DECIZIE nr. 228 din 3 iulie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii

Sunt extrase articolele marcate în HTML-ul oficial, inclusiv notele din interiorul lor. Meniurile și comenzile paginii sunt omise; spațiile sunt normalizate pentru afișare. Preambulul și titlurile din afara articolelor nu sunt incluse. Aliniere după numărul articolului; renumerotările nu sunt interpretate juridic. Diferențele sunt calculate la nivel de cuvânt. Fișierele originale nu sunt modificate.

 DECIZIE nr. 228 din 3 iulie 2001  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor  art. 23 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000  cu privire la asociaţii şi fundaţii     EMITENT     GUVERNUL       Publicat în 
			  MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 20 septembrie 2001     Nicolae Popa - preşedinte  Costica Bulai - judecător  Nicolae Cochinescu - judecător  Constantin Doldur - judecător  Kozsokar Gabor - judecător  Petre Ninosu - judecător  Şerban Viorel Stanoiu - judecător  Lucian Stangu - judecător  Ioan Vida - judecător  Gabriela Ghita - procuror  Florentina Geangu - magistrat-asistent  Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor  art. 23 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000  cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Puterea Nordului" - S.R.L. din Baia Mare şi Societatea Comercială "Trans Comdi" S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.211/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.  Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 26 iunie 2001, în prezenta reprezentantului Asociaţiei Române de Transporturi Rutiere Internaţionale şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 iulie 2001.  CURTEA,  având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:  Prin Încheierea din 29 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 12.211/2000, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor  art. 23 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000  cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Puterea Nordului" - S.R.L. din Baia Mare şi de Societatea Comercială "Trans Comdi" - S.R.L. din Bucureşti.  În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile  art. 23 alin (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000  "tind sa limiteze categoria persoanelor care au posibilitatea sa atace în justiţie o hotărâre a adunării generale, întrucât, pe de o parte, legiuitorul da posibilitatea sa atace în justiţie o asemenea hotărâre persoanelor care nu au participat la şedinţa adunării generale, iar pe de altă parte, persoanelor care au participat la şedinţa le sunt impuse doua condiţii cumulative: sa voteze împotriva şi să solicite inserarea votului negativ în procesul-verbal de şedinţa, în acest fel incalcandu-se grav principiul accesului liber la justiţie pentru persoanele care au participat la şedinţa şi, deşi nu au fost de acord cu hotărârea adoptată, nu o pot ataca în justiţie pentru simplul motiv că nu au cerut să se insereze acest lucru în procesul-verbal de şedinţa sau, din neglijenţa ori din reaua-voinţă a celor care întocmesc procesul-verbal, nu s-a specificat solicitarea respectivelor persoane".  Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, arătând ca "accesul liber la justiţie este conceput ca un acces la acele instanţe, proceduri şi cai de atac care sunt prevăzute de lege".  Potrivit prevederilor  art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.  Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată este nefondata, întrucât "prin dispoziţiile de lege criticate legiuitorul a acţionat în sensul aplicării art. 21 alin. (2) din Constituţie, stabilind modalitatea concretă de exercitare a dreptului privind accesul liber la justiţie. Astfel, în condiţiile existenţei a două categorii de asociaţi care pot ataca hotărârile adunării generale, sunt stabilite condiţiile în care dreptul lor la acţiune poate fi exercitat".  Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.  CURTEA,  examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile  Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:  Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale  art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.  Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile  art. 23 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000  cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, dispoziţii care au următorul conţinut: "Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de către oricare dintre asociaţii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotriva şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţa, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinţa despre hotărâre sau de la data când a avut loc şedinţa, după caz."  Autorii excepţiei, invocand neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale, susţin ca au fost incalcate prevederile art. 21 din Constituţie, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.      (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Se considera ca prevederile  art. 23 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000  ingradesc accesul liber la justiţie atât al asociaţilor care în adunarea generală au votat pentru şi care sunt lipsiţi de posibilitatea atacarii în justiţie a hotărârii adunării generale contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, cat şi al celor care au votat împotriva şi care sunt obligaţi sa dovedească (la data contestarii hotărârii adunării generale) ca au solicitat inserarea votului lor negativ în procesul-verbal.   ...    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Prin  art. 23 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000  s-a instituit dreptul de a ataca în justiţie hotărârile adunării generale numai pentru asociaţii care nu au participat la şedinţa şi pentru cei care au votat împotriva. Aceasta prevedere este în concordanta cu dreptul de dispoziţie al fiecărui asociat, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la situaţia în care cei care au votat pentru sa ceara în justiţie anularea hotărârii în raport cu interesele de moment, ceea ce ar nesocoti regimul de adoptare a hotărârilor prin votul majorităţii, în cazul persoanelor juridice de drept privat care se organizează, potrivit legii, pe baza voinţei liber exprimate a membrilor lor.  Acest lucru ar putea constitui premisa unei permanente incertitudini în modul de adoptare şi în modul de transpunere în practica a hotărârilor adunării generale, cu consecinţa afectării stabilitatii raporturilor juridice în care intra persoana juridică, situaţie care ar avea efecte, în general, asupra ordinii juridice.  În ceea ce priveşte cerinţa ca cei care au votat împotriva să solicite inserarea votului lor negativ în procesulverbal, ca o condiţie a posibilităţii atacarii în justiţie a hotărârii adunării generale, Curtea constata ca aceasta dispoziţie îşi găseşte ratiunea în necesitatea asigurării unui mijloc de proba a opoziţiei la hotărârea majorităţii. Dacă în cazul celor care nu au participat la şedinţa proba neparticiparii lor este uşor de dovedit, în cazul celor care au participat, dar au votat negativ, singura posibilitate de a demonstra acest lucru şi, implicit, dovada existenţei calităţii lor procesuale active o reprezintă inserarea în procesul-verbal de şedinţa, actul prin care se constata îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul adunării, asociaţii prezenţi, numărul total al acestora, deciziile luate şi declaraţiile făcute de ei în şedinţa. De altfel, cerinţa dispoziţiei legale fiind aceea a dovedirii numai a solicitării inserarii votului în procesul-verbal, ceea ce se poate realiza prin orice mijloc de proba, nu se poate susţine ca aceasta împrejurare ar constitui o ingradire a accesului liber la justiţie.  Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al  art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,  CURTEA  În numele legii  DECIDE:  Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor  art. 23 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000  cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Puterea Nordului" - S.R.L. din Baia Mare şi de Societatea Comercială "Trans Comdi" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.211/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.  Definitivă şi obligatorie.  Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2001.  PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,  prof. univ. dr. NICOLAE POPA  Magistrat-asistent,  Florentina Geangu  ────────────────── 

Preluat: 2026-09-24T13:58:05.045502+00:00 · SHA256: 59db5e92879e61240a6362bf0128884e862c1ee9d514670bafd0c7dbc87d58f3