Legislație națională
METODOLOGIE · 0 · 2005
METODOLOGIE din 26 martie 2005 de evaluare a riscului substanţelor periculoase din listele I şi II şi al substanţelor prioritare/prioritar periculoase în mediul acvatic prin modelare matematică
Ce s-a schimbat? Citește cele două versiuni, una lângă alta.
Ministerul Mediului ?i Gospodăririi Apelor · ID sursă 62869
EliminatAdăugatIdentic
Surse, proveniență și limitele comparației
Sunt extrase articolele marcate în HTML-ul oficial, inclusiv notele din interiorul lor. Meniurile și comenzile paginii sunt omise; spațiile sunt normalizate pentru afișare. Preambulul și titlurile din afara articolelor nu sunt incluse. Aliniere după numărul articolului; renumerotările nu sunt interpretate juridic. Diferențele sunt calculate la nivel de cuvânt. Fișierele originale nu sunt modificate.
Textul formei disponibile
METODOLOGIE din 26 martie 2005 de evaluare a riscului substanţelor periculoase din listele I şi II şi al substanţelor prioritare/prioritar periculoase în mediul acvatic prin modelare matematică EMITENT MINISTERUL MEDIULUI ŞI GOSPODĂRIRII APELOR Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 565 din 1 iulie 2005 + Articolul 1 Evaluarea riscului în cazul dispersiei substanţelor periculoase din lista I şi II şi a substanţelor prioritare/prioritar periculoase ce provin de evacuări continue ale activităţii antropice se face prin: a) analiza propriu zisă a prezentei acumulării acestora în verigile biotopului (apă, sediment) şi ale biocenozei (peşti,alge, crustacee), activitate care necesită efort logistic, financiar, de validare şi reprezentativitate a datelor ... b) estimarea prin modelare matematică, în funcţie de proprietăţile substanţei şi parametrii fizico-chimici de moment ai apei a cantităţilor acumulate în biotop şi biocenoză şi particularizată prin factori de corecţie stabiliţi în funcţie de veriga de mediu vizată la care abaterea estimării se stabileşte prin analize propriu-zise paralele, efectuate în laborator la fiecare 5 ani. ... c) Definiţiile şi noţiunile utilizate în prezenta metodologie sunt prevăzute în anexa nr. 1 ... + Articolul 2 Caracteristicile modelului matematic de nivel I: - conţine model matematic de nivel I a transferului substanţelor periculoase şi prioritare în verigile ecosistemului acvatic, exprimat în unităţile de masură prevăzute la anexa nr. 2; - conţine model matematic de "fugacitate" - utilizează proprietăţile fizico-chimice, toxicologice şi termodinamice - coeficienţi de partiţie mulţi-matrice ale substanţei periculoase sau prioritare, prevăzute în anexa nr. 3; - utilizează o matrice de mediu; - generează ecuaţii care se validează utilizând: greutatea moleculară, solubilitatea în apa, presiunea de evaporare, coeficientul de partiţie apă-octanol a substanţei prioritare vizate, formula de fugacitate - calculează distribuţia de echilibru pentru substanţa chimică cu etapele: 1. definirea mediului 2. determinarea proprietăţilor fizico-chimice 3. calculul valorilor Z 4. determinarea cantităţii de substanţă chimică 5. calculul fugacităti şi, de aici, calculat concentraţiilor şi cantităţilor. + Articolul 3 Situaţii de modelare matematică pentru mediu se utilizează pe 3 tipuri de sisteme; a) Sistem închis, ecuaţii de stare stabilă - o cantitate dată şi constantă în timp de substanţă chimică se distribuie între diferitele componente ale unui sistem închis; cantitatea totală de substanţă chimică este egală cu suma cantităţilor din fiecare componentă, fiecare din aceste cantităţi fiind produsul dintre o concentraţie şi un volum, pe baza ecuaţiei de echilibru masic şi relaţiilor la echilibru; sistemul este închis pentru că nu permite nici o intrare şi nici o ieşire de substanţă chimică. ... Cantitatea totala = suma cantitătilor din fiecare componentă M =2 = V(A)C(A)+V(w)C(w)+V(S)C(S) = 100 C(A)+50C(w)+3C(S) unde: a - aer, w - apa, s - sol Relaţiile dintre C(A), C(w) şi C(S) se exprimă prin ecuaţii de echilibru dinte componente: C(A)/C(w)=0,5 şi C(s)/C(w)=100 2= 100[0,5 C(w)] + 50 C(w) + 3 [100 C)w)]= 400 C(w) C(w)= 2/400 = 0,005 mol/mc De unde: C(A) = 0,5 C(w)= 0,0025 mol/mc C(s) = 100 C(w)= 0,5 mol/mc Cantităţile din fiecare componentă (în moli) sunt produsele dintre C*V după cum urmează: m(w)= V(w)C(w) = 0,250 mol (12,5%) m(A)= V(A)C(A) = 0,250 mol (12,5%) m(S)= V(S)C(S) = 1,500 mol (75%) b) Sistem deschis, ecuaţii de stare stabila - în ecuaţia de echilibru masic se introduce şi curgerea substanţei chimice în/din sistem şi posibilitatea de reacţie în condiţii de timp constante; fluxul masic total de intrare este egal cu fluxul masic total de iesire şi sunt exprimate în moli sau grame pe unitatea de timp; unitatea de baza masică este mol/h sau g/h unde substanţa chimică intra într-o reacţie de ordinul întâi de tipul: ... V*C*K=mol/h, unde: - V este volumul de apă, C este concentraţia substanţei chimice din apa iazului la echilibru, K este o constantă de ordin 10^-3h^-1, c) Ecuaţii în regim variabil - condiţiile de regim variabil dau ecuaţii diferenţiale în timp. Cea mai simplă metodă de stabilire a ecuaţiei este: ... Fluxul total de intrare (admise) - Fluxul total de ieşire = d(Conţinut)/dt unde: Coeficienţii de intrare şi ieşire - mol/timp (mol/h); D(t) - creşterea în timp H - unitatea de timp din termenii de intrare şi de ieşire. + Articolul 4 Transportul şi staţionarea substanţelor prioritare/prioritar/periculoase în mediu: a) Transport difuz - coeficientul de transport difuz (sau "fluxul") este produsul depărtării de echilibru şi cantitatea cinetică; acest produs devine zero când componentele ating echilibrul. ... În exemplul aer-apă, echilibrul apare când calculul raportului concentraţiei apă-aer respectă formula de echilibru precizată şi ţine cont de difuzie; se utilizează cantitatea totală de substanţă chimică. Procese de transport difuz al substanţelor chimice sunt: Volatilizarea substanţelor chimice din sol sau apă în aer; Absorbţia sau adsorbţia substanţelor chimice de către sedimente din apă; Preluarea difuză a substanţelor chimice din apă de către peşti. b) Transport nedifuz - produsul dintre volumul componentei transferat în unitatea de timp şi de concentraţie, exprimat în mol/h sau g/h., care depinde de viteza de eliminare din componenta de apă şi nu este influenţat de difuzie, sub forma: ... - depunerile de substanţe chimice din aer în apă sau pe sol antrenate de praf, ploaie sau zăpadă; - depunerea şi resuspensia particulelor de substanţe chimice pe sedimente; - ingestia şi excreţia substanţelor chimice de către biotă. c) Staţionare în mediu - timpul de retenţie în lacuri, reprezentat de raportul între timpul de reţinere şi timpul reacţiei ... C = C(o) exp [-G(t)/V] = C(o)exp[-t/t(F)] unde: V - volum lac (mc) G - viteza de intrare şi ieşire (mc/h) t(F)- timpul de reţinere al fluxului (h); este inversul unei constante k(F) care are unităţi de h^-1 C(o) - concentraţia substanţei chimice (mol/mc) La o substanţă chimică cu o viteză de reacţie K(R)h^-1: C = C(o) exp-[k(F)+k(R)t] = C(o) exp[-k(T)t] este dominantă viteza mai mare. Timpii caracteristici t(F) şi t(R) (adică l/k(F) şi l/k(R)se combina reciproc şi dau timpul total t(T): 1/t(F)+1/t(R)=1/t(T) unde: - t(R) este persistenţa reacţiei; - timpii caracteristici ca t(R) şi t(F) + Articolul 5 Compartimentele evaluative de mediu pentru model matematic de nivel I sunt cele patru compartimente de bază ale mediului - aer, apa, sedimente sau sol şi biocenoză - ale căror caracteristici principale sunt prezentate în anexa 4 la prezenta metodologie. + Articolul 6 Stabilirea coeficienţilor de partiţie pentru sistemele aer-apă, octanol-apă, lipide-apă, grăsimi- apă, hexan-apă, carbon organic-apă, minerale - apă, carbon activ - apă se aplică în cazul: 1. doua componente nemiscibile - se masoara experimental adăugând un solut şi măsurând concentraţia acestuia în fiecare din cele două componente C(1) şi C(2). Valorile sunt liniare şi deci: C(1)/C(2)=K(12). K(12) - panta 2. două componente miscibile a) cu apa - variaţia liniară depinde de solubilitate, care nu are limită pentru substanţele miscibile cu apa; ... b) cu aerul - solubilitatea în aer este dată de presiunea de vapori a substanţei pure, care poate fi convertită în solubilitate prin împărţirea cu RT(R - constanta gazelor şi T - temperatura). Întrucât C =n/V şi PV=nRT, avem: ... C (mol/mc)=P(Pa)/R(=8,314 Pa mc/molK)xT(K). Coeficient de partiţie aer-apă - K(AW) - din ecuaţia se estimează; K(AW) = C^S(A)/C^S(w) = P^S/RTC^S(w) - simbolul pentru saturaţie, P^s - presiunea de vapori; C^s(w)-solubilitatea în apă(mol/mc) Solubilitatea C^s(mol/mc) = Solubilitatea (g/mc)/ Masa moleculară (g/mol). c) cu octanolul: [K(ow)]- cu variaţie de la 0,1 la 10^7; ... d) cu carbonul organic [K(oc)] - tendinţa substanţelor organic hidrofobe de a se adsorbi pe cartonul organic prezent în sol şi în sedimentele de fond, caracterizând capacitatea de sorbţie a sedimentelor: ... K(oc) = 0,41 K(ow) Raportul dinte concentraţia regasită în sol şi apă [K(P)] este: K(P) = C(s)/C(w) = (mg/kg)/(mg/l)= L/kg K(p) depinde liniar de conţinutul de carbon organic y(g/g), aproape de origine; K(P) = y K(oc) K(oc) - coeficientul de partiţie carbon organic-apă. e) cu lipidele [K(LW)] - corelaţia între sorbtia substanţelor hidrofobe în organisme vii şi lipidele acestora (exprimate prin coeficientul de partiţie octanol-apă). ... În cazul unei conţinut cunoscut de lipide al organismului viu, ecuaţia de corelaţie este liniară: K(FW) = 0,0048 K(ow) la un conţinut de 5% lipide f) cu componente dispersate ale fluidului: concentraţiile măsurate la o substanţa sunt o sumă a concentraţiei dizolvate şi sorbite şi trebuie să se cunoască care este fracţia conţinută de fiecare componentă, astfel: ... M=V(A)C(A)+V(B)C(B)=V(T)C(T) A - componenta continuă; B - componenta dispersată; V- volumul componentei dispersate (un factor de 10^-5 sau mai mic din volumul componentei continue); V(A) şi V(B) -volumele celor 2 componente (mc) V(A)>>V(B) C(A) şi C(B)- concentraţiile de echilibru (mol/mc); K(AB) = C(B)/C(A) M- cantitatea totală de solut C(T) - concentraţia totală; Dacă:V(T)≈'98V(A): C(B) = K(AB)C(A) M = C(A)[V(A) + V(B)K(AB)] = C(T)V(A) Rezultă: C(A) = C(T)/[1 + K(AB)V(B)/V(A)] = CT/[1 + K(AB)x(B)] X(B) - este volumul fracţiei de componentă B, adică V(B)/V(A) Fracţia dizolvată este: C(A)/C(T) = 1/[1 + K(AB)X(B)] Fracţia sorbită este: [1-C(A)/C(T)] = K(AB)X(B)/[1 + K(AB)X(B)]. K(AB)X(B) -produsul dintre coeficientul de partiţie adimensional şi volumul fracţiei componentei disperse sorbită; la valoare 1 - în fiecare componentă se află jumătate din cantitatea de solut; la valoare mai mică decât 1, majoritatea cantităţii de solut este dizolvată; la valoare mai mare decât 1 solutul este în adsorbit). La o serie de componente de volume V(1), V(2), V(3) şi V(4) cu coeficienţii de partiţie K(21), K(31), K(41) şi o cantitate cunoscută M de substanţă acest mediu: M - egal cu suma termenilor produs-concentraţie-volum: M = C(1)V(1)+C(2)V(2)+C(3)V(3)+C(4)V(4) = C(1)V(1)+[K(21)C(1)]V(2)+[K(31)C(1)]V(3)+[K(41)C(1)]V(4)= C(1)[V(1)+K(21)V(2)+K(31)V(3)+K(41)V(4)] deci C(1) = M/[V(1)+K(21)V(2)+K(31)V(3)+K(41)V(4)] unde C(2) = K(21)C(1) etc. şi cantitatea m(1) = C(1)V(1) etc. + Articolul 7 (1) Corelaţia concentraţiei cu fugacitatea (Z) depinde de: ... - natura solulului; - natura mediului sau compartimentului de mediu; - temperatura; - presiune; - concentraţie - neglijabil la concentraţii scăzute, (2) Fugacitatea se calculează conform procedurilor prevăzute în anexa nr. 6 ... + Articolul 8 Calculul distribuţiei de echilibru pentru substanţa chimică este relativ simplu. Etapele ce trebuiesc urmate sunt următoarele: 1. definirea mediului 2. determinarea proprietăţilor fizico-chimice 3. calculul valorilor Z 4. determinarea cantităţii de substanţă chimică 5. calculul fugacităţii, şi, de aici, calculul concentraţiilor şi cantităţilor. + Anexa 1 ──────── la metodologie ────────────── Noţiuni şi definiţii utilizate în cazul modelului matematic de nivel I Advecţie - transportul unei substanţe chimice dintr-o regiune prin curgere masivă. Debit de intrare - (debitul de curgere a apei G- mC/h) x (concentraţia C- g/mc) = GC g/h Viteza reacţiei - (volum V-mc) x (constanta K-h^-1) x (concentraţia C-mol/mc)= V(k) C mol/h Fugacitatea - tendinţa de trecere a unei substanţe chimice dintr-o componentă în alta atunci când acestea sunt în contact, identică cu noţiunea de presiune parţială, de la gazele ideale; este legată logaritmic de potenţialul chimic şi variază cu concentraţia. La presiuni parţiale scăzute în condiţii ideale fugacitatea este egală cu presiunea parţială. Relaţie între fugacitate şi concentraţia substanţei chimice în fiecare compartiment de mediu este aproape liniară: C = Z(f) Z - constanta de proporţionalitate (capacitate de fugacitate) - mol/mc Pa Mediul înconjurător - numărul de compartimente din jur care sunt în contact unele cu altele: atmosfera, solul, un lac, sedimentele de pe fundul unui lac, sedimentele în suspensie dintr-un lac, biota din apa şi sol, substanţele chimice care pot migra între ele (aerul şi apa) precum şi substanţele chimice care nu sunt în contact direct unele cu altele şi migraţia este imposibilă (aerul şi sedimentele de pe fundul unei ape); unele compartimente sunt accesibile substanţelor chimice migratoare într-un timp scurt (apele de suprafaţă), dar alte compartimente sunt accesibile în ritm lent (apele din lacurile adânci şi oceane) sau deloc (solul profund sau roca). Componente în stare de echilibru (apele iazurilor puţin adânci) - omogene, cu variaţii interne de concentraţie şi temperatură neglijabile şi fără schimbări în timp. Componentele în stare de ne-echilibru (solurile şi sedimentele de fund) - eterogene, cu concentraţii ce diferă de la o adâncime la alta şi presupune o omogenitate posibilă; o componentă care nu este eterogenă poate fi considerată omogenă într-una sau două din cele trei dimensiuni, (exemplu: lacurile sunt în echilibru pe orizontala dar nu pe verticală, un rân lat şi de mică adâncime este în echilibru pe verticală nu şi pe orizontală, în direcţiile curgerii transversale şi descendente). Componente în regim staţionar - nu se schimbă nimic în timp; derivatele de timp sunt zero. Echilibrul şi regimul staţionar nu sunt sinonime; se pot aplica pe rând fiecare, ambele sau nici unul. Stare stabilă şi instabilă - dacă condiţiile şi proprietăţile compartimentului se schimbă puţin în timp, atunci compartimentul este "în stare stabilă" şi caracterizarea se face independent de timp sau de "stare instabila". Cantitate - cantitatea de substanţă chimică produsă, utilizată, obţinută ca produs intermediar sau transportată ce ajunge în mediul acvatic în mod direct sau indirect prin intermediul altor activităţi întermediare. Presiunea de evaporare - presiunea maximă pe care o poate exercita substanţa chimică pură în atmosfera. Alte efecte secundare: capacitatea de a influenţa chimia atmosferică, alterarea pH-ului, mirosul, culoarea, capacitatea de spumare; Coeficientul de partiţie - raportul dintre concentraţiile aceleiaşi substanţe chimice în două componente diferite; depinde de solubilitatea substanţei chimice în apa; Coeficientul de partiţie aer - apă - raportul dintre solubilitatea în aer şi solubilitatea în apa este coeficientul de partiţie aer-apă; la un coeficient de partiţie apă-aer ce depăşeşte 0,01 substanţele sunt considerate "volatile"; Coeficientul de distribuţie - raportul concentraţiilor totale ale tuturor speciilor; Suspensii solide - varietate de materiale ce conţin materii minerale de tip argilă sau silice naturală, materie organică moartă sau descompusă de tip humin, acid humic şi acizi fulvici, materie organică în compoziţii variabile care provin de la materialul prezent în vegetaţie, cu varietate de structuri chimice de tip alcani, cicloalcani, grupări aromatice, acizi fenolici şi carboxilici; cu proprietăţi acide, cu solubilitate în soluţii alcaline, în care sunt prezenţi în formă de ioni fenol sau carboxilat, dar pot precipita în condiţii acide. Ecotoxicologia - studiază acţiunea elementelor şi substanţelor toxice din mediul înconjurător asupra sistemelor biologice, în scopul prevenirii migrării substanţelor toxice în organismele vii din ecosistem şi diminuării efectelor nocive ale acestora la nivelul diferitelor lanţuri trofice, acţiuni cu rol esenţial în protejarea mediului ambiant şi a organismului uman. Sistemul ecologic elementar/Ecosistemul - unitatea organizatorică elementara a ecosferei - rezultat al integrării biocenozei cu biotopul - caracterizată printr-o anumită stabilitate, capabilă de exercitarea celor trei funcţii, respectiv fluxul de energie, circuitul materiei, funcţia de autoreglare; Sistemul ecologic acvatic/Ecosistemul acvatic - ecosistemul acoperit permanent de apă. Tipuri de ecosisteme acvatice: râu, lac, baltă, mare, etc. Biocenoza (componente biologice) - comunitate unitară şi complexă de plante, animale, microorganisme; Sistem biologic acvatic: organism acvatic Biotop - locul ocupat de o biocenoză, cuprinzând compartimentele unităţii hidrogeomorfologice apă/sediment şi componentele fizico-chimici ce creează condiţiile de viaţă pentru diferite sisteme biologice. Structura trofică a unui ecosistem acvatic - gruparea populaţiilor după regimul trofic. Este compusă din module trofodinamice; a) Producătorii primari - macrofite, alge - care convertesc energia radiantă solară în energia legăturilor chimice ale substanţelor organice pe care le sintetizează din substanţă anorganică prezenta în biotop cu ajutorul clorofilei; producătorii primari reprezintă primul nivel trofic. ... b) Consumatorii - toate animalele din biocenoză, inclusiv peştii; în funcţie de hrană consumată sunt de mai multe ordine (I, II, III, IV), trăiesc pe seamă producătorilor primari deoarece nu pot sintetiza substanţa organică din substanţa minerală. ... c) Descompunătorii sau reducătorii - bacterii saprofite care degradează substanţele organice provenite din cadavre, excreţii sau alte deşeuri, în substanţă minerală reutilizabilă de către plantele verzi. ... Lanţul trofic - calea prin care se produce transferul de substanţă şi energie în orice ecosistem. Monitoringul ecotoxicologic - urmăreşte evoluţia poluanţilor toxici în ecosistemele acvatice precum şi efectele lor asupra sistemelor biologice. Poluanţii toxici - substanţe care produc moartea, mutaţii genetice, funcţionări defectuoase fiziologice sau deformări fizice ale organismelor vii sau ale urmaşilor acestora şi, de asemenea, care pot deveni nocive, după concentrarea lor în lanţul trofic sau în combinaţii cu alte substanţe; prezenţa poluanţilor toxici în ecosistem afectează productivitatea biologică, biodiversitatea, respectiv integralitatea acestuia. Productivitatea biologica - procesul de generare a biomasei în ecosistem exprimat printr-o rată sau viteza de fixare a energiei în cadrul unei structuri exprimată în totalitatea compartimentelor care participă la desfăşurarea fluxului de energie, precum şi de conexiunile dintre ele; mecanismele productivităţii biologice sunt definite ca totalitatea proceselor biotice şi abiotice specifice fluxului de energie, circuitului elementelor şi autoreglării sistemelor ecologice. Productivitatea biologica primară - viteza de acumulare a biomasei de către sistemele biologice autotrofe, respectiv plante verzi, microorganisme fotosintetizante şi chemosintetizante, ca urmare a procesului de fotosinteză şi chemosinteză Productivitatea biologica secundară - viteza de acumulare de biomasă ca urmane a activităţii metabolice a sistemelor biologice heterotrofe, respectiv animale, ciuperci. Testele toxicologice- instrumente prin care se pot identifica şi estima efectele provocate de substanţe periculoase şi prioritare/prioritar periculoase asupra organismelor acvatice; în funcţie de durata şi concentraţie se clasifică în: a) Testele de toxicitate acută - dau informaţii, pe termen scurt, de 4, 8, 12, 24, 48, 72, 96 h, despre toxicitatea substanţelor, în caz de poluare accidentală sau evacuare continuă, asupra componentelor biologice acvatice afectate şi contribuie la luarea unor măsuri imediate de protecţie; ... Intoxicările acute - apar când concentraţia substanţei toxice este mare şi simptomele apar după un timp de contact scurt; b) Testele subcronice - evidenţiază efectele substanţelor asupra componentelor biologice acvatice pe un timp mai lung, respectiv 7 şi 10 zile; testele subcronice împreună cu cele acute se folosesc; ... 1. în cazul utilizării pe termen limitat a unor substanţe cu un comportament necunoscut pentru mediu sau în amestecuri necunoscute cu substanţele deja existente în ape, amestecuri care pot conduce la efecte mai severe datorită sinergismului sau potenţării toxicităţii; 2. la fundamentarea limitei maxime admisibile pentru o substanţă; 3. la prognozarea efectului global al substanţei asupra unui corp de apă în cazul evacuărilor de ape uzate industriale cu un conţinut complex de substanţe. c) Testele cronice - evidentiaza efectul ecotoxicologic de lungă durată, între 30 de zile şi 150 de zile, al substanţei urmarite şi aflată în concentraţii subletale, asupra componentei biologice în funcţie de caracteristicile substanţei învestigate; efectele ecotoxicologice de lungă durata au ca rezultat restructurarea biocenozei în sensul simplificării ei prin reducerea numărului de specii şi afectarea moştenirii genetice, precum şi acumularea de către organismele acvatice şi transferul ulterior la om, cu consecinţe negative asupri populaţiei umane. ... Intoxicările cronice - apar când concentraţia substanţei toxice este redusă şi simptomele devin aparente după un timp de contact îndelungat; efectele unei astfel de intoxicări prezintă un caracter insidios, putând fi evidenţiat prin tehnici speciale; în unele cazuri efectele pot fi observate şi la urmaşi. CL(50) - concentraţia medie letală - concentraţia substanţei din apă, care omoară 50% din organismele test intr-o perioadă scurtă, de expunere continuă. EC(50) - concentraţia efectivă care omoară 50% din indivizi; folosită în special în cazul dafiniilor. NOEC - nici un efect al concentraţiei NC - concentraţia neglijabilă CMA/LMA - concentraţie maxim permisibilă/Limita maxima admisibilă - acea concentraţie a substanţei care ajunsa în mediu, nu afectează biodiversitatea şi echilibrul ecologic. Persistentă - proprietate specifică fiecărei substanţe, influenţată de lanţul de procese fizice, chimice şi biologice şi exprimată prin timpul de înjumătăţire a substanţei. Bioacumularea - procesul de concentrare de către componente biologice care trăiesc în medii poluate cu o gamă largă de compuşi organici şi minerali de tipul: a) substanţe hidrofobe - se distribuie în mediile organice şi mai ales în ţesuturile grase, au o solubilitate mică în şi un mare coeficient de partiţie apă/octanol; ... b) substanţe hidrofile - se distribuie în apă sau în medii şi soluţii apoase, au solubilitate mare. ... Biodegradare - proces de descompunere a unor substanţe, obiecte sau corpuri organice sub acţiunea organismelor vii şi în special a microorganismelor din grupul bacteriilor şi al ciupercilor microscopice. + Anexa 2 ────────── la metodologie ─────────────── Unităţi de masară utilizate de modelul matematic de nivel I Lungime - metru - m; Suprafaţă - metrul pătrat - mp; dozările pesticidelor în soluri se exprimă în kg/ha. Volum - metrul cub - mc (litrul - echivalent a 0,001 mc este de asemenea folosit datorită uşurinţei în analiză); Greutatea - kilogramul - kg.; pentru greutăţile mai mari se foloseşte tona metrică echivalentă; Cantitatea de materie - molul - mol; Masa (sau greutatea) moleculară - g/mol; Forţa - N - forta care imprimă unul corp de 1 kg, o acceleraţie de 1 m pe secundă, egal cu 10^5 dine şi este aproximativ forţa gravitatională care acţionează asupra unui corp de 102 g. la suprafaţa Pământului. Presiunea - Pa. O atmosferă (atm.) este 101.325 Pa sau 101.325 Kpa. Un torr sau 1 mm, mercur (mm. Hg) este 133 Pa. Energia - J. Un Joule, care este 1 N.m sau Pa. mc, este tot o cantitate mică. Temperatura - K. Kelvinul este unitatea preferata, deşi temperaturile de mediu sunt exprimate în mod normal în grade Celsius C°5 0°C fiind 273.16 K. Frecvenţa -Hz. Constanta gazelor - constanta care derivă din legea gazelor ideale - 8,314 J/mol.K sau Pa.mc/mol.K Logaritmi - unitatea logaritmică preferată este logaritmul natural în bază "e" sau 2.7183, desemnat la În. Logaritmii în bază 10 se utilizează pentru anumite cantităţi, cum ar fi coeficientul de partiţie octanol/apă şi pentru reprezentarea grafică. Funcţia exponenţială sau naturală antilogaritmica a lui x se scrie fie e^x fie exp (x). Logaritmul cu bază 10 a unei cantităţi este logaritmul natural împărţit la 2,303 sau În 10. Prefixe - Prefixele utilizate sunt prezentate în Tabelul nr. 1 Tabel nr. 1 Factor Prefix Factor Prefix 101 Deka da 10-1 Deci d 102 Hecto h 10-2 Centi c 103 Kilo k 10-3 Mili m 106 Mega M 10-6 Micro fi 109 Giga G 10-9 Nano n 1012 Tera T 10-12 Pico p 1015 Peta P 10-15 Femto f 1018 Exa E 10-18 Atto a + Anexa 3 ────────── la metodologie ────────────── Proprietăţi chimice cheie ale unor substanţe prioritare/prioritar periculoase (la 25°C Substanţa Masa moleculară (g/mol) Punct de topire Punct de fierbere C) Solubilitate (g/m3) Presiune de vapori C) Log K(OW) n-hexan 86.2 -95 68 9.5 20200 4.11 Ciclohexan 84.2 6.55 80.7 55 12700 3.44 n-octan 114.2 -56.2 125.7 0.66 1880 5.18 Benzen 78.1 5.53 80 1780 12700 2.13 Toluen 92.1 -95 111 515 3800 2.69 p-xilen 106.2 13.2 138 185 1170 3.15 Naftalină 128.2 80.2 218 31.7 10.4 3.35 Bifenil 154.2 71 277.5 7.48 1.2 4.03 Antracen 178.2 216.2 340 0.041 0.0008 4.63 Fenantren 178.2 101 339 1.29 0.0161 4.57 Piren 202.3 156 360 0.135 0.0006 5.22 Benzo(a)piren 252.3 175 0.0038 0.0000007 6.04 Cloroform 119.4 -63.5 81 8200 23080 1.97 Tricloretilenă 131.4 -73 87 1100 9870 2.29 1,1,1-tricloretan 133.4 -32 113 730 12800 2.47 Triclorfluormetan 137.4 -111 23.8 1100 91600 2.53 Clorbenzen 112.6 -46.5 132 472 1580 2.84 1,4-diclorbenzen 147.0 53.1 174 83.1 90.2 3.40 1,2,4-triclorbenzen 181.5 17 213.5 34.6 60.6 4.00 Hexaclorbenzen 284.8 230 322 0.005 0.0023 5.50 2-clorbifenil 188.7 34 374 1.3 2.04 4.54 2,2',4,4'-tetraclorbifenil 291.9 83 0.068 0.02 5.90 2,2',4,4',6,6'-hexaclorbifenil 360.9 114 0.0007 0.0016 7.00 2,3,7,8-TCDD 322.0 305 0.0000193 0.0000001 6.80 2,3,7,8-TCDF 306.0 227 0.000419 0.000002 6.10 DDT 354.5 108.5 0.0031 0.00002 6.19 Mirex 545.6 485 0.00007 0.0001 6.89 Fenol 94.1 40.9 181.75 82000 70.6 1.46 Pentaclorfenol 266.4 190 310 14 0.0147 5.01 p-cresol 108.1 34.8 201.9 16800 14.67 1.95 Dietilhexilftalat 390.6 -50 386.9 0.4 0.0000267 5.30 Clorpirifos 350.6 42 0.4 0.0015 5.11 2,4-D (acid) 221.0 138 215 890 0.000056 2.81 + Anexa 4 ──────── la metodologie ─────────────── Compartimentele de mediu şi structura modelarii matematice nivel I Compartimentul Volumul (m3) Densitatea (kg/m3) Compoziţia Aer 6 x 109 1,2 - (1 x 109)* Apă 7 x 106 1000 - (1 x 109)* Sol (50% substanţă solidă, 20% aer, 30% apă) 4,5 x 104 1500 2% carbon organic (13,5 x 104)* Sediment (37% substanţă solidă) 2,1 x 104 1300 5% carbon organic (3000)* Suspensii solide 35 1500 16,7% carbon organic (5)* Aerosoli 0,12 1500 30 microg/m3 sau (0,02)* 2 x 10-11 volum fragm. Biotă acvatică 7 1000 5% lipide (1)* Biotă terestră 3000 1000 1% lipide (9000)* Suprafeţe (m2) Aer-apă 7 x 105 (1 x 105) Apă-sediment 7 x 105 (1 x 105) Sol-aer 3 x 105 (9 x 105) Procese Ploi 0,8 m/an sau 800000 m3/an 560000 m3 (80000 m3)* în apă 240000 m3 (720000 m3)* în sol Viteze de depunere aerosol (total) Depuneri uscate 216 x 10-6 m3/h sau 1,89 m3/an Depuneri umede 365 x 10-6 m3/h sau 3,2 m3/an Viteze de depunere sedimente Depuneri 700 m3/an (100 m3/an)* solide 17% carbon organic Resuspensionări 280 m3/an (40 m3/an)* solide 17% carbon organic Depunere netă sau îngropare 257 m3/an (38 m3/an)* solide 5% carbon organic Evoluţia apei în sol Evaporare 90000 m3/an (270000 m3/an)* Scurgeri de apă 90000 m3/an (270000 m3/an)* Percolare în apa subterană 60000 m3/an (180000 m3/an)* Scurgeri solide 90 m3/an (270 m3/an)* Nivel compus din patru compartimente simple Volumul (m3) Compoziţia Densitatea (kg/m3) Aer 6 x 109 - 1,2 Apă 7 x 106 - 1000 Sol 4,5 x 104 2% carbon organic 1500 Sediment 2,1 x 104 5% carbon organic 1500 Temperatura: 27,5°C 300,6K RT = 8,314 x 300,6 = 2500 Masa moleculară: 200 g/mol (în apă) Solubilitatea în apă: 20 g/m3 sau mg/l 0,1 mol/m3 [C^(S)] Presiunea de vapori: 1,0 Pa [P^(S)] 7,5 x 10-3 mm Hg 9,9 x 10-6 atm Log K(OW): 5 K(OW) = 100000 Coeficienţi de partiţie aer-apă şi valori Z H = P^(S)/C^(S) = 10 Pa m3/mol K(AW) = H/RT = 0,004 Z(A) (aer) = 1/RT = 4 x 10-4 Densitatea aer = 0,029 x 101325/RT Z(W) (apă) = 1/H = 0,1 = 1,17 kg/m3 Alte componente Denumire Sol Sediment Peşte Densitate ro (kg/m3) 1500 1500 1000 Carbon organic sau conţinut de lipide (g/g) 0,02 0,04 0,048 K(OC) sau K(OL) [ex: K(OC) = 0,41 K(OW); K(OL) = K(OW)] 41000 41000 100000 K(P) = K(OC) sau K(OL) 820 1640 4800 K(PW) = K(P) ro/1000 Z(P) = K(PW)Z(W) 123 246 480 Compartiment Aer Apă Sol Sediment Peşte Volum V (m3) 6 x 109 7 x 106 4,5 x 104 2,1 x 104 7 Z (mol/m3Pa) 4 x 10-4 0,1 123 246 480 VZ (mol/Pa) 2,4 x 106 7 x 105 5,54 x 106 5,17 x 106 3360 Cantitatea M (mol) = 100 = SUMĂ(VZ) 1,381 x 107 = 7,24 x 10-6 = FUGACITATEA C = Zf (mol/m3) 2,9 x 10-9 7,2 x 10-7 8,9 x 10-4 1,8 x 10-3 3,5 x 10-3 M = CV (mol) 17,4 5,1 40 37,4 0,024 Procent 17,4 5,1 40 37,4 0,024 C(G) (g/m3)* 5,8 x 10-7 1,4 x 10-4 0,178 0,36 0,7 Densitatea ro (kg/m3) 1,17 1000 1500 1500 1000 C(U) (microg/g)** 4,9 x 10-4 1,4 x 10-4 0,12 0,24 0,7 * C(G) = C x Masa moleculară (g/mol) ** C(U) = C(G) x 1000/densitate (kg/m3) -------------
Preluat: 2026-09-24T13:54:47.575641+00:00 · SHA256: b3170503119539c92bfc382af756e87f0f2d692bcb0cbf2187fabb91ac8d459e