uri, tehnologie de execuție, controlul asamblării, NSSM la asamblarea prin strângere pe con); asamblări cu inele tronconice (avantajele și dezavantajele asamblării cu inele tronconice, SDV- uri, tehnologie de execuție, NSSM la asamblarea cu inele tronconice); asamblări cu brățări elastice (avantajele asamblării cu brățări elastice, tipuri de brățări de strângere, SDV-uri, tehnologie de execuție, NSSM la asamblarea cu brățări elastice). domenii de utilizare; montarea arcurilor elicoidale (arcuri comprimate, arcuri tensionate, SDV-uri, tehnologie de execuție, dispozitive necesare precomprimării arcurilor); tehnologia asamblării și montării arcurilor în foi; controlul asamblărilor cu arcuri; NSSM la asamblarea arcurilor. Lista minimă de resurse materiale (echipamente, unelte și instrumente, machete, materii prime și materiale, documentații tehnice, economice, juridice etc.) necesare dobândirii rezultatelor învățării (existente în şcoală sau la operatorul economic): Semifabricate: table, platbande, bare, profile, ţevi; Organe de asamblare : şuruburi, piuliţe, şaibe, pene, ştifturi, bolţuri, nituri, inele elastice, brăţări elastice; Materiale de adaos : aliaje de lipit, adezivi, electrozi; Bancuri de lucru, menghine ; SDV-uri specifice operaţiilor de asamblare demontabile şi nedemontabile: ciocane, căpuitoare şi contracăpuitoare, truse de chei, cleşti, şurubelniţe; Mijloace de măsurat şi verificat : şublere, micrometre, lere de filet, calibre - tampon, calibre inel, rigle, echere; Utilaje : maşini de găurit stabile şi portabile, mașini de nituit, ciocane de lipit, echipamente pentru sudare cu arc electric; Echipamente de protecţie specifice ; Manuale, auxiliare curriculare, suport de curs, fişe de lucru, fişe de documentare, planşe didactice, reviste de specialitate, documentaţie tehnică (desene de execuţie, fişe tehnologice, cărţi tehnice); Videoproiector, calculator, softuri educaţionale . Sugestii metodologice Modulul „Asamblări mecanice” are o structură flexibilă, deci poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Pregătirea se recomandă a se desfăşura în laboratoare sau/şi în cabinete de specialitate, ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic, dotate conform recomandărilor menţionate mai sus. Pregătirea practică în cabinete/laboratoare tehnologice/ateliere de instruire practică din unitatea de învăţământ sau de la operatorul economic are importanţă deosebită în atingerea rezultatelor învăţării. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev prin proiectarea unor activităţi de învăţare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui elev. Pentru atingerea rezultatelor învăţării vizate de parcurgerea modulului, pot fi derulate următoarele activităţi de învăţare: Elaborarea de referate interdisciplinare; Activităţi de documentare; Vizionări de materiale video (casete video, CD/ DVD – uri); Problematizarea; Demonstraţia; Investigaţia ştiinţifică; Învăţarea prin descoperire; Activităţi practice; Studii de caz; Jocuri de rol; Simulări; Activităţi de lucru în grup/ în echipă. Prin metodele interactive introduse în diferite momente ale lecţiei, se realizează o învăţare activă, acordând un rol dinamic intuiţiei şi imaginaţiei. Rolul profesorului este nu de a preda cunoştinţele sau de a prezenta de-a gata soluţiile, ci de a provoca anumite situaţii, probleme, elevii găsind calea cea mai bună şi mai uşoară spre rezolvare. Activitatea de predare-învăţare devine creativă în măsura în care profesorul ştie şi reuşeşte să medieze între elev şi lumea înconjurătoare. În acest context, el poate asigura elevilor săi o învăţare creativă, care presupune: iniţiativă proprie, muncă independentă, încredere în forţele proprii. Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Acest tip de interactivitate determină “identificarea subiectului cu situaţia de învăţare în care acesta este antrenat” (Ioan Cerghit), ceea ce duce la transformarea elevului în stăpânul propriei transformări şi formări. Se recomandă utilizarea metodelor de stimulare a creativității: Brainstorming, Explozia stelară, Metoda pălăriilor gânditoare, Caruselul, Multi-voting, Masa rotundă, Interviul de grup, Studiul de caz, Incidentul critic, Phillips 4/4, Tehnica 6/3/5, Controversa creativă, Tehnica acvariului, Tehnica focus-grup, ”Patru colțuri”, Metoda Frisco, Matricea conceptuală, “Sinectica”, ”Buzz-groups”, metoda ”Delphi”, Metoda ciorchinelui, Discuția panel. Un exemplu de metodă de predare/învățare bazată pe stimularea creativității este TEHNICA LOTUS (Floarea de nufăr) . Tehnica florii de nufăr presupune deducerea de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală. Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei principale, asemeni petalelor florii de nufăr. Reprezentarea direcției de organizare a Tehnicii Lotus Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca apoi ele să devină la rândul lor teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte alte noi 8 idei secundare. Atfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de studiu pentru care trebuiesc dezvoltate noi conexiuni şi concepte. Diagrama Lotus Etapele tehnicii Lotus : Construirea diagramei, conform figurii prezentate; Scrierea temei centrale în centrul diagramei; Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. Acestea se trec în cele 8 “petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală, de la A la H, în sensul acelor de ceasornic; Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane (“flori de nufăr”); Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă. Se completează în acest mod cât mai multe cadrane (“flori de nufăr”); Etapa evaluării ideilor. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile viitoare. EXEMPLU DE UTILIZARE A METODEI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII –TEHNICA LOTUS Tema: Asamblări prin nituire REZULTATELE ÎNVĂȚĂRII VIZATE CUNOȘTINȚE Asamblări nedemontabile Asamblări nituite
ABILITĂȚI
Alegerea SDV- urilor necesare executării asamblării prin nituire manuală; Utilizarea SDV- urilor în vederea asamblării prin nituire manuală; Nituirea manuală a semifabricatelor;
Verificarea îmbinărilor nituite realizate; Remedierea
defectelor îmbinărilor nituite.
ATITUDINI

Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor de la locul de muncă;
6.3.5. Respectarea termenelor/timpului de realizare a sarcinilor;
6.3.7. Respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă.

Profesorul anunţă tema centrală: Asamblări prin nituire Elevii au câteva minute de gândire în mod individual, după care se va proceda la completarea orală a celor 8 idei secundare ale temei centrale, pe baza dialogului şi consensului desfăşurat între elevi şi profesor. Ideile secundare se trec în diagramă. F. Controlul îmbinărilor nituite C. Condiții tehnice impuse îmbinărilor nituite G.Defectele îmbinărilor nituite B. Dimensiunile constructive ale îmbinărilor nituite Asamblări prin nituire D. Nituirea manuală E. Nituirea mecanică H. Remedierea defectelor îmbinărilor nituite Clasificarea îmbinărilor nituite Colectivul se împarte apoi în 8 grupe de câte 3, 4 sau 5 elevi fiecare, în funcţie de numărul de elevi din clasă. Ideile secundare devin teme centrale pentru fiecare din cele 8 grupuri constituite. Astfel, fiecare grup lucrează independent, la dezvoltarea uneia dintre ele, exerciţiu creator la care participă toţi membrii grupului.

3. Găurirea tablelor

6. Debavurarea

7. Ștemuirea

2. Trasarea centrelor găurilor

D. Nituirea manuală

4. Așezarea tablelor în
vederea îmbinării lor prin nituire

5. Nituirea tablelor

8. Controlul îmbinării nituite
executate

1. Pregătirea operației de nituire

(de exemplu: – grupul A are de găsit 8 idei pentru tema A; grupul B are de găsit 8 idei pentru tema B, etc);

Sugestii privind evaluarea Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul didactic măsoară eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii şi- au format competenţele propuse în standardele de pregătire profesională. Evaluarea poate fi: Continuă instrumentele de evaluare pot fi diverse, în funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare – probe orale, scrise, practice. planificarea evaluării trebuie să aibă loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp. va fi realizată de către cadrul didactic pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare rezultat al învăţării. Finală realizată printr-o lucrare cu caracter practic şi integrat la sfârşitul procesului de predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii nivelului de realizare a cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor/competen ț elor. Aprecierea lucrării se va realiza pe baza criteriilor ș i indicatorilor de realizare și ponderea acestora, precizate în standardul de pregătire profesională al calificării. Sugerăm următoarele instrumente de evaluare continuă: fişe de observaţie; fişe test; fişe de lucru; fişe de documentare; fişe de autoevaluare/interevaluare; eseul; referatul ştiinţific; proiectul; activităţi practice; teste docimologice; lucrări de laborator/practice Propunem următoarele instrumente de evaluare finală : proiectul; studiul de caz; portofoliul; testele sumative.
Se recomandă, ca în parcurgerea modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip formativ, cât și de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul modulului.
Evaluarea finală a unității de rezultate ale învățării tehnice generale ” REALIZAREA ASAMBLĂRILOR MECANICE ” se va realiza în conformitate cu criteriile și indicatorii de realizare prevăzuți în Standardul de pregătire profesională.

Exemplu de instrument de evaluare pentru rezultatele învățării prezentate dezvoltat la Sugestii metodologice :
PROBĂ PRACTICĂ

Executați piesele din tablă de oțel OL 37, conform desenelor de execuție de mai jos şi apoi realizați asamblarea lor prin nituire.

Sarcini de lucru:

Citirea desenelor de execuție ale pieselor; Alegerea S.D.V.- urilor și utilajelor necesare executării pieselor; Alegerea niturilor și a S.D.V - urilor necesare asamblării prin nituire a pieselor; Executarea operațiilor pregătitoare; Executarea pieselor prin operații de lăcătușerie; Executarea asamblării prin nituire a pieselor; Controlul asamblării nituite executate; Respectarea normelor de sănătate și securitate în muncă. Argumentarea alegerii S.D.V - urilor și utilajelor necesare executării pieselor care urmează a fi nituite utilizând vocabularul de specialitate NOTĂ Timp de lucru: 90 de minute. GRILĂ DE EVALUARE Criterii de evaluare Indicatori de evaluare Punctaj 1. Primirea şi planificarea sarcinii de lucru 1.1. Citirea desenelor de execuție ale pieselor; 10 puncte 1.2. Alegerea S.D.V.- necesare executării pieselor urilor și utilajelor 5 puncte 1.3. Alegerea niturilor și a S.D.V - urilor necesare asamblării prin nituire a pieselor 5 puncte 2. Realizarea sarcinii de lucru 2.1. Executarea operațiilor pregătitoare 15 puncte 2.2. Executarea pieselor lăcătușerie prin operații de 15 puncte 2.3. Executarea asamblării prin nituire a pieselor 15 puncte 2.4. Controlul asamblării nituite executate 10 puncte 2.5. Respectarea normelor de sănătate și securitate în muncă 10 puncte 3. Prezentarea sarcinii de lucru 3.1. Argumentarea alegerii S.D.V - urilor și utilajelor necesare executării pieselor care urmează a fi nituite 5 puncte 3.2. Utilizarea vocabularului de specialitate în prezentarea sarcinii de lucru 10 puncte FIȘĂ DE OBSERVARE A ATITUDINII ELEVULUI Criteriul de observare DA NU 1. A realizat sarcina de lucru în totalitate 2. A lucrat în mod independent 3. A cerut explicații suplimentare sau ajutor profesorului 4. A înlăturat nesiguran ጔ a în alegerea SDV-urilor necesare 5. S-a adaptat condi ጔ iilor de lucru din laborator 6. A demonstrat deprinderi tehnice: - viteză de lucru - siguranța în mânuirea S.D.V.- urilor și utilajelor necesare executării pieselor Bibliografie M. Pavelescu, Asamblări mecanice – manual pentru clasa a XI-a , Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 2007; M. Manole, M.G. Ionescu, ș.a., Asamblări mecanice – manual pentru clasa a XI-a, Editura Akademos Art, București, 2007; M. Constantin, A. Ciocîrlea-Vasilescu, Asamblări mecanice – manual pentru clasa a XI-a, Editura CD Press, București, 2007; www.scribd.com/document/127033650/ - Cristian Păun - Metode de predare/învățare bazate pe stimularea creativității; Ioan Cerghit – Metode de învățământ, Editura Polirom, 2006

Preluat: 2026-09-23T20:57:12.344701+00:00 · SHA256: 5ee1e8b902c94c7bef206990b7cd3ce4d96979e00c9386b63d112cd4173cf2d2