PROTOCOL OPŢIONAL*) din 24 aprilie 1963 la Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare, referitor la soluţionarea obligatorie a diferendelor, adoptat la Viena la 24 aprilie 1963

Sunt extrase articolele marcate în HTML-ul oficial, inclusiv notele din interiorul lor. Meniurile și comenzile paginii sunt omise; spațiile sunt normalizate pentru afișare. Preambulul și titlurile din afara articolelor nu sunt incluse. Aliniere după numărul articolului; renumerotările nu sunt interpretate juridic. Diferențele sunt calculate la nivel de cuvânt. Fișierele originale nu sunt modificate.

 PROTOCOL OPŢIONAL*) din 24 aprilie 1963  la Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare, referitor la soluţionarea obligatorie a diferendelor, adoptat la Viena la 24 aprilie 1963     EMITENT     ACT INTERNAŢIONAL       Publicat în 
			  MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 26 iunie 2007     __________   
						Notă   ...
			  *) Traducere.   Statele părţi la prezentul protocol şi la Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare, denumită în continuare Convenţia, adoptată de Conferinţa Naţiunilor Unite care a avut loc la Viena în perioada 4 martie-22 aprilie 1963,  exprimându-şi dorinţa de a recurge la jurisdicţia obligatorie a Curţii Internaţionale de Justiţie pentru soluţionarea tuturor diferendelor privind interpretarea sau aplicarea Convenţiei, în cazul în care un alt mod de reglementare nu va fi fost acceptat de către părţi într-un interval de timp rezonabil,  au convenit după cum urmează:   
				 + 
			  Articolul I     Diferendele privind interpretarea sau aplicarea Convenţiei intră în competenţa obligatorie a Curţii Internaţionale de Justiţie, care, astfel, va putea fi sesizată printr-o cerere de oricare dintre părţile la diferend, care este, în acelaşi timp, parte la prezentul protocol.     
				 + 
			  Articolul II     Părţile pot conveni, într-un termen de două luni de la notificarea uneia dintre părţi transmise celeilalte părţi cu privire la faptul că, în opinia sa, există un litigiu, să iniţieze, de comun acord, în locul recurgerii la jurisdicţia Curţii Internaţionale de Justiţie, o procedură în faţa unui tribunal arbitral. La expirarea acestui termen, oricare dintre părţi poate sesiza Curtea Internaţională de Justiţie printr-o cerere.     
				 + 
			  Articolul III     De asemenea, părţile pot conveni, de comun acord, în acelaşi termen de două luni, să recurgă la o procedură de conciliere înainte de a sesiza Curtea Internaţională de Justiţie.  Comisia de conciliere va formula recomandările într-un termen de 5 luni de la data constituirii sale. În cazul în care aceste recomandări nu sunt acceptate de către părţile în litigiu, în termen de două luni de la data prezentării lor, oricare dintre părţi va putea sesiza Curtea Internaţională de Justiţie cu privire la diferend, prin intermediul unei cereri.     
				 + 
			  Articolul IV     Statele părţi la Convenţie, la Protocolul opţional privind obţinerea cetăţeniei şi la prezentul protocol pot declara în orice moment că prevederile prezentului protocol se vor aplica şi diferendelor care rezultă din interpretarea sau aplicarea Protocolului opţional privind obţinerea cetăţeniei. Aceste declaraţii vor fi notificate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.     
				 + 
			  Articolul V     Prezentul protocol va fi deschis spre semnare tuturor statelor care vor deveni părţi la Convenţie, după cum urmează: până la 31 octombrie 1963, la sediul Ministerului Federal al Afacerilor Externe al Republicii Austria, şi, ulterior, până la 31 martie 1964, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite din New York.     
				 + 
			  Articolul VI     Prezentul protocol va fi supus ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse pe lângă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.     
				 + 
			  Articolul VII     Prezentul protocol va rămâne deschis aderării tuturor statelor care vor deveni părţi la Convenţie. Instrumentele de aderare vor fi depuse pe lângă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.     
				 + 
			  Articolul VIII     Prezentul protocol va intra în vigoare în aceeaşi zi ca şi Convenţia sau, în cazul în care aceasta din urmă dată va fi mai îndepărtată, în cea de-a 30-a zi ulterioară datei depunerii celui de-al doilea instrument de ratificare a Protocolului sau de aderare la acesta, pe lângă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.  Pentru fiecare stat care va ratifica prezentul protocol sau care va adera la acesta după intrarea sa în vigoare, în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol, Protocolul va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi de la data depunerii de către acel stat a instrumentului său de ratificare sau aderare.     
				 + 
			  Articolul IX     Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va notifica tuturor statelor care pot deveni parte la Convenţie:      a) semnăturile aplicate prezentului protocol şi depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare, în conformitate cu art. V, VI şi VII;   ...        b) declaraţiile făcute în conformitate cu art. IV;   ...        c) data la care prezentul protocol va intra în vigoare, în conformitate cu art. VIII.   ...       
				 + 
			  Articolul X     Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile engleză, chineză, spaniolă, franceză şi rusă sunt în mod egal autentice, vor fi depuse pe lângă secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care va transmite copii certificate ale acestora tuturor statelor prevăzute la art. V.  Drept care, plenipotenţiarii subsemnaţi, împuterniciţi în mod corespunzător de guvernele lor, am semnat prezentul protocol.  Adoptat la Viena la 24 aprilie 1963.  ___________   

Preluat: 2026-09-24T15:09:13.435690+00:00 · SHA256: a82c4a37cb0b719a880bcae5cb724ae851b904aa381731ab301906ccc6910899