Legislație națională
CONVENȚIE · 183 · 2000
CONVENŢIE nr. 183 din 15 iunie 2000 privind revizuirea Convenţiei (revizuită) asupra protecţiei maternităţii din 1952, adoptată la cea de-a 88-a sesiunea a Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 15 iunie 2000*)
Ce s-a schimbat? Citește cele două versiuni, una lângă alta.
Parlamentul · ID sursă 37518
EliminatAdăugatIdentic
Surse, proveniență și limitele comparației
Sunt extrase articolele marcate în HTML-ul oficial, inclusiv notele din interiorul lor. Meniurile și comenzile paginii sunt omise; spațiile sunt normalizate pentru afișare. Preambulul și titlurile din afara articolelor nu sunt incluse. Aliniere după numărul articolului; renumerotările nu sunt interpretate juridic. Diferențele sunt calculate la nivel de cuvânt. Fișierele originale nu sunt modificate.
Textul formei disponibile
CONVENŢIE nr. 183 din 15 iunie 2000 privind revizuirea Convenţiei (revizuită) asupra protecţiei maternitatii din 1952, adoptată la cea de-a 88-a sesiunea a Conferintei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la Geneva la 15 iunie 2000*) EMITENT PARLAMENTUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 535 din 23 iulie 2002 Notă ... *) Traducere. Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii şi reunindu-se aici la 30 mai 2000, în cea de-a 88-a sesiune a sa, luând nota de necesitatea revizuirii Convenţiei (revizuită) asupra protecţiei maternitatii din 1952, precum şi a Recomandarii privind protecţia maternitatii, 1952, cu scopul de a promova într-o mai mare măsura egalitatea tuturor femeilor care muncesc, precum şi sănătatea şi securitatea mamei şi copilului şi cu scopul de a recunoaşte diversitatea dezvoltării economice şi sociale a membrilor, precum şi diversitatea întreprinderilor şi a evoluţiei protecţiei maternitatii în legislatiile şi practicile naţionale, luând nota de prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (1948), Convenţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei (1979), Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copiilor (1989), Declaraţiei şi Programului de acţiune de la Beijing (1995), Declaraţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind egalitatea de sanse şi de tratament a lucratoarelor (1975), Declaraţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la principiile şi drepturile fundamentale la locul de muncă şi urmărirea aplicării acesteia (1998), precum şi ale convenţiilor şi recomandărilor internaţionale asupra muncii, care vizează garantarea egalităţii de sanse şi de tratament a lucrătorilor şi lucratoarelor, în special Convenţia privind lucrătorii cu responsabilităţi familiale (1981), ţinând seama de situaţia femeilor care muncesc şi luând act de necesitatea de a asigura protecţia graviditatii, care este o responsabilitate comuna a autorităţilor publice şi a societăţii, după ce a decis sa adopte diferitele propuneri cu privire la revizuirea Convenţiei (revizuită) şi a Recomandarii privind protecţia maternitatii, 1952, chestiune ce constituie al patrulea punct de pe ordinea de zi a sesiunii, după ce a decis ca aceste propuneri vor lua forma unei convenţii internaţionale, adopta în aceasta zi, 15 iunie 2000, următoarea convenţie care va fi denumita Convenţia privind protecţia maternitatii, 2000. DOMENIUL DE APLICARE + Articolul 1 În sensul prezentei convenţii, termenul femeie desemnează toate persoanele de sex feminin, fără nici o discriminare, iar termenul copil, orice copil, fără nici o discriminare. + Articolul 2 1. Prezenta convenţie se aplică tuturor femeilor angajate, inclusiv femeilor care se afla în forme atipice de muncă dependenta. 2. Totuşi, după consultarea organizaţiilor reprezentative patronale şi sindicale interesate, fiecare membru care ratifica prezenta convenţie poate să excludă total sau parţial din domeniul de aplicare a acesteia categorii limitate de lucrători, atunci când aplicarea convenţiei în cazul acestor categorii ar ridica probleme speciale de o importanţa deosebită. 3. Orice membru care face uz de posibilitatea prevăzută la paragraful precedent trebuie să indice în primul sau raport referitor la aplicarea prezentei convenţii, întocmit în baza art. 22 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii, categoriile de lucrători astfel excluse, precum şi motivele excluderii lor. În rapoartele ulterioare fiecare membru trebuie să descrie măsurile luate pentru a extinde progresiv aplicarea prevederilor prezentei convenţii la aceste categorii. PROTECŢIA SĂNĂTĂŢII + Articolul 3 După consultarea organizaţiilor reprezentative ale patronilor şi lucrătorilor fiecare membru trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca femeile însărcinate sau care alapteaza sa nu fie constranse să efectueze o munca ce a fost declarata de autoritatea competentă ca fiind dăunătoare sănătăţii lor sau a copilului ori despre care s-a stabilit printr-o evaluare ca prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea mamei sau a copilului. CONCEDIUL DE MATERNITATE + Articolul 4 1. La prezentarea unui certificat medical sau a unui alt certificat corespunzător care să indice data probabila a naşterii, stabilit conform legislaţiei şi practicii naţionale, orice femeie căreia i se aplică prevederile prezentei convenţii are dreptul la un concediu de maternitate cu durata de cel puţin 14 săptămâni. 2. Durata concediului menţionată mai sus trebuie să fie specificată de fiecare membru într-o declaraţie care însoţeşte ratificarea prezentei convenţii. 3. Ulterior orice membru poate să depună la directorul general al Biroului Internaţional al Muncii o noua declaraţie care să extindă durata concediului de maternitate. 4. Luând strict în calcul protecţia sănătăţii mamei şi copilului, concediul de maternitate trebuie să includă o perioadă de 6 săptămâni de concediu obligatoriu după naştere, exceptând cazul în care, la nivel naţional, guvernul şi organizaţiile reprezentative ale patronilor şi lucrătorilor au convenit altfel. 5. Durata concediului de maternitate prenatal trebuie să fie prelungită cu un concediu echivalent cu durata cuprinsă între data prezumată a naşterii şi data efectivă a naşterii, fără reducerea duratei concediului postnatal obligatoriu. CONCEDIUL ÎN CAZ DE BOALA SAU COMPLICATII + Articolul 5 În caz de boala, complicatii sau risc de complicatii rezultate ca urmare a sarcinii ori a naşterii, la prezentarea unui certificat medical trebuie să se acorde un concediu, înainte sau după perioada concediului de maternitate. Forma şi durata maxima ale acestui concediu pot fi stabilite conform legislaţiei şi practicii naţionale. PRESTAŢII + Articolul 6 1. Conform legislaţiei naţionale sau în orice alt mod conform practicii naţionale, trebuie să se asigure prestaţii în bani femeilor care absentează de la munca, fiind în concediul prevăzut la art. 4 sau 5. 2. Prestaţiile în bani trebuie să fie stabilite la un nivel care să permită femeii să poată să se întreţină singura şi sa întreţină copilul în condiţii bune de sănătate şi la un nivel de viaţa corespunzător. 3. În cazul în care legislaţia sau practica naţionala prevede că prestaţiile în bani, plătite pentru concediul prevăzut la art. 4, să fie stabilite pe baza venitului anterior, suma acestor prestaţii nu trebuie să fie mai mica de două treimi din venitul anterior al femeii sau al venitului luat în considerare pentru calculul prestaţiilor. 4. În cazul în care legislaţia sau practica naţionala prevede că prestaţiile în bani, plătite pentru concediul prevăzut la art. 4, să fie stabilite prin alte metode, suma acestor prestaţii trebuie să aibă acelaşi ordin de valoare ca aceea care rezultă în medie prin aplicarea paragrafului precedent. 5. Orice membru trebuie să garanteze faptul ca aceste condiţii impuse pentru a beneficia de prestaţii în bani pot fi îndeplinite de marea majoritate a femeilor cărora li se aplică prevederile prezentei convenţii. 6. În cazul în care o femeie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia naţionala sau prevăzute în orice alt mod, conform practicii naţionale, pentru a beneficia de prestaţiile în bani, aceasta are dreptul la prestaţii corespunzătoare finanţate din fondurile de asistenţa socială, sub rezerva unui control al nivelului veniturilor impus pentru acordarea acestor prestaţii. 7. În conformitate cu legislaţia naţionala sau cu orice alt mod, conform practicii naţionale, mamei şi copilului trebuie să li se asigure prestaţii medicale. Prestaţiile medicale trebuie să includă ingrijirile prenatale, ingrijirile legate de naştere, ingrijirile postnatale şi spitalizarea atunci când aceasta este necesară. 8. Pentru a proteja situaţia femeilor pe piaţa muncii, prestaţiile aferente concediului prevăzut la art. 4 şi 5 trebuie să fie asigurate printr-o asigurare socială obligatorie sau prelevări din fondurile publice ori în alt mod stabilit de legislaţia şi practica naţionale. Angajatorul nu este personal responsabil de costul direct al oricărei prestaţii financiare de acest gen, datorată uneia dintre femeile angajate, fără a consimţi expres la aceasta, cu excepţia cazului în care: a) acest lucru a fost prevăzut de practica sau de legislaţia în vigoare în statul membru înainte de adoptarea prezentei convenţii de către Conferinţa Internationala a Muncii; ... sau b) a fost astfel convenit ulterior, la nivel naţional, de către guvern şi de organizaţiile reprezentative ale patronilor şi lucrătorilor. ... + Articolul 7 1. Orice membru ale cărui economie şi sistem de securitate socială sunt insuficient dezvoltate este considerat ca respecta prevederile art. 6 paragrafele 3 şi 4 dacă prestaţiile în bani au un nivel cel puţin egal cu valoarea prestaţiilor de boala sau de incapacitate temporară prevăzută de legislaţia naţionala. 2. Orice membru care face uz de posibilitatea prevăzută la paragraful precedent trebuie să explice motivele şi sa precizeze nivelul la care sunt plătite prestaţiile în bani, în cadrul primului raport referitor la aplicarea convenţiei, întocmit în baza art. 22 din Constituţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii. În rapoartele sale ulterioare statul membru trebuie să descrie măsurile luate în vederea creşterii progresive a acestui nivel de prestaţii. PROTECŢIA LOCULUI DE MUNCĂ ŞI NEDISCRIMINAREA + Articolul 8 1. Se interzice unui angajator sa concedieze o femeie pe perioada graviditatii, a concediului prevăzut la art. 4 şi 5 sau pe o perioadă care va fi stabilită de legislaţia naţionala, următoare întoarcerii sale din concediu, cu excepţia cazurilor care nu au legătură cu graviditatea, naşterea copilului şi consecinţele acesteia şi alaptarea. Responsabilitatea de a dovedi ca motivele concedierii nu au legătură cu graviditatea, naşterea copilului şi consecinţele acesteia şi alaptarea revine angajatorului. 2. Femeia trebuie să aibă garanţia ca la sfârşitul concediului de maternitate, când îşi reia lucrul, se întoarce pe acelaşi post sau pe un post echivalent, remunerat la acelaşi nivel. + Articolul 9 1. Orice membru trebuie să adopte măsurile corespunzătoare care să garanteze ca maternitatea nu constituie o sursa de discriminare în materie de ocupare, implicit de acces la ocupare, inclusiv în ceea ce priveşte prevederile paragrafului 1 al art. 2. 2. Măsurile la care face referire paragraful precedent cuprind interdicţia de a solicita unei femei care îşi depune candidatura pentru un post de a se supune unui test de sarcina sau de a prezenta un certificat care să ateste sau sa infirme starea de graviditate, cu excepţia cazului în care legislaţia naţionala prevede aceasta pentru munci care: a) sunt interzise, total sau parţial, femeilor însărcinate sau care alapteaza, în conformitate cu legislaţia naţionala; sau ... b) comporta un risc recunoscut sau semnificativ pentru sănătatea femeii şi a copilului. ... MAME CARE ALAPTEAZA + Articolul 10 1. Femeia are dreptul la una sau mai multe pauze zilnice ori la reducerea duratei de lucru zilnice pentru a-şi alapta copilul. 2. Perioada în timpul căreia sunt permise pauzele de alaptare sau reducerea duratei de lucru zilnice, numărul şi durata acestor pauze, precum şi modalităţile de reducere a programului de lucru zilnic trebuie stabilite prin legislaţia şi practica naţionale. Aceste pauze sau reducerea programului de lucru zilnic sunt considerate ca timp lucrat şi remunerate în consecinţa. EXAMINARE PERIODICĂ + Articolul 11 Orice membru trebuie să examineze periodic, în consultare cu organizaţiile reprezentative ale patronilor şi lucrătorilor, oportunitatea extinderii duratei concediului prevăzut la art. 4 şi creşterea sumei sau nivelului prestaţiilor în bani prevăzute la art. 6. PUNEREA ÎN APLICARE + Articolul 12 Prezenta convenţie trebuie pusă în aplicare prin acte normative, cu excepţia cazului în care va produce efecte prin orice alt mijloc, precum contractele colective, sentinţele arbitrale, hotărârile judecătoreşti sau orice alt mod conform practicii naţionale. DISPOZIŢII FINALE + Articolul 13 Prezenta convenţie revizuieste Convenţia (revizuită) asupra protecţiei maternitatii din 1952. + Articolul 14 Ratificarile prezentei convenţii sunt comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrate de acesta. + Articolul 15 1. Prezenta convenţie nu produce efecte decât pentru membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări au fost înregistrate de directorul general al Biroului Internaţional al Muncii. 2. Prezenta convenţie intră în vigoare la 12 luni după ce ratificarile a doi membri au fost înregistrate de directorul general al Biroului Internaţional al Muncii. 3. Ulterior prezenta convenţie intră în vigoare pentru fiecare membru la 12 luni de la data la care ratificarea sa a fost înregistrată. + Articolul 16 1. Orice membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe la expirarea unei perioade de 10 ani de la data intrării iniţiale în vigoare a acesteia, printr-o notificare comunicată directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrată de acesta. Denunţarea nu are efect decât la un an după înregistrarea sa. 2. Orice membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an după expirarea perioadei de 10 ani menţionată în paragraful precedent, nu se foloseşte de posibilitatea denunţării prevăzute de prezentul articol este legat pe o noua perioada de 10 ani şi, ca urmare, poate denunta prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani, în condiţiile prevăzute de acest articol. + Articolul 17 1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii notifica tuturor membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi a tuturor actelor de denunţare care îi sunt comunicate de membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii. 2. Notificând membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea celei de-a doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general atrage atenţia membrilor acesteia asupra datei la care prezenta convenţie intră în vigoare. + Articolul 18 Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunică secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării, conform art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii complete cu privire la toate ratificarile şi toate actele de denunţare pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolele precedente. + Articolul 19 De fiecare data când va considera necesar, Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii prezintă Conferintei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii un raport privind aplicarea prezentei convenţii şi examinează dacă este cazul să fie înscrisă pe ordinea de zi a Conferintei problema revizuirii totale sau parţiale a acesteia. + Articolul 20 1. În cazul în care Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii adopta o noua convenţie care revizuieste total sau parţial prezenta convenţie şi dacă noua convenţie nu dispune altfel: a) ratificarea de către un membru a noii convenţii care revizuieste antreneaza de plin drept, inclusiv în ceea ce priveşte prevederile art. 16, denunţarea imediata a prezentei convenţii, sub rezerva ca noua convenţie care modifica sa fi intrat în vigoare; ... b) începând cu data intrării în vigoare a noii convenţii care revizuieste, prezenta convenţie încetează sa mai fie deschisă ratificării de către membri. ... 2. Prezenta convenţie rămâne în orice caz în vigoare, în forma şi conţinutul actuale, pentru membrii care au ratificat-o şi care nu ratifica convenţia privind revizuirea. + Articolul 21 Versiunile în limbile franceza şi engleza ale textului prezentei convenţii au valoare egala. ───────────────
Preluat: 2026-09-24T13:57:29.793239+00:00 · SHA256: 7d5b43573079c05c4fbb695f34bf7136d8c6ab424efd53a0fb784b3da2df8d7f