Legislație națională

ORDIN · 342 · 2002

ORDIN nr. 342 din 30 iulie 2002 privind aprobarea Cărţii Albe a Infrastructurii Calităţii şi Evaluării Conformităţii Produselor

Ce s-a schimbat? Citește cele două versiuni, una lângă alta.

Ministerul Industriei ?i Resurselor · ID sursă 39772

Caută în articole

Doar diferențele

EliminatAdăugatIdentic

Stânga · eliminat roșu

Dreapta · adăugat verde

Surse, proveniență și limitele comparației

Sunt extrase articolele marcate în HTML-ul oficial, inclusiv notele din interiorul lor. Meniurile și comenzile paginii sunt omise; spațiile sunt normalizate pentru afișare. Preambulul și titlurile din afara articolelor nu sunt incluse. Aliniere după numărul articolului; renumerotările nu sunt interpretate juridic. Diferențele sunt calculate la nivel de cuvânt. Fișierele originale nu sunt modificate.

Textul formei disponibile

ORDIN nr. 342 din 30 iulie 2002 privind aprobarea Cărţii Albe a Infrastructurii Calităţii şi Evaluării Conformitatii Produselor EMITENT MINISTERUL INDUSTRIEI ŞI RESURSELOR Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 11 noiembrie 2002 În conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 19/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Industriei şi Resurselor, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul industriei şi resurselor emite următorul ordin:
+
Articolul 1 Se aprobă Cartea Albă a Infrastructurii Calităţii şi Evaluării Conformitatii Produselor, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
+
Articolul 2 Cartea Alba a Infrastructurii Calităţii şi Evaluării Conformitatii Produselor se actualizează ori de câte ori este necesar, în funcţie de evoluţia cadrului legislativ la nivel european şi naţional.
+
Articolul 3 Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ministrul industriei şi resurselor, Dan Ioan Popescu Bucureşti, 30 iulie 2002. Nr. 342.
+
Anexă
+
Cartea ALBA a Infrastructurii Calităţii şi Evaluării Conformităţii Produselor 1. Introducere 1.1. Conceptul privind "Noua abordare" Capitolul referitor la libera circulaţie a mărfurilor reprezintă una dintre priorităţile Guvernului României în demersul de accedere la structurile Uniunii Europene. Libera circulaţie a mărfurilor constituie temelia Pieţei unice europene şi mecanismele acesteia previn apariţia barierelor în calea comerţului bazat pe recunoaşterea mutuala şi armonizarea tehnica. Pentru înlăturarea barierelor tehnice în calea comerţului, în anul 1985 s-a elaborat şi s-a pus în practica o noua strategie "Noua abordare" referitoare la armonizarea tehnica şi standardizare, strategie care a stabilit câteva principii aplicabile în statele membre ale Comunităţii Europene: - armonizarea legislativă se limitează la cerinţele esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a circula liber în spaţiul comunitar; - specificaţiile tehnice ale produselor care îndeplinesc cerinţele esenţiale sunt stabilite în standardele armonizate; - aplicarea standardelor armonizate rămâne voluntara şi producătorul poate să adopte şi alte măsuri pentru a îndeplini cerinţele esenţiale; - produsele realizate în conformitate cu standardele armonizate beneficiază de prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale. În conformitate cu principiile "Noii abordari" standardele armonizate trebuie să ofere un nivel de protecţie garantat în ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţelor esenţiale prevăzute de directive. În vederea aplicării corecte a principiilor "Noii abordari" sunt necesare condiţii pentru o evaluare justa a conformitatii. În acest sens au fost stabilite câteva principii orientative pentru politica Comunităţii Europene în legătură cu evaluarea conformitatii: - realizarea de module pentru diferitele faze ale procedurilor de evaluare a conformitatii şi formularea de criterii pentru aplicarea acestor proceduri, în vederea desemnării organismelor care aplica aceste proceduri şi folosirii marcajului european de conformitate CE; - utilizarea standardelor europene armonizate privind asigurarea cerinţelor esenţiale pentru domeniile reglementate prin directivele din "Noua abordare" şi a cerinţelor care trebuie îndeplinite de organismele care efectuează activităţi de evaluare a conformitatii; - crearea sistemelor de acreditare şi utilizarea tehnicilor comparative; - promovarea acordurilor de recunoaştere mutuala privind încercarea şi certificarea în domeniile nereglementate; - încheierea de acorduri de recunoaştere mutuala în vederea sustinerii comerţului dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ţările terţe. 1.2. Scopul directivelor din "Noua abordare" Directivele din "Noua abordare" se bazează pe următoarele principii: - armonizarea se limitează la cerinţele esenţiale; - doar produsele care îndeplinesc cerinţele esenţiale pot fi introduse pe piaţa şi puse în funcţiune; - standardele armonizate care au fost adoptate ca standarde naţionale oferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale corespunzătoare; - aplicarea standardelor armonizate sau a altor specificaţii tehnice este voluntara; - producătorii pot alege între diferitele proceduri de evaluare a conformitatii prevăzute de directiva aplicabilă. Directivele din "Noua abordare" definesc gama de produse care intra sub incidenţa lor sau natura riscurilor la care fac referire directivele. De regula, scopul se referă la pericole legate de un produs sau de un fenomen. În mod corespunzător un produs poate intra sub incidenţa mai multor directive. 1.3. Introducerea pe piaţa şi punerea în funcţiune Produsele introduse pe piaţa şi puse în funcţiune nu trebuie să pericliteze securitatea şi sănătatea persoanelor şi mediului sau alte interese publice la care fac referire directivele, atunci când sunt corect instalate, întreţinute şi utilizate în conformitate cu scopul de utilizare indicat de producător. Acest lucru implica existenta unei autorităţi de supraveghere a pieţei. 1.4. Legislaţie aplicabilă Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor (vezi anexa) este legea care stabileşte cadrul legal unitar pentru elaborarea reglementărilor tehnice, evaluarea conformitatii şi supravegherea pieţei pentru produsele introduse pe piaţa şi/sau utilizate în România, din domeniile reglementate. Reglementările tehnice care transpun directivele din "Noua abordare" în legislaţia românească sunt prezentate în următoarele tabele: TABELUL Nr. 1 Stadiul transpunerii directivelor din "Noua abordare"

Stadiul transpunerii directivelor din "Noua abordare"
Nr. crt. Reglementarea tehnică Nr. directivei/nr. reglementării tehnice Nr. Monitorului Oficial Data intrării în vigoare Autoritatea competentă
1. Echipamente electrice de joasă tensiune 73/23/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 567/2002 458 din 27 iunie 2002 27 iunie 2002 Ministerul Industriei şi Resurselor
2. Recipiente simple sub presiune 87/404/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 571/2001 375 din 11 iulie 2001 11 aprilie 2002 Ministerul Industriei şi Resurselor
3. Jucării 88/378/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 710/1999 450 din 16 septembrie 1999 16 decembrie 1999 Ministerul Industriei şi Resurselor
88/378/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2001 847 din 28 decembrie 2001 28 aprilie 2002 Ministerul Industriei şi Resurselor
4. Produse pentru construcţii 89/106/EEC Proiect Transpunere 2002 Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei
5. Compatibilitate electromagnetică 89/336/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 1.032/2001 690 din 31 octombrie 2001 1 ianuarie 2002 Ministerul Industriei şi Resurselor
7. Echipament de protecţie individuală 89/686/EEC Legea nr. 90/1996 157 din 23 iulie 1996 23 septembrie 1996 Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale
8. Aparate de cântărit cu funcţionare neautomată 90/384/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 749/2001 468 din 16 august 2001 16 august 2002 Ministerul Industriei şi Resurselor
9. Dispozitive medicale implantabile 90/385/EEC/ Legea nr. 176/2000 544 din 2 noiembrie 2000 2 februarie 2001 Ministerul Sănătăţii şi Familiei
10. Arzătoare cu combustibili gazoşi 90/396/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 761/2001 485 din 22 august 2001 22 august 2002 Ministerul Industriei şi Resurselor
11. Boilere pentru apă fierbinte 92/42/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 270/2002 238 din 9 aprilie 2002 9 aprilie 2003 Ministerul Industriei şi Resurselor
12. Explozibili pentru uz civil 93/15/EEC - Transpunere în 2004 Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale
13. Dispozitive medicale 93/42/EEC/ Legea nr. 176/2000 544 din 2 noiembrie 2000 2 februarie 2001 Ministerul Sănătăţii şi Familiei
14. Atmosfere potenţial explozive 94/9/EEC/ Legea nr. 90/1996 157 din 23 iulie 1996 23 septembrie 1996 Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale
15. Ambarcaţiuni de agrement 94/25/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 312/2002 264 din 19 aprilie 2002 1 ianuarie 2004 Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei
16. Ascensoare 95/16/EC/ Hotărârea Guvernuluinr. 225/2002 220 din 2 aprilie 2002 1 ianuarie 2003 Ministerul Industriei şi Resurselor
17. Aparatură de refrigerare 96/57/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 573/2001 375 din 11 iulie 2001 11 aprilie 2002 Ministerul Industriei şi Resurselor
18. Echipamente sub presiune 97/23/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 752/2002 622 din 22 august 2002 1 ianuarie 2002 Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR)
19. Echipament terminal pentru telecomunicaţii 98/13/EEC/ Ordinul ministrului Comunicaţiilor nr. 8/1998/ Decizia nr. 401/3.125/1998 51 din 5 februarie 1998 5 februarie 1998 Ministerul comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei
20. Maşini 98/37/EC/ Legea nr. 90/1996 157 din 23 iulie 1996 23 septembrie 1996 Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale
21. Dispozitive medicale pentru diagnosticare in vitro 98/79/EEC/ Legea nr. 176/2000 544 din 2 noiembrie 2000 2 februarie 2001 Ministerul Sănătăţii şi Familiei
22. Echipamente terminale pentru radio şi telecomunicaţii 99/5/EEC Proiect Transpunere în semestrul II 2002 Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei
23. Instalaţii pentru transportul pasagerilor pe cablu 2000/9/EC/ Hotărârea Guvernului nr. 433/2002 368 din 31 mai 2002 1 mai 2004 Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei Reglementările tehnice prevăzute în tabelul nr. 1, care transpun directivele "Noii abordari", prevăd aplicarea marcajului naţional de conformitate CS. TABELUL Nr. 2 Reglementări tehnice care nu prevăd aplicarea marcajului CS

Nr. crt. Directiva/ reglementarea tehnică Nr. directivei/nr. reglementării tehnice Nr. Monitorului Oficial Data intrării în vigoare Autoritatea competentă
1. Ambalaje şi deşeuri de ambalaje 94/62/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 349/2002 269 din 23 aprilie 2002 23 iulie 2002 Ministerul Industriei şi Resurselor Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului
2. Sistemul trenurilor de mare viteză 96/48/EEC - Transpunere în 2004 Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei
3. Echipament maritim 96/98/EEC/ Ordinul ministrului transporturilor nr. 216/2000 347 din 25 iulie 2000 25 octombrie 2000 Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei 2. Conformitatea cu cerinţele esenţiale prevăzute de reglementările tehnice 2.1. Cerinţe esenţiale Reglementările tehnice care transpun directivele din "Noua abordare" se aplică următoarelor categorii de produse: - produse care urmează să fie introduse pe piaţa din România sau puse în funcţiune pentru prima data, produse noi, second-hand, fabricate în ţara sau importate din tari care nu sunt membre ale Comunităţii Europene. Producătorul are responsabilitatea de a verifica dacă produsele sale intra sub incidenţa uneia sau mai multor reglementări tehnice aplicabile. Produsele care au fost supuse unor schimbări importante pot fi considerate produse noi şi, ca urmare, trebuie să îndeplinească prevederile reglementărilor tehnice aplicabile atunci când sunt introduse pe piaţa din România sau puse în funcţiune. Produsele care au fost reparate, fără modificarea performantelor iniţiale, nu mai fac obiectul unei evaluări de conformitate conform cerinţelor reglementărilor tehnice. În perioada de tranzitie produsele fabricate în ţările membre ale Uniunii Europene nu se supun evaluării conformitatii, deoarece România recunoaşte procedurile comunitare. Cerinţele esenţiale prevăzute de reglementările tehnice care transpun directivele "Noii abordari" sunt obligatorii. Produsele care îndeplinesc aceste cerinţe esenţiale pot fi introduse pe piaţa şi puse în funcţiune. Cerinţele esenţiale au rolul de a asigura un înalt nivel de protecţie. Acestea reprezintă rezultatul evaluării unor riscuri asociate produsului sau performantelor acestuia. Cerinţele esenţiale formează deseori combinatii ale acestora şi, în consecinţa, mai multe directive pot fi aplicabile unui singur produs în acelaşi timp. Cerinţele esenţiale reprezintă o sumă de riscuri potenţiale asociate produsului şi, ca urmare, producătorii trebuie să efectueze o analiza a riscurilor pentru a determina cerinţa aplicabilă produsului. Aceasta analiza trebuie documentata şi inclusă în documentaţia produsului. Trebuie avut în vedere faptul ca cerinţele esenţiale definesc riscurile care trebuie preintampinate, dar nu oferă soluţiile tehnice. În acest fel producătorul are libertatea de a alege modalitatea de îndeplinire a cerinţelor esenţiale. 2.2. Activitatea de standardizare şi standarde armonizate Standardele armonizate sunt standardele europene adoptate de organizaţiile europene de standardizare pe baza mandatului acordat de Comisia Europeană. Standardele armonizate în sensul "Noii abordari" sunt considerate ca viabile atunci când organizaţiile europene de standardizare prezintă oficial Comisiei Europene standardele europene elaborate sau identificate în conformitate cu mandatul acordat. Standardele armonizate reprezintă specificaţii tehnice adoptate de organizaţiile europene de standardizare pentru aplicare repetată sau continua; aplicarea lor nu este obligatorie. Standardele armonizate trebuie transpuse la nivel naţional într-o maniera identică, concomitent cu retragerea standardelor conflictuale. Standardele armonizate reunesc cerinţele esenţiale ale directivei relevante. În cazul în care aceasta conţine şi alte prevederi, acestea trebuie să se distinga în mod clar de cele care se referă la cerinţele esenţiale. În România standardele europene, inclusiv cele armonizate, sunt adoptate ca standarde naţionale de către organismul naţional de standardizare, persoana juridică de drept privat, de interes public, având statut juridic de asociaţie fără scop patrimonial care funcţionează conform prevederilor Legii nr. 355/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţionala în România (vezi anexa). 2.3. Prezumţia de conformitate Conformitatea cu standardul naţional care transpune un standard european armonizat al cărui număr de referinţa a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, conferă produsului prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale prevăzute de reglementarea tehnica ce transpune o directiva din "Noua abordare". Aplicarea standardelor armonizate rămâne voluntara, producătorul având posibilitatea de a utiliza sau de a alege şi alte specificaţii tehnice pentru realizarea produsului sau. În acest ultim caz producătorul are responsabilitatea de a dovedi ca produsele sale sunt în conformitate cu cerinţele esenţiale prevăzute de reglementarea tehnica. În cazurile în care nu exista standarde armonizate specifice unui anumit domeniu, standardele naţionale pot oferi prezumţia de conformitate. 2.4. Retragerea prezumţiei de conformitate Prezumţia de conformitate este retrasă de Comisia Europeană în cazul în care se constată că standardul armonizat nu îndeplineşte cerinţele esenţiale. Procedura contestarii unui standard şi rezultatul acesteia nu afectează existenta sa ca standard armonizat. În acest caz se retrage referinţa sa publicată de către Comisia Europeană şi standardul nu va mai conferi prezumţia de conformitate. 3. Proceduri pentru evaluarea conformitatii 3.1. Modulele pentru evaluarea conformitatii Fiecare reglementare tehnica care transpune o directiva din "Noua abordare" descrie conţinutul posibilelor proceduri de evaluare a conformitatii, care sunt considerate ca asigura un nivel necesar de protecţie. Reglementările tehnice definesc şi criteriile care stau la baza deciziei producătorului de a alege procedura de evaluare a conformitatii, în cazul în care exista mai multe optiuni. Evaluarea conformitatii este divizata în module care conţin un număr de proceduri diferite aplicabile unei game largi de produse. Modulele se referă la faza de proiectare a produsului, la faza de producţie sau la ambele faze. Procedurile de evaluare a conformitatii trebuie să asigure suficienta încredere cu privire la conformitatea produselor în raport cu cerinţele esenţiale. Decizia nr. 93/465 privind modulele de evaluare a conformitatii a fost transpusa în legislaţia din România prin Hotărârea Guvernului nr. 71/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea procedurilor ce se utilizează în procesul de evaluare a conformitatii produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, şi a regulilor de aplicare şi utilizare a marcajului naţional de conformitate CS (vezi anexa). Modulele de evaluare a conformitatii sunt prezentate în tabelul nr. 3, iar combinatii ale acestora sunt prevăzute în tabelul nr. 4. TABELUL Nr. 3 Modulele de evaluare a conformitatii

Modulul Denumirea modulului
Conţinutul
A Controlul intern al producţiei - controlul intern al proiectării şi al producţiei

- nu necesită intervenţia unui organism desemnat
B Examinare CS de tip - faza de proiectare urmată de un modul care să asigure evaluarea fazei de producţie

- certificat de examinare eliberat de un organism desemnat
C Conformitatea cu tipul - faza de producţie urmată de modulul B

- asigură conformitatea cu tipul descris în certificatul de examinare CS de tip

- nu implică intervenţia unui organism notificat
D Asigurarea calităţii producţiei - faza de producţie urmată de modulul B

- implică intervenţia unui organism notificat responsabil pentru controlul şi aprobarea sistemului calităţii pentru producţie, inspecţia finală şi încercare, implementat de către producător
E Asigurarea calităţii produsului - faza de producţie urmată de modulul B

- implică intervenţia unui organism notificat care are responsabilitatea de a controla şi aproba sistemul calităţii pentru inspecţia finală a produsului şi pentru încercarea acestuia, implementat de către producător
F Verificarea produsului - faza de producţie urmată de modulul B

- implică intervenţia unui organism notificat care are responsabilitatea de a controla conformitatea cu tipul descris în certificatul de examinare CS de tip şi care eliberează un certificat de conformitate
G Verificarea unităţii - fazele de proiectare şi producţie

- implică intervenţia unui organism notificat care are responsabilitatea de a verifica fiecare produs şi care eliberează un certificat de conformitate
H Asigurarea calităţii - fazele de proiectare şi producţie

- implică intervenţia unui organism notificat care are responsabilitatea de a controla şi aproba sistemul calităţii implementat de producător pentru fazele de proiectare, producţie, inspecţie şi încercare finală a produsului Cele 8 module, redate schematic mai jos, pot fi combinate într-o varietate de moduri în vederea stabilirii procedurilor complete de evaluare a conformitatii. TABELUL Nr. 4 Combinatii ale modulelor de baza

Combinaţii ale modulelor de bază
Combinaţiile modulelor Denumirea Conţinutul
Aa1 şi C bis 1 Controlul intern al producţiei şi una sau mai multe încercări pe una ori mai multe caracteristici ale produsului finit - implică intervenţia unui organism notificat, fie în faza de proiectare, fie în cea de producţie
Aa2 şi C bis 2 Controlul intern al producţiei şi verificarea produsului la intervale aleatorii - implică intervenţia organismului notificat care are responsabilitatea verificării produsului în faza de producţie
D bis Asigurarea calităţii producţiei fără utilizarea modulului B - este necesară documentaţia tehnică
E bis Asigurarea calităţii produsului fără utilizarea modulului B - este necesară documentaţia tehnică
F bis Verificarea produsului fără utilizarea modulului B - este necesară documentaţia tehnică
H bis Asigurarea calităţii şi controlul proiectării - implică intervenţia unui organism notificat care are responsabilitatea verificării activităţii de proiectare sau a unui produs

- organismul notificat eliberează un certificat de examinare CS de tip a proiectării Schema simplificata a procedurilor de evaluare a conformitatîi ┌─────────────────────────────────────────────────────┐ │ │ │ ┌────────────────────┐ ┌───────────────────┐ │ │ │ FAZA DE PROIECTARE │ │ FAZA DE PRODUCŢIE │ │ │ └────────────────────┘ └───────────────────┘ │ │ │ │ ┌─────────────────────┐ │ │ ┌───────────┤ MODUL A ├─────┐ │ │ │ └─────────────────────┘ │ │ │ │ │ │ │ │ ┌─────────┐ │ │ │ │ ┌──&gt;│ MODUL C ├───────&gt;│ │ │ │ ┌─────────┐ │ └─────────┘ │ │ ┌──────────┐ │ ├──┤ MODUL B ├──&gt;│ ┌─────────┐ │ │ │PRODUCĂTOR├───&gt;│ │ └─────────┘ ├──&gt;│ MODUL D ├───────&gt;│ │ └──────────┘ │ │ │ └─────────┘ │ │ │ │ │ ┌─────────┐ │ CS │ │ │ ├──&gt;│ MODUL E ├───────&gt;│ │ │ │ │ └─────────┘ │ │ │ │ │ ┌─────────┐ │ │ │ │ └──&gt;│ MODUL F ├───────&gt;│ │ │ │ └─────────┘ │ │ │ │ │ │ │ │ ┌──────────────┐ │ │ │ ├─────────&gt; │ MODUL G ├───────────&gt;│ │ │ │ └──────────────┘ │ │ │ │ │ │ │ │ ┌──────────────┐ │ │ │ └─────────&gt; │ MODUL H ├──────────&gt;─┘ │ │ └──────────────┘ │ │ │ └─────────────────────────────────────────────────────┘ 3.2. Documentaţia tehnica Documentaţia tehnica (dosarul tehnic) trebuie întocmită de către producător. Reglementările tehnice care transpun directivele din "Noua abordare" obliga producătorul sa întocmească documentaţia tehnica conţinând informaţii care să demonstreze conformitatea produsului cu cerinţele esenţiale. Aceasta documentaţie tehnica poate fi o parte a documentaţiei sistemului calităţii atunci când reglementarea tehnica prevede o procedură de evaluare a conformitatii, bazată pe sistemul calităţii (modulele D, E, H şi variantele lor). De regula documentaţia tehnica trebuie păstrată pe o perioadă de 10 ani de la data fabricaţiei ultimului produs, în cazul în care reglementarea tehnica nu prevede altfel. Păstrarea documentaţiei tehnice este responsabilitatea producătorului, a reprezentantului sau autorizat stabilit în România, a importatorului sau a persoanei care introduce produsul pe piaţa. Documentaţia tehnica include de regula aspecte referitoare la proiectarea, fabricatia şi funcţionarea produsului respectiv. Detaliile suplimentare, prevăzute de fiecare reglementare tehnica, depind de natura produsului şi de acele elemente tehnice care trebuie să demonstreze conformitatea produsului cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice aplicabile. Documentaţia tehnica trebuie redactată în limba română sau într-o limbă acceptată de organismul desemnat. 4. Marcajul naţional de conformitate CS şi marcajul european de conformitate CE 4.1. Principiile marcajului CS - Marcajul CS semnifica conformitatea produsului cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice aplicabile. - Marcajul CS aplicat produselor reprezintă o declaraţie conform căreia: ● produsul este conform cu toate cerinţele esenţiale aplicabile; ● procedurile de evaluare a conformitatii au fost îndeplinite. Marcajul CS reprezintă o declaraţie a persoanei care aplica sau este responsabilă pentru aplicarea marcajului CS, din care rezultă ca produsul în cauza este conform cu toate prevederile aplicabile şi ca a fost supus procedurilor adecvate de evaluare a conformitatii. 4.2. Produse marcate CS Marcajul CS este obligatoriu şi trebuie aplicat înainte de punerea pe piaţa a produselor şi de punerea în funcţiune, cu excepţia cazurilor specifice când reglementările tehnice prevăd altceva. Marcajul CS se aplică: - tuturor produselor noi fabricate în ţara sau importate din tari, altele decât cele din Uniunea Europeană; - tuturor produselor uzate şi second-hand, fabricate în ţara sau importate din tari, altele decât cele din Uniunea Europeană; - tuturor produselor modificate substanţial şi care fac obiectul reglementărilor tehnice ca produse noi fabricate în ţara sau importate din tari, altele decât cele din Uniunea Europeană. 4.3. Aplicarea marcajului CS - Marcajul CS trebuie aplicat de către producător sau de către reprezentantul sau autorizat cu sediul în România. - Marcajul CS trebuie să aibă forma de mai jos, prevăzută în anexa nr. 2 la Legea nr. 608/2001 . Dacă marcajul se reduce sau se măreşte, proportiile acestuia trebuie respectate. - Marcajul CS trebuie aplicat vizibil, lizibil şi într-un mod care să nu permită îndepărtarea de pe produs sau de pe placa de identificare a acestuia. Acolo unde nu este posibil de aplicat sau nu poate fi garantat, acesta trebuie să fie aplicat pe ambalaj ori pe documentele insotitoare, în cazul în care reglementarea tehnica prevede acest lucru. - În cazul în care un organism notificat este implicat în faza de control al producţiei, în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, marcajul CS va fi însoţit de numărul de identificare al organismului. Numărul de identificare al organismului notificat se aplică de către producător sau de reprezentantul sau autorizat cu sediul în România, sub responsabilitatea organismului notificat. În principiu marcajul CS nu poate fi aplicat până când procedura de evaluare a conformitatii nu a fost finalizată pentru a se asigura ca produsul satisface toate prevederile reglementărilor tehnice aplicabile. Marcajul CS aplicat pe un produs: - poate să nu fie urmat de un număr de identificare, ceea ce înseamnă ca organismul notificat nu a intervenit în faza de producţie; - poate fi urmat de un număr de identificare, în cazul în care organismul notificat a intervenit în anumite faze; numărul de identificare este aplicat sub responsabilitatea acestuia, în următoarele cazuri: ● în cazul încercărilor asupra aspectelor specifice ale produsului (modulele Aa1 şi C bis 1); ● în cazul verificărilor produsului (modulele Aa2 şi C bis 2); ● în cazul examinarilor şi încercărilor derulate pentru evaluarea conformitatii produsului pe durata fazei de control al producţiei (modulele F, F bis şi G); ● în cazul evaluării producţiei, asigurării calităţii produsului sau asigurării calităţii totale (modulele D, E, H şi variantele lor). 4.4. Marcajul CS şi alte mărci de conformitate Marcajul CS este singurul marcaj care simbolizeaza conformitatea cu toate cerinţele esenţiale prevăzute de reglementările tehnice aplicabile acestuia. Un produs poate să aibă şi alte marcaje sau mărci suplimentare, cu condiţia ca: - sa îndeplinească o funcţie diferita de cea a marcajului CS; - sa nu fie susceptibile de a cauza confuzie cu acesta; - sa nu reducă vizibilitatea şi lizibilitatea acestuia. Marcajele şi mărcile suplimentare marcajului CS trebuie să îndeplinească o funcţie diferita de cea a marcajului CS, sa furnizeze o valoare adăugată în declararea conformitatii cu obiective diferite de cele la care se referă marcajul CS (de exemplu, aspecte de mediu). Aplicarea altor marcaje şi mărci este permisă numai în măsura în care acestea nu creează confuzie cu marcajul CS şi nu diminuează lizibilitatea şi vizibilitatea acestuia. 4.5. Marcajul european de conformitate CE Conform legislaţiei în vigoare, în perioada de tranzitie, până în momentul semnării Acordului european privind evaluarea conformitatii, marcajul naţional de conformitate a produselor cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice specifice, aplicabile, este marcajul de conformitate CS. În această perioadă de tranzitie, în condiţiile prevăzute de reglementările tehnice aplicabile, se recunoaşte şi marcajul european de conformitate CE pentru produsele fabricate în statele membre ale Uniunii Europene. 5. Responsabilităţi 5.1. Producătorul: - este persoana responsabilă pentru proiectarea şi fabricarea unui produs cu scopul de a-l introduce pe piaţa în nume propriu; - este responsabil pentru proiectarea şi fabricarea produsului în conformitate cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice aplicabile; - are obligaţia de a asigura ca produsul care urmează să fie introdus pe piaţa este proiectat şi fabricat, iar conformitatea acestuia este evaluată faţă de cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice aplicabile; - poarta responsabilitatea generală a produsului, în cazul în care acesta incorporeaza produse finite, părţi sau prefabricate finite; - răspunde pentru realizarea evaluării conformitatii, în conformitate cu procedurile prevăzute în reglementările tehnice aplicabile; - întocmeşte şi deţine documentaţia tehnica. 5.2. Importatorul Importatorul este persoana responsabilă pentru introducerea pe piaţa a produselor fabricate în afară tarii şi este persoana juridică cu sediul în România. Importatorul trebuie să ofere autorităţii de supraveghere a pieţei informaţiile necesare referitoare la produs, în cazul în care producătorul nu are reprezentant autorizat în România. Importatorul va prelua toate obligaţiile care îi revin producătorului şi care decurg din aplicarea reglementării în cauza care transpune o directiva din "Noua abordare". 5.3. Reprezentantul autorizat Producătorul poate desemna orice persoană juridică cu sediul în România sa acţioneze în numele sau ca reprezentant autorizat. Reprezentantul autorizat este desemnat explicit de către producător şi preia toate obligaţiile producătorului care decurg din aplicarea reglementării tehnice în cauza. Producătorul rămâne în general responsabil pentru activităţile desfăşurate de reprezentantul sau. Delegarea sarcinilor de la producător la reprezentantul sau autorizat trebuie să fie explicita şi ar trebui facuta în scris, în special definirea conţinutului sarcinilor şi a limitelor de împuternicire a reprezentantului. În funcţie de evaluarea conformitatii şi de reglementarea tehnica în cauza, reprezentantul autorizat poate fi, de exemplu, desemnat să asigure şi sa declare ca produsul corespunde cerinţelor, să aplice pe produs marcajul CS şi numărul de identificare al organismului notificat, sa redacteze şi să semneze declaraţia CS de conformitate sau sa ţină documentaţia tehnica la dispoziţia autorităţilor de supraveghere a pieţei. Sarcinile care se pot delega reprezentantului autorizat sunt de natura administrativă. Producătorul nu poate delega responsabilitatea referitoare la garanţia ca procesul de fabricaţie asigura conformitatea cu cerinţele esenţiale, nici întocmirea documentaţiei tehnice. Reprezentantul autorizat nu poate modifica produsul din proprie iniţiativă în scopul alinierii acestuia la reglementările aplicabile. 5.4. Distribuitorul Reglementările tehnice care transpun directivele din "Noua abordare" nu includ prevederi referitoare la distribuţie. Distribuitorul poate fi considerat ca fiind orice persoană juridică din lantul de distribuţie, care desfăşoară acţiuni ulterioare introducerii produsului pe piaţa. Distribuitorul trebuie să acţioneze cu responsabilitate pentru a nu promova pe piaţa produse neconforme cu cerinţele esenţiale prevăzute de reglementările tehnice. Acesta trebuie să poată demonstra autorităţii de supraveghere a pieţei ca are cunoştinţe despre legislaţia aplicabilă pentru a minimiza riscurile promovării pe piaţa a produselor neconforme. 5.5. Autoritatea competenţa Autoritatea competenţa este organ al administraţiei publice centrale responsabil cu reglementarea unui domeniu. Fiecare reglementare tehnica, ce transpune directive din "Noua abordare", prevede autoritatea competentă a domeniului, conform tabelului nr. 1. Ministerele nominalizate ca autorităţi competente pentru domeniile specifice, reglementate prin directivele din "Noua abordare", trebuie să stabilească structura administratorului de directiva, care are următoarele responsabilităţi: - să asigure transpunerea completa a directivei, inclusiv amendamentele, prin reglementări tehnice, cu respectarea prevederilor Legii nr. 608/2001 ; - sa elaboreze toate reglementările necesare în aplicarea directivei; - să asigure elaborarea şi furnizarea, după caz, a ghidului de implementare a directivei; - sa colaboreze cu organismul naţional de acreditare RENAR pentru stabilirea criteriilor de evaluare a laboratoarelor şi organismelor care solicită desemnarea şi a listei experţilor tehnici implicaţi în evaluare; - sa participe la desemnarea laboratoarelor şi organismelor de evaluare a conformitatii pentru grupele de produse cărora le sunt aplicabile procedurile directivei, în baza procedurii specifice de evaluare; - sa acţioneze şi sa urmărească înregistrarea organismelor desemnate în vederea notificării naţionale în Registrul organismelor notificate gestionat de Ministerul Industriei şi Resurselor; - sa susţină şi sa urmărească colaborarea dintre organismele desemnate, atât între ele, cat şi cu alţi actori interesaţi; - sa colaboreze cu organismul naţional de standardizare ASRO pentru adoptarea ca standarde naţionale a standardelor armonizate pentru asigurarea condiţiilor de aplicare a directivei; - sa identifice surse de finanţare pentru adoptarea standardelor europene armonizate ca standarde naţionale pentru domeniul reglementat de directiva; - sa colaboreze cu autoritatea de supraveghere a pieţei pentru îmbunătăţirea aplicării directivei; - sa stabilească un sistem de comunicare cu persoanele responsabile de introducerea pe piaţa a produselor cărora le sunt aplicabile prevederile directivei; - să asigure diseminarea informaţiilor legate de directiva către toţi factorii interesaţi; - sa colaboreze cu ceilalţi administratori de directiva atunci când produselor le sunt aplicabile mai multe directive; - sa informeze structura de coordonare a domeniului infrastructurii calităţii şi evaluării conformitatii din cadrul Ministerului Industriei şi Resurselor - Direcţia acreditari, calitate, protecţia mediului cu privire la aspectele semnificative ale activităţii organismelor desemnate şi a autorităţilor de supraveghere a pieţei; - sa participe în cadrul reţelei informationale Info-Prod la schimbul de informaţii în domeniul specific directivei; - să asigure legătură cu administratorul de directiva din cadrul Comisiei Europene şi cu administratorii de directiva din statele membre ale Uniunii Europene şi statele candidate; - sa participe la lucrările comitetului de lucru de pe lângă Comisia Europeană, dezvoltat pentru domeniul reglementat de directiva; - sa promoveze programe de instruire şi specializare în domeniul specific. 6. Organisme desemnate 6.1. Principiile acreditării şi desemnării Organismele desemnate îndeplinesc sarcinile legate de procedurile de evaluare a conformitatii la care se face referire în reglementările tehnice aplicabile, atunci când este necesară implicarea unei terţe părţi. Autorităţile competente sunt responsabile pentru desemnarea organismelor ca urmare a unei evaluări. Acestea vor publică lista organismelor desemnate/notificate. Evaluarea organismelor are în vedere dacă acestea sunt competente din punct de vedere tehnic sa deruleze procedurile de evaluare a conformitatii în cauza şi dacă pot demonstra un nivel adecvat de independenta, imparţialitate şi integritate. Competenţa organismelor desemnate trebuie să facă obiectul activităţii de supraveghere care se realizează în general la intervale regulate şi conform practicilor stabilite de organizaţia europeană de acreditare. Seria de standarde EN 45000 şi activitatea de acreditare sunt instrumente importante care ajuta la desemnarea organismelor conform procedurilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea şi notificarea naţionala a laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de certificare şi de inspecţie care realizează evaluarea conformitatii produselor din domeniile reglementate prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor (vezi anexa). Organismele care solicită desemnarea trebuie să fie în prealabil acreditate de organismul naţional de acreditare, persoana juridică de drept privat, de utilitate publică, având statut juridic de asociaţie fără scop patrimonial, care funcţionează conform prevederilor Legii nr. 245/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/1998 privind acreditarea şi infrastructura pentru evaluarea conformitatii (vezi anexa). Criteriile de competenţa pe care trebuie să le îndeplinească organismele sunt: - existenta personalului corespunzător şi a echipamentelor adecvate; - independenta şi imparţialitatea în relaţia cu cei implicaţi direct sau indirect în activităţi legate de produs; - competenţa tehnica a personalului, relevanta pentru produsele şi procedurile de evaluare a conformitatii în cauza; - menţinerea confidenţialităţii şi integritatea profesională; - încheierea unei asigurări de răspundere civilă, în afară cazului în care aceasta este acoperită de stat conform legislaţiei în vigoare. Autorităţile competente sunt responsabile pentru a asigura ca organismele desemnate îşi menţin competenţa şi ca sunt capabile sa realizeze activitatea pentru care au fost desemnate. Procedura de desemnare este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr. 487/2002 (vezi anexa). 6.2. Procedura de desemnare Reglementările tehnice prevăd, după caz, organisme desemnate sau notificate. Pentru notificarea organismelor autoritatea competentă care a evaluat şi apoi a desemnat un organism solicita înregistrarea organismului în Registrul organismelor notificate şi primeşte numărul de identificare pentru organismul notificat. 6.3. Responsabilităţile organismelor desemnate Organismele desemnate trebuie să furnizeze informaţii relevante autorităţii de desemnare, autorităţilor de supraveghere a pieţei şi altor organisme desemnate. Organismele desemnate trebuie să opereze într-o maniera competenţa, nediscriminatorie, transparenta, neutra, independenta şi impartiala. Organismele desemnate trebuie să utilizeze personalul necesar care are cunoştinţe şi experienta suficiente şi relevante pentru a realiza evaluarea conformitatii în cauza. Organismele desemnate trebuie să asigure confidenţialitatea informaţiilor primite în cursul activităţii de evaluare a conformitatii. Organismele desemnate au obligaţia de a informa celelalte organisme şi autoritatea competentă despre toate certificatele emise, retrase sau suspendate. Organismele desemnate trebuie să rămână terţe părţi, independente de clienţii lor sau de alte părţi interesate. Ele trebuie să aibă proceduri documentate pentru identificarea, revizuirea şi tratarea tuturor cazurilor în care se dovedeşte un conflict de interese. 6.4. Coordonare şi cooperare Aplicarea coerenta a procedurilor de evaluare a conformitatii necesita o cooperare strânsă între organismele desemnate şi autorităţile competente. Coordonarea infrastructurii de evaluare a conformitatii este realizată de Direcţia acreditari, calitate, protecţia mediului din cadrul Ministerului Industriei şi Resurselor. Aceasta structura de coordonare funcţionează conform prevederilor Ordinului ministrului industriei şi resurselor nr. 149 din 7 mai 2002 privind înfiinţarea Structurii de coordonare a domeniului infrastructurii calităţii şi evaluării conformitatii (vezi anexa) şi are următoarele atribuţii principale: a) elaborează şi promovează politici şi strategii în domeniul infrastructurii calităţii şi evaluării conformitatii, în scopul asigurării liberei circulatii a mărfurilor; ... b) elaborează/participa la elaborarea de reglementări în scopul armonizării legislaţiei naţionale cu reglementările orizontale şi specifice europene sau cu celelalte reglementări naţionale, după caz; ... c) urmăreşte şi asigura respectarea angajamentelor asumate prin Documentul de poziţie pentru capitolul "Libera circulaţie a mărfurilor"; ... d) elaborează propuneri pentru Planul naţional de aderare a României la Uniunea Europeană, urmăreşte şi acţionează în scopul realizării sarcinilor ce îi revin în domeniul sau de activitate; ... e) asigura coordonarea şi urmăreşte respectarea condiţiilor de recunoaştere a organismului naţional de standardizare şi susţine activitatea de standardizare naţionala; ... f) asigura coordonarea şi urmăreşte respectarea condiţiilor de recunoaştere a organismului naţional de acreditare şi susţine activitatea de acreditare; ... g) asigura coordonarea şi susţine activitatea de metrologie legală; ... h) asigura coordonarea şi promovează măsuri pentru dezvoltarea sistemului informaţional în domeniul reglementărilor tehnice, infrastructurii calităţii şi evaluării conformitatii; ... i) asigura coordonarea activităţilor de supraveghere a pieţei în scopul armonizării cu prevederile reglementărilor orizontale şi realizării sarcinilor din acest domeniu, conform reglementărilor tehnice; ... j) promovează şi monitorizează din punct de vedere tehnic programe cu finanţare nerambursabilă externa ori cu finanţare de la bugetul de stat pentru domeniul sau de activitate; ... k) asigura coordonarea activităţilor de instruire/specializare în domeniul evaluării conformitatii; ... l) asigura gestionarea Registrului organismelor notificate; ... m) asigura secretariatul Consiliului pentru infrastructura calităţii şi armonizarea reglementărilor tehnice; ... n) asigura coordonarea activităţilor pentru pregătirea negocierilor Protocolului european pentru evaluarea conformitatii şi a protocoalelor de recunoaştere bilaterala a rezultatelor încercărilor şi certificarilor la nivelul ţărilor membre CEFTA sau cu alte tari. ... 7. Supravegherea pieţei 7.1. Principiile supravegherii pieţei Supravegherea pieţei reprezintă o obligaţie a autorităţilor competente de a aplica prevederile reglementărilor tehnice. Prin intermediul activităţii de supraveghere a pieţei autorităţile competente controlează dacă produsele îndeplinesc cerinţele reglementărilor tehnice aplicabile, dacă se acţionează pentru a aduce produsele neconforme la conformitate şi mai ales dacă sunt aplicate sancţiuni atunci când produsele sunt neconforme cu cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice. Supravegherea pieţei este responsabilitatea autorităţilor competente, datorită faptului ca aceasta activitate trebuie să garanteze imparţialitatea operaţiunilor de supraveghere. O cerinţa esenţială în vederea unei bune funcţionari a activităţii de supraveghere a pieţei o reprezintă comunicarea şi cooperarea administrativă eficienta dintre autorităţile competente, astfel încât să se asigure un nivel înalt de protecţie. 7.2. Autorităţile de supraveghere a pieţei Supravegherea pieţei reprezintă instrumentul autorităţilor competente pentru punerea în aplicare a reglementărilor tehnice care preiau directivele din "Noua abordare". Scopul supravegherii pieţei este de a se asigura ca prevederile reglementărilor tehnice sunt uniform aplicate. Supravegherea pieţei este un instrument important pentru interesele agenţilor economici, deoarece îi ajuta sa elimine competiţia neloială. Supravegherea pieţei este responsabilitatea autorităţilor competente. Organismele desemnate sunt excluse de la activităţile de supraveghere a pieţei pentru a se evita conflictele de interese. Autorităţile de supraveghere a pieţei trebuie să dispună de resursele necesare şi de competenţa tehnica necesară derulării activităţilor de supraveghere. Pentru a garanta calitatea rezultatelor încercărilor, facilităţile de încercare utilizate de autorităţile de supraveghere a pieţei se recomanda sa corespundă criteriilor relevante ale standardului SR ISO EN 17025:2000. Reglementările tehnice care transpun directivele din "Noua abordare" prevăd autorităţile de supraveghere a pieţei pentru domeniile specifice. Autorităţile de supraveghere a pieţei sunt prezentate în tabelul nr. 5. TABELUL Nr. 5

Nr. crt. Reglementarea tehnică Nr. directivei/ nr. reglementării tehnice Autorităţile de supraveghere a pieţei
1. Echipamente electrice de joasă tensiune 73/23/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 567/2002 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor; Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale - Inspectoratul de Protecţie a Muncii
2. Recipiente simple sub presiune 87/404/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 571/2001 Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR)
3. Jucării 88/378/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 710/1999/ Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2001 Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
4. Produse pentru construcţii 89/106/EEC Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei
5. Compatibilitate electromagnetică 89/336/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 1.032/2001 Ministerul Industriei şi Resurselor; Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei; Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
6. Maşini 98/37/EC/ Legea nr. 90/1996 Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale - Inspectoratul de Protecţie a Muncii
7. Echipament de protecţie individuală 89/686/EEC/ Legea nr. 90/1996 Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale - Inspectoratul de Protecţie a Muncii
8. Aparate de cântărit cu funcţionare neautomată 90/384/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 749/2001 Biroul Român de Metrologie Legală Bucureşti
9. Dispozitive medicale implantabile 90/385/EEC/ Legea nr. 176/2000 Ministerul Sănătăţii şi Familiei
10. Arzătoare cu combustibili gazoşi 90/396/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 761/2001 Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR)
11. Boilere pentru apă caldă 92/42/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 270/2002 Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR)
12. Dispozitive medicale 93/42/EEC/ Legea nr. 176/2000 Ministerul Sănătăţii şi Familiei
13. Ambarcaţiuni de agrement 94/25/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 312/2002 Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei - Inspectoratul Navigaţiei Civile
14. Atmosfere potenţial explozive 94/9/EEC/ Legea nr. 90/1996 Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale - Inspectoratul de Protecţie a Muncii
15. Ascensoare 95/16/EC/ Hotărârea Guvernuluinr. 225/2002 Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR)
16. Aparatură de refrigerare 96/57/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 573/2001 Agenţia Română pentru Conservarea Energiei; Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
17. Echipamente sub presiune 97/23/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 752/2002 Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR)
18. Echipament terminal pentru telecomunicaţii 98/13/EEC/ Ordinul ministrului Comunicaţiilor nr. 8/1998 Ministerul comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei
19. Dispozitive medicale pentru diagnosticare in vitro 98/79/EEC/ Legea nr. 176/2000 Ministerul Sănătăţii şi Familiei
20. Instalaţii pentru transportul pasagerilor pe cablu 2000/9/EC/ Hotărârea Guvernului nr. 433/2002 Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR)
21. Ambalaje şi deşeuri de ambalaje 94/62/EEC/ Hotărârea Guvernului nr. 349/2002 Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului; Ministerul Industriei şi Resurselor - Comisia Naţională pentru Reciclarea Materialelor; Ministerul Finanţelor Publice; Ministerul de Interne; Ministerul Administraţiei Publice; Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor; autorităţile administraţiei publice locale
22. Echipament maritim 96/98/EEC/ Ordinul ministrului Transporturilor nr. 216/2000 Ministerul Lucrărilor Publice, transporturilor şi Locuinţei - Registrul Naval 7.3. Activitatea de supraveghere a pieţei Activitatea de supraveghere a pieţei presupune doua etape principale: - monitorizarea produselor introduse pe piaţa, prevăzute în reglementările tehnice aplicabile; - derularea de măsuri pentru îndeplinirea conformitatii, dacă este cazul. Pentru ca activitatea de supraveghere a pieţei să fie eficienta este necesară concentrarea resurselor în zonele cu grad ridicat de risc şi în zonele în care probabilitatea de obţinere a unor produse neconforme este mare. Pentru a putea monitoriza eficient produsele introduse pe piaţa autorităţile competente de supraveghere a pieţei trebuie să aibă autoritatea, competenţa şi resursele pentru: - a vizita locurile de fabricaţie şi locurile în care produsele sunt depozitate sau puse în funcţiune; - a preleva esantioane şi a le examina/incerca; - a cere toate informaţiile relevante pentru produs. Documentaţia tehnica a produselor introduse pe piaţa sau puse în funcţiune trebuie să fie pusă la dispoziţie autorităţii de supraveghere a pieţei pentru o perioadă prevăzută în reglementările tehnice. Autoritatea de supraveghere a pieţei trebuie să asigure confidenţialitatea informaţiilor incluse în documentaţia tehnica a produsului supus monitorizarii. În cazul în care autoritatea de supraveghere a pieţei constata abateri de la cerinţele esenţiale prevăzute în reglementările tehnice aplicabile, înainte de luarea unei decizii sau a unor măsuri, aceasta trebuie să informeze partea responsabilă pentru neconformitate şi sa îi ofere posibilitatea de a fi consultata. Acţiunile corective depind de gradul de neconformitate, care trebuie stabilit de la caz la caz. Producătorul sau persoana responsabilă pentru introducerea pe piaţa a produsului trebuie să realizeze produsul conform cu cerinţele esenţiale şi sa ia măsuri de remediere a abaterilor. Dacă autoritatea de supraveghere a pieţei considera ca măsurile întreprinse nu sunt suficiente, trebuie luate toate măsurile pentru a restrictiona sau a interzice introducerea pe piaţa ori punerea în funcţiune a produsului respectiv sau pentru a asigura retragerea acestuia de pe piaţa. Acţiunile corective depind de gradul de neconformitate şi, în general, neconformitatea cu cerinţele esenţiale trebuie considerată ca o neconformitate substantiala care poate prezenta un risc potenţial ori real pentru sănătatea şi securitatea utilizatorilor. Autoritatea de supraveghere a pieţei trebuie să oblige producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia sa realizeze conformitatea cu cerinţele esenţiale. În cazul în care producătorul sau reprezentantul sau autorizat nu remediaza neconformitatea, autoritatea de supraveghere a pieţei va restrictiona sau va interzice introducerea pe piaţa a produsului ori va retrage produsul de pe piaţa. Acţiunea de restrictionare sau de interzicere a introducerii pe piaţa poate fi temporară pentru a permite autorităţii de supraveghere a pieţei să obţină dovezile necesare cu privire la gradul de periculozitate pe care îl prezintă produsul respectiv. Deciziile autorităţii de supraveghere a pieţei trebuie să fie justificate şi partea responsabilă pentru introducerea pe piaţa sau punerea în funcţiune trebuie informată cu privire la remedierile pe care trebuie să le întreprindă şi la perioada în care aceste remedieri pot fi făcute. Aplicarea efectivă a reglementărilor tehnice care preiau directivele din "Noua abordare" presupune ca autorităţile de supraveghere a pieţei: - sa colaboreze cu producătorii şi furnizorii; - sa ia măsurile necesare împotriva persoanelor care au aplicat marcajul CS pe un produs neconform sau împotriva celor răspunzători de neconformitatea produsului; - să aibă posibilitatea de a preveni persoanele care ar putea fi expuse riscurilor, sa distruga produsele periculoase şi sa împiedice exportul lor, sa interzică folosirea unor astfel de produse şi sa ceara retragerea certificatelor. 7.4. Schimbul de informaţii Autorităţile de supraveghere a pieţei dezvolta sisteme de schimb de informaţii pe trei niveluri, şi anume: - între structura de supraveghere a pieţei din punct de vedere administrativ şi structura de supraveghere a pieţei din punct de vedere tehnic, din cadrul aceleiaşi autorităţi; - cu celelalte autorităţi de supraveghere a pieţei pentru directivele aplicabile aceloraşi produse sau grupe de produse; - cu autorităţile competente din domeniul pentru care se asigura supravegherea pieţei, precum şi cu structura de coordonare din cadrul Ministerului Industriei şi Resurselor - Direcţia acreditari, calitate, protecţia mediului. Schimbul de informaţii are în vedere îmbunătăţirea aplicării directivei prin asigurarea ca toate produsele din domeniile reglementate la introducerea pe piaţa sau punerea în funcţiune sunt conforme cu cerinţele esenţiale prevăzute în directivele aplicabile acestora. Autorităţile de supraveghere a pieţei pot stabili sisteme de colaborare şi schimb de informaţii cu autorităţile de supraveghere a pieţei echivalente din statele membre sau candidate la Uniunea Europeană.
+
Anexă ──────── la Cartea alba ────────────── Legislaţia orizontala - Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 712 din 8 noiembrie 2001 - Hotărârea Guvernului nr. 71/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea procedurilor ce se utilizează în procesul de evaluare a conformitatii produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, şi a regulilor de aplicare şi utilizare a marcajului naţional de conformitate CS, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 14 februarie 2002 - Hotărârea Guvernului nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea şi notificarea naţionala a laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de certificare şi de inspecţie care realizează evaluarea conformitatii produselor din domeniile reglementate prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 6 iunie 2002 - Legea nr. 245/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/1998 privind acreditarea şi infrastructura pentru evaluarea conformitatii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 13 mai 2002 - Legea nr. 355/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţionala în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 26 iunie 2002 - Legea nr. 322/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 146/2001 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 12 iunie 2002 - Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 149/2002 privind înfiinţarea Structurii de coordonare a domeniului infrastructurii calităţii şi evaluării conformitatii. ──────────────────

Preluat: 2026-09-24T17:44:13.930112+00:00 · SHA256: fba1b7e021ad5e96cf8d20f58dcfe36f57ff0c84d63bb107132a1ba7cee47ebf