legemo /Atelierul tău legislativ
Legislație națională
HOTĂRÂRE · 2074 · 2004

HOTĂRÂRE nr. 2.074 din 24 noiembrie 2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de prevenire a criminalităţii pe perioada 2005-2007

Ce s-a schimbat? Citește cele două versiuni, una lângă alta.

Guvernul · ID sursă 57918

EliminatAdăugatIdentic
Surse, proveniență și limitele comparației

Sunt extrase articolele marcate în HTML-ul oficial, inclusiv notele din interiorul lor. Meniurile și comenzile paginii sunt omise; spațiile sunt normalizate pentru afișare. Preambulul și titlurile din afara articolelor nu sunt incluse. Aliniere după numărul articolului; renumerotările nu sunt interpretate juridic. Diferențele sunt calculate la nivel de cuvânt. Fișierele originale nu sunt modificate.

Textul formei disponibile
 HOTĂRÂRE nr. 2.074 din 24 noiembrie 2004  privind aprobarea Strategiei naţionale de prevenire a criminalităţii pe perioada 2005-2007     EMITENT     GUVERNUL       Publicat în 
			  MONITORUL OFICIAL nr. 1.222 din 20 decembrie 2004     În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,  Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.   
				 + 
			  Articolul 1     Se aprobă Strategia naţională de prevenire a criminalităţii pe perioada 2005-2007, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.     
				 + 
			  Articolul 2     Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale de prevenire a criminalităţii pe perioada 2005-2007 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.  PRIM-MINISTRU  ADRIAN NĂSTASE  Contrasemnează:  ---------------  Ministrul justiţiei,  Cristian Diaconescu  p. Ministrul de stat,  ministrul administraţiei şi internelor,  Toma Zaharia,  secretar de stat  Bucureşti, 24 noiembrie 2004.  Nr. 2.074.     
				 + 
			  Anexa       STRATEGIA NAŢIONALĂ DE PREVENIREA CRIMINALITĂŢII  pe perioada 2005-2007  1. INTRODUCERE  1.1. Premise  Rata relativ crescută a criminalităţii reprezintă o ameninţare gravă împotriva democraţiei, siguranţei publice, ordinii de drept şi capacităţii instituţionale în România. Drepturile şi libertăţile fundamentale sunt puse în pericol de fiecare dată când un cetăţean devine victimă a criminalităţii.  Criminalitatea generează teamă în rândul populaţiei, slăbeşte încrederea acesteia în autorităţi şi în capacitatea lor de a se implica activ în dezvoltarea economică a statului.  Având în vedere aceste premise, o strategie de prevenire a criminalităţii se impune în mod firesc ca o prioritate naţională.  1.2. Principii:  1.2.1. principiul legalităţii - supremaţia normei de drept în desfăşurarea activităţii de prevenire a criminalităţii;  1.2.2. respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;  1.2.3. principiul echidistanţei - imparţialitatea organelor statale în prevenirea criminalităţii, tratament nediscriminatoriu pentru victimă şi infractor, proporţionalitatea intervenţiei;  1.2.4. principiul responsabilităţii în exercitarea actului de autoritate - angajament, deontologie profesională, îndeplinirea sarcinilor, acceptarea şi suportarea consecinţelor;  1.2.5. principiul cooperării şi utilităţii sociale;  1.2.6. principiul priorităţii măsurilor preventive;  1.2.7. principiul descentralizării;  1.2.8. principiul transparenţei şi apropierii de comunitate.  1.3. Concept  Prevenirea criminalităţii reprezintă ansamblul de măsuri noncoercitive destinate să reducă sau să contribuie la reducerea criminalităţii şi a sentimentului de insecuritate a cetăţenilor atât cantitativ, cât şi calitativ fie prin reacţia socială faţă de activitatea criminală, fie prin politicile şi intervenţiile create pentru a reduce potenţialul infracţional şi cauzele infracţiunii. Aceasta include activitatea Guvernului, a instituţiilor competente, a organelor judiciare a autorităţilor locale, a asociaţiilor specializate, a sectorului privat şi voluntar, a cercetătorilor şi a sectorului public sprijinit de media.  Patru factori determinanţi stau la baza activităţii infracţionale: un făptuitor suficient de motivat, o ţintă adecvată, o conjunctură favorabilă şi absenţa unei împrejurări care să prevină sau să împiedice săvârşirea faptei. Efectul activităţii de prevenire îl reprezintă eliminarea unuia dintre cei patru factori, împiedicând astfel comiterea infracţiunii.  2. OBIECTIVE  2.1. Obiective generale:  1. reducerea fenomenului şi a ratei criminalităţii;  2. creşterea gradului de siguranţă publică;  3. reducerea riscului de victimizare;  4. reabilitarea şi reinserţia socială a infractorilor;  2.2. Obiective specifice:  2.2.1. identificarea factorilor de risc, a cauzelor şi circumstanţelor favorizante ale săvârşirii infracţiunilor;  2.2.2. conştientizarea asupra pericolului criminalităţii;  2.2.3. dezvoltarea de programe şi politici legislative în scopul diminuării criminalităţii şi în vederea realizării obiectivelor stabilite;  2.2.4. compatibilizarea instituţională şi funcţională cu structurile europene.  3. ACŢIUNI SPECIFICE  3.1. Prevenirea primară  Prevenirea primară are drept scop împiedicarea comiterii infracţiunilor, cu accent pe aspectele ambientale şi sociale.  Prevenirea primară constă în:  I. 3.1.1. Reducerea premiselor care favorizează în mod direct şi indirect criminalitatea face mai dificilă şi mai riscantă săvârşirea de infracţiuni şi descurajează infractorii să comită fapte penale.  Aceasta implică măsuri adecvate de scădere a numărului potenţialelor victime şi a oportunităţilor de comitere a faptelor şi impune prezenţa unor agenţi care să asigure o prevenire reală şi eficientă a criminalităţii, eliminând astfel trei dintre factorii esenţiali de favorizare a comportamentului antisocial.  Acţiuni de realizare:  1. introducerea şi promovarea unor cerinţe minime de securitate pentru sediile rezidenţiale şi spaţii comerciale  instituţie responsabilă: consiliile locale şi judeţene, mediul de afaceri  termen: semestrul I 2005;  2. îmbunătăţirea sistemului de iluminare publică;  instituţie responsabilă: consiliile locale  termen: semestrul I 2005;  3. amplificarea activităţilor de intervenţie a organelor de ordine  instituţie responsabilă: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Autoritatea Naţională de Control  termen: permanent;  4. utilizarea mijloacelor video de supraveghere în spaţiile cu risc criminogen (spaţii publice, mijloace de transport în comun)  instituţie responsabilă: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Autoritatea Naţională de Control  termen: permanent;  5. implicarea pe bază de voluntariat a cetăţenilor în activitatea de supraveghere a zonelor cu o rată sporită a criminalităţii  instituţie responsabilă: Ministerul Administraţiei şi Internelor, organizaţii neguvernamentale  termen: permanent.  II. 3.1.2. Reducerea factorilor sociali care favorizează criminalitatea implică adoptarea măsurilor care să genereze schimbarea atitudinii publice faţă de fapta antisocială şi făptuitor, prin adoptarea unei poziţii active de opoziţie faţă de acestea.  Acţiuni de realizare:  1. campanii şi programe educaţionale de prevenire pentru categoriile sociale cu risc criminogen sporit şi de victimizare;  instituţie responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Agenţia Naţională Antidrog, organizaţii neguvernamentale, mass-media  termen: permanent;  2. stimularea coeziunii sociale, încurajarea cetăţenilor să sesizeze comiterea de infracţiuni organelor abilitate  instituţie responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Public, Parchetul Naţional Anticorupţie, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Avocatul Poporului, organizaţii neguvernamentale, mass-media  termen: permanent;  3. reducerea ratei şomajului  instituţie responsabilă: Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei  termen: permanent;  4. programe de asistenţă familială  instituţie responsabilă: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei  termen: permanent.  3.2. Prevenirea secundară  Are drept scop acţionarea cu prioritate asupra potenţialilor infractori şi a potenţialelor victime, urmărindu-se schimbarea comportamentului social al indivizilor cu tendinţe deviaţioniste evidente.  Acţiuni de realizare:  1. derularea de programe de asistenţă pentru părinţi  instituţie responsabilă: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării  termen: permanent;  2. derularea de programe de asistenţă a minorilor cu probleme  instituţie responsabilă: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei  termen: permanent;  3. derularea de programe care să încurajeze victimele repetate ale infracţiunilor să îşi consolideze măsurile de protecţie a vieţii personale şi proprietăţii  instituţie responsabilă: Ministerul Administraţiei şi Internelor  termen: permanent;  4. includerea obligatorie în cadrul orelor de consiliere şi orientare a elementelor de studiu necesare în vederea prevenirii criminalităţii  instituţie responsabilă: Ministerul Educaţiei şi Cercetării  termen: semestrul I 2005.  3.3. Prevenirea terţiară  Are drept scop acţionarea cu prioritate asupra persoanelor care au comis deja fapte penale, urmărindu-se descurajarea săvârşirii de infracţiuni în mod repetat.  Acţiuni de realizare:  1. implementarea unor programe adecvate de reabilitare a persoanelor condamnate;  instituţie responsabilă: Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor  termen: semestrele I şi II 2005;  2. derularea unor programe de educaţie în mediul penitenciar  instituţie responsabilă: Ministerul Justiţiei  termen: semestrele I şi II 2005;  3. derularea unor programe integrate de reinserţie socioeconomică a foştilor infractori  instituţie responsabilă: Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Justiţiei  termen: semestrele I şi II 2005;  4. campanii de conştientizare a publicului, menite să asigure reinserţia socială a condamnaţilor  instituţie responsabilă: organizaţii neguvernamentale, mass-media  termen: permanent.  4. CADRUL STRATEGIC ŞI METODOLOGIA DE LUCRU  Strategia naţională de prevenire a criminalităţii pe perioada 2005-2007, stabilind obiectivele şi liniile generale de acţiune ale activităţii de prevenire la nivel naţional, include strategii şi programe sectoriale la nivelul următoarelor instituţii:  - Ministerul Administraţiei şi Internelor  - Ministerul Justiţiei  - Ministerul Educaţiei şi Cercetării  - Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei  - Ministerul Sănătăţii  - Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor  - Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei  - Autoritatea Naţională de Control  - Avocatul Poporului  - Agenţia Naţională Antidrog  - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  - Parchetul Naţional Anticorupţie  - Oficiul de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor  - Serviciul Român de Informaţii  - Consiliul Naţional de Prevenire a Criminalităţii.  Metodologia de lucru în cadrul Strategiei Naţionale de prevenire a criminalităţii pe perioada 2005-2007 implică:  ● conlucrarea interinstituţională la nivel naţional, regional, local;  ● coordonarea politicilor administrative şi judiciare prin intermediul Consiliului Naţional de Prevenire a Criminalităţii;  ● sincronizarea reţelei justiţiei penale (colaborare efectivă şi coordonată între parchet, poliţie şi alte organe de investigare fără atribuţii judiciare);  ● consultarea permanentă şi implementarea măsurilor preventive împreună cu parteneri din societatea civilă (organizaţii neguvernamentale în acordarea de asistenţă victimelor, mediul de afaceri în prevenirea criminalităţii economico-financiare, unităţi de învăţământ, în realizarea unui mediu sigur pentru elevi etc.);  ● transparenţa măsurilor şi a modului de implementare.  5. DOMENII PRIORITARE ALE ACTUALEI STRATEGII:  - criminalitatea economico-financiară;  - prevenirea criminalităţii informatice;  - prevenirea traficului de fiinţe umane;  - prevenirea violenţei în familie;  - prevenirea delincvenţei juvenile;  - prevenirea victimizării;  - prevenirea criminalităţii urbane.  6. MECANISME DE EVALUARE  6.1. Evaluări interne - efectuate pe plan naţional prin rapoarte periodice de progres, întocmite de fiecare autoritate publică în domeniul specific de activitate, pe baza datelor statistice, indicatorilor cantitativi şi calitativi, sistemelor proprii de testare şi apreciere a capacităţii instituţionale.  6.2. Evaluări independente - efectuate de către organisme guvernamentale şi neguvernamentale naţionale, internaţionale şi regionale.  -----------   

Preluat: 2026-09-25T16:48:02.054182+00:00 · SHA256: 81ec5bc8c9f73c517f4a701d3a6162c73f0bd092f3ff31ddfa5b1971de8648cf